Aci sosi pe vremuri

Ion Pilat

Poezia “Aci sosi pe vremuri” este o poezie de factura traditionalista inclusa in

volumul “Pe Arges is sus” aparut in 1923.
Poezia apartine traditionalismului prin tema timpului trecator, respectarea
prozodiei clasice, orientarea spre trecut (motivul amintirii, casa parinteasca), descrierea
cadrului natural, rural si a trecutului legendar.
Viziunea despre lumea de influenta traditionalista poate fi redusa, dupa
marturisirile poetului la viziunea pamantului care ramane aceeasi, la presimtirea timpului
care fuge mereu.
Tematica rurala preferata de traditionalisti se armonizeaza cu tema iubirii si cu
tema timpului intr-o constructie simetrica de factura clasica.
Cadrul rural este particularizat prin utilizarea unor motive literare specifice: casa
cu pridvor, lanuri de secara, berzele si clopotul din turnul vechi.
Poezia de dragoste se desfasoara sub semnul ocrotitor al noptii si al lunii, motive
romantice revalorizate in spirit traditionalist. Temei timpului ii este subordonat motivul
romantic al plopilor care strajuiesc drumul, simboluri ale melancoliei si asteptarii.
Comunicarea poetica se realizeaza in doua register: lirismul obiectiv in evocarea
iubirii de odinioara a bunicilor si lirismul subiectiv in comunicarea directa a trairilor si
sentimentelor eului liric.
Titlul fixeaza cadrul spati-temoral al iubirii prin indici de spatiu aderbul –“aci”, in
forma populara si de timp locutiunea adverbiala – “pe vremuri”, vb. la perfectul simplu
“sosi” marcheaza legatura dintre trecut si prezent.
Compozitional poezia este alcatuita din nouasperezece distihuri si un vers final
liber cu rol de laitmotiv care sugereaza indepartarea de modelul clasic.
Poezia este alcatuita pe principiul simetriei. Cele doua planuri temorale trecutul si
prezentul, sunt dispuse succesiv, fapt ce accentueaza ideea de repetabilitate a vietii si a
iubirii. Intre ele se intercaleaza o secventa elegiaca.
Prima parte corespunde planului trecutului prin evocarea iubirii de „ieri ” a
bunicilor.
Incipitul poeziei fixeaza prin intermediul metaforei casa amintirii, spatiul
rememorarii nostalgice a trecutului, un spatiu mitic si descrie decorul de dragoste.
Versul „Paianjeni zabrelira si poarta si zavor”, sugereaza trecerea timpului,
degradarea, starea de parasire a casei parintesti.
Trecutul dobandeste o aura legendara, devine un timp mitic a luptei haiducilor
pentru dreptate „Iar hornul ne mai trage alene din ciubuc/ De cand luptara-n codru si
poteri, si haiduc.”
Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocarii iubirii bunicilor. Intalnirea
bunicilor indragostiti respecta un ceremonial romantic: bunicul asteapta sosirea berlinei
din care coboara o tanara imbracata dupa moda timpului ”in larga crinolina”.
 Sunetul clopotului „laitmotiv al poeziei” insoteste protector cuplul de indragostiti
„si cum sedeau...departe, un clopot a sunat,/ De nunta sau de moarte, in turnul vechi din
sat ” chiar daca isi imagineaza ca iubirea lor este vesnica, indragostitii sunt si ei afectati
de trecerea timpului „Dar ei in clipa asta simteau c-o sa ramana.../ De mult e mort
bunicul, bunica e batrana...”.
Partea a doua este o meditatie pe trecerea timpul si face legatura dintre planurile
trecutului si prezentului.
In partea a treia a poeziei este reluata simetric, in raport cu prima parte experienta
trecutului, prin intermediul unor comparatii se reda o paralela intre trecut si prezent, „Ca
ieri era bunica...si vii acuma tu:/ Pe urmele berlinei trasura ta statu.”Aceleasi gesturi,
miscari, elemente ale spatiului, aceeasi gratie a feminitatii se regaseste peste ani intr-o
aceeasi poveste de iubire, traita de alti protagonisti.
Sunetul clopotului insoteste din nou momentul intalnirii indragostitilor si
sugereaza repetabilitatea existentei umane.
Versul final, laitmotiv al poeziei accentueaza impresia trecerii ireversibile a
timpului „De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.”
Poezia are prozodie traditionalista: distihuri cu rima imperecheata, ritm antic si
masura versurilor 13-14 silabe. Versul independent din final realizeaza intr-o oarecare
masura constructia clasica.
Ion Pilat este un poet traditionalist care isi asuma principiile acestei orientari, dar
intr-un stil personal care nu presupune simpla preluare de modele. Problematica
trecutului si cea a universului rural sunt redate intr-o maniera originala. Nostalgia vizeaza
trecutul in masura in care aceasta permite situarea sub semnul inocentei. Insasi tema
iubirii primeste o dimensiune rafinata prin raportul la elementul livresc.