/'·

. I• Flori de mucigai, Tudor Arghea : ;

Le-am scris cu unghia pe tencuiala

Pe un parete de firida goala,
Pe intuneric, in singurAtate,
Cu puterile neajutate
Nici de tauml, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat imprejurul
Lui Luca, lui Marcu ~i lui loan.
Sunt stihUri f!ra an,
Stihttri de·groapa,
De sete de apa
~i de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cand mis-a tocit unghia ingereasca
Am lasat-o sa creasca
~i nu a mai crescut-
Sau nu o mai am cunoscut.

Era intuneric. Ploaia batea departe, afara.

~i ma durea mana ca o ghiara
Neputincioasa sa se stranga
~i m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga.

Tudor Arghezi a avut atingere cu toate marile curente literare ale vremii sale, dar niciunul nu
~i 1-a putut revendica in mod legitim. Publica numeroase volume de versuri, valoroase prin noutatea
viziunii lirice ~i profunzimea ideilor. Debutul editorial are loc in 1927 cu volumul de versuri
"Cuvinte potrivite" .

Poemul "Flori de mucigai" este inserat in volumul omonim publicat in anul 1931. intreg
ciclul de poezii pare sa reprezinte consecinta lirica a unei experiente de viata: scurta perioada de
detentie (1918- 1919), din motive politice, in inchisoarea de la Vacare~ti..Unitar din punct de vedere
tematic, ciclul arghezian reune~te versuri care evoca lumea stranie, dezolanta ~i contradictorie a
universului carceral.
Acest poem apaqine modemismului, curent literar interbelic, -promovat de Eugen Lovinescu
prin intermediul cenaclului ~i al revistei "Sburatorul". Modernismul urmare~te innoirea literaturii
I A

prin desprinderea de trecut. In ceea ce prive~te poezia, sunt formulate urmatoarele deziderate:
i'
1. crearea unui lirism subiectiv;
2. exprimare profunzimilor suflete~ti;
3. folaturarea totala a obiectivitatii;
4. ambiguitatea limbajului prin utilizarea metaforei;
5. inovarea formala prin renuntarea la prozodia traditionala.
"Flori de mucigai" este subsumat liricii modeme prin: lirismul subiectiv, profunzimea
continutului, caracterul simbolic, ambiguitatea limbajului, proliferarea metaforelor, elogiul omului
anistoric. Stilul poemului este inalt, solemn, grandilocvent, initiatic. Poezia modema are
metafizica, dupa cum observa Magdalena Ghica.

1
 Poemul a~ezat in fruntea vol\lblillui omo
nim, cai sj)etie•llrefafa, eMe •o 'arta poetica
exprima ideea ca versurile sunt rezultatu . Poetul
l ttudei artistului de a zugravi un mediu
uitat de divinitate.
Arghezi i~i previne cititorii cli versurile
sale nu sunt efectul unei revelatii, in ele
cautata "slova de foe", metafora din arta I n,u trebuie
poetica "Testiµnent" care sugereaza imp
divine in actul creatiei. Absenta revelatie lica rea gratiei
i este afirmata insistent prin repetarea neg
enumeratie: "Nici de taurul, nici de leul, atiei "nici" intr-o
nici de vulturul". J.\mintind animalele fabu
in apropierea evangheli~tilor Luca, Mar loas e care au stat
cu ~i loan, poetul· i~i ~ versurile in
semnificativa, "Evangheliile". Acestea con aceasta opozitie
semneaza sacrul, absolutul, metafizicul.
Versurile lui prezinta realitatea din inchisoa
re. Fibra angelica a fiintei sale este inca
prezinte aceasta realitate sordid!, rolul exp pabila sa
rimarii revenindu-i celei demonice. "Un
este tocita, mana il doare, el se sile~te g'-i a inge reasca"
sa scrie cu "unghiile de la mana stanga".
conformitate cu un stravechi simbolism, AceastA mana, in
se asociaza demonicului, maleficului .
Titlul poemului, ca ~i al intregului volu
m, este un oximoron de ecou baudelairian
termen, "flori", sugereaza frumusetea, . Primul
lumina, viata; al doilea termen, "muciga
foq a inversa sugerand uratul, raul, desc i", acti one aza cu o
ompunerea, moartea, intunericul. Oximor
lumea valorilor alterate, pervertite. Univers onul exprima
ul carceral reprima viata.
Ca ~i bauslelairienele "flori ale raului", "flo
rile de mucigai" argheziene au la origine
uratului. incepand cu Rosenkranz, a fost estetica
evidentiata expresivitatea ~ocanta, fascinat
mod de avertizare asupra imperfectiunilo a a urat ului ca
r vietii.
Poezia este structurata in doua unitati stro
fice inegale (strofa I are 16 versuri, iar stro
4 versuri) ~i 4 secvente lirice. Creatia prez fa a II-a
inta condifia artistului condamnat la insi
sa comunice prin intermediul artei sale. ngu rare ~i dornic

Prima secventa lirica reprezinta confesiune

a poetului:
"Le-am scris cu unghia pe tencuiala
Pe un parete de firida goala,
Pe intuneric, in singuratate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de lanul, nici de vult
urul
Care au lucrat imprejurul
Lui Luca, lui Marcu ~i lui loan."

Incipitul poemului este dat de pronumele

personal de persoana a III-a "le" urmat de
persoana I, indicativ, perfect-compus: "am verbul la
scris". Astfel, versurile sunt rodul imagina
insetat de creatie. Maniera inedita de tiei eului liric
a scrie, "cu unghiile pe tencuiala", pres
creator asurnat de poet. Spatiul claustra upune un sacrificiu
rii, al "firidei", intunericul ~i singuratatea
dar prielnice meditatiei, intoarcerii catr sunt ostile vietii,
e propria con~tiinta. Versurile sunt a~e
textul sacru al "Evangheliilor", sacralita zate in opozitie cu
tea este exclusa din lumea damnata a inch
isorii.
A doua secventa lirica ofera o definitie poe
tica a versurilor de acurn prin metafore-si
mbol:
"Sunt stihuri fara an,
Stihuri de groapa,
De sete de apa
~i de foame de scrum,
Stihurile de acum."
Exista aici un caracter pronuntat de gen
eralitate, versurile vorbesc despre lum
din toate timpurile. E prezenta sugesti ea damnarii
a moqii, singura speranta a celor inch
libertatea. in mod paradoxal, dorinta de i~i de a-~i recapata
viata este niai accentuata ca oricand. Sete
refera la nevoile biologice, ele definesc a ~i foamea nu se
dorinta de cunoa~tere ~i aspiratia spre abso
lut.

2
.• r

A treia secventa lirica are in celifru metafora "unghiei m gere~ti":

"Cand mi s-a tocit unghia ingereasca
Am lasat-o sa creasca
~i nu a mai crescut-
Sau nu o mai am cunoscut."
Aceasta metafora este un simbol al sacralitatii. O~ilitatea mediului inchisorii duce la tocirea
"unghiei ingere~ti", creatorul nu mai are nlidejdea ca Dumnezeu ii va trimite binecuvantarea Sa.

Ultima secventa lirica debuteaza cu o constatare aparent impersonala:

"Era intuneric. Ploaia batea departe, afara.
~i mi durea mana ca o ghiara
Neputincioasa sa se stranga
~i m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga. II
Lipsa luminii exterioare este compensata de lumina interioara. Spatiul de "departe", de
"afara" prezinta o ploaie benefica, purificatoare, este taramul libertatii la care aspira sufletul chinuit
al detinutului. Durerea resimtita organic ( "~i ma durea mana ca o ghiara" ) nu il _face pe artist sa
renunte la dorinta arzatoare a spiritului, aceea de a crea. Creatorul renunta con~tient la ajutorul divin
~i se concentreaza asupra propriei puteri.
inchisoarea lui Arghezi pare un fel de bolgie a infemului dantesc ( la Dante ,omul osandit se
transforma in vierme). in acest cadru al ororilor, frumosul nu este absent, uratului _din inchisoare,
osanditul ii opune o realitate interioara mai puternica, frumoasa. Frumusetea poate fi recuperata in
vis, in amintire. Lasata pe seama "unghiilor de la mana stanga", evocarea capata profunzimi
surprinzatoare. Raul ~i uratul sunt conjuncturi carora omul le opune aspiratia spre frumos.

La nivel lexical, se remarca folosirea cuvintelor populare in context literar: "mucigai","

stihuri", "scrum", "ghiara", "firida". Tudor Arghezi revolutioneaza limbajul poetic, G. Calinescu
observa calitatea poetului de a "surprinde suavitatea sub expresia de mahala".

La nivel stilistic, confesiunea subiectiva a poetului are la baza metafora care este specifica
textului modem ~i ii confera ambiguitate .

La nivel prozodic, se observa renuntarea la elementele prozodice traditionale . Cele doua

strofe sunt inegale ( 16, 4 versuri ), versurile lungi altemeaza cu cele scurte, ritrnul este interior,
masura versurilor variaza. Singurul element clasic este rima: imperecheata.

Parafrazandu-1 pe Nicolae Balota, Tuturor Arghezi este "un cronicar al infemaliilor", el

realizeaza o poezie a damnarii ~i se rupe de tot ce insemnase arta literara romaneasca pana atunci.