Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4. Semnificația titlului
Poemul este o artă poetică (specie literară în care se evidențiază un ansamblu de
trăsături ce compun viziunea despre lume și viață a unui autor, despre menirea lui în univers
și despre misiunea artei sale), iar titlul poeziei omonim cu cel al volumului este un oximoron
datorită alăturării cuvântului „flori”, simbol al frumosului, al vieţii cu „mucigai”, ce
simbolizează urâtul, degradarea şi moartea. Florile sunt fărâma de frumusețe a sufletului celui
condamnat pentru o anumită vină să trăiască în vecinătatea descompunerii și a morții.
5. Structură și semnificații
„Flori de mucigai” are două unităţi strofice inegale, care pot fi structurate în patru
secvenţe lirice.
I: Poezia debutează cu pronumele personal „le”, care se referă la versuri, continuând
cu verbul de persoana I: „am scris”, marcă a prezenţei eului liric în text. Scrisul „cu unghia pe
tencuială” este o dovadă a dorinţei de a crea, de a lăsa mărturie urmaşilor, dar exprimă şi un
efort imens dus până la sacrificiu. Întunericul, singurătatea şi firida goală constituie un mediu
prielnic pentru meditaţie. Versurile acestea sunt rodul propriei munci, pentru că divinitatea a
părăsit creatorul, iar puterile sunt neajutate, căci taurul, leul (simboluri ale puterii) şi vulturul
(simbol al aspiraţiei spre absolut), care „au lucrat împrejurul” evangheliştilor Luca, Marcu şi
Ioan, nu pot pătrunde în mediul viciat al închisorii.
II: Versurile izvorâte din propriul suflet şi consemnate cu sacrificii sunt „stihuri fără
an” (general valabile), „stihuri de groapă” (prevestesc moartea), „de sete de apă” (dorinţa de
viaţă) şi „de foame de scrum” (dorinţa de a prezenta o lume marginalizată şi nefolositoare, ca
și scrumul). Setea şi foamea depăşesc biologicul, referindu-se la setea de cunoaştere şi la
foamea de absolut.