ctatismullui: ,Treaba

de asistat.Sau, purstatului".
1
El are
menta-
jiaat tie,capul. Bneinceles c£ simplu, n-are chef cear, m¯_ti grotc_ti puse binc pe obrazuri
dup o aseme inimice,
pe Efimia zgomotele
o fac s nocturne mult: fpturi rigide, imbecile _i ferocc. Mai
nea
cread c£care e o trezesc
devenitpostpsihologismul
perspeciva în carcdramelor ionesciene a
Leonida, legalist,o
trag focuri de arm
tine pe a
fr voie de la
lu:
cumo revolus ic . se
au tost mai mereu
citite de
conediile Caragpale
lui
n-a lipsit nici ca de la c·tre regjzori. Cntica
Pentru el e clar c poli e? metamorfozei lui Caragiale. Intr-un
,din fandacsie cade în
Efmia a ,intrat la idee" acest spectacol al
c·turile se repet,
fandacsie, bobocule?
ipohondrie". Când
Efimia E 1l ia peste picior:
B. Elvin,
împu_- Scribe spreCaragiale era
a f introdus
SCOS
ín
din
studiu al lui
seria Iabiche-
,E Fricdrich Dürrenmatt. Ín seria Max Fnsch
no_trila putere, cine s
ipohondrie,
Toonida are 1 el logca uu: ,,Câtã
vreme suntsoro?"ai Mircea Iorgulescu, Marea tr£nc£nealá a lui
paiaeria caragjaliarnácapátá
stea s fac conotai politice. Lumea
A_a c se uit
dumire_te: ,Nu e
la
Utimele _tiri din revuluie?"
gazet mut
i se ^i aflat chipul
lui Caragjale impru
totalitarismului, e stápánitáde fricá
revuuie,
mair±mâne decât fuga la
e
reaciune..." sub
Nu-i neasc, olumepermanent supraveghere poliic
bi Spre deosebire de Ploie_ti, la republicani in care bietul
1deea cea mai pur de Pristanda intrupa
Noaptea, aici nu
contrapunct dramatic. Piesa a exist
fost preferat de Spiridon lua înf¯i_area represiune,
unui
armárátul de
securist, imbrácat
regizorii modernu pentru extrema simplitate în hain de piele i purtánd ochelari
a mecanismelor farsa carnavalesc din piesa cu negri, iar
psihologice i, în consecin, a
gesturilor i replicilor. subiect
mahala î_i gsea finalul porivit in crima eroúc de
realist, aceast reducie Dintr-un
devine, în
defect, în teatrul
teatrul modern,
1Aprilie ca s devin, într-un din
filmn faimos, o
o calitate. veritabil apocalips moral i
S ne oprim o chpã aceast tencuial strident rebuie social. Toati
inluratä, dacã
Actualitatea lui Caragiale asupra
fiind
acestui aspect. Vrem s regsim zidia originar. Acest
Caragiale
rea'" este altceva. Actualitatea esteuna, ,,actualiza
o replic târzie
de ,serie neagr trebuie
cur~at precum au fost
dat celor care au pariat pe cl¯cirile pariziene în uma deciziei lui Malraux.
perimarea fondului Vom avea surpriza sã
comediilor i Momentelor: lui constatm c,
lizat fortat, Caragiale nu pierde din neactua
sau Lovinescu, criticilor epocii luiPompiliu Eliade
Paul Zarifopol actualitate.
de mai târziu sau lui Ion Socotit ca un clasic, ni se va prea cu atât
Negoiescu
noastre. Actualizarea, la rândul
înzilele reconfortant. N-are absolut nicio nevoie demaio
ei, izvor_te din fals modernitate, pe care el, cel dintâi, a refu
Convingerea unor oameni de teatru contempo zat-o, dorindu-se ,,vechi". Ancorarea
Tann, i mai puin acriticilor, de_i putem numi pieselor i
schielor în epoca frumoas la care se refer
cateva excepi, c exist o posibil lectur, a_a-zi prin
toat atmosfera lor, redescoperirea artei clasice
c£nd esopic i polemic, a comedilor prin a naratorului sau a
Pusma experientei noastre istotice din comu dramaturgului, distança ine
vitabil pus de timp între cititoriü
uSn. Dup 1960, aceast din urm tendin XXI _i o literatur care aparine secoluluisecolului
S-a XIN
vzut foarte clar. Un pionier în materie afost Vor arunca o lumin mai bun
asupra unwa din
2
Eugène Ionesco. Revendicându-se din Caragiale, cei mal mari scrutori al no_tri.
crezut c-l poate face, la rândul lui, pe Sarisoarea pierdut rmâne capodopera teatrdi
Caragisuale steatru
priul se revendice, paradoxal, din pro-
absurd. Aproape toate mon
comic (si nu numnai) românesc. Personajele sunt
politicieni liberali, tr£itori într-un ora_ de munte
trile din decenile care au urmat au mers pe in primii ani ai deceniului9 din secolul XIN. in
mâna lui acela care a descris perso- pofida obi_nuinei noastre de lectur, nu toate
Lonesco, ca pe ni_te oribile ppu_i de
najele caragialiene sunt ridicole, nu toate sufer de imbecilitate, nu

423
 tare de tot! Solid b·rbat!» Un cuplu extraor-
dinar formcaz Tiptescu i Zoe. El e,turbar
declan_caz in din pricina picrderii scrisorii. Ea are mintea
incorcct. Intriga se vestea
toate vorbesc Trahanache vine cu
c§nd o mult mai limpede. De_i sc teme de compromi
scena a patra,
Caavencu de a fi descoperit
mena
tere, mirrile ei sunt adorabile. amestecánd
preteniei lui Zoc. Trahanache o Veta,
scrisoare picrdut de politicul: ,,Ce o sá zic la B nd
i jupân Dumitrache
pe personalulcu o ccart pentru
jeaz pe Zoe, ca
nu ,ru_inoas", ci ,sim1 guvernul?" Tiptescu pierderca
considerând-o ins
pudoare a nevestei scrisorii:,Ataa ngijenga nu se pomeneste
toare". Fa cu presupusa
sensibilitatea nevestei prezidentului intr-o pies de teatru" (Keerina intertextual:
cherestegiului, pretutindeni la Caragiale, chiar si in medicra
comiiü" indic o treapt mai
de ,comitete i social, dar i în aceea
0soacr). Îns Zoe îi explicá foarte fermeieste
doar in ierarhia
sus nu
tulbur, Trahanache sCrisoarea. Sunten rht
moral. Când Tiptescu se plauzibil cuma pierdut
temarcabil pricepere în ale credem. Jar dac nu adoptám acrul urnot
il potole_te cu o gai s-o
Viei: ,Ce te aprinzi a_a? A_a e lumea, n-ai ce-i morali_tiintransigengi, s-o incelegem cánd spune
noi". In ciuda fap de ru_ine!" S-a vzut in frica e1 de
face, n-avem s-o schimbm ,Scap-m
încornorat, per compromitere un joc de a salva aparenele, ca s
tuli c£ se afl in postura de
n-are mare adevárar ci
sonaj clasic în comedii, Trahanache Cum fondul imoral n-ar conta. E
decis _i (om
lucru dintr-un personaj comic. Este problema eieste s nu cad vict1måbárfei
emoiile _i s
eficient, capabil s-i stpåneasc£puternic zice Alexandru Dragomir, barta este compusi
aduc lini_te celorlali. Are un ascendent
la din acele istorii care in loc in micile comunirin
asupra lui Farfuridi i Brânzovenescu, intrai de istorie) mai degrab decât s fie considerai
b±nuial politic in urma repetatelor contacte cinstit. Dar Zoe e o ,,dam bine" înr-o lume
ale liderilor partidului lor cu Nae Caavencu,
acesta fiind singurul personaj principal care nu-i unde convenienele, a_adar aparena, joacá roldl
tace apariia pe scen de la început. Trahanache principal. Psihologia eroinei lui Caragiale au
e factorul de stabilitate. Tratamentul la care trebuie privit prin prisma contemporanetti
cnica l-a supus de obicei este prostesc. E meri noastre, în care totul se face pe ta _1 se spune
tul unui recent comentator al Sorisorii (Gelu de-a dreptul, V.I.P.-urile hr±nindu-i din asta
Negrea, Anti-Caragialè) de a fi relevat însu_irile celebritatea. In lumea ei, Zoe se comporti nof
remarcabile ale acestui încornorat, viclean i mal i nu e de acuzat. Când Tipescu, råtat
naiv totodat, ramolit i bornat, dac e s ne cu totul, ü sugereaz s fug împreun, Zoe se
lum dup tradiia critic. Bazat pe plastografia opune cu argumente foarte puternice: Esd
lui Caavencu pe care tot el a descoperit-o, este nebun? dar Zaharia? dar pozitia ta? dar SCat
evident c£Trahanache nu gse_te în sine niciun dalul _1 mai mare care S-ar aprinde pe umele
motiv destul de puternic spre a o suspecta pe nostre? ^i tot ea vine cu ideea salvatoare: .Si
Zoe. Acest detaliu a fost omis de cei care s-au
întrebat dac Trahanache _tie sau nu c Zoe i sprijini candidatura lui Caavencu!" ..Odati cu
Tiptescu sunt amani. Intrebare ru pus: i capull", refuz Tiptescu. ^i replica Zoei, din nou
foarte logic în suferinta ei: ,,Atunci... las-m£,
Trahanache ipoteza îî este complet strin. Nu
indiferent, strin. El preuie_te în chip absolut las-m în nenorocire ...] Dac amby
dragostea nevestei i prietenia lui dac nimicurile tale politice le pui mai prresusde
Nimic nu le poate altera. S-a accentuatTiptescu.
prea des ru_inea mea, de viaa mea, lasi-m! S£ mor .
pe credulitatea omului. Nu destul pe
nobletea Femeie adevrat±, Zoe nu e i o politician£,de
lui sufleteasc. Admirabil îin toate
neica Zaharia e tactician, diplomat împrejurrile, _i dispreuie_te nimicurile poliice"
s fiea0
decizi. Are dreptate
_i iute în brbailor, dedar asta n-o împiedic fcut ce am

Brânzovenescu: ,,E tare... trgtoare sfori redutabil: ,AAm Vreis sprt

crezut c trebuie s
424 fac. Dac tu nu
jinipe Caavencu ..],
scap,î1 sprijin eu, 1 atunc1
aleg eu.
eu, care
voi s
Caavencu, brbatul Eu
meu cu toate sunt rizând
trebuies fie pentru pentrului
voturile
0 cpoc, n-ar fi atins decát
Superficial"i al introducerii la noi a ,stratul
lupt cu Caavencu,
Uä lupt,
Caavencu.
lupt cu
In
sâr_it, cine curopene nu
Gherca, cel dintâisufletul naional. Aminstitutilor
carc a cxprimat dubilcitat din
zarobe_te-ma, mine... 'Aide,
fond, nimic tu care ziceai cX Vife la perenitatea cu pri
m iube_ti!"" În comcdilor, sub cuvánt cá
i rizibil, comic in
Orice ,,satir socialá" are
aceast declaraie hot rât dac lipscsc ,adâncimea viaá scurtá, mal ales
cunoa_te
perfect patetic.
de psihologia personajelorCaragi al^ie înalt". 0ntr-o formá sau psihologica" i .jdealul
recurge, dragul sale. alta, obiccua apare la
ficareîmpotriva firii lor.efectelor,
nu la nicio Tbrileanu, când insist pe ,terfelirca
simpli- narismului român', dar niciodatáa reacuona revoluso
interpretat ,curat? al lui Alexandru
Pristanda Ca Dragomir
pe
a rismului", dar si la ali, oarecum in legáturácu
care un
subalternul amplific statura _efuui. ecou maiorescianismul viziunii sale politicc. Caragjale
dar, ca orice ecou, vOcabula n-ar avea un
ar avea o gre_it apreciere a evoluiei Románici
autentic, propriu. Nu e adevrat. sunet sub Carol I, eroi lui ar suferi (dín nou
lbr¯ilcanu,
Nici
mecaniceIpingescu,
nici Efimia nu-i dau repici ca i mai jos) de imoralitate c¯ptu_itácu prostie,
lui jupân iat dramaturgul s-ar lsa inspirat in opera sa
Dumitrache sau lui Leonida. Cu atât mai
puin exclusiv de ru. Chiar dac£admite cá rásul _i
Pristanda. I_i _tie a_azicând pe dinafar intere caricatura pot fi morale în ele însele, Zarifopol
sul. Se pune în slujba cui trebuie, neezitând s are i el impresia c scriitorul ,5-a invechit gro
expedieze pe Tiptescu degeaba la telegraf ori zav". S notm c progresul evident sub rapor
s se dea bine pe lâng Caavencu. Nici un tul judecrii estetice a comediilor nu s-a insopt
singur personaj din pies nu e reductibil la o automat _i de un progres într-o apreciere mai
stare. Stereotipia limbajului nu trebuie s ne potrivit a subiectelor lor politice. O sechelã
induc în eroare. Pân i Ceteanul turmentat, clasicist (comicul ar fi inferior tragiculum) st£nue
cruia nimeni nu-i d atenie decât în msura în pân târziu în comentariile moderne. Intr-un
fel, aceasta este _i explicaia actualizrii forçate
care a gsit, a pierdut _i iari a gsit scrisoarea, pe care am demonstrat-o. A prut singurul mod
se dovede_te nu doar capabil de replici ,,tari" de a face din Caragiale contemporanul nostru.
G,Voteaz pentru cine pofte_ti!", i strig excedat Opoziia lui Al. Paleologu la aceast viguroas
Tipätescu. Replica: Eu nu poftesc pe nimeni, prejudecat a rmas o constatare neurmat de o
dac e vorba de poft ..."), dar i o prezen analiz care s conving. Paleologu a spus c£
direct legat de principalele momente de suspans autorul Scrisori nu are în vedere un oarecare
acte, toate
din pies, la finalele primelor trei moment din istoria Parlamentului nostru (revi
incheiate cu un eveniment surprinztor. zuirea din 1883 a Constituiei), ci parlamentaal
aproape Actul
Actele al treilea i al patrulea sunt rismul dintotdeauna i de pretutindeni.
Aciunea propriu-ziså treilea din Sorisoare ar conine paradigma dezba
Pe de-a-ntregul politice. în actul al
treilea.
terilor parlamentare din regimurile
democratice.
nic1 nu avanseaz cine _tie ce anun candida- mut evident accenrul
Abia când, în ultina scen, se adunarea elec- Observaia lui Paleologu orice acçiune sau
în
tura de la Bucure_ti $i se sparge dramatic. de pe ceea ce este perisabileste valabil universal.
ma_inria discurs politic pe ceea ce succesul enorm al
toral, se urne_te din nou economia piesei _1 C el are dreptate, ne-0
arat
Ins actul nu e inutil îndec¥t rareori) ca argu- expresilor puse de Caragiale în circulaie in
poate fi folosit (n-a fost din Sorisoar, la care
politicul are
universalitatea actele al treilea i al patrulea dis
ironic, fire_te, de_imod
L:Pentru ideea c subsol ca s tie apelm cu toii, in chip
decât un
glose de tost mnai mereu nu e uneori
u pretinde tana pecare o lu£m
ins Acesta a anume c, sati-
dup deceni.
inteligibil
repro_ul f¯cut lui Caragiale: ^1
425
 al împ¯cri. I s-a retorcat, pe drept cuva.
de a sugeraghilimclele, într-atât cxpresiile, legate in lumea politiculuu impacarca se
de oratoria politic i de cadrul ei instituional, numest
ne-au devenit familiare. lat-le pe cele mai cele promis. Tocmai despre compromis e
bre: sunt cestiuni arztoare la ordinea zilei"; fincle Sorisorü i, fapt remarcabil, a vorba
tindc orele sunt înaintate"; ,rog
rupep pe orator"; ,,nu m tem de întreruperi";
nu intre inteligena s nu-l pun într-o Caragiale
luminá
nefavorabil, lsându-_i spectatorii så de
,suntenm în anul de gratie...". exemplul suro
rilor noastre de ginte latin"; din dou una,
dai-mi voie, ori s se revizuiasc, primesc! dar
mai degrab c el e inevitabil i
citat pe Trahanache: A_a e inerent.
face... Ura este pân la lumea,
urm·
intelea
n-a1 n
L-g
aTi
sã nu se schimbe nimica, ori s nu se revi
Zuiasc, primesc! dar atunci s se schimbe pe ici
raporturile dintre personaje. elimi
Dandanache
ridicol în ramolismentul lui, i odat
natáe
din
doar
pe colo, i anume în punctele eseniale ; ,din primejdia scrisor pierdute, nimeni nu trmaccutá
aceast dilem nu putei ie_i... Am zis!"; ,nu atenie _antajului su repetat.
voi, stimabile, s _tiu de Europa dumitate;
s-i vaz de trebile ei Europa"; ,eu sunt
regsit stpânirea de sine. Zoe l-a
Caavencu (de_i, chiar i fr
Tipátescu
1ertat
_ia
pe
candidatul grupului tânr,
dent': ,am tãia opiniunilorinteligent i indepen Scrisoare,
putea s-o compromitä). Caavencu e convinsci acesta
mele"; ,,ca România vor mai fi alegeri. Cetaeanul
s fie bine i tot românul s turmentat e saris.
când s± n-avenm i noi faliii prospere"; pân fcut c _tie cu cine sã vOteze.
maestru de ceremoni1. TrahanachePristanda
e
no_tri"; ,,1 eu, in
toate Camerele, cu toate partidele, e tor cel
ca tot romnul dinainte, mai ales c a trecut cu bine hopul cel
imparial"; ,dup lupte seculare, care au durat mare, candidatura pe placul _efilor din Capitalä
aproape 30 de ani.." etc. In
aceste discursuri nusunt neaprat coninutul Unde s fie ticlo_ii fr sim moral?
lor,
Oeroare curent, când îl lipsite de idei. cienii cretini", ,,de o polin
citim pe
când îi auzim pe actori rostindu-i Caragiale sau
replicile, este
(lonesco), ,criticismul nemaipomenit ferocitate"
pån la absurd i ironia
de a nu acorda atenie iresponsabil (Petre Pandrea) imbecili"
continutului acestora. (lonesco) i restul? Trebuie s recunoa_tem c£
Expresivitatea e a_a de puternic încât asurze_te nu l-atn citit
mesajul. Chiar dac, s zicem, Farfuridi
Sau l-amn citit totdeauna atenie pe Caragale.
nu spune cu
mare lucru (nici n-avem decât
partea ultim a
discursului su), dilema din final este tendenios.
Singura pies (dac uitmn de O soacrà) sub
pentru orice disput pe tema unorremarcabil intitulat fars fiind Conul Leonida, singura tar
mente $1, cu adevrat, nu putem ie_iamenda cu adevrat este D'ale
Caavencu a devenit un simbol al din ea. carnavalului, bazata pe
dar discursul lui are miez: demagogiei, încurcturi în lant cu însel·toare
cit, în maniera dezlegare tert
vorbitorul e favorabil vodevilului franuzesc. N
progresului, liberului schimb, descentralizrii, politic în ea, unde mahalaua bucure_teana,
incurajri industriei naionale (,,e admirabil, e apucãturi, ca i în limbai, este la ea acas. Totu
sublim, putem zice, dar lipse_te cu desvâr Se spune, cu vOce tate si oricui e dispus s
_ire"; unde i când am mai auzit
mului constituional, gândiri ibere, frasta?), siste asculte. Colportajule de rigoare. Mia ise plânge
lui
^.a.m.d. bigotism
Încununareao viziunii caragialiene asupra e Pampon, pede care-l vede prima oar, c mine", la ea
parlamentarismului gsim în actul al patrulea, chestiune traducere". ,Ca ^1 la de Mia
sub forma recunoa_te
i de Nae. Pampon. Iordache, calfa,confuzü,
_tie
discursurilor principalului
i btliilor
efect al dezbaterilor.
electorale din democratii:
Nu exist
pudori. Exist 1 aicisecrete, doar
oscrisoare pierdut (con-
Nic

compromisul. N. Steinhardt a
interpretat finalul firmând
de toate teza lui Gelu Negrea despre aciunca
în spirit înscrisurile
cre_tin,
ca pe unul al iertrii
pcatelor si
426 pieselot i felurile
a unot
care pun în mi_careunbiletde
proze), mai exact,
 aNorde la Mia rt·cit de Nae în camera
toi trag foloasc de pe urma unc in_clác1uni.
Didinei. Exist _i un inoportun, um e Cctea-
D'ale carnavalului nc poate da o anurne idee de
turtnentat în Sorisoarea pierdut,
i anume CCca ce ar fi fost in gencral cotnedia caragial1ianá
Catindatul, doar c el|n-are alt rol decât acela de
dacá 1 in cclelalte picsc am fi avut de-a face cu
1Cçm, pierzând o msea bun i încasând in Intrigi _I personajc curat inorale. Notocul lite
,,vitrionul de fapt, cerneala desti- raturii noastre a fost cá doar o singurá datá -a
plin obraz Actul int©i se încheie cu o
natàlui
Nae. încurc- lásat Caragialc in voia unui joc fárá mii al
generalä, în care nevinovaii trec de vinovai dragostei_i intamplári.
ruti extras de Iordache din
pån i mseaua gura Ca i cum ar fi vrut s£arate cápoate ti _1
si
Cantindatului se dovede_te a nu fi cea bolnav. serios, Caragiale scrie Nápasta, otragcd1e, anti
actul al doilea, avem o nou scrisoare, a lui cipánd naturalismul din mar1lc nuvcle. \aparta
acclora catc,
Nae c·tre Didina,
în stilul parodic-intertextual a dat cca mai multá apá la mará
ti
.Ca s-ti spui cum curge în defavor Iau b¯nuit, vorba lui N. Davidcscu, de a
din
toat intriga romanului nostru", Pampon i inaderent la spiritul románcsc". Dctnonstraa
demontat dc
Cricnel se pun de acord 6,va s zic£ este un lui Davidescu din 1935 (binc
Carazale). care
Bibicul"), numal cã bãnuiesc pe cine nu
trebuie, $. Cioculescu in Detractori lui
unor Hasdeu
-i inc în dou rânduri. Nu mai sunt
replicile ducea la ultimele consecine opinia prermicrca dc
blocat
Sorisoarea _i Sturdza, aceia care au
inubliabile din Noapieafurtunoas i din ,Nu ctre Academie in 1891 a unui volurm dc
tcatru
tierdut (ba chiar unele sunt reluri palide: totu_i accenrul pe drarma
desparte pe Mia 1 a Npastei, nu pune
dabrânci, domnule!"). Nae le exclanând: ,Asta
umá, des1 i-ar i
(a_a o nume_te Caragiale) din pe carc si-2 cládt
încieraser,
si Didina, care se servit de minune prejudecata
^i tot el, când lucrurile ai scru
ecurat ca la «Norma»". articolul. Insu_it chiar si de admiratori
concluzia a_a-zi poscdi o buná
se lmuresc (vorba vine), trageSe înelege c a torului, prejudecata este c el nu romin. Dc
când moral a conflictului: totdeauna în cunoa_tere a psihologiei çranului
cum se-ntâmpl se prea lu
fost o încurctur, unde falsitatea Nãpastei, care i .ruseasci"
pofte_te pe Davidescu o pies mai degrab
camaval... Ei!d'ale carnavalului". ^i-i ate totu_i se refer la doui
toi la mas. Ultimul cuvânt îl
iar?" decât româneasc. Invinuirea confundate de
ne-ncurcn
Catindatul: .Care va s zic lucruri distincte, de_i deseori
cu miz mic, de_1 confuzie, pe care o tac
Farsa e oarecum gratuit, exegei. Intâüul este o c£nd
Sadoveanu sau Slavici,
nepotriveli, remarcate uneoti i criticii lui
abil construit, cu putine (Caragiale
n-a dus
çrnesc tot ce se petrece la
comentatori consider c este
de acribia unor ateni, ceea ce târziu, de exemplu, ci
niciodat lips de cititori foarte sat. S-a observat relativ frani, perso
Finalul Sadoveanu a scris rareori despre
inseann numaidecât si foarte buni). ca în pmånru
Du
nu e pur i simplu najele lui predilecte nefünd lucrätorii boierna_ii.
e tot de împcare, dar oi, pãdurarü sau
Naaptea furtunoas, unul în care iele se dezleagi
com- lui, ci cresctorii de extrapolarea tematicüdin
nici unul de Tot a_a, probabil prin
i adevrul lese la lumin. Mana,desti, inclusiv
înSrisoarea pierdut, Novele din popor la din umm£
promis acceptat unanim, ca naturii exacte a eveni- G. Clinescu, au vzut in acesta
intt-un
núci, în fine, o revelare a ca în Conu!
roman rnesc, de_i acçiunea are loc
mentelor care alung spaimele, împcatea este
un
Mara e precupeai, iar despre viaa la çari
carnavalului, târg, Persidei un sor.
vorba doar când ise caut
alLoni
t dminciun
a, în D'ale Catindatul ce _tiel), vine Anca i
alui Nae
(stie realitate acesta fran, ci invtor.
prezentat ca nici mcar nu sunt nici ei
trant,
in un scenatiu bine. Dragomir din Nãpasta
din definitiv,
care toat lumea s
cread c a ie_it cugsit
fi c¯ci tÉn cârciumã, ca i Leiba Zibal sau
imoralitate, ea poate îin care
Dac e vorba de fars
aceast 427
Starea cea na1 pur în
 obi_nuit£. Mau tat
mai bl£ndiin tenacitatea cu care is1 umâreste
Ghcorghe c interpretat mai degrabi
cunoscute. tost
Stavrache din
nuvelele Inutil, aadar, scopul, a acceptandu-se cu greu
fost pädurar.
invàtor, iar lon a caracterului
neromanesc al mitic,
personaj realist. adic pur 1 sumplu o Ideea cå
specula pe tema gresir cu
frkn1mea. este unul
neiertåtoare. Anca, personaj de
femee
a
acestorpersonaje asimilate
areo surs,
Anc£imai c£såtorit anic,
rea i a pårut neverosimilà intr-o tragede
Lterarurá
Neinelegerea psihologiei
literar. Ancas-a nici oFedri
aceasta pur brbatul d§duse nici o Medee i
i ucis nu bine
de data
dei il b±nuia a-i de-a
care
a
Ivasiuc (1972)pitoresc"
caracteizat tendina
cu Dragomir, tocmai ca s-l sileascå, din literatura noasttz, in
dintài, pe
Dumitru,
s£ se dea de goli s-l .impåcare in cad de obicei inainte de 2
lungul conviepuiriilor, de la crima in contlictele se
Au trecut nouàanicondamnat pe care finalurile Sunt rareon ragice, desi
poat pedepsi.
pdurarul a tost
radicaliza, iar l contrazIc. Fran-
uma creia i-a pierdut mingle Baltagul i, iat, Npasta Malentendu alu Camus,
care lon,
nedrept la ocn. lon,din timpul anchetei, evadeaz respins piesa
ceziü n-au lucruri ne evoc Napasta, ei avind
din cauza btilor implinirea termenului (care
n care
multe
de
cu un an înainteprescriere a faptei), ascultind de tradiie cornelianàcare la noi lipse_te. Dacise
este i unul de Domnului, i se întoarce la
o
ceva Napasta u este insi canc.
îndemnul Maici recunoasc nici locul, nici poate repro_a metoda cu care a umirt
reral teribilei femei i
crâ_m, fr s
de învtor, da ea nu rzbune, ci zolismul pe care piesa lare
Anca e curtat s se psihologiei i
oameni.
nimeni, orbit de
dorina de dup ea:
mai poate iubi pe
nimic de la in comun cunuvelele (e drept, mal pupn in
rzbunri. Vzând c nu scoate
pe este preterat fiziologia la fixai, personajcle
nu se d în làturi s-l împingà i pies), pasiunile se reduc i de ru, aadar in
Dragomir, brbatul. Femeia bine
Gheorghe s-i omoare acionând dincolo decon_tinei morale, taprele
pe lon, când i_i
manipuleaz pe cei doi, ca i soiul afara unui imbold al
combinând tot de scenarii
find mai curând rodul unei fatalitg decit al
face apariia, Pân lor
Detectul Anc£i este de 1
satisface setea de rzbunare. de dreptate.
menite a-i totu_i la simçului slujba ideiü de rizbu
Dragomir va merge cuun robotpus în
la urm reu_e_te: care n-a svâr_it-o.
semna subordonat acestei obsesu.
ocn, dar pentruo crim pe nare. Tot restul este
remu_cri, nu e în s fie dus la ocnà pentu
Om slab, de_i cuprins devina, ateptând pres Eaadmite ca Dragomir
mrturiseasc comis-o: ultimele orbe pe
stare s-i Dup ce se O crm£ pe care n-a
crierea. Anca, în schimb, e
teribil. cåstie bine ce ticc,
aproape care ile adreseazà aratì
vede rzbunat (cu preul morpi lu lon,Dragomir i n·pastà. Nu
distingànd între rsplatà Anca,
numa
împins la sinucidere!), ü strig lui dar in pama ed
declarându-i cã din c£ nu este nimic etic in
care se rugase de iertare, brbatul: S te iert! rzbuntoare este mai degrabà obsesie det
iubire pentru ea î ucisese
caz
E un
De-abia te-am r±bdat làng mine,
de-aia am suferinç. Nu poate ti compàimiti. Cacazue
aduc aici, ca s te patologic, nuunul tragic, in sens nobil.cl
umblat eu atûta vreme s£ te mau ticur
e pe cale s fie victim a zolismuli, care a
iert? (ràde)". $i, când Dragomir din juul lui 19U N
scos din cas, le cere oamenilor sat s-o lase pupn na, în literatura din
ea, anume Delavrancea.
oclip singur cu el: ,Dragomire, ospune cSte lainceput
Caragiale
it
i npast
uit-te la mine: pentru fapt rsplat personaj
Ca i in teatru,
Nuvelle nau-
pentru npast!" In acest ulitor n-a proz tidel modelelor canonice. CilinescU
bun. G.
putut fi identificat nimic din psihologia ranului raliste sunt dovada cea mai
pe
zolisnd
romån, fündc se punea de-a curmezi_ul o a insistat primul, dac nu gre_esc, nosu
SCOütorul
întreag tradiie. Literatura noastr£ nu cunoa_te lui Caragiale (,.dup Delavrancea,
astfel de personaje, nici psihologia exrem nue cel mai zolist"). Pcat este în spiriul p

428