„ L U M I N E A Z A - T E ŞI V E I F I : V O I E Ş T E ŞI VEI P U T E A "

C. A. ROSETTI.

Director :
Generalul NICOLAE PETALA REDACŢIA, STR. REGALA No. 16. UGURES APRILIE 1928 ADMINISTRAŢIA STR. REGALA No. 16
A N U L VIII, Nr. 227.
Apare în fiecare Duminică

Din trecutul nostru

5PRE BASARABIA
Z e c e ani d e viaţă curat r o m â n e a s c ă s e s ă r b ă t o r e s c
amllla şi caracterul copilului
în ziua d e 2 9 Aprilie la Chişinău. O d a t ă cu alipirea Ia de : N. Drossu — învăţător
ţara m a m ă a ţinutului dintre Prut şi Nistru s'a înfăptuit
un act dorit d e toată suflarea r o m â n e a s c ă . Familia s'a numit cu drept mează exemplul, iar dacă exem­ Numai e a pătrunde sen­
Uniţi în c a d r e l e a c e l o r a ş h o t a r e şi porniţi într'un cuvânt celula vieţei popoarelor. plul estefrău, nu numai că sunt timentele cele mai adânci,
g â n d s ă d e s ă v â r ş e a s c ă o p e r a plină d e jertfe a!e înainta­
şilor, R o m â n i i d e pretutindeni îşi u n e s c sufletele pentru Cicero o numeşte cea dintâi de prisos dojenile, dar sunt chiar cum nu poate cel mai bun învă
a d a e x p r e s i e u n o r s e n t i m e n t e d e frăţietate şi bucurie. treaptă a societăţii, căci din fa­ stricăcioase, căci dau naştere ce­ ţător. Acesta poate influenţa a-
Uneltirile d u ş m a n e , p r i g o a n e l e foştilor asupritori, milie se formează comuna, din lui mai urât viciu făţărnicia. supra inteligenţii copilului ; dar
s'au iovit în zidui d e granit al sufletului b a s a r a b e a n , fără comuna statul şi din stat, ome­ Prin imitare caracterul se for­ nu capul, adică agerimea minţei,
a-1 r -.iţea trece şi clătina. nirea. face pe om, ci inima, fiinţa mo­
mează încet, încât abia se bagă
D r a g o s t e a d e glia p e care o răsturna în fiecare pri­
m ă v a r ă ţăranul m o l d o v e a n dintre Prut şi Nistru, pentru După cum toate boalele tru­ de seamă, dar în fine în mod rală — caracterul.
ca t o a m n a să i culeagă r o a d e l e , păstrarea tradiţiilor pului omenesc se nasc din stri­ hotărât. Faptele singuratice pot Se poate zice că fericirea ori
m o ş t e n i t e şi e v l a v i a p e care o a v e a pentru trecutul s ă u căciunea ţesuturilor celulare, aşa să ne paiă mici de tot şi neîn­ nefericirea, lumina ori întunericul,
g l o r i o s , a u făcut din a c e s t frate înstrăinat vremelnic un şi statu! şuieră dacă în familiile semnate, ca şi un fulg de ză­ progresul ori regresul lumei, a-
îndârjit a p ă r ă t o r al patrimoniului s ă u sufletesc şi n a ţ i o ­ târnă în mare parte de lucrarea
nal. A c e i a ş port înflorit, a c e i a ş limbă cu r e m i n e s c e n ţ e particulare lucrurile nu merg padă care î i sine nu e nimic,
prea b i n \ Familia e isvorul din dar Iroianui care de multe ori casnică a femeiei. Emerson zice :
din vechi cronicari, a c e i a ş c u m p ă n e a l ă în fapte si "ss-
acoperă sate întregi, nu constă „influenţa femeilor cu inimă no­
turî, ne a m i n t e s c vremurile de e r o i s m , când plâesii ^din care răsar curentele rapiiaie,
S o r o c a şi Hotin ţineau piept n a v a l e l o r strair, bilă, este destulă măsură pentru
e
conducătoare ale timpului şi lé­ decât din nenumăraţii fulgi de
starea culturală a unui popor".
Sărbătorirea d e astăzi c i m e n t e a z ă pe v e ş n i c i e giié nu sunt decât o reogiindire zăpadă. Astfel din multe fapte In copil, mama are aşa zicânl
act de dreptate, de a c e i a s e c u v i n e s a i ' f d a n t fastul singuratice se face un obiceiu,
în măsură mai mare a moravu­ posteritatea în poala [sa şi ceia­
şi s ă ne î n d r e p t ă m g â n d u l curat şt d r a g o s t ç - * . caracterul şi acesta dă direcţia
d
a rilor brniiiei. ce va ajunge copilul, atârnă mai
ş f s ă ne î n d r e p t a m ga'nath durat şVafagosw f irate
, u t u l n o s t r u întregei vieţi a omului. mult de ea care dă cea dintâi
către R o m â n i i de peste Prut, trimiţându le ^ s Casa părintească este pentru
din inimă. creştere. Deaceia doamna Cam-
toţi care se bucură de ea, cea Poziţiunea iemeiei, care la p>u, fiind întrebată de Napoleon
CULTURA P O P O R U L U I dintâi şcoală şi cel mai însem­ Greci nu era mai mult decât o ce le lipseşte Francezilor a răs­
nat mijloc de formare a carac­ sclavă, s'a schimbat astăzi. In puns cu drept cuvânt: „mame
terului. Aci sufletul nedesvoltat vechime femeia era legată de le lipsesc'', iar un poet asea­

Duşmanii din Cetate al copilului primeşte impresiu-

Spre dezagregarea familiei
îşi înrhipuieşte cineva urmările
atarei stări de lucruri cât priveşte
soliditatea şi solidaritatea celu-
iară a neamului ? Omul este de-
sigur, o celulă socială ; familia o
grupare de celule, solidare prin
puterea afinităţii elective ce a-
trage reciproc celulele de pola­
rizări contrarii.
Dar dacă condiţiunile deviată
ale celulelor sunt protivnice a-
vântului firesc al energiilor crea­
toare, aceasta duce n?greşit la
dezagregarea vieţii celulare atât
în ce priveşte celula socială cât
şi agregatul celular.
Lăsa.id însă deoparte aceste
speculaţiuni de biologie socială,
să privim icoana vie a realităţi­
lor de după războiu.
înainte vreme singur muncito­
rul manual ducea o viaţă de
mizerie, trăind într'un mediu
sărăcăcios, adeseori într'o promis­
cuitate imorală cu (membrii fa­
miliei sale, în contactul pierzător
al cărciumii, străin de plăcerile
estetice ale vieţii.
Copiii creşteau uneori fără în­
văţătură; fetele erau trimise de
mici la lucru în marile ateliere
de mode, unde învăţau gustul
podoabei, dar nu şi posibilitatea
de a se împodobi prin muncă
dreaptă, cinstită şi bine plătită.
Puţine fete, naturi de rasă, rătă­
cite parcă în iumea mizeriei fără
voia lor, se împotriveau valului
de ispită şi amăgitoarei chemări
ia un trai ce şi l închipuiau feri­
cit numai îetişcanelc uşoare.
Cele mai multe cădeau insă
în păcat, se deprindeau cu el şi
cu traiul uşuratic, umblau cu sfi-
ditoare eleganţă în vehicule de
lux, dar, dacă ţineai numai decât
să-Ie urmăreşti — mai ales la în­
ceputul carierei lor — ca să vezi
unde locues:, le vedeai ieşind
din niscai colibe umiie ssu din
magherniţe nenorocite, şi atunci
înţelegeai ca, sub strălucirea a-
parentă a luxului, se ascunde o
mizerie de nedescris, care n'avea
altă scuză de cât ajutorarea u-
nei mame ofticoase şi a unor
fraţi mai mărunţi, familia de
muncitor manual ce-şi pierduse
stâlpul casei de câtva timp.
Din nefericire, astăzi sunt şi
mici funcţionari nevoiţi să-şi a-
copere lipsurile bugetare în ace­
leaşi triste condiţiuni, prin fetele
şi nevestele lor, funcţionare şi
ele, membrii unor familii ce nu
pot lupta cu înspăimântătoarele
cerinţi ale vieţii în alt chip, acum
în zilele de după războiu.
Da, sunt femei şi fete de mici
iuncţionari, cari au apucat calea
desirâului, prefăcându-se în ade­
vărate fecioare publice în zilele
de după războiu.
Spre gloria cinstei de funcţio­
nari, atari exemplare sunt destul
de rare şi îşi ascund umilinţa
nile care dau direcţiunea deci­
sivă, ori spre bine ori spre rău -
casă şi activitatea ei era res­
trânsă numai la lucrurile casei.
Bărbatul muncia şi agonisea, fe­
mănă pe o bună mamă cu o lu­
crare măiastră a naturei. Iată
factorul principal pentru înainta­
meia avea să poarte economia rea popoarelor. Iată cât de ne­
da : Leontin Iliescu directivă ce cu greu, sau poate cesară este cultura, pe care să­
casei, mai ales dacă avea copii.
deloc nu se va mai putea schimba. E admirată observaţia lui Ci­ tenii noştrii se codesc s'o dea
IV.
Arborele cât e tânăr îl poţi în­ cero: „bărbatul trebuie să su­ fiicelor 1er. Şi fimd atât ae ne­
covoia cum îţi place, iar după porte frig şi căldură, călătorii şi cesar acest lucru, pentru pro­
ce îmbătrâneşte şi se întăreşte, osteneli în pace şi în ră/boiu ; gresul nostru al Românilor. Ne
j sub vălul unei prudente şi nobile femeia nefiind destoinica pentru vom întreba, care este acela ce
discreţiuni. nu-i mai poţi da forma ce do­
astfel de greutăţi trebue să în este chemat să lupte pentru în­
! reşti. grijeas ă de trebile casei". Fe­ lăturarea răului. 'Cine va aduce
lafă deci cum coheziunea ce­
; lulară se stiscă în familiile de Creşterea copilului trebue dar meia e a casei şi e unul din acest serviciu României ? „Acela
ceie mai rele semne ale timpu­ este învăţătorul". Delà el se a
1
muncitori manuali şi de funcţio­ să înceapă foarte de vreme ba
lui nostru, că ea se îndepărtează şteaptă totul, pentru că lui îi e
; nari publici, graţie cupidităţii chiar din ziua când vine pe atât de muit de adevărata ei dat să pue temelia puternică pe
\ fără margini a beneficiarilor de lume. De-aceia un învăţător, la chemare. Tatăl fiind nevoit să care să se sprijine castelul ridi­
după războiu. întrebarea saunei mame când să lipsească de acasă, mama era cării statului.
De amintirea acestui Domn, se leagă toată măreţia Mol­ înceapă cu creşterea copilului ei, influenţa hotărâtoare asupra co­
Dar nu stau mai bine nici u-
piilor şi numai îngrijind de ei şi
nele distinse doamne din aşa dovei. Voevod ca el nimeni n'a fost mai iscusit, mai viteaz, mai care era de 4 ani i-a ră>puns : Face acestea, va fi mândru şi
de casă îşi împlineşte chemarea
zisa lume bună, în care s'au pri­ iubitor de moşie şi mai înfocat apărător al Creştinismului. Birui­ „dacă n'ai început până acum ai în viaţă. Numai ea sădeşte sen­ mulţumit sufleteşte că n'a trecut
păşit şi îmbogăţiţi de dată re- tor mereu, a ridicat în toate părţile Moldovei altare de rugă­ pierdut patru ani". Chiar în ca­ timente nobile, prin iubire ade­ prin viaţă neobservat, că n'a
ceată, cari, înainte de 1916, nu ciuni, mărturii rămase şi pună azi, ale căror odoare scumpe, ale zul acesta creşterea se începuse vărată şi nemărginita, prin cu­ lucrat numai pentru el, ci şi
căror morminte, ale căror clopotniţi vechi şi ale căror chemări sau mai bine zis, influenţarea a- noaşterea sufletului copilului. pentru cauza sfântă a neamului.
puteau fi nici valeţi ce cameră
în casele mari. Chiar din vechile de aramă, ne trezesc în suflete şi inimi trecului cel mai glorios supra copilului prin toate câte
blazoane au început să lunece al Moldovei. «Avut au Ştefan ochi albaştri şi mic de stat era, dar văzuse şi auzise, după cum spune
uşor pe parodoseala ceruită a
toanelor şi charlestoanelor de
după războiu.
mare la fapte*. S'a suit în scaunul domnesc din Suceava, în Joia
Mare a anului 1457 şi s'a stins ca un apus de soare în anul 1504.
La sărbătoarea de az; să ne întoarcem cu pioşenie gându­
o zicătoare arabă : „Un smochin
uitându-se la altul rodeşte".
Copilul în pragul vieţii, se vede
S o m n u l lupului
Ia lumea de care vorb'm— rile către el. înconjurat de tot felul de lucruri
excepţie făcând unele personali­ care i se par tot atât de minu­ F A B U L A
tăţi de suprafaţă intelectuală — nate pe cât sunt de nai pentru de : Vasile Militam
se joacă pokeraş. bridge sau alte Interzicerea congresului general el. încet, încet începe să vadă
jocuri isteţe, în timp ce tinereţea să observe, să asemene, să în­ Ceia-ce vrea fabulistul astădată să vă spună,
O să ziceţi că'i minciună,
dansează importanţiunile de pe
la triburile sălbatice din Africa
al învăţătorilor? veţe şi dacă i se dă o condu­
cere bună, face în scurt timp Dar, cum adevăr e zisa că e floare trandafirul,—
Din minciunile de-aicea adevărul pururi ese,
şi America, jocuri netăgăduit in­ progresele cele mai neaşteptate. Dacă cel care citeşte- ştie să urmeze firul
ferioare — ca ritm, ca vioiciune Anul trecut în Septembrie durerile poporului şi pot arăta Şi aceste cunoştinţe sânt cele
ф Care'n felurite feţe pânza fabulii o ţese...
şi coreograhe — dansurilor noas­ 1927, s'a anunţat congresul mijloacele de vindecare, cum mai trebuincioase ; fără ele omul
tre româneşti. generai al învăţătorilor la foarte bine a spus d 1 Petre nu poate trăi şi nu le poate în­
Aşa dar, un lup odată, după nu ştiu ce isbîndă,
Bebeii de leegăn sunt lăsaţi în Constanta. El nu s'a ţinut şi Puchianu, preşedintele asocia­ locui nici cu cea mai întinsă în­
Un lup gras, cu spete late,
grija doicei acasă, cu biberonul văţătură. S'a culcat cu drag de frate
s'a amânat pentru Ianuarie ţiei de Coviului şi junui din­
lângă ei, iar garsonii şi gar- Richter zice în cartea sa des­ într'un codru fără margini, lîng'un bou cu firea blinda...
soanele sub tutela guvernantelor 1928, la Bucureşti. Dar nici tre cei mai distinşi [învăţători
pre creştere : «Pentru copil tim­
căci altfel cum ar mai putea pe­ de data aceasta congresul n'a pe care îi are tara noastră.
pul cel mai însemnat este când Boul, care toată ziua, cu-al stăpânului său car,
trece doamna tunsă „Bebe" sau avut Ioc, eeiace a întristat Credem că nu va mai începe a se forma şi a căpăta Istovit, de-o lună,ntreagă căra stânjeni de stejar,—
«à la garçonne» ? mult corpul didactic primar. întârzia mult, de oarece acest culoare în societatea cu alţii ! După cina lui săracă,—pe cocenii de porumb,
Ce fel de bună creştere pri­ Fiecare crescător care vine mai Toată noaptea dormi,—plumb...
Nu s'a dat nici o explicaţie, corţgres are o mare impor­ Lupul însă, doar o clipă aţipea, de somn răpus
mesc aceşti copii, înstrăinaţi de târziu, are mai puţină influenţă
pentru care motiv a fost a- tanţă pentru învăţaturime si Şi la cea mai mică şoaptă, ca o minge sărea'n sus
mamele, de părinţii lor, se vede decât premergătorul său, până Ii părea mereu c'aude glas de corn şi vînători
din isprăvile eterom&nilor, haşişo- mânat congresul de două ori. pentru ţară. Dorim congresul
în cele din urmă, dacă n'am Şi'l scălda, pe toată clipa, gîrlă rece de sudori...
mercilor şi ale altor boen.&şi Au tăcut toţi şi mai dureros şi să-1 dorească întreaga ţară privi întreaga viaţă, ca un insti­ S'aşternea atunci pe goană şi fugea cum fuge vîntul,
gogomani. este că a tăcut d-1 Ministru căci fericirea şi durerea ei, tut de creştere, cel ce călăto­ Se oprea niţel, s'asculte, dar gonea apoi din nou
Şi,—rotund fiind pămîntul,—
Iată cum se dizolvă îamailia al Şcoalelor. de nici un suflet nu este mai reşte prin toată lumea, este mai Lupul alerga prin codru, pînă iarăşi da de bou...
care ar trebui |să fie o fântână aproape ca de sufletul învă­ puţin influenţat de toate popoa­ Astfel, pe cînd boul nostru dormea dus şi visa lin,
Atâtea alte congrese ale
de viaţă a unui neam. Cronica­ rele câte le a văzut, decât de Somnul lupului într'una era cel mai mare chin...
oamenilor de ştiinţă şi atâtea ţătorului.
rul Miron Costin avea multă doica sa. Cauza o aflăm în im­
dreptate când scria : «Belşugul întruniri ale opoziţiei au pu­ Congresul general al învăţă­ boldul de imitare, care se mani­
Dimineaţa, pe cînd cerul rumenit era de zori,
duce Ia sburdălnicie, sburdălnicia tut avea loc. Pe cele dintâi torilor, ce se va ţi, re «dac'o festă cu atât mai viu, cu cât co­ Iar în codru, ca vrăjite, viersuiau privighetori,
la desfrâu,-r-desfrâul la pioire le admitem ca foarte nece­ vrea D-zeu», va îrfsemna un pilul e mai puţin de sine stătă­ Lupul, ne mai auzind hăitaşii, nici al cornului ecou,
şi, prin urmare, belşugul duce sare iar pe celelalte nu ne real progres pentru şcoală. tor şi mai primitor şi impresio­ De nesomn cu ochii roşii, zise harnicului bou
la pieire". nabil de toate. Precum cel din­
permitem să le apr ciem. D. Antohi
Nu trebue însă să desnădăj- tâi simţimânt de bucurie, de în­ —Fericit eşti tu pe lume,măi bădie sîmbotine...
duim. Neamul nostru are ne­ Noi ne interesăm de şcoală, tristare, de fericire sau durere,
Ce n'aşi da, să pot, o noapte să dorm şi eu lin ca tine...
secate isvoare de|viaţă. In cronica de învăţământ şi de drepturile formează aşa zicând fondul ta­ Ti-a pus maica vrăji în leagăn, tămîioare, mac ţi-a pus,
următoare, vom cerceta mai noastre cerşite până acum, bloului întregei vieţi a omului, Ce ţi a pus, că toată noaptea poţi să dormi într'una dus?
departe lucrurile, ca să vedem dar care de acum înainte vor aşa şi primul imbold c e l pri­
împreună ce este de făcut, căci fi cucerite. Ce cuprindea pro­ meşte copilul, este cel mai tare Maică-mea era săracă, taică-meu şi mai sărac
bune şi de ispravă fapte se pot şl de multe ori cel mai hotă­ Şi nici gînd, să'mi pue'n leagăn vrăji, cum zici sau flori de mac.
gramul congresului? Chestiuni
face pe meleagurie noastre ro­ râtor. Mama cu bune moravuri Dar, cînd mă făcui mai mare, într'o zi,—o zi ferbinte,
de învăţământ, probleme re­ Bietul taica—erte-l sfintui—istovit, căzu pe-o luncă
mâneşti. şi cu bună purtare, mama co­ Şi în chip de moştenire, mi a lăsat doar trei cuvinte
lative la progresul cultural al piilor este aceia ce domneşte în­ Muncă, Muncă şi iar Muncă...
neamului, la drepturile şi or­ ţelept în cercul familiei. Deaceia M'a cuprins apoi în braţe, i-am simţit, văpae, sînul,
PRIBEAG... ganizarea asociaţiei învăţăto­ Herbert zice cu drept cuvânt : M'a privit prin două lacrămi şi-a murit apoi bătrînul...
«O mamă bună preţueşte cât o La trei zile, după moarte,—de povaţa i să nu fug —
rilor, o excursie, etc. Am intrat în locul tatii, la acelaşi car şi plug...
Noaptea umbrele îşi lasă sută de dascăli». Ea este steaua
Sânt destul de modeşti şi De atunci nu mai am odihnă decît noaptea, frate lup
Peste parcul veştezit, conducătoare a familiei asupra Şi, să pot trăi pe lume, muncesc zilnic de mă rup....
de paşnici învăţătorii. Tăcerea căreia se îndreaptă ochii tuturor ; Insă noaptea, prin odihnă, capăt iarăşi noui puteri
Nici o voce — nici un foşnet
lor explică nobleţea sufletului ea învaţă pe copii înainte de a Şi mă simt, pe zi ce trece, azi mai fericit ca ieri....
In al nopţii infinit.
care suferă, dar nu vrea să merge la şcoală şi nu-i învaţă Dacă tu nu dormi ca mine, nici în câmp, nici în păduri,
E, că nu trăeşti prin Muncă, ci trăeşti doar prin ce furi...
Totul e în amorţire, numai cu cuvinte, ci ceia ce este
jignească pe nimeni.
neasemuit de mult îi învaţă prin
Şi alee — şi cărări, Cuvântul învăţătorilor tre­ exemple.
Numai dorul pribegeşte
buie ascultat, în faza de con­ Veacuri au trecut de-atuncea peste-al oamenilor umăr
Peste mări — în depărtări... Dacă vreodată, cuvântul şi e- Şi, din toată omenirea care-şi culcă noaptea trupul,
solidare pe care o trăieşte xemplul sunt în contrazicere unul Astăzi cei ce dorm ca böul scad me eu-mereu la număr,—
Emil V. Câmpianu ţara, căci cunosc multe d n cu altul, totdeauna copilul ur­ Tot mai mulţi fiind a c e i a c a r e d o r m c u m d o a r m e lupul..

Pe o vatră gheboşală, fă­
cută din câteva cărămizi sfăr-
mate şi goale, fumegă un
smoc de vreascuri, din cari
răsare, din când în când, câte
o limbă de foc ce abia stră­
luceşte o clipă şi se ascunde
iar în speria pe care vântul
lui Fluerar o joacă, ca pe un
vârtej de duhuri necurate.
Rezemat de o grindă pu­
tredă, stă un trup, un om
zgribulit, c u genunchii la
gură, nemişcat ca un butuc.
Faţa-i acoperită de un stuf
de peri albi şi lungi, abia se
zăreşte, vânătă şi încreţită ;
un duh rar, încet, se stre­
coară din gura-i, cu nişte
aburi reci ce se unesc cu fu­
măria vreascurilor.
Afară crivăţul vâjie îngro­
/niROriOôlJEL zitor, lovind cu nouri întregi
de cmăt prin crăpata feres-
truie a bordeiului ; ciucurii
de: Arhim. Calinic I. Popp Şerboianu de gheaţă, ajunşi de fum şi
clătinaţi de v â n t se rup şi
Fratele meu î cad peste acei trup, pe care
nul face a se clinti nici ghe­
Sfâşietoarea părere de rău aupă Mântuitorul răstignit între
ţurile ce se zdrobesc de el
tâlhari, îngrămădise sub poala dealului „Că^uţânii" o mulţime
nici hăulitul vijeliilor, nici ur­
de oameni, soliţi din toate părţile Palestinei. Săraci, pentru cari
letul lupilor ce răsună fără
cuvântul Mântuitorului era singura pâine zilnică a lor; bolnavi
contenire înjur,—nimic d e p e
şi vindecaţi, pentru cari Răstignitul fusese singurul sprijin şi nă­ pământ sau din cer.
dejde ; păcătoşi, în al căror suflet se strecurase o neprihănită * da-mi o bucăţică de maîaiu,
rază de mân'uîre, toţi aceş'ia năvăliseră Ja privelişte, să aducă
supremul lor orrr.giu de recurviş-inţă şi bun rămas Aceluia, care Vreascurile se aprind deo­
pentru nesfârş.tiî Lui iubire ds oameni. şi pentru nădejdea vieţii dată ; ele luminează îrnpreju
viitoare, pe care iii o detese omenirii, se pierdea într'o moarte rimele si arunc câteva ra.-:e
căldicele drept în faţa omului,
atât de cumplită !
lăsând să se citească pe frun­
Spiimânîătoare privelişte! Dumnezeu, răstignit de omul,
tea-i încreţită ca zbârcioguî,
pe care din bunătate i-a creiat !..
o sarcină de peste opt dece­
Plângeau, lângă cruce, mama Lui şi ucenicul, pe care a-
nii, ce lăsat-au adânci urme
tâta îl iubisee !
numai de dureri şi de amă­
Mai departe, bàtându şi piepiuriie şi vărsând lacrimi de
răciuni. Oenele sale, rezemate
milă şi deznădejde, stau Maria Magdalena ; Maria, sora mamei
de umerii obrajilor, perii mus-
Lui şi Sa'omoia.
teţilor ce stăteau topiţi cu
încremenite de cruzimea omenească ele nu puteau face
gologoţi de ghiaţă de cei ai
altceva, decât să plângă şi să vadă măcar locul, unde va fi în­
bărbei lui încâlcite, la lumina
gropat dStatorul vieţii veşnice.
acelor vreascuri ce se pornise
Şi !-<*!u văzui Í
pe ars, începură a se urni
Un mormânt nou, săpat îa piatră, peste care s'a aşternut
puţin, a se desprind; unii de
o lespede mare, pecetluită pe h toate colţurile şi o streajă de
alţii, — şi după o îndelungă
tst'şi romani, înarmată de sus până jos.
siluire, ochii omului se între
E greu însă! E greu de tot, să strejuieşti şi suîletul ome­ deschise, iar buzele începură
nesc, cu credinţa, nădejdea şi dragostea lui!
a răsufla mai în voie.
* Privirea ochilor săi se aţinti
In prima zi a săptămânii, ce urma după Sâmbăta evreiască, o clipă în mijlocul vetrei ;
„dis de dimineaţă, pe când răsărea soarele" cele trei femei apoi, voi parcă să cutreiere
sfinte, luară drumul Mormântului, hă tămâie şi să ungă cu par- în juru-i ; dar vinele gatului
fumuri, trupul necăjit al MàiitoHorului lumii. Şi pe când erau în­
grijorate, că nu avea cine să le dea la o parte greoaia lespede
de pe mormânt, iat s că o vád răsturnată şi întrând în gropniţă
său încă erau înţepenite...
Şi ce ar mai fi căutat el
să vază în delături ? Cei doi
nu aflară pe Ce! răstignit. păreţi prăvăliţi şi putrezi ai
Numai un tâitfr, un î.i^er, î nbräcat în haină lungă şi albă bordeiului, şira de omăt ceşi
sta în partea dropii; p. mormântului. Ele se spăimântară, dar făcuse drum pe spartul geam
acesta le mângâie zicâ.y» : „Na vă spăimântaţi ! Căutaţi pe Iisus al ferestruicei, sau ciucurii
Nazariaeanui, cel răstignii ! A înviat, nu este aici ! Iată locul de ghiaţă ce picau din când
unde L au fost pus ! Ci duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui în când, spărgându-se de pă­
Petru, că merge în Galileia. n u i înainte de voi. Acolo II veţi mânt, ori de încovăiata-i spi­
vedea, după cum v'a zis!" nare ?
înfricoşate şi uimite de străinul auz al învierii, ele fugiră Numai avea trebuinţă să
delà mormânt şi nimănui nu spuseră nimic, căci se temeau. vadă nimic. ; el ştia încă tot
C a o răsplată a dragostei şi străduinţei acestor femei pur­ ce se petrece şi tot ce a fost
tătoare de mir, în fruntea cărora se afla păcătoasa de odinioară, cu dânsul şi tot ce mai este
Maria Magdalena, Mântuitorul se ariită întâia oară, după înviere, în juru-i !
acestei femei, chiar în dimineaţa aceia 1 Cerca să-şi destindă mâna
Ce omagiu admirabil adus de cer femeiei, prin care a in­ pe care stătuse rezemat : dar
trat în lume şi păcatul, dar şi viaţa ! ea nu se mai destindea deloc!
Prin greşala Evei a intrat mosrtea 'n lume-, prin sfânta Fe­ Voi să şi urnească puţin un
cioară Mar/a s'a coborât Iisus, viaţa cea vie şi veşnică ! picior... şi el era înţepenit ca
un butuc.
Fratele meu ! Un pocnet puternic de
vrea.se îi aţâţă puţin auzu-i ;
Sărbătoarea aceasta este sărbătoarea mamelor noastre şi a
pleoapele i se holbară ceva
tuturor femeilor curate la suflet, ce trăiesc în irica de Dumnezeu
mai tare şi vedeniei strălu­
şi în iubirea de oameni. ciră o clipă ca înîr'un lac de
Cea dintâi mângâiere şi cel dintâi sărut, pus pe obrajii
lacrămi...
noştri la naştere, mama ni-1 dă !
—• Ard vreascurile ! începu
Cei dintâi ochi pe cari-i vedem, ai ei sunt I
dânsul a murmura ; dar slabă
Cea dintâi hrană, pe care o căpătăm, sânul ei ne-o întinde !
li-i şi căldura şi lumina.. Aţi
Cea dintâi ciripire de grai, ea ni-e tâlcueşte !
fost viţe verzi, apoi crengi
Cea dintâi lumină dosare Dumnezeu şi patrie, prin mintea
vânjoase, înfrunzite, înflorite,
şi gura ei vine către noi !
pline de fructe... La umbra
Iubirea de Dunn-.oz- u şi oameni; de frumuseţile pămân­
voastră se adăpostea o lume»,
tului şi ale firii îr.treg\ prin graiul ei se coboară în inimile
şi lumea vă binecuvânta !...
noastre !
Azi pârâiţi pe dărâmătura
O I mama noastră !
asta de vat< ă, plesniţi una ca
Ta s.rejuieşti căpătâiul nostru la vreme de boală; tu să­
şi alta, şi toate vă prefaceţi
ruţi cununiile copiilor tai, o tri se unesc în dragoste, pentru con­
în cenuşă». Ca voi e omeni-
tinuarea neamului omenesc ; tu ne cauţi, când suntem ratăciji ;
tu ne ierţi, când greşim ; tu ne plângi, cânii murim !...
De suntem tâlhari şi omo-ători de oameni, numai pasul
tău se 'ndreaptă către noi şi deschide uşa puşcăriei, căci dra­
gostea ta curată, nu cunoaşte şi nu 'nţelege fără de legea !
De murim pentru patrie şi pe ţărmuri streine numai tu ne
plângi! Şi cuvioasă c i picătura de rouă, ne cauţi pretutindeni, Cor mixt.
cu un ciob de tămâie mirositoare 'n mână şi cu o luminiţă a-
prinsă, semnul nădejdii tale, că undeva, într'o lume mai bună,
vei găsi, pe cel ce 1-a hrănit pieptul tau !
Mama ! Lacrimile numai pentru tine sunt coborâte din înăl­
ţimea cerului şi tu eşti sfântă Mironisiţă, care de-apururi va
plânge s'jb crucea fiului ei iubit, care este os din oasele tale şi
sânge dia sângele tău !...
Tu eşti mila ! Tu eşti iertări a ! Tu eşti fericirea noastră 1
Fii binecuvântată mamă ! Noi, bunii tăi copii, smeriţi îngenun-
chem înaintea ta şi a sfintelor Mironosiţe cari plânseră ; căutară
pe Mântuitorul lumii, cu tămâie şi aromate şi-L vestiră pretutin­
deni şi cu dragoste sărutăm sfânta simţire a durerii voastre ! 1. Frunză verde de sălcuţă
Fiţi binecuvântate, voi, sfintelor şi îndureratelor Mironosiţe Rău m'ai blăstămat măicuţă
ale neamului omenesc I... Of, of, of şi iară of ! (bis)
«CULTURA POPORULUI»
de N. A. Bogdan.
rea... ca voi fost-am şi eu...
Peste câteva clipe pleoa-
pele-i cleioase se restrâng ia­
răşi la un loc, - şi răpito­
rul somn leagănă iar înceti-
nel moleşiţii săi creeri. O
lume n o u ă , - - dar adesea ori
visată,--se d.schide înainte i,
cu mândre feţe lucitoare şi
râzătoare !, o lume aşa pre­
cum orice muritor o visează
fără a o putea pipăi sau a-
tinge, delà ţâţă până la sapă
şi lopată !
Posomorârea feţei lui se
împrăştie ca un mic nour la
bătaia vântului, şi înlocu-i o
rază de mulţumire, iute tre­
cătoare, se abate pe obraji-i.
Apoi muşchii feţei lui se în­
creţesc din nou şi încă . mai
vânjos...
O clătinare lungă, din ce
în ce mai slabă, a capului
său, dădu cel mai drept şi cel
mai bun răspuns la toate în­
chipuirile şi nălucirile som­
nului şi ale vieţei sale.
Un pocnet intreit de ha­
rapnic, clopote, tropote de cai,
se auziră deodată în afara ;
apoi un glas puternic care
strigă :
— Hei, jitar !... Mă jita-
rule, deschide mai degrabă
poarta !
J:hiru', de astă dată, se trezi
d e a binelea.. O voinţă peste
puterea firei îi încorda vinele ;
se ridică în sus, făcu un pas,
doi paşi...
Atâta îi mai era ertat să
facă...
Căzu cu faţa le pământ.
— Hei mă ji'arule ! ce
dracu, ai asurzit, sau te-ai
îmbătat ca un p o r c ? Haide
deschide. Jitarul nu mai răs­
punse nimic. El nici că se
mai sinchisi de frumosul pro­
hod ce-i făcea surgiul C u o-
nului Jupicescu...
După câteva clipe uşa bor­
deiului sări din loc, isbită de
o puternică lovitură de ciu­
botă, şi un cap de om, furios,
împreună cu o mână ce ţinea
un harapnic fîndoit, răsbătu
înăuntru.
— Am să te învăţ eu ti-
căiosule, să faci pe boer să
te aştepte... răcni surugiul.
Dar h vederea leşului, că­
zut în mijlocul bordeiului,
peste care începuse a se aşeza
şi ninsoarea şi fumul, reîn­
cepu surugiul :
— Ce ? stai trântit la pă­
mânt şi dospeşti, hoţ bătrân
ce eşti! Las'că te trezesc eu
îndată...
Şi lungind harapnicul său
în tot curmezişul bordeiului,
începu a măsura pe spinarea
jitarului, cât îi ţinea puterea
şi i îngăduia locul.
Dacă văzu că zdrenţele
sumanului sar în sus, ca şi
când ar juca dragaica, şi ji
tarul nu crâcneşte, nici se ri­
dică, nici se vaită,— surugiul
eşi din bordei, lăsând uşa în
lături, şi zise boerului :
— Ci să'l lăsăm dracului,
Cucoane ! Ori c'a fi beat
mort, ori c'a fi mort de-a
binelea !...
Apoi îşi deschise el singur
poarta satului şi trecu înainte.
Vreascurile arsese toate ;
spuza din ele încă fu toată
repede spulberată de vijelie.
Jitarul îşi mântuise slujba
depe pământ ; scăpase de lume»
şi lumea de dânsul !
ОГ
2. C u mâinile către lună
Să n'am nici o voe bună
Of, of, of şi iară of ! (bis)
Ne b.cură şi cu plăcere faci m
aci menţiunea că de o vreme
încoace se îndesesc expoziţiile
de ţesături şi cusături artistice,
iar publicul începe să Ie urmă­
rească cu atenţie. De unie acum
câţi-va ani în urmă această lă­
ture a industriei casnice era lă­
sată cu totul în părăsire, iar ti­
midele încercări ce apăreau ici
colo erau privite cu oarecare
îndoială şi adesea cu ironie, as-
tăzi începe să se observe o în­
cordată atenţie pentru asemenea
Iucr?ri.ţ
Cusăturile şi ţesuturile îcfio.-ife
au format în trecutul nostru is
toric principala ocupaţiun;. a ju-
pâniţelor şi gospodinelor române.
Cu timpul însă, odată cu intro­
ducerea obiceiurilor străine, mai
cu scârnă greceşti, şi odată cu
începerea aşa z sei noastre mo­
dernizări, aceste ocupaţiani au
început să rămână, tot ca prin­
cipală ocupaţiune, doar a săten-
celor noastre, cari prin forţa îm­
prejurărilor, au lăsat la o parte
în bună măsură frumosul, pen­
tru a se ocupa mai mult de fo­
lositor.
S'a văzut însă cu timpul că şi
româncele noastre pot da ia i-
veală lucrări de artă casnica, cel
puţin tot aşa de reuşite ca şi
străinătatea, la îndemâna căreia
stă maşinismul modern. La noi
se lucreazu mai mult cu mâna,
migălos, dar cu atât mai plin de
fantezie. Gustul, pasiunea lucru­
lui este lăsată în voe şi prin asta
se dau la iveală lucrări cari lasă
în urmă cu mult fabricaţiile sttfine
Cusăturile şi ţesături 'e de artă
pe care ne-a făcut plăcerea de
a le expune doamna Margareta
Bontescu în sala Mozart din Bu­
cureşti, întrec toate aşteptările.
Niciodată poate n'am fi bănuit
că în ţara noastră, cu mijloacele
restrânse ce stau la dispoziţie,
s'ar putea înfăptui asemenea lu­
crări.
Covoare persiane, chelimuri,
scoarţe, garnituri complecte cu
ajururi fine, alături de perdele,
coverturi şi alte lucrări în fileuri,
mângâe privirea şi ne îndeamnă
să credem că în ţara noastră aceas­
ta parte a industriei casnice poate
lua un mare avânt. Dacă alături
Şl I A R Ă OF!
(cântec popular din Basarabia)
3. Cu manile către soare
Să n'am nici o sărbătoare
Of, of, of şi iară ©f ! (bis)
de iniţiativa particulară s'ar alipişi
sprijinul statului, cu timpul am
ajunge să avem o întinsă indus­
trie de cusături şi teşituri de
artă.
Doamna Margareta Bontescu
ne î.duce cu ocazia expoziţiei
sale câteva din rarele exemplare
de artă casnic*, maeştrii exe­
cutate.
Ne face-m o plăcută datorie de
a dori succes tuturor acelor ce
ciută ca pe această cale de
muncă şi entuziasm, să promo­
veze o ramură de ocupaţie ce
numai cinste poate lace poporu-
lui românesc.
ALFA.
popuiar
Ş'ăm zis verde de trei flori,
Am un bărbat băutor,
O băut de noul ori,
O băut turme de oi,
Şi'ncă o rămas da(or.
— Vinde-ţi Petre nevasta,
Plăteşte-ţi datoria,
Da. o Mercuri de vânzare,
La Ieşi pe uliţa mare.
La Ieşi pe uliţa mare,
Mă întâlni c'un turc călare.
— Buna ziua turcule.
— Mulţumesc voinîcule.
De vânzare-i nevasta ?
— De vânzare'i nevasta.
— Cât mii cere pe dânsa?
— Numai miea şi suta.
Tur cu începe a număra.
Nevasta din chept ofta.
— Da acasă când te'i duce
Copchilaşii ce ţ'or zice !
Unde i tată mămuca ?
— O rămas în deal la cruce,
Să v'aducă turtă dulce.
— Dar am stat ş'o săptămână
Şi mămuca nu mai vine ?
— Are tata parale,
Să vă ieie o fată mare.
— Poţi să iei şi zece tete,
Că ca mama, nu mai este !.
Cules din Moşna. Judeţul Fălciu.
Dumitru I. P o p a
învăţător. Popeşti—SoroM
Cules şi a r m o n i z a t d e Laurian N l c o r e s c u
4. Să n'am Paşti, să n'am Crăciun
Numai să tot merg pe drum
Of, ©f, of şi iară of! (bis)
Deli popor pentru popor
CANONUL
DUMINICEI
A fost o f e m e e năcăjiţi, a-
mărătă, care a v e a o fată
măritata. Ele s'au sfătuit, să
s e ducă la să cerc.
— Ca sä nu ne trecem
ierul 1), cu făcutul mäneärei
la săc^rat, iată hăi, a zh
m ă s a , sä na f a c e m maîaiu
de Duminică şi s ă a v e m a-
c o l o , la treabă. M â n c ă m o
bucăţică d e rnalaiu, b e m o
uicicuşcă de a p ă , cari ne pare
la treabă că-i miere şi să ce­
ratul, cu ajutorul iui Dum­
nezeu, îl facem.
— Bine, bine, m a m ă hăi.
Ş'au făcut ele, a ş a m a î a i u ,
în d o u ă Duminici şi a u luat
Ia săcere. A treia D u m i n i c ă ,
c â n d făcuseră m ă l a i u r u c şi
vroiau să&'ie.-pue în cuptior,
ia copt, iaca un u n c h i a ş pe
uşă.
— Dă-mi n e p o a t ă , a z i s ei,
o bucăţică de m ă m ă l i g a să
— ïï?.m, m o ş u l e , cä a c u ,
de o bucată de vreme, noi
f.jcem m ă i ă e ş e , c ă » ; ducem
ia săcere şi nu n e mai tre­
cem ierul f ă c â n d m ă m ă l i g ă ,
ziua ?a bucată.
— D a , d a c ă n'ai imhnăHgă
a zh unch<TaŞ].'.î.
— Nu s c o a p t e , m o ş u l e , că
a b e a le-am p u s în cuptior.
— Dă-mi că-s c o a p t e .
— Ba, nu-s coapte.
— Ba-s c o a p t e .
A p u s m â n a f e m e e a şi a
s c o s un rnalaiu şi i Pa dat
töt unchiaşului, z i c â n d :
— îa 1 tot, m o ş u l e , că p o a t e
îţi trebue mai î n c o l o .
— Ba nu, mie dă-mi n u m a i
o bucăţică.
A l u a t unchiaşuî mălaiul,
l'a p u s pe m a s ă , ca să-1 tae.
Şi când a înfipt cuţitul întrân-
sul, s'a umplut c a s a de s î n g e .
A mai tăiat altul şi t o t a ş a
şi altul iareşi a ş a , p â n ă le-a
tăiat p e toate. Atunci, a z i s
u n c h e a ş u l care era D u m n e ­
zeu.
— iei, n e p o a t ă , sufletul s ă
ţi I iau, ori să ţi d a u d o i
gemeni?
— Ba, D o a m n e , d e cât ml-i
lua sufletul, mai bine dă-mi
doi d e g- m e n é .
A z i s a ş a , pentruca n u ştia
ce-s d o i d e g e m e n e . Şi Dum­
n e z e u s'a dus. N o a p t e a fe­
m e e a s'a c u l c a t Când s'a tre­
zit, a văzut l â n g ă d â n s a
doi balauri, care i se î m p l e -
teceau unui pe un picior şi
altul p e ceíaSí picior. Şi s'au
împletecit ei a ş a , p â n ă a
venit v r e m e a de a u stat cru­
ciş în s p i n a r e şi cruciş în
piept. Balaurii ceia a u avut
a m â n d o i cât;; o hârtie p e
care s e c i t e a :
«Mai s l ă b e ş t e o c ă t e o l e a e ä
să-i mai vie suflet».
Din pricina asta, e a a ră­
m a s mută. Neamurile ei a u
c ă u t a t - o la spitale şi ori unde
cât a u putut, dar nu i-a putut
veni nimeni cu nimic î n aju­
tor. Şi a ş a s'a c a n o n i t , cât
a mai avut zile. Asta-i c a n o ­
nul femeelor, cari a u făcut
maîaiu Duminica. T o a t e Du-
rniniceie sunt zile de sărbă­
tori ş i - s lăsate de b u n u l
Dumnezeu p e n t r u odihnă.
Ş a s e zile lucrătoare p e s ă p ­
t ă m â n ă , ajung.
1) Leru! — Lucrul, v r e m e a .
Auzită in Movilita — Pulna, în 1890,
Decembrie 27, de la Maria Tunuţioae

Preţul abonamentelor;
lei 200 pentru învăţători
preoţi, studenţi şi săteni ;
lei 300 pentru autorităţile
săteşti ; lei 400 pentru in­
stituţii particulare şi de
stat iar delà 500 de lei în
sus pentru sprijinitorii a-
acestei foi.
L IS IT
Amiazi... De sus se cerne
căldura în ace ascuţite. Faţa
apei ca o masă de cristal se
oglindeşte în lumina străvezie
a soarelui, iar fundul clipeşte
în tresăriri argintii.
Lumea bălţii sta pitită prin­
tre trestii, neîndrăsnind să
rupă tăcerea, înspăimântată
de prea marea linişte.
Stau în cuiburi la umbra
stufului nemişcat păstrând o
linişte de biserică. Câte o
broască, din timp în timp, se
scufundă în apa clară văzân-
du-i—se umbra până'n fund.
Intre tiestiile ce stau cu ful­
gul în sus nemişcat, stă
pitit un cuib de îişită. Ë áiií
anul trecut, rămas neatins ;
doar i-au trebuit câteva fire
de papură împrejur, să-1 în-
cercuiască pentru a nu-1 lua
apa. Pene, fulgi, fulg de stuf,
arată culcuşul proaspăt al
unei păsări.
Nici nu se luminase de
ziuă bine, când lişita plecase
de acasă cu gândul să şi gă­
sească puişorii cari de trei
zile n u i mai veniseră acasă...
Plecase cu inima îndoită,
roasă de grijă, să-şi găsească
odraslele... A veghiat toată
noaptear fără pic de somn şi
mintea ei frământase o mul­
ţime de gânduri. ...Să nu dormi,
când grija îţi ţârăie ca un
greer peste sufletul întunecat.,,
şi inima îţi sângerează ca o
rană proaspătă...
A plecat, nici nu-şi dăduse
seama încotro \ par'că nici nu
se gândise... şi nici n'a spus
vecinei de peste ghiol să-i
mai ia seama de casă... Fu­
sese aşa de mâhnită, Doamne»
că nu vedea nimic înaintea
ei... De i a r găsi !.. ; dacă ar
găsi pe cineva s'o îndiumeze...
S'a hotărât să n u i mai slă­
bească din ochi, să nu-i lase
o clipă departe de cuib până
n'or fi în stare să-şi apere ei
penele!.. Tot aşa cugetase şi
la 'nceput; dar rugăminţile
lor oînmuiară Ş'apoi mare-i
Dumnezeu... De ce tocmai pe
ea s'o pască nenorocirea ?
Gândurile i se învălmăşeau
ca nişte fulgi de zăpadă şi
mergea fără ţintă la, întâm­
plare...
Ajunsese depaite de cuib ;
era prin locuri străine, pe
unde nu mai călcase de mult.
...Poate nici odată... Pe unde
nu te poariă nevoile vieţii!..
la margine bălţii, despre cari
auzise nu tocmai lucruri bune...
şi azi şi ea pe aici!..
Soarele era de mult în
crucea cerului şi căldura o
apucase pe drum. Ca azi nu
fu ?se, parcă, nici odată aşa
de cald... înaintea ei stuful se
rări şi nici nu băgase de
seamă că înnota pe luciul de
oţel al apei. Gândia să treacă
de partea cealaltă, să se în?
funde în stuf... o pasăre e
mai ferită în stufiş ; cine ştie
câte primejdii ! Când îşi a-
runcă privirile, drept în faţă,
ceva negru, nedesluşit, ascuns
în marginea stufului. încercă
numaidecât să sboareîntr'altă
parte, dar până să-şi întindă
aripile se auzi o detunătură,
ce destramă tăcerea în lungi
ecouri. îşi adună puterile,
sbură înapoi, înferbântată de
spaimă. I se părea că pluteşte
pe ţărmuri de veacuri şi greu­
tatea de plumb a aripilor i se
părea nesuferit de mare... Pu­
terile i se slăbeau şi istovită,
se lăsă în jos. Când atinse
faţa apei, oglinda, se înpur-
pură ; câteva picături roşii,
calde îi căzură de sub aripa
stângă. Inima îi bătea cu miş­
cări neregulate şi înnota în
neştire repede, repede.» De­
odată un junghiu îi săgeta
trupul şi când îşi dădu seama,
Cultura Ponorului
Frânturi d e viaţă
de : D. I. D o g a r u
simţi că osul aripei stângi e
sfârticat.
O durere grozavă sub
coastă.., Se zărea o dâră spă­
lăcită de sânge, urma pe
unde trecuse. Dar durerea i
se topi la gândul cald ce t m m ă :
puişorii !
Soarele se lăsase în partea
cealaltă a cerului şi lumea
bălţi înviorată de răcoarea ce
pătrundea în valuri, îşi dre
gea glasul pentru cântul de
seară. Rar câte un broscoi îşi
umfla guşa într'un orăcăit
prelung, aşteptând răspuns în
ecoul bălţii. O libelulă se
oglindea în luciul apei în zig­
zaguri înaFlsnete ; un broscoi
la pândă pe o frunză Iată de
nufăr, aştepta momentul s'o
înghită.
Leşiţa înnota din răsputeri
să ajungă la cuib. Simţea că
şiroiul de sânge de sub a-
ripă, îi seca puterea. Ar fi
vrut să ajungă la cuib. O , de
i-ar vedea ! I-ar trece durerea ;
vederea lor i-ar da curaj.
Aripa îi amorţise cu totul ;
sub coasta durerea se săpa
adânc, mai adânc, până la
inim?... Obosise... Şi gându­
rile !.. Par'că durerea nu-i aşa
de mare când... Un maldăr
de stuf. Să se odihnească,
numai puţin. Va prinde pu­
tere... Şi până acasă nu ma
este mult!.. Răcoare.,, Intune'
recul se ţese din mii d e col­
ţuri... Linişte... de ce oare ?
In seara asta nu-i gălăgie pe
b a l t ă ? Şi-i lună... Ii este frig...
să-şi mai desmorţească ari­
pile... U n fior îi străbate tot
corpul... Vede cuibul... Da, îl
cunoaşte... sau... Ba, d a ! Şi
puii nu's !.. Ba nu !.. Iată-i toţi
patru.» Şi numără, sunt
cinci, cu cel mai mic... De
ce, el nu-i mort ?.. Atunci
cum de-1 vede şi pe el, pe
toţi ca 'n ziua ieşirii din gă­
oace ? Ii vede bine... Dar...
dece's aşa de mici ?.. Ii chea­
mă la ea şi ei clipesc şiret
din ochişorii de mărgele în­
tunecate... Vin... da, să-i mai
strângă sub aripă, cum le plă­
cea Tor şă stea la căldură
noaptea. întinde aripile să i
cuprindă pe toţi.„ e frig, să
nu îngheţe ca 'n ziua ieşirii
din găoace... Şi cel mititel!..
Pe unde a umblat el până
acum ? străin, în lume, şi
lumea-i rea... Să-1 strângă
sub aripa caldă la sânul ma­
mei.. E vară şi frig... Da, pui­
şorii... de ea nu-i pasă... Au
fost departe de casă, au um­
blat prin locuri străine ; de
acum n'o s ă i mai lase... nu...
nu... îi va ţine sub aripile ei
de mamă...
Da... aşa... şi se sili tremu­
rând să-i cuprindă pe toţi... şi
pe cel m i c .
O ceaţă uşoară i se aşterne
pe p:hi şi în minte, ca o
pânză fără culoare.,.
într'un avânt de dragoste
maternă se ridică să-i strângă
pe toţi., s ă i cuprindă să-i
apere.., să nu-i mai lase..,
U n fior prelung sgudui
trupul rămas cu aripile în­
tinse părând că-i apără... Pe
maldăr câteva picături de
sânge. Şi pasărea aplecată
s ă i îmbrăţişeze mereu...
Cor m i x t
4U
1. Delà deal de casa noastră (bis)
Creşte-o florie' albastră (de 4 ori)
S A D I T I РО/ЛІ !
Pe spinarea vântului căl­
duţ venit din ţările depărtate,
melodia plină de farmec a
cântecului, soseşte odată cu
oaspeţii primăverii. Prin uşi­
le şi ferestrele larg deschise
ale şcolilor pline de copii,
cântecul trece ca o înfiorare,
făcând să tresalte de bucurie
inima dascălului şi a micuţi­
lor şcolari. La auzul lui, fi­
gurile se înveselesc, urechile
ascultă, şi numai inimile vor­
besc, căci întreaga cântare e
adresată inimei.
E glasul naturii, care vor­
beşte tuturor: tineri şi bă­
trâni, şcolari şi învăţători. E
glasul mult aşteptat al pri­
măverii, a d u s de milioa­
nele de prevestitori, ce vin
să-şi împărtăşească bucuria
sosirii, cu toate vietăţile pă­
mântului.
«Eşiţi afară,la câmp, la viaţă!
Bucuraţi-vă de bucuria voastră!
Aduceţi slavă şi prea măriţi pe
Dumnezeu !»
Aceasta este porunca na­
túréi şi Ia auzul ei învăţăto­
rul cu copiii, nu mai pot sta
în clasă.—Pereţii încăperii în
care au stat o iarnă întreagă
îi înăbuşă; simt nevoe de
libertate, de aer, de viaţă no­
uă şi aceasta o găsesc în mij­
locul naturii. Chemarea dum­
nezeiască îmbie pe dascăl
să-şi schimbe metoda de pre­
dare rece şi monotonă de
până acum, face semn şco­
larilor şi-i ademeneşte într'o
lume mai plăcută, mai veselă.
Cu toţii sbughesc afară în
grădină şi la câmp, să simtă
farmecul sfânt al primăverii,
unde natura îşi începe lecţii­
le ei plăcute, fără pregătire
şi fără metodă. In faţa aces­
tor prelegeri dascăl şi elev,
înmărmuriţi. Feţele palide se
îmbujorează şi inimile stau
gata să isbucnească în stri­
găt de bucurie, căci fiecare
simt în ei o nouă forţă, ce-i
îndeamnă la viaţă. Chiotele
de bucurie pornesc din piep­
turile lor ca o urare de bun
sosit primăverii; iar din îm­
prejurimi, de peste tot locul,
glasul nouilor oaspeţi, le răs­
punde la fel, unindu-şi bu­
curia,
In grădina şcoalei, sau a
bisericei din sat, pe marginea
şoselelor, sau pe lângă insti­
tuţiile publice, copiii înarmaţi
cu sape şi lopeţi, răscolesc
fragetul pământ, pământul
plin de viaţă şi dătător de
sănătate, spre a îngropa în
el o altă viaţă, un copăcel
ce va da roade în lunile de
toamnă, adăpost pe vreme
de iarnă, podoabă în zilele
DELA
2. D e min' şi badea sădită
'CULTURA POPORULUI'
„Sădiţi pomi şi pomi sădiţi
Copii harnici şi iubiţi,
Căci dintr'un mic pom îngropat
Creşte-un mare pom rotat.
primăverii şi umbră pe arşiţa
nepotolită a verii.
Copiii rânduiţi câte doi, a-
vând fiecare pomi şi sape la
îndemână, aşteaptă numai
semnul învăţătorului.
E timpul când pot să a-
rate că şi ei pot face ceva
şi mândria abia le stăpâneşte
sufletul. Un alt grup de co­
pii mai la o parte, aşteaptă
şi ei un semn spre a încunu­
na apoi opera celorlalţi cu
un cântec învăţat la timp.
Şi semnul mult aşteptat
nu întârzie, căci deodată din
piepturile micuţilor un glas
de argint se înalţă către Cer.
*In pământul ţării noastre
Hai copii azi să sădim,
Pomi frumoşi ce vor da roade,
In curând, cum noi dorim.-»
Şi în timp ce melodia plă­
cută a :opiilor se îmbină cu
ciripitul păsărelelor din jur,
aducând slavă şi mulţumire
lui Dumnezeu, sapele şi lo-
peţile lucrează, lucrează de
zor.
Broboanele de sudoare
curg şiruae pe frunţile şi o-
brajii «voinicilor», anrstecân-
du-se cu ţărâna umedă, proas­
păt răsturnată şi care mai
tărziu va da hrană mândru­
lui pom.
Ca nişte guri mari, flă­
mânde, ce aşteaptă să-şi în­
ghită prada, gropile făcute
atunci, (dacă n'au fost săpate
de cu toamnă) primesc daruj
sorocit. La un alt semn, vişi­
nii, cireşii, prunii, merii şi
alte feluri de pomi, prinşi de
mâni gingaşe, se fixează în
mijlocul gropii, în timp çe
aceiaşi muzică de mai sus,
îşi tremură în văzduh glasul
dulce şi fermecător de copil.
Ziua sădirii pomilor este şi
trebue să fie o adevărată săr­
bătoare, începând cu aceste
lucrări, şcoala activă îşi gă­
seşte aplicarea. — Grădinile
pustii, în scurtă vreme devin
adevărate raiuri, unde păsă­
relele vin să le înpodobească
cu cântecul lor. Şoselele bă­
tute de soare se umbresc, ci-
mitirile sărace se îmbogăţesc,
căci peste tot mai apoi, ma­
na cerească—ploaia—cade ca
o bine cuvântare.
«Sădiţi pomi şi pomi să­
diţi!» Iată porunca vremii,
poruncă pe case trebue s'o
urmăm.
A ne abate delà această
poruncă, însemnează a ne a-
bate delà datorie şi cine se
abate delà datorie este pede­
psit; dacă nu de legile o-
meneşti de Dumnezeu.
Mihail Graur
înv. Hlipiceni—Botoşani
DEAL DE CA5A NOASTRĂ
(cântec popular din Basarabia)
D e noi doi cu drag grijită
Mănăstirea Căpriana
Un scurt istoric a s u p r a singurei ctitorii a lui Ştefan cel
Mare în Basarabia. — înfăptuiri vrednice d e laudă
delà unirea p â n ă azi.
La o distanţă de aproape
30 km. de Chişinău, în mar­
ginea marei păduri ce se în­
tinde între satul Srăşeni şi
Capriati şi nu departe de
undele limpezi ale râuşoru-
lui Işnovăţ, se găseşte Mănăs­
tirea Căprian, unul din cele
mai vechi lăcaşuri de închi­
năciune din întreaga Basa­
rabie.
După datele şi înscipţiile
rămase, istoricii noştri i-au
stabilit ctitoria pe seama lui
Ştefan cel Mare, iar mai târ­
ziu Domnitorul Moldovei
Petru Rares, a făcut însem­
nate reparaţiuni şi renovări,
dăruind în acelaş timp mă-
năstirei o evanghelie —ma­
nuscris pe pergament, înbră-
cată în scoarţe de lemn în­
velită cu argint, care însă a
dispărut din bogata bibliote­
că a mănăstirei cu ocazia
războiului.
La 1559 Alexandru Lăpu-
şneanu darucşte acestui lăcaş
12 moşii, iar în 1662, Istrate
Cantemir, din cauza lenevirii
la care se dedaseră călugării,
închină mănăstirea cu toate
avuturile sale, Mănăstirei Z o -
grafului delà Sfântul Munte
Delà anul 1698 până la 1813
ea a fost cârmuită de câtre
monahi trimişi delà Sf. Mun­
te, iar in ultimul an Mitro­
politul Gavril Bănulescu-Bo­
doni a luat-o sub conducerea
casei mitropolitane, sub care
a stat până la 1857, când
prin stăruinţele celor delà
Mănăstirea Zografi, a trecut
iarăşi sub conducerea lor ne-
româneacă. După 9 Martie
1873 toate averile mănăstirei
din Basarabia au trecut sub
supravegherea ministerului de
externe ru=, aşa că delà acea
dată călugării delà Sfântul
Munte au pierdut marile lor
venituri.
După anul 1918 mănăsti­
rea şi-a căpătat vechiul ei
rost românesc.
Iată un scurt istoric al
singurei cititorii a lui Ştefan
cel Mare în Basarabia, şi a
uneia dintre cele mai fru­
moase şi mai îngrijite mănăs­
tiri ce aveam între Prut şi
Nistru. Şi pentru că este ni­
merit ca asemenea aşezămin­
te să fie cunoscute de cât
mai multă lume românească,
e bine să arătăm ce s'a mai
înfăptuit acolo delà unirea
Basarabiei şi sub înţelepta
ocârmuire a I. P. S. S. Mi­
tropolitului Gurie.
La înscăunarea stăpânirei
româneşti în acest ţinut, Mă­
năstirea Căpriana avea trei
trei biserici : 1) biserica cu
hramul AdormireiMaicei Dom-
Cules şi arm. d e Laurian Nicorescu.
3. Dare-ar Dumnezeu să crească
Tot mai mare să înflorească.
„LUMINEAZA-TE ŞI VEI Fi:
VOIEŞTE ŞI V E I P U T E A".
Pe drumuri basarabene
nului, clădită de mitropolitul
Gaviil Bănulescu-Bodoni în
1820, în locul celi vechi
delà 1545, distrusă de cutre­
mur ; 2) b'serica,—aşa zisă
de iarnă,—clădită la 1840 de
egumenul Ilarion, cu hramul
la Sf. Gheorghe şi 3) biseri­
ca nouă, din 1903, clădită
cu truda egumentului Teofi-
lact, cu hramul tot la Sf-
Gheorghe. Aceste trei bise­
rici însă, precum şi toate chi­
liile cu averea întreagă a mă-
năstirei, erau într'o stare de
plâns, de oarece călugării
bulgari, în seama cărora era
m-'
' A
dată, la retragerea lor au dis­
trus şi prădat totul.
Prin munca neobosită şi
prin strădania Stareţului ro­
mân, Ahimandritul Natanail
mănăstirea Căpriana din Ba­
sarabia a început să fie un
focar de cultură şi educaţie
pentru populaţia ţinutului
Astfel după ce s'au făcut în­
semnate reparaţiuni atât bi­
sericilor cât şi chiliilor, s'a
pus în ordine întreaga avere.
C u toate că mănăstirea a
fost greu lovită prin reforma
EXCURSIUNI
Citesc prin ziare sau a u d
vorbindu-se că cutare ş c o a ­
lă s e c u n d a r ă s a u cutare so­
cietate, p r o e c t e a z ă excursi-
uni prin străinătatea mai în
depărtată s a u mai a p r o p i a t ă .
Nu s u n t e m contra a c e s t o r
excursiuni cari nu p o t fi de­
cit folositoare şi d e sigur că,
nu a c e s t a este motivul aces­
tui articol. N u v o i încerca
s ă scriu despre binefacerile
unei excursiuni m a i a l e s a-
tunci cînd este b i n e şi în a -
m ă n u n t o r g a n i z a t ă ci, s ă
scriu— îndurerat — că a c e s t e
excursiuni uu s e p u n la cale
s ă s e facă şi nu s e fac în
interiorul ţării.
Din nefericire, sîntem încă
foarte mulţi romîni, trăim o
viaţă î n t r e a g ă p e p ă m â n t u l
r o m â n e s c , p e care, vai ! nu
'1 c u n o a ş t e m !
Sânt î n c ă atâţia cari, n'au
văzut c a p i t a l a României Mari
şi nici d e c u m vre o altă l o ­
calitate mai importantă.
3.
C. A. ROSETTI.
agrară, conducătorul ei a în­
ţeles că un asemenea aşeză­
mânt, cu un rol atât de im­
portant în viaţa noastră io
mânească, are nevoie de o
înţeleaptă gospodărie şi a-
tunci a început să crească
vite, aşa că azi mănăstirea
posedă turme întregi de oi,
vaci şi alte animale domesti­
ce. Uzina electică ce a făcut,
a pus-o în slujba unor fru­
moase ateliere de fierărie,
tâmplărie, cismărie, croitorie,
unde fiii de ţărani basarabeni
vin să înveţe diferite meserii.
Toate aceste ateliere, formând
o şcoală de meserii model
sunt alipite fabricei de mobi­
le, făcută de câţiva ani şi
!
proprie ate a mănăstirei.
Astăzi la Mănăstirea Că-
priana se desfăşoară o vie
activitate, se dau îndemnuri
şi învăţături bune, atât din
•
< /J '"Ai
itt
: w. : V. \ -. W v .
í 4
punct de vedere moral-creş
tinesc, cât şi din punct de
vedere practic. Călugării, per­
sonalul precum şi tinerii ro­
mâni ce învaţă meserii în a-
telierele mănăstirei sunt bine
îngrejiţi şi muncesc împre­
ună pentru o operă frumoa­
să, ce numai lăudabilă poate
fi. Ar fi de dorit ca aseme­
nea exemple să folosească la
cât mai mulţi conducători de
mănăstiri depe tot coprinsul
ţării.
Sânt mulţi cari, abia dacă
a u v ă z u t capitala judeţului
lor.
Motivele pentru cari nu s e
fac excursii mai d e s e sânt
d e s t u l e şi d e sigur că s e n m -
petea actuală îşi are şi aici
rolul s ă u .
Dar, cel puţin atunci când
se f a c cu destule sacrificii,
s ă s e facă mai întăi în inte­
riorul ţării. Să ne cunoaştem
ţara şi obiceiurile. Să c u n o a ş ­
tem bogăţiile ei naturale â-
tât d e f r u m o a s e şi atrăgă­
t o a r e şi v o m fi mulţumiţi.
Nu n e v o m g â n d i a ş a u ş o r
la excursii în străinătatea
care, nu î n t o d e a u n a , n e p o a ­
te oferi atâtea frumuseţi c a
ţara noastră.
Am admirat activitatea c o ­
mitetului d e c o n d u c e r e a a-
teneului p o p u l a r «Tataraşi»
din Iaşi pentru excursiunile
făcute prin interiorul ţării şi
mai a l e s în provinciile din
nou alipite şi a m credinţa
că participanţii la a c e l e e x ­
cursiuni, nu v o r a v e a păreri
de rău nici o d a t ă , că n'au
făcut a c e l e excursiuni l a
C o n s t a n t i n o p o l , Praga, Vie-
na, Paris, etc.
Când ai o ţară atât d e fru­
m o a s ă , o ţară care îţi oferă
cu dărnicie atâtea şi atâtea
minunăţii p e cari nu le cu­
noşti, cum să-ţi mai vie d o r
de ducă prin străinătăţi?
Şi de asta nu prea î n ţ e l e g
de ce, u n e l e şcoli secundare
s a u societăţi diverse, s e g â n ­
d e s c cu atâta uşurinţă la e x ­
cursiuni în străinătate, c â n d ,
ar face cu mult mai bine şi
frumos, decă şi—ar îndrepta
paşii spre atâtea frumuseţi
a l e ţării noastre, frumuseţi,
cum numai Al. Vlahuţă a
ştiut să Ie descrie.
/. Livideanu
 4.
Sf. Paşti şi florile ortodoxiei
d e : N. C. Munteanu - M u n t m a r g
O ! Sfântă zi a învierii ! Or­
todoxia te primeşte şi te sărbă­
toreşte cu inimă iubitoare, cu
haina frumoasă şi curată a cre­
dinţei tradiţionale 1 Sfânta zi a
învierii Domnului nostru Iisus
Hristos—simbolul renaşterii ome­
nirii — cât de mult ar trebui să
fii luată în seamă de întreaga
lume !...
E Paşte'e ! In casele simple,
curate, pline de farmec şi de
înfrumuseţări naţionale, în care -
de veacuri-s'a păstrat întreacă
tradiţie curată a acestui neam
credincios şi viteaz, ca şi în ca­
sele îmbrăcate cu Lcruri foarte
scumpe, Sf. Paşti este sărbătorit
de întreaga creştinătate.
Pentru adevăraţii credincioşi
ai Bisericei noastre, Sf. zi a în­
vierii are o deosebită însem­
nătate.
In casele unde sufletele cre­
dincioşilor ard de încrederea în
ajutorul Cerului, în ajutorul Dom­
nului nostru Iisus Hristos, Sf.
Paşti sunt sărbătorile cu cea mai
curată nevinovăţie omenească.
Pe cei necredincioşi, îmbătaţi de
înfumurările unei ştiinţe sărăcă­
cioase, Biserica îi cheamă, cu
multă durere şi dragoste, la cu­
noaşterea adevărului dumnezeesc.
Ne bucurăm că cei mulţi sunt
mai aproape de inima lui Iisus
şi că din când în când, florile
ortodoxiei, cu parfumul lor de
jertfă evanghelică, mustră lumea
materialismului care a uitat de
sine, care-şi nesocoteşte propriul
ei suflet nevinovat. Ca întotdea­
una şi acum, am crezut de cu­
viinţă, să nu las sub lespedea
uitării şi a nerecunoştinţii faptele
de sine grăitoare ale unor cre­
dincioşi creştini ortodoxi. In ade­
vărurile adânci ale Evangheliei
lui Hristos, creştinul poate pă­
trunde numai prin credinţă, dra­
goste şi lepădare de sine.
Neamul nostru a trecat prin
mari şi felurite furtuni, dar a în­
vins, fiindcă, sufletul lui a stat,
întotdeauna, pe altarul Bisericei
ortodoxe. Vrednicii ctitori de
odinioară nu ni-au părăsit. In
vremea unui materialism deo­
cheat, din răsadniţa ctitoriei or­
todoxe, răsar din vreme în vre­
me, florile curate şi mirositoare
ale jertfei evanghelice. Alături
de familiile Simu şi Băicoianu —
prea cunoscute prin frumoasa
lor dărnicie — trebuie să stea,
cu vrednicie, şi familia Alexe
Pandrea, de care, nimeni n'a a-
mintit cum se cuvine.
Familia Pandrea din Brăila şi-a
închinat averea şi sufletul — cu
toată credinţa şi dragostea —
Bunului Dumnezei), prin rezidi-
rea Bisericii „Sf. Iile" din Slă-
nicul Moldovei. încă din toamna
anului 1927, familia A!cxe Pan­
drea a început reconstruirea Bi­
sericei „Sf. Ilie" din Băile Slănic-
Moldova. Această familie s'a ho­
tărât să cheltuiască peste un mi
lion lei pentru terminarea Bise­
ricei.
Iată că urmaşii vrednicilor cti­
tori de odinioară se arată la vre­
mi potrivite. Dărnicia creştinească
a Măriei şi a lui Alexe Pandrea
loveşte, cu toată puterea, în lu­
mea bogată care-şi iroseşte ave­
rea, câştigată prin cine ştie ce
DEIA BORCA LA DORN
Drumul duce pe lângă Bistriţa
în sus, prin Mădei, sat ce se zice
că ar fi fost întemeiat de călu­
gării Matei şi Kiriac, cari-şi du­
ceau traiul într'un schit ce a
existat odată pe aici. Am trecut
apoi podul şi pe ţărmul stânga!
râului, am 'tot mers până la
Cotârgaşi.
— Bine frate, zise Lică, Ia un
moment dat, de când am pornit
din Fălticeni, n'am văzut nici un
lan de grâu.
— Şi nici nu veţi vedea pen­
tru că pe aici nu se seamănă.
mijloace nevrednice, pe nimicuri,
sau care şi-o Iasă moştenire în
mâinile unor „perde vară". Ne
place a crede că gestul creşti­
nesc al acestei familii va răscoli
adânc sufletele acelora cari se
lăfăiesc în averile făcute prin
mijloace înjositoare, le va „pre­
face întru înoirea minţii" şi le
va face să-şi răscumpere ticălo-
şenia vieţii cu preţul unei ade­
vărate căinţe.
Maria şi Alexe Pandrea sunt
două flori ortodoxe, doua suflete
curate care vor rămâne — pen­
tru lumea de azi şi pentru ge-
geraţiile viitoare — ca un exem­
plu viu de supremă jertfă ome­
nească, în viemea celui mai ne­
înfrânt materialism.
Cunosc bine pe familia Pan-
drer. care s'a înţeles şi s'a sfă­
tui', întotdeauna cu preotul pa­
roh din Slănic, în privinţa mul­
tor fapte creştineşti. „Predica şi
activitatea părintelui ortodox din
Slănic, îşi dau roadele" — aşa
a spus într'o scrisoare adresată
parohului din Slănic, dl. S. Me­
hedinţi, profesor universitar.
într'un viitor articol, voiu scrie
tot ce trebuie scris despre г ceşti
creştini ortodoxi, cari, în toată
viaţa lor, au fost adevăraţi spri­
jinitori ai Bisericei şi a faptelor
bune. Iată dar cu ce se mân­
dreşte Biserica ortodoxă ! „Ea
n'a ars pe rug nici ştiinţa şi nici
protivnicii ei", ci a dat fapte
evanghelice. Biserica ortodoxă
nu se caracterizează prin dis­
pute teologice, prin formalism
poliţienesc, ci prin jertfa curată
a credincioşilor ei, prin iapte
măreţe şi prin păstrarea întreagă
a tradiţii Bisericei Apostolice
şi-a Evangheliei lui Hristos, în
plinul Ei adevăr. Sf. Paşti şi fap­
tele familiei Pandrea să fie pri­
lejul cel mai bun de prefacere
întru înoirea minţi şi-a inimii tu­
turor credincioşilor şi-o hotărâre
pentru fiecare om de a trai înti u
Hristos şi cu EL
P. S. Acest articol fiind primit
la redacţie cu oarecare întârziere,
îi publicăm acum pentru frumu­
seţea lui şi pentru faptele fru­
moase la care se referă.
La porţile literaturii
IMPLOR...
Din noroiul de păcate
Іг*г spre Tine se ridică
Ochii viermilor tereştri
Din ruşine — şi nefrică-
Şi cu inima zdrobită
De dureri — şi remuşcare,
Delà Tine Doamne Sfinte
Iarăşi implorăm eriare.
Mintea noastră mărginită
Nu poate nimic răzbate
Ne atrasă de ispită
Şi de marea de păcate...
Ruga noastră disperată
Poate că e prea târzie ;
Peste-a noastre frunţi plecate
Voia ta de-a pururi fie.
Emil V. Câmpianu
de Serafim Ionescu
Clima prea aspră şi umezeai?
prea mare, face ca această plant
binecuvântată să nu poată fi cul­
tivată pe aici. Delà Broşteni în
ainte nici păpuşoiu nu veţi mai
veden.
— Dar, cu ce trăiesc oamenii ?
— Cu cartofi, produsul vitelor
şi marele câştig ce-1 trag din
tăierea pădurilor şi plutărit.
Muntenii cumpără merinde de
la câmp şi la transportă pe spi­
nările cailor până la munte.
Mai înaintarăm ceva şi pe
dreapta, lângă drum, văzurăm un
Monumentul eroului General Stan Poetaş din Soroca.
Bibliotecile săteşti
Îndată după răsboi s'a
vjzut că deşi am învins în
lupta cu armele, o nouă luptă
trebue să pornim, dacă nu
mai îndârjită, cel puţin egală,
pe tărâmul cărţii.
S'ar părea nefiresc delà
întâia privire că ar putea
exista o luptă şi pe acest tă­
râm de activitate omenească.
Atâta vreme cât nu vom
depune toată munca, nu vom
strânge rândurile, atâta timp
cât vom ţine braţele încru­
cişate, nu numai că vom fi
stânjeniţi de progresul altor
popoare muncitoare, ci chiar
vom da îndărăt.
Neamul nostru care n'a
putut ajunge Ia cultura şi
civilizaţia altor popoare, a
văzut la timp această mare
lipsă pentru viitor.
Oamenii de bine şi de cul­
tură s'au adunat împrejurul
câtorva societăţi : « Fundaţia
Principele Carol» «Casele
Naţionale-, «Astra»—cari au
ca prima ţintă să întemeieze
cămine culturale în care să­
!
teanul nu numai să-şi des­
creţească fruntea câteva mo­
mente, dar chiar să audă
lucruri folositoare, cari apli­
cate la viaţa lui trudnică de
toate zilele, să-i uşureze munca
pe care o îndeplineşte.
Rezultatele acestor iniţiative
au fost mai mult de cât sa­
tisfăcătoare.
Preotul şi învăţătorul fiind
toată ziua în legătură directă
cu poporul, îi cunoaşte pu­
terea de pătrundere, agerimea
minţii şi toate păsurile.
Valul de cultură ce a în­
ceput să se reverse în ultimul
timp, a făcut ca aproape în
fiecare sat să se găsească câte
un cămin cultural, înzestrat
cu cărţi. Ceace lasă însă întru­
deal negru, cu mineral de fier
manganez, c'espre care se crede
că s'ar fi prelungind până la
lacobeni, înjBucovina, Iar mai în­
colo pe dreapta, pe un tăpşan
frumos, „Spitalul Carmen Sylva"
fondat sub glorioasa domnie a
Marelui Rege Carol I.
Dincolo de spital, le-am arătat
locul unde fusese casa vădanei
Iriouca, la care a stat I. Creangă
în gazdă şi s'a pricopsit cu râia
luată delà capre.
In sfârşit, am ajuns în Broşteni,
moşia Regală, fostă a logofătului
Alecu Bals. Pela 1840—42, în
Broşteni era şcoala lui Niculai
Nanu, la care se dusese să înveţe
carte povestitorul I. Creangă.
Şcoala din Broşteni, înfiinţată de
A. Balş, era tot aşa de vestită,
ca şi cea din Rotopăneşti a lui
Nie. Istrati. Fiind moşie Dom­
nească şi având cel mai bun
a
local din judeţ (ridicat de Regele
Carol) şcoala din Broşteni a atras
pe cei mai buni îuvăţători. După
Nanu, a tânjit câţiva ani, până
ce a venit aci alesul între aleşii
învăţători Mihai Lupescu, însoţit
şi urmat de eroul Niculai Stoleriu
apoi Ioan Teodorescu, Petre
Gheorghiasa şi alţii.
Poziţia satului Broşteni este
dintre cele mai frumoase. Aşezat
pe ţărmul stâng al Bistriţii, are
în faţă satul Neagia-Broştenilor,
de care se leagă printr'un pod
«CULTURA POPORULUI
câtva de dorit, este felul şi
criteriul cum se face alegerea
acestor cărţi.
Literatura noastră sătească
e săracă — a p r o a p e inexis­
tentă.
De cele mai multe ori în­
văţătorul sau acel însărcinat
cu aranjarea şi îngrijirea bib-
bliotecii, — o ştim cu toţii,—
se interesează să procure cărţi
cari n'au nimic comun cu
mentalitatea săteanului sau
cu trebuinţele lui cărturăreşti.
Asupra acestui punct ar
trebui să se gândească mai
amănunţit conducătorii cămi­
nelor culturale, căci de el
atârnă în bună măsura exis­
tenţa şi utilit *tea acestor aşe­
zăminte cuHurale.
Radu Mislea
Snoave
Oţetitul ţiganului
— Măi ţigane, zise într'o
zi un b o e r unui h a r a m i n .
— Hau, c o c o a n e
— Măi, ce să-ţî d a u , să-mi
oţăIeşti ţigareta ?
— Ha ruginit, bolarule, h a i ,
hai ? h o ţ a l e s c dageaba. Da,
hezi m a t a l e ! c a , p a n a ţi-o
ciucesc, ţî o î n v â r t e s c şi ţ i - o
h o ţ a l e s c , trebue o bucata d a
v r e m e a . Ca ştii m a t a l e i
v o r b a : săracul h a c e a c â n d
p o a t e a şl cum p o a t e a ; iar b o ­
gatul hacea, c â n d vrea şi c u m
vrea. Şi p a n a isprăvesc luc­
rul, ca s a nu duci l i p s a :
Să-ţi h a c b i n e a cu luleaua
mea,
Ca sa te slujeşti cu ea.
Delà Pr. I. Macare, Moviliţa-Putnat
în 1898, Martie 9.
N. Mateescu
Institutor şi Folklornis,
de lemn. De jur împrejur sunt
munţi falnici şi veseli. Satul
Neagra e tăiat în două de către
părâul cu aceiaş nume, care îşi
varsă apele limpezi în Bistriţa,
drept în faţa Broştenilor.
Mai 'nainte de a porni de aici,
ni se atrase luarea aminte că,
pe seară, va trebui să tragem
în gazdă la un preot din Panaci,
foarte ospitalier, dar din cuvân­
tul căruia nu trebuia să ieşim,
dacă vrem să ne meargă bine;
altfel o păţim rău
Am trecut podul Bistriţii şi am
apucat pe Valea Negrii în sus.
Cam pela capul satului, vedem
în mijlocul drumului nişte mata­
hale, ce semănau a oameni nu­
mai la trup. Capetele, cu părul
vălvoi, erau cât cei mai mari
bostani turceşti. Ţi-era groaza că
te uitai la ei şi chiar caii s'au
speriat la vederea lor. Deşi am­
bii în vrâsta trecută de 21 ani,
se jucau în neştire frământând
nişte b ligi de cal. Erau doi fraţi
tâmpi (idioţi). Fii de alcoolici,
mama lor îi păzea mereu şi de
foc şi de apă şi chiar de mân­
care; căci îndopau orice. înfio­
raţi, ne-am întors privirile delà
aceşti monştri.
— Iată unde duce beţia, am
zis eu.
— O şă-i visăm la noapte, a-
dăogă Lică.
Iată-ne pe sub ulucile lui Placa,
GARA
ŞI'A SCHIMBAT n U M E L E IM GARA „VÂŞIOVA"
E un act de dreptate atât pentru v ă ş i o v e n i
cât şi pentru toţi românii din jurul B o c ş e i
Comuna Vâşiova e una
dintre cele mai vechi şi mai
cunoscute din judeţul Caras,
prin vestitele târguri săptă­
mânale şi anuale, întie care
este şi târgul delà „ B u z a T u r
cului", care se deosebeşte de
celelalte, fiind că se ţine între
Văşiova şi Bocşaromână, iar
a patra zi fiind Duminecă,
toate satele din jur îşi dau
întâlnire, când tinerii învârt
hora şi jocurile noastre stră­
b u n e : un fel de târg a! fete­
lor ca pe muntele „Găina".
In acest loc numit „Buza
Turcului", sau dat pe vremuri
grele lupte cu păgânii, aici
fiind una din porţile prin care
au trecut toţi barbarii. Ca
mărturie a vremurilor de ur­
gie, stau de santinelă şi azi,
după sute de ani, uriaşii ste­
jari, la umbra cărora să ţine
târgul, iar pe o colină se not
vedea ruinele „Cetăţii".
Bătrânii noştri povestesc
că primul coîonist roman care
s'a aşezat pe aceste melea
guri a fost Vasile iova, delà
care a moştenit satul numele
Vasileova. Se mai găsesc acte
la biserica din Bocşamcntană
din care se poate constata că
această colonie purta la în­
ceput numele de „Vâşiova-
montană".
Ştim cu toţii că fostul re­
gim magiar a schimbat nu­
mirile comunelor curat ro;
mâneşte, aducând şi colonişti
cu scopul de a-le magiariza.
Astfel gara zidită pe pămân­
turile vaşiovenilor, a fost nu­
mită „Boksanbanya", numele
colonie, care la 2 kl. depăr­
tare avea gara ei proprie
„Boksr.n-Hutta", şi încă o
haltă „Boksan-Foras".
După înfăptuirea României
Maţi, am cerut autorităţilor
noastre să se facă dreptate.,.
Dar duşmanii noştri seculari
n'au dormit, ci au găsit un
motiv foarte bun de intrigă,
pe care l-au şi speculat cu
succes... Cu toate protestările
vaşiovenilor gara a fost bo
tezată româneşte Bocşamon-
tană.
In luna Iunie 1926 familia
noastră regală trecând spre
uzinele Reşiţci, întreaga popu­
laţie a Vaşiovei în haine de
sărbătoare cu corul în frunte
a eşit spre întâmpinare la
gară. Majestăţile Lor au stat
bucuroşi de vorbă, întrebând
între altele pe părintele Zuiac :
„Veniţi de departe ?" Această
întrebare a fost pusă fiind-că
tabla delà gară era Bocşa-
montană.
Sa răspuns: «Nu Majestate !
Satul acesta e Văşiova, dar
poartă numele comunei ve­
cine, cu toate că această co­
mună are gara ei proprie nu­
mită Bocşauzine, şi încă o
haltă Bocşaizvor.
La câteva săptămâni după
această plângere către înalţii
Suverani, a venit ordin d e b
Direcţiunea C. F. R.: „Cu
data de 1 August 1926 gării
construite anume până'n malul
Negrii, ca să se scurgă şuvoaiele
cu pietrele ce veniau din munte
cari mai înainte astupau drumui.
Ceva mai târziu, Gore zice a-
stupându-şi nasul :— «Uf !.. ce mi­
ros de ouă clocite !»
De unde vine ?
— Vă voi arăta îndată. Priviţi
de-a stânga drumului. Dintr'o
băltoagă limpede, dar acoperită
de bulbucaşi gălbui, se scurge
un pârâuaş şi se varsă în Neag a.
t
Mulţime de izvoare clocotesc în
albia băltoagei a cărei suprafaţă
e de vre'o 10—15 metri pătraţi.
Este o puternică baie sulfuroasă.
Atât prin îmbelşugarea apei, cât
şi prin calitatea ei, ar aduce mari
foloase omenirei suferinde, dacă
n'ar fi atât de izolată şi ar avea
un drum mai puţin anevoios .-
In starea de acum nu se folosesc
de ea de cât oiţele delà apro­
piata „Văcărie Rega ă", unde e
fabrica de „schvartzer" a Elve­
ţianului Ai. Clerk.
— E bun drumul înainte, badeo ?
întrebarăm pe un om care se
scobora cu tapina pe umăr.
— D'apoi, cucoane, c ă t r ă
«Poiana Vinului», îi cam abraş,
da pi Negrişoarea încolo, îi ca'n
palmă.
Şi-şi arătă palma bătăturită de
coada toporului şi tapinei ;
am cam înţeles ce ne aştepta.
— Dar, ce fel, aveţi p'aici şi
BOCŞAMOMTArl
Bocşamontană să i se dea să întrebe pe un ţăran din
numele ei adevărat de Vă­ jurul Oră viţei, sau pe un
şiova". muncitor din Ocna de fer...
Bucuria a fost nespus de că unde merge, el va răs­
mare... dar scurtă. După un punde clar : „merg la tâigul
an de intrigi, a celor intere­ din Văşiova" şi nu la Boc­
saţi, să nu se peardă numi­ şamontană, cu toate că pe o
rea moştenită delà unguri,au mică distanţă sunt patru găi i
reuşit să o schimbe iarăşi ce poartă numele Bocşei.
în Bocşamontană. România Mare a s :os Vă­
S'a făcut un protest ener­ şiova la lumină, p u n â n d u - o
gic, contra acestui act nemai la locul de onoare, ca pe „Ce-
pomenit. Acest protest a şi nuşotca" din poveste... mân­
avut succes complect. Cu data dră şi frumoasă... albă ca
de 1 Martie 1928 s'a pus floarea de crin şi cu sufletu
iaiăşi tabla cu numele stră- senin.... Văşiova, nepo.t-д le-
Bocşa Montană—Văşiova. înspre Isvorul Rece.
bun de Vâşiova. Acest act ne gionarilor romani e demnă
face să credem că e pus la de originea ei latină. Această
punct definitiv pentru tot­ dovadă o dau membrii Reu-
deauna. Atragem atenţiunea nlunei „Doi a", cari cu por­
mai marilor noştri, ca el să tul lor alb şi curat, cu cân­
rămână neschimbat, ca o ve- tările şi doinele lor au stâr­
cinică scumpă amintire pen­ nit admiraţia tuturor, fiind
tru noi, delà Majestatea Sa primii premiaţi la toate între­
Regele Ferdinand I. cerile de coruri ţinute la
Reşiţa, Lugoj, Timişoara şi
Poporul nostru de ţărani,
Bocşa.
este vrednic de o soartă mai
bună, căci el a păstrat mii Mândria lor deplină s'a m a ­
de ani, legea, limba şi portul nifestat îneă la Bucureşti, prin
românesc alb, curat, ca-şi su- concertul dat la Ateneu în
fetul lui. Acest popor a păs­ ziua de 9 Mai 1926, unde
trat în tradiţie, în sufletul şi au fost onoraţi cu prezenţa
inima lui numele Vaşiovei... Maiestăţii Sale Regina Maria,
cu toate tablele străine ce Sanctitatea Sa Patriahul Miron
i-au fost acăţate de gât..,, şi şi tot ce a avut Capitala mai
cu toate urgiile ce i-au tre­
cut peste cap, a rămas ro­
nobil şi ales.
1
Vâşiova la aiua învie ii 1028.
mân verde ca stejarul.
Aureliu Novac
Cine vrea să se convingă, ţăran
lubiţi-vă credinţa !...
Iubiţi-vă credinţa, căci e'n viaţă scut.
Prin ea strămoşii noştri învins-au în trecut:
Ce credincios în Domnul a fost Ştefan cel Mare,
Când după orice luptă 'nălţa sfinte altare!
Aduceţi-vă-aminte, cum Turcul cel hain
A jupuit de piele pe Domnul Constantin
Că n'a voit să-şi lase credinţa strămoşească.
Aveţi-l de exemplu în viaţă creştinească!
Iubiţi-vă credinţa, c'aicia pe pământ
Şi'n ceruri fericirea v'o cerne Domnul Sfânt ;
Nu ascultaţi de glasuri străine de Altar,
Ci vă păstraţi credinţa, ca scump mărgăritar!...
GHEORGHE NĂSTURAŞ
vre'o „Poiană cu vin" se grăbi Călimănelului. Se înserase bini­
să întrebe Lică. şor, când am ajuns în Panaci
— Da, pe Neagra pe care o şi am tras deadreptul la preotul
părăsim acum în sus, aproape cu pricina. Aci se afla şi proto­
de hotar este un izvor de borviz popul, un om chipeş, cu barba
pe care muntenii noştri l-au bo­ lungă. Sf. Sa venise în inspecţie.
tezat astfel. Am fost primiţi foarte bine şi am
înaintând pe lângă Negrişoara nemerit tot aşa ; căci, preotul de
le-am arătat locul unde Conachi gazdă se vede că ieşise bine la
şi-a fost aşezat fabrica de scos inspecţie şi deci era cât se poate
şi topit fierul. de voios. Se'ntinse o masă, ştii
Am ajuns în satul Dărmoxa. colea, protopopească, delà care
Aci am poposit şi ne-am răcorit n'au lipsit nici gustoasele „plă­
bine, la „Burcutul lui Marcă", cinte cu poalele'n brâu", specia­
alt izvor bun de borviz. Apoi am litatea maicei preutese, un suflet
început să urcăm muntele „Dealul cum nu se poate mai al lui
Vânăt». Drumul era cât se poate Dumnezeu.
de rău, „ca'n palma* muntea­ — Poftiţi domnişorilor, poftiţi,
nului, şi am fost nevoiţi să mer­ ne tot îmbiau gazdele. Noi însă,
gem iar pe jos.
cum eram rupţi de oboseală, am
Din vârful Dealului Vânăt, o fi fost mai bucuroşi să ne culcăm
altă privelişte se dezvălue înain­ de cât să chefuirn.
tea ochilor. E coroaua munţilor
Călimani, Pietrele Roşii, Serba, — Băgaţi de samă, că popa
nea pus gând rău, zice Gore ;
Lucaci, Rusul, Inâul ş. a.
— Dar, ce se vede albind a- nouă ne umple paharele iar pe
al lui îi lasă aproape gol.
colo, pe Călimani? întrebă iar
Lică. — Daţii pace, şopti proto­
— „Pelincile Sf. Petru, răspun­ popul, nu vedeţi că are tremu­
sei în şagă... Le-a 'ntins, ca să rici, ba încă de mulţi ani, şi nu­
mai poate să ducă paharul plin
se usuce..»
la gură. Cele două fete bisericeşti
— Nu cumva e omăt?
aveau poftă de chef, iar noi
— Da, omăt ce rar se topeşte
moţăiam. Deodată, auzim pe
pe după Si. Petru, prin luna lui preot răcnind şi bătând cu pumnii
Cuptor. în masă cu atâta putere în cât
Scoborârea Dealului Vânăt a s'au răsturnat paharele.
fost tot aşa de anevoioasă. Cü
chiu, cu vai ne văzurăm hvâibia — No, da mâncaţi bine, şi beţi

Anul acesta, se'mplinesc
zece ani de la ostăşeasca în­
tâmplare care a avut loc la
mina Pernivk din Bulgaria,
întâmplare, a cărei amintire
trăeşte încă vie în sufletele
noastre, de foşti prizonieri la
Bulgari.
La Sofia se găsea prizo­
nier, în 1918 maiorul Poe-
naru Gheorghe, din serviciul
comenduirei Bucureşti. Mai­
orul depe atunci, astăzi Co­
lonel, fusese repartizat la în­
ceputul războiului Ia reg 26
artilerie. In luptele delà Pru-
tiaru însă, căzând prizonier, a
fost predat de Germani, Bul­
garilor. Graţie comandantului
său de regiment, Locot. col.
Miclescu Gh. a fost adusîn-
prennă cu alţi ofiţeri, la So
fia. Aci, comandantul lagă­
rului de prizonieri, a încre­
dinţat maiorului Poenaru şi la
încă doi ofiţeri români, con­
ducerea depozitului de ali­
mente <;
Baiabanov» ce ve­
nea de la Crucea-ro-.io din
Geneva. Având aceasi u n s \ r -
cmare, s a p ; oíiícrului
e r m 5 noştri aşijderea ; triburile săl­
roman, sa v j . uiia momentul de nedescris
2 Í t e z e ş i
tnbue állmai «• rf°r\r nri-
tribue a l i m ^ f . P -
a a t a t
zonierilor afl t' " focul din Olimp, (un munte
г е
cât şi în и г . р І « ; п т і
- B a n i a
mina Pernik Ş« alte localităţi.
Pe la începutul lunei lui
Martie 191S vine pentru a
primi alimente de la depozi­
tul «Bolabanov» din Sofia,
prizonierii Const. Sarry, —
actualul director al ziarului
«Dobrogea-Jună» şi Preşe­
dinte al camerei de coinerţ
din Constanţa, Popovxi, in­
stitutor şi alţii, cari în înţe­
legere cu maiorul Poenaru
caută să viziteze prizonierii
români aflători la mina Per­
nik. într'adevăr, în ziua de
Duminică 25 Martie maiorul
Poenaru, sublocot. Dogaru
Valeriu actualmente avocat,
subsemnatul şi încă doi sol­
daţi români prizonieri, am
pornit-o, cu trenul de dimi­
neaţă, Ia mina Pernik, înso­
ţiţi de două sentinele bulgare.
Când am ajuns, ne-a în­
tâmpinat, chiar în gară, dele­
gatul comandantului militar,
care ne aştepta, şi care avea
cunoştinţă de sosirea noastră.
Fireşte, ne-am prezentat mai­
orului bulgar Popov, coman­
dantul militar al minei, care
cu oarecare bunăvoinţă ne-a
permis să vizităm lagărul de
prizonieri români, ce lucrau
la mina Pernik. La sosirea
noastră. în lagăr, camarazii
adunaţi în front, în faţa pa­
vilionului de locuit, ascultau,
cu smerenie, slujba religioasă,
oficiată de preoţii români Să-
deanu şi Popescu, prizonieri
şi ei. In faţa frontului apare
maiorul Poenaru însoţit de
maiorul Popov. care asistă la
slujba religioasă. După să­
vârşirea slujbei, maiorul Poe­
naru, prin câteva cuvinte alese
mulţumeşte maiorului Popov
că i-a permis sä vină în lagăr
printre noi, după o amarnică
despărţire de aproape doi
ani! Nu ştiu, dacă aţi dus-o
bine şi credeţi în Christ, că n'o
sa vă ieie dracu !
Câteşi trei am tresSrit. Somnul
ne perise.
De câni suni n'am văzut oa­
meni să mănânce şi să bea de
frică. Iată-ne, că noi suntem a
ceia. Pe după miezul nopţii pă­ veam vre-o 15 metri până Ia
rintele de g»izdă era turtă. Ne-am izvor.
culcat şi cum am pus capul jos,
nc-a şi furat, somnul.
Nu cred să fi dormit mai mult J într'o fântâniţă, mai-mai la
de 2 ore. Deodată, ca prin vis, i faţa pământului, izvorul clocotea
aud un mormăit şi o bolboro­ şi scotea bulbuci. De aci şerpuia
seală din care nu înţelegeam rie lrumos la vale. Era un şipot pu­
cât : „Mă-ă, mă-ă, mă,., tu... mă ?» ternic de borvis. Apa Iui ni s'a
In acelaş timp, Lică, pătruns părut mai ieruglnoasă de cât
de spaimă, răcni : Da, ce-ai cu
mine, părinte?"
Popa dăduse năvală peste el,
îl tot gâdila şi-1 pipăia pela
gât.
Protopoul, care—se vede—căi câteva sute de metri se dezlân-
cunoştea tabietul, interveni :
— Nu te teme, domnule, ia-I ai Domelor.
de mână şi 1 dă pe uşă afară.
In adevăr, bietul pătimaş cre­ unde e întreitul hotar între Româ­
dea că fereastra este uşa pe care nia, Bucovina şi Ardeal.
o căuta fără s'o nemerească.
A doua zi n'am ştiut cum să ca dintr'o cişmea, curge borvizul
plecăm mai repede. A mers cu cel mai delicios, căci conţine
noi şi Protopopul şi a rămas să arsenic, ceia ce-i dă "gustul dul­
viziteze biserica din Şar şi d'acolo ceag. Apa aceasta loloseşte mai
să se tot ducă înainte. Noi ne-am
oprit să vedem, cBurcutul lui
Mândrilă», aşezat într'o prea
frumoasa poziţie. Un ţăran lo­ şi aparate pentru umplut sticle.
ni : 191
Amintiri ostăşeşti —
bine sau rău, dar am datoria, ;
ca militar, să exprim, cu re- j
cunoştinţă mulţumirile mele
pentfu îngrijirea ce le-aţi dat
acestor ostaşi ; întrucât din
306 prizonieri repartizaţi în
acest lagăr, n'au fost de cât
trei, sau patru cari au murit
Şi, la urmă, ne spune, că după
cum, în acea zi, s'a vestit naş­
terea Mântuitorului nostru
Isus Hristos, tot astfel bunul s
D-zeu ne vesteşte că «pacea»
se apropie, prin începerea tra­
tativelor. Dar nu trebue să ne
bucure acest lucru, mai ales
că întoarcerea noastră, în ţară
nu se va face în condiţiile
dorite de ori ce bun român,
«fiindcă, ţin să se ştie că nu
ne întoarcem ca învingători
ci, vai ! ca «învinşi...» De a-
сеіэ, vă rog să fiţi acei ce
s înteţi ; să aveţi curaj ; fiind­
că «trebue»... «trebue» să ne
supunem destinului nostru ;
«neîndurător»...
Nu pot uita şi nu voi uita
nici o d a t ' , cuvintele acelea,
tragice pentru noi, nu pot
s ă d i s
când vocea ofiţerului înecată
G k U Ê r | în plâns, făcu să vibreze de
! S o f i a
durere, inimile noastre amă­
râte de vitregia soartei !... Şi
întregul front izbucni într'un
plâns general. In clipa aceia
neuitata, un plâns de prohod;
un piâns de vaer surd, se
ridica din piepturile li'turor,
r
pentru marea dure e a pa­
triei noastre.
* strămoşii noştri Romani.
In sfârşit, trecu şi asta ;
trecu amărăciunea şi luarăm
ioc la masă. Dar, lucru de ;
mirare ; maiorul Popov, co- ;
mandantul lagărului se aşeză
în capul mesei, fu chiar a-
mabil ; şi contrar obi:eiului
4
său, căci erea de-o severitate
excesivă, primi c'.iiar şi alţi
ofiţeri veniţi de prin ofia,
să ia masa împreună.
Şi pentru ca să ne găsim
în notă, după masă, n e a m
fotografiat, cu toţii, ca amin­
tii e, bine înţeles maiorul bul­
gar figurând în capul grupului
de prizonieri, împreună cu
maiorul Poenaru. '
U ' m a r ă cântece populare
şi dansuri naţionale, cu multă
veselie. Fiecare a primit în
ordine, efecte şi alimente a-
duse delà Sofia. împărţirea
se făcea supt priveghierea
părintească a neobositului
maior Poenaru care repeta,
cu tâlc, adesea ori : «Vezi,
cu toată mizeria şi suferinţa,
trebue să recunoaştem că
ţara are grijă de fit care ; şi
la bine şi la rău. Prin urmare
să nu pierdem nădejdea în
«steaua patriei române» care
este a mea. a ta, a fie căruia,
a tuturor...»
Iar ostaşul, care dormea
de aproape doi ani ca prizo­
nier, pătruns de înfiorarea
acestui adevăr, zicea scurt,
salutând mîlităreşte:
— Să trăiţi domnule maior !
Să trăiască patria română,
care nu piere ; fiind-că are
grijă de fiecare L.
calnic făcea pe călăuzul. Văzân-
du-ne tăcuţi, ne zise :
— cSă nu cumva să fiţi mâ­
nioşi, cucoane, c'apoi burcutul
face hâd de tat".
Se şi auzia o bulbucăială şi
un clocotit ciudat, deşi mai a-
— Na, ce v'am spus eu, mai
j zise Românul.
cele de pân'aici.
Am scoborât şi am trecut peste
apa râului Neagra-Sarului şi pela
gura afluentului Şarul, la „Bur­
cutul lui Polizu>. Aci locul e
deschis, frumos, senin, dar la
ţue c o r o a n a falnicilor munţi
— Uite, colo, Petrele Roşii,
Dintr'o ţeava, fixată în piatră,
ales celor anemici. Doctorul Po-
lizu a cumpărat locul delà răzeşi
a captat izvorul, a instalat barăci
Tâlcuirea L e g i l o r
Bineface ile focului
învăţând întrebuinţarea fo­
cului, căci pentru toate tre­
buie învăţătură- omul peşterii
îşi îmbunătăţi mai întâi viaţa
din peşteră, apoi hrana, fier­
bând diferite vegetale, ce
creşteau sălbatec şi înl cuind
de multe ori carnea şi fructele.
Cu vremea, isbuti să do­
mesticească şi unele animale,
delà care căpăta laptele, car­
nea şi părul şi mai rări vâ­
nătoarea prin pădure şi
hoinăreala după ale gurii.
Focul era socotit, după
cum vom vedea mai târziu
ca ceva sfânt de tot, ca în­
suşi Dumnezeu chiar.
Atâta grijă avea de foc, să
nu se stingă şi să-i piardă
sămânţa, în cât se rânduiau
între dânşii şi 1 păziau, ziua
şi noaptea.
De atunci, până mai acum
2000 de ani, focul era soco­
tit ca Zeu, adică Dumnezeu,
cum spunem noi astăzi, de
toate popoarele vechi.
Grecii credeau în mai
mulţi zei ; Romanii, stчmoşii
batice, din vechime, la fel.
Grecii ziceau, că un zeu,
anume Prometheu a fa rat
din Grecia înalt de trei chl-
lometri şi unde — după credin­
ţa lor—îşi aveau reşedinţa
toţi zeii mari).
Ei păziau focul, cu
cea mai mare grijă, ca să
nu se stingă şi delà ei au
împrumutat acest obicei şi
Numa Pompiliu, un rege
al Romei, care a vieţuit pela
vre-o 700 de ani înainte de
Christos, a făcut o casă, a-
semenea unei biserici şi a-
prinzând focul, a rânduit
mai multe fete tinere să-ngri-
jească de el.
Fetele purtau numele de
Vestale, sau preotese ale fo­
cului, după zeiţa Vesta, care
la Romani, era ziţa Focului.
Vestalele acestea, dacă
nu-şi păstrau curăţia trupeas­
că, ori dacă lăsau să se stin­
gă focul, erau pedepsite cu
moartea.
Prin america de Nord şi
cea de Sud se mai găsesc
Ziua aceia de bucurie şi
înălţare sufletească a rămas
întipărită în inimile noastre,
de oarece pentru vremea a-
ceia de «dezastru naţional»
am găsit în maiorul Poenaru
nu numai un sfătuitor, dar
şi un ofiţer, cu inima româ­
nă ; un părinte sufletesc, un
adevărat «părinte al prizonie­
rilor», după cum bine l'a
numit, cu prilejul repatrierii,
chiar comandantul lagărului
din Sofia, care zicea la des­
părţire, ca nu se desparte de
un duşman, ci de un prieten,
care a dovedit că a fost la
înălţimea datoriei saie, că şi a
iubit ostaşii, cinstindu-şi ţara,
neamul şi pe sine!
Const. P o p e s c u C o n d o r a
îost artist dramatic ; scriitor şi autor
dramatic ; invalid din război.
Tăria gazelor pe jjeare le exală
borvizul e aşa de mare în cât,
la umplut, sticlele trebue sâ se
lase puţin deşerte şi să stea
câteva momente ne astupate,
căci altfel se sparg. Delà vale !
de izvor, şi pe lângă pârâul Şar
se poate culege arsenicul crista­
lizat, ceiace Austriacii şi făceau
mai 'nainte. In graiul localnicilor
„sari" însemnează «Arsenic».
Am dejunat ari, cu de cele j
ce aveam de acasă şi am pornit
iar la vale, aproape paralel cu
râul Neagra-Şarului, aci urcând
aci scoborând cele câteva delu-
şoare. Cât am mers, le-am po­
vestit din cele ce ştiam din tre­
cutul Domelor.
Mai nainte de răpirea Buco­
vinei, toate satele delà Dârmoxa
încoa, împreună cu Vatra Dornii,
Dorna Cândreni şi Angestru de
peste hotar, alcătuiau o singură j
răzăşie de zeci de mii de iălci. •
Se spune că Ştefan Vodă cel
Mare, ţinând samă de purtarea
vitejească a plăeşilor dorneni,
le-a dăruit această prea frumoasă
întinsă şi bogată răzăşie. Delà
„Dealul Omului", unde eram ieri
ia amiază şi până'n culmile mun­
ţilor ce se văd de jur Împrejur, ;
până'n creasta Bogolinului, de colo j
de departe, din laţă, toţi munţii,
cu pădurile, poenile, văile, apele |
i şesurile sunt ale Dornenilor. ;
? Jnii domnitori din trecut, cum a
«CULTURA POPORULUb
Sfaturile medicului
Românii din Banatu
Biroul de Igienă în lupta
inca şi acu/n oameni, caii
se'nchină focului, în loc de antituberculoasă de Preotu P. Bizerea
Dumnezeu. Profesor la liceul din Deta.
Tot din vremile acestea Iată o carte de lămuriri, ce de
de Dr. Od. Apostol.
au rămas şi pela noi, h ţară, mult ne lipsea. Editura „Carlea
unele obiceiuri, ca eh pildă : In lupta contra tuberculo­ giena şcoiară. Tuberculoza— Românească" prin grija d iui
„Să nu dai foc din casă zei (ofticei), această îngrozi­ c lucru ştiut şi numeroasele profesor universitar I. Simionescu,
seara, că e rău de pagubă. toare Ьояіа, biroul de igienă statistici ne sunt mărturie — pune la îndemâna oricui pe un
Să nu scuipi în foc că e are un rol multiplu şi bine e foarte frecventă în lumea preţ mic, 5 lei, această broşură
mare păcat. definit, şcolara. de orientări asupra numărulu
In ziua de Mucenici (la 9 In linii generale biroul de La şcoală — descoperirea locuitorilor, asupra vieţii econo­
Martie) să strângi toate gu­ igienă : 1) cercetează, caută, cazurilor se face mai uşor, mice şi culturale, asupra ocupa­
noaiele şi să le dai foc, apoi află cât mai repede posibil, anchetele familiare Ia fel. Mă­ ţiilor şi îndeletnicirilor fraţilor
să sari şi tu de trei ori pes­ cazurile de tuberculoză, mai surile pentru salvarea ş e l a ­ noştri din Jugoslavia.j
te foc" închipuindu-SÍ prin aies Ia copii şi adulţi tuber- rului sunt deasemonea mai Aşa, ni se arată că întinderea
aceasta curăţirea ta de toate culoşi; 2) îi jtratează pe toţi uşor d e luat. In ucest senz Banatului jugoslav este de 9000
relele şi păcatele etc. ! tuberculoşii cât mai curând e necesar să se înfiinţeze pe km. p. împărţit în trei zone bine
Mulţumită focului, omul posibil ; 3) are grijă de să­ lângă biroul de igienă o sec­ definite,—munţii Vârşăţului, Câm­
primitiv a ieşit din p e ş t d ă { nătatea şi igiena copiilor de ţie specială pentru igiena şco­ pia nisipoasă a Deliblatei şi
afară, unde a putut să-şi în- | la vârsta cea mai mică până lară cu ; f i ) câte un medic Câmpia de Loess—udate cu ape
jgebeze o căsuţă, un cămin ! Ia vârsta şcoiară inclusiv ; 4) inspector al şcolilor, pe sec­ bogate, cari dau un aspect plă­
al lui, trecând deci delà vre- | se îngrijeşte şi asigură dis­ toare sanitare, care să facă cut ţinutului şi ajută mult agri-
mea, sau perioada de piatră. \ trugerea numeroşilor şi te­ fiecare în sectorul său un culturei. Acest ţinut are o po­
Ia perioada metalelor, ca fie- \ muţilor bacili Koch, daţi a- prim control trimiţând pe pulaţie destul de deasă, — peste
iul, arama şi altele, din care | fară de bolnavi prin scuipat şcolarii suspecţi la un servi- 600.000 de locuitori,—dintre cari
şi-a făurit arme de atac, sau etc. Pentru această distrugere eiu special de consultaţie al ?
150.000 de români, 2 5 0 . 0 0 0 de
de apărare şi multe alte u- duce o luptă raţională şi unui dispensar şcolar ; fiecare sârbi, 100,000 de germani, 80.000
nelte. i ştiinţitică, prin o dezinfecţie şcoală şi fiecare internat de de unguri şi 20.000 alte naţio­
Focul însă a avut mare riguroasă a localurilor, a di­ orice categorie ar fi, să aibă nalităţi. Cu alte cuvinte românii
înrâurire şi asupra alcătuirii verselor obiecte ce au venit câte un medic priceput, har­ formează a patra parte din po­
în atingere cu tuberculoşii etc. nic care să fie pătruns de
obşteşti, sau s ciale. pulaţia Banatului jugoslav şi sunt
5) apără pe indivizi expuşi rolul său şi nu să ocupe acest
In jurul vetrei, al focului ;
aşezaţi mai cu scamă în ora­
d e a s'a format familia. ! la această boală prin felul de post numai ca sinecură. şele şi satele coprinse între Vftr-
Femea, care mai înainte viaţă, etc : 0) npără la timp pe Fiecare elev să aibă fisa şăt, Biserica Albă şi Panciova.
nu avea legături statornice indivizii predispuşi la tuber­ Români se mai [află şi în alte
sa sanitară. Fiecare şcoală
numai cu un bărbat, ea dân- i culoză prin îngrijirea locuin­ sau internat registrul său sa­ sate, unde în mare parte sunt
du-se tuturor bărbaţilor din • ţelor nesănătoase, etc. nitar. Examenul medical în sârbizaţi. Aproape toţi însă sunt
* de religie ortodoxă şi numai prea
trib, începe acum să devie ; fiecare Sâmbătă şi după fie­
foarte folositoare pentru băr- ' care vacanţă. puţini sunt greco-catolici (uniţi)
Protecţiunea primei copi­
baţi, care-şi fac o colibă, | Medicul să fie şi profeso­ şi pocăiţi. Din punct de vedere
lării o asigură prin : crescă­
de adăpost. Ea îngrjeşte de ! rul de igienă ; c) un dispen­ al culturii fraţii noştri din Iugos­
torii speciale, consultaţii pen­
foc; ea pregăteşte hrana; ea j sar şcolar bine organizat cu lavia stau destul de bine, de oa­
tru sugari şi vizite medicale
îngrijeşte de copii ; ea şi co o secţie de radioscopie şi un rece abia 10 la sută sunt neştiu­
săptămânale ce au de scop a
pili îngrijesc de animalele mic laborator; d) echipe sa­ tori de carte, dar toţi se îngri­
descoperi formele latente ale
domestice. nitare (medici şi infirmiere jesc de viitor, întrucât treptat
tuberculozei copiilor sau a-
Omul sălbatic sau primitiv, vizitatoare) vor face anche­ treptat slova românească este în­
duiţilor, prin puponiere şi
care este foarte mândru, ve I te sanitare familiare; e) spi­ depărtată din şcoli şi înlocuită
centre de alăptare, cari con­
de că folosul acestui trai I talizarea celor bolnavi, izola­ cu cea sârbească. Copiii învaţă
tribue activ la profilaxia boa-
laolaltă este bun şi iată for ; rea în preventorii, case la ţară, româneşte numai acasă, delà
lei, căci ele permit a sustrage
mată familia patriarhală, adi­ sanatorii, colonii şcolare a ce­ părinţii lor, acelaş dialect din
d e h molipsire un anumit nu­
că familia, care are de stăpân j lor suspecţi, luarea sub pază Banatul românesc ; nu se deose­
măr de copii născuţi din pă­
pe tatăl copiilor, De care el j a celor suspecţi, lua;ea sub besc de bănăţenii noştri nici
rinţi tuberculoşi, prin distri­
i-a născut, de unde ne vine | pază a celor predispuşi la prin limbă, nici prin port şi nici
buţia unui lapte bun, proas­
şi numirea de Patrie. j tuberculoză, supravegherea lor. prin obiceiuri.
păt şi sănătos (mai ales fără
Ar trebui scrise cărţi în- i bacili Koch). Face cutreacţia Ar fi bine să se facă şcoli In afară de cele trei oraşe po­
tregi, ca să arătăm bineface- j la tubei culină în mod curent speciale pentru ei. menite mai sus, cei mai mulţi
rile descoperirii focului. I şi sistematic, Ia toţi copii, Munca nu-i uşoară, e chiar români din Banatul Jugoslav, —
Fără acesta, omenirea ar j luaţi în observaţie sau creştere grea. Se cere din partea me­ oameni chipeşi, puternici, inteli­
sta şi astăzi în peşteră şi tot ! dicului multă pricepere, multă genţi, iubitori de învăţătură şi
Ë o greşală fundamentală
cu piatra şi ciomagul s'ar să nu se caute tuberculoza osteneală şi multă abnegaţie. foarte harnici,—sunt stabiliţi în
lupta cu alţii, cum şi cu ani­ în familie. Cadrul activităţii lui trece ho­ sate frumoase şi curate, cari a-
ratä bună starea materială şi in
malele sălbatice. tarele mediului şcolar, con-
Adesea câte un bunic, ve­ fundându-se cu acel social. telecluală a locuitorilor.
Ce vrea să mai ştie lumea
chili tuşitor, răspândeşte din Din acest Banat Jugoslav au
de astăzi, de greutăţile omu­
colţul său obicinuit, ani de a răsărit oameni de seamă, Paul
lui de altădată ? Avem gaz.
rândul sămânţa morţii. în fa­ O preocupare absolut c- Jorgoviciu - Brâncoveanu (17Ö4-
petrol, lumină electrica, ule­
milia în cate părinţii surâd senţială a serviciului sanitar 1808), avocat şi literat, Nicolae
iuri, chibrituri, din belşug, ce
că odraslele lor au cu cine respectiv, trebue să fie dezin­ Petcu Ţincu-Velea (1814-1807),
ne mai p a s ă ?
să se joace. Nu ştiu că prind fectarea locuinţelor, a lucru­ Jgnatie Vuia, episcopul Vârşetu-
Vr'un biet cioban, poite,
copilaşii în hora Morţii. rilor etc. In acest senz trebue lui şi tot în acest ţinut şi-a făcut
d e ş i mai întoarce gândul
spre binefacerile focului, atunci Puponierele—după modul reglementate anumite lucruri, studiile şi a fost apoi profesor,
când dă cu amnarul pe cre­ strict cum se apucă în ele hi­ închiriere de camere nedezin­ marele arhiepiscop şi mitropolit
mene, ca să-şi aprinză iasca giena generală şi alimentară, fectate, vânzare de lucruri Andrei Şaguna.
devin adevărate sanatorii pen vechi nedezinfectate. Proprie' Broşura Părintelui P. Bizerea,
şi se aprinde anevoie!
tru copii. tarul sau vânzătorul va face aducând atâtea cunoştinţe demne
Până să se afle însă toate
Cura de aer şi soare se proba dezinfecţii printr'unact de ştiut de orice suflare româ­
întrebuinţările focului, să ştiţi,
aplică oficial emanat de la biroul
sistematic 8 luni pe an. nească, o recomandăm cu căl­
oameni buni, că au trebuit
Noaptea de higiena respectiv. Să se
ferestrele sunt des­ dură tuturor.
să treacă sute de mii de ani,
chise în dormitor. reglementeze construcţia de
Iarna se
căci omenirea înaintează, ca
poate face helioterapie locu nţe, şcoli, ateliere, fabrici.
artifi­ lor din sectorul său. Va lua
melcul, încet, încet de tot,
cială (raze ; Biroul de igienă să dea în-
ultraviolete). Vizi­ măsuri ca latrinele să fie igie­
căci şi ea are pe spate o
! drumări să controleze planu- nice şi dezinfectate Ia timp.
casă grea de purtat şi aceasi tele la domiciliu organizate
de biroul de igienă au de \ rile din punct de vedere Va împedeca depozitarea gu­
ta este : casa grijilor ; a ure
scop I igienic — va împedeca con-
să se asigure alăptarea noaielor.
şi lăcomiei 1.
i strucţia de barăci şi vagoane
şi îngrijirea bună a copilului Cei în drept sâ înfiinţeze
Arilin), Calinic I. Popp Şerboianu de către mamă sau doică. I — locuinţe, atâtea focare de
cât mai multe parcuri pentru
I infecţie şi atâtea focare de
copii şi lucrători. Biroul de
Citiţi şi răspândiţi Se observă şi la noi o or­ tuberculoză şi moarte. Igiana va lupta contra alcoo­
ganizaţie dar ni se pare insu­ Biroul de Igienă va avea lismului, această otrăvire e c
pregăteşte patul t u b e r c u l o z a
„Cultura Poporului" ficientă — în legătură cu hi un cazier sanitar al imobile-
fost AL Ipsilante (1800), logofă­ \ In Vatra Dornii însă au mai ră­ I acasă, fiind dus călare la stână, nu ma aghezmuit aşa de afurisit
tul Al. Balş şi Mihai Stürza s'au mas câţiva. Ei sunt bunicii celor în munte. Nu era cine să ne pri- ca spurcăciunea asta de gloabă.
încercat în deşert să răşluiască 3—4 Turci ce mai trăiesc şi azi ; mească. „Madama" (menajera Văzând că — de astă dată —
şi să-şi insuşască aceste răzăşii ; асло. Ceilalţi streini pomeniţi I pe care o avea) era ocupată ca n'avfam nici un rost aci, ne-am
dar Muntenii s'au ţinut dârji şi au fost mai şireţi şi au ştiut să i să dea de spălat protopopului despărţit de părintele protopop,
şi au apărat moştenirea chiar cu se bage lesne pe sub pielea Dor­ sosit înaintea noastă. Când ne-am am făcut rost - la iuţeală — de
sângele lor. Numai Dealul Omului nenilor ademenindu-i cu băutura. aruncat ochii asupra impunătoa­ o plută pe a doua zi şi am ple­
(munte) a fost vândut Iui Cona- Şi aşa, mulţi răzeşi munteni au rei feţe protopopeşti am rămas cat la Vatra Don ei.
chi cu 2000 galbeni, ca să scoată ajuns beţivi. C e l e mai mari trăsniţi. Din zmeodă, faţa i se
fier. Cu aceşti bani Domenii au catarguri se schimbau pe un schimbase în verde gălbue, des­
plătit pe Mihai Stürza, care-i a- pahar de rachiu. Păduri întregi compusă. Potcapul, barba, gura,
s'au dat pe băutura. anteriul erau acoperite de un fel
jutase ca să scape de Al. Balş,
de licoare gălbuie. In ogradă,
dar ţintind să pună el însuşi laba De altfel, Domenii sunt firi
un docar cu spătarul dinainte
pe avutul lor. bune, cu multe însuşiri alese, şi- preîăcut în ţăndări. Doi inşi abia
;
— Bogaţi trebuie să f e răzăşii au păstrat neştirbit graiul, portul puteau stăpâni o iapă murgă ce
aceştia, zise Lică. tremura ca varga, de altfel ca
— Da, cei cuminţi şi mai
şi daunele din străbuni, ceia ce
şi părintele protopop.
le face cinste.
cumpătaţi stăpânesc încă sute de
fălci, dar mulţi dintre ei şi-au Şi tot vorbind aşa despre da­ — Dar, ce-ai păţit prea cu-
rurile bune şi rele ale Dornenilor
vândut pădurile pe nimic, ne­ i vioase ? am întrebat.
gustorilor de cherestele, evrei şi am trecut pe lângă vamă până la
turci. popa Gheorghe. Gospodăria a- \ — Vai, nu vedeţi ? Am îm-
! cestuia era cea mai de seamă ; prumutat docarul şi iapa delà
— Cum?., şi turci?
din Dome. Aşezată pe un tăpşan cineva, fără să ştiu că e nără-
— Da, da; turci ca toţi turcii. ; în mijlocul livezilor de lân veş- i vase : la valea de dincolo de
Se pripăşiseră mulţi pe aici şi I nie verde sau înflorit, vederea ţi ! vamă, haramul a luat vânt, a
delà ei au moştenit Domenii I se desfătează asupra munţilor I început să zvârle şi să ţâşnească, i
traiul în'nelegiuire şi boalele ve­ I Geamalău, Budacul, Pietrosul i N'am mai putut s'o stăpânesc, !
nerice («cel perit" cum zic ei). Í Bogolin. Băda.Rusu, Serba, Şarul. căci nici numai puteam deschide
Aceste boli cumplite îi prăpă­ ! Târgul Vatra Dornii şi tot luciul gura sau ochii şi de nu erau
desc. Ajunseră bieţii oameni să I Bistriţii pe întidere de câţiva soldaţii delà vamă, praf mă făcea.
numai fie stăpâni nici pe gospo­ hilometri. Peste drum, chiar în După ce s'a spălat bine pe
dăriile şi nici chiar pe familile faţa casei, era biserica, iar la faţă şi s'a mai curăţat oleacă,
lor. Pe timpul lui Cuza, Domenii vreo sută de metri, mai la vale părintele protopop şi-a venit în
disperaţi, au legat cot la cot pe spitalul ; ambele clădiri zidite cu fire şi, mulţumit că n'a fost ceva
cei 80 Turci, şi i-au dus peşcheş osârdia inimosului preot. Bietul mai rău, zise în şagă.
ispavnicului Cânta, la Fălticeni. popa Gheorghe era văduv încă — Vă spun drept că nici Prea
Numai aşa au scăpat de ei. i din tinereţe. Atunci, lipsea de Sfinţitul, când m'a blagoslovit, j
 6.
MUSCA COLUMBACA
de : Profesor Dr. Radu Vladescu
Este cunoscută în popor sub
denumirea de muscă rea, muscă
năprasnică sau muscă veninoasă.
Numele de muscă columbacă
vine de acolo că e mult răspân­
dită în vecinătatea castelului
Golubatz din Jugoslavia.
Această muscă se înrudeşte cu
ţânţarii. Are corpul cam cocoşat,
spinarea neagră, pântecele cafe­
nia şi e cam jumătate cât musca
obişnuită. Partea bărbătească e
mai mică şi se nutreşte numai
cu sucuri de verdeţuri. Partea
femeiască se hrăneşte mai mult
cu sânge. Ea înţeapă orice soi
de animale şi chiar oameni, (mai
ales copii). D e obicei se aşaază
pe părţile în care pielea e mai
subţire şi mai puţin păroasă : pe
buze, nări, ochi, pântece, vintre.
Animalele înţepate de un număr
mai mare de înuşte sunt neliniş­
tite, nu mai mănâncă şi sufiă
greu, iar pe locurile unde au
fost înţepate, rămân pete roşii,
asemănătoare cu pişcăturile de
purice. Musca înţeapă numai ziua
pe lumină şi mai cu sei-mă în
orele în care arşiţa soarelui e
mai mare. întunericul, umezeala
şi vântul sunt duşmanii ei cei mai
obişnuiţi. Pagubele pe care
le aduce agricultorilor sunt
uneori neînchipuit de mari. A-
nimalele înţepate nu mai pot
munci, se înbolnàvesc şi adese­
ori chiar mor. Ca să ne facem
o idee de pierderea ce ea poate
să aducă, e de ajuns să reamin­
tim că în primăvara anului 1923
au murit 10592 boi şi vaci, 2834
de porci, 1586 de cai, 9 i 5 oi,
400 capre, 60 asini, 28 bivoli.
Valoarea acestor animale trece
de suma de o sută de rri ioane
de lei şi statul a venit atunci în
ajutorul celor păgubiţi, dar se
înţelege că el nu poate s'o facă
totdeauna. Cel mai înţelept lucru
ar fi să se c u r m e răul din
rădăcină. Aceasta se poate face
azi fiindcă cunoaştem felul de
viaţă şi de prăsire al acestei
muşte păgubitoare.
Ouăle de columbacă se găsese
lipite dedesubtul şi pe delăturile
pietrelor din pâraele repezi de
munie, sau de buruenile de pe
malul acestor părae şi anume pe
părţile lor care sunt scufundate
sau plutesc pe apă. Adesea sunt
agăţate chiar pe crăcile, rădăci
nele şi bucăţile de lemn ce se
găsesc mai întotdeauna în apele
de munte. Din aceste ouă es cu
vremea, nişte viermuşori mici
care printr'un capăt rămân a-
găţaţi, iar prin celait piutesc pe
apă. La capătul liber se vede,
dacă privim cu băgare de seamă
şi două smocuri de firişoare sub­
ţiri. Aceşti viermuşori sunt nu­
miţi larve. Mai târziu aceste larve
îşi ţes o învelitoare în formă de
săculeţ, ca ie rămâne lipit prin
vârf, iar în gura lui se vede
capul cu cele două smocuri de
iirişoare.
In această stare viermuşorii
sunt numiţi pupe. Pupele se
schimbă apoi în muşte sburătoa-
re ; unele de parte bărbătească
iar altele de parte femeiască.
Aceste din urmă, după ce se îm­
perechează cu cele dintâi, depun
ouă, de obicei în aceleaşi pârae.
Astfel Lind, iată prin cc mă­
suri s'ar putea stârpi acest neam
de rnuşte :
1) Să se oprească primăvara
păşunatul vitelor în apropierea
pâraelor în care s'au găsit ouă,
larve sau pupe de columbacă.
Atunci partea femeiască, ne gă­
sind în vecinătate animale de ia
care să sugă sânge, nare cu ce
să se hrănească şi nu mai poate
să facă ouă ; 2) să se abată pâ­
raele din cursul lor fiindcă atunci
ouăle, larvele şi pupele din albia
secată, mor de uscăciune ; 3) să
se încetinească scurgerea apelor
prin stăvilare din distanţă în dis­
tanţă, în pâraele unde nu se poate
schimba cursul, căci s'a constatat
că apele line nu sunt prielnice
pentru creşterea larvelor şi a pu­
pelor ; 4) să se desprindă lar­
vele şi pupule cu ajutorul unor
măturoae speciale cum se face
adesea în Jugoslavia; 5) să se
cosească sau mai bine să se
smulgă buruenile de pe margi­
nea pâraelor ca să nu poată
fi depuse ouăle pe ele ; 6) să se
planteze, însfârşit, pe marginea
pâraelor arbori care să facă
multă umbră, fiindcă s'a văzut
că umbra e un duşman al mus­
téi columbace.
In cazul când musca colum­
bacă a apărut undeva, măsurile
cele mai practice sunt acele re­
comandate de către Ministerul
de Agricultură, după propunerea
d-lui profesor I. Ciurea, un spe­
cialist în astfel de chestiuni.
Iată care sunt aceste măsuri:
1) Musca Columbacă înţeapă vi­
tele imri în timpul zilei delà ră­
săritul şi până la apusul soarelui,
aşa că în acest timp vitele tre­
buie să se ţină în coşare sau
grajduri întunecate. Păşunatul şi
munca câmpului, pe cât va fi
cu putinţă, să se facă numai
noaptea sau în zilele înouraie,
ploioase şi reci. 2) Dacă este
neapărată nevoe să se scoată
vitele la muncă sau păşune, în
timpul zilei, atunci ele trebuesc
unse cu o grăsime ca untură,
seu, oleu, (a nu se întrebuinţa
oleul mineral care vatămă pie­
lea) amestecat pe din două cu
păcură sau petrol, mai cu sea­
mă în jurul gurei, nărilor, ochi­
lor, urechilor, înăuntrul picioare­
lor, pe burtă. Se mai pot unge
şi cu leşie de foi de tutun sau
cu fierturi de pelin ori de îoi de
nuc, unsoarea însă să nu lip­
sească in nici un caz. La vacile
cu lapte, ugerul se va unge nu­
mai cu grăsime curată. Aceste
ungeri se vor repeta în fiecare
săptămână, cât timp musca este
în localitate. Se atrage atenţiu­
nea să nu se [ungă cu păcură
curată, ci numai îndoita cu o
grăsime.
3) Este bine să se aprindă, cu
toată grija cuvenită, gunoae şi
băligar umed, împrejurul vitelor
la păşune, la marginea satelor
sau a locurilor de muncă, spre a
se produce cât mai mult fum,
de care musca fuge. De aseme­
nea este bina să se afume graj­
durile' şi coşarele goale, de oa­
rece mirosul de fum goneşte
musca. In timpul m .meii la ca­
pul tânjeki este bine a se lega
un vas în care să fie gunoi a-
prins.
4) In timpul ivirii rouştei, vi­
tele să nu fie lăsate să pască
prin păduri sau în apropierea
lor, de oarece musca se adăpos­
teşte în urmă numai în interiorul
pădurilor.
5) La vitelt bolnave, pe locu­
rile înţepate se va aplica : a)
comprese cu apă rece sau chiar
băi reci; b) spălaturi cu sara­
mură ; c) spălaturi cu oţet ames­
tecat cu apă în părţi egale ; d)
comprese cu apă de plumb ; e)
spălaturi cu soluţie de amoniac :
o parte amoniac la zece părţi
apă. 6) La vitele înţepate şi greu
bolnave li se va da pe gură (nu
pe nas) ; a) rachiu sau ţuică, aşa
cum se găseşte în comerţ, în can­
titate de jumătate până la un
litru, deodată sau în două rân­
duri, la o jumătate oră ; b) se
recomandă asemenea cu bune re­
zultate să se dea la animalele
greu bolnave o fiertură de l00
grame cafea la un litru de apă.
7) înăuntrul grajdurilor se pot
pune ramuri dö salcie sau de
pelin,/^e care muştele se strâng
în timpul nopţii şi se pot apoi
distruge prin foc.
Din Tighina
Sâmbătă 24 Martie a. c , Şcoa­
la comercială elementară din lo­
calitate a dat o serbare literar-
culturală. Serbarea a constat
din : câteva piese de teatru, cân­
tece, executate de corul şcoalei,
orchestră, cuvântări, exerciţii
gimnastice, etc.
Publicul tighinean a arătat
mult interes acestei serbări ro­
mâneşti, aci la Nistru. Fondurile
adunate din această serbare se
vor întrebuinţa pentru ajutorarea
elevilor şcoalei, lipsiţi de mij­
loace
« mare şi în acest oraş, Cultura
Şcoala normală din localitate
dă în fiecare Sâmbătă câte o
mică serbare în localul şcoalei.
D-l director al Şcoalei, care es­
te şi Preşedintele Asociaţiei
„Astra", depune tot zelul pentru
reuşita acestor serbări, dând
exemple viitorilor dascăli ai sa­
telor, cum vor trebui să contri­
buie la luminarea maselor.
V. N. Bulea
Delà cercul
Cercul cultural «lazu» este
în plină activitate; astfel în
ziua de 25 Martie a. c. şi-a
ţinut şedinţa în comuna Bră-
tianu, cu următorul program
de muncă: La ora 8 a. m.
toţi învăţătorii din cerc au
fost prezenţi. D-na învăţătoare
S. Tercea-Traianu a ţinut o
lecţie model de cetire la
clasa Il-a.
D-ra învăţătoare Lenuţa
losif-Traianu, a dtsvoîtat, în
legătură cu lecţia ţinută, me­
todica «cetirii» precizând că
cetirea în şc. primare este
temelia tuturor studiilor. A
urmat critica lecţiei ţinute.
Şedinţa intimă a luat sfâr­
şit la ora 12.
La ora 2 p. m. mulţimea,
fete şi flăcăi, tineri şi bătrâni;
pâlcuri, pâlcuri, se îndreptau
către şcoală pentru serbare
şi pentru a mai asculta sfaturi
delà cei ce se numesc, «con­
deierii satelor».
Serbarea este începută p;in
cuvântul de deschidere al
D-lui înv. Dumitrache Vasi-
lescu-director al şc. Brătianu.
vestindu-i că înv. de prin îm­
prejurimi au venit pentru ca
să spună multe lucruri fru­
moase şi folositoare sătenilor.
A vorbit apoi D-l înv. R
Silvestru-Traianu, despre «Să­
direa pomilor şi ÎPgrijirea lor»
— explicând amănunţit cum
trebuesc sădiţi pomişorii şi
îngrijiţi pentru a putea avea
pomi buni, frumoşi şi fructe
gustoase. Iar D-ra înv. Olim­
pia Furcoi a desvoltat în faţa
sătenilor conferinţa «Comba­
terea alcoolismului»—enumă-
rând toate, nevoile, crimele,
şi blestemăţiile ce vin pe capul
omului din cauza beţiei. Cu
multă îndemânare, în cuvinte
frumoase a insuflat în inima
Din Galaţi
Duminică 25 Martie, înainte
de amează, pe terenul sportiv
din faţa gradinei Publice, a avut
loc ceremonia depunerei jură­
mântului recruţilor ctg. 1928, de
la toate Corpurile de trupă din
Garnizoană. La această impor­
tantă solemnitate au luat parte
autorităţile miiitare şi civile din
acest oraş, cum şi un numeros
public.
După oficierea Serviciului Re­
ligios a decurs depunerea Jură­
mântului de câtre militari, pe
conîensiuni. La terminare, Dom­
nul General Ganea, Comandan­
tul Garnizoanei a ţinut soldaţilor
o fumoasă cuvântare, scoţând
în evidenţă imporianţa acestui
mare act din viaţa unui ostaş.
De la Asoccaţia Cultura Teh­
nică. Asociaţia Cultura Tehnică
a absolvenţilor Şcoalelor de me­
seriaşi români, are la activul
său şi un frumos trecut cultural,
prin frumoasele festivaluri ce a
organizat şi de care ne-am acu-
pat la timp. Beneficiul bănesc
realizat la aceste festivaluri este
destinat pentru clădirea unui lo­
caş al acestei Asociaţii; iar în
prezent din cauza crizei simţitoa­
re de lucru care este destul de
Techică a luat iniţiativa de a
organiza cât mai multe festiva­
luri, al căror beneficiu este des­
tinat a fi dat drept ajutor, mun­
citorilor fără lucru. Pe această
cale, fie care va contribui cu
puţinul său, pentru a procura o
bucăţică de pâine copiilor flă­
mânzi ai muncitorilor fără lucru.
Este o frumoasă iniţiativă din
partea acestei Asociaţii şi merită
toată încurajarea din partea
Gălăţenilor.
Duminică 25 Martie dimineţa
a organizat un alt frumos festi-
val care a avut frumoasă reuşi­
tă graţie muncei depuse de mem­
brii acestei Asociaţii.
Ioan Dumitru
«CULTURA POPORULUb
DIN
D i n Ialomiţa
cultural „Iazu"
sătenilor o teamă, o grijă
m a n despre această plagă,
această u r g i e a alcoolului,
care aduce omului numai şi
numai rele. A terminat prin
cuvintele : — Iubiţi săteni,
dacă poporul Român a ştiut
şi a putut să rabde, să sufere
toate greutăţile şi nevoile din
trecut; a suferit grozăviile
barbarilor, nedreptăţirile, pre­
cum a putut să rabde, să în­
frângă chiar duşmanii în răz-
boiae—făurindu-şi o Românie
Мгге—cum n'ar putea să se
înfrângă delà această grozav
de rea patimă a alcoolu­
lui ? Nu vă descurajaţi cei
căzuţi în păcat, îndreptaţi-vă
timp mai este şi nu vă lăsaţi
tărâţi cu sila în ghiarele al­
coolului care este sămânţa
deavolului lăsată pentru ne­
norocirea sufletelor». Cuvân­
tarea a lăsat o adâncă im­
presie în popor. Printre cu­
vântări au avut loc coruri,
recitări, dansuri naţionale, şi
s'a jucat şi o frumoasă piesă
de teatru. Meritul îi revine
D Iui înv. D. Vasilescu care
este un muzicant desăvârşit
şi neîntrecut" prin împrejurimi.
Şedinţa publică a luat sfâr­
şit Ia ora 6 p. m. prin cu­
vintele D-lui înv. N. Sandu-
lache - preşedintele cercului
cultural, mulţumind sătenilor
şi urându-le sănătate şi spor
la muncă.
La şedinţa acestui, cerc cul­
tural a luat parte şi D-l Au­
rică Ionescu-Grindu, subrevi-
zor al activităţii extra şcolare
în această circumscripţie ple­
când cu o impresie foarte
bună despre munca desfăşu­
rată de cercul cultural învă-
ţătoresc «Iazu».
O. N. Vasilescu'Griviţa.
Învăţător
Din judeţul Prahova
Serbări culturale
La şcoala din satul Zam­
fira, Jud. Prahova a fost o
frumoasă serbare culturarală
condusă de tânărul învăţător
N. Drossu. Copii au mers dis
dediminineaţă la biserică „la
Mănăstirea Zamfira" având
fiecare în mână ramuri de
salcie sfinţita.
Domnul învăţător a vorbit
la biserică despre „nestator­
nicie", un cuvânt foarte bine­
venit cu privire la însemnă­
tatea zilei.
La ora 3 după masă s'a
început serbarea prin cuvân­
tarea S. S. Pr. Gherasim din
Mănăstire „despre săptămâna
patimilor".
Copii au executat coruri,
au spus poezii alese, cu ca­
racter patriotic, religios şi edu­
cativ.
Piesa de teatru „Meşterul
papuc" având caracterul pur
educativ a fost cât se poate
de înţeleasă şi pe fetele tu­
turor se vedea expresia mul­
ţumi rei.
Serbarea a luat sfârşit prin
însufleţită cuvântare a d-lui
N. Drossu „Despre Muncă"
care arată în cuvinte pline de
o adâncă cugetare că : „Mâna
omului a schimbat faţa lumei.
Munciţi iubiţii mei săteni
căci munca este totul şi prin
muncă se face totul.
După acestea învăţătorul
spune copilor cum să-şi pre­
gătească sufletele ca să poată
primi învierea nevăzută a
Mântuitorului şi cum să se
poarte în vacanţă.
In ziua de 8 Aprilie, ziua
aviaţiei, a avut loc în sala
curţei cu juraţi din oraşul
nostru, un festival la care a
participat un public numeros.
Serbarea se deschide prin
Imnul Regal executar d e or­
hestra Reg. Cantemir No. 12
sub conducerea L o c o l Pân-
cuîescu, după care urmează
conferinţa de deschidere a
d lui avocat Sterian Dumbra­
vă, care în cuvinte alese ara­
tă rostul serbărei de azi,
spunând că deşi România în
urma marelui rasboi are ne­
voe de consilidare şi deci
de o pace cât mai îndelun­
gată, totuşi trebue să fim a-
tenţi la tendinţa de înarmare
a vecinilor noştri, care în
acelaş timp sunt duşmanii
noştri milenari.
D. Lt. Colonel aviator A-
lexandrescu vorbeşte despre
aviaţia de la noi şi din alte
părţi şi arată cât este de des-
voltată în special la inamicii
noştrii. Termină cu rugămin­
tea ca tot ce este Român să
pun la dispoziţia patriei câte
ceva din prisosul fiecăruia,
pentru a putea înfăptui o a
viaţie mare şi puteenică.
D. Maior Fortunescu Her­
cule din Reg. 2 Roşiori face
un apel la publicaul bârlâ-
dean cerând ca să dea cât
mai mult pentru a se putea
da arma'ei un avion de răz­
boi care să poarte numele a-
viatorului bârlădean Locot.
Creţu mort în războiul pentru
întregirea neamului.
Aceste conferinţe au fost
încadrate cu o parte artistică
în care s'a remarcat : elevul
Boteanu Romulus çu poezia
«Cultul Patriei» de Vasile
Militarii recitată cât se poate
de bine, elevul Ionescu, cu o
lectură din Pătrăscanu şi co­
rul liceului Codreanu de sub
conducerea profesorului Eu­
gen Bulbuc.
Intre timp orhestra Regi­
mentului 12 Infanterie a exe­
cutat : La Behème, Fantaissie
de G. Puccini, Garofiţa, Pot-
pouriuri Naţionale.
Rezultatul moral cât se
poate de satisfăcător, rămâ­
nând ca cel material să se
vadă la facerea socotelilor de
către comitetul local.
Cor
Pentru bunii Români
Alături de Cultura Popo­
rului, care fără nici un în­
conjur pot spune că e singura
gazetă ce cuprinde cu ade­
vărat litera culturei naţionale
din toate punctele de vedere,
mai sunt şi alte foi pornite
din suflete curate care au
drept ţintă să împrăştie lu­
mină bine-făcătoare în rân­
durile largi ale neamului. Ori
cât ar fi de multe însă tot
nu sunt deajunse pentru în­
tunericul ce din unele părţi,
şi ori unde s'ar ridica o lu­
miniţă, noi trebue să-i dăm
ajutorul moral şi material ca
să nu se stingă. Cu cât avânt
pornesc unele foi bune Ia
drum şi ce sfârşit dureros au
din cauza nepăsării cititorilor
şi abonaţilor.
Foile şi publicaţiunile cu
caracter imoral, prind mai
degrabă rădăcini şi putere în
sufletele naive, de cât cele
bune. De aci toţi acei care
au gânduri şi intenţii fru­
moase pentru viitorul neamu­
lui, să-şi strângă rândurile
împrejurul acelora care însu­
fleţiţi de idealuri mari, luptă
să îndrepte viaţa poporului
spre noi făgaşuri. Nu fiţi ne­
păsători ! Daţi-vă obolul şi
strângeţi-vă rândurile, că la
fapta bună puţini s'adună dar
mult pot puţini buni împre­
ună». Nu cântaţi prohodul de
asupra caselor voastre, ci în­
chinaţi vă soarelui culturei,
care sprijinit va da şi mai
multă lumină, şi vă va învăţa
cum să trăiţi pe acest pă­
mânt. Alt fel în casele tutu­
ror, va cânta cucuveaua şi
rătăcirea de pe urmă va fi
mai mare ca cea din viaţă.
Al. T. Isofache
N
NFOR
DIN ŢARA
—Semănăturile de toamnă,
cari în unele regiuni al ţării
păreau vătămate în oarecare
măsură, de gerurile târzii, s'au
îndreptat, astfel că siguranţa
lor poate fi considerată ac­
tualmente ca favorabilă.
Chiar rapiţa a cărei recoltă
părea pe alocurea compromi
să, şi-a revenit promiţând şi
ea o recolta satisfăcătoare.
Odată cu schimbarea tim­
pului a început în toate ju­
deţele ţării şi campania agri­
colă de primăvară. Insămân-
ţările întârziate din cauza
vremii se fac acum cu mare
sârguinţă şi în condiţiuni
foarte favorabile.
— A încetat din viaţă şi
a fost înmormântat în z ua
de 18 Aprilie, unul din cei
mai aleşi magistraţi ai ţării,
Corneliu Botez, fost consili­
er la înalta Curte de Casa-
saţie.
Aibă-1 Domnul în grija Sa.
— Un mare incendiu a a-
vut loc în comun Jujinej din
Bucuvina. Au ars peste 30 de
case cu tot avutul lor, fără
ся, din cauza vântului să se
fi putut da vre-un ajutor.
Pagubele se ridică Ia peste 3
milioane de lei.
* părţi s'au simţit figuri ca la
— Un groaznic accident
de aviaţie s'a întâmplat la
Galaţi în zilele de Paşti. Lo­
cotenentul Aviator Sever
Grozescu şi mecanicul Ştefan
Lăzărescu s'au prăbuşit cu
aeroplanul la pământ Ofiţe­
rul a fost groaznic schilodit
şi a murit pe Ioc, iar meca­
nicul a murit în drum spre
spital.
Aibă Domnul gijă de su­
fletele lor.
* Aceasta ne arată ce bo­
— In Vinerea Pastelor în
unele judeţe d i n nor­
dul Basarabiei şi a Moldo­
vei a căzut o zăpadă groasă
însoţită de un vânt rece. Din
această cauză unele sămănă-
turi şi fructe sunt pierdute.
*
— In comuna Făget din
judeţul Severin s'a ivit musca
columbacă, făcând mai multe
victime printre animale.
Ministrul de domenii a luat
întinse măsuri pentru preîn­
tâmpinarea pericolelor ce pro­
voacă această muscă.
— Serbările ce se vor ţi­
ne la Chişinău cu ocazia îm-
pîinirei a 10 ani delà Unirea
Basarabiei vor avea un im­
pozant caracter. înalta Regen­
ţă va participa în întregime
Ia serbări.
Ea va pleca cu un tren
special şi se va opri câteva
ore la Iaşi. Guvernul va par-
ticipa de asemenea în între­
gime.
*
— O groaznică furtună s'a
deslănţuit în ziua de 20 A-
prilie în partea de nord a
Moldovei. Furtuna a produs
pagube însemnate la Piatra
Neamţ, Botoşani şi Vaslui.
La Bacău au fost descoperite
mai multe case. Câteva aco­
perişuri au fost luate de vânt,
iar stâlpii telefonici au fost
doborâţi de vânt la o mare
distanţă.
Cu câteva zile mai târziu
tot în această parte de ţară
a plouat cu cenuşă şi nisip.
Acest fenomen se pune
pe seama vânturilor ce au
bântuit zilele trecute, cari au
adus însemnate cantităţi de
nisip din stepele Rusiei.
Tipografia „Cerpului de Jandarmi" Bucureşti
DIN STRĂINĂTATE
— Fostul ministru de co­
merţ al Turciei, Ihsan Bey ţ
acuzat că a luat mită cu o-
cazia cumpărării unor vapoa­
re comerciale, a fost conda­
mnat la doi ani închisoare
şi la pierderea drepturilor
civile şi politice pe timp de
doi ani, de către tribunalul
suprem al Turciei.
Se vede deci că şi în Tur­
cia a început să fie pedep­
sită luarea de mită şi bac­
şişuri.
*
— Doi aviatori germani,
şi unul irlandz înfruntând ce­
le mai grozave pericole au
reuşit să treacă cu aerop­
lanul «Bremen» oceanul At­
lantic.
Ei au aterizat pe o mică
insulă în apropierea Canadei,
insulă pe care este instalat
un far care nu are decât 14
locuitori,
*
— Manuscrisul unui cărţi
foarte citită în Anglia, a fost
vândut la o licitaţie din Lon­
dra cu suma de 14.500 lire
sterlingé sau în bani de ai
noştri cu 12.000.000 Iei.
*
— Pe cât au fost de fru­
moase zilele de Paşti ia noi
pe atât de mohorâtă vreme
a fost în Franţa. In unele
noi în temeiul iernii, iar în
alte păţi a căzut chiar zăpadă.
*
— America a acordat în
1927, numeroase împrumu­
turi Europei, şi chiar Angliei,
printre cari cităm : 84.000.000
lire sterline Ang. ;120.000.000
ţărilor Europene; 73.000.000
în America de Sud, restul în
Japonia şi alte state, în total
592.000.000 lire sterline, adică
circa 230 miliarde lei.
găţie a îngrămădit America,
şi cum noul continent a reu­
şit a conduce finanţele lumei
cu procedeurile lor noui, in­
dustriale, comerciale şi tech-
nice, dar şi prin politica ce
a făcut în timpul războiului
şi mai ales după războiu.
Se poate spune cu drept cu­
vânt că New-Yorkul a ajuns
astăzi bancherul lumii.
— Tribunalul din Saint-
Brieux (Franţa) a judecat pro­
cesul a patru ticăloşi, cari,
punând mâna pe un câine
ciobănesc al unui vecin şi
voind «să petreacă», l-au chi­
nuit îngrozitor, din care cauză
animalul a şi murit în chinuri.
Stăpânul câinelui i-a dat
în judecată, pe temeiul unei
vechi legi, datând, în Franţa
din 1791 şi a cerut pedepsi­
rea vinovaţilor pentru neo­
menia lor.
Tribunalul a condamnat De
autorul principal al schingiu­
irii la şase luni închisoare,
iar oe ceilalţi Ia câte 1000
franci amendă, plus cheltue-
lile procesului.
— In Canada—America sunt
peste 6000 de familii ro­
mâneşti, adică vreo 30.000 de
suflete. Fraţii noştri de pe a-
colo au dat la iveală o ga­
zetă românească «Românul
Canadian. »
Urăm viaţă lungă noului
confrate.
Preţul abonamentelor;
lei 200 pentru învăţători
preoţi, studenţi şi săteni ;
lei 300 pentru autorităţile
săteşti ; lei 400 pentru in­
stituţii particulare şi de
stat iar delà 500 de lei în
sus pentru sprijinitorii a-
acestei foi.