1964

Leoaică tânară, iubirea

Nichita Stănescu

Leoaică tânără, iubirea

mi-a sărit în -n
Și deodată față . meu, natura
jurul
Mă pândise-n încordare
se făcu un cerc, de-a-dura,
mai
cânddemult.
mai larg, când mai aproape,
Colții
ca o albi mi i-ade
strângere înfipt
ape.în față,
m-a mușcat, leoaica,
Și privirea-n sus țâșni, azi de față .
curcubeu tăiat în două,
și auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,

la tâmplă și la bărbie,
dar mâna nu le mai știe.
și alunecă -n neștire
pe-un deșert în strălucire
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mișcările viclene,
încă -o vreme,
și-ncă -o vreme …

Despre autor: Nichita Stănescu, poet neomodernist din perioada postbelică, se autodefineș

Introducere: Poezia sa “Leoaică tânară, iubirea” face parte din volumul “O viziune a sentimentel

ambiguitatea planurilor poetice.

Încadrare: Poezia aparține neomodernismului prin:

1) ambiguitatea limbajului,
2) intelectualizarea emoției
3) noutatea metaforei
4) înnoirile prozodice (vers alb și ingambament)
Tema: Tema poeziei este intâlnirea neașteptată cu iubirea, apariția
bruscă, surprinzătoare a iubirii transformând percepția bărbatului îndrăgostit asupra
lumii și asupra sa.

lăsândTitlul
Titlul: urme pentrudefinește
poeziei toata viața.
metaforic iubirea. Așa cum leoaica este regina
animalelor, ființă sălbatică, vicleană, posesivă și puternică, la fel este și iubirea ca
Prozodie:
regină Prozodia evidențiază
a sentimentelor. renunţarea
Astfel, titlul conține olametaforă
tiparele tradiţionale. Textul
explicată prin este compus din versuri in
apoziția
,,iubirea”, iar epitetul
Compozițional: ,,tânără”
Din punct exprimăcompozițional,
de vedere ideea că sentimentul
poezia arerămâne la fel delirice, corespunzătoare c
3 secvențe
puternic, indiferent de vârsta la care se manifestă. Atât iubirea, cât și felina atacă în
mod ager poetice:
Secvențe

1) În prima secvență este prezentată întâlnirea neașteptată cu iubirea

. Incipitul poeziei reia titlul, iubirea fiind imaginată ca o tânară leoaică agresivă ce apare pe neaște
prezența lirismului subiectiv, eul liric exprimându-și în mod direct sentimentele, gândurile.
. Versurile urmatoare: “Mă pândise-n încordare / mai demult” sugerează ideea că eul liric era con
leoaica, azi, de față” .

. Metafora ,,colții albi’’ este simbolul agresivității, dar și al inocenței iubirii.

. Atât metafora, cât și repetiția substantivului “față” relevă ideea că impactul este perceput ca fiin

2) Cea de-a doua secvență lirică surprinde raportul eului îndrăgostit cu lumea.

. Iubirea devine o forță cosmică ce generează un nou univers, dar și sursă a

inspirației poetice. Cercul, simbolul perfecțiunii se află în continuă mișcare

,,când mai larg, când mai aproape’’ , fiind comparat cu ,,o strângere de ape’’,
element primordial ce sugerează renașterea și înălțarea spirituală a ființei.

. Privirea este redată prin metafora ,,curcubeu tăiat în două’’, figură de stil
cu multiple semnificații: prin cromatică - sugerează o viață plină de bucurie și
de fericire, iar prin formajumătății de cerc - poate exprima ideea că omul fără
iubire este incomplet.
 Metafora face trimitere către mitul Androginului conform căruia, la începutul lumii, bărbatul și fe

. Eul liric nu se mai recunoaste pe sine, simțindu-se confuz și bulversat de trăirea acestui sentim
. Metafora “deșert în strălucire” definește sufletul care este pustiu în absența iubirii, dar capătă st
. Epitetele “alene”, “mișcări viclene” relevă modul în care sentimentul se strecoară în suflet.
. Metafora “leoaică aramie” intră în relație de opoziție cu incipitul, evidențiind ideea că iubirea nu
3) A treia secvență relevă impactul pe care iubirea îl are asupra universului interior.
. Repetiția din finalul operei: “înc-o vreme, și-ncă -o vreme…” accentuează continuitatea

Concluzie: În lumina celor arătate, poezia lui Nichita Stănescu este, până la un punct, o poezie d