nun

lllllí
ANUL U V Nr. 6 ;
DUMINICĂ [
; 25 Februarie i
! Directs
AL. lANESCU

^^^^^^ ''^^^*.. %

AL. Ţ I P O I A Arlechin!

COLABOREAZĂ:
Camil B A L T A Z Á R
Pavel C H I H A I A
Al. C I O R Ä N E S C U
P. C O M A R N E S C U
N. C O N D E E S C U
Ion M. LE H LI U
Adrian M A R I N O
Florian N I C O L A U
R. O T É T E L E S A N U
PERPESSICIUS
Camil P E T R E S C U
Al. P O P O V I C I
Al. R O S E T T I
N. S T E I N H A R D T
Jack V A T A N
Ion V I N E A
 cât o bucată de lut p u s t i e " — -Opune

Portret antic el undeva, şi este aici profunda

tisfacţiwne a omului făcut pentru viaţZ
pentru marile-i acţiuni majore, a o-
mului alterat în structura-i
insa-

n a t i v ă de
Rătăceşti printre albe ruini în amurgul de candide vele, un blestem divin care-i contrariază şi-i
prin pulberea zeilor, în trecut şi în exil, Demostene, complică toate reacţiunile fireşti.
tu care în veac ai strigat cuvintele cetite în stele Adevărul este că eroul shakespearian
şi vis viu ne-ai aprins adormitelor gene. are şi o b u n ă doză de teatral în sine si
aceasta nu prin forţa circumstanţelor
scenice în care este creat. Hamlet este
Vino, ca o mustrare, — Cetatea e în restrişte, — verbios, filosof ard, Hamlet are plăcerea
palidă frunte şi încruntată de veşnicul ei gând, cuvântului sonor, important, cu antene
că tropotă la fruntarii hoardele şesurilor triste de mister şi tanscendent, al cuvântului
iar pasul falangelor creşte auzul de-l pleci la pământ. uriaş, uneori masiv, dar alteori găunos,
Hamlet este şi puţin poseur, fanfaron
Cum desluşeşti poteca din toamnele larg troienite — si am enumerat aici amănuntele unei
sub cotropirea pestriţă desgropi în adânc alt destin personalităţi căreia i se pot acuza u-
săpat în piatra strămoşilor, topit în lacrima oştilor. nele trăsături de cdbotinaj.
Spectru, fără de somn, al speranţei, dibuie sorţii luptei cumplite Acesta este şi omul z#elor noastre.
şi află câte steaguri şi catarte câte, la semnul patriei mai vin. Mai mult, Hamlet, filozof al blazării
cândva, raţionalist superior întotdea­
Mergi peste "cheiurile goale, printre umerii mulţi de aramă, u n a , îşi îngădue şi una din satisfacţiile
ca o iscoadă, şi macimra avântul cât a mai rămas, rafinate ale omului modern, îndelung
vezi cine poartă şoapta morţii şi sufletul cine-1 destramă, cremat de profundele sitmple probleme
ale existenţei: satisfacţia de a face pe
dă-1 în vileag fără de preget şi urmăreşte-1 pas cu pas. nebunul.
Evident, nebunia lui Hamlet e un
Numără trupurile nalte, scrutează cugetele mute fapt complex şi adesea neînţeles. Ham­
şi svonul şerpuit din margini, delà barbari. Zi după zi let este într'o măsură certă realmente
perindă-te prin năvi şi în castre, prin arsenale ieri tăcute таеЬип, fee explicabil t r e b u e să pară
şi bine cumpăneşte ţinta cu aurul din vistierii, faptul intelectualului de azi !), după
cum într'o altă măsură este silit să facă
Apoi pe treapta de granit a forului te suie pe nebunul. D a r ceeace credem a sur-
prmde remarcabil, fără facilitate sau
înverşunat ca vijelia, stăpânitor ca o statuie, poftă de joacă, este jocul voluntar al
să chemi în mintea tuturora, ivită dincolo de oră, eroului, voluptatea reală de a face pe
Victoria, într'aripată în foc, clamând depe o proră. nebunul, trăsătura incon-fundiabilă a o-
ION VI NEA muhii teatrului unanim si cotidian de
astăzi.
Prin acest detaliu, prinţul de Dane­
Carnet săptămânal marca, om al profunzimilor genetice,
trăeşte în secolul nostru ca doctrinar al
suprafeţelor, ca geometru al formelor

Hamlet omul contemporan false, goale, iar omul vremii noastre —

a-pirandelian
sa net
— tsi vădeşte substanţa
shakespeariană.
Eroul shakespearian este
o fiinţă morală. Dincolo de poze şi in­
fundamental
Nu prea de mult, într'o conferinţă de simplu element exterior devine ast­
consecvenţe, faptul este un element
bogate cuceriri literare, dar şi de abun- fel semnul aproape ancestral pentru o
statornic. Hamlet este un obstinat al
dente epatări, un distins profesor bucu- trăire în Werther."
unei morale neconcesive, al unei mora­
reştean reunea în perimetrul aceleiaşi In logica sa mistică, bwrml meu prie­ lităţi primare, indisolubil asocistă no­
fraze numéle lui Werther şi pe acela al ten avea dreptate. Totuşi, poate nu­ ţiunii de om. „Trebue să fii crud nu­
nefericitului prinţ de Danemarca. O a- mai din nevoia de a nu fi de acord cu mai pentru a fi uman" — spune el un­
semenea apropiere, care nu e nici ine­ él, i-am servit replica — nu mai puţin deva. Este în fond o a t i t u d i n e foarte
dită, nvd îndrăzneaţă, ar putea să pro­ mistică — a unui Hamlet unanim al contemporană, căci omul de azi, sub
voace tresăriri comparatistului ieftin actualităţii. In argumentaţia mea, se fardul măştilor ocazionale, dincolo de
sau scribului suficient, Ba chiar, omul, poate, foarte puţin convingătoare, de­ cromatica violentă a principiilor deco­
înşelat de unele vagi sugestii ale ne- ţineam firul vag al unor intuiţii frag­ lorate, rămâne acelaş patetic partizan
liniştei, ale aspiraţiei ardente, ale tra­ mentare, a căror insuficienţă trebuia al omului ca unitate de măsură mo­
gismului existenţial, care conturează să o regret cel dintâi. rală
cele două personalităţi, ar putea să se Cu toate acestea, aveam dreptate. O-
felicite pentru subtilitate şi să vibreze Incontestabil, aşadar, trei-ipabru tră­
m u l zilelor noastre e hamletian. Din­ sături ne dau dreptate în încercarea
de satisfacţia unei descoperiri. colo de aspectele nespecifice sau eterne noastră de a conchide asupra substan­
In ce ne priveşte, renunţând la so­ ale sale, omul contemporan ne oferă o ţei hamletiene a omului contemporan.
fistici unei argumentări paradoxale a prezenţă complexă şi caracteristică. Cel puţin, între Hamlet şi Werther, al
aceste' paralele, pentru susţinerea că­ Cu o încărcătură impozantă de pito­ amicului meu, nu se poate şovăi. Wer­
reia nu ne simţim deajuns mistici, ur­ resc cenuşiu, HamSlet, ca şi omul de azi, ther este o existenţă minoră. Werther
mărim aici un aspect poate minor al este totuşi un optimist în esenţă, un este puţin facil, puţin de operetă.
chestiunii, un aspect cu foarte multe voluntar al vieţii. Pe rând: blazat, ci­ Werther este un destrămat în unele
tentaţii'spre improvizare. nic si sceptic, batjocoritor, maliţios momente, este un pitoresc de panou,
— „Vara asta am fost wertherian, până la macabru, uneori <aiproape nihi­ un amator al detaliului înduioşător. El
îmi spune un amic înapoiat din vilegia­ list, proclamând predilect zădărnicia e- are oricând o lacrimă pentru frumoa­
tură; să citeşti pe Werther la ţară, să xistenţei, nimicnicia omului, Hamlet sele bune sentimente. W e r t h e r este cel
fii îndrăgostit, iată atdteiai argumente vorbeşte cu regret totuşi — când nu se p u ţ i n desuet ; si p e n t r u aceasta nu are
caracteristice pentru o proectare în tre­ supraveghează exagerat — despre fa­ nici măcar scuza că iubeşte. Căci, să nu
cut, în spaţiu, timpuri şi sensibilităţi talele nenorociri ale vieţii şi resimte uităm, şi Hamlet este un mare îndră­
moarte. Sunt sigur chiar că omul vre­ oricum ca un blestem al soartei incon- gostit. Fără această notă — fi ea la un
murilor noastre are o fibră wertheria- fortabila datorie de a-şi răzbuna tatăl. mod specific — poate nici n'ar H fost
nă sau cel puţin o predispoziţie; un „Frumosul pământ nu mi se pare de­ întru totul actual. JACK VATAN
2
 Diverse
Franco s Rabelais
de AL. ROSETTI
Kabelais ocupă un loc de frunte în literatura franceză şi nu
are pereche în literatura universală.
Adâncit încă în еѵщ mediu şi preocupat de cenzura Sorbo-
nel, capul îi vâjâie de controversele savanţilor latinişti şi, mal
presus de toate, e dominat de sfânta frică atotputernică în tot
cursul evului mediu.
Dar, pe lângă aceste caracteristici medievale, Rabotais este
un om al Renaşterii şi e plin de avântul veacului nou. II simţi
gata să frângă toate canoanele şi să irumpă victorios prin ză­
gazuri. Seva Renaşterii îl hrăneşte până la saţietate. £ plin de
greoaia ştiinţă medievală, muiată în grele platoşe, şi de tot
ceeace reluarea contactului cu lumea clasică a adus nou. Eru­
diţia lui e uluitoare Dar lecturile nu l-au ameţit ; de pe teancu­
rile de in-folii el priveşte maiestuos desfăşurarea veacului
nou.
Stilul lui Rabelais e unic. Limba rai este încărcată până Ia
refuz cu termeni savanţi; Rabeais face apel la lexicul tutu.
ror limbilor special, delà argoul răufăcătorilor până graiu­
rile pierdute in vreun colţ izolat al Franţei. Te.-memil spaniol
sau italian, aşezat în cutare frază, străluceşte acolo ca u:i dia­
mant aruncat cu neglijenţă în colţul unei ştofe de duma^.
Izvorul acestor cuvinte e uşor de determinai. Acßst material
lexical ar constitui un adevărat balast pentru orice al: scruter
Rabelais, artist neîntrecut, manipulează aceste pietrele cu
abilitate extraordinară.
Jovialitatea lui Rabelais, tradiţională la egumenii ' i:«s hră­
;
niţi, se aliază cu spiritul galic, activ în glumele «f -*sele popu­
lare, care a provocat însăilările din cărţile populare care na­
rează aventurile şi blestemăţiile uriaşului Grandgousler (un
fel de Mâncău) şi a congenerilor săi. Verva mănăstirească e
tot timpul prezentă în scrierile lui Rabelais. La care se adaogă
u autentic spirit popular, în genul naraţiunilor din Povestea
n
vorbii a Iui Anton Pann.
Marea reuşită a lui Rabelais este în domeniul limbii. El apa­
re în momentul când franceza, ieşită din ceţurile evuhii mediu,
se îndreaptă spre alte destinuri. Ea este încă o limbă puternic
şi grosolan concretă. Faţă de limba din secolul al XVII-iea,
vorbită în saloane, limba din secolul al XV-lea face figură de
ţărancă delà oi.
Din acest Instrument necioplH încă, plin de culoare şi de su­
gestii, Rabelais a făcut o operă de artă. Dar nu prin şlefuire. Ci
multiplicând până la infhit forţa, culoarea şi varietatea expre­
siilor. Sub mâna lui expertă, limba franceză exprimă acum
bucuria nestăpânită de a trăi, de a respira liber, de a se bucura
de tot ce ne înconjoară şi de a mânca, de a bea până la pierde­
rea conştiinţei. Stilul lui Rabelais este prin excelenţă oral şi
până într'atâta dominat de limba vorbită, încât o redă cu un
relief extraordinar. Fiecare personaj îşi are limba sa. Din cioc­
nirea vorbirilor individuale se naşte o măreaţă armonie de
ansamblu pe care singur Rabelais a ştiut să o mânuiască în
mod desăvârşit.
Scenele de banchet d l Gargantua ne transportă în lumea
n
maeştrilor picturii olandeze : oameni cu poftă enormă de mân­
care stau în jurul meselor încărcate cu tot felul de mâncăruri,
înconjuraţi de femei, de fete şi de copii, într'o învălmăşeală in­
descriptibilă şi într'o atmosferă de jubilaţie colectivă. Cratiţi,
tingiri, căni şi alte ustensile de bucătărie zac aruncate în jurul
merelor. Participăm la o adevărată kermesă, şi vuietul de gla­
suri va rămânea întipărit în amintirea noastră. Sunt tablouri şi
pagini care nu se uită. Zâmbetul, vota bună, gluma grasă şi
verva autorului dau paginilor acestora o prospeţime pe care
nimic mu o va putea şterge.
N. B. In articolul nostru precedent la r. 26 de JTS se va cit.
Dostoïevski î. a. de Tolstois 1er la r. 37 de jos do ici de coloî.l.
de i d pe colo.
MOMENTE
DINTR'UN
DIRECTORAT
de CAMIL PETRESCU
U n u l d i n t r e foştii d i r e c t o r i a i T e a t r u l u i N a ţ i o n a l ,
c a r e a a v u t c o n d u c e r e a a c e s t e i i n s t i t u ţ i i d u p ă 4 April,
a r a t ă î n t r ' u n a r t i c o l d e ziar, c ă p r i n m ă s u r i î n ţ e l e p t e d e
p r e v e d e r e a s a l v a t î n t r e a g a a v e r e a p r i m e i n o a s t r e sce­
ne, p u n â n d - o d i n vreme la adăpost, în afară de raza
Capitalei. Această avere reprezentând recuzita, garde­
r o b a , t a b l o u r i l e t e a t r u l u i o p a r t e d i n m o b i l i e r şi p r o b a ­
bil b i b l i o t e c a , e s t e p r e ţ u i t ă d e d-sa l a p e s t e d o u ă m i ­
l i a r d e d e lei, î n v a l u t a d e a z i . S u m a e f a b u l o a s ă , c u m
e s t e f a b u l o a s ă î n s ă - ş i a c e a s t ă a v e r e , in s e n s u l . ă. d ă i ­
n u i a d e m u l t i n j u r u l ei u n iz de i t g e n d ă . a s e m e n i co­
m o r i l o r a s c u n s e d e vome ce e d e s t u l de g r e u d e ş t i u t . l a
ce c o n s t ă a n u m e . î n t o t c a r u l , c e e a c e s e v e d e d a t ea,
s a u m a i b i n e c e e a c e se p u t e a vedea, t u l b u r a p e c e r c e ­
t ă t o r . Nu e v o r b a atât, de c e e a c e se î n t â l n e a î n c u p r i n s u l
de t o a t a ziua a l T e a t r u l u i , ci ú e е о т з а г а d i n p o d u l e d i ­
ficiului şi din d i f e r i t e m a g a z i i T*,ate s p l e n d o r i l e a p u s e
a cinzeci-şaLzecl d e a n i d e s p e c t a c o l e f a s t u o a s e e r a u
î n g r ă m ă d i t e ca !n i m e n s e b a z a r e d e a n t i c h i t ă ţ i s c u m p e ,
în n u m e r o a s e d u l a p u r i d e l e m n , p â n ă l a r e f a c e r e a t e a t r u ­
lui, i n i m e n s al p o d . D e l a c o s t u m e l e d e r e g i şi Î m p ă r ţ i
u i n stofe de p r e ţ , la m u n ţ i i d e r o c h i i de m ă t a s e şi b r o ­
c a r t a l * a t â t o r feerice e r o i n e , c o r o a n e şi a r m e , d r a p e r i i ,
vuse, t r o n u r i şi b a l d a c h i n e , s i p e t u r i şi o b i e c t e d e „ a r t ă " ,
a n i m a l e î m p ă i a t e şi c o s t u m e l e a p r o a p e ale t u t u r o r e p o ­
c i l o r şi n e a m u r i l o r , s e g ă s e a u şi s e g ă s e s c p r o b a b i l î n ­
c h i s e î n lăzi şi d u l a p u r i .
Dar când n u m e a m o a s e m e n e a avere fabuloasă, vream
să înţeleg altceva d e c â t c ă e de m u l t preţ, a n u m e vro­
i a m să a r ă t că asemeni comorilor din poveşti este ina­
b o r d a b i l ă , n e p r a c t i c ă , i n u t i l ă . Ş t i ţ i d i n z i a r e c ă orice
p i e s ă n o u ă a r e u n b u g e t d e î n s c e n a r e , a c ă r u i c i f r ă este
a d e s e o r i v â n t u r a t ă c u o s t e n t a ţ i e , î n s c o p d e publiciţaţgj.»
E s t e a d e v ă r a t c ă n u t o a t e d e c o r u r i l e u n e i p i e s e se
d i n n o u , c ă s e foloseşte şi m a t e r i a l v e c h i u , d a r m a l tos.,
t e a u n a m a t e r i a l u l v e c h i u folosit n u e s t e d i n l e g e n d a r u l
depozit, ci d i n c e e c e c e s e g ă s e ş t e l a î n d e m â n ă . O p i e s ă
s e j o a c ă m a i t o t d e a u n a î n g r a b ă , cu p r e o c u p ă r i d e i n t e r ­
p r e ţ i şi de r e g i e , c u o f e b r ă c a r e c r e ş t e c u c â t se a p r o p i e
p r e m i e r a . U n decor, m o b i l i e r u l , c o s t u m e l e s u n t n e c e s a r e
In c â t e v zile, i a r c a s ă le c a u ţ i l a g a r d e r o b ă a r fi n e v o i e
d e a n i d e zile p e n t r u o r i c e fleac.
Nimeni n u c a u t ă u n ac î n podul cu fân, a t u n c i c â n d
trebuie să cârpească în grabă, m â n e c a descusută. Cum­
p ă r ă î n g r a b ă o t e s t e a d e a c e , d e l à p r ă v ă l i a d i n colţ.
Am lucrat eu însu-mi ca director de scenă câteva din
piesele m e l e . I n 1937 p e n t r u b i b l i o t e c a l u i M a t e i u B o i u -
Dorcani din actul î n t â i u din Suflete Tari în în­
scenare nouă, n ' a m trecut în budgetul spectaco­
lului nimic. î m i s p u n e a m c ă este a b s u r d să constru-
eşti d i n n o u , o c a s ă v e c h e r o m â n e a s c ă , b o i e r e a s c ă , pe
scena Teatrului Naţional r o m â n e s c d i n Bucureşti. E de
p r e s u p u s c ă î n 50 d e a n i se vor fi j u c a t n e n u m ă r a t e
piese c u b i r o u r i şi biblioteci d i n e p o c a 1880—1900, şl
c h i a r m a i î n c o a c e , a m c e r u t d e c i c e v a v e c h i u l Mi s'a ofe­
r i t c e s'a g ă s i t l a î n d e m â n ă . O m a s ă m a r e d e b u c ă t ă r i e
î n loc d e b i r o u , b i b l i o t e c a n e l i p s i t ă d i n t o a t e b i r o u r i l e
d e a v o c a t ( c ă r ţ i g r o s o l a n e i m i t a t e î n papier, m â c h é , m a r i
d e o j u m ă t a t e d e m e t r u , j u p u i t e şi s t r â m b e , v o p s i t e î n
m a r o n şi roz c u a u r s t r i d e n t , a l t e s c a u n e c u s p ă t a r î n a l t ,
c a r e fiind l a î n d e m â n ă n u lipsesc d i n n i c i o p i e s ă , de
c a r e d i r e c t o r i i g e n e r a l i vor s ă s c a p e m a i u ş o r .
A m c e r u t , n e m u l ţ u m i t s ă m e r g l a m a g a z i e s ă c a u t eu.
A m fost c o n d u s î n subsol u n d e m l s ' a u a r ă t a t a r u n ­
c a t e u n e l e p e s t e a l t e l e , t o t soiul d e r u p t u r i d e s p e r e -
c h i a t e . A m i n s i s t a t s ă fiu d u s l a depozit Mi s ' a e x p l i c a t
c ă „ a s t a e tot c e e a c e a u " . Şi f a b u l o a s a a v e r e a T e a t r u l u i
N a ţ i o n a l ? „Cine ş t i e p e u n d e o fi", a fost r ă s p u n s u l . A m
.3
 a e r a t u n b r o c a r t e ă 4 p a n p e d i v a n i n a c t u l doi., M l в*а
a d u s o nefericită de perdea verde de pluş, c a r e n u a lip­
s i t d i n n i c i o p i e s a , c ă c i î m i fusese o f e r i t ă şl I n 1822 şl
m i - a fost o f e r i t a şl I n 1944. - B i n e î n ţ e l e s c ă o p e r a ţ i u n e a c e r e a t i m p şl u n a n u m i t
C â n d a m v e n i t d i r e c t o r , m l s'a p ă r u t c ă p u ţ i n ă o r d i n e
e s t e n e c e s a r ă ori c u m I n a c e a s t ă f a b u l o a s ă a v e r e . M ă
g â n d e a m l a u n i n v e n t a r viu u t i l i z a b i l , La o expoziţie
p e r m a n e n t ă şi d e m o b i l i e r , l a a l b u m e c o m p l e c t e , s i s ­
t e m a t i z a t e n u p e piese, cl p e d e c o r u r i şi epoci.
î n t r ' o zi a m fost v i z i t a t l a t e a t r u d e u n p r i e t e n d e p u ­
tat, î m i cerea să Înaintea, în numele prieteniei, u n ac­
t o r d e p r i n p r e a j m a f i g u r a ţ i e i , lipsit d e t a l e n t , f ă r ă n i c i o
perspectivă să isbutescă vreodată. E r a m dezolat că nu-i
p o t face î n n i c i u n c a z s e r v i c i u l c e r u t , m a l a l e s c ă îmi
a r ă t a că bietul b ă i a t e î n s u r a t şi; s ă r a c , o duce greu de
t o t cu n e v a s t a şi u n copil. I - a m e x p l i c a t c ă e d e s t u l c ă
nu-1 dau afară. După plecarea amicului a m ajuns însă
l a a l t ă s o l u ţ i e . De v r e m e ce T e a t r u l Naţionali a r e p l e t o r ă
d e a n g a j a ţ i , d e n u m a i ş t i e c e s ă f a c ă s ă s c a p e d e ei,
c ă c i p e s c e n ă n u s u n t utilizabili, i a r a i a r ă n u p o t fi d a ţ i
d i n o m i e şi u n u l d e m o t i v e , s ă î n c e r c ă m să-i f a c e m m ă ­
c a r d e folos i n s t i t u ţ i e i . D u p ă ce a m s t a b i l i t a m ă n u n t e l e
c u d i r e c t o r u l t e h n i c , l - a m c h e m a t p e a c t o r u l a m ă r î t şi
p e î n c ă u n c a m a r a d d e - a l lui. L e - a m a r ă t a t c e a v a n ­
t a j o s a r fi p e n t u ei s ă t r e a c ă d i n c a d r u l a r t i s t i c , u n d e
nu aveau nici o c h e m a r e şl u n d e în p e r m a n e n ţ ă
a r fi fos a m e n i n ţ a ţ i c u e l i m i n a r e a , î n c a d r u l t e h ­
n i c , u n d e p u t e a u să. fie c u a d e v ă r a t d e folos, b a
c h i a r se p u t e a u face n e c e s a r i . Le-аяп c e r u t 3» a m â n d o i s ă
l r c r e z e In c u r s u l verii la u n I n v e n t a r s i s t e m a t i c al g a r ­
derobei, recuzitei, şi al d e c o r u r i l o r , f ă c â n d e v i d e n ţ ă d e
m a t e r i a l p e epoci, d u p ă stil, şi In g e n e r e c ă u t â n d s ă g r u ­
p e z e t o t u l funcţionali, p e n t r u c a s ă p u i e l a d i s p o z i ţ i a
d i r e c t o r u l u i şi a d i r e c t o r u l u i d e s c e n ă , o r i c â n d şi f ă r ă
Apariţia d e curând a tlpă-
rituret a П - а din volumul
„Poezii", e d i ţ i e d e f i n i t i v ă , Î n ­
t o c m i t ă de d. Ş e r b a n Ciocu­
l e s c u * ) n e - a a d u s I n mirate
c ă s e î m p l i n e s c I n 1945 ş a p t e ­
zeci d e a n i d e l à n a ş t e r e a p o ­
etului şl 32 d e a n i d e l à m o a r ­
t e a Iul.
Rapsodul revendicărilor
naţionale, atât de actual prin
versurile adresate prinţului
Carol:
Recucereşte-ne Ardealul
Acesta este gândul meu
Auzi-mă Tu Dumnezeu.
şi p r o s l â v i t o r al d a t i n i l o r şl t r a d i ţ i i l o r şl c â n t ă r e ţ n a ţ i o ­
n a l p r i n s t r u c t u r ă , c ă c i p o e z i a lui îşi t r a g e s u b s t a n ţ a d i n
p a t r i m o n i u l d e folklór a l n e a m u l u i , Ş t e f a n O. Iosif n u
a v e a c o n f i g u r a t ă f i z i o n o m i a m o r a l ă şl s c r i i t o r i c e a s c ă
în conştiinţa contimporanilor. Nu o avea deoarece căr­
ţ i l e sale, deşi a p ă r a t e c u o a r e c a r e c o n t i n u i t a t e , s ' a u d i ­
fuzat totuşi î n t r ' u n cerc r e s t r â n s . Editorul de p a n ă m a l
a n i i t r e c u ţ i ce a r ă s p â n d i t - o î n d e c u r s u l a d o u ă d e c e n i i ,
n u s'a g â n d i t c ă a c e a s t ă o p e r ă m e r i t ă s ă fie a ş e z a t ă s u b
o b l ă d u i r e a şi p r e s t i g i u l u n u i c r i t i c , c a r e să-1 r e l e v e v a ­
l o a r e a şi s e m n i f i c a ţ i a .
T r e b u e deci cu a t â t m a l v â r t o s s u b l i n i a t ă r â v n a
s t r ă d u i n ţ a d - l u i Ş e r b a n Oioculescu, — r ă s p l ă t i t ă p r i n
e p u i z a r e a p r i m e i e d i ţ i i şl b a t e r e a celei d e - a d o u a , „ r e ­
v ă z u t ă " , — c a r e s'a î n v r e d n i c i t s ă n e d e s v ă l u l e o p e r a
a c e s t u i c â n t ă r e ţ , s o c o t i t d e cel m u l ţ i d r e p t u n p o e t m i ­
n o r şi s ă aşeze In l u m i n a ei a d e v ă r a t ă c â n t a r e a u n u l
Urle ce a d u c e u n filon p e r s o n a l d e l i r i s m şl o m e l o d i e
proprie.
L e c t u r a a c e s t e i a d m i r a b i l î n t o c m i t e e d i ţ i i e s t e şl i n -
etructivă pentru exemplul soartei vitrege pe care a pur­
t a t - o p e u m e r i i s ă i cel c e a t r a n s p l a n t a t I n o p e r a s a l i ­
r i c ă , a s e m e n i lui E m i n e s c u şl C o ş b u c , g e n i u l a n o n i m
p o p u l a r şl c a r e , a l ă t u r i d e m a r i i s ă i Î n a i n t a ş i îşi a r e lo­
cul său propriu d e t e r m i n a t l a aducerea la l u m i n ă a ba-
Î n t â r z i e r e , d i n e» a& a l e a s ă ешт î l fcrebai». 'ftsehtiift
î n t o c m i t şi u n a l b u m f o t o g r a f i c . El u r m a u s ă c o n s t i t u e
u n birou p e r m a n e n t al acestei secţiuni.
r ă g a z , o a n u m e o r d i n e , o a r e i n v a r a a c e e a lipsea, d e ­
oarece totul e r a î m p a c h e t a t în vederea reparaţiilor. To­
t u ş i Î n c e p u t u l n e - a fost d e m a r e folos. E c o n o m i a a fost
imensă. E destul să citez din r a p o r t u l m e u către Comi­
t e t u l d e d i r e c ţ i e , d i n 22 N o e m b r i e 1939.
„Ar m a l fi d e a d ă o g a t l a a c e s t e c o n s i d e r a ţ t u n l c ă p e
câtă vreme Teatrul Naţional a n u n ţ a pe vremuri chel-
tueli de m o n t a r e de o j u m ă t a t e de milion p e n t r u o sin­
g u r ă piesă, m o n t ă r i l e t u t u r o r c e l o r ş a s e p i e s e n o u l .
(Scrisoarea Pierdută, Casa inimilor s f ă r â m a t e , Profeso­
rul Storitin, Medalionul, Fericirea mea, Să d i v o r ţ ă m ) ,
I a u n loc a b i a d e p ă ş e s c s u m a d e l e i 400.000, d e ş i a u fost
strălucit prezentate."
Desigur c ă o b u n ă gospodărie, o ordine Interioară, e o
binefacere p e n t r u o Instituţie. M ' a m gândit adeseaorl
Insă, c i t i n d i e r e m i a d e l e cu d u b l u с и г з p a r a l e i d a r i n v e r s ,
d e s p r e e n o r m u l n u m ă r d e f u n c ţ i o n a r i ai s t a t u l u i r o m â n ,
c a r e c o p i a ş e s c b u d g e t u l şi c a r e n u n u m a i c ă n u p o t fi
concediaţi, dar sporesc delà a n la an, — pe de o p a r t e —
şi veclnicile p r o t e s t ă r i î m p o t r i v a Î n t â r z i e r i l o r şl m o d u l u l
d e f e c t u o s In c a r e f u n c ţ i o n e a z ă serviciile a c e l u i a ş i S t a t ,
— p e d e a l t ă p a r t e , — d a c ă o r e o r g a n i z a r e a serviciilor
s t a t u l u i , t r e c e r e a u n o r f u n c ţ i o n a r i d e l à servicii i n u t i l e
la serviciile a g l o m e r a t e , n u a r î n d r e p t a r ă u l şl n u a r
t r a n s f o r m a o p a g u b ă a m e n i n ţ ă t o a r e , î n t r ' u n câştig
s p o r n i c . N ' a ş l v r e a s ă a m e s t e c n i c i u n soiu d e p r e o c u ­
p ă r i filosofice In a c e s t e r e f e r i n ţ e p e e r e l e v r e a u c â t m a l
n u d e şl m a i limpezi, t o t u ş i e c e r t c ă o a s e m e n e a r e o r g a ­
nizare Implică n e a p ă r a t o m e t o d ă concretă ale cărei
obârşii gândite depăşesc o conducere rutinieră.
ST. O. I O S I F
- OMUL ŞI POETUL —
de CAMIL BALTAZÁR
Iadei p o p u l a r e , I n z u g r ă v i r e a n o s t a l g i c ă a t r e c u t u l u i şl
s l ă v i r e a p r e c u r s o r i l o r şi s c o a t e r e a l a i v e a l ă a t o t c e face
specificul t e z a u r u l u i folkloric.
D i n b o g a t a o p e r ă p o e t i c a a l u i S t . O. Iosif, d. Ş e r b a n
Cioculescu a l ă s a t d e o p a r t e î n c e r c ă r i l e d r a m a t i c e şl
s c r i e r i l e I n c o l a b o r a r e cu D. A n g h e l , r e s t r â n g â n d u - a e la
o alegere din opera lirică şi epică a a u t o r u l u i : contri­
b u ţ i a o r i g i n a l ă şi d e t r a d u c ă t o r . S e l e c ţ i a e d i t o r u l u i a
a v u t In v e d e r e Î n s ă ş i d i s c e r n ă m â n t u l p o e t u l u i l a t i p ă r i ,
r e a c e l o r d o u ă c u l e g e r i generálié „ P o e z i i " (1889—1808)
a p ă r u t e I n 1908 şi „ T ă l m ă c i r i " , a p ă r u t e I n 1909. R e s p e c ­
t â n d In l i n i e g e n e r a l ă c r i t e r i u l d e a l e g e r e a l poetului;, d.
Cioculescu şl^a p e r m i s n u m a i c â t e v a m i c i r e t u ş ă i i : a
a d ă u g a t c â t e v a poezii d i n p r i m a c u l e g e r e d e „ V e r s u r i " ,
a p ă r u t e In 1897, s p r e a c o n t r i b u i a s t f e l l a r e c o n s t i t u i r e a
d e b u t u r i l o r c a r a c t e r i s t i c e , şi a r e n u n ţ a t l a c ă t e v a b u ­
c ă ţ i n e s e m n i f i c a t i v e şi d e s e n t i m e n t a l i s m m i n o r .
D i n „ C â n t e c e " , a p ă r u t e In 1912, e d i t o r u l a r e ţ i n u t p o ­
e m e l e r e p r e z e n t a t i v e , m a l n u m e r o a s e d c â t cele r e s p i n s e
p ă s t r â n d d i n p r o d u c ţ i a u l t i m u l u i a n a l l u i Iosif ( c â n d
şi
s e ş t i e c ă p o e t u l — t u r b u r a t d e o t r a g e d i e f a m i l i a r ă şi
b o l n a v — n u m a i c r e a ) n u m a i u n g r u p d e c â n t e c e şi o
s i n g u r ă poezie î n u l t i m a v e r s i u n e . I n a l e g e r e a d-sale,
d u p ă c u m d e c l a r ă d. Cioculescu, a r e n u n ţ a t d e a s e m e n l
l a I m n u l „ L a a r m e " , p r e c u m şi l a P o s t u m e l e , m m a j o .
r i t a t e a lor p u b l i c a t e î n r e v i s t a „ F l a c ă r a " , c a n e c o r e e -
p u n z ă t o a r e n i v e l u l u i a r t i s t i c a l a u t o r u l u i şl d i n c a r e
e d i t u r a cu acelaş n u m e n ' a Izbutit s ă realizeze volumul
a n u n ţ a t pe vremuri.
O B Â R Ş I A CANTECUUTI SAB
E m i ş c ă t o r s ă t e r e î n t â l n e ş t i , — d u p ă m a l b i n e d e 29
a n i — c u u n b a r d c a r e ţ i - a f e r m e c a t c o p i l ă r i a şi a d o ­
l e s c e n ţ a şi d i n c a r e , e a şl d i n E m i n e e c u , ştii p e d e ro&t
 o b u n a p a r t e d i n p o e m e l e s a l e . Ca t o ţ i a e e l d e - o g e n e -
rafţie c u nume, n ă s c u ţ i l a s a t s a u toi t a r g u r l u e m o l d o v e n e
e a u c a r i , i n d i f e r e n t d e locul o b â r ş i e i , n u t r e s c o p r e d i ­
l e c t ă d r a g o s t e p e n t r u t e m e l e p o p u l a r e , a m f r e d o n a t şi
•u pe acea vreme:
P l â n g tiMngri, t ă l ă n g i r ă s p u n d
Soarele a p u n e
Glas de b u c i u m s u n ă 'n fund,
Ca o rugăciune.
a m c â n t a t d e a t â t e a şi a t â t e a o r f s u a v u l şl m e l o d i c u l
„Cântec de leagăn", î n c h i n a t Corinel. I a r acum, recitind
a n t o l o g i a d l u l Ş e r b a n Cioculescu r e g ă s e s c , ou î n c â n t a r e ,
l a fel d e p r o a s p e t e şi d e e m o ţ i o n a n t e p o e m e l e c e m i - a u
plăcut odinioară. Eliberat de criterii critice sau preju­
decăţi de şcoală literară, t r e b u e s ă recunosc tarla câ­
t o r v a p o e m e c a „Ml-e d o r d e u n v i s " , c u a c e s t s f â r ş i t d e
ergă eolemnă:
T e c h e m ş l zl şl n o a p t e , d a r
T u n u - m i auzi In veci c h e m a r e a
Şi n u - i m a i f i o r o a s ă m a r e a
I n s b u c î u m a r e a ei, c a m a r e a
Mea jale, chinul m e u a m a r .
P r e c u m t r e b u e s ă m e n ţ i o n e z , p e n t r u d u r a b i l i t a t e a :.or
poemele „Linişte" cu aceste admirabile versuri;
P ă m â n t , b ă t r â n ă gazdă primitoare
A tuturor tradiţiilor din lume
Ce b u n eşti t u I n zilele c u s o a r e .
Şi, c i t a t e cronologic, u r m ă t o a r e l e v o e m e : „ C â n t e c
Sfânt", „Şlncai", „ G r ă d i n a Morţii", „Câîid s e u r a 'n coc­
suri d e s i n g u r ă t a t e " , „Melancoliei", „Te duci e u ochii
t ă i " , „Şi d a c ă vii", „ C â n t e c " .
D a r c e e a c e n e a t r ă g e a In a d o l e s c e n ţ a , e r a p s a l m o d i e -
r e a n o s t a l g i c ă a u n e i c o p i l ă r i i t r ă i t ă s u b r a l u l d e voioşie
a l u n u l c e r s e n i n şl idilic In s a t u l n a t a J c â t şl d u r e r e a
şi J e l a n i a celui d e s r ă d ă c l n a t , s i l i t s ă p l e c e l a o r a ş . S p u ­
n e a m a d e s e o r i m i ş c a t p â n ă l a l a c r i m i p o e m u l Adio,
p a r t i c i p â n d l a d r a m a celui r ă z l e ţ i t d e s a t c ă r u i a m a i c a
•a U spune la plecare:
D a , m u l t m a i b i n e a r fi f o s t
S ă fi r ă m a s î n s a t l a n o i .
D e - a i fl a v u t şi t u v r e u n r o s t
D e - a m fi a v u t p ă m â n t şi bol.
Că s u n t e m nevoiaşi de t o t
Şi a i f r a ţ i m i c i şi s u n t e m m u l ţ i
M u n c e s c d i n g r e u f a c t o t ce p o t
Şi t o t f l ă m â n z i , şi t o t d e s c u l ţ i
T u eşti m a i m a r e m a i deştept,
C â n d oi m u r i , p e t i n e - i l a s ,
Şi m u l t e d e l à t i n e a ş t e p t ;
Nădejdea 'n tine mi-a rămas.
Noroc m ă c a r dac'ai a v e a
Să d a i d e v r e u n s t ă p â n m i l o s .
S ă - m i scrii m e r e u , c â t ' e i p u t e a ,
C ă d o a r t u ştii s ă scrii f r u m o s .
Şi-acuma — ochii să-i sărut,
M e r g i s ă n ă t o s şl fii v o i n i c !
D a r stai, — o v o r b ' a ş m a i fi v r u t
O vorbă n u m a i să-ţi m a i zic:
T o t ochii ă ş t i a a m â n d o i
Aşa f r u m o ş i , a ş a s e n i n i ,
Să mi-i aduci tu înapoi —
Să nu-i uiţi, dragă, p r i n străini.
Şi, p e s e m n e , penitrucă u n d e v a , î n m e m o r i a a f e c t i v ă ,
accentul acestui cântec şi-a p ă s t r a t timbrul emoţional,
el m ă I m p r e s i o n e a z ă şi a c u m c u a c e i a ş i i n t e n s i t a t e . P o ­
ezia a c e a s t a p u n e t e m a d e s r ă d ă c i n ă r i i , î n a i n t e a lui O.
G o g a : „De ce m ' a ţ i d u s d e lâmgu b e i " n u - i d e c â t r e p l i c a
s u b i e c t i v ă şi r e t o r i c ă a poeziei „Adio". T e m ă p e c a r e
ş i - a î n s u ş i t - o G o g a , cu u n a c c e n t m a i d i n a m i c , s e r e g ă ­
s e ş t e l a Ioslf î n d o u ă poezii p r e m e r g ă t o a r e : „ î n v i n s "
(1898) şl „ P r i b e a g u l " (1899) n u m a i c ă i d e e a d e n e a d a p -
tabilitate a etementului u m a n , s t r ă m u t a t delà o r a ş la
ţ a r ă , c a r a c t e r u l u n e i t e z e s o c i a l e , c a la G o g a . I n „ P a ­
triarhat!©" s e g ă s e ş t e n u c l e a r s a t u l a c ă r u i m o n o g r a f i e
l i r i c ă v a fl r e l u a t ă d e G o g a , c u u n î n d e m n a c t i v , d e r ă ­
s u n e t social.
M a t e r i a l u l p r i m e l o r poezii .ale Iul Ş t . O. Ioslf şi c a r e a
c o n s t i t u i t şi z e s t r e a Î n t r e g i i s a l e o p e r e şi n o t a ei d o m i ­
n a n t ă Îşi t r a g e s e v a d i n t e z a u r u l falkflorlc şi d i n viziu­
n e a s a t u l u i c o p i l ă r i e i s a l e , locul d e n a ş t e r e aj t a t ă l u i s ă u .
D e acolo i-a r ă m a s d a r u l d e s f ă t o ş e n i e Wlajirfe, n e v o i a d e
a e v o c a s ă r b ă t o r i l e şi d a t l n e l e p a t r i a r h a l e , c â n t a r e a n u ­
cului I u b i t şl a c e a n o t ă specific r o m â n e a s c ă : duioşia
a t o t c u p r i n z ă t o a r e . D a t o r i t ă a c e s t e i i n f l u e n ţ e , Ioslf se
a p u c ă s ă a d u n e a n e c d o t e , p o v e ş t i şl poezii p o p u l a r e d i n
împrejurimile Sibiului.
D a r a c e a s t a e r a l a t u r a o a r e c u m i n t i m i s t ă şl e a s e v a
Î n t r e g i c u a c e i a d e r a p s o d d u i o s a l familiei şi c a m i n u l u ; .
D e l à a c e s t s t a d i u d e r e s p e c t p e n t r u a ş e z a r e a t r a d l ţ i o r a , ! г.
el v a t r e c e î n m o d firesc l a p r o s l ă v i r e a c r o n i c a r i l r - , *
boierilor, a l u i Cârlova,, a g o r u n u l u i Iul H o r i a , a c a s n i ­
c u l u i Ş i n c a i , a d o m n i ţ e l o r g r a ţ i o a s e şi m e r e u , р - л - г о ver-
su-i va a d i a dorul d e ţ a r ă , c a î n poezia d e s ă r i a o a :
E u s t a u la foc, t r u d i t d e l n s o m n k
A s c u l t c u m b a t e p l o a i a In o b l o d " ? ;
V i s e z . . . şi ' n v i s m ă c h e a m ă J : •.* g-f ', - - s. u «
D i n ţ a r a Doinei, d u l c e a B o m i S t u .
p e n t r u c a a p o i , I n „ C ă t r e tineri? p«?,;"" giasui iul sà s u n *
t r a m b va p r o f e ţ i t ă *
D a r v a s ă vie — "*..• stal
L. i i slavi înătf
Veîilţi cu t o ţ i i . antal
c a r e îi a n u n ţ a p e G o ş a .
•
I n „ A m i n t i r i d e s p r e St. O Iosâif", d. M i h a i l Sadovea-nu
completează figura d e c â n t ă r e ţ a l eposului s a t u l u i cu o
n o u ă f a ţ e t ă , c e a r a t ă c ă l d u r a şl p a r t i c i p a r e a p o e t u l u i
s a u , p r e c u m m a i p r o p r i u s p u n e d. Cioculescu, t r a n s f i ­
g u r a r e a ce se producea în poet la auzul cântecelor b ă ­
t r â n e ş t i . „ T i m i d u l " c o c e n t r a t u l , b l a j i n u l Iosif, e r a î n ­
d r ă z n e ţ . V o r b e a cu e n t u z i a s m d e s p r e b a l a d e l e n o a s t r e
b ă t r â n e ş t i . G ă s e a c u v i n t e şi e x p r e s i i f e r i c i t e . A v e a v o c e a
v i b r a n t ă . A r ă t â n d p e b ă t r â n ( l ă u t a r u l ca~e c â n t a d i n
n a i u „ C â n t e c u l lui C o r b e a " ) , b u n u l Iosif d e c l a r a c u p a ­
t o s : — „II v e d e ţ i ? A c e s t a e m a i m a r e "praj decât. Ш]
acei c a r i î n c e a r c ă b i z a r e r i i d e s u n e t e şi i m a t •' fac
ţ a r ă cu u n a ş a d e p u t e r n i c c u r e n t p o p u l a r " . ţ.
S i m ţ i r e a t r e c u t u l u i , d r a g o s t e a şi l e g ă t u r a l n d e s t i < Ä i -
t l b i l ă cu el şi c o n ş t i i n ţ a i n f l u e n ţ e i lui m o r a l e , se r e ­
s i m t e î n t o a t ă o p e r a l u i S t . O. Ioslf c a u n filon s a l u t a r
şi el s t r ă b a t e , m a i a l e s î n b a l a d e l e şi b a s m e l e s a l e . I n -
n o l n d u - l e şl t r a n s f i g u r â n d m a t e r i a l u l a c e s t a d e t e x t e
p o p u l a r e , el 1-a d a t o v a l o a r e a r t i s t i c ă s a u , c a s ă n e î n ­
s u ş i m c o m p a r a ţ i a f e r i c i t ă a d-lui Ş. C i o c u l e s c u : „ p r e c u m
u n i c i t a t e a M i o r i ţ e i n u se e x p l i c ă d e c â t p r i n i n t e r v e n ţ i a
b a r d u l u i d e l à M i r c e ş t i , t o t a ş a v a r i a n t e l e folkloirice a l e
l u i Ioslf s u n t s u p e r i o a r e m o d e l e l o r p o p u l a r e " . I n s e n s u l •
a c e s t a e i n s t r u c t i v ă l e c t u r a poezfflori e p i c e : „Doi v o l ­
n i c i " , „ H a i d u c u l " , „Novăceştiii", „ C â n t e c v e c h i u " . m a ­
rea poemă „Pintea", m i n u n a t u l .iCântec" delà pag.
161—103, „ F â n t â n a v r ă j i t ă " , „ G r u i a " , „ B a l a d ă d i n p o ­
p o r " , „La f e r e a s t r ă s p r e l i v a d ă " , „ S m e o a i e a " , „ S o m n u l
l u i C o r b e a " , „ î n ş i r a t e M ă r g ă r i t e " şi „Voevodul".
Mal r ă m â n e să a r u n c ă m o privire asupra şantierului
d e v a r i a n t e al acestui giuvaergiu al versului, socotit t o ­
t u ş i d e mudţi c a u n i r e m e d i a b i l b o e m . M a t e r i a l u l d e n o t e
şi v a r i a t e e s t e , d u p ă e d i ţ i a d e O p e r e a lui E m i n e s c u î n t o c ­
m i t ă de Perpessicius. o dovadă peremptorie a a r t ' s t u l u i
d e ţ i n clasic d i n S t O. To«if si ei c o n s t i t u i се^ m a i u s t u ­
r ă t o a r e l e c ţ i e d e h ă r n i c i e şl v r e d n i c ă d i s c i p l i n ă a i t î s t ' c ă
p e n t r u acel ce m a i s t ă r u e î n Iluzia i n s p i r a t e i . D u p ă a -
f i r m a ţ i a d-lul Cioculescu, p o e t u l n u r e t i p ă r e a n ' c ' o d a t ă
d l n t r ' u n periodic î n volum, fără să-şi revadă scrupulos
t e x t u l . M a i m u l t î n c ă , adeseaoiri t r a r i s f o r m a r e a e c h i v a ­
lează cu o r e d a c t a r e nouă.
Din lotul de traduceri, care ţtoe o t r e i m e din volum
s e r e m a r c ă p o e m e l e t ă l m ă c i t e d i n H e i n e şi cele d i n C a r ­
m e n Sylva.
M e r i t u l a c e s t e i „ediţii d e f i n i t i v e " a d-lui Ş e r b a n Cio­
culescu este c ă r e s t a u r e a z ă în drepturile sale u n poet
căruia 1 se cuvenea d e m u l t o aşezare în raftul înainta­
şilor p r i n î n t i n d e r e a şl f e c u n d i t a t e a o p e r e i s a l e lirice
b i z u i t ă p e t r e c u t c a r e , d u p ă expresia, e d i t o r u l u i s ă u , e
fundamentul moral al tradiţionalismului.
E a r e p u n e şi I n locul c u v e n i t p e u n p o e t n a ţ i o n a l c a r e ,
i n v i a ţ ă fiind, a r fi t r e b u i t s ă s e b u c u r e d e t o a t e p r i v i ­
legiile a c e s t e i s i t u a ţ i i . O r a l ţ i i , f ă r ă s ă a i b ă a c e s t d r e p t
firesc şi s t a t u l l u i d e serviciu, a u bras foloasele s i t u a ţ i e i
c u v e n i t e d e d r e p t lui S t . O. Iosif. Şi e l a î n c h i s ochii
f ă r ă c a a c e i c a r i e r a u c o n t i m p o r a n i i s ă i să-şi d e a s e a m a
p e d e d e p a r t e d e v a l o a r e a şi s e m n i f i c a ţ i a operei s a l e . C r e ­
d e m d e a s e m e n i c ă se d e s c h d e o p e r s p e c t i v ă j u s t ă a s u ­
p r a valorii e t i c e a a c e s t e i poezii, c a r e m e r i t ă o c â t m a l
m a r e r ă s p â n d i r e Î n t r u c â t e a glorifică şi p r o s l ă v e ş t e fa­
m i l i a , t r a d i ţ i a şl p e p r e c u r s o r i .
Ţ i n e m deasemeni să s t ă r u i m a s u p r a restaurării unui
a d e v ă r î n c e e a c e p r i v e ş t e c o l a b o r a r e a d i n t r e S t . o Iosif
şi D. A n g h e l , d e s p r e c a r e s ' a u s t a t o r n i c i t s v o n u r i n e a d e ­
v ă r a t e , şi c i t ă m c e e a c e c u p r e s t i g i u l d - s a l e a f i r m ă d. Ş.
Çioculescu: „De a c e i a ş i s ă n ă t a t e m o r a l ă (ca şi r e s t u l
o p e r i i ) e s t e p r o d u c t i v i t a t e a s a d e t r a d u c ă t o r şi d e a u ­
t o r d r a m a t i c , s i n g u r s a u î n c o l a b o r a r e c u D. A n g h e l . I n
g e n e z a n o u l u i a u t o r A. M i r c e a u n i i critici r e f u z ă s ă v a d ă
rolul activ ai N i Iosif, a t r i b u i n d c o l a b o r a t o r u l u i s ă u , a t â t
i n i ţ i a t i v a c â t şi r e d a c t a r e a , i n s p i r a ţ i a şi e x e c u ţ i a . Abi­
l i t a t e a p o l i m e t ü c ä îi apaTţine î n s ă Iui !st. O. Iosif m a l
virtuos în a r t a formală decât Anghel, al cărui impre­
s i o n i s m se l u p t a cu d i f i c u l t ă ţ i l e r a f i n a t e . Se p a r e că
s e n s u l acestei c o l a b o r ă r i , c h i a r î n v r e m e a ei a p u t u t fi
r ă s t ă l m ă c i t ă î n d e f a v o a r e a lui Iosif, c a r e ş i - a p i e r d u t ,
m a c e a s t ă a v e n t u r ă o p a r t e d i n p r e s t i g i u l p e r s o n a l şi
f e r i c i r e a c ă m i n u l u i . Deşi lovit î n r e s o r t u r i l e lui d e
viaţă, prin singura, reala nefericire p e oare a cunoscut-o,
r o e t u l n u s'a r e s i m ţ i t în v i t a l i t a t e a c r e a ţ i e i . A d v e r s i t a t e a
1-a s e r v i t d i m p o t r i v ă c a u n s u p r e m i m b o l d d e d e p ă ş i r e .
Ca şi c u m i r a ţ i o n a l u l i-ar fi c o m a n d a t s ă d o v e d e a s c ă ,
p i p ă i t , c ă n ' a fost p r e f e r a t cel m a i b u n d i n doi, c ă t e ­
m e i u r i l e c e r e b r a l e ale n e c r e d i n ţ e i e r a u ş u b r e d e , p o e t u l
a t i n g e c u n o u i l e s a l e „ C â n t e c e " piscul a r t e i s a l e . „ C â n ­
t e c e " n u s u n t n u m a i o p r i m e n i r e a i n s p i r a ţ i e i l a a p a vie
a s u f e r i n ţ e i , d a r şi o r e a l i z a r e a r t ' s t i c ă d e u n d e o s e b i t
r a f i n a m e n t . Ca î n t r ' u n d u e l d e a r t ă c u r i v a l u l s ă u m a l
n o r o c o s . Iosif se j o a c ă cu r i m e l e f u n a m b u l e ş t i , cu e n j a m ­
ba m e n t - u l şi m a i î n g e n e r e cu t o a t e artificiile p r i m e j ­
dioase, f ă r ă s ă p ă g u b e a s c ă î n s ă s e r i o z i t a t e a a d â n c ă a
operii s a l e . O a s e m e n e a a c r o b a ţ i e a t e h n i c e i , c u r e s p e c ­
t a r e a g r a v i t ă ţ i i p a t e t i c e , e d e s i g u r u l t i m a şi c e a m a i d e
seamă biruinţă a poetului.
Jn c e tare
Nici s p a i m ă , n i c i d u r e r e . N o a p t e a c r e ş t e
Un l a c d e p a c e , a r g i n t a t d e ploi.
P a r f u m u l lui e f r a g e d p r i n t r e foi
Ca r o d u l c e ' n h a m b a r e p â r g u i e ş t e .
Nici j a r u l v e c h i u , nici f l ă c ă r i l e n o i .
Doar orb prin întuneric îmi sclipeşte
Acest l u c e a f ă r . D o r u - i , c a u n cleşte,
E singur a r m a crudului război.
A t â t a t o t . Al vieţii c h l h l i b a r ,
L e g a t î n fir d e a l b ă veşnicie,
L-înşir p e d e g e t f ă r ă s ă t r e s a r ,
Că ' n c a p ă t u l m e t a n i e i m ă ' m b i e
închipuirea ultimului h a r :
P e - a m o r ţ i i s t e m ă , a u r o fâşie.
AL. CIORANESCU
A R TA şi
Arta, în cele din u r m ă , e o operaţie magică. Ţinta ei
de căpetenie, care e să evoace sau să pugerezè, deprin­
de de respectarea întocmai a unor reguli- L e g ă t u r a d i n t r e
autor şi cetitor (sau auditor sau spectator) e, în cele din
u r m ă , o legătură magică- La cea m a i mică desconsiderare
a regulelor, se r u p e iremediabil.
Autorului îi e p e r m i s să ia totul în r â s : oamenii, viaţa,
1
societatea, instituţianile, pe el însuşi, ideile. D a r a r t a e s -
lit s'o ia în serios. O p e r a ţ i a magică, la care de b u n ă voia
lui a recurs, t r e b u i e s'o respecte. E s i n g u r u l l u c r u de care
nu poate să râdă-
Deaceia ironia constituie procedeul cel m a i delicat ş i
mai primejdios în a r t ă . Ironia, c a r e p r e s u p u n e în deoseb*
o i n t e r v e n ţ i e personală a creatorului îi e interzisă de r e -
gulele magiei. A r fi la fel dacă la u n t e a t r u de păpuşi
omul care t r a g e sforile ar ieşi de după perdea. Tot farme­
cul s'ar r u p e instantaneu. Jocul artei, dacă n u e luat în se­
rios, devine fastidios, ca orice joc.
Magia i m p u n e î n plastică, în muzică s a u î n l i t e r a t u r ă
o regulă inflexibilă : autorul n ' a r e voie să a p a r ă altfel
decât p r i n procedeele artei- H u m o r u l şi comicul pot fi o b ­
ţinute în c a d r u l ei ; observaţiile personale cu caracter iro­
nic, venind din afară, strică doar. In tot t i m p u l jocului,
autorul r ă m â n e ascuns. Orice i n t e r v e n ţ i e a lui, î n t r e r u ­
p â n d sau accentuând cursul artistic, face să p i a r ă a t m o s ­
fera magică în care, singură, relaţia d i n t r e el şi public e,
dincolo de schimburile omeneşti de sentimente sau idei,
ceva e x t r a t e m p o r a l şi deci încântător.
Unor foarte distinşi autori ÎS s'a p ă r u t inteligent şi ori­
ginal să a p a r ă de după perdea. Ei n u şi-au d a t seama că
p r i n aceasta m ă r t u r i s e a u neseriozitatea lor. O indiscreţie
— cât d e mică, o aluzie personală — cât de fugară, o in­
sistenţă directă — oricât de subtilă, a r a t ă că u n Giraudoux,
u n Gide, u n Huxley nu iau a r t a lor în serios- P r i n aceasta
orice contact magic cu ei devine iluzoriu. Părăsesc a r t a şi
r e i n t r ă î n b a n a l a inteligenţă. U n d e e surplusul la care se
aşteptau ?
G i r a u d o u x , poet Incontestabil, scoboară datorită i r o ­
niei. „Sensibilitatea n o u ă " , cu p r i v i r e la a cărei existenţă
în opera lui existau de la început îndoeli, se a r a t ă cu de­
săvârşire inexistentă prin neîncetate ironii. N u există sen­
sibilitate nouă la el, ci doar inteligenţa c a r e v r e a s'o e x ­
p r i m e . Şi de aci rezultă şi caracterul profund a n t i m o d e r n
al tendinţelor sale. abil camuflate în t e m e a c t u a l e : ironia
sfârşeşte p r i n a desgoli sufletul lui Siegfried — Forestier,
iubitor a l ţării u n d e b u n u l simţ are trei dimensiuni ; d o r u l
Suzanne! în plin ocean Pacific după controlorul d e m ă ­
suri şi g r e u t ă ţ i ; sila lui J é r ô m e Bardini care n ' a găsit
A v e n t u r a şi se întoarce. „Cărţile mele", mărturiseşte
dealtfel Giraudoux, ,.sunt n u m a i false j u r n a l e i n t i m e " .
La H u x l e y şi la Gide ironia ucide orice a v â n t şi p u n e
î n t r e a u t o r şi cetitor distanţe Infinite. РЫіір Quarles al
lui Huxley s p u n e că se simte în societatea oamenilor, a
cunoscuţilor şi a vecinilor săi, la ţară, ca s a v a n t u l n a t u r a ­
list F a b r e p r i n t r e coleoptere. E d u a r d al lui Gide, Ia fel,
când vorbeşte cu rudele lui, coboară din altă l u m e . S u n t
amândoi p r e a deştepţi, stau p r e a departe, devin artificiali-
1
De undn si provine caracterul ciudat al г о т а п е і о т lui H u x ­
ley şi Gide- A r t r e b u i să ia lecţii de la T h o m a s Mann, al
cărui artist e u n om care iubeşte oamenii, u n om excepţio­
nal, d e r tot u n om sensibil si cumsecade în cele din u r m ă .
H u x l e y crede că e u n fizician care priveşte lumea din
punct de v e d e r e atomîco-molecular. de u n d e s u p r e m a lui
condescendenţă ironică. Aşa să fie? In fapt e u n scriitor
cu m » l t h u m o r , cu u n simt m o n d e n ascuţit, p e n t r u care
Mrs B l a k e „seamănă cu un balon, t â r î t h ă t d e p a r t e deasu­
p r a v a l m i l o r . în foimea senină a fanteziei, p e c a r e n'o t u r ­
b u r ă nici o adiere".
Scriitorul, oricât d e m a r e , nu încetează d e a fi supus
înduioşărilor omeneşti. Goethe, deşi genial, se b u c u r a
când m e r g e a în vizită sau l a plimbare, când petrecea o

RONIE
de N . S T E I N H A R D T
după amiază în s â n u l unei familii simpatice ; se ferea de
excentricitate, la m a s ă m â n c a cu poftă şi p r i v e a cu b u n ă ­
voinţă p e mosafirul lacom care sorbea sosul d i n farfurie
N u e v o r b a de stilul b o n o m sau de aşa n u m i t a „litera­
t u r ă sănătoasă". D a r absoluta i m p a r ţ i a l i t a t e , diabolica iro­
nie, m a t e m a t i c a inteligenţă crudă, îngâmfarea aproape
p l a n e t a r ă răcesc relaţiile a u t o r u l u i cu publicul lui. H u x l e y
sau G i r a u d o u x sau Gide c u ironia lor exacerbată n u vor
obţine niciodată adeziunea, a t â t de bruscă, d e totală, pe
care ironia m u ş c ă t o a r e a lui Heine o provoacă imediat.
Ironia, pretenţioasă, a r e nevoie de u n decor. N u poţi
circula desbrăcat şi cu joben ; fracul e o h a i n ă de seară,
nu-1 poţi p u n e oriunde, oricând. I r o n i a n u sufără nici ea
izolarea în s t a r e p u r ă ; s i n g u r ă şi absolută e ridicolă şi uci­
gătoare.
Vorbim d e ironie, n u de u m o r sau de comic. E bine
deosebită de ele. Umorist e u n Dickens; comic e u n Rabe-
кйв- Ironia, m u l t m a i g r e a şi m a i perfidă p r i n rezultatele
n e a ş t e p t a t e ce dă, a încercat-o u n Gide.
O a r t ă strict ironică, strict negativă, n u p o a t e avea
altă soartă decât aceasta : să lase o impresie finală de t r i s ­
teţe. Ironia n e a l ă t u r a t ă unei credinţe, scepticismul n e s p r i ­
jinit de u n ideal s u n t sterile. A t i t u d i n e a n e î n t r e r u p t ă de
„om ironic", pe m ă s u r ă ce t i m p u l trece, acreşte chiar p e
cei m a i buni. Operile vieţii, î n acest caz, seamănă, s p r e
sfârşit, cu bucăţelele de pâine unse cu u n t şi acoperite cu
răciturl, c a r e se servesc la recepţii; târziu r ă m â n p e pla­
tourile goale n u m a i colţuri uscate de franzelă- Artistul
rece înţepeneşte, ca mosafirii la trei dimineaţa, ora p e r i ­
culoasă a dezamăgirii. Deaceia îi e Voltaire superior lui
Anatole F r a n c e ; fiindcă, sceptic şi ironic fiind, e r a în b u ­
nă m ă s u r ă u n idealist, spusese că cel m a i i m p o r t a n t lucru
din v i a ţ a lui e r a p u ţ i n u l b i n e ce făptuise, credea î n justi­
ţie (afacerea Calas), în oameni şi progres, avea convingeri.
I a r din F r a n c e , dacă e aşa, ce r ă m â n e ? N u m a x i m e l e epi-
curianului, n u aforismele b a n a l e ale anarhistului de su­
p r a f a ţ ă . Ci cărţile duioase cu a m i n t i r i din copilărie, p o ­
veştile în c a r e a p a r e credinţa naivă, istoria c o n t i m p o r a n ă
scrisă de u n observator cu p ă r e r i bine d e t e r m i n a t e şi con­
vingeri precise. Şi câteva cărţi foarte p u ţ i n „ironice" :
C r i m a lud S y l v e s t r e Bonnard, Crainquebfflle, Dorinţele lui
J e a n Servien şi Zeilor l e e sete.
Ironia şi tristeţea s u n t s t r â n s unite- Tristeţea i n t e r i o a ­
ră, caşi ironia, împiedică realizarea unor o p e r e m a r i . Gorki
sau Dickens prezintă tristeţile vieţii. D a r o puternică
b u c u r i e lăuntrică face ca r o m a n e l e a m â n d u r o r a să nu ne
amărască. O c a r t e tristă, s p u n e Maurois în studiul său des­
p r e Dickens (unul d i n puţinele lui l u c r u r i bune), p o a t e fi
m a i liniştitoare decât u n a veselă. Faceţi această e x p e r i e n ­
ţ ă : cetiţi o bucată, din cele m a i triste, d e Dickens (David
Copperfield. Oliver Twisft) sau de Gorki (Copilăria mea,
P r i n t r e străini). Anni o o p e r ă ..comică" (de fapt : ironică)
de G i d e (Le P r o m é t h é m a l enchaîné, Les Caves du Vati­
can). Veţi vedea că primii, din atmosferă melancolică şi
1
din durere, scot î n c â n t a r e şi pace, celălalt, din ironii ş
g l u m e , a m ă r ă c i u n e şi n e d u m e r i r e .
Ironia dovedeşte inteligenţă, desigur. D a r nu e nevoie
să s p u n e m că i n t e l i g e n ţ a e cu totul insuficientă în a r t ă .
Cel puţin, acolo u n d e începe domeniul ci cu a d e v ă r a t im­
portant. In creaţiile m a r i inteligenţa şi b u n ă t a t e a m e r g
deopotrivă- Aşa cum a r t a m i l i t a r ă dă istoriei sau legendei
n u m a i pe acei oameni ai ei m care geniul strategic şi cu­
rajul p e r s o n a l se unesc, a r t a ia din omenie doar p e acei la
c a r e dilema suflet sau spirit n u se p u n e .
E x p u s ă cu ostentaţie, p e r m a n e t i z a t ă , sistematizată, i n ­
teligenţa n u m a i e i n t e r e s a n t ă . S u r p r i n d e şi e i n t e r e s a n t ă
•find • discretă, p e n t r u cine o află nesilit s'o r e m a r c e . Când
e izolată (caşi b u n ă t a t e a , dealtfel, care devine obositoare
şi stinghereşte), sfârşeşte prin a fi monotonă, desamăgeşte,
se goleşte p r i n exces. Culmea ei e — fără greş — puerili­
tatea- Amestecul d e inteligenţă şi b u n ă t a t e e însă capti­
v a n t şi proaspăt, m e r e u .
Artiştii care se bizuie m a i ales p e ironie se cred „supe­
r i o r i " . A r t a „caldă", „sentimentală", „ i n s p i r a t ă " li se p a r e
ieftină şi depăşită. A d e v ă r u l este exact contrar- Ironia e
o calitate, n e a p ă r a t , d a r e o calitate de categoria 2-a. A r t a
m a r e se face m i m a i p r i n colaborarea sentimentului, a i n ­
spiraţie, a căldurii- A r t a ironică e strict intelectualistă ;
adeseori e i n t e r e s a n t ă ; uneori reuşeşte să fie a m u z a n t ă ;
dar cuceritoare nu e niciodată. Un S t r a v m s k y , u n Matisse,
un Gide r ă m â n , oricât de culţi şi de abili, artişti care n u
trec d e nivelul onorabilităţii. Iată un J a m e s J o y c e : oricât
de puternic, e învins de ironia rece şi rea. Supra-realismul,
descendent al ironistului Isidore Ducasse, zis conte de
L a u t r é a m o n t , e s u g r u m a t d e a b s t r a c ţ i u n e şi teorii inteli­
gente. Provocă surâsul compătimitor prin puerilitate sau
respinge ca n e a n t u l .
Ironia e, dealtfel, o caracteristică a diletantului- Dile­
tantul, când e u n om s u b ţ i r e şi deştept (ceiace se î n t â m p l ă
destul de des), p u n e în lucrarea lui reflecţiile sale de om
s u b ţ ' r e şi deştept. D a r „lucrează", îşi compime adică ope­
r a prin efort (fireşte n u e vorba de efortul technic, ci de
cel sufletesc) ; subiectul, şi-l alege ; pe când p e n t r u artist,
subiectul se i m p u n e . C â t p r i v e ş t e cuprinsul, artistul n u se
î n t r e a b ă ce să p u n ă în opera sa, ci ce să і ш p u n ă . Diletan­
1
tul e ispitit să r e c u r g ă la ironi . Ironiile lui s u n t şi ele
subtile d a r n u se potrivesc cu opera, plutesc ca u n t d e l e m ­
n u l p e apă, a t â r n ă greu, scot ochii. Şi n u salvează o lucra­
r e slabă, o scot în evidenţă- Observaţiile lui ironice s u n t
pline de melancolie : stau în aer, ca o rochie de bal a r u n ­
cată p e u n scaun de bucătărie, ca o pălărie tăvălită în no­
roiul d r u m u l u i , ca u m b r e l a în m â n a u n u i r e g e negru, b ă ­
t r â n şi gol. Diletantul, desgustat, u r m ă r e ş t e o l i t e r a t u r ă
„gingaşă" şi „ r a f i n a t ă " . Aceasta din cauză că ascultă de
legenda imbecilă după care Racine, Francezul tipic, e gin­
gaş. Ceiace e absurd. Racine, Molière sau Mozart n ' a u fost
delicaţi, gingaşi şi rafinaţi ; m â n c a u foc, e r a u artişti m a r i
p e n t r u c ă la ei forma perfectă se potrivea întocmai cloco­
tului interior.
G- B . S h a w trece, astăzi, d r e p t faronistul model. Ceiace
e real n u m a i în p a r t e . S h a w a susţinut în motele care în­
soresc Antoniu şi Cleopatra că anacronismul provine din
studiul istoriei. Oamenii, spune el, sunt aceiaşi; prezen-
t â n d u - i cum îi ş t 4 n u poţi greşi ; doar când u r m ă r e ş t i r e ­
constituirea istorică ajungi Ia anacronisme. P e n t r u a fi
serios, el porneşte de la ceiace ştie : psihologia omului. Re­
n u n ţ â n d Ia culoarea locală, S h a w a dovedit că e p e de­
plin conştient de sinceritate în a r t ă . N u e nici a t â t de ci­
nic cât pare. I n Profesiunea d-nei W a r r e n sau în The P h i -
l a n d e r e r există m u l t ă emoţie sub glumă. Dealtfel, S h a w
e clasic ; p r i n caracterul) p u r voliţional şi teoretic p e care
îl dă m e r e u desbatcrilor personagiilor sale care, oprind a c ­
ţiunea şi suspendând cursul inimilor lor, se discută şi iau
hotărîri la rece.
D i n t r e toate defectele, n e l u a r e a în serios de c ă t r e ar­
tistul însuşi a creaţiei sale, e cel m a i amplu. Ironia îl do­
vedeşte. S'ar p u t e a încerca o comnaraţie: m i n u n e a e doar
intervenţia personală a dumnezeirii. A t â t doar: că d u m ­
nezeirea nu ooate face m i n u n i decât în lumea fizică ; în
lumea morală, n u . D u m n e z e u însuşi, spune Bossuet, n u
poate nimic împotriva raţiunii- Esenţa divinităţii conce­
pută de oameni, aceia p e care Voltaire o considera a t â t de
necesară încât cerea să fie i n v e n t a t ă la nevoie, este carac­
terul ei ne-ironic- Dumnezeirea, după concepţia m o r a l ă
a lumii m o d e r n e , spre deosebire de aceia a lumii antice,
n u e capricioasă, ci legată de legile binelui. Artistul t r e ­
buie să u r m e z e această pildă. Când artistul i n t e r v i n e şi
bruschează legile sufleteşti ale operei — care n u scapă de
sub domnia regulelor, — creaţia lui e compromisă m a i r ă u
decât a r fi l u m e a de cel m a i teribil cataclism.

* eranda <easei, palid luminată, se distingem prin Лнгіті
văruit, ascunsă intre tufele din liliae şi buruienele crescute
in voie, ce năpădiseră zidul până aproape de acoperiş- Când
Nichita trânti portifa, aceasta ясйгШ preluat, dureros, ti иц
câine vecin ii răspunse, apoi se ridicară in tot satul lătrături
singuratece. „Nu prea s'a îngrijit nimeni de curte" gândi sL
străbătând aleea nisipoasă, tmpiedicăndu-st de uscături si
de rădăcinele puternice de lemn câinesc sădit tn margini. O
presimţire tristă ti strânse inima, aşa cum simţi în faţa unei
case părăsite peste care se târăşte vântul fi valurile clăti-
năîaare de verdeaţă. „Totul putrezeşte fi se năruie. Am
oare drtptul s'o las aici ?"
Vin nou isvorără chinuitoarele întrebări cărora na te putea
da ;aci un răspuns. Zaira era mai mare cu zece ani, dungi
nesimţite ii înfiorau colţul ochilor, pielea pierduse luciul mă­
tăsos ţi fraged al tineretei. Avea un soţ pe care îl aştepta
seara In prag, iscodind desişul salcâmilor ţi copiii o priveau
eu iubire si încredere, agăfându-i-se de fustă. Dar truda zih
nică nu-i pătase prospeţimea ochilor, duiosi ti melancolici,
atenţia cu care îl atculta vorbind despre concerte ti expo­
ziţii di pictură, gusturile comune, plimbările lungi pe cari
le făceau in sat, liniştea ce o resimţeau privind apusurile
dinspre Canara, când te aprindeau focurile tnnecate tn fum
si umezeală.
Cu ziua aceea, vacanţa lui se sfârţise, \o telegramă il re-
ihema In capitală. Şi când se îndrepta mohortt spre casa
lor, care va rămâne mai departe pustie ti mută în razele
ireale ale lunei, plină de gălăgie când soarele va împurpura
pereţii cenuşii, măcinaţi, se întreba cum va primi ea vestea
şi dacă prin ochii mari. de un albastru transparent nu-i va
surprinde o urmă de regret, înăbuşită repede într'un zâmbet
drăguţ. O iubea in clipele când izbucnea în răi fără motiv,
alergând înainte printre ierburi, arucăndu-şi peste cap cozile
blonde şi privind cerul cu o dorinţă sfioasă de a-l cuprindă
ca braţele, de a-l mângâia blajin cu privirea. Atunci ii părea
o şcolăriţă, cu trupul vioi şi obrajii roşii de fugă, o mică
elevă care a scăpat dintr'un turn ascuns şi ferecat, pe o va-
jişte înălbită de soare, li venea s'o strângă încetişor de mânu
şi să alerge amândoi, chiuind de veselie, până li s'ar muia
genunchii şi-ar cădea înlănţuiţi, în pirul înalt, râzând merem,
fericiţi.
Toate ii reveniră în minte delà portiţa scundă, până la
treptele de piatră. Dar casa îl primi cu tucerea întregului
•sat. numai geamurile erau animate de aceeaşi lumină veş­
tedă, liliachie, pe care o dă flacăra slabă de petrol in aerul
închis. Prin fereastră se zărea o siluetă greoaie, desenându-te
singuratecă în mijlocul camerei, aplecată de-nsunra farfuriei
cu friptură. Ducea bucăţile cu repeziciune la gură fi gesturile
lui sigure şi lacome, tulburau neplăcut umbrele nemişcata,
mobilele sărăcăcioase şi împietrite, ce dispăreau în colţuri.
Când se îndreptă spre uşă, paşii răsunară puternic pe po­
deaua învechită^ glasul străbătu stingher si răpusit liniştea
salului. „Eu surit", şopti timid Nichita, adâncindu-şi înfrigu­
rat mâinile în buzunarele largi ale pardesiului. Teofil Seda
ridică lampa în dreptul ochilor, pentru a zări mai bine Privea
nedumerit pe tânărul acela slăbuţ, cu zâmbetul acela sniri-
tualizat. ce-i scălda chinul intr'o bucuri" Gânditoare. Părea
că spune grosolan, înfipt bine intre căpriorii casei sale:
„Ce r.auti aci ?"
„Am venit să-mi iau rămas bun", zise Nichita, strivind b
floare de liliac care umplu aerul ca un miros iute, ameţitor.
„Nii şiiam ce íe-a adui, asa târziu !" făcu pictorul.
„Mă gândeam că mâine, nu se mai poate. Trenul pleacă
puţin după răsărit".
jBine, intră !" se învoi Teofil Seda, ferindu-se din aşe.
Şi adăugă silii, asezându-se cu un geamăt în fata fripturei'
„lî oafcc'e plăcere să ie vadă" Nu-i rostiră numele şi fiecare
gândea cu încăpăţânare că va vem In miilocul lor şi-si vor
ascunde sentimentele unii faţă de alţii. Cel nutin dacă tă­
cerea nu s'ar fi întins atât de moărăt^are. Gesturile largi
ale gazdei păreau silite, ostentative. Termină carnea până
la os, cu o încăpăţânare îndârjită şi îşi trase alături un
coşuleţ cu fructe, alegând un măr.
„Ţineam foarte mult să revăd tablourile, zise Nichita.
„Nu ştiu când mă voiu mai întâlni cu ele", adăugă trist si
roşi. ca după o necuviinţă.
„Eşti foarte bun că te mai gândeşti la asia", dădu pictorul
din cap curătindu-şi mărul Degetul lui mare »e rotunjea
riudat, ferindu-se de lama rece. „N'am putut de mult să re­
alizez ceva mare. A trebuit să mă ţin de şcoală, nu ?"
„Pentru mine sunteţi numai pictor", spuse Nichita din .
senin şi iar se roşi.
„Pictor într adevăr", mărturisi Teofil Seda. „Dar statul
nu vrea să ştie de vocaţia noastră sufletească, a micilor sluj­
başi care il servim cu credinţă. D-ta un om superior, trebuie
wd înfpleui Poate vei scrie ceva acolo..." Capul lui se plecă
spre Apus acolo unde se împărţea lumina şi destinul fie­
căruia, delà birourile prăfuite şi funcţionarii corupţi. „Nu-i
8
P O T E C A
d« P A
tnvăţătorimea baza ţării?" tntrebă ridicând capul Jşi pt4-
sindu-l ţintă, oprindu-te din curăţat. „E sau nu e?"
„Trebuie cultivat mai mult individualismul educatorilor",
aprobă Nichita nesigur, măturând uşa dormitorului. Pictorul
ti urmări greoi privirea, întorcând capul cu neîncredere.
,,Ea culcă copiii ii explică. Pette câteva clipe Va fi aei.
între ei pluti o răceală, o bănuială ascunsă ca la venirt,
când tl măturate ca lampa.
„Hotărit" şopti Teofil Seda tculânda-st delà masă „As-
tă-teară nu mă timt tocmai bine. întotdeauna mă apasă
junghiul când vara e pe sfârşite".
„Dar e cald afară", observă tânărul.
„Vino mai bine să-fi arăt tablourile. Nu mai sunt la
vârsta d-tale". Şi adaugă încet, să nu se audă dincolo de ei
^îmbătrânim, copiii cresc cu ochii tn jurul nostru".
In semi-tntuneric, se ghiceau cartoanele prăfuite, aruncats
de-avalma pe duşumea, tuburi uscate şi strivite, coaie marţ
hârtie albă. Razele lunii de-abea ajungeau pună la gis,
ti era ceva straniu in tăcerea lor. când ramurile salcâmilor
te clătinau gânditoare ţi un vânt melancolic adia prin
frunziş. Frunzele te atingeau uşor de geam ca nişte aripi
mari ae lilieci tomnoroşi. Numai lucrurile tăceau nepătrunte
şi misterioase, se retrăgeau cu sfiiciune în colţuri. Simfi
nevoia ta iasă afară, tă ia măcar o gură de aer. Ştia ce va
urma. Aceeaşi culoare cenuşiu-roşiatică, atmosfera îngreuiată
de praful necruţător al stepei, putreziciunea gândului răsă­
rind I din pământul lipsit de consistentă, de pertpectlvd.
Getturile lai trebuiau să devină controlate, să protttttzt
când cartoanele sunt tmulte prea repede depe şevalet, tă м
apropie dornic de amănunte, să se depărteze contemplând
priveliştea. Acelas joc, evitarea privirilor, murmurul auto*
mat : ..Interesant !". Promitea că va scrie intr'o zi o тісб
prezentare.
„Crezi că ai putea încerca?", întrebă el fericit, arâtânli
ca un 'gest larg, grămada informă şi inutilă, Iar tn ochit
pierduţi, innecaţi în riduri şi cuta de grăsime, si sbătea re»
cunoştinţa şi speranţa.
Dar acum se petrecură toate altfel. Pictorul se întoarse
din drum nehotărît şi o oboseală intensă i se citi pe faţă,
„Nu astă-seară", şopti el. u.Altă dată nu astă-seară> Câte*
odată toate mi se par prosteşti". Tânărul protestă. „Da, da,
;
prosteşti, n'au nici un roti. Mâzgălesc hcrt e degeaba G mică
plăcere, nu ?" şi îşi privi degetele scurte si umezi în lumina
lămpii, caşi cum prin ele ar fi trecut o apă nevăzută, gălbue
şi vrăjită. „Iţi mai trece de urît, aci la ţară. Daca n'ar ff
cărbunele, aş turba de urît".
„Dar bine, o ai pe Zaira", vru să erclame Nichila, dar
îşi aminti că faţă de soţul ei, Zaira era foarte rece, Îl evita
aproape şi-şi petrecea toată ziua tn grădiniţă, in mijlocul
straturilor de seminoc, croşetând, supraveghindu-şi copiii.
Deseori luaseră ceaiul amândoi la măsuţa \ae paie si el îşi
sorbea tăcut lichidul înviorător, iar igliţele alergau iute tn
mâinile ei delicate. Le plăcea să stea nemişcaţi ore întregi
tn fotoliile confortabile, fără să rostească vre-un cuvânt, în­
conjuraţi de verdeaţă. Părea că tn liniştea pe care o căutau
înfriguraţi, stăruie o înţelegere tainică, dorinţele lor csls
mai curate pluteau din cer ca 0 ninsoare şi se legănau nevä*
zate tn jur.
Când Teofil Seda sosea pe bicicletă delà şcoală, calcane
cu stângăcie peste straturile de flori, el se ridica M ti în­
tindea mâna, luându-şi rămas bun- Pictorul tl invita mereu
să mai rămână, fără a insista prea mult. $i după ce pleca,
îşi imagina cum ea se îndrepta îngândurată spre casă să
prepare cina, iar el ridica fotoliile cu uşurinţă, şi termina
ultimele prăjituri, strângând fărămiturile cu lăcomie. Apoi
Zaira se retrăgea să-şi culce copiii şi poate rămânea lângă
ei până adormeau, cu privirile pironite în tavan, copleşită
de un sentiment pe care nu sj-l mărturisea.
„Mă lasă mai mult singur", murmură pictorul sfios şi
umilit, privindu-l printre genele rare. „Întotdeauna a fost
aşa, de când am luat-o. Numai venirea d-tale a adus puţină
veselie tn casajioastră". Zâmbetul lui era silit, plin de teamă.
„N'o voiu lăsa aci", hotărî Nichita. „Va nuri de urît".
Intr'o zi, când îi descria entusiasmat templele din India
.»/ statuile colosale din insulele Pacificului, ea ti mărturisise
într'un "avânt spontan, într'un vânt rău care o însufleţise
pentru o clipă. „Aş vrea să-i părăsesc pe toti. SA pot pleca
şi cu d-ta". Mergeau la braţ în întuneric si el închisese ochit
de fericire, un văl subţire i se lipise fermecat peste obraji.
Era stăpânul ei înaintea lor se deschidea o lume vastă si lu­
minoasă, plină de orchestranti în haine de seară, de tablouri
celebre, de castele tn fildeş, de mozaicuri $1 arabescuri scân-

ЭЕ ARGINT
L СНІНАІА
teittoare, dt apt liniştite şi misterioase, asfinţituri însânge­
rate către care meritau tpaşii lor. Iar el o conducea ameţit
şi puternic, simtind-a plăpândă, iubitoare, o fiinţă slabă care
are nevoie de apărare.. O singură dată ti vorbise aga. (ind
Nichita povestea, punea întrebări stângace, îl privea cu
atenfie în lumina ochilor, lipsită de teama că ar putea des­
luşi o umbră de dorinţă. Mărturisea adesea, că îsi iubeşte
topiţi ti soful, fără ca să t-o ceară cineva. Ii motiva lipsu­
rile, ii justifica defectele, cu o grabă neîndemănatecă...
„Numai d-ta ai reuşit să-i înseninezi puţin viata"., adaugă
pictorul. „Da, da, trebuie^ să-ţi mulţumesc. Dacă nu erai d-ta
cine stie ce te întâmpla", spuse puiin ironic, curăţind co-
iile de măr. „Ii va părea rău că pleci. Mult timp nu va
seoate o vprbă".
Apăru târzia desprinsă din umbră, de-abea se auzi uşa»
turta o rochie uşoară de dimineaţă si ochii ei se distingeau
plini de bunătate si înţelegere. Nichita o privi atent, fără
sä te sinchisească de prezenta soţului si o tristeţe
ea sbuciumul mării între ţărmurile nisipoase, ii umplu su­
fletul
. ?l J t n e l e s e
? c v a
Pleca. O clipă îşi întoarse
îngheţată spre fereastră.
A
\:> e
» ™t să-ţi ia rămas bun", o lămuri sfios
,Jxe părăseşte, Zaira .
„Da", şopti Nichita. „Ai met doresc să mă întorc". Ea îi
privi pieptul plăpând, copilăresc, gulerul resfrânt,
mototolit. Figura lui de obiceiu încrezătoare, era plină de
teamă._„Cum nu m'am gândit până acum îtf asta", se îrv
trebă Zaira şi hotărî fără să-şi privească soţul. „Te voiu
însoţi .
„S'au 'culcat copiii ?", întrebă pictorul, şi glasul lui venea
de departe, se ştergea intre ziduri.
„Dorm", răspunse ea, „Plecăm ?", îl întrebă.
Coborîră alăturaţi treptele tocite şi albe fără să privească
tn urmă. Părea că se prăbuşise ceva imens si boltit, ca o
biserică sau un pod tos de apă. Nu se întoarseră să-l vadă
tn stupoarea lui caraghioasă, ciocănind cu degetele
de stejar. Nichita nici nu-şi aminti dacă îşi luaseră rămas
bun. Mergeau fără grabă, crengile subţiri de salcâm le răvă­
şeau părul, copaci plantaţi de curând se clătinau domol, ca
oi turmă liniştita. Traversară grădina, se apropiau
câmpie. Niciunul nu alesese calea, fusese o dorinţă
teptată şi chinuitoare de a străbate mereu pământurile.
Salcâmi,migdal ii pitici î$i răsfirau frunzele ascuţite în bătaia
lunii şi foşnetul lor era nesimţit şi dureros, când îi cutre­
mura vre-o adiere. Plantaţi la distante mari, începuseră să
le cadă frunzele, se înroşeau ca arama, acopereau
Nu le pria clima, creşteau pitici şi mureau după câţiva ani.
Când eşirâ din grădină, vântul deveni mai puternic, mai
arzător, îl simţeau dogorind pe obraji. Nu se mai ghicea de­
cât un şir rar de trandafiri sălbăticiţi, care îşi
mlăditele spinoase pe alee, se încrucişau ca bălării- Fuse­
seră lăsaţi în părăsire, nimeni nu se mai ocupa de ei, dar
continuau să trăiască cu incăpăţinare, fără să se lase înă­
buşiţi de rădăcinile pirului. Toată curtea era o paragină şi
când ajunseră în stepă, amândoi simţiră o uşurare,
cum ar fi scăpat de ceva apăsător şi lacom. „Suntem liberi."
gândi Nichita, şovăind o clipă. înaintea lor se întindea ste­
pa mută şi tainică, scăldata în lumina argintie a lunii Ier­
burile aspre foşneau când treceau prin ele, pasul se afunda
câteodată în muşuroaie afânate.
Simţeau amândoi cum îi cuprinde căldura pământului
cins peste zi, întunericul blând, înceţoşat, le atingea ochii
şi buzele. Nu se întrebau unde merg. In urma lor rămânea
pata întunecată a satului şi se mai distingeau flăcările
atice răsucindu-se în fum şi scântei. Lăsau în dreapta cari­
era de piatră şi linia ferată. La carieră se lucra şi noaptea.
Becurile mici se vedeau ca nişte cuie, si-aiungea până la ei
sunetul puternic al bolovanilor măcinaţi. Dar ei se afundau
in stepă şi totul dispărea, afară de vârful clătinat al buruie­
nilor- Numai greerii ţârâiau prelung, în izbucniri
tate şi ecourile se târau în noapte, agonizau în
Drumul bătut de căruţe, albicios, se sfârşi în fata unei
tape stâncoasc, unde creşteau i°rburi .galbene, ofilite. Era
albia secată a unui râu străvo.chiu şi ei se opriră o clipă în
mijloc, simţind că im sânge ireal izvorând dintr'o rană as­
cunsă, le moaie picioarele, le încremeneşte dwinta de a a-
innge la capăt. Doar greerii teşeau întruna punţi între malu­
rile pustii. Străbătură înfricoşaţi lespezile de piatră şi se
ţinură mai strâns. Curând vegetaţia se rarem, ierburile se
plecau por'că în faţa lor şi e clătinare lucioasă, em an fir
de a; *• nevăzut, străbătu intantricul. se oglindi tn lună. Po­
teca de argint se desfăşura m fata lot şl amanţii nu mai vă­
zură decât lumina clară a firului de beteală. Nichita o îm­
brăţişa, li strânse pardesiul în furul umerilor, deşi simţea
trupul ei cald ca pământul. Mergeau cn mtr'o plimbare de
amurg, fără să se grăbească; nicăeri nu-i aştepta nimeni şi
erau fericiţi simţind acelaş lucru, trăind bucuria rodnică,
ce se revărsa din trupurile piine.
Târziu, ea îşi ridică fafa şi obrajii ei erau rumeni de obo­
seală, iar albastrul ochilor se întunecase. Nu îndrăznea tă
şoptească, vorbele ar fi tulburat tăcerea armonioasă a nopţii.
El înţelese. Ajunseseră. Toate forţele îi părăseau şi o mo*
leşeală bolnăvicioasă Si cuceri, le amorti dorinţa sălbatecă
cu care se- căuta sângele lor. Pământul îi chema către el,
din coapsele lui se înălţa puterea nimicitoare şi ucigaşe,
care îi făcea să se simtă slabi şi neputincioşi.
Nichita ti ridică cu duioşie capul ce zägea nemişcat pe
ierburile ascuţite şi-i duse încet mâna lângă trup, ne par­
desiu. Privirea ei era metalică, lipsită de viaţă, degételer
se curbau moi, fără voinţă, in aşteptare, hi anropie fata de
ochii ei adânci, caută să surprindă q rază de iubire, de accep­
tare. Nimic nu izvora de acolo, nu răsărea din fântâna stear­
pă, şi el era ca un călător însetat lânPă un izvor scurs tn pă­
mânt. Ii simţea trupul tremurător şi fierbinte, dar tn adâncul
ei se deschidea pântecul blestemat al pământului, lanful ne­
întrerupt al vieţii însufleţită de stepă. Buzele se conturau
largă, rotunde şi sculpturale în mângâierea înfiorată a lunti. dar
ea nu răspunse sărutului lui.
Nichita se întinse alături, cu mâinile sub cap. Privea ce­
privirea rul, i se părea că steluţele de arpint scânteiază si iar pier,
topindu-se in întuneric. Si toată clipirea îngheţată peste,
pictorul", câmpia întinsă si mută, era îndenărtată si senină ca si cum
dincolo ar fi fost o lume mai bună si mai plină de ideaU
O privi în tăcere. îşi sprijini uşor canal pe pieptul el sl-i
puţin sărută sânii, prin stofa subţire. Trupul ei avea un miros
uşor de ierburi si respiraţia caldă îi mângâia faţa. Ii neleil
cu stângăcie părul
Nu vorbiră de plecare, goneau acest gând ca o pasăre în­
grozitoare de pradă, ce i-ar turbura pe amândoi.^ O tnlăn-
ţuise acum tăcnt, într'o sărutare lungă, liniştită, aoroape
aţipiră cu buzele apropiate. Simţea limpede că femeia nu
i-ar putea aparţine niciodată. Se coborîse vestii ei o ninsă
care încremenise Hmpul, descătuşase dorinţa nesuferită,
imorăştiase spasmele voluptăţii Vântul care de-abea adia,
avea ceva otrăvitor, aducea miresma unor ierburi tari «fi
îmbătătoare. Ar fi vrui si stea osa nemişcat ani întregi, toată
tăblia viaţa şi cealaltă viată, fără să-l tulbure nimeni, ci numai ea
să fie aproppe şi să-i sărute părul.
Se întoarseră aproape de ziuă, când răsăritul fumega, ro­
de şiatic. Traversară albia secată, auziră bubuiturile îndepărtait
neaş­ ale dinamitei delà carieră, clopotul vesel delà cazarma de
După grăniceri. In ceaţa dimineţii, grupul întunecat al satului U
se păru un duşman rău si ascuns, dar nu s? mai tinirră de
mână. In lumina care lua viaţă, redeveniseră nămnnteni,
undttiala rotor treizeri de ani, se distingea in jurul ochilor el
pământul. limpezi- Picăturile de rouă tremurau vii în vârful ierburi­
lor, le uda încălţămintea. Ea îi înanoe pardesiul mototolit,
înverzit de buruieni. Nichita îl nrimi fără nici vn cuvânt, tl
îmnături absent. Se aprooinu. Ridicară sârma phimpntă. ru­
întindeau ginită, treabă printre tmndafirii sălbăticiţi, nrintre miPdali.
Afund înţelese că ea trebnie să rămână acolo. Se opri îm­
pietrită, cu Pura încleştată de durere. Vru s'o cruţe de a-
tata suferinţă, dorea să termine mai repede, se simţea Proaz-
nie de obosit. Făc" un Pest nelămurit cu mâna si se întoar­
caşi se brute snre alee. Tâmnlele H zvâcneau puţin, ne Ъпт» simţea
pasiul pro"snăt al dimineţii. Aproane de îngrăditură se
întoarse. Zaira rămăsese tot la capăt, mică si nemiseniă
şi aşl"r,tarea ei îi insnira o duioşie nuterniră, o milă nesfâr­
şită. Vântul uşor îi flutura rochea si crcnPHe grele ji ascun­
deau anroano obrazul ..Ascultă, tc-am iubit mult", vru să
în­ strite, dar îl coolesi tristeţea.
;
Pe neaşteptate, apăru d nspre casă un ţăran care gesti­
cula, anoi veniră mai mulţi si toti stri«nu. rid'*"" hrntete.
roşi­ Ii snnnea de bună seamă ceva grav. căci ea nu înţelese din
primul mowni, cavoa lămuriri. Anoi, cum tmnl arătă snre
poarta văruită, Nichita nricepu. Snre stradă flutura lin-
!
tol " mare, negru, se zărea de aci puţin aplecat, bătut în
grabă _ ^
Zaira na se mişcase încă de unde era ştia ca el r> urmă­
neaştep­ reşte ct nrivirprt. ascuns intre tufişuri. Sf va îndepărta târ­
depărtări. ziu, calmă, când el na fi destul de denmie, să mai afle ceva.
Pnate 'îl astonfn i că în canatul pleci. Dar nu m"i em poteca
n
;
de argint. Z nn care se mărea lumina cenuşiul unîfprm al
stepei, rrnnăt"ri!e urâcîaase, piatra roişiatică, nourul de praf
ce se ridien delà carieră.
Din înălţimile nerimoscitfe ale cerului, un vultur nlesua
hori nnronne. de pământ, cflrfiind puternic. înfiorător.
Si ţipătul lui pluti mai departe, până se pierdu între ierbvri,
amuţi dincolo de zare.
 Incă un cuvânt despre N.
de N. CONDEESCU
Colegi, p r i e t e n i şi foşti discipoli a u s c r i s p a g i n i m i ş c ă ­
toare d e s p r e c ă r t u r a r u l p l e c a t d i n t r e n o i I n p r e a j m a
Crăciunului trecut. Toţi şi-au exprimat a d m i r a ţ i a pioasă
f a ţ ă d e v a t a p u ţ i n s g o m o t o a s ă a Iul N. Carto;! a n , v i a ţ ă
î n c h i n a t ă î n întregim© ş t i i n ţ e i , şi t o ţ i s ' a u î n t r e c u t s ă
s u b l i n i e z e v a l o a r e a e x c e p ţ i o n a l ă a o p e r e i lui d e istoric
l i t e r a r . E s t e s i g u r c ă , l a a p a r i ţ i a v i i t o a r e l o r fascicole ale
m a r i l o r n o a s t r e p e r i o d i c e d e filologie şi istorie, v o m citi
j u d e c ă ţ i şi m a i a u t o r i z a t e ale t r u d e i lud) î n t r u d e z g r o p a r e a
manifestărilor culturale d i n vremi b ă t r â n e . Paginile de
faţă n u pretind s ă anticipe a s u p r a verdictelor unor
p e n e colegiale şi n i c i s ă o f e r e p r i m e l e m a t e r i a l e p e n t r u
o biografie p u ţ i n p r o m i ţ ă t o a r e d e senzaţional. Ferin-
du-se a p u n e în c u m p ă n a valorilor nişte lucrări de m u l t
clasate c a modele, aceste r â n d u r i vor insista cu a t â t
m a l p u ţ i n a s u p r a şcoalei C a r t o ] a n In s c r u t ă r i l e t r e c u ­
t u l u i n o s t r u şi n i c i n u v o r n a z u i s ă aşeze p e s a v a n t u l
d i s p ă r u t în perspectiva istoriografiei r o m a n e ş t i . î n t r e ­
prind o contribuţie în marginea tuturor acestor prino­
s u r i a d u s e s a u d a t o r a t e î n viiitor d e c ă t r e colegii — a c a ­
d e m i c i e n i s a u p r o f e s o r i — şl elevii l u i C a r t o j a n . A d u c
u n o m a g i u î n t r u t o t u l n e o f i c i a l m e m o r i e i lui, d a r d e
solul a c e l o r a ce n u p o t fi a d u s e d e cei ce l ' a u î n t â l n i t
n u m a i î n biblioteci, î n comisii, p e l a c â t e o r e c e p ţ i e s a u
c h i a r d e c ă t r e c e i c e i-au s u n a t l a u ş ă , d o r n i c i d e î n ­
d r u m ă r i d u p ă c e îi a s c u l t a s e r ă c u r s u r i l e R u d ă a p r o ­
p i a t ă lui, i - a m t r ă i t î n p r e a j m ă n e m i j l o c i t ă a p r o a p e t r e i
d e c e n i i ; and d e a r â n d u l a m l o c u i t şi s u b a c e l a ş i a c o p e ­
r i ş ; c u r a r e excepţii, l - a m v ă z u t m a i î n f i e c a r e zi. I n -
I v ă ţ ă c e l a l lui, m a i c u s e a m ă î n a n i i d e f o r m a ţ i e l i c e a l ă
şi u n i v e r s i t a r ă , a m f o s t m a i t â r z i u u n u l d i n r a r i i c o n ­
f i d e n ţ i a i î n t i n s e l o r şi v a r i a t e l o r lui z ă m i s l i r i i n t e l e c ­
t u a l e . D o r e s c p r i n u r m a r e a-1 î n f ă ţ i ş a î n i n t i m i t a t e .
V r e a u s ă e v i d e n ţ i e z e m i n e n t a m o r a l ă a o m u l u i şi p r o ­
b i t a t e a e x c e p ţ i o n a l ă a s a v a n t u l u i . Voi p r e c i z a c o m p o r ­
t a r e a lui î n v i a ţ a d e t o a t e zilele, c â t e v a d i n m a n i f e s ­
t ă r i l e lui s u f l e t e ş t i , p ă r ţ i d i n o r i z o n t u r i l e c u l t u r i i lui,
l u c r u l zi d e zi l a m a s a lui î m p o v ă r a t ă d e c e a s l o a v e , l u ­
c r u m i g ă l o s d i n c a r e a u ieşit A l e x a n d r i a î n l i t e r a t u r a
r o m â n e a s c ă , C ă r ţ i l e p o p o r a n e şl I s t o r i a l i t e r a t u r i i -ro­
m â n e v e c h i , apoi, m a i fugar, a p o s t o l a t u l lui p r o f e s o ­
r a l , a ş a c u m îl v e d e a m d e a c a s ă . V e ţ i fi l u a t seama,
poate, că intenţia m e a de a zugrăvi p e Carto] an, omul,
r i s c ă a s e izbi d e g r e u t a t e a izolării l u i d e c e l ă l a l t C a r ­
tojan, specialistul recunoscut în literatura r o m â n e a s c ă
v e c h e . I n c h i p f a t a l , d o c u m e n t u l u m a n c e - a r fi i n t e r e ­
s a t d e o p o t r i v ă p e M o n t a i g n e şi p e S a i n t e - B e u v e , v a
p ă s t r a în cazul de faţă a d n o t ă r i despre stâlpul de bi­
b l i o t e c ă şi b e n e d i c t i n u l s t r ă d a n i e i r e d a c ţ i o n a l e dintre
cei p a t r u p e r e ţ i ai b i r o u l u i p r o p r i u .
G r i j a m e a d e a defini p e r s o n a l i t a t e a Iul C a r t o j a n v ă ­
z u t ă din cercul familial a r p ă r e a u n o r a izvorîtă d i n t r ' u n
cult d e capelă r e s t r â n s ă , p u ţ i n a p t deci a Interesa
cercuri m a i largi d e iubitori d e c u l t u r ă . Aceştia vor
pleca cu s i g u r a n ţ ă u r e c h e a l a destăinuiri m a i m u l t s a u
m a l p u ţ i n anecdotice despre Goga, MInulescu sau Re-
b r e a n u , d a r u n i i d i n t r e d â n ş i i v o r socoti, p o a t e , c ă u n
istoric l i t e r a r , c h i a r d e p r o p o r ţ i i e u r o p e n e , n u t r e b u e
să r e ţ i n ă d e c â t p r i n rezultatele cercetărilor sale. Este
aproape de prisos să mărturisesc că n u împărtăşesc
acest punct de vedere. Se m a i simte oare nevoia să re­
p e t c ă civilizaţia u n u i popor n u o urzesc n u m a i artiştii,
scriitorii şi g â n d i t o r i i lui, cl şl s a v a n ţ i i d i n s â n u - i , d e l à
umilul compilator d e c u n o ş t i n ţ e enciclopedice p â n ă la
m a r e l e i n v e n t a t o r t e h n i c ? C â n d u n i s t o r i c l i t e r a r şi-a
impus n u m e l e publicului larg din a f a r a universităţii
prin lucrări d e sinteză m e n i t e a r ă m â n e printre cărţile
de t e m e l i e a l e s p i r i t u a l i t ă ţ i i u n u l n e a m , c â n d acel e r u ­
dit este ridicat d e a s u p r a semenilor săi d e c ă t r e u n t a ­
l e n t s c r i i t o r i c e s c c a r e 11 d i c t e a z ă a l t c e v a d e c â t p a g i n i
10
d e s e a c ă d o c u m e n t a r e b i o - b l b l i o g r a f i c a , î m p ă n a t e cu
critici a b s t r a c t e —, u n a s t f e l d e o m i n t r ă n e l n d o e l n i c ,
d u p ă s ă v â r ş i r e a lui b a r i m , î n p a n t e o n u l m â n d r i i l o r n a ­
ţ i u n i i s a l e , n u p r e a d e p a r t e d e p o e t u l c a r e i^a c â n t a t
a s p i r a ţ i i l e , d e d r a m a t u r g u l c a r e i-a r e f l e c t a t m o r a v u ­
rile ori d e r o m a n c i e r u l c a r e i-a z u g r ă v i t s o c i e t a t e a . A m
î n c o r p o r a t l i t e r a t u r i i n o a s t r e p e filologul şi i s t o r i c u l
H a ş d e u şi p e a r h e o l o g u l O d o b e s c u ; m a i a p r o a p e d e n o i ,
p e Vasile P â r v a n ; n i m i c m a i firesc şi m a i î n d r e p t ă ţ i t
ca, p e s t e u n d e c e n i u s a u d o u ă , s ă - i î m b o g ă ţ i m c a p i t o ­
lele şl cu c ă r t u r a r i i c e - a u c i n s t i t c a t e d r e şi l ă s a t o p e r e
temeinice, delà Unire p â n ă la războiul de faţă. I n n u ­
m ă r u l lor, n u ezit s ă a ş e z şl p e N i c o l a e C a r t o j a n , s i g u r
c ă p o s t e r i t a t e a îl v a r e ţ i n e n u m e l e şl m ă c a r a c e a p a r t e
d i n o p e r ă c a r e , p e b a z a p r o p r i i l o r lui m o n o g r a f i i , r e ­
c l ă d e ş t e v e c h e a n o a s t r ă l i t e r a t u r ă î n l e g ă t u r i l e ei c u
a p u s u l şi r ă s ă r i t u l . C a r t o j a n n ' a l ă s a t p e l â n g ă s c r i e r i l e
lui d e s p e c i a l i t a t e n i m i c a s e m ă n ă t o r c u R ă z v a n şl Vi­
d r a , c u P s e u d o k i n e g h e t i c o s s a u cel p u ţ i n cu M e m o r i a l e ,
d a r g e n e r a ţ i i î n t r e g i d s a c u m î n a i n t e îşi v o r î n s u ş i te-
pre cultura r o m â n e a s c ă din timpurile voevodale ima­
g i n e a m o d e l a t ă d e el.
C a r t o j a n e s t e i n c o n t e s t a b i l J o s e p h B é d l e r al n o s t r u .
A s e m ă n ă r i l e d i n t r e aceşti doi m e d i e v i ş t i s u n t i z b i t o a r e .
A u t o r u l tezei e p o c a l e d e s p r e L e s F a b l i a u x şi a l L e g e n ­
d e l o r e p i c e a r e v o l u ţ i o n a t p r i n d e s c o p e r i r i l e şi i n t e r p r e ­
t ă r i l e lui c a p i t o l e l a r g i d i n l i t e r a t u r a v e c h e a F r a n ţ e i :
a d i s c r e d i t a t t e o r i a lui B e n f e y d e s p r e o r i g i n e a exclusiv
I n d i a n ă a p o v e s t i r i l o r şi a n e c d o t e l o r şi a a r ă t a t c ă e p i c a
medievală franceză n u descinde din c â n t e c e de vitejie
d e f a c t u r ă p o p o r a n ă , ci a r e o b â r ş i i s a v a n t e , a l c ă t u i r i
mănăstireşti, menite a preamări pe cutare sau cutare
ctitor în f a ţ a sutelor de pelerini în d r u m spre lăcaşuri
de închinăciune m a i vestite. Şcoala Bédier a extins
a c e s t e concluzii f e c u n d e şi l a a l t e g e n u r i , d e m o n s t r â n d
că nimic d i n p r o d u c ţ i a literară a evului m e d i u francez
n u se datoreşte „geniului primitiv" germanic, fiindcă
t o t u l a fost e l a b o r a t î n t r ' u n c l i m a t c ă r t u r ă r e s c — c l e ­
rical sau seniorial — d e către oameni instruiţi, la curent
cu p o e z i a p r o v a n s a l ă şi c u s c r i e r i l e l a t i n e a l e v r e m i i . L a
noi, C a r t o j a n a p r i m e n i t î n c h i p a n a l o g s t u d i u l t â r z i u ­
lui n o s t r u e v mijlociu, şi a p u s I n c i r c u l a ţ i e a d e v ă r u r i
t o t a t â t d e b i n e f ă c ă t o a r e . M u l ţ u m i t ă m i g ă l o a s e l o r Iul
c o m p a r a ţ i i d e t e x t e , ş t i m a s t ă z i c ă sfera b i z a n t i n o - s l a v ă
şi n e o g r e a c ă a c u l t u r i i n o a s t r e v e c h i n u t r e b u e î n ţ e l e a s ă
ca o c a r a p a c e de n e p ă t r u n s p e n t r u influenţele d i n a p u ­
s u l n e o l a t i n ; c ă o b u n ă p a r t e d i n l i t e r a t u r a e t i c ă şi n a ­
rativă ce a d i s t r a t ne strămoşii noştri sau a p i c u r a t în­
ţelepciune în sufletele lor n e vine d i n occident, c â t e
o d a t ă d i r e c t , p r i n filiere b a l c a n i c e d e cele m a l m u l t e ori.
C a şi Bédier, r ă z l e ţ i t î n t r ' u n r â n d s p r e p r o d u c ţ i i l e p r e ­
r o m a n t i c e c a s ă d e s c o p e r e izvoarele c ă r t u r ă r e ş t i a l e
p r e t i n s e l o r e x p l o r ă r i a m e r i c a n e a l e lui C h a t e a u b r i a n d
—, C a r t o j a n , s p i c u i t o r p e o g o r vecin, îşi s e m n a l e a z ă
incursiunea î n d o m e n i u l grecesc p r i n revelarea adevă­
r a t u l u i m o d e l al E r o t o k r i t . u l u i c r e t a n , r o m a n u l f r a n c e z
Paris e t Vienne din veacul a l XV-lea. Ambii savanţi,
a p r o p i a ţ i şl p r i n ţ i n u t a l o r d i s t a n t ă f a ţ ă d e a m b i ţ i i s t r ă ­
i n e c a t e d r e i şi m a n u s c r i s e l o r , a u s f â r ş i t p r i n a fi c o n ­
s a c r a ţ i p r i n a l e g e r i î n A c a d e m i i şi a m â n d o i , î n a i n t e d e
a trece Într'o lume m a i b u n ă şi-au î n m ă n u n c h i a t vede­
rile şl i n t e r p r e t ă r i l e î n c â t e o l u c r a r e d e s i n t e z ă .
A d m i r a t o r al lui B é d i e r — L e s F a b l i a u x î n l e g ă t u r ă
d e piele îi s t ă t e a v e ş n i c l a ' n d e m â n ă —, C a r t o j a n i-a
u r m a t m e t o d a scrupuloasă a probităţii ştiinţifice m e r e u
prudentă în afirmaţii, afirmativă n u m a i d u p ă strâge-
r e a u n e i r e s p e c t a b i l e colecţii d e dovezi, şi a ţ i n u t s ă
r ă m â n ă , c a şl a c a d e m i c i a n u l f r a n c e z , o m u l u n e i s t r i c t e
s p e c i a l i t ă ţ i . Să-i c u l t i v ă m deci a m i n t i r e a f i i n d c ă e s t e
aceea a medievistului nostru prin excelenţă, aproape
unic in speţa sa, a t â t de apropiată de aceea a bedleriş-
 Mior f r a n c e z i . H a ş d e u , î n t r ' a d e v a r , n u a'a o c u p a t d e ve­
c h e a noasta-a l i t e r a t u r ă d e c â t i n c i d e n t a l şi m a i alee
c â n d a p u b l i c a t t e x t e l e m ă h ă c e n e ; G a s t e r a p u s , este
' d r e p t , o s e r i e de p r o b l e m e d e l i t e r a t u r ă p o p o r a n a , d a r
n u l e - a l ă m u r i t d e f i n i t i v , f i i n d c ă n u s'a d e s c u r c a t p r e a
des p r i n l a b i r i n t u l filiaţiilor; l o r g a n ' a a v u t n i c i r ă g a z ,
nici r ă b d a r e s ä p u r c e a d ă p r i n monografii spre largile
s a l e t a b l o u r i de s i n t e z ă ; l u i B i a n u , b i b l i o g r a f i n f o r m a t ,
1-a lipsit v i z i u n e a d e v i a ţ ă r o m â n e a s c ă Î n g h i ţ i t a d e s e ­
cole, ce s e p o a t e ghici î n dosul u n o r s e a r b ă d e t e x t e c h i ­
rilice; n i c i l a P a s c u l i t e r a t u r a v e c h e n u depăşeşte
t r e a p t a b i o - b i b l i o g r a f l c ă ; D r ă g a n u şi S e x t l l P u ş c a r i u ,
m u l t m a i a p ţ i a î n ţ e l e g e f e n o m e n u l l i t e r a r v e c h i u în
c o m p l e x u l Iul de f a p t e a r t i s t i c e , s u f l e t e ş t i şi sociale, r ă ­
m â n î n p r i m u l r â n d n i ş t e e x c e l e n ţ i istorici a l l i m b i i
n o a s t r e . I n m i j l o c u l lor, C a r t o j a n î n t r u c h i p e a z ă cu o
r a r ă statornicie specialitatea făcută om. Preferinţă
a f e c t i v ă ? D e s i g u r ; c o n c e p ţ i e c a l i t a t i v ă şl d e a d â n c i m e ,
гt o t o d a t ă , în m a t e r i e de lucru intelectual.
C ă u n s a v a n t d e c a l i t a t e a Iul m e r i t a a fl t r a t a t c a o
p e r s o n a l i t a t e d e s e a m ă , o î n v e d e r e a z ă şi b u n u l r e n u m e
de c a r e s ' a b u c u r a t în s t r ă i n ă t a t e . D e m u l t , o s o c i e t a t e
d e m e d i e v i ş t i a m e r i c a n i II c h e m a s e p r i n t r e m e m b r i i e i ;
m a ţ a p r o a p e de zilele n o a s t r e , u n i v e r s i t a t e a d i n P a d o v a
l-a c i n s t i t , s e ştie, c u d o c t o r a t u l o n o r i f i c ; d e s c o p e r i r e a
s u r p r i n z ă t o a r e a i z v o a r e l o r E r o t o k r i t . u l u l i-a a t r a s elo­
gii e n t u z i a s t e d i n G a n d p â n ă l a A t e n a ; c o m i t e t u l de
comparatişti ce-a întreprins publicarea unui repertoriu
bibliografic c r o n o l o g i c al l i t e r e l o r e u r o p e n e , l-a î n s ă r c i ­
n a t cu r e d a c t a r e a i n f o r m a ţ i i l o r a s u p r a d o m e n i u l u i r o ­
m â n e s c ; p a r t i c i p ă r i l e Iul a c t i v e l a c â t e v a c o n g r e s e ş t i ­
i n ţ i f i c e i n t e r n a ţ i o n a l e — cel al s l a v i ş t i l o r d i n P r a g a o r i
cel, m a i r e c e n t , al Istoricilor, d e s f ă ş u r a t l a Z u r i c h —,
l - a u p u s î n l e g ă t u r ă c u c o s p e c l a l i ş t l d i n t o a t e ţ ă r i l e şi
l-au p r i l e j u i t p r i e t e n i i n e d e s m i n ţ i t e . E d m o n d F a r a i , d i s ­
cipolul p r e f e r a t al lui B é d i e r , c a u n u l ce-i t r â m b i ţ a t e o ­
riile cu ortodoxia cea m a l neştirbită, m a r e l e F a r a l delà
Collège d e F r a n c e , o m d i n t r ' o b u c a t ă , r e c u n o s c u t p e n ­
tru asprimea criticelor sale, preţuia pe Cartojan la
d r e a p t a lui v a l o a r e , î n c ă î n a i n t e e a p r o f e e o r u l r o m a n să
se fl a f i r m a t d r e p t u n m a e s t r u . D e ţ i n J u d e c a t a c h i a r
d e l à a u t o r u l L e g e n d e i a r t h u r i e n e p e ©are l - a m v i z i t a t î n
v a r a lui 1929 l a l o c u i n ţ a lui p a r i z i a n ă , d i n r u e d u G e -
néral-Foy.
— î m i p l a c e la Dv., R o m â n i i — uni s p u s e a t u n c i F a ­
r a l c u s i n c e r i t a t e a Iul p u ţ i n t e l a g r e s i v ă — c ă s c r i e ţ i cu
t o ţ i i c o r e c t f r a n ţ u z e ş t e , d a r p ă c a t c ă s t u d e n ţ i i Dv. de
aici s u n t p r e a i n e g a l i : u n i i e x c e l e n ţ i , m u n c i t o r i , serioşi
M a t e i Nicdlau, a l ţ i i n e p r e g ă t i ţ i , s u p e r f i c i a l i , a d e v ă r a ţ i
încurcă-lume, cari n u scot l a c a p ă t cu nici o l u c r a r e . . .
Şl e x e m p l i f i c ă r i n e m i l o a s e îi p r e c i z a u a n a t e m a .
— Dealtfel, c o n t i n u u p r o f e s o r u l f r a n c e z , o b s e r v a c e ­
laşi c o n t r a s t şl l a î n v ă ţ a ţ i i Dv. c u d o m e n i u l a p r o p i a t d e
al m e u : u n i i s u n t n i ş t e f a r s o r i c e - a r t r e b u i d e s f i i n ţ a ţ i
ş t i i n ţ i f i c e ş t e p r i n forfecări d e r e c e n z i i n e c r u ţ ă t o a r e . . .
Roşii şi m ă I n d i g n a i , d a r r e v o l t a m i se î m n u l e , a f l â n d
că se g â n d e a în primul r â n d la u n s t r ă i n ce-a depus t o ­
tuşi o m u n c ă rodnică la u n a din facultăţile n o a s t r e de
litere.
— S i n g u r u l D - v o a s r ă istoric l i t e r a r serios, s f â r ş i F a ­
ral, este, d u p ă c â t e c u n o s c , a c e l C a r t o j a n c a r e m i - a t r i ­
m i s m a i a n i i t r e c u ţ i n i ş t e s t u d i i d e s p r e L e R o m a n d'Ale­
x a n d r e , Le R o m a n d e T r o i e şi F i o r e di v i r t ù î n l i t e r a ­
t u r a D - v o a s t r ă ; n u m a i l a el a m î n t r e z ă r i t , p r i n p u ţ i n a
r o m â n e a s c ă c e descifrez, o t r a t a r e a m p l ă a p r o b l e m e ­
lor şl o u r m ă r i r e p e r s e v e r e n t ă şi n o r o c o a s a a c a i l o r de
acces literar delà noi spre Dunăre.
Şl, fericit d e a fi î n t â l n i t u n c o n f r a t e p l ă m ă d i t d i n
acelaşi aluat, medievistul francez m ă descusu asupra
c a r i e r i i u n i v e r s i t a r e a lui C a r t o j a n , f ă r ă a b ă n u i c â t d e
b i n e e r a m a ş e z a t s p r e a-i d a t o a t e i n f o r m a ţ i i l e în
această privinţă. La a m ă n u n t u l că abia atunci era
v o r b a s ă fie r i d i c a t l a r a n g u l d e p r o f e s o r , m ă văzui
ciliar m u s r a t î n locul a u t o r i t ă ţ i l o r n o a s t r e ş c o l a r e , vi­
n o v a t e In o c h i i lui d e a l ă s a p r e a î n d e l u n g a t u n a s t f e l
de o m p e t r e a p t a m a i m o d e s t ă d e c o n f e r e n ţ i a r !
(va u r m a )

O t r a d i ţ i e u r c â n d d e b u n ă seamă cu
m u l t m a i sus de revoluţiile şi t u m u l t u ­
rile poetice ale umui Rimbaud, L a u ­
t r é a m o n t s a u J a r r y şi de pe u r m a c ă ­

MENTtUMMWTICE rora, l a fel ca r e v ă r s ă r i l e Nilului, a

r ă m a s n u n u m a i u n n ă m o l generos d a r
şi recolte, eterogene poate, n u m a i p u ţ i n
n u t r i t i v e însă. J u d e c a t l a timpul său şi
câştigat chiar, procesul acesta al su-
prarealismului, a l e cărui descărcări e-
lectrice au b r ă z d a t şi orizontul nostru

O
IGE
N L LU C AN RAA
UO
I
M N :: P a
Cn o
up
o
lc
i
t
u
arm
ul s
o(
p
m o
em
n
u u
le
,
i)
,cP
ur
o mu ne
tud es
e1
9
n45 —.
d e V c
io
tr
poetic, se cuvine r e m e m o r a t n u m a i în
m ă s u r a în c a r e poate descoperi, î n
noaptea din care a c u m abia n e des­

oBcreaaunneelor,r,f.cueddior.uă19re4p4ro.d—
uceV
riR
IG
dL
eI WTEO
.DPO
aaR
lenES
,CT
Schimbările sociale şi politice, ila cari
asistăm şi de r i t m u l c ă r o r a n e p ă t r u n ­
dem cu fiece zi, v o r î n r â u r i oare, cum
profetizează undi şi alţii, şi destinele
poeziei? Dacă, cedând analogiilor, n e ­
a m s t r ă m u t a cu g â n d u l î n peisagiile
vulcanice de acum u n sfert de veac, de
după t r e c u t u l război, a m a v e a toate
motivele să c r e d e m şi să n ă d ă j d u i m că
istoria s e v a repeta. S g u d u i r i l e p r e a a-
dânca, ale p ă m â n t u l u i şi ale oceanelor,
nu-şi potolesc dintr'odată spasmele. Co-
moţiei sismice de g r a d u l cel m a i înaut
;
îi succed oradulaţiuni d i n ce î n c e m a i
pierdute, talazurilor î n a l t e cât c a t a r g u -
rile li se substitue valul cu itiltanica lui
U:ip.Bunlănivu.rile1945
de P E R P E S S I C I U S
nelinişte şi'n locul craterelor inevita­
bile anaforul b i n e crescut, p e c a r e şi
cel m a i modest d i n t r e piloţi îl pot con­
jura, îşi institue ruleta, cu n e v i n o v a -
tele-i jocuri d e noroc. Dadaismul, ex­
presionismul şi în cele din u r m ă s u p r a -
realismul au fost tot atâtea m o d u r i de
r ă s v r ă t i r e şi inovaţie, tot a t â t e a chi­
p u r i de manifestare, a l e aceluiaşi p r i n ­
cipiu, proteic delà n a t u r ă , al lirismului
descătuşat. „Revolta î m p o t r i v a l i t e r a ­
turii, în 1919, scrie î n t r ' u n loc al fun­
d a m e n t a l u l u i său, s t u d i u („De B a u d e ­
l a i r e au stmréalisme", 1933) Marcel
Raymond, echivala p r i n t r ' o invincibilă
fatalitate, cu a d e r a r e a l a o tradiţie".
prindem, o p u n t e de trecere peste a-
bisul de s â n g e al u l t i m u l u i război.
„ P r o p r i u l suprarealiştilor, scria acelaş
comentator, este că s'au voit regi ai
u n u i regat nocturn, i l u m i n a t de stranii
a u r o r e boreale, dé fosforescenţe, d e
fantasme e m a n â n d d i n insondabil. E
în ei o profundă nostalgie şi u n regret
desnădăjduit că n u pot să r e u r c e , p u ţ i n
câte puţin, până la izvorul în care cele
posibile coexistă fără a se exclude, p â n ă
la haosul a n t e r i o r oricărei determinări,
focar central, ш п ш і şi infinit, c ă r u i a
R i m b a u d i-a simţit, î n sine-şi, dogoa­
r e a " . Şi totuşi, p a r a d o x a l ă situaţiei la
întâia vedere, aceşti pelerini ai Sfân­
tului şi Inaccesibilului Graal, n ' a u
nesocotit şi d r u m u r i l e m a i p u ţ i n t ă i ­
nuite, popasul în cetate, şi c h i a r b a r i ­
cada, la care îi îmbia, d e altminteri,
t e m p e r a m e n t u l lor încercat, de schis­
matici. N u este, d e b u n ă s e a m ă , o s i m ­
plă î n t â m p l a r e , că m u l ţ i d i n t r e supra-
11
 îealişti, chiar dacă ti'au a d e r a t la
immism, ca Louis Aragon, d e pildă, s'au
vădit p r i n t r e cei m a i preţioşi factori ai
rezistenţei franceze, pe c a r e a u slujit-o
fie în яегів, íie, ou p r e ţ u l viaţii, i n co­
dri. Se poarte vorbi şi: l a noi d e u n
astfel d e fenomen? Oricât de emoţio­
n a n t v a fi fost mesagiu!, ipe c a r e d. Ion
Biberi, îl a d r e s a deunăzi p r i n radio,
poeţilor rezistenţei franceze, d i n p a r ­
tea confraţilor l o r delà D u n ă r e , cată
să recunoaştem cu toată u m i l i n ţ a ce se
impune, că el .reprezintă o adeziune
posf-festun, c a m aşa ceva, d a c ă n u şi
mai p u ţ i n c a fierbintea n o a s t r ă d o ­
rinţă d u p ă s t a t u t u l d e cotoeligeranţă.
C e - a m crezut, atâţia, d i n n o i , î n intimi­
tatea inimilor noastre, e ш і а c u m şd ce
n ' a m tălmăcit î n atitudini şi acte e alta.
Iar, din nefericire, aceasta e chestiunea.
Evident, şi n i s'a p ă r u t m a i m u l t de
odată că p u t e m afirma, a m a v u t şi noi
o mişcare d e rezistenţă, î n poezie, n u ­
m a i că este u n a , aşa zicând, compli­
m e n t a r ă şi î n funcţie d e i n t e r p r e t a r e .
Este poezia ardelenilor isgoniţi delà v e ­
tre, este imnul s u b continuă presiune,
p e care unii din cei m a i înzestraţi e x ­
p o n e n ţ i ai t i n e r e i n o a s t r e poezii t r a n ­
silvane, u n Emil Giurgiucă, u n Minai
Beniuc, il-au î n ă l ţ a t î n cinstea p ă m â n ­
tului «sfâşiat, ca u n n e v i n d e c a t m e ­
m e n t o şi ca o abia mascată p r o t e s t a r e
I î m p o t r i v a dezastruoasei diversiuni a
, războiului din Răsărit. D a r ce s'a pier­
d u t , din pricini c e s e p o t justíficay
atâţia a m a r i de ani, s e recuperează, a s ­
tăzi, şi încă î n t r ' u n ritm cât se poate
de accélérait. O poezie m i l i t a n t ă îşi fă­
u r e ş t e s u b ochii noştri armele, m a i co­
rect uneltele. N u e, desigur, ceeace a ş ­
t e p t ă m şi dorim, m a i s u n t stridenţe,
m a i s u n t impurităţi, m a i sunt infiltraţii
străine, p e c a r e o r i câtă b u n ă v o i n ţ ă n u
l e poate absolvi cu totul. Şi n u odată
eşti înclinat să repeţi fraiza d i n 1928, a
lui Louis Aragon, adaiptată fireşte la
î m p r e j u r ă r i : „Dacă, u r m â n d o m e t o d ă
suprarealistă, scrieţi ndscareva triste i m ­
becilităţi, apoi ele s u n t n u m a i triste
imbecilităţi, fără d e nici o scuză". M a i
semnificativ însă decât imperfecţiunile
acestea, p r o p r i i oricărui noviciat, ni
se p a r e adeziunea urnei b u n e p ă r ţ i
d i n t r e scriitorii ermetici l a lozincile
l u p t ă t o a r e a l e ceasului d e faiţă. C a şi
confraţii l o r d i n Apus, suprarealiştii
noştri preferă t u r n u l u i d e fildeş, a r e n a
publică şi î n locul alchimiei, s a v a n t ă
î n dosajul imaginilor, c u v â n t u l n u d şi
virtuţile lui balistice. Este, î n t r e altele,
cazul d-lui Saşa P a n ă , binecunoscutul
esseist şi poet de a v a n t g a r dă, editorul
revistei „ U n u " şi al operelor l u i U r m u z
autorul a t â t o r poeme d e s t r a n i e v i r t u o ­
zitate, ieri combatant p e frontul s u p r a -
realismului, i a r astăzi î n r o l a t î n co­
h o r t a acelor „toboşari a i v r e m u r i l o r
noui", ca să folosim imaginea d-lui M i -
hai Beniuc. î n t r ' o poemă, cu tâlc i n t i ­
tulată „23 A u g u s t 1944", din noua d-sale
revistă „Orizont", d. Saşa P a n ă r u p e cu
t r e c u t u l şi o face î n cuvinte h o t ă r â t e ,
aproape flagelante: „Zvârl l a gunoi,
scrie d-sa, cuvintele mătăsoase — p a r -
fumurile şi moliciunile cotidiene — î n
care m ' a m bălăcit douăzeci de a n i —
şi desghioc v e r b z g r u n ţ u r o s p r e c u m f a p ­
tele — p r e c u m g â n d u l de c r e m e n e «1
pionierilor". După c a r e u r m e a z ă o glo­
12
rificare a riAuliui ora, ftiemeteu eu l a n ­
ţ u r i l e sfărâmate, ce vai a v e a s ă răabu-
ne c â t m a i netadiurat, „crimele d e les-
u m a n i t a t e " şi ,4es-civiiizaţie" ale călăi­
lor eăl.
S u n t îşi poeţii prezentei n o a s t r e cro­
nici, d-nii: Ion Caraion, G e l h i N a u m şi
Virgil Teodorescu — d i n aceeaşi cate­
gorie, ceeace a r explica î n p a r t e şi
consideraţiile acestea introductive, des­
p r e situaţia .poeziei d e аиі? D a şi n u .
P r e z e n t a r e a l o r laolaltă capătă m a i
c u r â n d u n caracter demonstrativ, con­
t r a s t u l d i n t r e poezia d-lui Ion Caraion
d e o p a r t e şl a d-lor Gellu N a u m şi Vir­
gil Teodorescu d e altă p a r t e , fiind, c u
t o a t e p u n ţ i l e ridicate, ou atât m a i i s -
bitor. Minus afecţiunea câtor şi t r e i
p e n t r u imaginea rară, totul deosebeşte
poezia celor două tabere. D. Ion C a ­
raion este un c â n t ă r e ţ al t ă r â m u l u i a-
cestuia, u n boem cu suflet nevrozat de
adversităţi, ?i p e care şi-1 p o a r t ă , c a pe
singurul talisman, fie p e străzile Ca­
pitalei, ca o altă Sodomă, s u b ploaia d e
foc şi pucioasă, fie p e c â m p u r i l e d e b ă ­
taie, în u m b r a Gaucazilor „ î n t ă r â t a ţ i " ,
fie în spitalele d e campanie, u n d e
„coşmarul" p â n d e ş t e d i n fiecare colţ
şi tortură. Revolta poetului î m p o t r i v a
opacităţii contemporanilor e soră b u n ă
cu amărăciunea albatrosienilor din toa­
t e timpurile, fie că s'au n u m i t Tor­
quato Tasso, Alfred d e Vigny, B a u d e ­
laire sau o r i c a r e d i n mucenicii, m a j o r i
s a u minori, ai lirismului n o s t r u : „Noi
suntem nebunii cari vor muri — ne
marginea dintre noapte si zi — fără
îmbrăcăminte, fără adăpost — lânqă
toate întelepciunile veacului prost".
Consolările postume n u sunt, cu i p o c r i ­
zia ilor aurită, d e cauţi bine, decât o
cupă, mai m u l t . ou fiere şi poetul o a-
b a t e delà buzele s?'!», î n s t i h u r i t ă ­
ioase : „Peste o sută de <mi veti veni
înapoi — să întrebaţi de inscripţii, să
vorbiţi despre noi — scârbe de lumi
cu gravitate de gong. — t r â n t i t e co­
mod în chaiseJong. — Lăsăm perdelele,
îndurăm frigul: pentru brumă — nici
înţelepciunea voastră, nici bucuria
postumă — nu ne mai t r e b u e " . D a r
poezia d-lui Ion Caraion cunoaşte şi
alte s t r u n e . Este, întâi, c o a r d a d e v a ­
r i a t a n u a n ţ e , a u m o r u l u i , ' ce s e t r a ­
duce atât î n subînţelesurile, de fabulă
şi pastel, a l e u n u i poem c a „Solsttiţiu
culcat î n t r e vacile gospodăriilor": „ P r i n
ieslea deranjată între boii lineari — a-
ristoeraţîi ăştia gravi, ce ne ignoră! —•
cu i a r b a ' n colţul gurii si ochii căscaţi
mari — circonflexul palid din aula so­
noră", cât şd în notaţiile „ciclului schi­
zofrenic", ale cărui grimase, üuoide,
s u n t doar o a l t ă formă a u m o r u l u i , u n
alt m o d de a l u a viaţa î n r ă s p ă r : „Cele
mai frumoase poeme s'au scris ve zi­
duri în Spania... — O, nomadismul
naturilor moarte fără chibrit şi pa­
radă... — Jocul acrobaţilor — aplau­
zele false — goliciunile 'nguste — pia­
nissimo... pianissimo... — Lăsati-ml
amintirea să doarmă pe stradă ! —
(Limbajul castanilor nu se traduce
cu profesori şi juxte...). N u vi se p a r e
că auziţi t r a n s p u s î n limbă r o m â n e a ­
scă, u n u l d i n ecourile acelor „morali­
tăţi l e g a n d a r e " aJe lui J u l e s Laforgue ?
I a r poezia d e războiu a d-lui Ion Ca­
raion foloseşte când t i m b r u l d e colin­
dă eaeră dintar'© р м а п й ea „Pacienţi" :
„Se u r n e a u «pitalele p e jo» — nifte
mari cutii cu sărbătoare, — fiecare pat
creştea c'o floare — l a obrazul D o m n u ­
lui Hristos" şi când rugăciunea, î n a m ­
ple versete, a ostaşului p ă r ă s i t î n vodă
D o m n u l u i şi ale c ă r u i izbucniri d e sin­
ceritate p r e ţ u e s c m a i m u l t decât toate
comunicatele de războiu laoJaltá :
„Doamne, auzi-mi inimai ca p e goarnele
decapitate — cum strigă din toate păr­
ţile, din toate rumile, din toate şo-
proanele, — Vezi-mi. Doamne, sufletul
cu rochia l i s a t ă pe jumătate — cum a-
leargă să te găsească şi să-ţi pupe vu-
mai odată autocamioanele".
Culoarul somnului şi Blănurile ocea­
nelor, volumele d-lor Gellu N a u m şi
Virgil Teodorescu figurează o a l t i
l u m e şi p a r coborite din altă p l a n e t ă .
D r u m u l , p e aici, e m a i p u ţ i n comod,
cată să fii a t e n t l a fiecare pas, să n u
cazi î n groapa d e l u p , insidioasă, p *
care o ascunde o imagine s a u alta, d e o ­
potrivă de neaşteptată, deopotrivă d«
scânteietoare. Si m a i ales cearcă s ă tt
iniţiezi. Nu, evident, în c e r t i t u d i n e a că
vei afla cheile misterioase, cu care să
deschizi aceste pecetluite şi miracu­
loase cutii a l e P a n d o r e i . Cheile zac
zvârlite, d e p e v r e m e a contelui d e
L a u t r é a m o n t şi p o a t e chiar a u n o r a
dintre alexandrini, î n cine ştie ce crâng
de coralii d i n f u n d u l oceanelor- D a r
în nădejdea că v e i descoperi, t r a v e s ­
tită cu b u n ă ştiinţă şi î n s t r a i e a n u m e
zdrenţuite, însăşi Poezia. Ea este şi
încă din belşug î n volumele d - i o r Gellu
N a u m şi Virgil Teodorescu. E a p u l ­
sează cu fiecare imagină .C,câţa poeţi
n'au crezut, î n r ă s t i m p u l u n e i clipe
măcar, să stăpânească l u m e a într'o m e ­
taforă!'", exclamă, î n c h i p d e absolu-
ţiune, l a u n m o m e n t d a t Marcel R a y ­
mond), respiră c u fiecare poemă, ce-şi
lasă u m b r a enigmatică î n i n i m a t a şi
o afli m a i cu s e a m ă î n atmosfera aceea
p a r t i c u l a r ă , d e peisaj recent pictat, d e
atol abia d e o secundă î n ă l ţ a t d i n v a ­
luri. „Vom fi la timp la această întâl­
nire — vom trece prim n o a p t e c a p r i n ­
tr'o cutie cu fosfor"; „Te scot goală din
oglinda în flăcări"; „Aştept să trec îno­
tător tmobiî şi sigur — p r i n a p a agre­
sivă a viselor tale"; „Ora la care ee
deschid plantele carnivore — pentru
asta au paralizat t r e c ă t o r i i " iată c â t e ­
va din crâmpeeue acestea de a z u r al»
poeziei d-1 ш Gellu N a u m , p e c a r e l e
obnubilează dorinţa s a d e a face jocul
m a i dificil, d a r care n u o d a t ă p r i n d să
se coaguleze şi să dea u n cristal de ine­
d i t e irizaţii : „Mai aştept o perdea, un
păianjen — un om viu sau o rană —
limba ta spintecă tăcerea ca un stilet
— şerpii au inundat pianele — cu tă­
cutul lor obicei de a muri înaintea a-
murgului".
D. Virgil Teodorescu îşi prefaţează
volumul cu două paigini de epigrafe,
spicuite delà R i m b a u d p â n ă la Engels,
toate însă m ă r t u r i s i n d aceeaşi a t i t u ­
dine fermă, de r ă z v r ă t i r e şi osândă l a
adresa poeziei înaintaşe s i p e c a r e au
practicat-o, cu insistentă, şi s u p r a r e a ­
liştii. P o e m a sa liminară „Munţii d i n
vise" e a p r o a p e o profesiune d e c r e ­
dinţă, u n manifest liric d e două partizi
în care u r a şi i u b i r e a îşi' c u m p i n e a c
г ait m
m r t o A c tip*Mie_ „ ü r S s c «ol м om#-
«infd m e r s u l a m e n i n ţ ă t o r a l o m u l u i
spre libertate... Urăsc îngrozitoarea
trădare « poeţilor... Urăsc acest secol
de durere, de mizerie şi de i m e n s ă t r i s ­
teţe... Urăsc tabla înmulţirii, numerele
pare impure divizibile p r i n doi. Miş­
carea diurnă centrifugală. Urăsc cu o
indescriptibilă p u t e r e — Aceste poeme
d§ dragoste" stă scrie d e p a r t e a aceasta
pentrucă d e p a r t e a cealaltă să cetim,
t n t r ' u n răsuflet p e c a r e a i n g u r ă dmspi-
raţia îl comunică, regietrul p r e f e r i n ţ e ­
lor. „ D a r n u — Nu urăsc vulcanicele
neliniştitele pământuri din Pacific. A-
tunci când păsările se ridică în stoluri
negre spre mare. Şi sborul lor anunţă
$n mod riguros catastrofa. Superbele
spectacole din fundul măritor. Acolo
unde curenţii reci i n u n d ă curenţii calzi-
Fosforescenţa vocilor al căror ecou de­
rutează. Furia plantelor când ţâşnesc
din cadavre. Iminentul pericol ascuns
ea un vierme m lucrurile cele mai fa­
miliare etc-, etc.". D a r p e n t r u a s u r p r i n ­
d e noul s u n e t şd n o u a poetică a acestor
căutători de a u r p r i n s u b t e r a n e l e con­
ştiinţei, s'ar c u v e n i oitată o p o e m ă în­
treagă, s p r e piidă „Masca d e o s " (pg.
54—55), în- c a r e din imagini' forte şi
contradictorii l a p r i m a v e d e r e se alege
atmosfera u n u i asediu al oboselii,
de altă factură d e sigur d a r n u şi de
T E A T R U L M I C : „CASA Î M P R E S U ­
RATĂ" de Pierre Frondaie
„Casă împresurată', de Pierre Fron­
d a i e , o a r e s e j o a c ă a c t u a l m e n t e la
T e a t r u l Mic, e s t e o p i e s ă u ş o a r ă , f ă r ă
s t r i d e n ţ e prea, m a r i ş i î n c ă p e g u s t u l
publicului.
Oricât a r circula afirmaţia că tim­
p u r i l e n o a s t r e c e r a l t f e l d e scrieri, c a r i
sä reflecte cât d c â t problematica
e c r i m i l o r . D - n a E u g e n i a Z a h a r i a „se
vieţii, şi c ă p u b l i c u l d e a s t ă z i n u m a i
p o a t e fi i n t e r e s a t d e s f â ş i e r e a unei
soţii d e colonel c a r e a i u b i t î n a i n t e
să se m ă r i t e şi îşi r e g ă s e ş t e i u b i t u l c a
locotenent chiar în regimentul soţu­
lui el — o r i d e s b u c i u m u l s u f l e t e s c
al acestui locotenent care se sbate ca
o parodie d e erou cornelian între
a m o r şi d a t o r i e — t r e b u e s ă r e c u n o a ­
ştem cinstit, că m a r e a majoritate a
publicului nostru c o n t i n u ă s ă fie
a t r a s ă şi c a d e a d e s e o r i s u b v r a j a a c e ­
stor false adâncimi.
Acest p u b l i c c u n o a ş t e imsuficient a r ­
t a m a r e , a d e v ă r a t ă a a p u s u l u i şi î n c ă
n ' a m l u a t c o n t a c t cu t e a t r u l rusesc
despre cari vorbesc iniţiaţii — pe de
a l t ă p a r t e a m fost a t â t de sistematic
alimentaţii c u p i e s e î n g e n u l lui P i e r r e
Frondaie — încât p â n ă ce teatrul nu
it bra nu deenUdejdea netrfr«ífh»li*
leopardian, d i n „Infinitul": ,JDin ce pot
să mărturisesc în mod pubMc. E si obo­
seala fără margini. Oboseala cât un
grajd cu çai de tracţiune. Oboseala
care mă înconjoară ca un ocean al
etc, etc". Desigur, mu î n t o t d e a u n a v e ­
getaţia aceasta s u b m a r i n ă izbuteşte să
se închege î n t r ' u n plan omogen şi s o ­
lid, ca o banchiză, p e care să p o a t ă po­
posi şi p a s ă r i l e m i g r a t o r i i şi s ă m â n ţ a
călătoare a a r ţ a r i l o r . I n lipsa lor, r ă s ­
p u n d imagini inedite, ce p r e d i s p u n spi­
r i t u l să construiască, să ipotetizez să c r e i a a t m o s f e r ă , a fost şl d e d a t a
imagineze : „Să privim conspiraţia o- aceasta crispat. î n c ă două-trei roiuri
biectelor casnice împotriva scoicilor
m o a r t e pe punctul de a deveni obiec­
te". P e n t r u c ă , î n cele d i n u r m ă , oricât
de ingenioasă şi p o a t e că tocmai d i a
cauza lucidei ei virtuozităţi, paewla
d-lor Gellu Nauim, Virgiil Teodiarescu
şi а celorlalţi s u p r a r e a l i ş t i delà noi se
complace î n clarobscurul acelor „stări
poetice", despre c a r i scria, cu înţelege­
rea şi c o m p e t e n ţ a dovedite, d- T u d o r a p ă r e a î n s c e n ă şi d-l P e t r u Nove.
Vianu, în u l t i m u l n u m ă r d i n Revista
F u n d a ţ i i l o r Regaie". U n l u c r u este s i ­ ce e g r e o i u şi p l a t î n m i ş c ă r i l e d-sale
gur. Că tinerii noştri poeţi sunit nişte a u c o n t r a s t a t n e p l ă c u t c u r o l u l c a r e
risipitori şi că, a s e m e n i fiuilui risipitor
din parabolă, î n v o i n ţ a l o r s t ă să
schimbe nomadismul acesta r o m a n t i c
şi ademenitor p e sălaşul statornic, n e ­
cum sedentar, afl poeziei organizate.
v a face o c o t i t u r ă h o t ă r î t o a r e , v a r i a n -
tefle d e a c e s t g e n — s e v o r b u c u r a
d e succes.
N u e u n î n d e m n ci d o a r o t r i s t ă
constatare.
Piesa a d a t ocazie d-nei Eugenia
Z a h a r i a să-şi d o v e d e a s c ă e m o t i v i t a ­
t e a . J o c u l d - s a l e e s i n c e r , c a l d şi s i m ­
plu, n u n e - a r s u p ă r a deloc d a c ă n ' a m
s i m ţ i l a fiece s c e n ă a m e n i n ţ a r e a la­
montează": strânge batista in pumni,
p e u r m ă vezi r e s p i r a ţ i a p u t e r n i c ă a
p i e p t u l u i , t r e m u r a i buzelor, c r i s p a r e a
f r u n ţ i i şi... l a c r i m i l e i s b u e n e s c . î n ţ e ­
leg c ă a ş a se m a n i f e s t ă e m o t i v i t a t e a
d-sale şi n u p o a t e s c h i m b a n i m i c , d a r
jocul a r câştiga m u l t î n efect chiar,
d a c ă a r fi c e v a m a i interiorizat.
F a p t u l de a p l â n g e l a d-sa n u m a l
e s t e o m a n i f e s t a r e a t r ă i r i i ci d i m p o ­
t r i v ă , o m e c a n i z a r e d e c a r e a m voi
s'o v e d e m d e s b ă r a t ă c u a t â t m a i m u l t
cu c â t se m e n ţ i n e î n g e n e r e p e o linie
c o r e c t ă şi d e b u n g u s t .
D-l C a l b o r e a n u a e v i t a t c u m u l t ă
inteligenţă artistică aspectul melo­
dramatic al rolului (nimic n u ne-a
Î n d r e p t ă ţ i t s ă b ă n u i m p â n ă ce a m
aflat la sfârşit că locotenentul Jeff
e s t e fiul n e l e g i t i m a j eolonelului
W a r d ) . A fost sobru, puetrnci —dana
rolului suficientă consistenţă u m a n ă
şi p r i n a c e a s t a relief.
D-l F o r r y E t t e r l e , p e c a r e II a d m i ­
r ă m pentru puterea de interiorizare,
p e n t r u j o c u l c e r e b r a l , fin şi s i m p l u
d e c a r d ă d o v a d ă o r i d e c â t e o r l 1 se
e
î n c r e d i n ţ e a z ă u n rol, a f o s t d e d a t a
aceasta s t r â m t o r a t într'un rol prea
mic, inexistent aproape, căci prezenţa
maiorului Davies în scenă e u n sim­
plu pretext pentru a declanşa drama,
D-l V a l e n t i n G u s t a v , c a r e p o a t e
d e felul a c e s t a şi a m i n t i r e a " b a t e l u i
d i n C ă l ă t o r i a c e a M a r e v a fi ş t e a r s ă .
C e i l a l ţ i i n t e r p r e ţ i : d - r a Nicole Ve­
r o n a şi A n g e l e МіШап, d-піі ß u l a n -
d r a , Giuiain şi D a n c i u l e s c u a u fost
c o r e c ţ i î n m i c i l e lor r o l u r i d e f i g u r a ­
ţ i e a p r o a p e , a s t f e l c ă t o i u l s'ar ti
m e n ţ i n u t pe linia corectă d a c ă n u
Vocea falsă, a t i t u d i n e a r i g i d ă , t o t
c e r e a a l t c h i p şi m a i c u s c a m ă a l t ă
interpretare, încât m ă î n t r e b ce a
d e t e r m i n a t această asociaţie d r a m a ­
tică să aleagă o a s e m e n e a piesă.
Decorurile corecte în genere, sufe­
r e a u de u n p ă c a t c a r e n e izbeşte p r e a
des c a s ă n u - 1 s e m n a l ă m d e c o r a t o ­
rilor.
Atunci c â n d scena e de proporţii
reduse, c u m e cazul la m u l t e din t e a ­
trele noastre, fundalul trebuie n e a ­
p ă r a t s ă se m ă r g i n e a s c ă la r e d a r e a
primului plan. E adevărat că pers­
pectiva în decorul de t e a t r u e o pers­
pectivă t r u c a t ă — că poate să a t r a g ă
ochiul în m a r i d e p ă r t ă r i , j u c â n d cu
p l a n u r i l e , d a r e x i s t ă legi c h i a r şi î n
această perspectivă de teatru, pe care
u n b u n d e c o r a t o r t r e b u i e s ă şi le
Î n s u ş e a s c ă şi u r n i t e c a r i t r e b u e e c r e s ­
p e c t a t e . Astfel d a c ă I n Ioc să rue
a r a t e d e p e t e r a s ă o p a n o r a m ă alge­
r i a n ă — c a s e In stil a r a b , m u l t e , u n a
lângă alta, pierzându-se la margi­
nile cerului, — decoratorul s ' a r fi
m u l ţ u m i t s ă p i c t e z e d o a r c e r u l alba­
s t r u , n e - a r fi d a t ş i s e n z a ţ i a î n ă l ţ i m i i
t e r a s e i şi a s p a ţ i u l u i Înconjurător.
Pe când decorul a ş a realizat, părea o
perdea pictată, închizând priveliştea
d e p e t e r a s ă şi a c c e n t u a a s t f e l i m ­
p r e s i a d e falşe a d â n c i m i c a r e t e
d e g a j ă d i n p i e s ă şi d i n a l t e c â t e v a
detalii...
F E S T I V A L U L DE DANS
P A U L E S I B I L L E CU UN G R U P
D E ELEVE
In genere, spectacolele de d a n s se a-
dresează la noi u n u i public r e s t r â n s ,
D - n a SibiMe însă e cunoscută de m a i
m u l ţ i ani ca u n a din p r i m e l e anima­
t o a r e ale dansului expresionist î n Ro­
mânia
Din studioul D-sale a u pornit î n t o t ­
d e a u n a elemente de valoare ca Vera
Prooa şi K a t y I l e n n de pildă, şi acea­
sta se datoreşte î n p r i m u l r â n d ochiu­
lui e x p e r i m e n t a t al acestei maestre
care a ştiut să le distingă şi să le încu­
rajeze cu u n entuziasm neobosit s p r e
frumos, ferindu-ee ш acelaş t i m p , eu o
generozitate r a r întâlnită, să le strivea­
scă personalitatea cu ideile sale.
Recitalul bine pus la punct şi corect
în general, a păcătuit p r i n unele scă­
deri, p e oairi n u le p u t e m t r e c e cu ve­
derea atunci când facem o critică por­
nind delà nivelul artistic.
Astfel, dansul grotesc „Coşmarul
u n u i spectator" pornea delà o intenţie
frumoasă — d a r a abuzat de parodie şi
parodia îşi a r e riscurile ei. E uşor să
critici u n lucru m a r e speculându-i de­
ficienţele i n e r e n t e — d a r p e n t r u c ă să
realizezi o p a r o d i e artistică se cere şi
altceva decât spirit critic.
P r i m e l e două dansuri în schimb, „A-
leluja" şi „Episod", e x e c u t a t e d e d-rele
P a p a Tausiinger, J u d i t h Joachim, A d i ­
n a Podeanu, Nini Alfandari, Rodica
C e r b u şi L u l u Ross, au impresionat
p r i n simplitatea compoziţiei şi p u r i t a ­
tea liniei lor.
I n dansul „Ideea", coregrafia a r e ­
zolvat dificultăţile p r i n costum şi a-
ceasta e o greşală- G r u p u l de dansatoa­
re, î m b r ă c a t în h a i n e cenuşii, execută
mişcări m e c a n i z a t e c a r e simbolizează
b ă t r â n e ţ e a , conservatorismul încăpăţâ­
n a t faţă de tot ce e suflu de viaţă nouă.
U n a din d a n s a t o a r e se desprinde, a r u n ­
că brusc m a n t i a şi evoluiază în tunica
a l b ă p e care m a i p o a r t ă însă câteva
panglici multicolore, r ă m ă ş i ţ e ale unor
ticuri pitoreşti din trecut. R â n d p e r â n d
trec alături de ea şi celelalte, atrase în
dans — p â n ă când cea din u r m ă , sin­
gură, stingheră şi înfrigurată, r ă t ă c e ­
şte p r i n t r e mantiile cenuşii şi panglici­
le pestriţe, călcate î n picioare.
Acest tablou final a r e o atmosferă
dramatică, eu cred însă că dansul) a r fi
câştigat însutit, dacă în loc să puie ac­
centul p e costum, realiza t e m a plastic
r e d â n d m a i ales p r i n mişcări trecerea
delà î m p i e t r i r e la viaţă. T u m u l t u l şi
dezordinea unui om care scapă din l a n ­
ţurile nemişcării, e l a n u l e x a g e r a t şi că­
derile inevitabile, tot ce e a b r u p t şi
crud în noi, p â n ă ce n e î n c a d r ă m unei
n o u i legi de viaţă, p u t e a u fi uşor ex­
p r i m a t e p r i n gesturi şi restul specta­
colului a dovedit că d-na Sibille pose­
da vocabularul d e mişcări necesar.
Greşala vine dintr'o contradicţie m a i
intimă : D - n a P a u l e Sibille e o dansa­
toare formată î n cultul antichităţii, li­
niile pe cari le realizează m a i bine sunt
acelea cari amintesc simplitatea şi p u ­
r i t a t e a dansului grec — ori subiectul
propus cerea m a i degrabă forţă d r a m a ­
tică şi r e u ş i t a unei l u c r ă r i artistice de­
p i n d e de m ă s u r a în care artistul rezol­
vă p r o b l e m a c u mijloacele şi p e planul
ei propriu- E plăcut uneori să simţi v o ­
inţa artistică c a r e p r i n d e subiectul de
u m e r i şi îl împinge p e acel aş drum
p â n ă la capăt.
I n ,,Moartea Glumeşte", compoziţia
d-nei Sibille a rezolvat t e m a „à r e ­
b o u r s " . I n t i m p ce în „Ciclul Morţii" al
lui K r e u t z b e r g , u n singur a r t i s t r e v e ­
n i n d In scenă c a „ r e g e " , „asasin",
„ c u r t e z a n ă " sau „beţiv", suprapunea
p e r e t i n ă cu a t â t a r a p i d i t a t e imaginile
mcât a reuşit să creieze o impresie de
ansamblu, aci personagiMe i n t r â n d izo­
lat, a u d e s t r ă m a t tocmai această im­
presie şi n u m a i tabloul final când
„ M o a r t e a " îşi t â r ă ş t e victimele în con-
voiu, ne-a lăsat să î n t r e v e d e m ce pu­
tea fi acest dans dacă s'ar fi lucrat cu
toate personagiile în acelaş t i m p .
T r e b u e să recunoaştem însă că d-na
Sibille i n s p i r â n d u - s e din seria de g r a ­
v u r i a lui Holbein, a c ă u t a t î n t â i d e
toate să r e d e a cu fidelitate impresia de
serie, de continuitate a g r a v u r i l o r —
ori acestei impresii îi corespundea mai
degrabă u n şir de m o m e n t e plastice
decât complexitatea u n e i compoziţii de
ansamblu.
NOTE TEATRALE
DISCUŢII
Din multele griji ale omului, aceea
care nu-1 slăbeşte niciodată este tocmai
grija de-a nu... scăpa de ele.
Fiindcă omul fără griji are marele de­
fect de a se uita chiar pe el.
Cu alte cuvinte, de-a trăi golit de ne­
voia unei munci creatoare.
Priviam Duminica trecută la maestrul
Valjean...
Omu] acesta — a cărei poziţie socială
şi materială dă impresia cuiva lipsit
de griji — dovedea altfel când mărturi­
sea necazurile întâlnite la fiecare pri­
mire de piesă, care până la urmă aducea
totdeauna un succes... premiat.
Şi de grijile autorului „Generaţiei de sa­
crificiu" câte nevoi de împlinit nu se
leagă?
Mai Întâi aceea — a cărei Importanţă
a hotărit Symposionul de Duminică — în­
curajarea şi promovarea artei dramatice
originale.
Dacă din grija singurel rezolvări a „No­
rocului" un autor ca d. Valjean a avut
atât de aşteptat, atunci cei mai mici ce
au de făcut ?„.
Să-şi risipească talentul pe pragurile
cabinetelor tuturor directorilor de tea­
tru ?...
Sau să-şi măsoare răbdarea numai ca
să cunoască diferenţa delà o muncă de
înfăptuire până la una de aşteptare ? !...
„VALORI"...
Reclama defineşte mai bine ca un critic
„calitatea" actorului. Pentrucă ea stabile­
şte de unde vine şi cui aparţine răspunde­
rea valorilor...
Prin sistemul reclamei, actorul necu-
noscând altceva decât efortul unei vani­
tăţi respectate, tşi acordă meritul unei
munoi îndeplinite, aşteptând roadele.
Foarte rar se întâmplă ca ele să satis­
facă aşteptările, foarte des — tnsă — de­
cepţionează.
Şi-atunci, vina cine altul o poartă, de-
cdt actorul...
Cu toate acestea, Petru Nove nu este de
acord...
El pretinde că... publicul.
„ARTISTICE"..
Nouile nume apărute pe afişele teatre­
lor, au determinat articole explicative în
unele săptămânale teatrale, încât, chiar
după citirea lor, misterul oare acoperă —
totuşi — aceste nume de artişti capătă
caana unei deslegări de rebus.
„ P a s t o r a l a " a a v u t m e r i t u l de a ptlrte
în v a l o a r e elemente ca P a p a Tausinger
şi J u d i t h Ioachim, în posiWlităţile ce,
r o r a cred — celelalte eleve deasemeni
s u n t î n progres vădit.
Cel mai) b u n dans a fost însă „Piesa
Eroică", o compoziţie bazată pe gesturi
„rădăcină", fără să desvolte tema, toc­
m a i p e n t r u a n u slăbi impresia de for­
ţă pe care o cerea muzica Mişcările au
fost simple, puternice, bine sincroni­
zate, — culoarea costumelor a subliniat
plasticitatea acestei compoziţii, astfel
că d a n s u l a constituit u n final a d m i ­
rabil.
R U X A N D R A OTETELEŞANU
„Cine este Mary Fowerli ?"
Iată într'adevăr un nume care, impus
de-o largă publicitate, nu te'ndeamnă, to­
tuşi, la altceva decât să-l notezi într'un
carnet ca să-l urmăreşti pe ce afiş de
teatru este găzduit.
SUCCES...
Pe canavaua muncii temeinice, succesul
învinge rigorile oricărei sgârclte recu­
noaşteri.
Fiindcă el vine de-acolo de unde doar
talentul distribue răsplata aplauzelor căi.
duroase şi nu de unde sgomotul reclamei
vrea să-l Impute.
Pe această veche datorie Natasa Ale­
xandra îşi respectă cariera în teatru şi
numai dintr'o îndatorire faţă de recunoş­
tinţa publicului, ea îşi dublează — tot­
deauna — munca pentru a dovedi azi mai
mult decât a dovedit eri.
Succesul d-sale din „Familia Bllss" a
căpătat triumful unei munci ţi_al unul
talent pe care noi îl subliniem ou con­
vingerea unor şi mai mari creaţii în viitor.
AFIŞ™
Un început de respect acordat pieselor
originale, pare să-l dovedească domnul
N. Caranăino, noul director general al
teatrelor, care apreciind nedreptatea sta­
giului îndelungat al pieselor aprobate dar
ţinute — totuşi — în cartoanele Teatrului
Naţional, a hotărît împrospătarea afişului
scenei oficiale cu titlurile câtorva piese
româneşti.
Astfel, vom avea: ,.Norocvl" de d. Val­
jean; „Loreley" de d-na Cocorescu, „Ma­
dona" de Tudorlcă Muş&tescu şi ciclul
pieselor tntr'un act ale lui D. D. Pătrăş-
canu.
Teatrul ,,Comoedia" va programa tn cu­
rând Nora" de Ibsen cu d-na Lily Ca-
>r
randimo în rolul titular, alături de d-nii
G. Storin şi Demetru.
Teatrul „Nostru" va schimba afişul cu
piesa lui O'Neill, intitulată „Ana Christie"
având ca interpretă principală pe d-na
Dina Cocea.
Teatrul „Colorado" pare să rămână la
proectul apropiatei găzduiri a ..Zazei" a-
vând pe linia distribuţiei împrumutul unei
regale interpretări : d-na Elvira Godeanu
delà Teatrul Naţional.
Celelalte teatre restanţează programe,
fiindcă directorii răsfoesc prin eucceeele
trecute pentru a le relua.
I. M. LEHLIU
 Ш SCRIITOR NOU : P Ă V E L
CIIIHAIA
Acum câtva timp, am cetit în manuscris
o piesă Viaţa Ascunsă, ce oni^a impus
prirutr'unele calităţi atât de rare la dra­
maturgii noştri. Lucrarea era. mai înain­
te de orice, a unui literat şi nu a unui în­
demânate*: dramaturg. Se înfăţişa în ea
viaţa unui bărbat timid, destrămat, plin
de chinuri şi obsesii, profund nefericit,
urmărit mereu de imag-na mamei şi a iu­
bitei, pe care însă le ocoleşte în contactul
cotidian, trăind, mai mult de unul sin­
gur, sentimentul pentru aceste fiinţe
dragi
Viaţa eroului era urmărită în fazele ei
esenţiale, delà tinereţe până la moarte,
aşa cum procedează O'Neill cu Nina Leeds
în Straniul Interludiu. Fireşte, fără vita­
litatea atât de tipică şi sguduiftoare a dra­
maturgului american.
Dar erau şi în piesa necunoscutului au­
tor — aşa cum mi s'a părut mie, schema­
tică, cu goluri şi fără o articulare drama­
tică deplină — scene şi gesturi nespus de
emoţionante, tălmăcind mizeria şi sufe­
rinţa omenească. O ironie adâncă, sarcas­
tică, dureroasă învăluia viaţa personaje­
lor, dovedindu-mi că am dinainte o lu­
crare scrisă de un om cu avânturi şi vi­
ziuni substanţiale, depăşind tot ce e mă­
runt şi nerelevamt. Neputinţa de a fi. în­
ţeleşi unii de alţii, abisul dintre generaţii,
limitele înguste ale vieţii noastre se des­
prind din această dramă, în care purul şi
destrămatul erou are atace cu o prosti­
tuată, cu un cioclu şi cu un fiu, oare nu
poate pricepe că şi tatăl său a avut când­
va o viaţă anterioară, preocupări nobile,
omenie — dispărute cu trecerea distrugă­
toare a vremii. Psihologia eroilor avea a-
dâncimi neîntâlnite la drairnaturgii noştri,
care — cu puţine excepţii — nu desvă-
luesc mai niciodată adâncimile sufletului
şi problemele conştiinţei). In tragica-i sin­
gurătate. Vladimir Oiogu, eroul dramei,
trăia sguiduitor astfel de valori psiholo­
gice şi morale, iar întreaga atmosferă
proecta, în fond, chinurile şi drama lui.
Mai târziu, am aflat mai mruulte despre
autorul piesei Viaţa Ascunsă, Pavel Chi­
haia, student la filosofie şi — pentru a-şi
ţine viaţa — zidar sau supraveghetor .la
binalele periferice, fapt care spune mutte,
dar care nu arată şi firea interiorizată a
acestui om profund timid şi abătut, pen­
tru care arta este raţiunea existenţei, Pa­
vel Chihaia a mai publicat, înainte, câ­
teva cronici de plastică, vădind sensibili­
tate în aprecieri şi un aprig dor de cu­
noaştere prin artă.
Nu ştiu dacă piesa va putea fi jucată,
în forma originară. L-am sfătuit s'o mai
lucreze pentru ca excepţionaîele-i însuşiri
să nu fie dezavantajate de anumite stân­
găcia tehnice şi de-o anumită nearticullare
a acţiunii şi relaţiilor psihologice dintre
personaje. Poate o va reface; poate o va
lăsa astfel, ca o prátma încercare, destui de
revelatoare, chiar dacă nu în totul egală.
Poate va scrie tute piese, căci nu-i lipsit
nici de ştiinţa mişcării scenice.
Ceea ce m'a impresionat în drama sa,
se găseşte, în bună parte, şi în nuvelele
•ale. care în scurt tálmp — sunt siigur —
ü vor impune tuturor. Pavel Chihaia sen­
sibilizează tot ce observă, evocă, descrie.
E un artist adevărat, oare deci vedea lu­
mea şi oamenii mai colorat, mai viu, mai
nuanţat. Arta este percepţie sensibilizată
la maximum, expresie cât mai sugestivă,
comunicând intuiţiile scxiitorului şi făcâ'n-
du-ne să vedem lumea cu ochii lui, mai
sensibili, mai emotivi, mai pătrunzători
decât ochii noştri.
Nuvela Poteca de Argint nu are o intri­
g i deosebit de originală; nu are un su­
biect tare, nou, exotic, neobişnuit Dar din
vechea poveste umană a eternului triun-
NOTE
ghiu, Pavel Chihaia nu reţine relaţiile ba­
nale şi vulgare, ci ele sunt doar pretextul
pentru a închega o atmosferă nespus de
poetică. In această nuvelă, mu se eviden­
ţiază nici măcar excepţionala pătrundere
psihologică, pe care o dovedesc piesa şi
alte nuveie. Dar ceea ce se impune cu
prisosinţă aici este darul de a crea atmos­
feră, de a sensibiliza peisajul, prefăcân-
du-1 într'o minune picturală, de basm du­
reros şi suferinţă sensibilizată.
Pavel Chihaia e dobrogean şi în Dobro
gea — nu aceea a plajelor mondene şi a
sezonului văratec — anotimpurile şi vân­
turile aprige răscolesc şi ascut sufletele
oamenilor, iar omul suferă laolaltă cu pei­
sajul, având conştiinţa măreţiei, dar şi a
fragilităţii naturii. Marea şi cerul rămân
mereu puternice şi ademenitoare, ce desti­
nul necunoscut, dar omul, casele, vegeta­
ţia şi mafii ales pomii sufăr atâta de urma
crivăţului, încât duc uneori la disperare
şi la capitale întrebări existenţiale.
S'a scris destul despre contopirea omu­
lui cu peisajul la artiştii noştri, care prin
flori, arbori, naturi moarte sau pe-saje îşi
spun mai expresiv simţămintele decât
printr'o psihologie directă, de evoluat hu-
manism. Personal, am accentuat că Româ­
nii — şi în pictură, şi în sculptură, şi în
literatură —sunt încă într'un stadiu na­
turist neajungând încă la humanismul
acela'al marilor compoziţii, al portretelor
profund revelatoare, al unei intense şi
dramatice psihologii! sociale.
Pavel Chihaia nu face o excepţie. Este
şi eJ un scruter naturist, pentrucă peisa­
jul cprimă pe om, iar nu invers. Dar are
enormul avantaj că la el peisajul nu este
liniştit, cuminte, calm, idilic, ci dramatic,
răscolitor, violent, aşa cum este cel al Do-
brogei iernilor, toamnelor şi primăverilor,
pe care ,,sezoniştii" nu îl cunosc
Peisajul d-lui Chihaia este peisajul lui
Ovidiu, însinguratul răpus de vânturi şi
asprime, de visuri fascinante şi barbarie
a naturii. Poate de aici, destrămarea eroi­
lor săi, lipsa lor de vitalitate, renunţarea
la luptă
Peisajul îngenunchiază, chiar dacă sen­
sibilizează, pe oamenii prea emotivi' gát in­
teriorizaţi,
Peisajul este personajul principal al nu­
velei acesteia şi nu oamenii.
Mâine, însă, în alte nuvele şi în alte
piese, sperăm că, fără a pierde darul de a
sensibiliza peisajul şi de a-1 face atât de
viu, scriitorul acesta — în al cărui' destin
literar credem — va dla şi omului din pu­
terile şi articulaţia pe care acum le con­
feră mai mult peisajului şi atmosferii.
p. comarnescu
O NUVELA
In ultimul număr al revistei Viaţa Ro­
mânească, un debutant, d. Ştefan Enescu,
publica o nuvelă deosebit de matură, de
inspiraţie epică recentă, împletind o sere
de observaţii crude, scoase din trecute
persecuţii rasiale, cu ecouri literare ine­
dite din lumea hipodromului. Un cal si­
gur pare a releva un nuvelist suficient
de stăpân pe mijloacele sale, cu o bună
memorie a limbajului şi a gesturilor eroi­
lor săi, acţiunea organizându-se constru't
in sensul dramaticului, sforţarea artistică
dominând cu inteligenţă orice altă reac-
ţiune omenesc posibilă.
Nuvela se desfăşoară, pe două planuri
interpătrunse, într'o serie de momente
decupate cu oarecare abilitate, nu fără o
anwnită căutare a efectelor. Tempera­
mentul de visător, iubitor de idilă Si mt.
tafizică al lui Ghidu Faibis alternează cu
brutalitatea şi cinismul scenelor in care
apar Otiiia, via M-me Blum, sau acel
căpitan Suru, atât de veridic si atât de o-
dios în bestiala sa animalitate. Paginile
în care aceste personagii îşi fac apariţia,
sunt de o precíz e, de o minuţie a obser­
vaţiei şi de o răceală cinic-attistică nu
tocmai generalizată în perioada strict ac­
tuală a literaturii noastre. Medul curse­
lor si al pariului austriac, pufin curent
în epica românească, aduce detalii sa­
vuroase, la fel de veridice, conturând toi
mai mult atmosfera vădit real stă a nu­
velei, care a ştiut să convertească, pe un
plan principial artistic, materiale mai a-
d c s e îndemnând la cronică, reportaj sau
a
articol. Direcţia revistei „Viaţa Româ­
nească" nu are niciun motiv să regrete
ospitalitatea acordată acestui promiţător
nuvelist....
a. marino
T E A T R U L N A Ţ I O N A L DIN IAŞI
I n t r a t in Iaşi, t r e b u i a să i n t r i şi i m
locaşul care gâdila v a n i t a t e a visători­
lor concetăţeni ai conului Mihai. Ni­
mic n u r e p r e z e n t a m a i bine oraşul de­
cât eleganta clădire a t e a t r u l u i Naţio­
nal.
Construit d u p ă m o d e l u l operei d i n ;
Paris, cu linii clasice, s e n i n ă t a t e a şi
g r a n d o a r e a săi ei căptuşită cu pluş roşu
şi catifele grele t r e b u i a să dea p r e s ­
t a n ţ ă actorului şi n o r m e l e securitate!
aristocratice. Sala caldă şi comunicati­
vă p ă s t r a totuşi d i s t a n ţ a cuvenită în­
t r e actor şi public, oare d e s p ă r ţ i t d e
i n t e r p r e t m a i m u l t decât d e s c e n ă .
p r i n t r ' o esenţă specială, uita o clipă de
actorul p e care-1 vedea î n fiecare sea­
ră cu bateriile înainte, la bodega de
peste d r u m şi-1 vedea m a i înobilat chiar -
dacă avea m a i p u ţ i n talent. N u se poa­
t e scrie o istorie a t e a t r u l u i r o m â n e s c
fără a se p u n e la loc d e f r u n t e şi T e a ­
t r u l Naţional, oare deşi în o r a ş u l r e ­
fractar ideilor p r e a u n g h i u l a r m o d e r ­
ne, a încercat toate formulele d e teatru;
p â n ă la stabilirea „formulei ieşeW
care avea să domine în t e a t r u l ieşean.
Actorii m a i p u ţ i n cunoscuţi din c a u z i
că o r g a n u l principal al succesului, r e ­
clama, r^cte gazetele t e a t r a l e b u c u r e ş -
tene n u se i n t e r e s a u de actorii moldo­
veni c a r e e r a u p r e a d e p a r t e d e C a p i ­
tală şi a v e a u lefuri p r e a mici. A v e a u
u n farmec deosebit serile în care u n
Napoleon g r ă s u ţ sau u n palid H a m l e t
rostea t i r a d e c u cel m a i specific ac­
cent moldovenesc ; n i m e n i n u poate
nega însă poezia t e a t r u l u i şi p e cei
câţiva actori d e talent ca: Eliza P e t r ă -
chescu, T u d o r Călin, G i n a S a n d r l , A u ­
rel Ghiţescu, Const. R a m a d a n , Miluţă
Gheorghiu, etc- M a i m u l t decât prezen­
tul, t e a t r u l trăia, ca de altfel î n t r e g
I şui, din u m b r e , dira amintiri. Stafiile
t r e c u t u l u i e r a u p r e a m a r i ca să n u li
se simtă foşnirea (pe coridoarele lungi
u n d e se t â r a m o l c u m prezentul. Răz­
boiul şi-a lăsat u r m e şi î n clădirea tea­
t r u l u i . A u r ă m a s azi n u m a i stafiile n e ­
d u m e r i t e încă şi vechile tablouri cu
păianjeni ţesuţi p e r a m e .
A m aflat zilele t r e c u t e că, după m u l ­
te p e r e g r i n ă r i , c a r a v a n a Naţionalului
ieşean se stabileşte la Sibiu. V o r r ă ­
m â n e o a r e însufleţiţi de aceleaşi scutu­
rări ieşene, d e aceleaşi v i b r a ţ i i dulci d e
amiază i e ş e a n ă ? Oricum este timboll-
15
 «ă aşezarea p a r ţ e i vtf d*n T e a t r u l ÍTa-
ţional ieşean pe p ă m â n t ardelenesc...
P e ruinile vechiului t e a t r u vor cânta
bufniţe veritabile lax p ă d u r e a va
înainta t r i m i ţ â n d solie de buruieni în
inima b ă t r â n u l u i locaş, că* un s e m n d e
a m e n i n ţ a r e din plăzmuirea m a r e l u i
VW!
al. popor M
CRITICA
LITERARA IN A N T I C H I T A T E
Intr'o lucrare publicată recent te edi­
tura Casei Şooalelor („Formarea ideilor
literare în antichitate"; d. D. M. Pippidi
susţine o teză de natură a diferenţia în
mod clar şi semnifiotiv atitudinea criticu­
lui literar din antichitate de aceea a cri­
ticului modem. Ceea a preocupă astăzi
în primul rând pe criticul literar este
exprimarea unei judecăţi de valoare asu­
pra unei орег de artă. Ia formularea a-
ѳ
cestei judecăţi el foloseşte deopotrivă
conceptele şi normele unei estetici ce
tinde din ce în ce mai muii să devină
autonome şi pe de altă parte, impresiile
şi trăirile pe care propriul său gust şi r a ­
finament i le furnizează. Deasemenea el
tinde să considere < тега literară în ea
însăşi, izolată de celelalte coordonate
istorice şi sociale pe care geneza ei le
implică.
Ou foarte rare excepţii, criticul literar
antic era preocupat mai mult de pro­
bleme mai puţin generale oare tindeau
nu la formularea unei judecăţi de va­
loare asupra operei, ci là enaiiza ei fie
din punct de vedere al poeticei, al tehni-
cei, f i d;n punct de vedere al genezei
e
sale: problema inspiraţiei, a rolului etic
I e care o operă literară îl poate avea în
o e i e . a t e etc.
O asemenea diferenţă între atitudinea
eritcului literar antic şi cel modern, d.
D. Pippic'i o îace să reiasă din analiza
diferitelor texte ce ne-au rămas din an­
tichitate.
Ea se explică în?ă şi teoretic dacă ne
gândim că noţiunea de artă pentru artă
e'a format destul de greu şi relativ târ­
ziu, iar conştiinţa artistică a autonomiei
aartej apare formulată limpede şi cu toată
vigoarea abia în „Cr-tica puterii de jude­
cată" a lui I. Kant
O asemene conştiinţă a libertăţii ţi
a
autonomiei artei faţă da etic şi de social
s'a format treptat s ea reprezintă produ­
sul emancipării ar.ei în decursul t.mpu-
r ü o faţă de o serie de prejudecăţi care
r
stăvileau si înfrânau avântul literar şi
:
art etlc.
Din această cauză fenomenul art'stic în
antichitate, cu toate că el a avut 'va, a-
eee,=>tă pericadă una din desvoltările cele
гг.ьі grandioasa, era subestimat şi într'o
trăsură destul de mare subordonat unor
considerente extraestetice.
Analiza textelor de poetică şl critică
literară d'n antichitate pe care o între­
prinde d. D. M. Pippidi cu multă pricepere
ei eu discernământ, este foarte intere­
santă şi semnificativă pentu reliefarea
unei asemenea teze.
f. nlcolau
„POETUL"...
A citit protabil undeva că Villon, Ver.
laine eau a l ' mare poet a fost boem şi de
atunci i se ..are că inspiraţia e o muză care
PROPRIETAR» ABONAMENTE:
SOC AN. „UNIVBRSUL" antoritiţi şi initituţii 4800 lei
ioscrbX rab New 163 Trib. Ilfov particulare 12 luni 2400 „
ou freeventttaz& deea* pe eei еаге шпЫа
ou hainele ponosite şi rupte şi care, după
oelebra constatare & criticului Lovinescu,
işi pun pardesiul direct peste cămaşă.
Chiar când are posibilitatea sa-şi cumpere
un palton, preferă d u aceasta causa să
facă un chef, deoarece se teme ca nu
cumva să se rateze.
Spre deosebire de tinerii superficiali
sau prozaici care imită anost codul ma­
nierelor elegante, el fi-a făurit un «od al
manierelor poet.ee: îşi lasă păr lung sau
ie tunde scurt după telul sentimental sau
ermetic în care scrie; e neglijent sau ex­
travagant în ţinută, după cum are sau nu
bani; ате un limbaj format exclusiv din
paradoxuri, exclamaţii şi maxiimé, pentru
ca să pară inspirat în fiecare moment...
Se poantă, într'un euvânt, după manualul
poeţilor adevăraţi şi geniali pe care 1-a
descoperit din instinct sau într'una din
rarele lui lecturi fiindcă deobice.u nu se
îndeletniceşte cu cetitul căiţilor, ca să nu
sufere influenţe dăunătoare sau să nu-şi
diminueze personalitatea.
E totdeauna în căutarea unei 1шм«:п1
bombastice pe care o vânează pe unde
poate: pe stradă, іп convorbirile cu prie­
4
tenii, in restaurante sau uite localuri fo rte
a
frecventate do poeţi. Are din această, cauză
totdeauna aerul cuiva care vrea să prindă
muştele din sbor...
Şi-a făurit din sta o adevărată modă şi
a devenit în această prtwnţă cel mai aprig
concurent al femeilor. Când se manifestă
în publie (ш vreo revistă sau ziar) are
impresia că este la un fel de bal. şi că
toată lumea se uită ea vadă dacă are cu­
vinte destul de extravagante şi ţipătoare,
Iar frazele lui sunt aşa fel făcute ca lu­
mea să nu rămână cu altă impresie decât
aceea, că cel oare le-a scrie trebui să
f e un poet foarte mare şi nou.
A auzit sau a citit iarăşi că Poetui re­
bus să aibă personalitate... Şi de atunci
cuvintele iui cele mai preferate sunt pro­
numele personale scrise cu majuscule şi
tot din această cauză îşi strecoară numele
nu numai la sfârşitul poeziei dar şi în cu­
prinsul ei. ca nu cumva lumea să uite şi
să-1 confunde cu vreun altul.
Fie că are sau nu talent, ee sileşte să
pară totdeauna altfel de cum este, fiindcă
aşa i se pare lui mai poetic şi mai frumos.
Când nu-1 vede nimeni este omul cel
mai cumsecade şi mai prozaic, afară nu­
mai dacă nu este într'atâta de terorizat dé
codul manierelor poetice, încât să i se pară
că zidurile au ochi şi urechi şi ca nu
cumva cineva (sau el însuşi) să-1 sur­
prindă în adevărata lui înfăţişare.
Prieteni sinceri deobiceiu nu are, fiindcă
vede în ei sau rivali sau indiscreţi. Secre­
tul fiecăruia e simplu şi teribil în acelaş
timp: STERILITATEA.
f. nicolau
; SETEA LINIŞTEI ETERNE
Amestec de m e m o r a i de călătorie, jur­
nal interior şi itinerariu spiritual, recenta
carte a d-lui I. M. Raşcu ne pune în faţă
aceeaşi imagină orignală şi neconfor-
mistă, const'tuită de mai multă vreme,
figura scriitorului tinzând tot mai hotă-
rît la cea mai deplină singularizare. Se­
tea liniftei eterne (Buc. „Cugetarea", 1943)
reprezintă — spre dsosebire ăs viaţa
sfintei Tereza dm Lisieux — doar jurna­
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA
BUCUREŞTI I etr. Breaeiana IJ—Ii
• laiil 1330 „ І І І І Г О Я
lul unei retrageri Іятгрошгѵ, fatr*o rné-
năetire franceză d» Trap fit, petrecută
fa August 1929.
Volumul cuprinde • confasdun« suspi­
nată, profundă, plină de efuz une mistica.
D. I. M. Raşcu crede în miracole, în Sfin­
tele Taine, în dogme, vădind o structuri
cu totul candidă, anacronică, pudibondă,
mizantropică, p» alocuri direct miaogkiă.
Autorul este, d pildă, pur şi simplu scan­
e
dalizat de scurtimea rochiilor tinerelor
credincioase, care au ne mal văzuta im­
pertinenţă „de-a veni, pe timpul călduri­
lor, în biserică, având capul descoperit
sau (horribile dictu.') pulpele goaue...",
ceeace, fireşte, „este o pură necuviinţă
faţă d« Casa Domnului..." (pag. 81).
Se pot găsi în 5 e t e linijtei eterne si
a
alte reflexluni tot atât de savuroase, sub­
til distractive, pentru cititorii cu mai pu­
ţine înclinări ascetice. In cele din urmă
tneă, gustul contemplaţiei, temperamentul
visător şi monahal al scriitorului nu
poate să nu ne impresioneze. D. I. M.
Raşcu este o personalitate necenformittă,
cu o bogată viaţă interioară, évitant tri­
vialitatea vieţii diurne printr'un refugiu
hotărât spre cea mai intensă spiritualitate.
Gestul său are o profundă semnlfkaţje şi
nu poate inspira decât consideraţi* cea
mai desăvârşita.
In cele nouă r l e petrecute ю M-rta
Soligny - la - Trappe, d. I. M. Raşcu Îşi
Impărţe existenţa între o meditate, o
a
lectură pioasă, rugăciunei, participând la
toate liturghiile, asistând smerit ia orice
missă solemnă. In vulgaritatea tot mai
accentuată a unei apreciabile părţi din li­
teratura română silueta d-lui I. M. Basou
Începe să capete secrete afinităţi cu pio
tura d vitraliu şi cu vechile miniaturi
e
de pe manuscrisele medievale p ; care
scriitorul le preţueşte atât de mult»
a, marine
REDACŢIONALE
O notă din numărul nostru precedent,
tri care se semnala epurarea din câmpul
finanţelor a d-lui M. Vulcăneecu si i se
îmbia consolarea platonică a poeziei, tu>
gerându-i-se astfel un fel de ironică
„întoarcere a poetului la uneltele sale"
(de mult pierdute), a avut darul să in­
trige pe un confrate.
Na vom întârzia' asupra .intenţiilor
politice care ni se btribuesc, şi care
nu există; consecvenţi atitudinii noas­
tre principiale, nu vom înuădui intru-
siunea politicului in sfera castă h lite­
raturii. O confuzie, pe care suntem cei
dintâi s'o regretăm, ne obligă Insă la
o lămurire.
Nota a fost atribuitul t!~lul Cdmft
Petrescu, întrucât se afla Grupată, îm­
preună cu altele, sub iniţialele C. P. Na
putem cere confratelui nostru să stie ci
Semnatarul notelor C. P. e d-l C. Poe-
telnicu; dar avem de scuzat, in plut de
aceasta, o regretabilă inadvertenţă de
ordin tehnic, căreea i se datorează ab-
senfa, de sub nota incriminată, a iniţia­
lelor adevăratului ei autor, prietenul
Barbu Brezianu. Eram datori cu aceste
lămuriri, întrucât numele preţuitului
nostru colaborator, d-l Camjl P"*rt>ncu,
л fost întcmalăfor rostii tnfr'e cnti'tnn*
care nu-l priveşte cât de put/n.
al. •iorănesea
Apare săptămânal
PREŢUL 60 LEI
LttJl