EXPRESIONISMUL.

TR ĂSĂTU R I
D E F I N I TO R I I .
R E P R E Z E N TA N Ț I

Liceul AȘM
Profesor: dr.Sorocean Inga, grad
didactic superior
DEFINIȚ IE
 În literatură , expresionismul este adesea
considerat o revoltă împotriva realismului sau
naturalismului, sau ca o reacție la simbolismul
desuet, o că utare a unei realită ți psihologice sau
spirituale, iar nu o înregistrare a unor
evenimente exterioare surprinse în secvența lor
logică .
DIN ISTORIC
 Vine din Germania între anii 1905-1918, nucleul fiind în
jurul publicației "Că lă rețul albastru".
 Influențele expresionismului le gă sim și în muzică , poezie,
sculptură .
 A reprezentat reacția naturală a unui grup de artiș ti
germani, la convențiile estetice rigide și la academism,
precum și la autoritarismul celui de-al doilea Reich.
 Acest stil va reprezenta o revoluție estetică , distingâ ndu-se
prin culori țipă toare, opuse, linii curbe și frâ nte.
 Incepâ nd cu 1933, expresionismul va fi luat în vizor de
naziș ti care îl vor interzice, confisca și distruge o mare
parte a operelor expresioniste.
 Dupa terminarea razboiului ce a putut fi salvat a fost redat
patrimoniului universal.
 Reprezentanti de seama: Munch, Zijl, van Dongen, Kubista,
K irchner,
H eckel.
R E P R E Z E N TA N Ț I
 In literatura universala,
reprezentantii expresionismului sunt: Gottfried
Bienn, Georg Heym, Georg Kaiser (Germania), Georg
Trakl, Franz Werfel, Franz Kafka, Theodor Daubler
(Austria), August S trindberg
(S uedia).
În roman, termenul este leagat de operele lui Franz
Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului
conștiinței, stream of consciousness). Î n teatru, August
Strindberg este considerat un precursor al miș că rii
expresioniste, deși termenul poate fi aplicat unui grup
de dramaturgi germani din primele decenii ale
secolului al XX-lea, incluzâ nd pe Georg Kaiser, Ernst
Toller și Frank Wedekind. Opera lor este caracterizată
de o bizară distorsionare a realului
S U B L I N I AȚ I 3 T E R M E N I D I N CITAT C A R E VĂ
S U G E R E A Z Ă T R Ă S Ă T U R I L E E X P R E S I O N I S M U LU I

 Lucian Blaga, poate  „De cate ori un lucru e

cel mai valoros astfel redat incat
expresionist roman, puterea, tensiunea sa
surprinde esenta interioara, il intrece,
acestui curent literar: transcendeaza,
il
tradand relatiuni
cu cosmicul, cu
absolutul, cu
ilimitatul, avem de- a
face cu un produs
artistic
expresionist." (L.
B laga, Filo sofia
stilului).
D AT E GENERALE

Curent modernist, apă rut în

Germania ș i care s-a
manifestat mai întîi în pictură ,
termenul fiind utilizat pentru
prima dată de pictorul francez
J . A . Herve

Expresionismul româ nesc

este influențat de cultura
germană , primele poezii cu
tentă expresionistă fiind
semnate de
L . Blaga, Felix Aderca, Ion
Vinea, Adrian Maniu, iar după
al II-lea ră zboi mondial – la N.
Labiș, A . Blandiana
 poetul caută refugii în
mituri, credințe, ritualuri Filosofia lui
stravechi. Crezul artistic Nietzsche
reprezintă o întoarcere în influentează tehnica
timp, în zonele arhetipale ale TRĂ SĂ TURI expresionista prin
culturii ș i ale omenirii, în frenezia dionisiacă a
general. sentimentelor,
potențarea ideii de
destin implacabil, de
negarea orasului
Viziuni ș i
aspirații
dezlă nțuire, de
metafizice eliberare a eului.

Întoarcerea la Cromatica vie

Eul liric se origini

reintoarce la origini, Tră irile sufleteș ti,

spre paradigma sentimentul inutilită ții,
mitică , spre Centrarea asupra subiectivitatea apar
destinului uman,
timpurile încă tuș at de
Muzicalitate
pă trunză toare constant în poezia
realită țile dure
primordiale, câ nd ale vieții expresionistă . Salvarea
ființa se contopea cu vine prin reîntoarcerea
cosmicul formâ nd eului la originar, la
un intreg. timpurile mitice,
primordiale.
TRĂ S Ă TURI
 Aspirația metafizică
 anularea vechilor dogme ale realismului care nu fac nimic altceva decâ t să
surprindă realitațile factice, logice ale vieții, în favoarea că ută rii unei
realită ți spirituale

că utarea originalului, a increatului, a ineditului

reintoarcerea la primordial, la origini, la universul mitic

tragismul existential surprins ș i depă sit, odata ce fiinta reuș eș te să atingă
absolutul, prin spiritualizarea tră irilor, acestea devenind cosmice, metafizice

teme și motive predilecte: tristetea ș i neliniș tea metafizică , disperarea,
absența, neantul, moartea, dezagregarea eului, natura halucinantă .

categorii estetice cultivate: FAN TAST I CU L, M A C A B RU L , G RO T E S C U L ,
MITICUL, MAGICUL

imaginile poetice sunt vii, stranii, contrastante asemenea picturilor
expresioniste

limbajul este uneori violent, ș ocant
I D E N T I F I C AȚ I DIFERENȚ ELE DINTRE C E L E
D OUĂ TEXTE
 Daţi-mi un trup,  Frate, o boală învinsă ţi se pare
orice carte.
voi munţilor, Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.
mărilor, E în apă. E în
vânt. Sau mai
daţi-mi alt trup să-mi descarc departe.
nebunia
Cu foaia această închid porţile
în plin! şi trag cheile.
Pământule larg, fii trunchiul Sunt undeva jos sau undeva
sus.
meu, Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-
fii pieptul acestei te: taina trăită unde s-a dus?
năprasnice Ţi-a mai rămas în urechi
inimi, vreun cuvânt?
De la basmul sângelui spus
prefă-te-n lăcaşul furtunilor întoarce-ţi sufletul către
cari mă strivesc, perete
şi lacrima către apus.
fii amfora eului
meu îndărătnic!  (Încheiere, L . Blaga)


M A N I F E S TA R E A
BIPOLARĂ A
EXPRESIONISMULUI POETIC
Forma afirmativă a
Forma protestatară, de
speranței într-o societate
revoltă
dreaptă, spiritualizată
Motive specifice
 Ț ipă tul
 Transcedentalul
 haosul,
 disperarea,  Tendința de evadare
 Catastrofa în alte universuri
 Sumbrul  Atracția spre
 Alienarea originar, esențe,
 Oribilul mitic, creația
 Tenebrosul populară
 Grotescul
 absurdul
 dionisiacul
P E R I OA D E D E E V O L U Ţ I E A I N F L U E N Ţ E L O R
E X P R E S I O N I S T E Î N L I T E R AT U R A R O M Â N Ă
• Lucian Blaga,
expresionism
ul sincronic
Aron Cotrus,
cel al anilor Adrian Maniu,
1920 – 1930 Cezar Baltag,
Tudor Arghezi etc

expresionismul • Emil Giurgiuca,

din preajma celui
de-al doilea Ion Caraion,
război mondial
Mihai Beniuc.

expresionismul
anilor 1970 - 1980,
• Ion
cu prelungiri până
în poezia
Alexandru, Ion
optzeciştilor şi în
poezia modernă
Gheorghe,
de azi Marin Sorescu,
etc.
 R E P R E Z E N TA N Ț I
 În literatura romana, pot fi remarcate semne
expresioniste în operele semnate de Lucian
Blaga, Al. Philippide, T. Arghezi, Adrian Maniu,
Vasile Voiculescu. În manifestațiile artistice ale
acestor scriitori sunt cultivate elemente specifice
expresionismului precum grotescul, miticul,
cosmicul, originarul.

În literatura basarabeană , orientă ri

expresioniste întîlnim în lirica lui G . Meniuc, L .
Lari, Leonard Tuchilatu uniți prin „că ută rile
formelor arhetipale în poezie” (Andrei Langa)
 Mare poet român care
reușeşte să se sincronizeze
deplin cu formele poetice
europene

LUCIAN BLAGA: MISTERUL EULUI ȘI AL

EXISTENȚEI.

Etapele expresionismului
blagian.
C R E AȚ I A LUI L. BLAGA Ș I AȘ TE PTĂ R I LI E
TA L E

L . Blaga

Consultă schema de la p. 236

 LOGOS INFORMATIV (P.237 MANUAL).
itește și împărtășește-ți marea revelație cu privire la Viața și creația lui L.
Blag
 Opera poetică a
Lucian Blaga (1895-
 "corola de minuni
lui lumiia „
1961), impresionantă LUMINII, POEMELE
prin fiorul metafizic  "muntele magic „ PAȘII
PROFETULUI,
de care este NEBĂNUITELE TREPTE
străbătută şi'  "marea trecere”,
minunilor” – ÎN
singulară în "satul
TRECERE
MAREA
liricii
peisajul noastre  –„somnul” -
interbelice, se SOMNULUI
LAUDĂ
 „cumpăna apelor”-
constituie, cu CUMPĂNA APELOR
LA
fiecare volum într-un  „dorul”- LA
edificiu monumental, DORULUI
CURȚILE
oferind o imagine  "pădurea pe unde
esentializată a lumii, unicornul„-
trece SE
ale cărei coordonate UNICORNUL
AUDE
sunt:
 Trăsături ale creației
 Creaţia sa ilustrează o altă faţetă a modernismului –
modernismul expresionist
poetul se sincronizează cu mişcarea expresionistă
europeană, îndeosebi germană, de la începutul sec. al XX-lea,
dar nu o adoptă în totalitate, ci îi dă o formă originală de
expresionism cu tentă tradiţionalistă
lirica este dominată de subiectivism şi de vitalism, de
dorinţa de a se raporta la absolut, realizând astfel o poezie
de cunoaştere
exersează versul liber, înlătură rigoarea canoanelor
prozodiei clasice, stilizează ritmuri folclorice, îmbogăţeşte
limbajul poetic cu noi domenii ale lexicului
Teme şi motive.

imposibilitatea comunicării,
alienarea,
cunoaşterea,
metafizica,
transcendentul,
lumina,
mitul,
satul esenţial
metafizic,
iubirea,
moartea,
natura străină
Diversitate stilistică
limbajul metaforic, abstractizant, care are rolul de a
intelectualiza emoţiile (cultivarea metaforei revelatorii)
 subiectivismul expresiei lirice d atorat
influenţelorconcretizat prin prezenţa mărcilor eului
expresioniste
liric (forme pronominale şi verbale de pers. I)
imagismul puternic: imaginea este realizată prin
comparaţia elementului abstract cu unul concret
(tehnica poetică originală bazată pe construcţia
stereotipă a mesajului liric: „o amplă comparaţie, cu
un termen concret de puternic imagism şi un termen
spiritual de transparentă înţelegere”) (Pompiliu
Constantinescu, Figuri literare)
 polisindetonul (enumerarea prin „şi”)
- resemantizarea cuvintelor
-înnoirea prozodică: cultivarea versului liber (cu metrica
variabilă), al unui ritm interior care exprimă frenezia trăirii
eului liric şi drumul sinuos al gândurilor
-„poezia adevărată... trebuie să aibă o anume «sarcină»
mitică şi magică, la diverse niveluri ale materialului verbal
în care se încorporează: la nivelul lexical, ea va acorda
preferinţă cuvintelor cu «sarcină magică» (dor, fântână) sau
celor cu «sarcină mitică» (sus, jos, adânc etc) sarcina fiind
înţeleasă ca un fel de forţă...
La nivelul imaginilor, ea se va bizui pe metaforele
«revelatoare» care prezintă un spor axiologic faţă de cele
«plasticizate» datorită faptului că pun în lumină o «latură
ascunsă» a obiectului; în fine, la nivelul discursului verbal,
ea va practica formele exorciste sau pe cele ale ritualului
mitic.” (Şt. Aug. Doinaş, Poezie şi modă poetică)
Diversitatea de viziune
- în lirica sa există un
plan filozofic,
secundar
- vede poezia ca pe un
spaţiu al experienţelor
esenţiale, este un
mijloc de revelare a
tainelor
- viziunea filozofică
se concretizează la
nivelul poeziei prin
valorificarea
conceptelor:
cunoaştere luciferică
şi paradisiacă
 TREMENI-CHEIE ÎN SISTEMUL FILOSOFIC
BLAGIAN
• Plă smuire liberă a imaginației metafizice care caută explicații.
• E creatorul universului și centrul transcendent al existenței
Ma rele Anonim

• Viața omului se desfă ș oară pe două axe: un orizont al vieții practice ce se exprimă prin
orizonturi ale realiză rile civilizației și un orizont al misterului care are semnificație culturală
existenței uma ne

• Paradisiacă – oferă informații utile pentru orientarea practică

• Luciferică – ră spunde nevoii fundamentale a omului evoluat, a omului ca ființă culturală ,
Cunoaș tere nevoia de a înțelege. O întrebare e urmată de o explicație…

• Aparține cunoaș terii luciferice care este condamnată la o veș nică neîmplinire, stă deci sub
semnul eș ecului, este o continuă că utare, mereu un nou început, spre deosebire de
misterul cunoaș terea paradisiacă prin care omul își gă seș te împlinire/împă care

• Toate operele de cultură poartă pecetea unui stil, iar diversitatea culturilor este, în primul
rînd, diversitate stilistică
Stilul/matrice
stilistică
• Stilurile sunt structuri generate de matricea sau de cîmpul stilistic, localizat în inconș tient
 C O M E N TAȚ I
M E SAJ U L S IS T E M U L U I F IL O S O F IC B L A G IA N

Tocmai imposibilitatea fatală a

unei împliniri depline a
aspirației omului prin
cunoaș terea absolutului
asigură
perenitatea creației
 În această imposibilitate pe care mulți au vă zut-o
ca pe o înfrîngere, Blaga vede cea mai mare
ș ansă a omului
II. I DE N T IF IC AȚ I E TA P E L E C R E AȚ I E I
B L A G I E N E , C O N S U LT Î N D INFORMAȚ IA
DIN
E X C AT H E D R A P. 237
 Extrageți particularită țile definitorii pentru
fiecare etapă
 Ilustrați cu titluri/versuri
 Decodați mesajul, urmă rind reacțiile și intențiile
eului liric
 F IȘ A - SINTEZĂ

• sentimentul absolutului, vitalism

abstract, frenezia dionisiacă
• exacerbarea* eului creator, eu Strtuctura
Etapa Dionisiacă :
dilatat la dimensiuni cosmice, eu strigă tului
„Poemele luminii”
stihial
• retră irea fondului mitic primitiv
• interiorizarea/spritualizarea
peisajului
• Tensiune vizionară maximă
Blagianizarea • Îndepă rtarea de real, interiorizarea
expresionismului S TR C TU C T U RA
• Construirea unui univers imaginar
„În marea trecere” şi „Laudă • Iradierea unei tensiuni metafizice
TĂ C E R I I
somnului”

• , Modelul prozodic folcloric

Autohtonizarea /clasicizarea
xpresionismului
„La cumpăna apelor”, „La
curţile dorului”;
S TR U C T U RA
• E u domestic, ce se întorce spre bucuriile
intime, patriarhale ale vieții SPUNERII
• Obsesia morții; Existența – trecere
chinuitoare în neființă ,Sentimentul împă că rii

*Exacerbare – intensificare, accentuare

B L A G IA N IZ A R E A E X P R E S IO N IS M U L U I
 M arin M incu o caracterizează astfel:
Pornind iniţial din expresionism, Blaga îşi adaugă
aripile metafizice pe care niciun poet expresionist nu
le-a purtat; în exemplaritatea aceasta înaltă, teoretică
şi practică, poetul român realizând ceea ce am putea
numi „blagianizarea expresionismului”
De exemplu, poezia Vara – aceasta poate fi uşor pusă
în paralelă cu Sommer a lui Trakl. L a Blaga, observă
Marin Mincu, constatăm mai degrabă tendinţa către o
personalizare a peisajului metafizic, poetul român
fiind mult mai fidel plasticii expresioniste. (…) C u o
priză metafizică exacerbată, Blaga transferă
expresionismul în spaţiul culturii folclorice.
Pă mâ ntul, în poezia lui Blaga, este un lan întins de
grâ u şi cântec de lăcuste. Spicele îşi ţin la sân
grăunţele/ ca nişte prunci ce sug.
 TEMA DE ACASĂ

Demonstrează , în baza poeziei „ E u nu strivesc corola

de minuni a lumii ” că :
 I. „În poezia lui Blaga asistă m la o contopire cu

universul, la o transcendență metafizică a eului liric

că tre cosmic. Lucian Blaga anulează realită țile
imediate ale realismului și naturalismului, mutâ nd
lirica într-o altă realitate, cea a misterului cosmic,
care trebuie ocrotit.”
 II. Demonstrează că textul este unul expresionist:


-începutul poetic stă sub semnul expresionismului
mitic şi spiritualist, al unui expresionism care respinge
caricaturalul şi grotescul tipic german
- începând cu volumele „În marea trecere” şi „Laudă
somnului” poetul îşi schimbă modul său de a vedea, de
a înţelege poezia
- poezia tinde spre o interioritate pură, Blaga devenind
poetul „tristeţii metafizice”; somnul este cel care face
posibilă ieşirea din timp, fiind legat de ideea
increatului
- viziunea folclorică se relevă în vol. „La cumpăna
apelor” şi „La curţile dorului”; poetul preferă să se
retragă în arhaic
CORELEAZĂ E X E M P L E L E DIN MANUAL C U
E TA P E L E I D E N T I F I C AT E ȘI S U R P R I N D EȚ I
DOMINANTE LE E X P R ES I O N I S M U LU I BLAGIAN
 Către cititori
Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele
binelui, despre arhanghelii cari ară cu
plugul gradinile omului,
despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri
şi înainte de toate despre marea
trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.
(vol. În marea trecere)
 SCHIMBAREA
 Aşa-mi spuneam încă ieri,
mereu: amintire e numai - a unui
ceas care-a fost -
orice vis pentru mîne.
Lîngă tine nici o lumină, nici o stea,
nici un zeu
nu rămîne.
Uită Arcadia! Ceasul ce nu vrea să
bată, nerotunjitul,
neîmplinitul, să-l uiţi.
Cu ceaţa ta spicele
n-au legămînt,
la curtea ta nu se umplu
ulcioarele, pînă la tine de-abia
străbate cuvînt din patria
unde domn este soarele.
Basmul e totdeauna la alţii,
minunea aiurea şi astrul în
larguri. În preajma ta - nu!
În imperiul negurii - tu
cufundă-te
şi-adună-te-n praguri.
Sub zarea joasă şi fără
păţanii
ZO D I E I
cu jalea pe umeri perindă-se anii.
Aşa-mi spuneam încă ieri,
mereu, călcînd în ţărînă peste o
floare, sau peste umbra
surprinsă
a vreunui zeu,
ce calea-mi aţine, dar nu rămîne.
Încă ieri, numai ieri, doar ieri
mă apăram cu frică
de zodia nouă ce se ridică.
Şi azi, dintr-o dată, neaşteptat,
acest răsărit.
Ce cîntec nemăsurat!
Ca unui orb vindecat
lumea-n lumină mi s-a lărgit .
Puterile mişcă-n zenit.
Deschid porţile: Timp neumblat,
bine-ai venit,
bine-ai venit!
(vol. N ebă nuitele
trepte)
 ÎN MAREA TRECERE
 Soarele-n zenit ţine câ ntarul zilei.
Cerul se dă ruieşte apelor de jos.
Cu ochi cuminţi dobitoace în
trecere
îşi privesc fă ră de spaimă umbra
în albii.
Frunzare se boltesc adâ nci
peste o-ntreagă poveste.
Nimic nu vrea să fie altfel decâ t este.
Numai sâ ngele meu strigă prin pă duri
după îndepă rtata-i copilă rie,
ca un cerb bă trâ n
după ciuta lui pierdută în moarte.
Poate a pierit subt stâ nci.
Poate s-a cufundat în pă mâ nt.
În zadar i-aştept veştile,
numai peşteri ră sună ,
pâ raie se cer în adâ nc.
Sâ nge fă ră ră spuns,
o, de-ar fi linişte, câ t de bine
s-ar auzi
ciuta că lcâ nd prin moarte.
Tot mai departe sovă i pe drum
-
şi, ca un ucigaş ce-astupă cu nă framă
o gură învinsă ,
închid cu pumnul toate izvoarele,
pentru totdeauna să tacă ,
să tacă .
SUGESTII PENTRU PROIECTE ( CL . A XII- A ).
 Valorificați cîte un motiv/metaforă din
creația poetului în baza unui volum
de poezii
 Poemele luminii (1919)
Paşii profetului (1921)
Î n marea trecere (1924)
L a u da somnului (1929)
L a cumpãna apelor (1933)
L a curţile dorului (1938)
Nebãnuitele trepte (1943)