Leoaic tânr, iubirea

Poezia "Leoaic tânr, iubirea" face parte din volumul "O viziune a sentimentelor" din
1964, volum ce are ca tem iubirea ca stare de certitudine.
Caracterizat prin ambiguitatea limbajului poetic, insolitul imaginilor artisticc, noutatea
metaforelor _i înnoirile prozodice (vers liber _i ingambament), poezia aparine neomodernismului
prin abordarea inedit a temei.
O prim înnoire este viziunea insolit asupra sentimentului, concretizat în imaginea
leoaicei. Asocierea iubiri cu motivul vân torii din poezia clasic este reinterpretat , în sensul cã

nu femeia ginga_, ci bärbatul devine victima unei vântoi.

O alt caracteristic a neomodernismului este ambiguitatea produs de metaforele
Poezie
surprinztoare. Ambiguitatea poeziei neomoderniste deschide mai multe ci de interpretare.
cu inspiraia acaparatoare a
a întâlnirii cu iubirea, textul liric poate fi citit _i ca întâlnire a poetului

fiintei. Tema o constituie consecintele pe care iubirea, nvlind ca un animal de prad în spaiul
exterioar _i cu sinele totodat.
sensibilitii poetice, le are asupra raportului eului poetic cu lumea
Poezia "Leoaic tânr, iubirea" este o confesiune liric a lui Nichita Stänescu, o art
marcat de intensitatea _i fora celui mai uman
poetic erotic, în care eul liric este puternic
sentiment, iubirea.
extazul
Titlul este exprimat printr-o metafor în care transparena imagini sugereaz
v zute sub forma unui animal de prad agresiv, "leoaica
poetic la apariia nea_teptat a iubirii, "iubirea".
tânr", explicitatä chiar de poet prin apoziia Stnescu în trei secvene lirice,
chiar de ctre Nichita
Poezia este structurat
corespunz toare celor trei strofe.
sentimentului de iubire, sub forma unei tinere leoaice
Prima strof exprim vizualizarea
sinelui,
eului liric, având efecte devoratoare asupra identitii
agresive, care îi sare "în fa" "de fat". Pronumele la persoana I, "mi", "m",
înfigându-_i "colii albi [...] în faj" _i mu_cându-l sensul c el era
eului poetic în con_tient de eventualitatea ivirnii
"mi", "m", potenteaz confesiunea încordare/ mai demult", dar nu se a_tepta ca acesta
s
sentimentului de dragoste, care-l "pândise-n în "m-
devastatoare "mi-a srit în fa", "mi i-a înfipt fat",
fie atât de puternic, s aib atâta for
a mu_cat [...]de fa". întâlniri cu un
Strofa a doua accentueaz psihologic al acestei nea_teptate
efectul
sentiment nou, necunoscut iubirea, care degaj asupra sensibiliti eului poetic o energie
natura". Forta agresiv i
univers: "i deodat -n jurul meu,
omnipotent, extins asupra întregului într-un joc al cercurilor concentrice,
iubirii reordoneaz lumea dup legile ei proprii,
fascinant a
când mai larg când mai aproape,/
ca o
"se fcu un cerc de-a dura/
ca simbol al perfectiunii: nucleu
"centrum mundi", un
simte
Eul liric se în acest nou univers un adevrat
strangere de ape". cu o fort impresionant .
reorganiza totul în jurul su, dup alte perceptii,
existenial, care poate se înalt "tocmai lâng
auzul, pot fi simboluri al perspectivei sinelui,
Privirea, ca _i a bucuriei supreme, a
c apariia iubirii este o manifestare superioara
ciocârlii", sugerând faptul ciocârlia este pasarea care
cu toate simurile, mai ales c se spune c
fericirii, care este perceput este extaziat de noul
sentiment nea_teptat,
viers cu totul aparte. Eul liric
zboar cel mai sus i are un
tiat în dou", curcubeul,
ca simbol al unei
sus jâ_ni,/ curcubeu
care-l cople_e_te, "$i privirea-n ca _i ubirea, sau poate fi
un
semnifica un fenomen rar _i fascinant,
fericiri nesperate, poate al eului poetic.
reflectat în sufletul prea plin
adevárat arc de triumf, de izbânda cereasc ,
 Strofa a treia revine la momentul initial, "leoaica armie/ cu mi_cárile viclene" fiind
metafora iubirii agresive, insinuante, devoratoare pentru eul iric. Sinele poetic i_i pierde
concreteea i contururile sub puterea devastatoare a iubirii, simturile se estompeazá "Mi-am dus
mana la sprâncean,/ la tâmpl _i la bärbie/ dar mâna nu le mai _tie", poetul nu se mai recunoa_te
Simindu-se confuz i bulversat de "atacul" surprinztor al unui sentiment extrem de puternic. Eul
liric identific sentimentul, nu mai este o "leoaic tânr" oarecare, ci "arámie", _tie cá iubirea este
acum vine dup o perioadá tern a vieii, "un
perfid, are "mi_crile viclene", dar fericirea trit
de_ert", care capt bruse "strlucire". Iubirea, ca form a spiritului, învinge timpul, dänd energie

SI profunz1me vieii "înc-o vreme,/_i-nc-o vreme...". Sau poate, temtor, eul liric este nesigur, nu
poate _ti cât timp iubirea îl va ferici.
Sursele expresivitii _i ale sugestiei se regsesc la fiecare nivel al limbajului poetic.
La nivel morfologic, selectia timpurilor verbale ilustreaz evoluia iubiri. In prima

secvent, pânda _i întâlnirea cu iubirea sunt redate de verbe la mai-mult-ca-perfect ("m

pândise")
redat de verbe la perfect simplu
$i perfect compus ("a srit"). Apoi, rapiditatea metamorfozei este
a iubirii, de verbe la prezentul
'se fcu), iar în ultima strof, situarea eului în starea de graie
etern (nu _tie")
semnatice inedite, precum al turarea
La nivel lexical, expresivitatea provine din asociaii
sferei vântorii cu cea a revelaiei _i cu cea, foarte comun aparent, a corpului: "fa, "mâna"
"sprânceanä", "tâmpl", "brbie".
"Leoaic tânr, iubirea" este alc uit din trei strofe, cu versuri
Poezia neomodernist
cu rim, ritm _i msur variabile. Innoiri prozodice sunt versul liber _i ingambamentul.
inegale,
Poezia neomodernist "Leoaic tânr, iubirea" ilustreaz într-o manier inedit întâlnirea
sub forma unei leoaice, animal feroce, a crei
omului cu iubirea. Sentimentul se corporalizeaz
este întreaga fiin ma celui îndrägostit.
prad