Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stanescu
Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.
Trasaturi: Trasaturi ale neomodernismului prezente in opera lui Stanescu sunt impartirea
inegala a strofelor : poezia prezinta trei strofe cu cate 6,8 si 10 versuri,textul este scris in
vers alb,rima este intamplatoare si ritmul inegal.Poezia abunda in marci ale subiectivitatii
: „m-a muscat”.Modernismul stanescian rezida in originalitatea comparatiei-metafora a
iubirii materializata intr-o „leoaica tanara”,care pandeste cu incordare pana isi ataca
victima direct „in fata”,muscand aprig cu „coltii albi”,precum felinele
nemiloase,infricosatoare.
Titlul: Titlul poeziei este metaforic si simbolic sugerand tema poeiei si anume
iubirea.Structural titlul este alcatuit dintr-o apozitie.Titlul este exprimat pintr-o
metafora,care sugereaza extazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii,perceputa ca un
animal agresiv constructia apozitionala „leoaica tanara” este antepusa substantivului
„iubirea”,care devine simbolul central al textului si despre care prin epitetul „tanara” se
sugereaza forta realizarii individului prin nasterea sentimentului etern al erosului.Prin
alcatuirea celor trei cuvinte,incercarea poetului este accea de a face cunoscut inca din titlu
trasaturile iubirii: este tanara,instinctuala,salbatica,feroce,spontana si plina de
frumusete.Se intelege ca „leoaica”/iubirea ataca surprinzator pe neasteptate.