A N U L I. — NO. ŞI. ao BANI NUMĂRUL D U M I N E C A 4 SEPTEMBRE, IJ>O$.

|
FURNICA A P A R E ODATĂ PE S Ă P T Ă M Â N A •
ABONAMESiTK
II PE UN ari 10 LEI |\ ŞASE LUNI 5 LEI G. RANETTI—N. D. ŢĂRANU
HNUNTURLLE SE PRIMESC DUPĂ TMIOIALĂ '
ADRESA. R E V I S T A „ F U R N I C A "
BUCUREŞTI ii. ;
PLATA ABONAMENTTILUL ÎNAINTE •

DESEN DE I. ST5URER

D. PRIMAR M I Ş U C A N T A C U Z I N O , SUPRANUMIT „PĂRINTELE CAPITALEI"

—• Atîta de tînăr şi cu copil aşa de bătrân!

 2-
flUC0M0BlbI5£lft D E Lfl E E f l O W
" Se ştie că d. Alecu Davilla, noul
director al teatrelor (care fie zis
în,-- parantez tot nou o să rămîe,
căci nu o să aibă timp să se în­
vechească în slujba asta), se ştie,
zic,—şi-o spun foarte serios—că
e ceea-ce se numeşte în vorbirea
qurentă «un băiat inteligent». Dar,
spre a fi un bun director de tea­
tru, nu-î destul să fu un băiat in­
teligent, să' aî o conversaţie plă­
cută cu cucoanele în saloanele fri­
vole, unde inteligenţa adesea este
mai puţin apreţuită de cît cravată
«epatantă» a unuî Fasonel oare­
care.. Spre a li un bun director de
teatru iui-! de-ajuns nici chiar să-ţî
razi mustăţile şi barba, cum a fă­
cut d. Davilla, asemuiudu-se ast­
fel artiştilor pe cari arc să-î con­
ducă. Spre ,a fi un bun director
de teatru, ţi se cer alte însuşiri.
Mai înainte de toate, este indis­
pensabil ca dragostea pentru arta
dramatică să fie pasiunea 'care 'ţi
stăpâneşte mai covîrşitor sufletul.
D. Davilla. însă, nu pare a iubi
peste măsură teatru!. Numai «flir­
tează» cu el. Dovadă că, după Vlaicu
Vodă, fericita d-sale piesă, de de­
but,, talentul d-sale, care înmur-
gise aşa de promiţător, nu ne-a
mai dat nici-o floare; şi—-şi ierte-'
ne simpaticul director dacă 'î vom
spune că a ajuns ia o vîrstă când
sterilitatea poate lesne să devie
cronică,.
Ce! cari '1 cunosc de-aproape
ştiu că pasiunea dominanţă a d-luî
Alecu Davilla este aceea a spor­
turilor uşoare, şi 'ndeosebi şi mai
pronunţată : pasiunea automobilis­
mului. D. Davilla este un excelent
«chauffeur», fireşte un «chauffeur
mondain», nu de profesie. însuşi
ministrul instrucţiune! publice apre­
ciază în primul rînd această cali­
tate a d-liiî Davilla. Dar, precum
nu poţi să ţii doî pepeni într'o
mână, tot aşa nu poţi să conduci
bine un teatru cu aceleaşi mîinî
cari sunt prea ocupate cu condu­
cerea roatei cârmace a unui auto­
mobil,. .r
Automobilismul absoarbe astăzi
în grad superlativ remarcabila in­
teligenţă a directorului teatrelor;;
E explicabil psihologiceşte cum,
FURNICAr
subt imperiul acestei puternice pa­
siuni, d, Davilla rîvneşte să trans-.
forme şi Teatrul Naţional într'un
mare automobil, adică să ajungă
ca instituţia aceasta să meargă sin>
gură: fără public şi fără actorj..
Pentrn a atinge această ţintă, ce
'şî-a zis d. Davilla? Automobilul
merge fără cai. Nu s'ar putea deci
desfiinţa şi publicul spectator, care
de-atîta amar de vreme s'a înhă­
mat şi se strădueşte să facă' să
meargă Teatrul înainte, cu toate
beţele 'n roate pe cari i le-au pus
adesea nişte direcţiuni ce 'şi pier­
duseră frina şi o luaseră-răsti a'
peste cîmpî ? ;
, Pentru un om,cu inteligenţa re­
cunoscuta a d-luî Davilla, realiza­
rea acestei fundamentale reforme
nu a fost grea. D-sa a anunţat,
în. adevăr," că în viitexf rea-stagiune
va.-reprezenta cu predilecţie, piese
de Plaut şi de alţi autori cari aii
trăit înainte de Christos, Teatrul
trebue să fie înainte de toate o
şcoală, a spus d. Davilla. Cugetare
pe cît de profundă pe atât de ori­
ginală. Teatrul Naţional trebue să
insţruească mai cu seamă pe copii.
Dacă însuşi Parlamentul ţăreî este
une oii un «Kindcrgarten», de ce
Teatrul Naţional n'ar fi măcar o
şcoală primară de ambe-sexe? Sta­
lurile să fie" înlocuite cu banei,
scena să devie o catedră! Nottara,
Brezeanu, d-na jonaşcu, Li ci ii, etc.
să se transforme în profesori aî
tinerei generaţiunî. Baletistele, pro­
babil, ar înlocui cu succes pe gu­
vernante, unele din ele chiar pe
doici,' . stăruinţă isbîndirea idcalulul,d-sale,
Ori, pentru a.dăscăli, pe copil,
d. Davilla nu putea alege mai ne-
merit de cît copilăriile artei dra­
matice, şi. a şi pus în studiu piesa
Aulularia. a lui Plauţ (născut la
anul 2 2 4 a. Chr.), din care Mo-
lierc a scos subiectul-genialei sale
comedii Avarul Aulularia a fost
botezată de d. Davi'la :* Căldâruşa,
care—ni se pare-r-^se va juca chiar
în ziua de deschidere a Teatrului
Naţional.^' '• .
Cu modul acesta, înţelege ori­
cine că d. Davilla a. izbutit per-^
:
fect să desfiinţeze publicul de la
teatru.
• Aveam prw,.urmare, dreptate să
r ;
spun la începutul acestui articol.
SCRISOARE
^Adesea, 'ţt- vis, iubito îtnţ apari
tPrivindu-mă ţîmbind ca altă dată:
Cu ochii tăi frumoşi cu gene- mari
Cum n'a avut p nare altă- fată.
. Şi toată %iua 's prins în duioşiea,
" Ce 'tni varsă''n suflet ochii, ce 'tador;
Iar ţmdu-mi pleacă în tovărăşia
Dorului nebun de dragul lor.
înfrigurat îmi răscolesc sertarul,
Citesc scrisori, ca mine 'ngălbenite
Şi lacom sorb pînă la fund paharul
Cu amintiri, de jalea mea cernite.
Şi plîng de dorul vremurilor duse
In neant, pe-aripa vrajbei hîde,
De jalea tinere(ei mele-apuse
De gura ia, că n'v mai văd cum rîde.
P.S. Te rog, nu crede, ce scriu draga mea
Spun minciuni... lioala-asta stupidă
Am căpătai'o încă după vremea,
Cînd sărutam gurila ta perfidă.
S. A. Conta
că un director, care debutează pe
scena .unul Teatru Naţional Ro­
mânesc, în anul 1905 d. Christos,
cu autori dramatici ca Plaut, nu
poate să aibă un amor serios pen­
tru teatru : ci, cel mult un amor
Plautonic ca să zic aşa. Rezultatul
va fi că d-1 casier al teatrului va
deveni foarte rău Plaulnic,,căci cu
Căldâruşa numai popii fac parale
în ziua de Bobotează.
Suprimarea publicului care ve­
nea la teatru, va atrage după ea,
fatal, şi suprimarea actorilor. De
altminteri, d. Davilla, urmînd cu
a început deja prin a încerca să
isgonească din Teatrul National pe
decanul artiştilor romînî, pe d. Cos-
tache Nottara. D. Davilla spera că
în curînd, se va scăpa şi de ceîTalţi.
Atunci, va fi fericit
Atunci Teatrul Naţional va fi
preschimbat în adevăr într'un au­
tomobil. Teatrul Naţional va mer­
ge-—crede d. Davilla—ş"i-fără pu­
blic, şi fără actori, avînd numai la
cî.rmă un «chauffeur* di baci (i;
Suntem de acord cu.d, Davilla.
Credem -şi noi că Teatrul Naţional
va putea să meargă aşa.
Da, va merge... la faliment.
Tarascon.
 e â n t e c u l JYiiîi O r B u ş o n
Cîntat de d-na L. Brezeanu pe aria romanţei
„Luna ştie...".
Miţa ştie, dar nu spune
Multe taine de amor
Petrecute şi uitate ) y
In tăcerea nopţilor. )
Miţa ştie că la dînia
Vin şi oameni însuraţi,
Senatori, chiar foşti miniştri
Vin ca să... Dar no t'aflaţi.
Miţa ştie cum cei cart
'Bietul Stat la cale pun
Sunt ridiculi cind... Cer scurt.
Imposibil să vă spun
Miţă ştie cîtt drame
In familii se petrec
Tiînd şampanie cu Miţa
Mulţi rămas-au extra-sec:
Miţa ştie ce divorţuri
Zilnic sunt la Tribunal,
Cîte căsnicii ea face
Să sfirşească prin scandal
Miţa ştie cum minorii
'Pentru-o sulă daii cinci mii
Şi cum unii mai desmetid }
Comit chiar plastografii. ) bis
Miţa ţtie chiar cucoane
Măritate şi cu rost,
Ce, ca nişte Tirbuşoane
'Prin oteluri noaptea-aă fost.
Căci sunt dame prea cochete,
Cu «jour-fix» şi cu salon
Ce spre-a''şi face^toalete ) ,.
Fac ca Miţa Tirbuşon. )
Dar de Miţa n'aibâ frică
Cei căluţi in aşa hal,
Ea nu va spune nimica... )
Secret profesional. ) bis
Miţa ştie, dar nu spune,
D'aia are bani buluc,.
Toalete, cai la curse
Echipaj cu cauciuc. bis
Şi mai are Miţa blonda
' Un puţ mare cu petrol;-
Cine-i însă cel cu sonda,
Miţa nu-l va da de gol. bis.
Cyrano.
Rugăm pe" d-nî abonaţi rămaşi în
urmă cu plata, să binevoiască a tri­
met e banii prin mandat poştal, fiind
hotărâţi ca de la N-rul 52 a rid le
mai expedia revista.
Adresa: Revista „FURNICA", Bu\
cureştî :':„ • .1.
BANI P E AMANTE
his
bis
)
u
)
bis
Proverb englezesc: Time is money. (Timpul e bani).
H H 5 D M - X E N 0 P 0 L ~ R I R I f l
) însă reclama este tot ce poate fi mai scâr­
) bis
Se ştie că d. Xenopol de la Iaşi vrea
cu ori-ce preţ să transforme într'o nouă
Madam Smara, adică într'o poetă genială,
pe pseudonima Riria de la Iaşi.
încercarea aceasta a d-luî Xenopol pă-
rândui-se d-lul B. P. Hasdău cam •— ca
să zic aşa — ^zr/diculă, pusnicul de la
Câmpina a scos din teacă sabia-I de To-
ledo, care nu s'a ruginit tocmai mult, şi
într'un articol a făcut hareea — parcea pe
colegul său Ieşan' de la Academie.
La rîndul săii, academicianul* Xenopol
într'un limbaj foarte puţin academic, a
ripostat în revista' «Ririomanul», pardon
«Romanul».
D'aieî"scandal. Vorba ăluia: Cînd doi
se ceartă al treilea câştigă. Al treilea în
această împrejurare nu-î de loc. pseudo­
nima Riria care, din cauza acestei pole­
mici, a văzut cu durere veştejindu-se cu­
nuna de flori de sorcovă cu care îî în­
cinsese d. Xenopol fruntea, consacrân-
d'6 rîiaaâre" poetă. Al treilea, cel care
cîştigâ din cearta' academicianilor este :
publicul cititor al «Furnicel».. Acest va­
loros public nu se poate să nu se des-
făteze citind al doilea articol publicat de
d. Hasdeu în afacerea Ririeb
în al. doilea articol,; ,d. Hasdeu ne po­
vesteşte următoarele amănunte asupra re-
laţiunilor d-sale •— oneste de • altminteri
1
,— cu; celebra ,pseudonima.de da , Iaşi:
CA55 A
Reclama se iartă in comerţ. în literatură
bos. Riria e reclamă-monstru, care a pus
mâna pe câţi-va nenorociţi tineri servindu-î
drept pistolaşe de alai, dar maî ales a is-
butit a încăleca pe A. Xenopol, ajuns cu
desăvârşire de ris şi de milă, un instrument
nerensponsabil al uneî nulităţi literare «ne­
asemănate».
Inchipuindu-şî că va putea să mâ cuce­
rească şi pe mine tot aşa cum cucerise pe
regretabilul Academician, Riria începuse la
1902 a'şl aşeza bateriele asupră'mî adre-
sându'mî următoarea epistolă :
«Doriam a seri o dramă naţională şi cău­
tam mereu. Iată că prietenul nosttu D-l A.
«D. Xenopol vine şi-mi aduce o carte:
«Ion Vodă cel Cumplit; o citesc triă 'nbât
«de această scriere unde se vede inima şi
«sufletul acelui care a sxris'o, şî nu ştiu
«de ce'mî pate ca ori ce carte în care'â
«fost o-inimă, un suflet, acea inimă, acel
1
«suflet se desprinde încet şi merge d« c&-
«prinde inima şi sufletul acelui ce o citeşte,
«dacă acesta este stăpân şi el pe aceste
1
«mari puteri ale omiiltii: M'am apucat 'dar
«să o scriu această dramă» etc. -etc'., apu-
cându-se a'mî cere permisiunea de .a pune
ca. titlu: Ioan Vodă cel cumplit după Has
deu», şi se apucă sau maî corect mă apucă
«primiţi asigurarea admiraţiei puternice .a
RIR1EI."
• Speriat de apucăturile cele puternice ale
R-iriel,..îngrozit mai. cu seamă de ghiveciul
psicologic de «inimă şi suflet care se des»
prinde şi merge, de cuprinde inima şi.su-
,«fletul,i dacă acesta e stăpân şi iei. pe aceste
«mari puteri...>, eu n'am răspuns nemic,
abolsut nemic, şi ast-fel am scăpat de ca­
tastrofa de a figura şi numele meu pe dra­
ma Ririei, — o dramă absurdă, care nici
nu are nemic comun cu cartea mea. Car­
tea mea, fie bună sau rea, în ediţiunea a
2-a din 1 8 9 4 , cuprinde pe paginile 2 5 1 — 2 5 2
o apreciare despre întreaga activitate ştiin­
ţifică a D-luî Xenopol; iar în ediţiunea vii­
toare va oieri, neapărat, o apreciare despre
Riria, adecă despre ca-Riri-catpră bidiviului
evangelic. Pseudo-drama, fără pretinsa mea
participare, a apărut la întunericul tiparu­
lui în virchiva Societate! Ştiinţifice din Iaşi
1 9 0 3 Maiu-Iunie; şi măcar că eu nu res-
punsei nemic la dorinţa Ririei, şi prin ur­
mare m'am arătat resistent la «admiraţia
cea puternică» a autoarei, totuşi n'am în­
cetat de a fi persecutat. D. Xanopol mi a
trimis un exemplar, scriind in frunte: cA-
„micul Hasdâu este rugat a citi admirabila
«tragedie a Ririei, scrisă după datele luî
cuprinse în Ion Vodă cel Cumplit, şi după
citire a'i comunica impresia sine ira et
studio cum se cuvine unui mare maestru
al cugetăreiî. A. Xenopol." Uf, uf! nici
de astă-datâ n'am răspuns nici un cuvânt,
nici o virgulă.
Mai departe, d. Hasdău scrie :
După ce mi s'a trimis «admirabila tra­
gedia,» silindu-mă a o admira cu ori ce
preţ, Riria n'a încetat de a mă urmări cum
urmârăşte cu dragostea o babă pe un mi­
nor, eu ariciu de şeapte-zecl de ani.
lntr'o zi mî-a sosit la Câmpina, in ermi-
tagiul meu, un nou plic de broşuri, toate
cu glasuri introducătoare de neobositul bi­
diviu evangelic dintre care voi menţiona
numai două :
I. Cânturi vechi 1878—1889, Bucureşti,
Gobl-Rasidescu, 1 9 0 2 , unde, pe fronstispiciii
Riria scrie cu mâna sa :
«Micile viorele cată umbra stejarilor.
„Autoarea."
D. Xenopol ar fi trebuit să spună „nea­
semănatei poete," că micile viorele caută
lumina soarelui, iar nu umbră, ci umbra
stejarilor o caută anume ciupercile, maî a-
les qele veninoase, mă ferească Dumnezeu.
II Cânturi noue 1 9 0 1 — 1 9 0 2 . Bucuresci
Gobl-Rasidescu 1 9 0 2 , cu portretul Ririei,
în josul căruia autograful:
«Salută de departe pe maestrul iubit, la
însuşi.»
Văzîndu-mă «maestru iubit,» ba încă «la
însuşi», era cât p'aci să leşin dar m'am mân­
gâiat că sunt «un maestru» adică unul din­
tre maî mulţi. Orî-cum însă, m'am hotă­
rât sâ protestez cu zgomot, şi trebuia s'o
fac grabnic cu atât maî mult că tot atunci
 ,|9Q)

bid.iy ui .cel evanghelic mă . zoria prin ..două

scrisori rugându-rriă a colabora la noua re­
vistă pe care consorţiul, el şi Riria,'o în­
fiinţa fa Iaşi sub titlu de «Reînvierea». Pia­
nul era îndemânatec şi abil.-Riria.se vedea
• deja de odată încălecând pe ambii maeştrii.
Un moment şi aşi fi pierdut: deveniam un
al doilea Xenopol !... Eî bine, am resistat,
şi am scris articolul meu %iria şi alte, pu­
blicat în revista Cuyintul, Marţii 1904.

In numele cititorilor «FurnieeI» rugăm

pe madam Riria să facă mereu versuri,
pe d. Xenopol s'o laude, şi pe d. Hasdeu
sâ continue a-i combate. Zău, să maî ri-
dem şi noi puţin.
Spic.

MIŢA TIRBUŞON
(Lu, corpul tău. gingaş, şi başca
S e t o a l e t e t e = ţ î s u p e r b e ,
T u , c a p t i v e s i m u t r e i m b e r b e ,
B x i t o a t es e r i l e l aI ^ a ş c a .

-Sn, banca 'ritîiloţî fasonelif,

© n T i t i , j £ , e o n , o r i 1 / l y s s e ,
(La să-tî vorbească în. culise
Ş i - a r da p e © i d i s a u . p e i N e l l y .

T?e cînd în loji, s'aprind fosilii

© e - a t a l e m î n e c e suraese,
© o i l i c e a n i ş o p t e s c , la m e s e ,
—- B& v e z i c u m s e a m ă n ă c u . J £ , i l i !

r
J \ i c i u n p o e t , c h i a r dă-l c u p l e t e ,
T?erdut î n . r e v e r i i s u b l i m e ,
J H u ' n t r e c e c u - a l e tale r i m e
S p i r i t u a l e l e - ţ i c u p l e t e . '

ipi de ce m'aî într eba vre-odată,

T?e când din, JJrag Hirtă înghit, O AFACERE BISERICEASCĂ gemea părintele Veşcă, gros, ca din fun­
( L a D / C i ţ a ş i c a l i n a . £ a t ă - r
dul unul boloboc.
i J n .l u m e c e e m a i c u şpriţ. In crâşma iui moş Gherasitn mai ră­ — Măi, eu învirt politică, măi...
măseseră, în fumăraia vânătă, numai cu- — Pă-că-to-su-le!...
— Măi, eu îs român deştept, măi...
3 L u g r a v ş i s u m b r u ' ţ i - a ş r ă s p u n d e : vioşii fraţi intru Hristos : — Ba-ga-bon-du-le !...
Popa îchim, adică: potcap ros, doui
— J \ u e nicî, t e m p l u d i n , ÎLphes,ochi bulbucaţi, o barbă cărămizie, un — Măi. eu sunt baron de minte mă.,
J f i c î 3 / t o ş i î c u l o c a l u l u n d e antereu măsliniu, pân'la genuchî, o cin­ — Pă-că-to-su-le...
$ o a c ă t u r c o a i c e l e c u f e s . gătoare de curea cu paftale de alamă şi — Măi, eîi sunt gras de minte... He-he-
nişte cisme dintr'o vacă. hc.EI, comedie... Ei, drăcia dracului!...
Şi popa Veşcă, adică : o pălărie pleoş­ Mă rog, am mântuit vorba, nu mal zic ni­
I N i c ! s î n u lp l i n d e m i r o d e n i i mic, iaca nu maî zic nimic... Cîne să
Ş i d e d a n t e l e a l J X i n e t t i , . tită, doui ochi fioroşî, un nas cât o car-
toafâ, o barbă neagră şi sbârlită, — care fiu dacă 01 mal zice ceva !... Măi eu sunt
.INici pledoariile lui !Xeni, începe chiar de subt ochi şi se revarsă baron de minte... Mă rog am mântuit
( L i n u m a i I M i ţ a l u i î ^ a n e t t i , până la burta uriaşă,—un antirefi verzia vorba, iaca nu mal zic nimic, nu maî
şi nişte botine cîrjocate în sus ca nişte zic nimic...»
NUţache.
patine. Şi iar isbucne.aîi trîntind cu pumnul
Amândoi stăteau dinaintea oalelor cu în mas-â :'
Cu numărul viitor împlinîndu-se vin şi sbierau unul la altul bătând cu . «Mă! eu sunt gras de minte...»
pumnii în masa udă : Popa Veşcă maî gemu odată în barbă :
un an de la apariţia revistei, -FUR­ «Ba-ga^bon-du-le !»•
«Măi, eu nu mă tem de tine măi
NICA" va apare excepţional, în 16 Cîne să fiu dacă mă tem, cîne să fiu! Rostogolindu şl ochii fioroşî, şi ridi-
pagini vînzîndu-se tot cu 2 0 bani e- ţipa părintele Ichim, holbând ochii. cându-se' îşî luă .cortelul de doc şi eşi
xemplarul. — Pă-că-to-su-le.... Ba-ga-bon-du-le..., trântind uşa de se sgudui crîşma şi clan

ţănirâ clondirile şi paharele de pe tej­
gheaua lustruită.
I Părintele Ichim îşî întinse picioarele
pân 'n mijlocul crîşmeî, îşî dada potca­
pul pe ochi şi vârîndu-şl mâna în buzu­
narele anteriului începu a mormăi şi a-şi
roade mânios un colţ al bărbii :
«Ei comedie, eî drăcia dracului !... Auzi
vorbă ! Eu, popa Ichim, să mă tem de
-popa Veşcă? EI comedie, eî drăcia dra­
cului !...»
Prin unghere muşluia un purcel. Lampa
afumată bâzîia somnoroasa, şi deasupra
eî, pe bagdadia înegrită, tremura o roată
albă de lumină şi în ea, o pânză de
păianjen în o înfumurare uşoară. Afară
vîntul da tîrcoale crîşmeî chiuind, trîn-
tea cu zăpadă în geamuri şi sgîlţia uşa.
| | Părintele gemu încruntându-se:
" «Moş Ghierasime... umple oala, moş
Ghearasime...» Moşneagul luă oala încon­
deiată cu înflorituri verzî, aprinse un cai-
păt de lumânare şi se scoboiî în gârlici.
Popa Ichim prinse iar a mormăi :
«Hm... Auzi vorbă .. eîi să mă tem de
popa Veşcă... Eîi? Ei comedie... Mă rog
atât, am mântuit vorba...»
Moş Gherasim îşî arătă capul alb din
gura neagră a pivniţei, apoi trupul strâns
în cojocul înflorit şi pe urmă picioarele
vîrîte în ciubotele lungi, şi legănându-se
greoî, se duse şi aşeză oala plină dina­
intea cuvioşieî sale.
«Aşa, bravo moşule, să trâeştî,, strigă
părintele vesel.
Şi însfăcând cu dreapta oala, o duse
la gură cu dragoste mare şi răsturnă ca­
pul pe spate, ascunzându-şî chipul după
ea. Âpoî faţa bisericească se arătă roşie :
«Haaa, că bunu-i moşule, bun, minu­
nat ! Numai aşa maî uit de duşmani...
Eî da ce crezi că mi-I frică, moş Gheara­
sime ? Eî, şi ce dacă' are popa Veşcă
cruce de argint bătută cu pietre scumpe ?
N u face nici două parale, moş Ghera-
sime. Hristos, mâi, a fost răstignit pe
cruce de lemn, nu pe cruce de argint...
La cruce de lemn să vă 'nchinaţî voi,
măi !»
După aceste vorbe faţa bisericească se
ascunse iar după oală şi capul iarăşi se
răsturnă pe spate.
Moş Gherasim se duse si se aşeză
după tejgheaua încărcată cu ulcele, pa­
hare şi gărăfi,—îndărătul sulurilor de co­
vrigi, •— îşi scoase din chimirul ţintuit
luleaua şi îndopând'o cu tutun, o puse
în colţul gurei. o aprinse şi începu a pu-
1905
făi cu ochii ţintiţi la gura el. Afară vîn­
tul isbea unde de zăpadă în fereastra în­
gheţată. Şi lui moş Gherasim de câte
ori trăgea din lulea i se rumenea mus­
tăţile. Faţa cuvioşieî sale răsări iar de
după oală.
«Măi, Sfântu Gheorghe a mers călare
pe un cal,—eii merg pe lume, bre !
Mai degrabă a înturna popa Veşcă
Dunărea înapoi, de cât pe popa Ichim,
bre... Unu-î popă Ichim, sinwrnl E! nu
ştie să dea îndărăt, el tot înainte, sirea­
cul !..•
—• Aşa î, părinte.
— Cîne să fiu dacă nu-î aşa, cîne să
fiu.. Măi, eu îs grozav român la mânie...
Ce, crezi că mă sperii eîi de crucea lui ?
Eu, măi, eîi ? Am sâ-1 sfărm !... Ea îs
grozar român la mânie...»
Apoi gemu gios, încruntând sprînce-
nile :
«Moşule, moşule! Umple oala moşule
că daî de bucluc cu mine !
—• îndată, îndată, părinte !...»
Şi moş Ghearasim coborî iar în piv­
niţă şi aduse oala plină.
Uşa se deschise şi în prag se arătară
într un vârtej de omăt, două umbre plo-
conindu-se :
«Sărutăm dreapta, părintele.
— Ahaa, ia poftiţi încoace faraonilor!»
Ţiganii intrară sgriburind : unul cu a-
lăuta subt sumanul peticit, cel-l'alt cu
cobza. Părintele Ichim glăsui holbindu-se
la eî :
«Măi, ea să-mi faceţi o cântare... Au-
zitaţî ce vă spun eîi ori ba, ha ?
— Hauţit părintele, z:se cel cu scripca
plecându-se de la mijloc :
— Apoi dacă aţi auzit ce aşteptaţi,
mâăă ?»
Ţiganii, ca fripţi, începură o ţîrîită.
«Ho, hooo, staţi, măăă, răcni popa în-
tinzând dreapta ; măi, ştiţi voi, cine sunt
eu, ha ?
— Ştim, sărutăm dreapta, zise cobza­
rul rînjind.
— Cine mă ?
— Părintele Ichim....
— Ştiţi voi moarea mea, măi ?
— O ştim, părinte, săru...
— Apoi dac'o ştiţi de ce nu cântaţi
măăă, de ce ? isbucni părintele Ichim is-
bind cu pumnul în masă.
Balaurii, băgaţi în boale, prinseră a
cânta o bătută măruntă. Iar cuvioşia sa,
odată îşî sumese antireul în brîu, îşi
dădă c'o palmă în potcapul pe-o sprân­
ceană şi începu sâ sară ca un ţap, cu
oala 'n mână :
«Ziceţi-i măăi.,. Ştiţi voi moarea. mea,
măi... Ştiţi voî cine sunt eîi, bre?
— Părintele Ichim, zise cel ce scripca
contenindu-şî cântecul.
— N u crîcni, mă... Zi-i înainte mă...
Aşa... Am un gust... In ciuda duşmanu­
lui^. Moş Ghearasime, umple oala, m o ş
Ghearasime că daî de bucluc cu mine...
Uite aşa şi iar aşa... Hop».
Alăuta ţipa ascuţit în norii de fum.
Cobza bombănea somnoroasă. Sfinţia sa
să răsucea în caldele potcovite, bătea cu
 palmele îa carâmbi, se lăsa pe vine. A-
poi căzu pe bancă, suflând ca un fol :
«lac'aşa! în ciuda duşmanului... Eîi nu
mâ sperii de crucea lui, bre... Popa Veşcă
cică opreşte roata căruţiî... Ei şi? Mare
lucru ! Măi, eu opresc roata lumii... Da cc
vorbă... Eu sunt straşnic Romîn...
— Aşa-i părinte, cuvintesză moşnea­
gul din dosul tejgheliî.
— Mâi, eu sunt baron de minte!
— Aşa-i părinte.
— Măi, eu simt gras de minte !
— Aşa-i, părinte.
— Măî, cine să fiii dacă nu-I aşa,
cîne să iîu na !
— Aşa-Î părinte, mormieşte somno­
ros, moş Ghearasim. învăluit în fumul
lulelei.
Pe unnâ părintele Ichim işî dete c'o
palmă potcapul pe ceafă, îşi .vîrî mâinile
în buzunarele antireuluî şi întinzând iar
picioarele, răschirate, pân 'n mijlocul
crîşmiî, răcni la lăutari :
«Să-mi ziceţi acuma unul de alean
măi... A m eu aşa un gust... Măi, da să
-ml-o ziceţi cu foc măi, că vă sfărm...
Da ce vorbă, eu sunt straşnic Român...
Scripca începe a ţipa cu durere în
kangul moale al cobzei. Iar sfinţia sa,
lăsă capul pe spate, închise ochii şi prinse
a ofta cu jale :
«Aşa măi... Frumos, subţrel, ca o
ciocârlie, mâ, că te sfărm... Uite aşa, aşa
aici ai adus-o bine... Am eu ceva... Da
asta-î treaba mea... Nu maî zic nimic,
mă rog am sfârşit vorba...»
Moş Ghearasim moţăia de somn după
tejghea. Purcelul adormise într'un ungher.
Afară vîntul trecea cu plîngerele ernei
pe la ferăstruile îngheţate.
Cuvioşia-sa îşi ridică antireul, vîrî o
mînă într'un buzunar al pantalonilor de zică a plecat Zaharia în ţara de jos... Să Părintele Ichim sări îngrozit în mij­
şilac, scoase o basma mare roşie, şi plă­ se întoarcă Zoiţico, cînd 1-oî che.ma eu...» locul casei.
tind moşneagului şi ţiganilor, îşi luâ Sf-sa întră din tindă, cumpănîndu-se, Cucoana Zoiţica se văita în şoaptă :
cîrja şi eşi strigând: în lumina unei odâiţî căptuşite cu scor- «Vai de mine, ce mă fac eu... Val de
«O mie de ani pace, moş-Ghearasim !... ţurî, şi se trînţi pe un scaun : mine, mă omoară Zaharia...»
Eu sînt mare baron de minte, gras de «Aşaaa ! Bun, vra să zică a plecat! Iar cuvioşia-sa să învîrtea năuc în ju­
minte, moşule!... Mă rog, nu mai zic — Da dacă s'a răzgîndit, şi s'a dus rul mesei: «Zoiţico unde-î potcapul, Zo­
nimic... Am sfîrşit vorba. . O .mie de numai pînă la tîrg şi se întoarce înapoi! iţico... Potcapul, Zoiţico...».
ani pace...» — Fleacuri, zice sfinţia sa scoţîndu-şi Apoi deodată dădu peste el, îl luă, îl
Afară luna umplea cu lumina ei tai­ potcapul şi aşezîndu-1 pe masă. Cînd îţi îndesă pe cap, răsturnă un scaun, se re­
nică livezile şi ulicioarele albe. spun eu că nu vine, Zoiţico, să ştii că pezi la uşă şi impedeeîndu-se de prag
Părintele Ichim vorbea singur cumpă- nu vine... Eî comedie...». căzu cît era de lung în tindă ; se ridica
nindu-se: «Zaharia cică a plecat în ţară Cucoana Zoiţica era cam galbenă la suflînd ca un cal aprins şi-şi vîrî capul
de jos... Ei comedie... Ei drăcia dracu­ faţă şi din cînd în cind se uita cu frică între spiţiie scărei de la gura podului,
lui... Măi, deştept Român sînt eu... da spre fereastra acoperită c'o perdea al­ se opinti înainte : scara lunecă şi buf!
ce vorbă, sînt şmecher... Care nu se mai bastră de stambă. Deodată afară zăpada se izbi în uşa din faţă şi sf-sa se pră­
află... Mă rog, nu mai zic nimic, am scîrţîi sub nişte paşi grei. buşi jos cu ea în gît. De-afară de la uşă
mîntuit vorba...> «Vine cineva!» şopti cu spaimă cu­ se desprinse umbra părintelui Veşcă şi*
Vîntul trecea cu vuete de valuri prin coana Zoiţica şi rămase ascultînd încordat. începu a alerga prin virtejurile de ză­
grădinile nemărginite şi căsuţele ador­ Părintele Ichim holbă ochii la uşă şi în- padă, a zbura iîlfîindu-şi aripile antireu­
mite sub glugile de zăpadă. cremini pe scaun c'o mînă la ^arbă. luî, ca o uriaşă pasere neagră.
In faţa dugheniî lui Zaharia, părintele O undă de vînt se izbi în geam. Apoi Părintele Ichim se ridică, şi pe cea­
se opri. Un cîne se repezi zăpăind: «Vai, se întinse o linişte mare, în care se au­ laltă parte, prin fund, zvîcni în noapte
haracu Griveî... Eu sînt popa Ichim... zea numai tictacul ceasornicului vechiu ca scuipat de gura neagră a uşei.
Ei comedia dracului... Baron de minte, care-şî plimba rar pe perete umbra limbel Sf-sa părintele Veşcă întoarce capul
măi...» de alamă. vede cit vine de cumplit p'irintele Ichim,
Cuvioşia-sa se apropie de geamul lu­ O altă undă de vînt se izbi cu putere crede, prin viscol, că-1 Zaharia şi prinde
minat, bătu tainic de trei ori şi se duse în geam şi în tăceerea care urmă s'au- a fugi mai cumplit. Dintr'o ogradă se
la uşă. Zăvorul scrîşni, şi uşa se deschise ziră trei bătăi lămurite în uşa tindei. reped doi zăvozi stîrnind în urmă o
şi părintele întră în întunerecul tinzii: «Zaharia!» şopti cucoana Zoiţica frîn- droae de cînî.
«Cu buna-sara, Zoiţico... Care vra să gîndu-şi mînile. Cuvioşia-sa părintele Veşcă ajunge la

D. Ciurcu (aprinjoare) al doilea ajutor de primar al Capitalei.
pîrleazul caselor sale, îl sare cu doi ză-
vozî după el, şi o croieşte iar la sănă­
toasa prin livadă, spre casa care îl pri­
veşte mirată printre copacii negri.
Părintele Ichim dă şi el peste pîrleaz
crede prin întuneric că-i pîrleazul de la
cuscrul Vasile, se repede, lasă o bucată
de antireu în gura unui cîne, şi sare.
• Casa părintelui Veşcă era încinsă c'un
cerdac ce avea două intrări prin grădină.
, Prea sfinţiţii intrară ca suflaţi de o
vijelie: unul prin stânga, cel-lalt prin
dreapta; în dreptul uşii se izbiră pept
în pept: părintele Ichim căzu, cit e de
lung, pe spate, popa Veşcă căzu dea­
supra cu mînile în ochii popii Ichim.
Stele verzi. Popa Ichim crede că-î sub
Zaharia, popa Veşcă crede că-I deasupra
lui. Zaharia. Sfinţii părinţi se dau de-a
tâvălucul, vorbesc de sfinţi, cruci, dum­
nezei, mucenici, arhanghel, luminări, lu­
ceferi ; dar pace ! cu toate luminările şi
luceferii tot nu se face lumină.— Săriţi, mă
omoară tâlharii!—Nu mă lăsaţi, oameni
buni! Baron de minte, gros de minte !...
—Tâlharii! Tâlharii!
Cu chiu şi vai părintele Ichim scapă
<din mînile părintelui Veşcă, sare peste
parmaclîcul cerdacului, cu capu în omăt,
se ridică şi o rupe iar de fugă strigînd
«hoţii».
- Vîntul aleargă ţipînd, luna' aleargă
printre nori, casele albe tresar speriate
în lumini şi se ascund iar în umbră.
Părintele Ichim trece ca dus de un vînt
năstruşnic, filfîindu-şi aripile antireului,
ca o pasere uriaşă. Ajunge la crîşma lui
moş Ghearasim şi se prăbuşeşte înlăuntru
îngrozit, cu capul gol şi cu antireul fer­
feniţă.
«Hoţii, moş-Ghearasim !... Hoţii!... A
fost să mă omoare hoţii!... Adică nu
hoţii, duşmanul!... Dă mă rog, nu zic
nimic, am sfîrşit vorba... Măi, eu sînt
baron de minte, gros de minte!... L'am
sfîrmat pe duşman !... Mă rog am mîn-
tuit vorba... Măî, pe mine vîntul mă
mîngîie — pe duşman îl dă jos...»
La spate îi spînzura o fâşie de anteriu,
ca o coadă, şi un picior îi eşea printr'o
spărtură. •.
«Măi, da i-am tras o bătaie, duşma­
nului, soră cu moartea... Mă rog am
mîntuit vorba...»
Moş-Ghearasim moţăia, la tejghea, cu
luleaua în colţul gurcî.
Vîntul zguduia crîşma bătrînă, arunca
cu zăpadă în geam şi se înfunda în pod
ţipînd cu glasuri omeneşti. Iar sfinţia-sa
părintele începu a se plimba, cu mînile
la spate, tîrîndu-şî fudul coada anteriului.
N. N. Beldiceanu.
JYlarsilieza Grecească
Cuplete din „Miţa Tirbuşon", cîntate de Poenaru
pe aria „Oligheron Ke Kopteroa...
Chind din patrjd'am venito 'n Rumunia
In fes cu ţucure ma nu pălăria,
In loc de costomaso—aţela
Un brio roso ke fustanela
Si riiţî penti frânţi la buzunar
. ' Ca orî-ţe palicar.
Iar la dezuno adesesea am paţito
Se sugi limonii ca se'mi tai apetito,
Câţi chind n'ai ţiri ke niţi măsline.
Nu poţi se dezunezi tocmai bine,
Ke stomahiconu ţerea mereu,
Ma ţe puteam se-'i faţi eu ?
1905
Am fosto cheinero la caile Collaro,
La Ivraila pe urm'am fost samsaro,
Si n'âm scapato de saraţie
De cît fâcînd o planţintarie;
Zumate din bani te cîsti«am
La Greţia trimeteam.
Azi am ajunso c'o mica mosiora
Am vaţi, căpriţe si porţi, ke ena mora;,
Pe ţeranoi le zupoî de pele,
Le pun la munţi le forte grele,
Iar dînsile prosti niţi chirc nu zic :
Bag mesa io pe mozic !
Noi greţile avem un mare curazo ;
Cu Rumunia dac'ar veni un cazo
Ca să avemo noi bătălia,
Atunţî să vezi ţe mai vitezia :
Căţi nu ne-azunge niţi un proectil
Fugim ca automobil!
Kiriak Napadarjan.
MORAVURI. D E NOAPTE
Ajunşi în faţa gărei, unul dintre noi
se vaită: ,
— Mi-e sete!
— Cam des ! exclamă şeful nostru. Şi
cîte şi patru ne oprim locului, facem cerc
împrejurul unei mese aşezată vizavi de
gară, pe trotuarul din faţa trotuarului ofi­
cial.
Au venit unu, doi. trei, patru băeţi de
diferite mărimi, vîrste şi moravuri, fie­
care ne a întrebat:
— Ce poftiţi?
— Un litru de vin, patru pahare mari
şi un sifon de la ghiaţă — am răspuns
noi cîte şi patru, pe rîrid, celor patru
chelneri.
Băeţiî cari cum luau comanda plecau,
sbierau în circiumă cele poruncite şi ia­
răşi reveneau, plimb'îndu-se de colo pînă
colo, spionîndu-ne cu privirea, cătînd s'a-
udă ce vorbim.
— Ce se face cu vinul ăla? întrebăm
noi din cînd în cînd, pe rînd.
— E la ghiaţă — ne răspund ei, pe
rînd şi toţî ,1a fel.
Romînul cînd n'are de lucru, natural că
nu face nimic sau vorbeşte — ceea-ce :
 MICILE PRECAUŢIUNI

— Eşiţî în oraş singură" sau cu domnul?

— Pentru ce ?
— Ca să ştiu cum trebue să înod şireturile la corset.

tot una îi face, rezultatul fiind acelaşi. sului se ridică, şi ei urmînd răsturnarea — Ce-ai făcut, Costică ?
Ai mei s'aştern la taifas. Eu, plictisit pe spate a stăpînei lor, femeie foarte im­ — Nu-î rost! răspunde el .vîrînd re­
mă răsucesc pe scaun, privesc în lungul presionabilă şi gesticulantă. E idiot ce pede două degete în gură—cele eu care
stradei care e pustie... apoi reviu cu figura zăresc şi nu tocmai de seamă, ori-care apucase un mititel prea fierbinte.
spre circiumă. altul putând observa ceeâ-ce eu am văzut Convinsă că «nu-I rost», doamna din
Şi privesc prin geamul murdar, pătat gratis şi fără nici o intenţie. Anume: o pragul uşei mai zvîrle o privire provo­
colorat de mai multe sticle pline cu vi- pereche de glezne groase, aproape la ni­ catoare spre masa noastră, la care se
.şinată, mastică şi oţet, la spatele căruia, velul pulpelor, aureolate de nişte cercuri discută : Bibliotecile populare, clipeşte fă-
ca într'un aquarium, o doamnă grasă mo- şerpuitoara, galbene şi negre, produsul cîndu'mi cu ochiul, se retrage puţin...
ţăe la tejghea, pe un scaun. Dumneaei volanelor juponului şi dantelei ce'l îm- iarăşi apare... Desperată se duce să'şi
are aspectul greoî al unui Buda ce face frumuseţa. reia locul părăsit.
«pasenţa», continuă îşi leagănă trun­ (Prietenii care mă însoţesc sunt gata De aci încolo lucrurile petrecîndu-se
chiul aprobînd spusele altei femei, mai să se înjure. Subiectul: D. larga şi Se­ ca la teatru, să nu mă acuzaţi că de
în fund, cu ţigara în gură şi picior peste mănătorul). multe ori, poate, voi fi nedesluşit.
picior. Doamna cu ţigara In gură are Doamna picior peste picior se scoală, O pereche, braţ la braţ, ne soseşte
buzele de culoarea pantofilor, roşii cără­ vine pînă în pragul uşeî, • ţipă la băeatul din josul stradei, strîns lipită la ..şoldu­
mizii, pantofi ce la fie-care ridicare a gla­ , care îvîrtea mititeii pe vergelele grătarului: rile din'năuntru. El e luug că. de cîte

— AL TĂU S'A ÎNTORS DE LA BAL ?
— DA... CU ALTA.
ORI TRECE PRIN FAŢA UNUÎ FELINAR ÎI ASTUPĂ
LUMINA ; EA, TÎNĂRĂ ŞI CURAT ÎMBRĂCATĂ, CU
PĂLĂRIA CU TOT ABIA ÎI AJUNGE LA SUBŢIOARĂ.
CÎND AU TRECUT PRIN FAŢA CIRCIUMEI, FE­
MEIA GRASĂ, PREVENITĂ DE'COSTICĂ SERVI­
TORUL, STA CU FIGURA TURTITĂ DE GEAMUL CEL
MARE, PĂTAT COLORAT DE STICLELE ÎNŞIRUITE,
PLINE CU MASTICA, VIŞINATĂ ŞI OŢET. D-NA
CUFIGURAPLEOŞTITĂ FACE UN SEMN CU DE­
GETUL ARÎTĂTOR; FEMEIA LUNGULUI APLEACĂ
PUŢIN CAPUL ÎN SEMN DE APROBARE. ŞI AM­
BII, MEREU LA BRAŢ, SE DUC DE IAIFLOC LA
O MASĂ ÎN GANGUL CURŢEL—EL CU SPATELE
LA DRUM.
(ÎNSOŢITORII MEI JELESC «-soarta absolven­
telor de scoale profesionale».)
APUCÎNDU-MĂ POFTA DE FUMAT, INTRU ÎN
CIRCIUMĂ. DOAMNA GRASĂ, CARE ÎŞI RELUASE
LEGĂNATUL LIMBEÎ DE PENDULĂ, SE OPREŞTE
BRUSC DE PAR'CÂ I S'A STRICAT MAŞINĂRIA.
CEA CU ŢIGAREA ÎN GURĂ ŞI PICIOR PESTE
PICIOR, MĂ TACHINEAZĂ RIDICÎND PICIORUL ŞI
MAÎ SUS, LASĂ SĂ SE VADĂ JARETIERA PICIO­
RULUI REZEMAT PE DUŞUMEA.
— VĂ ROG, O ŢIGARE.
— DE CARE ? MĂ ÎNTREABĂ D-NA GRASĂ.
— DĂ'I UNA DE DAMĂ PENTRU CAVALER
— FACE SPIRIT FEMEIA CU JUPONUL GALBEN.
NICI N'APUCASEM SĂ VÎR ŢIGAREA ÎNTRE
BUZE, CĂ DOAMNA DE LA MASĂ S'A ŞI PRO-
ŢĂPIT ÎN FAŢA MEA.
— SĂ'ŢL DAII EU FOC, CĂ SUNT MAI Tέ
NĂRĂ—MĂ INVITĂ EA ÎNTINZÎNDU'MÎ ŢIGAREA.
— NU SE ŞTIE.
— ÎNCEARCĂ.
ÎNCERC DE POMANĂ: ŢIGAREA MEA, NU
ŞTIÎI CE ARE, NU NUMAI CĂ NU SE APRINDE,
BA CHIAR AMENINŢĂ SĂ STINGĂ ŞI PE A EI.
— STĂÎ, NU AŞA... AŞTEAPTĂ SĂ TRAG ŞI EU.
DUMNEAEI ÎŞI IA ŢIGAREA DIN MÎNELE
MELE, O PUNE ÎN GURĂ, TRAGE DE VRE-O
CÎTE-VA ORI CA SĂ-I FACĂ «FOC», APOI SE
APLEACĂ, O LIPEŞTE DE A MEA.
— BAGĂ DE SEAMĂ, ÎMI RECOMANDĂ EA...
TRAGEM AMÎNDOUI DEODATĂ.
ŞI TRAGEM... PFI! PFF!... EU FUM DE TU­
•V.. ,
i^ay 'i»##« ^s«
l PE CARE AL VĂZUT-O FUGIND, A MAL FOST
TUN, EA RESPIRÎNDU-MÎ ÎN NAS DUHOAREA-Î
ÎNĂCRITĂ DE ALCOOL.
AM EŞIT REPEDE, ZĂPĂCIT CA DINTR'O PO­
VARNĂ DE RACHIU. 'MÎ-AM REGĂSIT PRIETENII
LĂUDÎND: «Binefacerile căsătoriei».
PUŢIN ÎN URMĂ, UN TÎNĂR CU PĂLĂRIE DE
PAE—ALT-CEVA MAI DEOSEBIT NU AM PUTUT
DISTINGE—TRECE AGALE ÎNTRE NOI ŞI MASA
CELOR CARI MĂNÎNCĂ ÎN GANG, FACE SEMNE
FEMEIEI LUNGANULUI. EA SE UITĂ FIX, NICI
NU CLIPEŞTE.
TÎNĂRUL TAE DRUMUL SPRE CEL-L'ALT TRO­
TUAR, OCOLEŞTE ŞI VINE DE INTRĂ ÎN PRĂ­
VĂLIE, UNDE 'ŞL LEAPĂDĂ PĂLĂRIA CA SĂ ÎN­
CINGĂ UN ŞORŢ ALB. TOCMAI ACUM OBSERV
CĂ ERA UNUL DIN CEI PATRU SERVITORI.
AII MAI DEFILAT ÎNCĂ DOÎ, TOT CU PĂ­
LĂRIE DE PAE ÎN CAP, IĂCÎND MAÎ ACELEAŞI
SEMNE. FEMEIA LE-A RĂSPUNS DIN CAP CĂ
«NU POATE», ARÂTÎND SPRE ÎNSOŢITOR.
(ONORABILII MEI PALAVRAGII TOCMAI IS­
PRĂVISERĂ despre importanţa telegrafii!fără
sirmă).
— MAL STĂM ? ÎL ÎNTREB EU.
— CUM NU... MAL ALES DACĂ FACI CINSTE
—ÎMÎ RĂSPUNDE CEL CU: 'MF-E SETE !
— PORUNCEŞTE... EU PLĂTESC.
DUPĂ CÎTE-VA MINUTE APARE UN ALT BĂ­
IAT DE PRĂVĂLIE, CU O ŞEAPCĂ DE COMISIO­
NAR PE CAP. SE DUCE LA MASA CELUI LUNG,
SE APLEACĂ ŞI NU ŞTIU CE'Î ŞOPTEŞTE LA
URECHE.
— EU? ÎNTREABĂ MIRAT LUNGANUL.
— DA—ÎI RĂSPUNDE COMISIONARUL.
LUNGUL SE SCOALĂ, SPUNE FEMEIEI: AŞ-
TEAPTÂ-MĂ PUŢIN,—PORNEŞTE ÎN URMA CO­
MISIONARULUI CARE A LUAT O SPRE BARIERĂ.
LA VR'O DOUĂ MINUTE, PE CÎND FEMEIA
GRASĂ SE PREGĂTEA SĂ IASĂ DIN PRĂVĂLIE,
DOAMNA DIN GANG SE SCOALĂ REPEDE, APU-
CÎND ROCHIA CU AMBELE MURII O PORNEŞTE
FUGIND SPRE ŞCOALA DE PODURI ŞI ŞOSELE. Grădina Icoanei
FEMEIA GRASĂ RĂMINE UN MOMENT ÎN­
MĂRMURITĂ, APOI STRIGĂ LA UN BĂIAT DIN
PRĂVĂLIE :
— LIXANDRE,DĂ FUGA ŞI SĂ ML-O ADUCI
DE COADE!
LIXANDRU PORNEŞTE GALOP, DUPĂ CÎTCVA
MINUTE ÎL AUZIM TIPÎND :
— STĂÎ!
— DACĂ N'ARE SCAUN ! RĂSPUNDE O VOCE
ÎNECATĂ, TOCMAI DE PE CEL-L'ALT TROTUAR.
DUPĂ O JUMĂTATE DE ORĂ S'A ÎNTORS ŞI
LIXANDRU FĂRĂ FEMEIE, S'A ÎNTORS ŞI LUN­
GANUL CARE ÎNJURA FIIND-CĂ FUSESE PĂCĂLIT
DE COMISIONAR.
— UNDE ML-E NEVASTA? ÎNTREABĂ, EL
CÎND A DAT DE MASA GOALĂ.
— NU ŞTIU... A PLECAT DUPĂ D-TA, ÎI
RĂSPUNDE FOARTE .SERIOS BĂIATUL ÎNTREBAT.
— SĂ-MÎ FACI SOCOTEALA.
— MĂ COSTICĂ, AM ÎNTREBAT EÎI DUPĂ
CE A PLECAT LUNGANUL, DAR CE A FOST CU
FEMEIA AIA ?
— SĂ VEZÎ, D-LE. FEMEIA CARE O AVEM
NOI, AIA CARE FUMEAZĂ ŞI ACUMA ÎN PRĂ­
VĂLIE, S'A ÎNVECHIT... NU MAÎ VINE NICI
UN MUŞTERIU PENTRU EA. ASTĂ-L'ALTĂ, AIA
ODATĂ AICI, DAR A PLECAT CU UNUL CARE A
PLĂTIT O SUTĂ DE FRANCI PENTRU EA. ŞI PE
SEMNE CĂ A LĂSAT'O, CĂCI ACUMA UMBLĂ
HAIMANA DE COLO PÎNĂ COLO, TOATĂ NOAP­
TEA COLINDĂ CÎRCIUMILE. COCOANA VREA S'O
ADUCĂ ÎNDĂRĂT, CĂCI AVEA O GRĂMADĂ DE
CLIENŢI. EA ÎNSĂ NU MAL VREA DE LOC. DAR
TOT PUNEM NOÎ MÎNA PE EA.
— COSTICĂ! ŢIPĂ «COCOANA» DIN PRAG;
LASĂ OBLOANELE.
FIIND APROAPE DE ZIUĂ, AM PLECAT FIE­
CARE PE LA CASA LUI.
Nae D. Ţăranu.
CUIQUE SUUM
VENTUL scrie 'n Universul
Despre semizeii mitici.
DENSUŞEANU face versuri.
Domnul IORGA face critici.
Domnuliu A. D . XENOPOL
RIRIA 'i psalmodeaţă
Versuri scrise 'n «-noua formă».
CANCICOFF—pardon !—pledează,
PANAIT MACRI descrie,
Pare-mi-se grozăvii.
'Doamna SMARA «ad honores»
Face, dom'le, poeţi.
BĂDĂRĂU de bucurie
c
l<Uci nu vede minis'teru.
Circulari d'un chilometru
Scrie domnul KALINDERU.
DALLOERIN mai tencueşte
Un gigant imn japoneţ.
EU... îmi tot sărut nevasta
Şi din. cînd în cînd fumeţ.
1005. Alex. Gh. Doinaru.

APERITIVE
C u p l e t e cântate d e artistul N . P o e n a r u în
Bimbirică din „Miţa Tirbuşon".
Consum un chil de vin cu sodă,
c
Dar să nu creţi că 's sugaliv ;
iAŞCI ceva este la modă :
E doar «un mic aperitiv».
Iubesc o lînără copilă
Şi-î ţie ades ostentativ :
— Pin' să ne cununăm, ai milă
Şi dă-mi... un mic aperitiv !
Mă 'nSor cu dînsa, mă trădează,
Ii fac scandal p'acest motiv :
—! IsL'a fost nimie ! ea 'mi ripostează.
Un flirt! Un mic aperitiv! » TOAREA TELEGRAMĂ : (DOAMNE ! DOAMNE !
Te soacra care mă urţici
Vreau s'o snopesc ! T)a 's milostiv,—
Galant cu damele... adică.
l-aş da doar... *) .un aperitiv !
Jorju Delamicltlii.
Ş T I R I ŞL F A P T E
Voinţa Naţională VESTEŞTE PE CEL CÎŢT-
VA CITITORI AL EL CÂ IA SULINA CONSILIUL
COMUNAL E COMPUS DIN UN OVREI, MAL
MULŢI GRECI ŞI UN ROMÎN, CE MAÎ ŢINE ŞI
SLUJBA DE PRIMAR AL ORAŞULUI. Ş I CÂ RO- ADEVĂRATUL STĂPÎN—PATRONUL— A ŞI DEPUS
• NUNUL—PRIMARUL— CA SA SE POATÎ ÎNŢE­ O PLÎNGERE ÎN MÎINILE JUDECĂTORULUI DIN
LEGE CU CONSILIERII SĂI, CONDUCEA DEZBA-
RERILE ÎN LIMBA GREACĂ.
ŞTIŢI CINE A PROTESTAT ÎN CONTRA ACESTEI
STĂRI DE LUCRURI ? —• CEL DE LA «CENTRU»
DORMIAU — CINE A CERUT CA SĂ SE VOR­
BEASCĂ romîneşte ? OVREIUL !
OL VEL! OL VEL ! .
ŞI SĂ NU CREDEŢI CĂ SULINA E LOCUITĂ
NUMAI DE GRECI, CĂ PRINTRE ORĂŞENI NU
SE GĂSEAU DE CÎT UN ROMÎN SI UN OVREIU.
FERIT-A SFÎNTUL ! CAUZA A FOST CĂ TOŢI RO-
RNÎNIÎ FĂCEAU PARTE DIN opoziţie. — Parol,
monşer ?
CE AŢI ZICE DACĂ ÎNTR'O BUNĂ DIMINEAŢĂ
TOŢI ROMÎNIÎ AR TIECE ÎN opoziţie? AŞA-E
CĂ M. S . REGELE VA TREBUI, CA ŞT LA S U ­
LINA, SĂ FORMEZE UN GUVERN NUMAI DE
PALIKARL ?
PE CÎND ÎN DOBROGEA A AJUNS CA UN
OVREIU SĂ LUPTE PENTRU MENŢINEREA LIMBEL
ROMÎNEŞTL CA 'LIMBĂ OFICIALĂ, ÎN JUDEŢUL
VÎLCEA, P. S . S . EPISCOPUL, PROFITÎND CĂ
PICTORII ROMÎNI AU AMORŢIT DE FOAME,
GĂSEŞTE DE CUVIINŢĂ SĂ DEA BISERICA DIN
COMUNA RODEŞTI PE MÎNA UNUL ZUGRAV
UNGUR, ANUME KOVACÎ.
PESTE CÎTE-VA LUNI FERICIŢII RODEŞTENI VOR
AVEA OCAZIA SĂ SĂRUTE O SERIE DE «PREA
SFINŢI» CU MUSTĂŢILE RĂSUCITE, PINTENAŢI ŞI
«PIPE LUNGHE» PÎNĂ LA BRÎU. N U MAÎ VOR­
BESC DE PARADISUL LUI KOVACÎ, UNDE SLA­
NELE VOR STA MUNŢI, ÎN CARE UNGUROAI­
CELE VOR fi IDEM.
*) Artistul face gestul că trage O palmă.
STABILIMENTUL D E ARTE GRAFICE A L B E R T
«CAUZELE CARE AII PRODUS CĂLDURA ÎNĂ­
BUŞITOARE DIN ULTIMELE ZILE —• SPUN CEL
CATE-VA STROFE
rolul Lui Polelyet')
DE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC — SE DA-
TORESC DESELOR INCENDII DE CARE ESTE BÎN- Al SCRIS DRĂGUŢE «Viorele»,
TUITĂ CAPITALA». FOARTE SIMPLU : CĂLDURA DAR MULŢI NĂTOŢL TE-AÎI ÎNJURAT...
PRODUCE CĂLDURĂ ! T E SFĂTUESC SĂ SCOŢI LA ANU
LA RÎNDU-NE, INVITĂM PE CETĂŢENI DE A UN TOM CU TITLU : Zarzavat!
fi CU OCHII ÎN PATRU şi A SUPRAVEGHEA **
CA TOŢI PROPRIETARII ALE CĂROR CLĂDIRI IAU IN CRAIOVA 'S CASE SCUMPE
FOC SĂ FIE IMEDIAT DAŢI PE MÎNA POLIŢIEI. PARC'AR fi CURAT PALATE !
E SCANDALOS CA TOCMAI NOI, LOCUITORII SOARTA LOR E HOTĂRÎTĂ :
CAPITALEI ŢĂREÎ, SĂ N'AVEM NICÎ PE SFERT Toate sunt... ipotecate!!.
RĂCOARE DE CARE SE BUCURĂ PÎRLIŢIL DE LA ' • . -
. * > . mi
MUNTE. * #.
* *
* D-luî primar al Craiovei.
Dispărut. — CORESPONDENTUL NOSTRU Eî, ŢĂRANII DE LA SATE
SPECIAL DIN T.-SEVERIN NE TRIMITE URMĂ­ N'AÎI MĂLAI, ŞI MULŢI N'AÎI SAPĂ ;
Noi, BOERII DIN CRAIOVA
CE DE SACRIFICII MAL FACE ŞI Furnica ASTA !) N'AVEM APĂ!?...
AZI, DUPĂ TIMIAZÎ, MAL MULŢI NEMŢI ŞI- . St. B. Rovine.
UNGURI FIIND LA PESCUIT PE DUNĂRE, UNUL *) Tînăr poet Craiovean care a scos în
primăvara anului acesta un drăgălaş vo­
DINTRE EÎ, CARE ERA BEAT, VRÎND SĂ TRAGĂ
lum de versuri cu sugestivul titlu: Viorele
CU TOPORUL ÎN CAPUL UNUL NIŞETRU ADUS
LA SUPRAFAŢĂ, CUM ERA TURMENTAT DE BĂU­
TURI SPIRTOASE TRAGE ÎN GOL, BÎLDÎBÎC ! CU
POŞTA REDACŢIEI
TOPOR CU TOT SE DUCE ÎN FUNDUL FLUVIULUI.
D-luî Găluşcă. - Dacă ne garantaţi că
C U M UNUL DINTRE CEL DIN BARCĂ, PRIE­ desenul e original, trămeţi-1 făcut cu tuş.
TEN BUN CU DISPĂRUTUL, A EXCLAMAT IN Alt-fel nu se reproduce.
MOMENTUL CUFUNDARE! : «IANOŞ. SĂ NE SCRII As.—Negreşit în numărul viitor.
DE L A GALAŢI!», AUTORITĂŢILE LOCALE IME­
DIAT AU TELEGRAFIAT SEMNALMENTELE LUI IA­
NOŞ CELOR DIN GALAŢI, RUGÎNDU'L ÎN ACELAŞI
TIMP SĂ CONFISCE ŞI TOPORUL, PENTRU CARE I D E M . I. ŞTEFHNESeil 1
> # AVOCAT .;<< t
URBEA NOASTRĂ. I N o . 2 3 , S T R A D A B U C U R E Ş T I N o . 2 3
AMĂNUNTE PRIN POŞTĂ. 1 PLOEŞTÎ ®
Nae Saltimbancii
PEPINIERILEfleVITE AMERICANE
ALE
principelui Barba Ştirbey
L U I
SUB DIRECŢIUNEA D" FR. CASPARI (MEDIAŞ)
Din cauza rezultatului splendid, atât câ prindere mare, vigoare, sudură ab­
solută şi perfectă selecţiune a viţel»r din pepinierile noastre, am deci»
punerea lor>în vânzare de acum cu
PREŢURI FOARTE REDUSE
Predate franco o r t - c e g a r ă a C . F. R. c u a m b a l a g i u l gratuit
PREŢUL CURENT SE TRIMITE DE CĂTRE:
P e p i n i e r i l e P r i n c i p e l u i Ş t i r b e y , D r ă g ă ş a n î , B i u r o u l C e n t r a l d e v â n z a r e al
Produselor d e p e proprietăţile Principelui B. Ştirbey, Bucureşti, Calea
V i c t o r i e i , 1 2 1 şi W . S t a a d e c k e r , B u c u r e ş t i .
•X
7
NI Ţ A I O N E S C U BIUROUL AVOCAŢILOR ASOCIAŢI
Direcţiunea d - l o r a v o c a ţ i Mihail P.
— CISMAB — Rădulescu, f o s t p r o c u r o r şi j u d e c ă t o r d e
10, Calea Şerban-Vodă, 10. t r i b u n a l şi Mircea O. Petrescu f o s t j u ­
—o— d e c ă t o r şi p r i m a r . L a a c e s t b i r o u se
Primeţte comande de ori-ce soiu d e j plasează cu ipotecă 5 0 0 . 0 0 0 l e t în
G h e t e ţi P a n t o f i , lucraţi e l e g a n t . t o t a l s a u In p a r t e .
Preţuri convenabile. V i u l a d o m i c i l i u ,
Strada Armenească, 4 2 .
chemat printr'o carte poştală.
BAER, STRADA NUMA-POMPfLIU N». 5—9, BWCUREŞTI