Adevarata biografie a lui Stelian Tanase, noul boss de la Realitatea lui Vintu.

O productie Avant-
la-lepre intrata in tocatorul de GDS-isti si Soros-isti al Bad Politics.ro
Nici n-a fost bine dat jos Emil “Harry” Hurezeanu de la conducerea postului Realitatea TV –
dupa cum a informat in exclusivitate !delin "etrisor – ca au si inceput sa apara rautati pe
internet# $tiam eu ca o sa iasa ceva din rafuiala deontologilor-se& ai lui Vintu#
Vezi si
$'V( “)u mogulul nu te joci”# !u aparut noile stenograme ale lui Vintu* cu )+irieac* ,uscu*
Toader* Tanase* Nistorescu* ragotescu si toata ceata lui"itigoi de la Realitatea TV* din timpul
campaniei anti-,asescu# .otivul internarii# “,/sescu a avut o grupare mic/* dar a dracului de bine
organizat/” 0n portal foarte activ pe zona dezvaluirilor care nu-si gasesc locul in presa* cu un
nume “rau” – ,ad"olitics#ro* si care numai ce a dat o super-bomba cu batalia dintre
masoni* publica o productie interesanta a unui alt proiect promitator( !vant la 1epre(
BIOGRAFIA NEROMANTATA A LUI STELICA TANASE
Citez:
Opera si (mai ales) Viata
Nascut la 23#45#2675* in ,ucuresti# ! absol vit facultatea de filoso&e-9storie din
,ucuresti a0niversitatii din ,ucuresti :n 2633#"ublica* in 26;5* la )artea Romaneasca* romanul
“1uxul melancoliei”# $ustine ca alte doua carti scrise inainte de 26;6 “au fost interzise de
regimulcomunist”# intre acestea* “)orpuri de iluminat” apare in 2664* tot la Editura )artea
Romaneasca <ulterior &ind republicata la "olirom si Humanitas* edituri care iipublica de altfel
majoritatea lucrarilor=# 9n total a publicat* pana azi* 2> carti* multe bazate pe reproducerea de
osare din !r+ive# "rintre acestea seremarca volumul de ?spalare” a lui $ilviu ,rucan <$aul
,ruc@ner=* “ osarul ,rucan”* publicat de Editura "olirom – detinuta de familia lui $erg+ei
?$erge”.oscovici – in seria “9storii subterane”* prezentata de $telian Tanase si Radu 9oanid* sub
egida 9nstitutului de 9nvestigare a )rimelor )omunismului :nRomania condus de .arius 'prea#9n
5445* Tanase se remarca prin publicarea* la Editura )ompania detinuta de sotii Romosan –
Aenneres* a lucrarii pseudo-memorialistice ?!casa se vorbestein soapta”# Volumul pune fata in
fata pagini dintr-un jurnalul tinut intre 26;B si ianuarie 2664 si o selecCie de documente din
dosarul sau de urmarire de la$ecuritate <26;> – 54 decembrie 26;6=* in care purta numele de
cod ?$tefan”# Tanase sustine ca responsabil cu urmarirea sa era fostul o&ter de .ilitie
si$ecuritate Digi Netoiu#
Familia si aventvrile !"n#v$ale
Tatal sau* 9on Tanase* a fost in tinerete $ecretar 99 cu probleme organizatorice al )omitetului
Regional 0T. ,ucuresti# in aceasta pozitie a fost trimis la?$tefan D+eorg+iu” pentru studii# 9n
aceasta perioada a divortat de mama lui $telian* din motive de in&delitate ale acesteia# upa
?$tefan D+eorg+iu”* 9on Tanase a fost repartizat la 9alomita* ca vice-presedinte al )onsililului
"opular udetean cu probleme de comert si economice*in perioada in care prim secretar era .arin
Vasile#!ici* pe perioada verii* erau adusi ambii sai &i <sunt doi frati Tanase=* care erau
angajati la restaurantul ?)rama”* din $lobozia* pe post de cantareti#.ama lor ar & fost* de
asemenea* activista ")R# upa alte surse* mama* decedata dupa divortul de tatal sau* ar &
lucrat in 9E#)ea de a doua sotie a tatalui* mai tanara* fosta asistenta medicala luata
de la $pitalul din $lobozia* a devenit la ,ucuresti directoare a magazinului“.istretul”
din "iata Rosetti#)onform unor surse apropiate familiei* 9on Tanase a divortat si de aceasta sotie
dupa ce a prins-o in pat cu &ul sau* $telian Tanase# )onform acestora a fostvorba de fapt de un
viol la care ar & supus-o &ul vitreg* cazul &ind ulterior musamalizat la .ilitiei de catre organele
de "artid#
A!tivitatea !"mvnista si gviata taini!a& si reteava '"minternista se!vrista
$telian Tanase devine membru ")R in 263>* la 55 de ani# $ustine ca a fost exclus din ")R in anii
F;4#"rima sa sotie* Nineta* a lucrat in perioada de dinainte de 26;6 ca
documentarista la ,iblioteca )entrala de $tat# Venea adeseori la ser viciu cu
fatatume&ata* in urma unor batai violente aplicate de sot# )ei doi traiau separat* $telian Tanase
pretextand ca are nevoie de spatiu de creatie* drept pentrucare acesta locuia intr-un apartament
din zona 2 .ai#1a data respectiva i s-a intocmit un dosar de veri&care* &ind suspectat si de
relatii inversioniste# )onform surselor din sistem* in aceeasi perioada $telian Tanase a fost
folosit ca ?sursa” la $., – $ecuritatea .unicipiului ,ucuresti#1a vremea aceea tintea pozitia de
membru plin al )) al 0T) si lucra ca instructor cultural 0T) la )asa de )ultura “Nicolae ,alcescu”*
din "arcul ,azilescu*organizand pe bani buni diverse concerte in )lub T>* sau la Teatrul de
Revista “)onstantin Tanase” si )asa de )ultura “9nfratirea intre popoare”#)u toate acestea* cand
se refera la aceasta perioada memoria sa este incetosata* refuzand sa explice cu ce s-a ocupat
timp de 22 ani* din 263; pana in26;6( ? upa facultate am plecat la tara* unde am fost profesor
timp de un an* apoi am devenit somer# !m avut o existenta foarte amestecata# Eram peundeva
pe la periferia societatii pentru ca nu aveam un dosar”#
DOCUMENTUL CA LITERATURĂAMBIGUITATE DUBLULULUIŞI SUSPICIUNEA
DUPLICITĂŢII
Gabriel Liiceanu,
Dragul meu turnător
, Editura Humanitas, 2013
dv,.A
gu
b âgacest,n
im h
ţăzjîm
d
tşasron
ilcep
b
u
D
etnăo
ragulm
D
izslîcâ:
jh
b
tr.C-xţşgîau
en
p liâăzvd
rcm
fi
n
oau
est,p
O operă ce-şi cauvă !e"u#
Echivocul determinării genului în conceperea cărţii pune cititorul interesat în vaţa
opţiunii!a v e m r o m a n u l a d e v ă r a t a l u n e i v i c ţ i u n i s a u d o a r b i o g r a v i a
r e s t a u r a t ă , r e c u p e r a t ă c a o p e r ă postmodernă" Esenţialul cărţii se clăde#te, vără
îndoială, din autenticul documentelor ce ni sedeschid ca mărturii inedite ale unor
e$perienţe umane de e$cepţie gca&ul 'onstantin (oica, )mre*oth, +alter iemel-, în
vreme ce măsura de preţ a operei beletristice respiră în interpretării provund avectate a
peripeţiilor proprii dar comune în acei ani multora dintre noi, ca #i încomentariului de o
impecabilă conotaţie spirituală cu trimiteri incisive, polemice, la svera culturală a perioadei. /rin
interpolări beletristice de amploare,
Dragul meu turnător
e un document alterat caroman e obe& prin invormaţia redundantă #i insuvicient digerată ca
ingredient literar. #adar, cartealui Gabriel Liiceanu, impresionantă, capabilă să tre&ească
empatii bine locali&ate, elogii demne de olucrare de beletristică, î#i întoarce virtuţile în
tot at tea vicii dacă o ta$ăm ca document care n4ar trebui să4#i ducă gri5a elocvenţei,
ci doar c t de bine acoperă o realitate încă vierbinte, ce continuă săinterese&e, adică vără
argumente patetice pro sau contra, vără dramatice comentarii diaristice, vărăopinii de
editorialist 5ustiţiar galtvel la modă-, vără bonusuri estetice. /entru redactarea
corectă #in e u t r ă a u n u i d o c u m e n t a r a 5 u n g e a r h i v a r u l p a s i o n a t , p e c n d
v i l o & o v u l , s c r i i t o r u l , e d i t o r u l , vormatorul de opinie Gabriel Liiceanu este, sigur,
supra4calivicat. l t v e l , t o c m a i i n t e r p r e t ă r i l e v i l i g r a n a t e p e s t e i m a g i n e a
i s t o r i e i , i m p o s i b i l d e i g n o r a t , diminuea&ă cărţii valoarea de document ghiontindu4ne
silnic spre a vedea #i a simţi la vel cu autorul persuasiunea ţin nd de altă provesie, de altă
vocaţie. 'a mărturie subiectivă a lui 1 gunu6-valabilitatea cărţii răm ne de 1720 milioane,
valoarea viecărei unităţi viind egală cu a oricăreia dintotal, iar înt mplarea mea o 5udec eu
vără să mă subsume& obedient e$perienţei străine #i, cu at tmai puţin, 5udecăţii
străine pe care o pot recunoa#te oric nd mai competentă dar #i cu devectul de avi tăiată pe o
măsură prea str mtă, prea largă. (e comparăm, nu ne înlocuim te ascult, dar nu
teurme&. fntr4o societate liberă, #i mai ales la noi, liderul de opinie miroase, miroase a interes
oneros.9in privinţa mea, e$perienţa lui Liiceanu este e$perienţa
sa
cu :ecuritatea
sa
. 9oar una viind cavapt, viecare rom n a trăit deasupra capului cu :ecuritatea lui. 9ea aceea,
aleg să aprecie& cartea nuca pe o depo&iţie de martor de care iau act #i at t, ci ca pe un
roman, ca beletristică pură. # vrea să viu doar subiectiv, nu #i nedrept 4 motiv să
observ! pintenul lucidităţii nu lasăautorul să se um vle4n pene iar itinerarul, trasat
cu astuţie de sovist, devine mai e$presiv cu c tghidul, prevenitor, va revu&a soclul
disidentului, al victimei, al revoluţionarului dedicat demolării!
Aş vrea să nu mă înţelegeţi greşit. Spunând toate astea, nu îmi arog nici un nimb eroic. (…)
Aveam
1
vdosar de urmărire! pentru că nevoia lor de veroi negativi! mă trans"ormaseră în erou.
gpp. 1;< 1;=- /e bună dreptate căci totul s4a petrecut într4o >&onă gri?, a
#ărţuielii vi$ibile împletite cu cea a pericolului virtual neconştienti$at
. @ra&a, concepută pentru a evita o posibilă înţelegere gre#ită din partea cititorului, este scrisă
de
un
Gabriel Liiceanu ediţia 2013, personalitate de o notorietate gcel puţin- naţională, imposibil de
convundat, de trecut cu vederea, dar, sigur,
altul
vaţă de anii A=0, acelaviind timpul încremenit în chihlimbarul paginii, persona5ul care >îl
5oacă? pe autor trec nd drept unt năr, unul din cei mulţi. Bi atunci era un unicat,
desigur, ca viecare4n velul său, pe c nd astă&iautorul, mai mult dec t un unicat, e
o culme prin înălţime #i raritate. 9e#i în acte civile pare a o singură e$istenţă continuă,
strict literar am gre#i să4l substituim pe Liiceanu de a&i acelui Lungeanual anilor A=0, chiar
dacă asta ni se sugerea&ă cu vorţa #i autoritatea unei cărţi document. Corbeam deastuţia de
sovist a autorului! prevenitorul
nu îmi arog nici un nimb eroic
ne trimite la vaimosul trucal lui 'icero, #i el >o culme? a vremii sale. Dechemat din postul de
guvernator al 'iliciei g 0 î.Hr.-, pretinde o întoarcere în triumv #i răm ne, cu suita #i găr&ile
militare care îl însoţeau, în a#teptare la porţile Domei c t :enatul să discute, să vote&e
celebrarea cerută #i să se vacă pregătirile care ar vidurat mai bine de o săptăm nă. :enatul stătea
în cumpănă pentru că era pus în vaţa unei e$cepţii,ceremonia pretinsă de 'icero
acord ndu4se doar împăraţilor întor#i din lungi campa nii #i, mait r&iu, generalilor
acoperiţi de gloria cuceririlor. 'um #ansele de a primi vavoarea păreau incerte, casă evite
ridicolul, după ce a dat lovitura de imagine 'icero a avut abilitatea de a renunţa înainte ca:enatul
să se pronunţe, lăs nd impresia că, modest, el însu#i s4ar opune unei primiri triumvale6
(4a#vrea să sune nici măcar ironic, dar Gabriel Liiceanu nu are cum să4#i aroge, nu
are de ce vorbidespre
nimbul eroic
c nd nimeni nu se grăbe#te să4i propună vreo cunună de lauri, oric t ar adăstala poarta cetăţii.
Făcar 'icero a#tepta primirea triumvală sub prete$tul că st rpise o bandă de t lharidin provincia
pe care o guvernase. /e c nd contemporanul nostru renunţă la >triumv? doar pentru peripeţiile
sale c t, plecat de acasă pe bicicletă să cumpere &ahăr, ro#ii #i ridichi, era vilat de
oamenii:ecurităţii6 9ar să restabilim adevărul la scara 171! obiectivul Lungeanu, &is #i Lulu, a
vost vilat #ivotograviat, i s4au plantat în apartament microvoane, i s4au răvă#it lucrurile pentru
intimidare, acte cusemnătura vi&ibilă a poliţiei politice #i autorul încă mai nutre#te
spaima că, mai devreme cu &eceani, n4ar vi ratat pu#căria.
Ierar$ii#e po#ivice g &'"ă-" &'"ă cu ierar$ia !ra(e#or (e vică#oşie
9e ce toată această atenţie din partea >organelor?" 9oar pentru că nu era capabil de
do&a& i l n i c ă d e i p o c r i & i e , G a b r i e l L i i c e a n u r e c u n o s c n d u 4 s e
u n p e r s o n a g c u c a p a c i t a t e s c ă $ u t ă d e disimulare socială
 gp. 3 0-. 'u o superbie ce4#i cerea puniţiunea, el î#i arăta resentimentele vaţă dealţii, vără a4i
trata, convenţional, după locul în ierarhie, după v rstă. Liiceanu se purta în anii A=0 ca#i cum ar
vi avut de5a statutul de astă&i #i, atitudine tipic 5uvenilă, pretin& nd o recunoa#tere
legitimăaltvel dar pe care încă nu o merita, cel puţin nu după sistemul de valori de
atunci. Dadu /anta&i,director ad5unct al )nstitutului de @ilo&o vie #i cu încă o
vuncţie ce4ţi tre&e#te repulsia, secretar de partid
pe
cademie, se pl nge pe drept de subordonatul său!
&'aţi vă$ut că se uita la mine cu scârbă Se uita ca la un ra#at
fntr4o pagină splendidă dedicată categoriei ur tului, un e$erciţiu practic la studiul lui Imberto
Eco, Liiceanu î#i vituperea&ă #i acum vostul #ev! o
pocitanie ticăloasă
gp. 2<J- care devine, c teva r nduri mai 5os #i vără a se contra&ice în vond,
un om armonios
pentrucă în au&ul estetic al autorului hido#enia e$terioară rimea&ă pervect cu suvletul ticălo#it.
K pagină,dintre puţinele, în care talentul pro&atorului se sumeţe#te p nă la a 5igni
înţelegerea vilo&ovului,î n t o r c n d p e d o s
*alo*agat#+a
, armonie între trup #i suvlet rămasă #i pentru greci un ideal doar. @iind secretar de
partid, bineînţeles că /anta&i are
statura de pitic, oc#ii ver$i bulbucaţi, meşa rărităde pe "runte, dinţii galbeni, burtica
proeminentă
gp. 2<J-. La prima lectură ai 5ura că autorul v o r b e # t e , c a r o d a l
selecţiei inverse,
d e s p r e : o c r a t e c a r e , l a î n v ă ţ i # a r e , s e & i c e c ă s e m ă n a l e i t portretului6 'omunist
cu vuncţie, /anta&i îi va da lui Liiceanu, g#i"- pe atunci vără apartenenţă la partid, o replică bine
calată pe polemica iscată de parabola viului risipitor!
Dumitale ţi se parecorect ca unul să se spetească muncind, şi altul, care bate lumea şi nu "ace
nimic, să "ie primit laîntoarcere cu braţele desc#ise şi să se taie pentru el viţelul cel gras
g -
n c#estiune e că nu vrei să înţelegi că aici e un institut ideologic. - atât de simplu
gp. 2=<- Bi asta c nd >viul risipitor?2
părea a vi chiar autorul, beneviciar al unei burse de studii, care vusese lăsat să plece în 1;=1
la achen. cademicianul ).'. Gulian, directorul )nstitutului de @ilo&ovie, o va spune vără ocol!
&oiavem nevoie de tovarăşi de nădegde, de propa'gan'dişti
gp. 2 <-Corbim de ticălo#i"
De ce, în istorie, a i$bândit la un moment dat o societate în careierar#iile politice mergeau
mână'n mână cu ierar#ia gradelor de ticăloşie
gp. 2<J- fntrebarea,demnă de :vin$, cutremură iar de&legarea, dacă am avla4o, ar puncta
mie&ul problemei. Lucrurile par să stea a#a ca dintotdeauna, pre&entul doar desăv r#ind
tradiţia. fnsă, cu teama unor bătăliidelicat de dus, se evită săgeţile către pre&ent înc t,
de la distanţă, ai crede că de5a suntem într4olume leibni&iană. :e înt mplă multor
e$emplare de succes să se predea cu arme #i baga5e clipeitrăite #i s ă răm nă, în
ciuda parado$ului, pentru totdeauna,
captive ale pre$entului,
 a # a c u m n e previne chiar autorul asupra ambiţiilor, nu ale indivi&ilor ci ale revoluţiilor
sociale gp. 1<2-.'omparativ cu ororile suportate de alţi urmăriţi de :ecuritate,
istoria a "ost clementă
cu Lungeanu!a trebuit să treacă de la )nstitutul de @ilo&o vie la )nstitutul de )storia
rtei g
a "ost o uşurare şi pentru cei de acolo, şi pentru mine.
p. 221- i s4a oprit o carte în #palt i s4a blocat pentru un timpsusţinerea doctoratului i4a
vost am nată plecarea în străinătate. *oate seamănă prea bine cu tacticade intimidare prin care
individul, >prote5at? #i >consiliat? prin supraveghere, î#i va inhiba purtărilevi&ibil agresive
împotriva :istemului, mi& ndu4se pe regula că insul inteligent, #tiindu4#i interesul,n u v a
trece la >acte necugetate?. Este un 5oc pervers practicat cu înţelegere
m u t u a l ă ! n o i >închidem ochii?, tu >ţineţi4ţi gura?6
Su(or (ar "u) vur"ăvor*
:pecul nd vormule noiciene ale limba5ului, autorul nu e&ită, în
ost"aţă
, să ne arunce într4osubtilă ucronie!
/artea aceasta e alcătuită din perspectiva cumulativă a lui va "ost! cu vera să "ie! sau vn'a "ost să
"ie!
gp. 33;- după ce chiar în pragul cărţii, în vra&e pline de sens gp. =-, ga&da neînt mpină cu
interogaţia de ce4o vi scris4o c nd e at t de greu s4o a#e&i într4un gen anume. 'u ţinta propusă
de a înţelege
gene$a şi "i$iologia unei ticăloşii istorice
, lucrarea se va limita să ne

ţină
trea$ă uimirea în "aţa misterului răului care însoţeşte natura umană
. 'obor nd într4o istorie ce4miscapă cunoa#terii,
gene$a şi "i$iologia

ticăloşiei
e mult prea tenebroasă pentru mine, în vreme ce
uimirea
îmi răm ne intactă în continuare. m perceput cartea ca pe un roman postmodern ţesut
în bătătură #i4n ur&eală din documente #i trăiri avective decupate din epocă dar #i cu
vicţionarea unor memorii în care persona5ul principal, Lungeanu, se avlă în atenţia >organelor?
mai tot timpul, de laterminarea vacultăţii p nă la epui&area istorică a totalitarismului. /entru cei
din generaţia autoruluinu4i de mirare că un intelectual t năr apropiat de (oica, vost
deţinut politic, e urmărit, practicăintrată în normalitatea timpului, de#i astă&i pare
de neacceptat, de neînchipuit. E adevărat că, peatunci, o plecare în străinătate, vapt
banal a&i, trecea în ochii oricui drept o vavoare, iar cel alescăpăta un statut aparte
#i, dincolo de meritele provesionale niciodată suviciente pentru a
5ustivica privilegiul, cei răma#i în ţară îl bănuiau de servicii văcute :ecurităţii ori îl invidiau
pentru pre&umtive relaţii suspuse cu ierarhia partidului, nici acelea gratuite. fn ochii lumii
Liiceanu erade5a compromis de vreme ce
"usese lăsat să plece
 un pas mai încolo de 'ortina de @ier. /oliţia politică #tia prea bine asta #i o specula în
velul ei văc ndu4#i 5ocul #i vără să4l averti&e&e. 'a scu&ăt r&ie pentru lipsa sa de
reacţie din acei ani, Gabriel Liiceanu va a virma că, uitat în inocenţă, n4a bănuit
nimic, urmărirea văc ndu4se vără #tirea sa. Com vedea că de aici lucrurile se complică,
trăirilede atunci viind aduse, mai t r&iu. în vaţa propriei instanţe morale, viitorul
re&erv ndu4i surpri&edeloc lini#titoare. 9ar să nu anticipăm. fn acea atmosveră de
suspiciune pe toate planurile, a pleca legal din ţară nu era simplu, maiales dincolo de 'ortina de
@ier. 'ite&!
Dacă nu erai trimis, precum 0on /araion (…) dacă ieşeai din ţară aşa $icând vde capul tău!, dacă
plecai aşadar, "ără misiuni speciale şi te mai şi întorceai,atunci era evident că ceva nu era în
ordine cu tine. /um magoritatea vi$elor de ieşire din ţară îitrans"orma pe bene"iciarii lor în
in"ormatori ai Securităţii, era "iresc, în mintea acestor oamenibolnavi de spionită şi
care raţionau potrivit unei vulgare logici a reciprocităţii, ca oricare românnecontaminat de
colaborarea cu ei să se întoarcă, de vreme ce nu plecase ca spion
auto#ton,metamor"o$at în spion străin
. gp. <- Bi mai încolo!
/ert este că după ce te întorceai, nu mai erai înregulă. 0eşiseşi din rând. Deveniseşi vi$ibil.
ărăsiseşi anonimatul. 1i se desc#idea un dosar.
3
Deveneai /ineva. Deveneai 2biectiv
. g p . J - E l o s p u n e , n o i l 4 o m c r e d e . : ă c o m p a r ă m , t o t u # i , mărturia de vaţă cu
alta din acei ani. Bi Ecaterina Kproiu, un intelectual la vel de e$pus >ipote&elor de lucru? ale
:ecurităţii, a vost deseori în străinătate, cu precădere, în lumea liberă! Doma, 'annes,Londra,
Fadrid, /aris, tena #i tot a#a. 'ălătoriile sunt descrise pe larg în
3urnalul
cu însemnări&ilnice gvol. 1, Editura :emne, ucure#ti, 2013-, dar nici vorbă de
turnători, de invormatori, nicimăcar de s c itoarele note obligatorii ce avea să le scrie
orice rom n întors din străinătate, să spunătot ce a văcut el, ce au văcut colegii din grup, asta
viind legea. @ără să o spună nicăieri în
3urnal,
n4am nici o îndoială că Ecaterina Kproiu #i toţi prietenii ei, actori, regi&ori, echipa întreagă,
erau atentsupravegheaţi de ochii :ecurităţii, în ţară, peste graniţă. Ea tace din privinţa asta" (oi o
credem #i pe ea6 'omplicităţi, compromisuri, oportunism nimic de mirare. #a mergeau
lucrurile, toţi #tiau#i le suportau ca pe un venomen natural. E adevărat că, tot atunci, se
înt mplau #i cru&imi atroce cuintelectuali de aceea#i talie sau de o notorietate mai
mare dec t a autorului, disidenţi despre care#tiam c te ceva din &vonuri, de la Europa
Liberă, invormaţii pe care le discutam doar cu prietenii deîncredere, c t or vi vost #i ei de
încredere. lţii, cu respect vaţă de ei în#i#i, au revu&at orice dialog cuideologia ovicială
retrăg ndu4se în munci umile, disimul ndu4se în >clasă muncitoare?
precumdoctorandul lui Heidegger, le$andru 9ragomir, care s4a anga5at sudor la ' mpia
*ur&ii. :udor #inu turnător6
A +e civi pe+ve o +uvă (e a"i*
fncerc să văd
Dragul meu turnător
 n u c a p e u n v o l u m d e m e m o r i i 4 d o c u m e n t c a r e , î n întregul său, ne cople#e#te cu
mi&erabilele tehnici ale poliţiei politice slu5ind un despotism de EvFediu, cu victive spovedanii
ale securi#tilor, cu votogravii, documente,
Ane4e
pline de probe, toate mărturii trăite într4o epocă de co#mar, ci îl voi privi în latura sa cea mai
merituoasă, ca pe un eseu beletristic, u& nd de sugestia din subte$tul replicii!
-tee 2 să mă scarpin acuma pe c#elie de ce'o să se $ică despre mine peste o sută de ani
gp. 322- 'e vrea să &ică asta"
A avea conştiinţăînseamnă a te scărpina pe c#elie
va tran#a autorul pe pagina următoare. :e pare că omul simţului practic evită capcanele
spiritului, >complicaţiile? morale, #i nu se
scărpină pe c#elie
. 9 a r , observ nd gestul, Gabriel Liiceanu arată că lui îi pasă aceasta viind #i
proiecţia întrebării mele!
-tee
Că daţi seama cum va suna inter5ecţia asta peste veac" Fă ilu&ione& că vor mai vi cititori
#iatunci c nd o bună parte din cele trăite de noi în comunism se vor estompa, se
vor uita, î#i vor rea#e&a valoarea #i locul în pagina istoriei, unele urm nd a vi
uitate cu totul. 'um se va vedea perioada comunistă cu rănile ei cicatri&ate prost ori
vindecate prin deschiderea altora, cum se vavedea comunismul c nd emoţiile, care acum încă ne
îmbu5orea&ă creierii, se vor stinge #i vom privide la o oarecare distanţă tragedia atroce #i
&adarnică, ratată în utopia ei cu preţul suverinţei invernalea c torva generaţii" Btiu însă
că, peste o sută de ani, cititorul rătăcit într4o bibliotecă gbănuiescelectronică- va citi
cartea drept literatură. Bi pentru autor, cu siguranţă, mi&a cărţii bate veacul, altvelde ce 9acă
nu e#ti convins că opera ta va vi citită #i atunci, de ce să scrii acum"6 :ă ne dumirim! în 2013
apare o carte4document cu realităţi din anii A=0 ai secolului trecut #i,inevitabil, va vi citită
astă&i de cei care au trăit epoca în tot marasmul ei, cu părinţi sau copii uci#i,c u v a m i l i i
distruse, purt nd #i acum sechele dureroase, de nevindecat. 'ine, după
t r a g e d i i pirogravate în piele, în creier, în inimă, ar vi impresionat de preludiul unei arestări
care nu mai areloc" 9e la distanţa unui veac, c nd nenorocirile omului de r nd, cel
care umple cu carne de tuntran#eele tuturor ră&boaielor vor vi uitate se va au&i mai
degrabă de bătătura din talpa vreunuig e n e r a l n e g h i o b d e c t d e c e i o m i e d e s o l d a ţ i
m o r ţ i s u b c o m a n d a l u i . ' n d m e m o r i a & i l e i v a dispărea odată cu micimea vieţii #i
vaptelor omului de r nd, topindu4se toate în compostul lumii cevine, peste un veac, două, poate
că documentul aceasta va arunca o lumină în plus peste hagiograviaunei mari personalităţi a cărei
voce de prim solist s4a distins la începutul secolului cre#tin ) înacea &onă geogravică numită
un timp Dom nia. (et epistolar ca stil, romanul cultivă insistent eseul subordonat pamvletului ce
desviinţea&ădestinatarul din start, pulveri& ndu4l sub anateme laice ca persona5 de carte, de
vreme ce scrisorilenu vor a5unge niciodată la el acela#i eseu se înmiresmea&ă
encomiastic c nd persona5ul descris,vostă victimă a poliţiei politice, răm ne, înainte de
toate, un model spiritual pentru autor. La prima
vedere, Gabriel Liiceanu vicţionea&ă epistole4eseu gîn vapt
d e g h i & a t e c a p i t o l e d e r o m a n - suprapun ndu4le pe realitatea restaurată în detaliu cu
o acribie ce vri&ea&ă mania. dresarea către undestinatar viu #i real prin apelarea intim
duioasă
Dragul meu turnător
 te vace să cre&i că, sărind peste conotaţia invamantă,
turnător
e doar cognomenul de alint dintre doi amanţi iar eu, citind ca prin gaura cheii, voi vi
martor la intimităţi de alcov. (u mult, dar m4am în#elat! scenele nu4s intim4amoroase, ci
intim4scandaloase, cei doi avl ndu4se tocmai în toiul luptelor de reconciliere6 fn urmatrădării
ce durea&ă de ceva vreme autorul î#i inculpă perechea cu o incredibilă >tandreţe
perversă?,înc t do5ana sarcastică
Dragul meu turnător
pare a vi preludiul concilierii acestui cuplu &buciumatdar indestructibil, victimă turnător6
Pra(a ravavă (e ,'"ăvor (e,i"e pră(ăvor
'oncepută într4o dublă vaţetare, construcţia arată ca un palat cu două
i n t r ă r i l a v e l d e impunătoare, întregul ediviciu viind închinat lui )anus, &eul latin cu două
chipuri pe acela#i trunchi #icare prive#te simultan în trecut #i în viitor, înainte #i înapoi gcine
mai #tie aceste sensuri cum cad"-,ideal dorit de orice autoritate în supravegherea
realităţii ce4i curge pe sub ochi vără să o poatăstăp ni. @ăc nd parte din roman,
Ane4ele,
ca documentar probator cu caracter vacultativ, ţin cumvade vi#a biogravică a persona5elor,
cititorul interesat av nd să le consulte pentru a distinge limitaili&ibilă, deseori,
dintre realitate #i vicţiune. :uprapuse vaptului istoric, planurile temporale
seinterverea&ă, înt mplările #i oamenii alunecă dintr4un timp în altul, pre&entul în trecut,
trecutul înv i i t o r , t o t u l î n t r 4 o c r o n o l o g i e v l u i d ă , î n t r 4 o d e v i l a r e
turbionară ce ameţe#te la vel ca viaţa./eriodi&area subiectivă
impusă de autor reordonea&ă povestea acelei lumi într4o logică
a sentimentului, istoria viind asumată imperativ pe cont propriu. *impul de&văluirii, pre&entul
care4#iscrie opera, vace recurs la viitor să 5udece delaţiuni de odinioară. /ersona5ele î#i schimbă
masca însecvenţele epistolare ca printr4o vor5are onirică, p nă la a deveni altele
dec t cele care au vost înrealitatea &ilei, toate petrec ndu4se sub o perversitate
videlă, vire#te, tuturor vremurilor în ciudaoricăror schimbări!
2 tempora 2 mores
'artea e alcătuită din bucăţi articulate după criteriul potenţărilor reciproce #i,
mulţumităutili&ării cu ravinament a vragmentului, autorul schimbă registrul, c nd
grav, c nd 5ustiţiar, caapăs nd pedale de orgă. /rin teme #i idei alternate de la o
pagină la alta, de la un capitol la altul,este sigur un roman tran#at în eseuri e$puse într4un
galantar de lu$ sub candelabre orbitoare c ndve&i cantitatea de documente redate cu probitate
de secretar de oviciu, simţi că ai în m nă dosarulunui evadat citit pe holul întunecos al
penitenciarului. 'e avem totu#i" mbiguitatea, datorată unei pre&entări contradictorii ca stil,
vacilitea&ă alunecarea de sub verdictul consensului înc t cartea se vasupune lesne dublei
semantici! ca document incriminator al unui timp revolut, al unui regim politicabominabil, al
unor instituţii de represiune #i pedepsire dar #i ca roman, cel urmărit
păstr ndu4#iidentitatea reală vără a4#i revu&a însă haloul de persona5 care,
suspicion ndu4#i autorul4avocat demanevre subterane, î#i scrie pledoaria apărării cu
m na sa. /ersona5ul î#i arogă întreaga poveste la persoana înt ia singular, acel eu narativ care
dă vigoare întregului dar #i o cromatică subiectivă deneevitat. 'u aceea#i vigoare narativă,
Liiceanu va povesti tot la persoana înt ia #i pasa5ele cecuprind vieţile oviţerilor, o
bună cale pentru ad ncirea ambiguităţii. /rin cele trei persona5e care4#isuspendă autor
povestindu4#i singure viaţa, toate, la persoana înt ia gLungeanu, /ătrulescu, '. .-coerenţa
epică devine ceţoasă, înc t cititorului îi este divicil să intuiască paternitatea
te$telor,constanţă ce alterea&ă semni vicaţia cu at t mai derutant cu c t 'ristian,
turnătorul, #i el autor dete$te, î#i scrie notele la persoana a treia. *otul decurge ca
într4un monta5 de documente reale #iv r a g m e n t e d e v i c ţ i u n e , c i t i t o r u l î n c ă
e & i t n d d e c a r e p a r t e a e c r a n u l u i s ă s e a # e & e î n a c e s t cinematograv de
umbre #i dubluri, vantasme capabile să ilustre&e te&e oric t de părtinitoare ar părea. 'a pradă
ratată7evadată a poliţiei politice, Gabriel Liiceanu, t năr intelectual din Dom niasocialistă, î#i
construie#te biogravia, e$emplară #i incoruptibilă, pe coloana unui ideal de sorginteumanistă
cultivat prin gri5a mae#trilor, ideal urmat cu tenacitat e #i care se developea&ă
limpede, peste timp, în cartea sa apărută recent. 9ar, vără a se vinali&a, după AJ;, într4o
libertate deloclini#titoare, biogravia autorului se ramivică stuvos în direcţii poate chiar
divergente, contradictorii, a#&ice, într4o amploare romanescă #i plină de vigoare, persona5ul de
astă&i rătăcind încă prin planurie$istenţiale nici măcar bănuite în anii A=0.
- Eu sunt Cristian, turnătorul!- O, mă bucur să vă cunosc, în sfârşit!
Kbsesia dublului, ca pereche de contrarii a aceluia #i cerc, vi&ibilă #i în alte creaţii
ale luiGabriel Liiceanu, restaurea&ă de această dată entităţi reale din momente istorice
recognoscibile #i înv o r m a e p i s t o l a r ă , î n p e r s o n a 5 e v i c ţ i o n a t e b e l e t r i s t i c # i
d i s i m u l a t e c a m ă r t u r i s i r i p e r s o n a l e , transloc ndu4le e$istenţa dintr4o realitate
suvocantă în le5era atmosveră a paginii cu perspectivavirtuală a unui suvlu etern. 9acă
vorbim de
dubluri
, să vorbim #i de
dublări
, de reverberări precumecoul, #i să îndră&nim a crede că o >tandreţe perversă? simte probabil #i
"ăptaşul
'ristian c nd, sub prete$tul unui interes ordinar, peste ani, se întoarce la locul vaptei gal
turnătoriei-, acum EdituraHumanitas, o prestigioasă societate comercială privată de la care, ce
ironie, vostul comunist, du#manal capitalismului nu se sviie#te să încasea&ă dividende, esenţa
provitabilă a dispreţuitei societăţi deconsum. Kvidiu 'heţan, un om în carne #i oase,
dintr4un timp limitat istoric #i dintr4un spaţiudeterminat geogra vic, #tiut de
contemporanii săi drept redactor #e v la Devista de vilo&ovie
,
aparea c u m p e r s o n a 5 î n t r 4 u n r o m a n c a r e a b i a î n c e p e . E l s e v a î n t l n i a i c i
c u p e r s o n a 5 u l p r i n c i p a l , directorul Editurii, nimeni altul dec t Gabriel Liiceanu, c ndva
un subaltern dintre alţii #i pe care îlturnase c t se pricepuse #i el, delaţiunea viind pe atunci cel
mai popular gen al gsupra-realismuluisocialist. La data înt lnirii de la Editură, Liiceanu #tia
de5a cine vusese cu adevărat #evul său #i, încarte, Kctavian 'heţan va deveni
Dragul meu turnător
, autorul împieliţ ndu4i încă o viaţă, mailungă, mai adevărată dec t cea reală. ctul de
na#tere ca persona5 al lui 'ristian datea&ă din 200<c nd Gabriel Liiceanu, studiindu4#i dosarul
de la '(: :, descoperă că #evul său prinde o a douavaţă, cea de turnător. fnt lnirea cu noul chip
ce ie#ea dintre h rtiile îngălbenite, străbătută de un u#or vrison paranormal, pare să vi vost
o mondenitate consumată civili&at, după protocol. 9in dosarul:ecurităţii, #nuruit #i cu
vile numerotate, vostul său #ev se pre&intă sub o identitate nouă!
5ună $iua,eu sunt /ristian
utorul i4ar vi răspuns!
 6ungeanu, iar pentru dumneavoastră 7 6ulu.
Bi apoi, drept>le mot dAordre?!
fita vasta est
fntre toate celelalte, cartea va avea #i un persona5 plurivorm, omnipre&ent, divicil de
conturatîntr4un singur chip care să arate omene#te! :ecuritatea ceau#istă. Dolul ei este cel de
păpu#ar însens larg, p nă la un anumit nivel ea concep nd scenarii #i regi& nd spectacole
cu unele presupuseacţiuni du#mănoase la adresa regimului. :pectacolele se pre&entau
>conducerii superioare de partid# i d e s t a t ? c a v ă c n d p a r t e d i n m a r e a
e p o p e e c o m u n i s t ă , c a p i t o l u l ! l u p t a e r o i c ă î m p o t r i v a du#manului de clasă.
precierile se transvormau repede în avansări în grad #i vuncţii, în privilegii.fnt mplările
surprinse de Gabriel Liiceanu intră, toate, în scenariul :ecurităţii iar amatorul de
t#rillere
va avla în această poveste motivul >unui vilm ba&at pe înt mplări reale?, cum se
scrie deobicei pe generic, pe c nd un ins ce cultivă simţul umorului va găsi, în
aceea#i poveste, motivulunei răvă#itoare tristeţi.
Proprievavea (e +vav +e e orci.ea.ă pri" pri,avi.are
'a prolegomenă a pre&entării ca&ului său particular, autorul socote#te necesar să
vacă, pescurt,
o istorie
a Editurii /olitice, instituţia ce va deveni după >evenimente? Editura Humanitas. Bicare este
rolul lui Gabriel Liiceanu aici" fn termeni eva&iv4mistici rolul său sună a#a gcite&
de la paragrav încerc nd să rup c t mai puţin din conte$t6-!
9i se propune să e4orci$e$ locul. e ruinelevec#ii instituţii, urma să cree$ vceva! pe măsura
libertăţii dobândite. Accept provocarea. &ouainstituţie va purta numele de :umanitas, editură de
ştiinţe umaniste
gp. 12-. 'urios ca tot omul, măîntreb din partea cui gpersoană, >organ?-
i se propune să e4orci$e$e locul
#i bănuiesc că nu vusese/ărintele *eoctist #i nici /atriarhia. Bi nu de&volt dar chestia asta cu
>e$orci&area? mi4a plăcut p nă4ntr4at t înc t r d #i eu
pe măsura libertăţii dobândite
pentru că #i r sul e$orci&ea&ă. 'el puţin a#acredea le$andru /aleologu, alt >p rlit? de vlama
celui rău în spirit #i în trup6 Lăs nd gluma la o parte, mă îngri5ore& în privinţa autorului
întruc t, în actul e$orci&ării, se &ice, spiritul malevic,9iavolul, trece în cel care
e$orci&ea&ă, în altul apropiat iar dacă pleacă, nu pleacă prea depar te.Kricum, cel de
i4a propus preluarea editurii gpersoană, instituţie, centru de comandă ceva - pare să<
vi #tiut bine >dosarul de cadre? al noului director plin de virtuţi recomandate unui om de succes
într4o lume liberă, democratică! n4a vost membru de partid #i n4a vost compromis
prin numirea sa învechile organisme de conducere, prestigiul său în mediul intelectual e în
cre#tere, deţine cone$iunicerte în svera academică din Kccident #i, deloc de negli5at, de#i
urmărit de :ecuritate mai tot timpulca un posibil >element du#mănos?, nu i s4au atribuit acte
ostile văţi#e. *otul îl indica pe acest matur t r e c u t d e v r s t a a v e n t u r i l o r c a i d e a l î n
n o i l e s t r u c t u r i d e c o n d u c e r e î n t r 4 u n s e g m e n t p e c t d e speciali&at, pe at t
de delicat. 'ine, oare, să4l vi cunoscut ca e$orci&ator pe Gabriel Liiceanu la începutul
lui A;0 #i să aibă #i puterea de a4i da pe m nă o editură ce se provila ca matcă
modelatoare pentru elita noii democraţii, pentru revormarea greciclarea- clasei politice, în vond
aceea#i"/arado$ul Dom niei este că nomenclatura comunistă, cu c t avusese o
po&iţie mai importantă însocialism, cu at t acum, în capitalism, prime#te
dividende mai mari. 9e ce m4a# în crede în etica unei lumi noi construită pe vicii vechi"
Gata e$orci&ată, în anul următor, editura se va privati&a, gprobabil prin sistemul FE K,
lamodă atunci-, >oamenii muncii? din socialism, toţi anga5aţii, trec nd automat în
capitalism, caacţionari ai noii societăţi comerciale, cu tot cu vo#tii directori, cu
vo#tii secretari de partid sau desindicat #i, curat democraţie, cu tot cu
invormatorii #i turnătorii răma#i mai departe în schemă, între care #i Kvidiu 'heţan, vost
director, vost comunist, vost turnător, acum >acţionar? în a#teptarede dividende. @ără un
management competent într4o piaţă liberă sălbăticită, lipsite de orice sursă devinanţare #i
devali&ate de capital, vără un portovoliu de comen&i #i cu beneviciarii risipiţi ori răpiţi
deconcurenţa virmelor străine, cele mai multe societăţi apărute ast vel #i4au v ndut
patrimoniul abiareu#ind să4#i acopere datoriile. 'ele mai multe societăţi >e$orci&ate? au
dispărut cu tot cu 9iavol,dar nu toate6:ecuritatea, în anii A=0, urmărea persoane de velul lui
Gabriel Liiceanu dintr4un revle$ rămasdin anii A 0 #i pe care acum nu #i4l mai putea
reprima. >9u#manul de clasă?, o specie dispărută,trebuia inventat #i reinventat
mereu pentru că altvel îi dispărea obiectul muncii, 5usti vicarea unor v u n c ţ i i , a
unor cheltuieli6 /arabola din Hidopadesha preluată de Heinrich Mimmer în
;ilo$o"iaindiană
e, pe c t de simplă, pe at t de
didactică
, aceasta viind vormula perpetuării în orice epocă,sub orice ideologie, a poliţiei secrete care se va
îngri5i să i#te mereu ca&uri #i comploturi, tot ea viindchemată să le stingă. fn anii socialismului
>multilateral de&voltat?, unui cetăţean gîn sens 5uridic- alD o m n i e i : e c u r i t a t e a i 4 a
c r e a t u n d u b l u h a l u c i n a n t p e c a r e î l m o d e l a d u p ă c u m d o r e a e a # i 4 i îndruma
evoluţia spre un vinal reconstruit în variantele regiei ei! ori devine turnător din antura5ul
lui (oica g
/e destin mediocru îmi pregăteau
p. 21 - ori, după o încercare de recrutare victivă, va urmacompromiterea sa
în "aţa elementelor din cercul în care se a"lă
. gp. 21<- utorului i se trasa viaţaanilor viitori într4o paradigmă securisto4comunistă,
victima av nd obligaţia să se convorme&e întotalitate. bia a#a :ecuritatea însă#i crea
disidenţi, crea eroi, crea >dubluri?, vicţiuni pe care avea săl e u r m ă r e a s c ă î n r e a l i t a t e 6
B i d a c ă n u i n t r a i î n a c e s t 5 o c " C o r b i m d e a n u l 1 ; = < , d e D o m n i a ceau#istă,
#i nu mă îndoiesc că varianta a doua, cea a înscenării unui delict de drept comun,
aveamai mari #anse, a#a cum la alţii, personalităţi în epocă, se pare că a avut. Fă
întreb ce anume l4asalvat pe Gabriel Liiceanu de acel
destin mediocru
indiverent de varianta pe care i4ar vi înscenat4o p nă la capăt :ecuritatea" /rin de&văluirile din
dosarul său de urmărire invormativă g9I)- Gabriel Liiceanu descoperă,#i el,
dublul ascuns al lumii în care trăim
gp. 33=- adevăr în stare să ducă la disperare pe oricine,oric t de echilibrat s4ar crede. Bi cel
de o onestitate impecabilă în lume, a5uns între patru pereţi aremomente de slăbiciune, altvel at t
de omene#ti, autorul #tiind că
nici un om surprins în intimitate numai e demn
gp. 30=- iar c nd ţi se sugerea&ă că viaţa ta e supravegheată >de organe? clipă de clipă,nu poţi
&ice cu o indiverenţă revrigerată! (u4mi pasă, n4am nimic de ascuns6 Bi asta într4o lume încare
supravieţuitorul unei &ile de co#mar cu siguranţă că a văcut #i ceva pe alături de
lege! #i4a procurat o bucată de carne, un pachet de unt, antibioticul pentru copil, a văcut rost #i
de o carte pesub m nă, toate prin relaţii cu persoane ce se strecurau în marginea legii6 Era un
5oc umilitor, plinde compromisuri în care ţi se văcea, mai înt i, sc rbă de tine, apoi de ceilalţi,
tu #tiind prea bine cumse descurcă #i ei. Făsurat după normele acelor ani, orice
supravieţuitor al socialismului era undelincvent care a călcat sigur pe alături. fn
normele acelor ani, cinstea #i onoarea ta ţineau deapreci erea >organelor?, a
partidului, c tă vreme ai rămas în viaţă tu avl ndu4te permanent sub pre&umţia de
vinovăţie. =
Pacvu# cu (ia,o#u#/ &a"ua# (e uvi#i.are
:e pot scrie #i cărţi4document cu har înc t plăcerea lecturii să4ţi ducă emoţia în perimetrula r t e i
literare" :e poate dar meritul lucrării nu aici va vi. rgumente că
Dragul meu turnător
eliteratură avli mai înt i din velul în care autorul î#i edivică persona5ul devenit
pilon esenţial înstructura de re&istenţă a operei! Kctavian 'heţan,
turnătorul,
adică destinatarul neonorat dar #ineonorabil al scrisorilor. Bi totu#i, acela#i turnător
încărcat cu toate păcatele toate de neiertat, esteridicat la rangul de persona5 dominant căruia,
simbolic #i nu direct, Gabriel Liiceanu, cel din anul2013 #i nu cel din 1;=1, i se adresea&ă ca
viindu4i, astă&i, de rang egal, propun ndu4i, în eternitate,un dialog doct #i elevat cu
convingerea că va vi înţeles în toate nuanţele #i în toate subtilităţile desens, autorul dorind ca
prin dialogul cu el să4#i lumine&e nedumeririle iscate după un lung episodlini#tit, cel p nă să
avle de dosarul de la :ecuritate, p nă să avle că vusese turnat chiar de #evul său.:crisorile
niciodată vrancate #i trimise printr4un banal serviciu de po#tă, vor a5unge la
'ristiangdacă o mai vi în viaţă6-, la vel ca #i la mine #i la toţi ceilalţi cititori, sub vormă de carte.
E$oner ndu4l pe 'heţan de obligaţia unui răspuns închis în plic #i a unei răspunderi
directe vaţă de e$peditor,o r i c t d e s t r a n i u a r a r ă t a i n t e n ţ i a , a u t o r u l î l
î n c a r c ă p e c i t i t o r c u a c e a s t ă r e s p o n s a b i l i t a t e a destinatarului. fn întregimea ei,
cartea se de&văluie ca o scrisoare deschisă în vechea polemică încare 'ristian atrăsese
:ecuritatea, autorul ne ia pe noi ca martori ai disputei som ndu4ne la oatitudine, la un
gest de solidari&are nu at t cu sine, c t cu victimele #tiute sau nu ale poliţiei
politice.fnt lnirea dintre directorul Editurii Humanitas #i vostul său #ev este redată în dialog cu
at teaamănunte de oralitate înc t cred că, de#i citesc o creaţie romanescă bine stili&ată, are la
origine uncontact real înregistrat, în termeni securistici, cu mi5loace *K. fntr4o
lucrare interesată de poliţia politică ce u&ea&ă de aparatura de ascultare, înregistrare #i
redare, voi vi atent la tehnicileasemănătoare volosite de autor pentru a4#i ilustra te&ele #i
ipote&ele care, în vinal, vor gre-construi orealitate cu preci&area că acelea#i
instrumente, neutre în vond, slu5esc mobiluri diverite. Deţetar e u # i t ă a
ntâlnirii la editură
, p e s e a m a v a b u l ă r i i u n u i a d e v ă r b ă n u i e s c , s e v a r e p e t a # i î n a l t e capitole,
autorul prevenindu4ne abia în
ost"aţă
, după ce evectul s4a produs, că a strecurat #i porţiuniimaginate gp. 3 -, vără a ni le
spune pe toate. Com pluti permanent în plină ambiguitate, stare benevică oric nd artei
cuv ntului ca înviinţatoare de realitate dar, oric nd, suspectă într4o cartedocument. @ript
c ndva, la o nouă lectură cititorul va răm ne bănuielnic pentru tot te$tul, avirmaţiilemai
tran#ante ale autorului viind înt mpinate de partea cealaltă cu replica!
2are
tunci, cu orgoliu preluat de la instanţa auctorială, vei vi de acord cu tot ce #tiai #i înainte de a
citi #i, urm nd acela#imodel, vei respinge avirmaţia că&ută sub dubiu. utorul mi4a
luat4o înainte prevestind, în altăîmpre5urare!
n general, oamenii nu sunt capabili să "acă pasul în a"ara celor trăite de ei
. gp. 33J-'um nu pot sări peste umbra mea, răm n #i eu să înţeleg doar ce am trăit asta i se
înt mplă #i unuiom de r nd dar, deseori, #i scriitorului.: u b s e m n u l l u i
oare
a5ungem să vim #i beneviciarii privilegiaţi ai mărturisirii, veritabilă spovedanie de
ateu, a lui Kctavian 'heţan, alias 'ristian, care îi destăinuie vostului subaltern viaţasa, un model de
compromis c nd îţi dore#ti succesul cu orice preţ. * nărul, vără nici o previ&iuneasupra
viitorului său, a lumii din 5ur, va intra pe nesimţite într4un pact cu diavolul încheiat pe
toatădurata vieţii, novicele acceptat viind iniţiat pas cu pas în societatea ocultă a
puterii din umbră.*ermenii pactului sună ca o lo&incă din socialism! (e dai ce vrem,
îţi dăm după nevoi6
/red cătotul a început odată cu recomandarea aceea de la <=9
gp. 323- va mărturisi 'heţan. /rimulcompromis, primul pas spre pactul cu diavolul e
un succes pentru el! nu reu#ea să intre la nici o v a c u l t a t e m a i b u n ă
medicină, drept, pentru că, în ciuda notelor mari, nu avea
d i a b o l i c a >recomandare? devenită obligatorie. ' nd a primit4o din partea I*F, întreaga lume
#i4a schimbatatitudinea vaţă de el, cum #i el a prins să vadă lumea cu alţi ochi. fndatorat, Kvidiu
'heţan va vacemici servicii organi&aţiei, mai înt i pict nd vondul la portretele
>tătucului? :talin. (imic mainevinovat, dacă ignorăm apropierea simbolică a celui
pornit pe calea iniţierii de chipul :atanei69upă ce a avut recomandarea în m nă,
devenit peste noapte >un t năr care promite?, acum se băteau provesorii să4i overe un
loc la vacultate, să4i asigure un viitor. sta era în 1; 0. 5unge, p năl a u r m ă , s t u d e n t l a
;ilo$o"ie
. 9upă absolvire, va vi trimis la speciali&are la Foscova, la > ndreiNdanov? unde se
pregăteau activi#tii de carieră. bsolvirea #colii sovietice de propagandă echivalaJ
cu doctoratul în lumea academică rom nească #i, a#a, persona5ul a5unge #evul Devistei de
vilo&ovie.)ntraţi în politică, mulţi oameni, de valoare sau nu, vor vi însemnaţi tot restul vieţii cu
o d ră de 5eg pe obra& pentru că, în tinereţe, într4un moment de cri&ă, au acceptat >a5utorul?
vreunei organi&aţii,au dat cu bidineaua vondul la portretul >tătucului?, al unui >conducător
iubit?.
Ierar$ii#e a+cu"+e a#e +ocia#i+&u#ui
fn multiplele sale duplicităţi, socialismul avea o ierarhie la vedere, cea simplă, a locului demuncă
#i alta, de prestigiu, impusă de plasarea în ierarhia de partid. /oate #i mai provitabilă era
însă po&iţia din ierarhia secretă. Kctavian 'heţan, speciali&at la Foscova #i promovat în &ona
superioarăa nomenclaturii comuniste, va accepta totu#i să ucenicească în ograda :ecurităţii cu
gradul umil de
turnător
. 9e ce" fn vi&iunea lui 'ristian, #i cu siguranţă #i a altora, departe de a
v i i n v a m a n t ă , delaţiunea intra în vi#a postului. tras în ierarhia ascunsă a
:ecurităţii 'ristian prime#te să seî n 5 o s e a s c ă , # t i i n d c ă a # a î # i s t a b i l i & e a & ă
postul, că poate spera la avansare.
=urnătorul
, altvel
vcercetător'ştiinţi"ic! gradul 0 la 0nstitutul de ;ilo$o"ie al Academiei de >tiinţe Sociale,
specialist în vateism! şi redactor şe" la ?evista de "ilo$o"ie
gp. 23;-, nu publica nimic, >opera? sa scrisă sub pseudonim viind suma delaţiunilor despre
colegi6 >Kpera? sa, din c te am citit, e anostă, plină de#abloanele vremii #i pare scrisă vără pic
de elan, un vel de recomandări pe dos date candidatului laintrarea în partid. Evident, 'heţan
răm nea o sursă secundară #i, continu nd metavora, el încă pictadoar >vondul?, provilul vinal
al portretului creion ndu4l oviţerul din :ecuritate. ' n d > o b i e c t i v u l ? e r a u r m ă r i t p a s
cu pas, apartamentul ascultat, corespondenţa interceptată, la ce mai
volosea un turnător" Era util, avlăm din te$t, pentru că
micro"oanele nu pot interpreta
gp. 220-, nu pot reda nuanţe, sensul unui sur s, al unei pau&e, e nevoie de un interpret
alacestui spectacol ascuns, pe scurt, e nevoie de un 'ristian6
&umai creierul unui seamăn, al unuicoleg şi con"rate putea atesta că vgândirea mea! era
idealistă, iraţionalistă, de$anga gată 7 pe scurt, duşmănoasă
. gp. 220- fntr4o lume a#e&ată, acu&aţiile #i observaţiile lui 'ristian strecurate cumevienţă ca
denunţuri acoperite vormal de competenţa absolventului de vilo&ovie, ar vi trecut
caobiecţii polemice într4o de&batere de idei #i, la limită e adevărat, Gabriel Liiceanu putea vi
>certat?de colegi #i cu argumente din acest arsenal. 9ar, pentru că putea să4#i
procure încă o satisvacţiesecretă, 'ristian implica :ecuritatea ca pe un vor provesional superior
cer ndu4i să arbitre&e dispute peste nivelul ei, motivul demolator #i 5ust în epocă viind lipsa de
videlitatea a subordonatului săuvaţă de ideologia comunistă, deta#area vaţă de mar$ism. Bi
autorul se întreabă de cum asemenea oameni au e$istat, de cum răul a vost posibil"
vost posibil #i vără un mobil precis, vără un c #tig material gsumele, dacă se dădeau, erau
deri&orii!
@ BleiC
p. =<-, #i vără 5ustivicarea unui act devensiv, deseori răul a vost văcut doar pentru că
seamănulnostru, ascuns în anonimat, avea posibilitatea să4l vacă vără a vi pedepsit.
fn notele lui 'ristianincriminant nu4i mesa5ul în sine gastă&i, conţinutul delaţiunii pare
ridicol de4a dreptul-, c t reaua saintenţie în relaţie cu instituţia represiunii. >*urnarea? unui
coleg răm ne vinovată oricum înc t, dacăîn notele acelea, cine #tie, erau laude, în eternitate
p nă #i laudele ar vi vost la vel de condamnabile.9e vapt, ce avlăm din aceste denunţuri
către oviţerii poliţiei politice care, cred, nu erau doctori în vilo&ovie, nici măcar în cea
mar$istă"
6iiceanu a evitat cu bună ştiinţă orice angagare ideologică
gp.3=<- apoi Liiceanu mai era turnat că, dintr4un articol, îi
lipsea orice argumentare în spirit mar4ist ametodologiei "olosite
gp. 3==- #i iară#i
6iiceanu a scris un articol complet străin de "ilo$o"iamar4istă
gp. 3=;- mai încolo acela#i Liiceanu Gabriel
, un tânăr deosebit de în$estrat, nu a "ost din păcate su"icient de sistematic îndrumat spre o
studiere serioasă a "ilo$o"iei mar4iste. 0 s'a acceptat,de pildă, ca temă de plan pe ultimii
doi ani, traducerea din greaca vec#e în română a unui te4t clasic de acum două mii de
ani.
gp. 2 3- ine, domnule, dar asta e o >autocritică? în toată regula din partea directorului
)nstitutului învaţa organi&aţiei de partid, #i nu delaţiune către :ecuritate6 lte vra&e, rupte
dintr4un conte$t multm a i d o c t , î m i s u n ă c a p r a u n u i # e v i n v i d i o s p e
subalternul său gpe care îl întrecea doar la
s*anderberg
6- către un vor provesional, în stare să aprecie&e nuanţele ce despart di veritele
curentevilo&ovice #i, eventual, nocivitatea unora pentru vilo&ovia admisă ovicial,
cea mar$istă. stă&i,acelea#i critici invame, printr4un evect pervers al istoriei, sună ca o
prea generoasă
laudatio
la care,atunci, nimeni, chiar nimeni, nu s4ar vi a#teptat din partea unui turnător6 stă&i,
ticălo#ia lui 'ristian;
scapă de sub blestemul eternităţii #i, prin intervenţia miraculoasă a înt mplării,
devine probă la
Dosarul 6ungeanu
, probă a unei integrităţi morale #i ideologice vără repro# ce datea&ă dintr4o vremec nd
calitatea vieţii intelectualului rom n se măsura, vără nici o îndoială, după nivelul p nă la carese
cuvunda în prostituţia morală6 :ă #i le vi scris autorul cu m na proprie, aceste invamii nu
puteausuna mai bine dar asta întrece orice închipuire. #a a5ungem sub norii
nevro&ei, pri&onieriiangoasei vormulate ca dilemă! modelul 'heţan e inacceptabil, modelul
Liiceanu inaccesibil. 'umsă apucăm #i &iua de m ine vără
pro$ac
, vără
$olo"t
"
Coş&aru# +ecuri+vu#ui/ (i" ur&ărivor g ur&ăriv
Nocul contradictoriu al dublului, de data aceasta realitate versus vicţiune, ne
apropie maim u l t d e p r o v i l u l a c e l u i m a i o r ) o n / ă t r u l e s c u ,
s e c u r i s t u l 7 p e r s o n a 5 c a r e l 4 a u r m ă r i t a n i b u n i p e Liiceanu7Lungeanu,
considerat drept element duşmănos "aţă de orânduirea noastră socialistă
gp.2J;-. fn vapt, autorul era periculos doar pentru el, viind lipsit de acea capacitate de disimulare
cumnu o aveau nici alţii, cu deosebirea că unii se avlau în prea5ma lui (oica, tot un >element
du#mănos?dar cu antecedente. 9ominat de halucinaţii securiste, /ătrulescu va >lucra? la două
dosare cu mi&ă pentru el care
puneau problema naşterii unui grup de reacţionari
gFK!

#i aici se dau date despre (oica-

condus de un "ost legionar condamnat politic în @ EB, eliberat în @ EF
gp. 2J3-, după ce
"usese arestat în @ şi condamnat la două$eci şi cinci de ani de muncă silnică vpentru
uneltirecontra ordinii sociale
?. fn unul din puţinele te$te care nu sunt scrisori g
Apărarea maiorului 0on ătrulescu
-, ca printr4o răsturnare de planuri, securistul are o tresărire vi&ionară nevastă!
/um ar "i "ost ca omul urmărit de mine de'a lungul anilor să devină acum, el urmăritorul
g p . 2 ; 2 - fntoarcerea urmăritului asupra urmăritorului, în aceea#i viaţă, în acela#i univers e,
desigur, o idee bi&ară dar #i seducătoare cu care vante&ia de romancier cochetea&ă ca variantă
productivă înad ncirea dramatismului paginii. /ersona5ele >negative?, s4ar crede,
deconspiră tot ce autorulrevulea&ă în incon#tient, umbra de spaimă a lui /ătrulescu de a vi
urmărit de >obiectiv? viind, în vapt,revle$ul mărturisirii indirecte a celui care scrie. 9a, într4o
manieră literară, în
Dragul meu turnător
asta se #i înt mplă! cu mi5loacele sale de investigare #i de >ascultare? vostul urmărit î#i
cercetea&ăurmăritorii p nă la desviinţarea lor, în spirit, în vapt #i, vom vedea, #i
5uridic. :au, abandon ndipote&a beletristică, să credem că #i această mărturisire a lui
Gabriel Liiceanu ar vi un document"fn
Apărarea maiorului 0on ătrulescu
gp. 2==- se provilea&ă e$istenţa gînchipuită #i nu prea-a unui persona5 ocult, &ămislit din
umbre de hrubă, aceasta viind arahnida care i4a ţinut ani buni subobservaţie mi#cările, vorbele.
'a replică a intru&iunii oviţerului în viaţa intimă a celui urmărit, la vel,acum, #i autorul îi
răscole#te intimitatea într4o simetrie vindicativă #i etic45ustiţiară. fn
aceea#isimetrie, cei doi, v nătorul de atunci #i cel de astă&i, v nea&ă în numele unor
principii care, dupăvremuri, sunt tot altele, doar că acestea de acum au legitimitatea
valabilităţii lor în eternitate69escrierea persona5ului ca din interior, arată cumva că ticălo#ia
securi#tilor venea #i din răutateaunei specii denaturate, din structura, din săm nţa ei, :istemul
volosindu4#i oamenii a#a răi cum erau#i străduindu4se să le stimule&e #i mai mult
>virtuţile? native6 fn ordinea răsturnată a unui regimt o r ţ i o n a r , c a e s e n ţ ă a
aberaţiei, cei care trebuiau i&olaţi #i închi#i în penitenciare
t o r t u r a u nevinovaţii. )ntr nd într4o organi&aţie criminală 5urăm ntul torţionarilor avea la
ba&ă resentimentul!
3ur să urăsc din adâncul "iinţei mele
gp. 2; - 'rimele pe care parte dintre miliţieni #i securi#ti le4au comis ca anga5aţi ai statului
totalitar, s4ar vi petrecut, cu alte victime probabil, #i vără să vi vost >înnumele cau&ei? pentru
că oricum crima le era în vibră. Dom nia socialistă #i4a recompensat, vire#te,criminalii necesari
menţinerii sale p nă la e$pirarea istorică acord ndu4le protecţie #i statut social6 nu se citi ca
publicitate! cel care lucrea&ă în serviciile secrete, în poliţie, în instituţiile de coerciţie#i
represiune se #tie prote5at pentru toată viaţa #i nu gre#e#te. @aptul că torţionarii de ieri ai
unuiregim despotic a5un#i, astă&i, într4un regim vundamental democratic primesc pensii legale
ca oricarealt anga5at arată pe înţelesul tuturor că :tatul dintotdeauna î#i asumă
prote5area sistemului decoerciţie #i pedeapsă, indiverent de culoarea politică. 10
Ta#pa Ia(u#ui co&u"i+v g po#i0ia po#ivică
(u am au&it, dar or vi vost oare securi#ti care să revu&e e$ecutarea ordinului cu motivarea căse
încalcă drepturile cetăţeanului înscrise în 'onstituţie" fnavară de devectare ori sinucidere, ce
altăsoluţie avea un securist, c tă vreme a depus 5urăm ntul #i a intrat în 5oc" *oţi anga5aţii
serviciilor desecuritate din ţările socialiste care au practicat teroarea, au #i trăit4o pe piele lor,
teroarea stând încumpănă cu privilegiile pe care le aveau şi cu sentimentul de a "ace parte dintr'o
vcastă!
gp. 310-.@ormula secretă de vuncţionare a :ecurităţii era ca mai înt i torţionarul să se teamă să
nu cadă subteroarea colegului, camaradul său de luptă. fntr4o diabolică >emulaţie
patriotică? escaladată prine$ces de &el, #i turnătorii erau turnaţi, viecare securist
turn ndu4#i colegii ca e$erciţiu &ilnic de autopervecţionare, încerc nd a#a să
contracare&e turnătoriile din partea celorlalţi. 'aruselul o dată pornit, nu mai putea vi oprit #i
nimeni nu era de invidiat în acest 5oc practicat ca între echipe alese pe secţiile unui spital de
psihiatrie nu era de invidiat nici cel turnat, nici turnătorul, rolurile viindinter#an5abile.
parent, securistul î#i alegea singur provesia. fn relativismul moral al epocii oarea#a să vie"
Dăspunsul îl dă, peste milenii, o subtilă re vlecţie la /rotagoras, Liiceanu taton nd
aicisinte&a provi&orie a aventurii umane!
;iecare individ devine unitate de măsură pentru su"erinţa pecare o provoacă în altul şi al cărei
subiect, la rândul său, ar putea "i.
gp. 31 - Bi asta c nd #tim dela acela#i grec că eu, omul, sunt măsura tuturor
lucrurilor dar iată, voi crede, #i a su verinţei ce o produc, ce o suport totul
d ndu4mi4se după măsura mea. C i & n d v i n o v ă ţ i a i n s t i t u ţ i o n a l i & a t ă ,
i n e v i t a b i l v a v e n i v o r b a # i d e s p r e c o n # t i i n ţ a >vuncţionarului divin?
gNean Levi- în univormă de securist, con#tiinţă care va e$ista doar prindelegaţie gpp.
30 430<-, deţinătorul de drept al con#tiinţei viind decidentul politic!
>tie el, artidul,ce "ace
Kare ce cod etic va supravieţui într4o instituţie structurată militar c nd individul are doar rol de
e$ecuţie guneori la propriu6-, răspunderea transver ndu4se ierarhic în sus, înavara
>organului?de represiune" fntr4o democraţie c t mai apropiată de ideal, deci&ia politică este a
structurii civile, prin e$celenţă #i dintotdeauna con#tiinţa viind o calitate civilă, nu o virtute
militară. 'ă&ut ca sub ovatalitate cosmică, /ătrulescu se vace vinovat, emite solemn
Gabriel Liiceanu, de
lucruri
ce
sunt rele în eternitate
gp. 33<- adică indiverent de momentul istoric. :ună e$celent, pare #i de bun simţ.9ar,
vilo&ovii o #tiu, un lucru rău văcut a&i, s4ar putea ca
în eternitate
să a5ungă bun. Bi ticălo#iile auo puternică tentă subiectivă, ca orice categorie etică se
relativi&ea&ă #i, în timp, î#i pot schimbasensul, sistemul de reverinţă, dacă nu vrem să
ne ţintuim singuri într4un maniheism obscur! amhotăr t că e rău ori bun, #i a#a
răm ne pentru totdeauna6 K adeverire a celor &ise pare a vi chiar d e l a ţ i u n e a
lui 'ristian, o invamie c ndva dar >de toată lauda? pentru pro vilul
d e a s t ă & i a l romancierului, cum nimeni n4ar vi bănuit pe atunci.*alpă a )adului comunist,
:ecuritatea î#i merită diaboli&area mai ales în partea ei de poliţie politică îndreptată asupra
cetăţenilor propriei ţări învinuiţi de delict de opinie #i care nu4#i puteaud i s i m u l a g r i m a s a
de respingere vaţă de regim. natemi& nd în totalitate, vără
n u a n ţ e # i particulari&ări, este riscul ca, aduse în pre&ent, acu&aţiile să sune
disproporţionat, cu acute stridente prin volumul portavocii dat la ma$imum, metodă ce le4ar
aneanti&a văc ndu4le neverosimile tocmai prin e$agerare.
Securivavea a,ea
informatori proşti
(ar recupera pri" &u#0i&ea #or
9osarul Lungeanu, de care se vor ocupa, pe puţin, vreo două&eci de oameni g206-,
vusesedeschis în noiembrie 1;=1 de 9irecţia ), subunitatea av nd ca obiect munca invormativă
în r ndulelementelor du#mănoase din interior, colabora cu 9irecţia a )))4a acţiuni de spiona5
ale cetăţenilor străini, cu 9irecţia a C4a, a C)))4a pentru montarea instalaţiilor de ascultare în
locuinţă #i a ) 4a pentru vila5 #i interceptarea corespondenţei. :e mai colabora cu
)nspectoratele 5udeţene #i unităţilemilitare ale Finisterului de )nterne. fntr4adevăr, oamenii
ace#tia se luau în serios #i, vapt notoriu, oride c te ori era nevoie, :ecuritatea apela la oricare
altă instituţie de stat sau organi&aţie direct prinoamenii ei >de pe obiectiv?, prin
colaboratori, intermediari, #i nici o in vormaţie nu4i era revu&ată. #a se vace că în
dosarul lui urel 'ioran s4au găsit toate adresele prietenilor la care trimisese, gmodel
de subminare a ordinii de stat-, velicitări de /a#te. Gabriel Liiceanu se miră de unde le4o vi11
avlat :ecuritatea" :implu! de la Kviciul po#tal din :ibiu, dacă din :ibiu vuseseră
trimise. poi, înd o s a r a p a r e l i s t a c u c a p i i d e v a m i l i e d i n t r 4 u n b l o c î n c a r e
i n t r a s e ' o n s t a n t i n ( o i c a g p . 1 1 3 - . :ecuristul de pe >obiectiv? n4a văcut dec t să copie
numele din 'artea de imobil avlată la #evul des c a r ă g p . 3 2 - , a t r a s d e r e g u l ă
între invormatori. Bi autorul va vi victima unei
> p e n e t r ă r i miraculoase?! după anul 2000, c nd va avea în m nă dosarul de la
'(: :, va găsi copii văcutedupă votograviile din apartamentul său gpp. 1 041 1-6
' nd avli asta parcă nu te mai poţi lecui de obsesia ochiului străin rămas să te veghe&e #i
în restul clipelor vieţii tale.Devle$ al atitudinii oviciale a statului totalitar în vaţa venomenului
cultural, modul primitiv,grotesc deseori, al :ecurităţii de a4#i >cerceta? obiectivul, arată
produnda inadecvare a instituţiei derepresiune, lipsite de orice mi5loace de a percepe cu
adevărat intimitatea vie a unei lumi cu totulstrăine ei, o lume credincioasă idealului
venit din vocaţie #i vaţă de care nu se depun 5urăminte resentimentare, o lume ce nu se
înregimentea&ă, ca trupă, sub drapelul vreunui partid, sub un cre& politic, #i desvide
univormitatea în atitudine #i simbolul univormei în ţinută. (imeni nu pretindea caoviţerii poliţiei
politice să se lase cople#iţi de amploarea venomenologiei lui +alter iemel iar noteleinvormative
să concure&e comunicările #tiinţivice, nimeni nu se a#tepta ca oviţerii să4#i
abandone&edosarele ca să cercete&e în e$ta&, la orele de învăţăm nt politic, >inactualitatea?
lui 9avid rmeanul#i de ce acesta nu este un du#man al socialismului a#a cum erau gata să
creadă gc nd, sigur, autoruln 4 a r m a i v i r e v u & a t r o l u l d e
propa'gan'dist
6- dar, în domeniul acesta, misiunea :ecurităţii s4ar viîmplinit suvicient arăt nd
deverenţă #i distanţă vaţă de preocupările >neanga5ate? ale unor cercetătoria i ) n s t i t u t u l u i
de @ilo&ovie. (oica avea dreptate să se pl ngă cu sarcasm!
Dragă, nenorocireanoastră a venit din "aptul că Securitatea a avut in"ormatori proşti
. gp. 223- K ilustrare a opticiisecuriste denaturate ba&ate pe asemenea invormatori o avem
în aprecierea poliţiei politice vaţă de provesorul +alter iemel g
mentorul meu de la Aac#en
, care
îmi va păstori destinul din umbrăC
p.133- care nu va vi dec t transvugul suspectat ca omul :erviciilor secrete vest4germane gp.
1 -6
Di+i(e"vu# g u" ră.,răviv 1",i"+ (e (ouă ori
Este o lungă istorie a poliţiei politice, #i nu o spun pentru a scu&a în vreun vel
regimul din perioada Dom niei socialiste.
<nde e4istă voinţa de a condamna, e4istă şi probe
 gp. 23 .-, citea&ăa u t o r u l u n p r o v e r b c h i n e & d e 5 a c u o a p l i c a b i l i t a t e
u n i v e r s a l ă . D o m n i i i 4 a u s i m ţ i t d i n p l i n valabilitatea, doar că proverbul
vuncţionea&ă ca principiu punitiv #i peste căderea comunismului. Lanoi, disidentul răm ne
un ră&vrătit învins de două ori, #i înainte #i acum, pentru că păpu#arul din umbră,
organi&atorul 5ocului, :istemul, c #tigă întotdeauna. fn anii A=0, după 'onverinţa privind
>:ecuritatea #i 'ooperarea EuropeanăO de la HelsinPi, potrivit /rincipiului Bapte al cordului,
guvernul sovietic #i celelalte state din lagărul socialist seanga5au să >respecte drepturile #i
libertăţile vundamentale ale omuluiO. fn lagărul socialist momentul părea de răscruce în
eliminarea restricţiilor ce priveau drepturile #i libertăţile omului. Ei nu! provit nd de evortul
bine intenţionat al Kccidentului, :istemul a găsit calea pentru a elimina, nur e s t r i c ţ i i l e , c i
disidenţii. fn continuarea invormaţiei /aul Nohnson, din lucrarea
c ă r u i a m ă documente& g)storia lumii moderne! 1;2042000, ediţia a ))4a revi&uită, Editura
Humanitas, 200 , p.< J-, comentea&ă!
De "apt, procesul :elsin*i a dus direct la o reluare a represiunii larg răspândite,nu numai în
?usia sovietică, ci pretutindeni în spatele /ortinei de ;ier. /ăci el i'a încura gat
pedisidenţi să iasă la lumină.
Bi :ecuritatea rom nă volosise cordul de la HelsinPi ca pe o h rtie deturnesol! abia punea
mai clar în evidenţă pe >du#manii #i sabotorii regimului?, miliţia pescuindu4i pe toţi cei care
protestau sub orice vormă, apel nd la organi&aţiile internaţionale, pl ng ndu4se laautorităţi
ori încerc nd să ia legătura cu ambasadele occidentale. vem de înţeles că regimul
'eau#escu, pe tot parcursul său, era neîndoios continuarea regimului inaugurat de
Gheorghiu49e5 sub oblăduire sovietică, diverenţele viind doar vormale #i denuanţă,
nicidecum de conţinut. :ecuritatea lucr a la voc ma$im, invormatorii erau recrutaţi
maideparte cu deosebirea că, acum, al vabeti&aţi la seral, î#i redactau notele cu tot
mai puţine gre#eli tehnica operativă de ascultare, moderni&ată, se va instala mai des la
domiciliul >obiectivului? pentrua c o m p l e t a i n v o r m a ţ i i l e p r i m i t e d e l a t u r n ă t o r i
i a r c n d e l e m e n t u l d u # m ă n o s t r e b u i a a n i h i l a t , acestuia ori i se înscena un dosar
penal de drept comun, ori era arestat #i interogat lungi perioade,12
cercetare din care nu se e$cludea tortura #i chiar asasinarea dacă
n u d i n o r d i n u l d i r e c t a l superiorilor, atunci din
incompetenţa
unor cadre gp. 2; -. 9upă venirea lui 'eau#escu la conducerea/.'.D., :ecuritatea avusese un
moment de derută, ne#tiind cum să se compo rte în vaţa avirmăriiipocrite a
libertăţilor cetăţeanului, drepturi trecute #i în noua 'onstituţie a Dom niei
socialiste.Gabriel Liiceanu observă cu ironie amară dar corect duplicitatea vinovată a
autorităţilor! cu o m năi se dă pa#aportul pentru o bursă în Germania @ederală, cu cealaltă i se
deschide dosar de urmărire pentru că ia contact cu persoane străine cu o m nă i se dă vi&ă
pentru publicarea unui te$t, cucealaltă i se vace raport că e neanga5at #i că, >ideologic?, bate
c mpii gpp. ;4<0-.
C'"( per+o"a2u# ,icvi&i.av cere (au"e &ora#e 1" 3o#o+u# auvoru#ui)
Fai t r&iu, în apărarea lor unii securi#ti vor susţine, cu valsă ne#tiinţă,
c ă a u v o s t d o a r tehnicieni, speciali#ti, e$perţi, că ei personal n4au urmărit, n4au bătut #i
n4au torturat pe nimeni. staeste #i
ovestea lui /.A.
gpp. 2004212-, un veritabil roman în roman sub titlul complice
v&oaptea a "ost linişte!,
 persona5ul transcriind pentru #evi înregistrările din casa
obiectivului

6ungeanu
. 9acămărturisirea oviţerului '. . este vicţiune sau nu, autorul o spune e$plicit abia în
ost"aţă
. Decunosccă, urmărind cu graba de a avla vinalul
t#rillerului
, nu mi4am dat seama de truc, mi4am &is că citescîntr4adevăr spovedania spă#ită a
oviţerului, un absolvent de germană care, dacă n4ar vi intrat în:ecuritate, a5ungea #i el
în colimatorul >organelor? ca element du#mănos, cunoscătorul unei limbistrăine trec nd
drept un posibil trădător în ochii celor >vigilenţi?. #adar, un t năr absolvent
devilologie a5unge, printr4o alegere vericită la vremea aceea, să lucre&e pentru :ecuritate cu
avanta5enete vaţă de un post în învăţăm nt. fn condiţiile de atunci, ;;Q din absolvenţi nu ar vi
revu&at overta.9e ce ar vi revu&at" '. . a văcut germana, cred, din vocaţie, tot a#a cum #i
Liiceanu, din vocaţie, avăcut vilo&ovia. (u este e$clus drumurile lor, ca bucure#teni măcar, să se
vi întretăiat uneori, să se vi&ărit înt mplător, vără să simtă nici unul dintre ei că sunt
actori într4o piesă de care unul #tie prea puţin, celălalt nimic. /itit undeva prin ungherele
:ecurităţii, lui '. . i s4a re&ervat rolul oviţeruluiobscur ce transcrie ben&ile înregistrate într4o
casă străină, av nd obligaţia de serviciu să4#i păstre&edeta#area unui mecanism lipsit de
viaţă, indiverent de ceea ce ar simţi cu adevărat. utorul, cela s c u l t a t , d e s c o p e r ă
peste mult timp că #i >ascultătorul? său era, totu#i, un om #i4i în viripă
c u sensibilitate #i înţelegere o dublură victivă pe care, citind4o, presupun că '. ., vlatat, #i4ar
însu#i4oca pe o viaţă de5a trăită, memoria sa viind gata să4l trăde&e pentru un alibi mai
stimabil. (u la vel va proceda autorul #i cu /ătrulescu, v nător speciali&at din clasa arahnidelor.
/lasatî n n o d u l r e ţ e l e i d e i n v o r m a t o r i , e l g e s t i o n e a & ă o r e a l i t a t e b o l n a v ă î n
b u n ă p a r t e v a n t a s m a t i c ă , ordon nd alte mi#cări care să4i aducă
obiectivul,
cu nimic mai valoros dec t o insectă oarecare, în plasa ipote&elor sale smintite. fn ca&ul
/ătrulescu, interverenţa real7imaginaţie, adevăr7vantasmă,ad nce#te vra5a te$tului, persona5ul
imaginat p nă #i în viaţa intimă va avea de suportat co#marulvinovăţiei ce se transveră în
toată gravitatea 5uridică, prin gri5a autorului4demiurg, de sub cupola 5ustiţiei
transcendente, în sala de 5udecată a unei instanţe păm nte#ti, a#a cum persona5ul î#iînchipuia
doar ca divertisment ce4ar vi să a5ungă din urmăritor, urmărit. fn acest proces
penal ocarte, impunătoare prin aspect mai înt i #i semnată de o personalitate de prim rang a
vieţii publice,v a d e v e n i p r o b ă p e r e m p t o r i e l a d o s a r , o p r o b ă c u p u t e r e d e
s i m b o l s a c r u , a # a c u m î n 5 u s t i ţ i a )nchi&iţiei o aveau doar 'rucivi$ul #i iblia.
'a ateu a5uns în instanţă #i consecvent persona5uluiîntruchipat, lui /ătrulescu i se va
revu&a iblia dar va vi pus să 5ure pe
Dragul meu turnătorG
Coispune adevărul #i numai adevărul, a#a să mă pedepsească utorul6 9acă te$tul
de vaţă va viînţeles ca un amestec în treburile Nudecătoriei, atunci vom avea un
e$emplu clar de presiune aNustiţiei asupra libertăţii literaturii căci, literar vorbind,
pe noi ne interesea&ă abia velul în carespiritul creator oprimat #i misti vicat de un
regim totalitar spri5init de o 5ustiţie dependentă politic, spiritul întrupat acum într4un
roman postmodern î#i caută #i î#i avlă satisvacţia în cotidian printr4oreplică vindicativă vaţă de
realismul socialist.)ată că lui /ătrulescu autorul îi ţese la r ndul său, chiar în paginile
romanului, o biogravievictivă pe c nd în realitatea terestră cetăţeanul Gabriel
Liiceanu, pentru a întregi vestinul, în anula p a r i ţ i e i c ă r ţ i i î i v a i n t e n t a u n
p r o c e s g r e c u p e r a r e d a u n e m o r a l e 4 0 0 . 0 0 0 l e i - î n c t s p a i m a urmăritorului de
a vi v nat de victimă e co#marul ce4l caută #i &iua în amia&a mare. fn ca&ul de vaţă,13
scriitorul î#i dă în 5udecată persona5ul #i, vără nici o sugestie peiorativă, voi
aminti că, la vel, în
Aventurile baronului 9Hnc##ausen
se vicţionea&ă înt mplări reale, motiv pentru care la apariţiacărţii eroul
FRnchhausen, în viaţă încă viind, pornise #i el un proces împotriva autorului.
9a,spectrul dublului în lumi paralele, realitate7 vicţiune, planea&ă peste întreaga
operă a lui GabrielLiiceanu ca o viaţă de re&ervă #i neconsumată încă. Bi dacă asta
nu4i operă literară, dacă nu4iliteratură, atunci ce este"
Dup#icivari 1" ever"ivave
9e c te ori :ecuritatea avea nevoie de un 'ristian, de un turnător într4un mediu oarecare, îlavla pe
alese. @ie că era un colectiv de academicieni, de cercetători de la )nstitutul de @ilo&ovie, viecă
era o brigadă de mineri6 9acă e nevoie să4#i trăde&e vecinul sau colegul de
serviciu, omulobi#nuit o vace6 Bi aici nu4i vorba de slaba vibră morală a rom nului, de lipsa
lui de caracter aceea#islăbiciune au arătat4o de4a lungul istoriei #i alte m ndre
neamuri de pe glob6 fn moto4ul cărţii secitea&ă din Fencius!
dacă n'ai o inimă care poate resimţi ruşinea, nu eşti o "iinţă umanăC dacăn'ai o inimă care poate
deosebi adevărul de "als, nu eşti o "iinţă umană
. fmi este #i mie ru#ine deFencius c nd mă trage de urechi cu at ta dragoste, dar
n4am a mă ru#ina mai mult dec t alţii.*ragedia lui bel, reiterată #i de Gabriel Liiceanu,
s4a repetat în viecare neam iar noi suntem, maidegrabă, urma#ii lui 'ain. :pun asta pentru
că #i cartea adaugă sverei de&baterii dimensiuneacredinţei. 9ar ce putea vace religia,
biserica, într4o vreme c nd :ecuritatea î#i inviltrase oamenii #i înaltar iar pe recalcitranţii în
odă5dii i4a decimat" fnavara unei vieţi viitoare compensatorii, biserica gîn partea ei benignă-
overea, pe c t putea, împăcarea credinciosului cu micimea sa, cu soarta dar #i cu>stăp nirea?
pe care, cu #tiutul tact pastoral, o tăm ia #i o binecuv nta în toate slu5bele de
aceea#icădelniţă slu5indu4se #i a&i. Kamenii simpli, imit ndu4#i cu toată silinţa
conducătorii, modele desucces ce le sunt băgate pe g t pe toate căile, adică de la indivi&i
gata să se adapte&e rapid la oriceschimbare, oamenii simpli învaţă, pe c t de >talentaţi? sunt, să
mintă, să corupă, să în#ele, să trăde&ela vel ca oricare #ev de stat, ca oricare prim4ministru, ca
oricare alt #ev de instituţie, at t c t poate lanivelul său, nu mult, nu puţin, doar să4#i asigure
supravieţuirea, a lui, a vamiliei lui. E ru#inos dar trebuie spus! cel mai adesea s4a supravieţuit
prin mimarea supunerii, prin disimulare, prin în#elarea pie&i#ă a conducătorilor de toate
soiurile, impu#i de avară, ale#i de noi, că&uţi din 'er, dar careaveau puterea #i mi#elia de a ne
în#ela pe vaţă omul de r nd a supravieţuit, la nevoie, prin v n&areaaproapelui, prin
compromisuri, prin mici sau mari trădări mai adesea dec t prin învruntarea
învorţă a celor puternici. Kmul de r nd inteligent nu încalcă legea, î#i reţine
resentimentele #i imită#evii din prea5mă, imită ce văd la televi&or, altvel la ce4s bune
vip
4urile, la ce e bun televi&orul, #i dece #i4ar pierde vremea să vadă cum alţii vac bani pe
seama sa ori î#i bat 5oc de el" Făcar omul de r nd practică minciuna de sub&istenţă #i
nu4i nemernic numai a#a, de dragul imaginii publice, cumvace politicianul. :e &ice, cu ha&
amar, că un politician înghite &ilnic c te o broască r ioasă să4#i poată suporta
mi&eriile. Kmul de r nd, vără s4o #tie altul, înghite #i el, dar înghite un crocodil ca să4#i poată
suporta politicienii6fn părerea unor cronicari ai recentei opere a lui Liiceanu, pe
vratele cel rău îl e$orci&e&i >turn ndu4l? într4o carte, d ndu4l în 5udecată, cer ndu4i
daune morale. #a vac cei puternici pe c nd,mi#el de velul său, omul de r nd, după ce
pericolul trece, î#i în#eală mai departe semenul ori de c teori poate pentru că a#a e mai simplu
să4#i depă#ească propriile divicultăţi. Bi numai vaptul că acestevicii de toată &iua re&istă
de mii de ani în conduita umană, mie îmi arată că, deopotrivă, regilor, #evilor de stat
ca #i oamenilor din stradă le4au vost utile #i că nu se puteau lipsi de duplicitate oric tde
insistentă ar vi vost morala bisericii ori cea laică.
Duplicitatea,
da, căci despre
duplicitate
vorbim,se vede că s4a lipit de om ca o a doua natură. :criu toate acestea cu oarecare 5enă pentru
că mi se pare că scriu truisme #tiute #i tăcute altvel de toată lumea de care, săracul de mine,
abia acum amau&it.Gabriel Liiceanu încearcă să limite&e isteria delaţiunii
generali&ate, deta# nd deraparea preocupărilor serviciilor secrete în urmărirea
propriului popor ca pe un inamic potenţial al puterii
gcum se înt mplă într4un regim totalitar-, de potenţialele ameninţări teroriste iar
reverirea se vacestrict la :tatele Inite de după 11.11.2001. 'u onestitate lucidă, autorul î#i ia o
re&ervă!
depinde demoralitatea "iecărui guvernant dacă va deturna sau nu "uncţiile serviciilor secrete
pentru a'şi lovi
1
adversarii politici
gp. 33 -. :ar peste ca&uri vlagrante #i de pomină din istoria recentă a altor state #ivoi spune
că, din păcate, nici un guvernant rom n de după AJ; n4a e&itat să apele&e la
serviciilesecrete oviciale, recunoscute legal, at t c t au putut vi atrase în acest 5oc mi&erabil,
nici un guvernantn4a avut >moralitate? #i s4a volosit de >servicii? în interes propriu ori pentru
un grup de interese politice, economice. gLa noi, o discuţie separată necesită, totu#i, ca&ul
Emil 'onstantinescu, revu&atse pare de :istem, de serviciile secrete ca insul care nu
pre&enta suvicientă încredere6- Fai mult,aceste servicii s4au interverat vatal cu serviciile
private guneori servite de aceea#i oameni >trecuţi înre&ervă?

cu tot cu ba&a de date #i de cone$iuni interne, e$terne -, înregistrate sau nu ca

virme particulare de detectivi, de pa&ă #i supraveghere etc., înc t nici o invormaţie #i nici o
persoană de unoarecare interes nu se va simţi pe deplin prote5ată. De vle$ul
>securistic? dinainte de 1;J; este încontinuare în e$erciţiu doar că nu mai #tii în
serviciul cui. (u4mi răm ne dec t să constat căoric nd pentru un scop imoral se
vor volosi de mi5loace criminale, vără nici o ru#ine în vaţa luiFencius.
4evero"i&e#e care "e vrăie+c ,ia0a
'a om normal ţi4e greu să #tii de cum cineva poate vace răul vără să aibă con#tiinţa
răuluiie#it din m na sa. In răspuns îl avli din velul în care vusese posibilă incomensurabila
crimă na&istă!vragmentarea răului în mici gesturi neutre. ceea#i tehnică a
neutrali&ării actului criminal prinspargerea sa în vapte mărunte, neidentivicabile nicicum
drept invracţiuni clare, evidente, uneori nicic t un vapt imoral, era volosită #i de poliţia
politică. >Km al muncii? la :ecuritate, '. . transcria ben&ile de magnetovon pe care nu
el le înregistrase! altcineva instalase microvoanele, altul descuiaseu#a, altul văcuse planul
locuinţei
altcineva
, un vel de papara&&i de astă&i dar cu stăp nul ascuns într4un acronim, vila >obiectivul? în
stradă, îi văcea po&e #i transmitea mai departe toate invormaţiilecircul nd dintr4o 9irecţie în
alta p nă se pierdea orice urmă. 'elui care transcria înregistrări audio,celui care vila, îi era
imposibil să priceapă în ce anume consta partea nelegiuită a >muncii? prin careî#i c #tiga #i
el p inea. bia /ătrulescu, administratorul dosarului care primea in vormări,
note,rapoarte, le punea cap la cap #i transmitea #evilor
o poveste
despre >obiectiv?, ascuns #i acesta subun nume vals. Era crimă organi&ată în toată
regula, dar vragmentată în cioburi vidate de e$istenţe r e a l e , d e o a m e n i v i i , # i
înlocuite cu vicţiuni despre care se vorbea ca despre persona5ele
u n e i vantasme. 5unse în carte, persona5ele vor vi imaginate cu biogravia lor colată complet pe
date reale,recunoscute drept e$istenţe înscrise în timp #i spaţiu, cu o voinţă proprie, capabile
să4#i determineviaţa lor dar #i a altora, cu vapte înregistrate de instituţii oviciale #i mă întreb
dacă aceste creaturi,depă#indu4#i starea de pure vicţiuni ludice ale unei vante&ii ce se de&voltă
în spirală, nu prind de5aumbra unor heteronime ale autorului. Cei termina de citit cartea #i vei
putea crede că locotenentul4ma5or '. . dar #i acel maior /ătrulescu î#i duc mai departe viaţa
pe4aproape de noi, ei e$ist nd cua d e v ă r a t d u p ă c e o p a r t e d i n t o t c e a u t r ă i t s 4 a
i n s i n u a t c a o a l t ă e $ i s t e n ţ ă î n v i l e l e u n e i c ă r ţ i . Heteronimele lui @ernando /essoa,
vabulaţii notorii, nu4i repro#au cu nimic statutul atribuit, dar potsă mă întreb, iară#i, în ce
măsură nu va vi vost Gabriel Liiceanu un părinte abu&iv, tiranic poate, pentru
persona5ele sale, un vel de heteronime pe care le4a încărcat cu m r#ăvii greu de acceptat într4o
e$istenţă pe c t de onestă, pe at t de victivă.

' nd persona5ul cărţii scrise de tine e mu#cat de ambiţia să devină el însu#i autor, acel
persona5 va avea determinarea, orgoliul, a#a cum va avea #i puterea să4ţi rescrie viaţa înc t nici
măcar trecutul gce să mai vorbim de viitor6-, nici trecutul tău nuv a m a i v i
un lucru inevitabil
, cum ar crede Luigi Mo5a g
0storia aroganţei
-. E$istenţele heteronime,căpăt ndu4#i autonomia, au capacitatea să te locuiască #i să
te trăiască în nume propriu ca o altăviaţă a ta ad nc ascunsă în incon#tientul la care nu ai
acces pe altă cale. )ar c nd ele sunt vicţiuni înreplică la o persoană reală de ce n4ar vi
chiar trecerea ta, ca autor, în con vormitate cu principiulheraclitic al enantiodromiei,
e$act nemernicii, bastar&ii pe care îi ascun&i de ochii lumii. *endinţao r i c ă r e i v o r m e d e
viaţă, a viecărei viinţe, crede psihologia abisală, este de a a5unge, în
t i m p , contrariul ei de acum! a&i alb, m ine negru, a&i sv nt, m ine
ticălos, #i asta pentru că, în 5oaca sa aleatorie gsau nu"-, vilogene&a speciei reţine #i
evoluţia g
selecţia
p. 2<J- inversă c t să neînt lnim destul de des cu mutanţi, mon#tri, ticălo#i acela#i chip
al nostru din oglin&ile angoasei.1
De la dublu la duplicitate
 e mai mult dec t un 5oc de cuvinte, este vorma esenţiali&ată, estere&umatul realităţii pe
care trebuie să ne4o asumăm pentru a supravieţui, acum trăind cu dublura noastră #i
aceasta cine #tie de cine vicţionată6
/u toţii practicăm, "iecare la scara lui şi "ără să'l putem evita, un anumit tip de duplicitate
g2 0-, ne va pune în gardă, u#or aneste&iant4sopori vic,c h i a r a u t o r u l . H r ă n i n d
#i eu ipocri&ia deseori capabilă să evite atitudini scandaloase, nu
v o i contra&ice de#i vedem prea bine unde ne4a adus tartu vvismul. 9e acord,
suportăm duplicitatea, o practicăm, o recunoa#tem #i la noi #i la ceilalţi, doar că unii
apelea&ă la ea cu lehamite, ca mi5locc o m p l e & e n t # i d e v e n s i v , p e c n d a l t u l o
a d m i n i s t r e a & ă c a l c u l a t , c a p e o > m u l t i n a ţ i o n a l ă ? d e anvergură proiectată cu
provit în valută la vinal de an, duplicitatea viindu4i ascensor în căţărarea lanivelele superioare
ale oricărei ierarhii.
Specia#ivă0i a#e po#i0iei po#ivice/ u&oru# i"ve"+i, şi cri&a (i" 5i"co&peve"0ă6
utorul are capacitatea de a transvorma în persona5e oamenii reali, vii, revlect ndu4i ca
într4un dialog în oglin&ile altor e$istenţe dintre acela#i coperţi. #a vom cunoa#te
nu neapărat un alt'onstantin (oica dec t cel din
3urnalul de la ăltiniş
, ci îl vom vedea reconstruit, reanimat prinochii turnătorului 'ristian. Dedactorul #e v
de la Devista de @ilo&ovie
,
dintr4un gest de curtoa&ieinteresată, se va pune la dispo&iţia vilo&ovului cu tot cu ma#ina
personală pentru o călătorie în doi prin rdeal, călătorie redată amplu într4un >reporta5? dedicat
#evului său, maiorul. 'itit astă&i cad o c u m e n t d a t a t ,
&ota in"ormativă
a r e o r e l e v a n ţ ă u n i c ă p e n t r u c u p r i n d e r e a m a i d e a p r o a p e a personalităţii
maestrului lui Liiceanu. 9in prudentele reţineri ale lui (oica vaţă de 'heţan e deînţeles că vostul
deţinut politic, cu vlerul intact, îl bănuia a vi invormator #i, preventiv, îi va vorbi c tmai puţin
despre discipolul său, amintindu4l doar ca pe o
oarecare
persoană vag cunoscută gp. 3J143J2-. Bi tot (oica va avansa prin 'ristian, gest de calmare a
animo&ităţilor dintre el #i :ecuritate, unmesa5! nu are intenţia de a
colabora cu cei de la -uropa 6iberă
gp. 3;0- 9espre (oica vom avla căel nu4i doar provesorul care cultiva o pepinieră de
talente, cum credeam noi din
3urnalul de la ăltiniş
ci, retu#at în >studiourile? poliţiei politice, ni se va de&vălui portretul
u n u i i n a m i c a l regimului rămas periculos #i după ce văcuse ani de detenţie, înc t trebuia
urmărit în continuare, cumtrebuiau urmăriţi #i adepţii săi. *răirile teriviante ale lui (oica avlat în
>custodia? autorităţilor le vom avla, în sinte&ă, într4undocument din
Ane4e
gp. 3 J-. La 1 august 1;< , un #ir de galonaţi cu vuncţii grele se invormau înscris,
la numai o &i de la punerea în libertate a vilo&ovului, despre intenţiile sale de
viitor. 'ităm!g(oica- >s4a situat pe o po&iţie idealist4reacţionară avirm nd că el nu are patrie,
că pentru el patriaeste o noţiune abstractă #i ireală?, în conte$t văc nd alu&ie la
dictonul
<bi bene ubi patria
gF.K.:ic6- #i, în continuare, >pentru el patria e acolo unde poate munci, crea #i
c #tiga e$istenţa.? 9inacela#i
?e"erat
vom avla #i c t de categoric respinge (oica o viitoare colaborare cu organele F ) preci& nd că
desconsideră delaţiunea care l4ar transvorma în >călău al semenilor lui.? Lipsit de hainecivile,
purtătorului de &eghe acum eliberat >i se aprobă? un costum, două cămă#i, indispensabili,
o pereche de pantovi #i două perechi de ciorapi6 gp. 3 J- 9ocumentul, redactat
concis4milităre#te, unroman de4o pagină, este cu adevărat cutremurător prin ma$ima
concentrare a vieţii unui om, nu altuldec t cel mai mare vilo&ov rom n, poate, din secolul
trecut. # a d a r , î n t r e a l t e m i i d e d o c u m e n t e a l e ' ( : : , c o p i i l e s e l e c t a t e î n
Ane4ele
cărţii vacdovada adevărului peremptoriu al epocii. fn vapt aceste documente sunt identice cu
ele însele #i suntceea ce erau #i în anii A=0, c nd au vost create, cum tot acelea#i
sunt #i după publicarea lor într4ocarte de literatură. @uncţionari ai :ecurităţii, cu
statut de cadre militare, cu 5urăm nt de credinţădepus sub drapelul Dom niei, erau
mobili&aţi să lupte &i #i noapte, ei socotindu4se pe un vront permanent. 'el mai
adesea, vite5ia lor era doar c t scriau rapoartele pline de vapte înt mplate oriimaginate chiar de
ei. &i trebuiau să e$agere&e pericolul inventat ieri, să4l redea în pastă groasă,anume să4#i
pună în evidenţă meritele, să 5ustivice necesitatea slu5belor din care trăiau în
condiţiimult peste media societăţii. Bi nu se poate spune că nu >se băteau? pentru privilegiile
lor. stă&i avem oca&ia să vedem disproporţia dintre resursele imense aruncate în
luptă de:ecuritate #i pericolele reale repre&entate de >inamicul intern?, măcar at t c t se vede
din cartea luiGabriel Liiceanu. 9isproporţia e$pedia&ă în ridicol, în deri&oriu )nstituţia terorii
care a îngro&it mai1<
bine de patru decenii 20 de milioane de rom ni. /entru că este de unde, am ales o mostră de
totr sul, de n4ar vi penibilă de4a dreptul! în < decembrie 1;=1 9irecţia a )) a 'onsiliului
:ecurităţii:tatului anunţă 9irecţia ) că
6ulu a ieşit de acasă cu bicicleta şi (…) a "ăcut di"erite cumpărături($a#ăr, pâine, roşii, ridic#i, ţigări)
până la ora @E.IB, când s'a reîntors la domiciliu
gp. 111-. Lulu eurmărit, votograviat, vilmat, iar invormaţiile acestea, re&ultatul a 12
ore de vilare gîn alte &ile maimult6-, se transmit între 9irecţiile :ecurităţii într4o
ma$imă conspirativitate ca un mare secret de stat, sub apostila
strict secret e4emplar unic
, în plicuri sigilate, în mape cu încuietori cu civru, dusede la un eta5 la altul de suboviţeri
înarmaţi sau transmise prin po#ta secretă c nd serviciile sunt înclădiri diverite, în
alte localităţi, apoi e$perţii, speciali#tii, o viţeri superiori, după ce primeau
din partea altei 9irecţii, tot în plicuri sigilate, #i dactilograma cu ben&ile ascultate noaptea, vac
oresuplimentare cercet nd îndelung p nă să decidă în vinal dacă într4o &i de decembrie
vamilia Liiceanua m ncat salată de ro#ii sau de ridichi. vlat în locul lui Lulu, un bun patriot
desigur, s4ar vi turnatsingur la :ecuritate anunţ ndu4#i lista de cumpărături #i meniul pe o
săptăm nă înainte, ca statul sănu mai risipească banii din impo&itele noastre6 9a,
puţine te$te pot conţine at ta comedie pe unspaţiu a#a de mic. i crede că :ecuritatea
n4avea altă treabă dec t să cultive intensiv umorul. ' ndn4avea treabă, î#i văcea! in#i de talia
acestora, cu grade, vuncţii #i salarii asemănătoare, dar se vedecă >incompetente? totu#i, au
>anchetat prin mi5loace specivice? un elev de liceu, în anii AJ0, pentruc ă a v u s e s e p o r n i r e a
dreaptă să scrie, cu c ţiva ani mai devreme dec t era voie, pe
p e r e t e l e 'omitetului 5udeţean oto#ani al /.'.D. ceea ce g ndeam toţi vără să avem cura5ul să
strigăm!
3oscomunismul
9ouă cuvinte care l4au costat viaţa pe Fugurel )ulian 'ălinescu.
C'"( re1",ii vrecuvu# ca +ă-# o&ori cu &'"a va
'eea ce trăie#te Gabriel Liiceanu, citindu4#i dosarul de urmărire,
e c h i v a l e a & ă c u o răvă#itoare revelaţie e$istenţială. El va vi înălţat la alt grad de
cunoa#tere a vieţii semenilor, at r e c u t e i s a l e v i e ţ i , a
trecutului inevitabil
cu urmări de nebănuit asupra celei de5a trăite, a celei viitoare. :ă4ţi cuno#ti astvel
trecutul de care păreai sigur, nu4i este dat muritorului de r nd acesta ar vi semnul, pentru
cel bănuielnic #i cu ochii în 'er, că e numărat între ale#i. Lectura
dosarului,descivrat ba în cheie vaustică, ba în cea mevistovelică, te înveste#te cu o
putere de dincolo de vire, putere în stare să ridice acoperi#ul unui colţ de lume în plină
be&nă ca tu să4ţi retrăie#ti &ilele înintimitatea lor cea mai ascunsă. 'el care prive#te în prăpastie
va deveni cutia de re&onanţă a ecouluidin hăul nepătruns p nă atunci de privirea sa. 9ar
de ce să n4o spună chiar Liiceanu
G 2dată cuconştiinţa, omul îşi dă seama că tot ceea ce "ace are ecou. ;iind sursa acestui ecou, el
se descoperă pe sine ca autor strict individual al comportamentului său şi, ast"el, ca răspun$ător
pentru e"ectelelui. 0ar când ecoul e negativ, neagunsul "ăcut altuia ni se întoarce în "aţă, devine
re"le4iv. 0ntrând în pielea celui le$at, eul propriu preia imaginativ, c#iar asupra sa, e"ectele
răului produs de el. -l agunge să se tragă pe sine la răspundere dialogând cu cineva care'l trage la
răspundere. fă$ându' şi "apta în oc#ii şi cu oc#ii /uiva, el şi pierde con"ortul indi"erenţei şi intră
în perpeleală
gp. 31 -.Develaţia trăită prin lectura dosarului va revace în memoria autorului
imaginea de p năatunci a 5ocului de pu&&le, o imagine str mbă, ciuntită pe alocuri dar care
părea să acopere realitateade5a clasivicată în ravturile memoriei. fn 200< piesele 5ocului au sărit
brutal din locul lor, ravturile s4au prăbu#it arunc nd în aer imaginea veche #i, iată,
autorul încearcă s4o revacă acum după alt proiect! c nd termină de montat vragmentele se
surprinde în m ini cu povestea altei realităţi
Dragul meu turnător
. ni la r nd imaginea aceea gre#ită, montată c # cum era #i care trecea dreptrealitate, în
consonanţă altvel cu o lume str mbă #i ea, a produs evecte #i a vuncţionat
als ob
, acel
ca şi cum
ţin nd locul unui adevăr impecabil racordat la lumea de atunci. fn 200<, anul
revelaţiei,lumea #tiută de el s4a năruit iar autorul, plutind peste neant, se vede în
m nă cu piesele vechiamestecate cu &ilele altor vieţi, o grămadă din care va reconstrui
realitatea cea
"oarte
adevărată, dar în de&acord tragic cu evectele, poate gre#ite, poate nedrepte, dar de5a produse în
anii trecuţi, tot înnumele realităţii. #a ar arăta drama în plan e$terior. Develaţia s4a arătat însă
#i în interiorul viinţeiinterogatoare, o viinţă capabilă
a se perpeli
, adică învestită cu con#tiinţă. #adar, în plan psihic,aceea#i revelaţie devine
implo&ivă perple$ nd Eul ca mie& subiectiv al persoanei, un Eu re&emat #iel pe o umbră, pe
un vis, dar cu o capacitate vulcanică de a modivica în sens repulsiv p nă #i trăirile1=
trecute ale inimii. 9ivagaţia mea î#i are ca material didactic opiniile autorului, implicit #i
avecteles a l e , v a ţ ă d e K v i d i u ' h e ţ a n . / n ă a v i d u b l a t d e ' r i s t i a n ,
v o s t u l s ă u # e v e r a , c u o a r e c a r e condescendenţă, hedonistul ce4#i trăia clipa
voarte m ndru de condiţia sa vi&ică, de&interesat destarea morală, de perspectiva
transcendentă a con#tiinţei, toate o compensare vaţă de precaritateasa intelectuală ca, după
lectura dosarului de la '(: :, acela#i ins, acum turnător #i nu al oricui g6-,să se devoale&e
drept un ticălos ce4#i practica răutatea cu naturaleţea bla5ină dar nu mai
puţinasasină a unui scorpion rătăcit. fn ambele iposta&e persona5ul este acela#i, constant în
evoluţia, cu ovaţă la vedere, cu o vaţă ascunsă, după vormula oamenilor slabi
incapabili să re&iste ispitei răului.9upă primirea recomandării I*', ticălo#ia sa va cre#te
natural, vără surpri&e pentru #evii săi. 'el cese schimbă, vără să o creadă, vără să o admită, cel
instabil în sentimentele sale vaţă de vostul său #ev,este autorul, temperament cu avecte
incandescente #i, nedisimul nd în nici un vel, se lasă în voia pornirilor ca un oarecare
ins moral #i de bun simţ, acum mobili& ndu4se pentru o 5ustiţie
retroactivă,delocali& ndu4#i evorturile din proiectele de5a pornite pentru a dăr ma
lumea trecută de alţii prin potop #i p r5ol. 'u un consum enorm de voinţă #i de spirit, prin
evocarea sa Gabriel Liiceanureu#e#te să reînvie nu doar c teva persona5e, c ndva
oameni vii #i cu roluri grave în epocă, el r e î n v i e ) n s t i t u ţ i a , : e c u r i t a t e a c a
p o l i ţ i e p o l i t i c ă , o r e î n v i e d e v o a l n d 4 o d r e p t i n s t r u m e n t u l d e represiune al
unui ab5ect regim totalitar, ca apoi să o răpună într4o carte, încă o dată, de unul singur.9a,
aceasta este cu adevărat o muncă sisivică de pro&ator. :ă4l credem pe cel păţit c nd ne
averti&ea&ă că prăpastia în care privim mai îndelung, acea prăpastie va privi #i ea, ad nc, în
suvletul nostru #i să înţelegem că atingerea de rău, e$orci&area9iavolului gpre&ent în carte
sub numele de Editura /olitică6-, nu scapă nepedepsită. @ără armura binecuv ntării
divine, vără lungi nopţi de înlăcrimate
e4erciţii spirituale
în m ntuirea de cel rău,apropierea de :ecuritate, vie #i pentru a o demoni&a, riscă să4l
sterili&e&e pe temerar, să4i anule&eentu&iasmul, să4i epui&e&e elanul caritabil care, în alte
condiţii, putea edivica binele comun, absenţa binelui obsed ndu4ne, pe toţi. Bi în ce măsură,
oare, ca gest negativ #i demn de repudiat, într4ovi&iune inversată, renegatul Kctavian 'heţan
chip al răului, nu i4a vost subordonatului său modelîn oglindă vaţă de (oica chipul binelui,
st nga devenind dreapta, răul devenind bun. Lumina #ifntunericul, fnaltul #i bisul, unul în :us,
celălalt în Nos, au vor5at împreună, ca într4un acord de carenu #tiau, #i4au dat m na la
edivicarea rotundă a personalităţii autorului #i a umbrei s ale de astă&i,viecare
convins că îl va modela după
c#ipul şi asemănarea sa
, la supravaţă #i în provun&ime, înc tenantiodromia să se împlinească, destinal, în aceea#i
viaţă.
O carve "ouă ca #eac #a o o7+e+ie ,ec$e
/entru un psihanalist, materialul se poate transla drept producţie onirică în cea mai
mare parte pretabilă anali&ei detaliate chiar #i în lipsa anali&andului. K primă interpretare a
cărţii7vis va vicea a unui evort de recuperare a Eului ad nc avectat ca imagine proprie #i respect
de sine în perioadat i n e r e ţ i i , c n d s e p r e g ă t e a t r e c e r e a s p r e e p o c a m a t u r i t ă ţ i i ,
î n t r e g u l p r o c e s î n s c r i i n d u 4 s e î n devinitivarea procesului de individuare, în sens
5unghian. /entru Names . Hall această producţieliterară ar vi identivicată ca >o nevoie
provundă de a repara o imagine negativă a eului? care nu datea&ă din copilărie ci, poate
mai grav, dintr4o >devalori&are? din tinereţe. Era v rsta traversăriid r a m a t i c e a u n u i t i m p
c nd autorul îngurgita #i asimila te$te esenţiale din istoria
v i l o & o v i e i concomitent cu vi&iunea unor proiecte proprii la care se înhămase
robace, evort intelectual ce îimodela personalitatea în pro vun&ime, în vreme ce
realitatea, tot mai vrustrantă, îi văcea idealulimposibil de atins. :ingura posibilitate de
salvare a Eului părea a vi revularea în incon#tient a tot ceera st n5enitor la supravaţă! nu
observă că e urmărit pas cu pas, ignoră avertismentul transmis în clar prin răscolirea
documentelor din casă, suportă persecuţiile de a nu i se tipări cărţile, mutarea la altinstitut,
am narea plecării în străinătate toate cu scu&a că #i altora li se înt mplă la vel sau mai
rău.Lunga a#teptare7incubaţie durea&ă p nă în 200< c nd î#i avlă dosarul de la
'(: :. Develaţiaînt lnirii cu 'heţan7'ristian se transvormă într4un veritabil motiv de declan#are
a unui lung procesoniric în stare de veghe materiali&at ca
Dragul meu turnător
. :ub acest aspect, ceea ce s4a înt mplatanali&andului nu4i dec t o >banalitate crasă?.
/entru un om obi#nuit este posibil ca totul să se vir e & o l v a t p r i n t r ă i r i o n i r i c e
m a i i n t e n s e u n t i m p , v i s e c e p u t e a u v i u i t a t e l a t r e & i r e , d u p ă c a r e 1J
materialul, radioactiv c ndva dar inert acum, sedimenta în incon#tient. Lucrurile nu puteau
curge lavel pentru intelectualul cu un îndelung #i intens e$erciţiu de autoobservare. E ca #i cum
o tumoare bănuită #i locali&ată intern la nivelul unui organ, va apare brusc ca o pată pe vrunte.
*rebuia acţionatcumva să dispară obsesia petei, a presupusei vinovăţii a5unsă în
vă&ul lumii pentru că starea devictimă nu este de admis. Bi Gabriel Liiceanu a văcut ceea
ce #tia să vacă! a scris o carte. E vremeasă ne radiem părerea veche #i să încercăm o ipote&ă
nouă! în orice introvertit bolnav hibernea&ă unhistrion vindecător.N u c n d i p o t e & e r a t a t e
î n t i m p , p o ţ i v a b u l a g n d i n d c u c e o p e r ă o a r e a r v i i n t r a t G a b r i e l Liiceanu în
anii A;0, cu ce &estre #i cu ce statut dacă în anii A=0 n4ar vi vost obstrucţionat, #icanat
#it r a c a s a t d e # e v i i s ă i i e r a r h i c i , d a c ă a r v i v o s t l ă s a t s ă 4 # i p u b l i c e c ă r ţ i l e
# i s ă 4 # i o n o r e & e v o c a ţ i a cultiv ndu4#i în toată libertatea relaţiile din mediile
intelectuale vest4europene. Evit nd modelulseducător al marginalului superior care era
)mre *oth, cu ce ravt de cărţi scrise oare ar vi încheiat unsecol violent ca să pă#ească într4un
mileniu al lini#tii discipolul lui 'onstantin (oica #i al lui +alter iemel, dacă #i4ar vi continuat
opera vilo&ovică iniţiată prin cercetare proprie înainte de AJ;, proiecteabandonate în mare parte
ori schimbate după >evenimentele? acelui an de răscruce. 9ar se vede că
nu a "ost să "ie
6 /rintr4un uria# evort 5ustiţiar în plan moral Gabriel Liiceanu supline#te ceea ce ar vivost în
obligaţia unui stat a#e&at pe principii democratice reale, cu instituţii legislative,
e$ecutive,capabile să vuncţione&e normal, a suplinit, iară#i, ceea ce ar vi stat în obligaţia, le5er
&is, a societăţiicivile de5a pervertite de putere, un particular simţindu4se silit să acţione&e #i în
numele comunităţiiinerte mulţumite să consume orice dramă ca pe un spectacol la care este
invitată vără a îndră&ni săurce pe scenă. /oate că în alte părţi această luptă ar vi părut un veritabil
eroism civic ce4#i meritănimbul grevu&at din start6-, poate că în alte timpuri rolul lui
Gabriel Liiceanu ar vi părut o 5ertvă epoca postSrii martirice viind #i ea
epui&ată istoric, pe c nd la noi, acum, se vede că o asemeneaatitudine e doar
blestemul con#tiinţei ce4#i manivestă public resentimentele vaţă de atitudini dintr4untimp
revolut.
Cre(i"0a ca pri"cipiu or(o"avor a# +pirivu#ui
'omentatorul operei lui Gabriel Liiceanu va vi pătruns de provunda dimensiune religioasă
ate$tului, c nd la vedere, c nd întreţesută #i topită în vragmente de o doctă devoţiune, o
religio&itateadusă uneori în prim plan ca principiu ordonator al spiritului a vlat sub
semnul unui pre&ent îndisoluţie, credinţa viind polul care poate orienta o con#tiinţă în
derivă. Deiter nd ideea lui Georges:teiner, anume că prin Legăm ntul văcut pe muntele :inai cu
9umne&eul monoteismului mo&aic #i, pe urmele lui, revelaţia cre#tină a (oului *estament au
echivalat cu inventarea con#tiinţei morale gp.311-, Gabriel Liiceanu vace apel la morala
cre#tină. 'a temă recurentă, el va interpreta crima lui'ain drept
abolirea termenului de seamăn
, idee reluată din cartea sa
Despre ură
. 9e aici autorulînţelege că toţi oamenii se recunosc, ca semeni, în vaţa lui 9umne&eu dar #i
unul în vaţa altuia. 9eaici raţionamentul! dacă omul vusese creat de către 9umne&eu
>după chipul #i asemănarea :a?,înseamnă că omor ndu4#i seamănul gpe altul asemenea
lui-, 'ain omor se copia veţei divine pe careo purta în sine.
/#ip
#i
asemănare
6 :ă reluăm citatul din
Jene$ă
), 2<, c nd 9umne&eu #i4a spus!
Să "acem pe om după c#ipul şi asemănarea &oastră…
Fa$im Fărturisitorul, citim în
;iloso"ia bi$antină
alui asile *ataPis, gEditura (emira, 'olecţia T&antium, 2013, p. 12 - #i4a avlat
în voinţa lui9umne&eu ţinta meditaţiei sale pentru a a5unge la conclu&ia că
după c#ipul
ne permite nouă, caoameni, să avem înţelegerea #i liberul arbitru, în vreme ce
după asemănarea
are în vedere anumeordinea morală #i practicarea virtuţii înc t, dacă orice om este în mod
necesar
c#ipul
lui 9umne&eu,doar cel bun #i înţelept va vi după
asemănarea Sa
. /entru a reveni în perimetrul cărţii discutate vomobserva dimensiunea religioasă provundă
a comentariilor autorului,
Scrisoarea a şaptespre$ecea
,cea mai scurtă de altvel, dedic ndu4se în întregime acestei teme.
Scrisoarea,
de#i pare cu totul ruptăde ansamblul vormal al romanului, pune în lumină virtuţile
moral4cre#tine abandonate de un regimîn care ateismul, opţiune posibilă a con#tiinţei
într4o societate liberă, se instalase prin politica statului ca atitudine obligatorie într4o
vreme c nd iserica vusese aneste&iată, urm nd demolarea eicompletă #i la propriu. 1;
Com înţelege a#adar că omul cel rău î#i pierde
asemănarea
dar î#i păstrea&ă, ca o speranţă înm ntuire,
c#ipul
lui 9umne&eu, teodicee care #i4ar avea probabil originea în credinţa lui Leibni&,deloc
lini#titoare pentru un 5ustiţiar cu provil calvinist, că răul coe$istă în lume împreună cu
bineledivin #i, a# adăuga, ca o condiţie a binelui. :ub o asemenea credinţă, încr ncenarea în
intransigenţăcontra&ice puritatea cre#tinului gmai ales a celui ortodo$- ce se
construie#te cu multe umilinţe #irenunţări, iar
Dragul

meu turnător
e cartea vrisonată de nenumărate momente ce par să înnore&e osenectute venerabilă c nd,
îndeob#te, #i4ar dori tot mai mult seninul.
I&re Tov$ g u" &ar!i"a# +uperior (e,orav (e
umbra unui vis
La Gabriel Liiceanu sunt #i persona5e care mor dar, ca într4un roman bun, moare #i cine
n4aivrea. @iu al timpului #i al locului, )mre *oth se tre&e#te născut, vără să4l vi
întrebat cineva, evreuu n g u r î n t e r i t o r i u r o m n e s c , r o b a l u n u i s p i r i t p u t e r n i c
& d r u n c i n a t d e m i # c ă r i l e v r e m i i , c u o personalitatea pe at t de nărăva#ă pe c t i4au
vost #i e$perienţele, dorite #i nedorite, într4o perioadăîn care iredentismul maghiar #i rasismul
na&ist impuneau o polari&are netă vaţă de etniile din 5ur. 9e parcă toate acestea nu4i erau de
a5uns, )mre *oth va vi membru al /.'.D. din ilegalitate, devenindinde&irabil c nd partidul va
a5unge la putere. cest om, pentru a se împlini în vorma spiritului ce l4aivit în lume, î#i va
construi el însu#i persona5ul pe care Gabriel Liiceanu abia reu#e#te să4l adune încuvinte cu
gri5a cu care ambale&i un ou, să nu4i spargi coa5a vragilă, să nu4i acoperi desenul at t
devolatil al bla&onului. /rin halucinantele sale prăbu#iri #i s v #ieri, biogravia lui
)mre *oth gp. 2 -mie îmi vorbe#te, cu un straniu optimism toniviant, despre posibilitatea
transcenderii e$emplaruluiuman de e$cepţie peste circumstanţele istorice, mai
întotdeauna potrivnice. Corbind de acela#i persona5 să continuăm! caracterele puternice
au capacitatea, în condiţii ostile, c nd sunt v nate, săcadă pe visura norocoasă, să se întoarcă
din postura de victimă, să ia chipul viarei #i să4#i v ne&e cutoată cru&imea prădătorul,
urmăritorul. 9ar convertirea din pradă disperată în prădător vără scrupuleeste calitatea
caracterului insuvicient motivat de ţelul său, gata să4l abandone&e la prima tentaţie
mai puternică, la prima cotitură mai str nsă a destinului. Cictima a5unsă prădător, după ce avlă
gustuls ngelui în cerul gurii, prădător moare. :ărind peste circumstanţe #i risc nd
eroarea vormulăriiapodictice, voi spune că e$emplarul cu adevărat robit vocaţiei,
are instinctul providenţial ca,sublim ndu4#i disperarea, să se elibere&e de sub obsesia
pre&entului, să ignore #ansa de a4#i lichidad u # m a n i i g g e n e r o & i t a t e g r a t u i t ă v a ţ ă d e
o p r a d ă d e 5 a e $ p i r a t ă 6 - , m e n i r e a s a v i i n d s ă 4 # i u r m e & e traiectoria astrală.
:ingura sa religie, singura sa credinţă, singurul 9umne&eu de care ascultă
)dealul6 ici nu încape vorbă de iertarea >gre#iţilor no#tri?, de
t o l e r a n ţ ă , d e î n ţ e l e g e r e ! personalitatea pornită pe orbita sa ignoră capcana
împre5urării vavorabile #i î#i atinge destinul, deregulă, tragic6 E benedicţiune, e sacriviciu, e
os nda ursitelor" E $ c e p ţ i o n a l în viaţă, )mre *oth se dublea&ă, ca persona5
d e e $ c e p ţ i e , î n r o m a n u l l u i Gabriel Liiceanu!
 ărea că nu aparţine nici unui timp şi nici unui loc. Devenise un du#, un du# deobedienţă
#egeliană, curios să urmărească la nes"ârşit trium"ul spiritului lumii înălţat de "iecaredată pe
nimicirea mani"estărilor sale trecătoare, care avuseseră imprudenţa să revendice de partealor câte un adevăr
absolut
. gp. 1J0- / nă #i iscălitura #i4o înnobilase ca
un bla$on, simultanautoportret, semnătură şi devi$ă
!
s*ias onar
u m b r ă a u n u i v i s g p . 1 ; 1 - ' n d e # t i u r m ă r i t d e umbră, lipsa ei de materie îi
va îngădui să ţi se vuri#e&e în casă, l ngă ai tăi dar #i în somn, în vise, &i#i noapte, ca un voal
destrămat al a#teptării vără termen, al acelei a#teptări capabile să cree&e dar #isă te devaste&e
p nă la autodistrugere. )mre *oth, cel evadat din Daiul comunist la întruparea căruia participase
măcar cu visele sale, este un persona5 care a rupt4o cu trecutul său gruptură pentru careautorul
îl admiră-, vără a4#i vi găsit însă vreodată, undeva, #i lini#tea, motiv pentru care
autorul îliube#te. 9edicat în ultima parte a vieţii doar creaţiei, casa lui )mre *oth
devenise
instrumentul integral subordonat compunerii unei cărţi
gp. 1=3-, carte la care a lucrat 11 ani
alimpsest.=eologia negativă a triung#iului
. (umai #i e$perimentul vabulos al compunerii acelei cărţi, alcătuităca din cărămi&ile altora, #i
asta înt mpl ndu4se într4o casă construită #i compartimentată pe capitole,numai #i aceste
pagini capabile să respire singure ca operă de sine stătătoare vac c t o
povestiredemnă de orges. 20

Liicea"u e (oar auvoru#/

Lungeanu sunt eu!
*rama întregului roman este ţesută, desigur, în 5urul unui persona5, Lungeanu, pe care
nu4l putem scăpa din vedere pentru că, din construcţie, acesta este risipit în toate celelalte
persona5e caun spirit ubicuu. fn deplină legitimitate #i Gabriel Liiceanu poate
vlauberti&a!
6ungeanu sunt eu
9ar dacă e vorba de o vicţiune, de literatură, vără îndoială autorul este #i maiorul
/ătrulescu, #ioviţerul '. ., #i turnătorul 'ristian, #i respingătorul /anta&i, cum tot el
este #i acel persona5 ce poartă un nume real )mre *oth, acela#i Liiceanu viind #i restul
persona5elor amintite, victive orireale, persona5e cărora le dă viaţă în pagina cărţii. ceasta este
condiţia interioară supra4umană cetranscende voinţa proprie pentru ca binele #i răul să
se împlinească în aceea#i persoană, vără a lee$hiba dec t în creaţie, suvicientă
sie#i, suvicientă cosmosului, cu con#tiinţa artistului ce #i4a apropriat, pentru c teva
sute de pagini, o identitate de demiurg. :itu ndu4ne în teritoriul alunecos al
autoevaluării, vom observa că naratorul nu4#i poateaprecia imparţial propria
aventură #i nici nu4i credibil c nd, vatalmente, ar vorbi despre sine. 9ecum"6
:criind despre tine, despre viaţa ta plecată de5a în alt timp, în alte vremi, sună dogit
să teacu&i singur, sună vals să4ţi scrii singur panegiricul, cum pare #i super vluu să
dai, astă&i, verdicteasupra vaptei altora, vie #i imprescriptibile în eternitate. 9ar, ce parado$,
scriind #i despre altul totd e s p r e t i n e s c r i i d e c o n s p i r n d p e a l t u l , p e t i n e t e
d e c o n s p i r i 6 f n c e s c r i i , o r i c e 4 a i v a c e , r ă m i pri&onierul scrisului tău, răm i
persona5 bidimensional sub calandrul de h rtie, e$ponat din ierbarulcasei tale. Gabriel
Liiceanu a simţit asta #i, ced nd >bulimiei convesive? g9an '. Fihăilescu-, avirat cu
toată vite&a inerţiei spre acea
lKLcriture de soi
în care subiectivitatea se acceptă cu viresculoricărui alt gen literar acoperit prin genericul,
la modă acum
"iction
. (u #tiu cum se vace dar înmemorii, în 5urnale, eu, autorul, am tot timpul dreptate, îmi
încarc mereu egoul peste c t poate duce,mă eroi&e& în răsvăţ în lungi episoade epice. Este greu
să scrii despre tine #i să nu vii tu învingătorul,e greu să scrii despre tine #i să nu vii tu cel bun,
vrumos #i puternic6 Liiceanu, scriitor cu vocaţie, areintuiţia acestui pericol #i îl evită cum
poate. Literar, pasa5e reu#ite din
Dragul meu

turnător
sunt, poate că în ba&a acestui raţionament, cele în care autorul scrie nu despre sine, ci despre
alţii vie/ătrulescu, vie Kvidiu 'heţan, Dadu /anta&i, colegul său, vie oviţerul '. ., vie )mre *oth
ori +alter iemel #i, desigur, pasa5ele despre (oica. 'u un evident simţ al măsurii,
despre sine pre&intădocumente, despre cei din apropiere mărturii subiective, puternic
colorate avectiv, ca viinţe pe carele iube#te, le ură#te. Gabriel Liiceanu î#i împrumută,
cu &g rcenie parcă, o parte din biogravia sareală lui Lungeanu, îi împrumută cadre tăiate
precis, verestre ce se suprapun p nă la identivicare pedocumentele :ecurităţii înc t, ceea
ce am citit sub semnătura sa, este o mărturie vermă pe tema perioadei puternic marcate
de regimul totalitar dar, totu#i, literatură. ici este mai mult dec t devărul este artă,
capacitatea artei viind să te convingă, să te convertească la o idee, prin calitateacarismatică a
autorului, dincolo de orice adevăr al &ilei. devărului nu4i pasă dacă e verosimil orinu, pe c nd
vicţiunea nu are această libertate,' nd ve&i că în viaţa reală persona5ul Lungeanu are multiple
planuri active, în mi#care, de olargă paletă în provilul lor, în vaţa devunctei :ecurităţi care se
încăpăţ nea&ă încă să mi#te, te întrebidacă acele planuri nu se înlănţuiesc ca într4o piesă în mai
multe acte despărţite în timp, dacă nu seînseria&ă într4o strategie predeterminată. fn
ultimul act, gpoate epilog"- Lungeanu, cel urmăritc ndva ca obiectiv din dosarul
secret al :ecurităţii, î#i recu&ă porecla, î#i recuperea&ă numelelegitim, î#i
rec #tigă demnitatea de persoană privată #i se întrupea&ă în realitatea &ilei ca
într4o adoua viaţă devenind autor de literatură p nă4ntr4at t înc t î#i editea&ă în editura
administrată de elvicţiunile trăite în realitatea halucinantă a unei societăţi utopic4comuniste #i,
toate, spre co#marul deneînchipuit al maiorului /ătrulescu. :e &ice că piloţii de pe avioanele
de v nătoare, avlaţi în misiune de luptă, aveau ticul de a privi în spate tot la c teva
secunde, să vadă dacă sunt urmăriţi de inamic, un gest vital în vreme deră&boi. (u #tiu dacă
maiorul /ătrulescu, înainte de AJ;, privea în urmă. :unt sigur însă că acum seuită, #tiu #i pe cine
vede6 21

f"c$i(erea u"ei vri#o!ii g ipo+va.e a#e ace#uiaşi .7or

*ot ce au publicat colegii săi la Editura /olitică, va nota Gabriel Liiceanu cu o
maliţievirească p nă la un punct, a dispărut în neant, nu a#a petrec ndu4se lucrurile cu operele
proprii iar a u t o r u l a r e # i e $ p l i c a ţ i a ! >
 ?ecunosc că tot ce scriam era lipsit de orice amprentă ideologică. ;rumuseţea acelor ani (sau
şansa mea) a "ost că, o vreme cel puţin, nu mi s'a cerut să mămaimuţăresc ideologic. 0ar
când peste câţiva ani, s'a încercat să mi se impună asta, era prea târ$iu. 0ntrasem pe
scena vieţii culturale e4act în clipa în care vec#iul cod #ermeneutic mar4ist îşi pierdea caracterul
constrângător, şi altul, care să'l înlocuiască, nu apăruse încă
.? gp. J - Coim ă r t u r i s i c ă , l a a p a r i ţ i e ,
3urnalul de la ăltiniş
a v o s t # i p e n t r u m i n e o r e v e l a ţ i e c ă c i a s p a r t monotonia peisa5ului eseisticii
de atunci, ro#u aproape în întregime. Bi astă&i mai deschid primaediţie a cărţii #i
răm n surprins că a putut să apară în 1;J3, c nd #i traducerile din
beletristicaclasicilor era cen&urată, după mărturia unui redactor al Editurii Inivers, prin ruperea
la înt mplare au n u i m ă n u n c h i d e p a g i n i c a s e m n d e n e a d o r m i t ă v i g i l e n ţ ă
i d e o l o g i c ă a c e l o r d e l a 9 i r e c ţ i a tipăriturilor. Corbind despre aceea#i operă,
le$andru La&slo o va spune cumva di verit dar maiconvingător!
=ocmai "usese tipărit
Nurnalul de la /ăltini#
, al lui Jabriel 6iiceanu, care inaugura, peneaşteptate, o nouă cale în spaţiul meditaţiei culturale
auto#tone. Acest ambient, o ştim, i'am "ost c o n t e m p o r a n i , î n a n i i M N B e r a
e 4 t r e m d e î m b â c s i t , e r a c u t o t u l b l o c a t . / e n $ u r a e r a d e g a omnipotentă
.g
Scrisori din literatura română
- f n c o n t i n u a r e a a c e s t o r a p r e c i e r i v o i a d ă u g a , conclusiv, că
Dragul meu turnător
se poate citi astă&i ca epilogul unei biogravii intelectuale în trei părţi, în trei etape, din care mai
vac parte
3urnalul de la ăltiniş
#i
-pistolar
toate acoperind, învragmente ce se interverea&ă, iposta&ele aceluia#i &bor, un &bor comun,
al unei personalităţi, al uneigeneraţii. fn acei ani, oricare altul avlat în situaţia autorului ar vi
înţeles că este victima unei hărţuieli,multe din acţiunile de urmărire viind la vedere sau
cu măsuri minime de camuvlare iar răvă#iread o c u m e n t e l o r p e r s o n a l e d i n
l o c u i n ţ a s a e r a u n m e s a 5 v ă r ă e c h i v o c ! o r i 4 o r i . ( e î n d o i o s , d r a m a personală a
lui Gabriel Liiceanu, provocată #i întreţinută de :ecuritate, este reală #i ve$atorie,c a p a b i l ă
să determine structuri psihice mai slabe, personalităţi în impas, să
c e d e & e , d u p ă cunoscutele tehnici de hărţuire #i, desigur, poliţia politică mi&a #i
pe acest lucru. (u ar vi vostsingurul intelectual care ar vi cedat, care ar vi probat #i
pe pielea sa pactul cu diavolul, după ca relumea s4ar vi schimbat #i pentru el. Este
notabil că salvarea i4a venit #i din structura internă, din capacitatea personalităţii sale de
a depă#i momentele de cri&ă #i de convlict dar #i din sentimentul desolidaritate ce i4l
împărtă#ea grupul de prieteni. (u lipsită de importanţă era determinarea volitivăcare îl văcea să
creadă cu tenacitate în ţelul ce începuse să prindă conturul unei opere scrise #i, în parte,
publicată. ' u p ă t r u n d e r e a c e l u i c a r e a s t r ă b ă t u t 4 o c u p i c i o r u l , a u t o r u l
s u r v o l e a & ă a s t ă & i m l a # t i n a ideologiei comuniste pentru a decoperta solul în#elător al
unei lumi în care individului i se impuneaegalitatea de sus în 5os, inginerie socială ce presupunea
nu adăugarea, nu acordarea ci răpirea unor drepturi #i libertăţi pentru a4l coborî la
nevoile primare. 'omunismul s4a străduit să ne egali&e&e doar prin degradare, prin
diminuare, prin retrogradarea viinţei umane pe scara evoluţiei. :ub cre&ulcomunismului,
/rocust va opera e$clusiv cu secera #i ciocanul utili& ndu4#i patul c t pentru
arete&a6 Fao a înţeles că
inegalitatea începe de cum lărgeşti evantaiul activităţilor umane
dincolo destrictul necesar supravieţuirii.
Jradul $ero al egalităţii
coboară la impunerea aceleia#i univorme cavestimentaţie dar #i în acţiune, în g nd, în vise!
puţini vor reu#i să c nte la pian dar toţi pot cultivaore&, toţi pot volosi lopata deci eliminăm
pianul, eliminăm tot ce ne4ar individuali&a, tot ce ne4ar vace
să ieşim din rând
gp. 2 -, să ne deosebească de celălalt6
C'"( 3oşvii co&u"işvi ap#au(ă 51" o,a0ii pre#u"!ive6 co"(a&"area co&u"i+&u#ui
fn procesul gratat de5a- al comunismului mai înt i ar vi trebuit o instanţă care să
5udece 5udecătorii vechiului regim. ltvel aceea#i 5udecători care au văcut parte din sistemul
glegal dar nu #i22

drept- de represiune, tot ei ar vi urmat să 5udece pe cei care au oprimat, pe vo#tii

lor colegi #i #evi,înc t spectacolul varsei, al circului, ar vi continuat cu o notă de
grotesc în plus. Btim voarte bine,c nd nu se văceau demonstrativ în adunări
publice, condamnările politice se ba&au pe procesedesvă#urate în săli de tribunal, cu
vormalităţile unui act 5ustiţiar normal, viind conduse de 5udecătoriîn robă, aceea#i robă #i
aceea#i 5udecători în vuncţie #i după AJ;. stvel condamnarea din 1;<0 a lui'onstantin (oica s4a
văcut în urma unui proces, vormal vorbind, irepro#abil din privinţa completuluide 5udecată
alcătuit, vire#te, din 5udecători membri de partid. 9e vreme ce >du#manul poporului? av o s t
condamnat, cum să nu vi vost corect procesul" /este ani, comiterea u nui
a c t p u b l i c d e împotrivire vaţă de regimul totalitar de către Gabriel Liiceanu, Lungeanu pentru
poliţia politică, oi n s c r i p ţ i e > d u # m ă n o a s ă ? p e & i d u l u n u i s e d i u d e p a r t i d , s ă
& i c e m , a r v i a 5 u n s î n v a ţ a a c e l o r a # i 5udecători comuni#ti urm nd un proces
>corect? în care comunismul era parte, verdictul viindinevitabil! vinovat6 'a într4o repetiţie
înainte de marea gală de care n4a mai vost nevoie, varsa a avutl o c î n d e b u t u l
libertăţii noastre
, în procesul soţilor 'eau#escu, c nd sentinţele au venit din avarasălii de 5udecată
#i, cu siguranţă, nu vuseseră date de oameni ai legii, iar 5udecătorii, avocaţii
#i procurorii go instanţă, o >curte? încropită din tot ce s4a găsit mai docil la ora aceea în sistem
dar, înesenţă, comunistă- trebuiau să4#i 5oace astvel rolurile înc t să se a5ungă din
urmă sentinţa de5a pronunţată. 'ondamnarea la moarte a lui 'eau#escu, primul comunist al
ţării, m4a eliberat atunci deo s p a i m ă n e a g r ă d a r , a c u m , n u p o t s ă n u v ă d î n a c e l
p r o c e s > t r a g e r e a h e b l u l u i ? , v a r s a c a r e a declan#at amnistia generală #i de&măţul
care a urmat. Fai t r&iu, prea t r&iu, c nd un vost comunist, a5uns pre#edinte al statului,
condamna ovicialcomunismul, condamnarea aceea nu era dec t încă un act din varsa din
9ecembrie AJ;. 9e ce" /rinacea declaraţie, nici unul din >vo#ti? n4a vost mi#cat de pe locul său,
nu mai mult dec t să se ridice în picioare ca să aplaude cu >ovaţii prelungi #i urale?6
A(e,ărava e orci.are a E(ivurii Po#ivice g opere şi "u&e (i" re.i+ve"0a a"vico&u"i+vă
Domanul are un happT4end în velul său! comunismul a că&ut, capitalismul s4a
instaurat înt o a t ă s p l e n d o a r e a g a t a s ă a t i n g ă # i e l v a & a > m u l t i l a t e r a l
d e & v o l t a t ă ? , v o s t a E d i t u r ă / o l i t i c ă e privati&ată sub numele de Humanitas, +alter
iemel, >transvugul? a5uns agent al unui servicius e c r e t s t r ă i n , s 4 a d o v e d i t a v i u n
vilo&ov veritabil #i va primi titlul de
doctor #onoris causa
alIniversităţii din ucure#ti

iar discipolul său,

Gabriel Liiceanu, îi va rosti bine meritata

laudatio
. ltor persona5e din acela#i roman, autorul le va vace dreptate, recuper nd memoria unor
luptătorianticomuni#ti #i public nd în editura pe care o conduce opera mae#trilor săi, a
prietenilor persecutaţide cen&ura comunistă. devărata e$orci&are a Editurii /olitice
se petrece abia prin publicareanumelor de reverinţă ale re&istenţei anticomuniste din
Dom nia dar #i din lume, o reparaţie morală pe c t de meritorie pe at t de necesară. i &ice
că, sărind /urgatoriul, am trecut de5a în /aradis unden i s 4 a u î m p l i n i t t o a t e v i s e l e , c e l
puţin ale unora, între acestea # i a l e a u t o r u l u i . B i , t o t u # i , î n con#tiinţa
rom nească, încă în stare de perple$itatea, continuă să persiste &ona de umbră a a#teptăriiivite
imediat după AJ; încă se a#teaptă
ceva
. Dom nii au parcurs într4un timp record drumul de la
comunism
la
consumism
, va mai trece timp p nă să avle cum #i în avanta5ul cui a curs acest drum.E #i un sv r#it trist
aici! anii au trecut, socialismul a vost demolat ca în urma unui cataclismnatural dar, atenţie,
cu gri5a ca tot ce era de valoare să treacă, în cea mai mare parte, în
>sv nta? proprietate privată, vom vedea a cui!
v ? o m â n i a t r a n $ i ţ i e i ! s ' a c o n s t r u i t p e c l a n u r i l e " o s t e i Securităţi, adaptate rapid la
o nouă congunctură politică şi economică. A pro"ita de incognito'ul încare lucraseră şi a ocupa în
mod paşnic centrele de putere ale societăţii, mimând "ormele lor de "uncţionare democratică şi
deturnându'le "ondul, iată "ormula simplă şi e"icace adoptată de ceicare, până în @ B, trăiseră
în culisele puterii
. gp. 3 3- Gabriel Liiceanu răm ne la părerea că nuvom #ti niciodată natura e$actă a
evenimentelor din decembrie 1;J;. /robabil că nu vom #ti prear e p e d e c e e a c e u n i i
>ale#i? #tiu de5a, dar se vede limpede spre pro vitul cui s4au
p r o d u s >evenimentele? #i a#a a5ungem #i la strategii din spatele lor. E #i un sv r#it trist,
&iceam, pentru că, vără a vi de neevitat, viaţa noastră a vost silită tot decătre
semeni să curgă mai bine de patru decenii în tipare străine destinului ei viresc,
dincolo devoinţa noastră, de menirea pe care ne4o #tiam, rat ndu4ne vocaţia ori am n ndu4i
împlinirea. /artea23

bună e că, acum, cei urmăriţi de :ecuritate î#i pot citi dosarele
strict secrete

e4emplar unic
 ca să avlecă vuseseră turnaţi de #evii lor ierarhici, de colegi, de vecini, de cei mai
buni prieteni, de rudeleapropiate, asta c nd n4am vost #i noi între cei care turnau, c nd
n4am vost #i noi, în acela#i timp, #iturnători, #i turnaţi, ca într4o paranoie generali&ată
amintiri ce continuă să ne amărască puţineleclipe senine pe care le4am mai putea avea.
Dragul meu turnător,
cartea cea mai comple$ă a lui Gabriel Liiceanu sub aspectul gamei detrăirii ale unui om supus
înt mplărilor lumii, ignoră încercările pedante de a o atribui doar unui genliterar, înscriindu4se
în #irul de lucrări, cuminte &is, dedicate perioadei comuniste, care, alături dealtele vor da
pigmenţii de culoare ai vrescei uria#e ce se avlă încă în construcţie vrescă la care maiau de
lucrat alte &eci de arti#ti de astă&i, de m ine. 'onservarea de documente autentice gîn arhive,în
mu&ee etc.-, valorivicarea lor prin reconstituirea istoriei, c t #i evocarea în opere
artistice acatastrovei comuniste îndurate &adarni c4&adarnic de o bună parte din
omenire generaţii la r nd,devine o datorie morală, mai înt i, a celor care au a5uns să
trăiască în lumea postcomunistă. Fircea Kprea'urte#ti, septembrie 201