Dokumen - Tips - Adolfo Bioy Casares Inventia Lui Morel 562419327cef8

5/28/2018 Adolfo BioyCasares-InventiaLuiMorel-slidepdf.
com
Se spune despre argentinieni că sînt nişte italieni care vorbesc spaniola şi vor să treacă drept englezi. Argentina
este, fără îndoială, cea mai „europeană" dintre ţările latino-americane, iar cînd, la milocul secolului !!, lumea
descoperă literatura argenti-niană, descoperă de fapt o prelungire şi o dezvoltare surprinzătoare a culturii
europene. evelaţia literaturii argentiniene e, în mare măsură, legată de opera lui A#$%&$ '($) *ASA+S.
ăscut la 'ue-nos Aires în /, scrie prima nuvelă la  ani, începe să studieze dreptul şi filozofia, dar
întîlnirea cu 0orge %uis 'orges îi sc1imbă destinul2 se dedică în întregime literaturii 3cu 'orges avea, de altfel, să
colaboreze,
cu o serie deîncepînd
povestiriprin a compune
poliţiste4. un... sale
uvelele anunţfantastice
publicitaruimesc
pentruprin
iaurtul produs deconstrucţiei
perfecţiunea firma tatăluiînsău
careşi imaginarul
continuînd
se suprapune cu realul. 5ot ce scrie 'io6 ţine, de fapt, de romanul de aventuri care nu suportă nici un adaos
stilistic inutil. *el care spusese „vreau să aştept sfîrşitul lumii aşezat pe un fotoliu într-o sală de cinematograf" se
stinge din viaţă în /, la 'ue-nos Aires, ca un patriar1 al literaturii fantastice.
*7052 Invenţia lui Morel 3/84, Plan de evadare 3/94, Visînd la eroi 39/4, Dormind la soare 3:;4, Aventura unui
fotograf în La Plata 3<94 etc.
A#$%&$ '($) *ASA+S
(=+>(A
%?( @$+%
5raducere din spaniolă de ($ $+S*? 2,
B?@A(5AS
rolog
Prin 1882, Stevenson a observat ! ititorii britanii dis"reţuiau oareum "eri"eţiile #i erau
de "!rere ! e foarte inteligent s! om"ui un roman f!r! subiet, sau u subiet deri$oriu,
atrofiat% &ose 'rtega ( )asset, în #ezumanizarea artei, 1*2+, înear! s! motive$e dis"reţul
onstatat de Stevenson #i arat! la "agina * ! -a$i este foarte greu s! invente$i o aventur!
a"abil! a interesa sensibilitatea noastr! su"erioar!., iar la "agina */, ! aeast! invenţie
-este în mod "rati im"osibil!.% în elelalte "agini, în a"roa"e toate elelalte "agini,
"ledea$! în favoarea romanului -"si0ologi. #i rede ! "l!erea aventurilor e "ueril! sau
ineistent!% Aeasta este, f!r! îndoial!, "!rerea omun! în 1882, în 1*2+ #i 0iar în 1*3%
4îţiva sriitori 5"rintre are îmi "lae s!6l sootes #i "e Adolfo 7io( 4asares red ! sînt
îndre"t!ţiţi s! fie de alt! "!rere% Voi re$uma aii motivele aestei ne"otriviri de o"inii%
Primul 5al !rui aer de "arado nu vreau s!6l evidenţie$ sau s!6l atenue$ este rigoarea
intrin6
se! a romanului de "eri"eţii% 9omanul de aratere, -"si0ologi., tinde s! fie un ra"ort% 9u6
#ii #i disi"olii lor au demonstrat "în! la "litiseal! ! nii un ti" de "ersona: nu este
im"osibil; sinuiga# din feriire, asasin din bun!voinţ!, "ersoane are se ador! "în! la "un6
tul de a se des"!rţi "entru totdeauna, delatori din "rea mult! evlavie sau umilinţ!%%% Aeast!
de"lin! libertate a:unge s! e0ivale$e u de"lina de$ordine% Pe de alt! "arte, romanul
-"si0ologi. vrea s! fie, de asemenea, roman -realist.; "refer! s! uit!m araterul lui de
artifiiu verbal #i fae din orie "rei$are inutil! 5sau din orie vag! nebulo$itate o nou!
tr!s!tur! verosimil!% <ist! "agini, eist! a"itole din Marel Proust are sînt inae"tabile
a invenţie,
fieare în faţa !rora,
$i% 9omanul f!r! s!
de aventuri, în vrem, ne nu
s0imb, resemn!m a în
se "ro"une afaţa insi"iduluia #irealit!ţii;
o transriere inutiluluieste
de un
artifiiu are nu su"ort! nii un element ne:ustifiat% =eama de a se e"une singur în sim"la
http://slidepdf.com/reader/full/adolfo-bioy-casares-inventia-lui-morel-562419327cef8
5/28/2018 Adolfo BioyCasares-InventiaLuiMorel-slidepdf.com
varietate suesiv! a @ăgarului de aur, a elor #a"te !l!torii ale lui Sindbad, sau a lui #on
Cuiote îi im"une un subiet riguros%
Am invoat un motiv de ordin inteletual; sînt altele u arater em"iri% =oţi s"un u tristeţe
! seolul nostru nu este a"abil s! elabore$e intrigi interesante; nimeni nu îndr!$ne#te s!
dovedeas! îns! !, da! aest seol are vreo
întîietate asu"ra elor anterioare, aeasta este tomai a intrigilor% Stevenson e mai
"asionant, mai divers, mai luid, "oate mai demn de "rietenia noastr! absolut! deît
40esterton, dar subietele "e are le ofer! sînt inferioare% De >uin6e(, în no"ţi de groa$!
minuţioas!, s6a ufundat în inima labirinturilor, dar nu a f!ut #oal! u ale sale
unutterable and self-repeating infi-nities 3infinităţi autorepetabile şi de neeDprimat4 în
srieri om"arabile u ele ale lui ?af@a% 'rtega ( )asset notea$! u îndre"t!ţire !
-"si0ologia. lui 7al$a nu ne mai satisfae aela#i luru se "oate s"une #i des"re subietele
sale% S0a@es"eare #i 4ervantes ae"t! ideea antinomi! a unei fete are, f!r! s!6#i "iard!
din frumuseţe, reu#e#te s! trea! dre"t b!rbat; aeasta nu are valabilitate la noi% 4red ! sînt
liber de orie su"erstiţie a modernit!ţii, de orie ilu$ie ! ieri difer! în mod esenţial de a$i
sau va diferi de mîine, dar onsider ! nii o alt! e"o! nu are romane u un subiet atît de
admirabil a 51e 5urn of t1e ScreE 3învîrtirea şurubului4, a #er rozess 3rocesul4,
a %e vo6ageur sur la terre 3*ălătorul prin lume4, a aesta "e are l6a reali$at la 7uenos
Aires Adolfo 7io( 4asares%
Biţiunile de natur! "oliţist!, alt gen ti"i al aestui seol are nu "oate inventa subiete,
relatea$! fa"te misterioase "e are a"oi le :ustifi! #i le ilustrea$! un fa"t re$onabil Adolfo
7io( 4asares re$olv! în mod feriit în aeste "agini o "roblem! "oate #i mai difiil!% <l des6
f!#oar! o odisee de miraole are nu "ar s! ae"te alt! 0eie deît ea a 0aluinaţiei sau a
simbolului #i "e are le desifrea$! în mod "lenar "rintr6un sim"lu "ostulat fantasti, dar nu
su"ranatural% =eama de a fae revelaţii "remature sau "arţiale îmi inter$ie eaminarea su6
bietului #i a numeroaselor #i rafinatelor virtuo$it!ţi ale sriiturii% A:unge s! s"un ! 7io(
reînnoie#te în "lan literar
are Louis Auguste 7lanCuiunl6a
one"t "e#iare
motivat Sfîntul
"e are l6aAugustin
e"rimat#iu'rigen l6au omb!tut,
memorabil! armonie "e
Dante
)abriel 9ossetti;
( 1ave been 1ere before,
'ut E1en or 1oE ( cannot teii2
( FnoE t1e grass be6ond t1e door,
51e sEeet Feen smell,
51e sig1ing sound, t1e lig1ts around t1e s1ore...
3Am fost în acest loc, pot spune,
#ar cînd şi cum, nu ştiu anume,
*unosc prea bine iarba deasă
*u dulcea şi pătrunzătoarea ei mireasmă.
*unosc prea bine cGntecul, luminile pe coastă...4
în s"aniol! sînt neobi#nuite #i 0iar foarte rare o"erele de imaginaţie s"ri:inite "e
argumente% 4lasiii au "ratiat alegoria, eager!rile satirei #i uneori sim"la inoerenţ!
verbal! mai reent nu6mi amintes deît de vreo "oveste din
<
%as fuerzas eDtranas 3&orţele misterioase4 #i vreuna de Santiago Dabove, "e nedre"t uitat%
(nvenţia lui @orel 5al !rei titlu fae alu$ie la înrudirea u alt inventator insular, la Mo6
reau transfer! "e "!mîntul nostru #i în limba noastr! un gen nou%
Am disutat u autorul am!nuntele intrigii lui, am reitit artea nu mi se "are o ineatitate
sau o 0i"erbol! s! o alifi dre"t "erfet!%
0$H+ %?(S '$H+S
Lui Jorge Luis Borges
Astăzi pe insulă s-a petrecut un miracol2 vara a luat-o înainte. @i-am aşezat patul
aproape de bazinul de înot şi-am făcut baie pînă tîrziu. u se putea dormi. #ouă sau
trei minute erau de-auns pentru a înlocui cu transpiraţie picăturile de apă care ar fi tre-
buit să mă ocrotească de nemaipomenita căldură. #is-de-dimineaţă m-a deşteptat un
fonograf. -am putut să mă întorc la muzeu să-mi caut lucrurile. Am alergat pe ma-
lurile înalte. Stau în părţile de os, dinspre sudul insulei, între plante acvatice, c1inuit
de ţînţari, cufundat pînă la brîu în mare sau în ape murdare, dîndu-mi seama că mi-am
anticipat în mod absurd fuga. u cred că oamenii aceia au venit să mă caute, poate că
nici nu m-au văzut. îmi urmez însă destinulI îmi lipseşte totul, sînt eDilat în locul cel
mai neprimitor, cel mai puţin locuibil de pe insulă, în mlaştinile pe care marea le
invadează o dată pe săptămînă.
13
Scriu toate astea pentru a lăsa o mărturie despre miracolul ostil. #acă în cîteva zile nu
mor înecat sau luptînd pentru libertatea mea, sper să scriu o A"!rare în faţa su"ra6
vieţuitorilor şi un <logiu lui Malt0us% =oi ataca în aceste pagini pe cei care secătuiesc
pădurile şi pustiurileI voi demonstra că lumea, prin perfecţionarea poliţiilor, a
documentelor, a gazetăriei, a radio-telef oniei, a vămilor, face ireparabilă orice eroare
udiciară, fiind un adevărat infern pentru cei urmăriţi. înă acum n-am putut să scriu
decît această foaie pe care ieri n-o prevedeam. *îte sînt de făcut totuşi pe-o insulă
solitarăJ &ără egal este tăria lemnuluiJ (ar spaţiul e cu atît mai mare cu cît pasărea e
mai nestatornicăJ
?n italian, care vindea covoare la *alcut-ta, mi-a dat ideea să vin aiciI mi-a spus în
limba lui2
K entru un fugar, pentru unul ca dumneata, eDistă un singur loc pe lume, dar acolo
nu se poate trăi. + o insulă. $amenii albi au construit cam prin L/ un muzeu, o ca-
pelă, un bazin de înot. %ucrările au fost înc1eiate şi abandonate.
%-am întrerupt cerîndu-i autorul pentru călătorie. egustorul a continuat2
K u aung acolo nici piraţii c1inezi, nici nava albă a (nstitutului ocFefeller.
14
+ focarul unei boli încă misterioase care ucide treptat, din afară înăuntru. *ad ung1iile
şi părul, pielea şi corneele oc1ilor mor, în timp ce corpul mai trăieşte vreo zece-
cincispre-zece zileI membrii ec1ipaului unui vapor care ancorase pe insulă, cînd i-a
găsit crucişătorul aponez amura, erau upuiţi, c1ei, fără ung1ii, morţi cu toţii.
=aporul a fost scufundat cu lovituri de tun.
=iaţa mea era însă atît de îngrozitoare în-cît am 1otărît să mă duc. (talianul a vrut să
mă convingă să renunţI totuşi am reuşit să-l fac să mă aute.
Astă-noapte, poate pentru a suta oară, am dormit pe această insulă pustie... =ă-zînd
clădirile, mă gîndeam cît o fi costat să se aducă pietrele acelea, cît de uşor ar fi fost să
se ridice un cuptor pentru cărămizi. Am adormit tîrziu, iar muzica şi strigătele m-au
trezit în zori. =iaţa de fugar mi-a făcut somnul mai uşorI sînt sigur că n-a sosit nici un
vas, nici un avion, nici un diriabil. 5otuşi, dintr-o dată, în această apăsătoare noapte
de vară, paiştile colinei s-au umplut de oameni care dansează, se plimbă şi fac baie în
bazin ca vilegiaturiştii instalaţi de multă vreme la 5eMues sau la @arienbad.
#in mlaştinile apelor amestecate văd partea înaltă a colinei şi vilegiaturiştii care
9
locuiesc în muzeu. Apariţia lor ineDplicabilă ar putea fi efectul căldurii de astă-noapte
asupra creierului meu. #ar aici nu e vorba nici de 1alucinaţii, nici de imagini, ei sînt
oameni adevăraţi, cel puţin tot atît de adevăraţi ca şi mine.
Sînt îmbrăcaţi cu 1aine aidoma celor ce se purtau acum cîţiva ani, fapt care denotă 3mi
se pare4 o desuetă frivolitateI trebuie să recunosc totuşi că acum obişnuim să ne mi-
nunăm de farmecul trecutului imediat.
*ine ştie prin ce destin inevitabil de condamnat la moarte îi privesc la orice oră.
#ansează pe paiştile pline de vipere ale colinei, îmi sînt duşmani inconştienţi care,
pentru a auzi melodiile Valenia şi =ea for tEo, au pus un fonograf eDtrem de puternic,
ce întrece zgomotul vîntului şi al mării, lip-sindu-mă astfel de tot ce m-a costat atîta
efort şi de ceea ce-mi este absolut necesar pentru a trăi, împingîndu-mă spre mare, în
mlaştinile otrăvitoare.
în acest oc de a-i privi eDistă un pericol2 ca orice grup de oameni civilizaţi, ei trebuie
să aibă o modalitate ocultă de control a amprentelor digitale şi o autoritate consulară,
prin care, dacă mă vor descoperi, mă vor eDpedia prin cîteva formalităţi în temniţă.
+DagerezI privesc 3e atîta vreme de cînd n-am văzut oameni4 cu oarecare fascinaţie
16
pe aceşti abominabili intruşiI ar fi însă imposibil să-i privesc tot timpul2 întîi, pentru că
am mult de lucru 3locul poate ucide şi pe insularul cel mai abil, iar eu abia am sosit şi
sînt lipsit de unelte4I în al doilea rînd, din cauza pericolului de a fi prins în timp ce-i
privesc sau de a fi prins la prima vizită pe care-ar face-o în această zonă2 dacă vreau să
evit acest lucru, trebuie să construiesc ascunzători prin tufişuriI în sfîrşit, deoarece
pentru a-i privi eDistă o dificultate materială K ei stau pe înălţimea colinei şi pentru
cel care îi spionează de aici apar ca nişte uriaşi sprinteniI pot să-i văd doar cînd se
apropie de malurile înalte.
Situaţia mea e deplorabilă. Sînt nevoit să stau în aceste părţi de os ale insulei într-un
moment în care mareele cresc mai mult ca oricînd. Acum cîteva zile s-a produs cea
mai mare maree pe care am văzut-o de cînd sînt pe insulă.
*înd se înserează, caut crengi şi le acopăr cu frunze. u-i de mirare dacă mă trezesc în
apă. @areea soseşte cam pe la şapte dimineaţa, uneori şi mai devreme. $ dată pe
săptămînă
ţin evidenţasînt însă creşteri
zilelorI care-mi
o greşeală mi-arpot fi fatale.
umple *restăturile
plămînii cu apă. de pe trunc1iul copacilor
:
Simt cu dezgust că această 1îrtie se transformă în testament. #acă trebuie să mă re-
semnez la asta, e necesar să mă străduiesc ca afirmaţiile mele să se poată verifica în
aşa fel încît nimeni să nu mă suspecteze vreodată de fals şi să nu creadă că mint cînd
spun că am fost condamnat pe nedrept. =oi pune acest raport sub deviza lui %eonardo,
'stinato rigore, şi voi încerca s-o urmez.
*red că această insulă se numeşte =il-lings şi că aparţine ar1ipelagului +llice. #e la
negustorul de covoare #almacio $m-brellieri 3strada Biderabad, L, suburbia
amFris1napur,
în cele cîteva zile*alcutta4 aţi putea
pe care le-am obţineînfăşurat
petrecut mai multe precizări.persaneI
în covoare Acest italian m-aîncăr-
apoi m-a 1rănit
cat în cala unui vas. u-l compromit da-că-l amintesc în acest urnalI nu sînt ingrat cu
el... A"!rarea în faţa su"ravieţuitorilor nu va lăsa loc la îndoieli2 în realitate, în memoria
oamenilor K acolo unde poate că se află cerul K $mbrellieri a avut milă de un semen
pe nedrept urmărit şi va fi tratat cu bu-

@ă îndoiesc. =orbeşte de o colină şi de diferiţi arbori. (nsulele +llice, sau „ale lagunelor", sînt oase
şi nu au alţi copaci decît cocotieri înrădăcinaţi în praful coralului. 5ota editorului Fotele semnate
astfel a"arţin autorului%G
<
năvoinţă pînă la ultima amintire în care va apărea.
Am debarcat la abaul. Avînd la mine o carte de vizită a comerciantului, am vizitat un
membru al celei mai cunoscute societăţi din Sicilia2 în strălucirea metalică a lunii, în
fumul fabricilor de conserve de scoici, am primit ultimele instrucţiuni şi o barcă furată2
am vîslit cu disperare, am auns pe insulă 3cu o busolă pe care n-o pricep, lipsit de
orientare, fără pălărie, bolnav, suferind de 1alucinaţii4I barca s-a împotmolit în
nisipurile dinspre răsărit 3fără îndoială recifele de coral care înconoară insula erau sub
apă4I am rămas în barcă cel puţin o zi, pierdut în desfăşurarea acelei grozăvii, ui-tînd
că aunsesem.
=egetaţia insulei este abundentă. lante, păşuni, flori de primăvară, de vară, de toam-
nă, de iarnă se succedă cu repeziciune, cu mai mare repeziciune spre a se naşte decît
spre a muri, invadînd unele timpul şi pămîntul celorlalte, acumulîndu-se nestăvilit. în
sc1imb, arborii sînt bolnavi2 au coroanele uscate, însă trunc1iurile sînt viguros
înmugurite2 cred că eDistă două eDplicaţii2 ori ierburile epuizează forţa solului, ori
rădăcinile arborilor au auns la piatră. &aptul că arborii noi sînt sănătoşi pare să
confirme a doua ipo-

teză. Arborii
cei din parteade
depeoscolină s-aunuîntărit
a insulei într-a-tît
se poate încît eîiimposibil
face cevaI să-i foloseştiI
sfărîmă apăsarea şi nicişi cu
degetelor, în
mîini rămîne doar un rumeguş, rămîn doar cîteva aşc1ii moi.
în partea înaltă a insulei, care are patru maluri clisoase 3stînci sînt doar pe malurile
dinspre apus4, se află muzeul, capela, bazinul de înot. *ele trei construcţii sînt
moderne, drepte, simple, din piatră neşlefuită. iatra, ca de atîtea alte ori, pare o
imitaţie proastă şi nu se armonizează perfect cu stilul.
*apela e o cutie alungită, plată 3ceea ce o face să pară foarte lungă4. 'azinul de înot
bine construit, cum nu depăşeşte nivelul solului, se umple inevitabil de vipere şi
broaşte rîioase, de insecte acvatice şi tot felul de scîrboşenii. @uzeul e o clădire mare
cu trei etae, fără acoperiş vizibil, cu o verandă în faţă şi alta mai mică în spate, cu un
turn cilindric.
%-am găsit desc1is2 imediat m-am instalat în el. (( numesc muzeu pentru că aşa îi
spunea negustorul italian. *e motive aveaN *ine ştie dacă el însuşi le-o fi cunoscînd.
Ar putea fi un 1otel splendid pentru vreo cincizeci de persoane sau un sanatoriu.
Are un 1ol cu biblioteci inepuizabile şi deficitareI nu eDistă decît romane, poezie,
20
teatru, dacă nu socotim şi o cărticică, 'eli-dor2 =ravau K Le Moulin Perse, aris, ;:,
care era pe o consolă de marmură verde şi care acum îngroaşă buzunarul acestor
zdrenţe
straniu şidepentru
pantaloni pe care-i
că m-am port.dacă
întrebat Am nu
luat-o pentru
cumva că numele
capitolul 'elidor
Moulin Persemi s-aeDplica
n-ar părut
rotorul acela din părţile de os ale insulei. Am eDaminat rafturile căutînd un spriin
pentru anumite cercetări pe care procesul mi le-a întrerupt şi pe care în singurătatea de
pe insulă m-am silit să le continuu. 3*red că ne pierdem nemurirea pentru că rezistenţa
la moarte n-a evoluatI îmbunătăţirile pun accentul pe prima idee, rudimentară, de a
menţine viu întreg corpul, dar ar trebui căutată doar păstrarea a ceea ce ţine de
conştiinţă.4
în 1ol, pereţii de marmură roz, cu cîteva c1enare verzi asemenea unor nişe. &erestrele
cu geamurile lor albastre ar aunge pînă la etaul casei mele natale. atru potire de
alabastru, în care ar putea să se ascundă două duzini de oameni, iradiază lumină
electrică. *ărţile ameliorează în parte această ambianţă. $ uşă dă spre coridor, una
spre salonul rotund, iar alta, infimă, acoperită de un paravan, duce la scara în spirală.
21
e coridor e scara principală din stuc, acoperită de covoare. este tot scaune de pai,
pereţi tapetaţi cu cărţi.
Sufrageria are vreo şaisprezece metri pe doisprezece. #easupra unor coloane triple de
ma1on, pe fiecare perete, sînt nişte balcoane ca nişte loi, pentru patru divinităţi
aşezate cîte una în fiecare loă, pe umătate indiene, pe umătate egiptene, din teracotă
ocru. Sînt de trei ori mai mari decît un om, înconurate de frunze reliefate şi întunecate,
de plante de g1ips. Sub balcoane sînt panouri mari cu desene de &u6ita, care distonea-
ză 3fiind prea modeste4.
odeaua salonului rotund este un acvariu, în cutii invizibile de sticlă, în apă, sînt lămpi
electrice 3singura iluminare a acestei camere fără ferestre4. îmi amintesc cu greaţă de
acest loc. %a sosirea mea erau acolo sute de peşti morţi. +vacuarea lor a fost o operaţie
înfiorătoare. Am lăsat să curgă apa zile în şir, şi totuşi acolo mă impregnam mereu de
miros de peşte putrezit 3care-mi sugera plaele din patrie, cu mulţimile lor confuze de
peşti vii şi morţi aruncaţi de ape şi infectînd nesfîrşite zone de aer, în timp ce
locuitorii, copleşiţi, îi îngropau4. în această cameră, cu podeaua luminată şi cu coloane-
le de lac negru care o înconoară, îţi poţi înc1ipui că umbli miraculos pe un lac, în
milocul
22
unei păduri. rin două desc1izături, acvariul comunică cu 1olul şi cu o sală mică
verde, înzestrată cu un pian, un fonograf şi un paravan de oglinzi care are poate peste
douăzeci de laturi.
încăperile sînt moderne, somptuoase, dezagreabile. în total sînt cincisprezece apar-
tamente, în al meu am făcut reparaţii devastatoare, fără mari rezultate. -am mai avut
nici tablouri de icasso, nici geamuri afumate, nici coperţi cu semnături preţioase, dar
am trăit în sc1imb într-o ruină incomodă.
în două împreurări analoage am făcut descoperiri în subsoluri. în prima căutam
alimente 3începuseră să scadă proviziile din cămară4 şi am descoperit uzina. e cînd
cercetam subsolul, am observat că nici un perete nu avea ferestruica pe care o văzusem
de-afară, cu geamuri groase şi gratii, pe umătate ascunsă între ramurile unui conifer.
*a într-o discuţie cu cineva care ar fi susţinut că această ferestruică era ireală, văzută
în vis, am ieşit afară pentru a verifica dacă mai era.
Am văzut-o din nou. Am coborît în subsol şi am avut multe greutăţi pentru a mă
orienta şi a găsi, pe dinăuntru, locul care corespundea ferestruicii. +ra de cealaltă par-
23
te a peretelui. Am căutat crăpături, uşi secrete. eretele era foarte neted şi foarte solid.
@-am gîndit că pe o insulă şi într-un loc ascuns trebuie să fie o comoarăI am 1o-tărît
să sparg peretele şi să pătrund, deoarece mi s-a părut mai verosimil să eDiste, dacă nu
mitraliere şi muniţii, cel puţin un depozit de alimente.
*u drugul care servea pentru a înc1ide o uşă şi cuprins de o moleşeală crescîndă, am
făcut o gaurăI s-a văzut o lumină albastră. Am lucrat mult şi c1iar în acea după-amia-
ză am pătruns înăuntru. rimul meu sentiment n-a fost dezamăgirea de-a nu găsi
alimente, nici bucuria de-a descoperi o pompă de apă şi o uzină electrică, ci o plăcută
şi generoasă uimire2 pereţii, acoperişul, podeaua erau de porţelan albastru şi pînă şi
aerul în această cameră, fără altă comunicare cu lumina zilei decît o ferestruică înaltă
şi ascunsă între ramurile unui copac, avea o transparenţă cerească şi profundă, precum
cea din spuma cascadelor.
@ă pricep foarte puţin la motoare, dar nu am întîrziat să le pun în funcţiune. *înd mi
se termină apa de ploaie, folosesc pompa. 5oate acestea m-au surprins2 atît faptul că
m-am descurcat, cît şi simplitatea şi starea bună a maşinilor. u uit că, în caz de pană,
contez numai pe resemnarea mea. Sînt atît
24
de nepriceput încît n-am putut afla încă rostul unor motoare verzi din aceeaşi încăpere
şi nici cel al cilindrului cu aripioare din partea de os, dinspre sudul insulei, legat cu
subsolul printr-un tub de fier. #acă n-ar fi aşa departe de mal, aş crede că are vreo
legătură cu mareeleI aş putea să-mi imaginez că serveşte la încărcarea acumulatorilor
pe care trebuie să-i aibă uzina. #in prudenţă, fac multă economie, nu pun motoarele în
funcţiune decît atunci cînd este absolut necesar.
5otuşi, odată, toate luminile muzeului au fost aprinse întreaga noapte. Asta a fost a
doua oară cînd am făcut descoperiri în subsoluri.
+ram bolnav. Speram că undeva prin muzeu eDistă un dulap cu medicamenteI sus nu
era nimicI am coborît în subsoluri şi... în noaptea aceea n-am mai luat în seamă boala,
uitînd că numai în vis poţi trece prin-tr-o asemenea groază. Am descoperit o uşă
secretă, o scară, un al doilea subsol. Am intrat într-o încăpere poliedrică, asemănătoare
unor adăposturi împotriva bombardamentelor, pe care le-am văzut la cinematograf, cu
pereţii acoperiţi cu plăci de două feluri, unele dintr-un material ca pluta, altele din
marmură, distribuite simetric. Am făcut un pas2 prin arcadele de piatră, am vă-
25
zut
auzitrepetîndu-se în opt direcţii,
mulţi paşi, teribil ca înînoglindă,
de limpede, de opt
urul meu, sus,ori,
os,aceeaşi
umblîndîncăpere. Apoi Am
prin muzeu. am
mai înaintat un pic, zgomotele s-au stins ca într-un mediu de zăpadă, ca pe înălţimile
reci ale =enezuelei.
Am urcat scara. +ra linişte, zgomotul solitar al mării, nemişcare cu evadări de miria-
pode. @i-a fost frică de o invazie de năluci sau de poliţişti, ultima mai puţin verosimi-
lă. Am petrecut ore întregi între perdele, neliniştit de siguranţa ascunzătorii pe care o
alesesem 3puteam fi văzut de afarăI dac-aş fi vrut să scap de cineva care-ar fi fost în
cameră, ar fi trebuit să desc1id fereastra4. Apoi am îndrăznit să controlez casa, dar am
continuat să fiu neliniştitI mă auzisem înconurat de paşi limpezi la diferite înălţimi.
în zori am coborît din nou în subsol. @-au înconurat aceiaşi paşi de aproape şi de
departe. #e data asta însă i-am înţeles. +nervat, am continuat să străbat al doilea
subsol, escortat intermitent de cîrdul zelos de ecouri, într-o singurătate multiplicată.

Sînt nouă încăperi identice şi alte cinci într-un subsol mai os. ar adăposturi împotriva
bombardamentelor. *ine erau cei care prin L/ au construit această clădireN
LO
#e ce au abandonat-oN #e care bombardamente se temeauN + surprinzător faptul că
constructorii unei clădiri atît de solide nutreau în asemenea măsură preudecata mo-
dernă împotriva stucaturilor, pînă într-acolo încît să ridice acest adăpost care pune la
grea încercare ec1ilibrul mental2 ecourile unui suspin fac să se audă suspine apropiate
şi îndepărtate, timp de două sau trei minute. Acolo unde nu sînt ecouri, liniştea este tot
atît de îngrozitoare ca şi greutatea aceea care, în vis, nu te lasă să fugi.
*ititorul atent poate scoate din raportul meu un catalog de obiecte, de situaţii şi fapte
mai mult sau mai puţin uimitoare. ?ltimul fapt este apariţia actualilor locuitori ai coli-
nei. Se cuvine oare să facem o legătură între aceste persoane şi cele care au trăit aici în
L/N Ar trebui să vedem în turiştii de azi pe constructorii muzeului, ai capelei şi ai
bazinului de înotN u pot să cred că vreuna dintre aceste persoane ar fi întrerupt
vreodată =ea for tEo sau Valenia pentru a face proiectul acestei construcţii, infestată
de ecouri, e adevărat, dar rezistentă c1iar şi la bombe.
e stînci e o femeie care priveşte apusul soarelui la fiecare înserare. Are un batic co-
lorat legat pe cap şi mîinile împreunate pe un genunc1iI nişte sori trebuie să-i fi aurit
27
pielea înainte de naştereI datorită oc1ilor, părului negru şi bustului, pare una dintre
acele ţigănci sau spanioloaice din tablourile cele mai detestabile.
*u punctualitate fac să crească numărul paginilor acestui urnal, dar le uit pe acelea
care ar trebui să ustifice anii cînd umbra mea a zăbovit pe pămînt 5A"!rare în faţa
su"ravieţuitorilor şi <logiul luiMalt0us% 5otuşi, ceea ce scriu azi va fi o măsură de
prevedere, în ciuda slăbiciunii convingerilor mele, aceste rînduri vor rămîne
nesc1imbate. 5rebuie să mă mulţumesc cu ceea ce ştiu acumI este în folosul siguranţei
mele să renunţ necontenit la orice autor al vreunui seamăn.
u mai aştept nimic, dar asta nu e îngrozitor. #upă ce-am 1otărît acest lucru, mi-am
cîştigat liniştea.
&emeia aceea mi-a dat însă o speranţă. 5rebuie să mă tem de speranţe.
+a priveşte fiecare înserare, iar eu, ascuns, stau şi o privesc pe ea. (eri şi astăzi din nou,
am descoperit că nopţile şi zilele mele aşteaptă acea oră. &emeia, cu senzualitate de
ţigancă şi cu un batic colorat de dimensiuni prea mari, mi se pare ridicolă. *u toate
acestea simt, poate puţin în glumă, că dacă aş putea să fiu văzut pentru o clipă, dacă aş
putea să vorbesc un moment cu ea, atunci tot
28
autorul pe care îl poate primi omul de la prieteni, de la logodnică, de la cei de acelaşi
sînge cu el s-ar îndrepta spre mine.
Speranţa mea poate fi opera pescarilor şi a tenismanului bărbos. Astăzi m-a enervat că
o întîlnesc cu acel fals tenismanI nu sînt gelosI dar nici ieri n-am văzut-oI se ducea la
stînci şi pescarii aceia m-au împiedicat s-o urmărescI nu mi-au spus nimicI am fugit
înainte de a mă fi văzut. @-am străduit să-i evit, luînd-o pe susI imposibilI aveau
prieteni care-i priveau cum pescuiesc. *înd m-am întors, soarele apusese, doar stîncile
mai veg1eau noaptea.
oate că sînt gata să fac o prostie iremediabilăI poate că femeia aceea, încălzită de
soare în toate după-amiezele, mă va da pe mîna poliţiei.
$ calomniezI dar nu uit de protecţia legii. *ei care 1otărăsc condamnarea impun ter-
mene sau modalităţi de apărare care ne răpesc în c1ip demenţial libertatea.
Acum, invadat de murdărie şi de părul pe care nu-l pot îndepărta, puţin îmbătrînit,
nutresc speranţa apropierii binefăcătoare de această femeie, fără îndoială frumoasă.
Sînt încredinţat că enorma mea dificultate va fi momentană2 să trec peste prima
impresie.
Acel fals impostor nu mă va învinge.
L
în cincisprezece zile au fost trei mari inundaţii. (eri soarta m-a salvat de la înec. Apa
m-a luat aproape prin surprindere. 'i-zuindu-mă pe semnele de pe copac, am calculat
mareea pentru astăziI dacă în zori aş fi dormit, aş fi murit. #intr-o dată apa a crescut cu
repeziciunea pe care o are o dată pe saptămînă. Aşa de mare a fost neglienţa mea, încît
acum nu ştiu cui să-i atribui aceste surprize2 greşelilor de calcul sau unei pierderi
trecătoare de regularitate a mareelor mari. #acă mareele şi-au sc1imbat ritmul, viaţa în
părţile de os ale insulei va fi încă şi mai precară. @ă voi acomoda, totuşi. Am
supravieţuit atîtor adversităţi.
Am fost multă vreme bolnav, cu dureri şi febră, am fost foarte preocupat să nu mor de
foameI şi n-am putut scrie 3cu această scumpă indignare pe care o datorez oamenilor4.
%a sosirea mea eDistau ceva provizii în cămara muzeului. într-un cuptor obişnuit,
încins, am preparat din făină, sare şi apă o pîine necomestibilă. &oarte curînd am
mîncat făină din pungă, aşa cum era 3cu sorbituri de apă4. 5otul s-a terminat, pînă şi
nişte limbi de miel aproape stricate, pînă şi c1ibriturile 3cu un consum de trei pe zi4.
*ît de evoluaţi au fost, faţă de noi, cei care au inventat foculJ Am lucrat întruna, căz-
30
nindu-mă zile nesfîrşite să fac o capcanăI cînd a funcţionat, am putut mînca păsări
dulci şi însîngerate. Am continuat tradiţia celor solitari, mîncînd de asemenea rădăcini.
#urerea, o lividitate umedă şi înfricoşătoare, catalepsii care nu mi-au lăsat nici o
amintire, spaime de neuitat pe care le-am visat, mi-au permis să cunosc plantele cele
mai otrăvitoare.
Sînt obosit, nu am unelte, regiunea e nesănătoasă, potrivnică. Acum cîteva luni însă,
viaţa mea actuală mi s-ar fi părut un adevărat paradis.
@areele zilnice nu sînt nici periculoase şi nici punctuale. ?neori ele ridică crengile
acoperite de frunze pe care le întind pentru a adormi şi mă trezesc dimineaţa pe o mare
plină de apele noroioase ale mlaştinilor.
îmi rămîne după-amiaza pentru vînă-toareI dimineaţa zac în apă pînă la brîuI mişcările
devin grele ca şi cum partea scufundată a corpului ar fi foarte mareI în sc1imb, sînt
mai puţine şopîrle şi vipereI ţînţarii sînt însă toată ziua, tot anul.

A trăit fără îndoială sub arbori încărcaţi cu nuci de cocos. u-i menţionează. u i-a văzutN Sau, mai
curînd, atacaţi de ciumă, pomii nu făceau fructeN 5ota editorului
;
?neltele au rămas în muzeu. Sper să am curaul să întreprind o eDpediţie şi să le re-

dobîndesc. #ar poate că nu va fi absolut necesarI poate că oamenii aceştia vor dispă-
reaI poate că am avut doar 1alucinaţii.
'arca a rămas inaccesibilă, pe plaa din răsărit. *eea ce pierd nu e mult2 să ştiu că nu
sînt deţinut, că pot să plec de pe insulă. #ar pot să plec vreodatăN *unosc infernul pe
care îl ascunde această barcă. Am venit de la abaul pînă aici. u aveam apă de băut,
nu aveam pălărie. *înd vîsleşti, marea nu are sfîrşit. (nsolaţia, oboseala erau mai mari
decît corpul meu. @-au c1inuit o boală cu fierbinţeli şi visuri care nu mai conteneau.
Acum am norocul că deosebesc rădăcinile comestibile. Am auns să-mi ordonez viaţa
atît de bine, încît fac toate treburile şi-mi rămîne răgaz să mă şi odi1nesc. în acest ca-
dru mă simt liber, fericit.
(eri am rămas în urmăI astăzi am lucrat fără întrerupere, totuşi mai am ceva şi pentru
mîineI cînd sînt atîtea de făcut, femeia după-amiezelor nu mă mai ţine treaz.
(eri dimineaţă, marea a invadat părţile de os ale insulei. iciodată nu am văzut o
maree de asemenea proporţii. încă mai creştea cînd a început să plouă 3aici ploile
32
sînt rare, foarte puternice, în rafale4. A trebuit să-mi caut adăpost.

%uptîndu-mă cu alunecuşul povîrnişu-lui, cu violenţa ploii, cu vîntul şi cu crengile, am
urcat dealul. @i-a dat prin gînd să mă ascund în capelă, locul cel mai singuratic de pe
insulă.
+ram în încăperile în care preoţii îşi iau gustarea şi-şi sc1imbă veşmintele 3n-am văzut
nici un pastor printre ocupanţii muzeului4 şi deodată au apărut două persoane, brusc,
nu ca şi cum ar fi sosit, ci ca şi cum ar fi apărut pur şi simplu în faţa privirii mele sau
în imaginaţia mea... @-am ascuns, ne1otărît, cu neîndemînare, sub altar, între mătăsuri
colorate şi dantele. u m-au văzut. Sînt încă uimit. .
Am stat o vreme imobil, g1emuit, în poziţie incomodă, iscodind printre perdelele de
mătase aflate sub altarul principal, cu atenţia îndreptată spre zgomotele îndepărtate ale
furtunii, privind munţii de furnicare, întunecaţi, şirurile umblătoare de furnici palide şi
mari, dalele deplasate... Atent la picăturile din perete şi din tavan, la apa infiltrată în
şănţuleţe, la ploaia de pe poteca apropiată, la tunete, la zgomotele confuze ale vieliei,
ale copacilor, ale mării pe plaă, ale grinzilor apropiate, dorind să izolez paşii sau
vocea cuiva care ar fi înaintat spre as-
33
cunzătoarea mea, dorind să evit altă apariţie neaşteptată...
rintre zgomote, am început să aud frîn-turi dintr-o scurtă melodie venind de foarte
departe. Apoi n-am mai auzit-o şi m-am gîndit că fusese ca în figurile acelea care,
după %eonardo, apar atunci cînd privim un timp petele de umezeală. @uzica a revenit,
iar eu am stat cu oc1ii înceţoşaţi, mulţumit de armonia ei, crispat, iar apoi m-am îngro-
zit de tot şi de toate.
#upă un timp m-am dus la fereastră. Apa, albă pe geam, fără strălucire, profund întu-
necată în aer, abia te lasă să vezi... Am avut o surpriză atît de mare încît nu mi-a mai
păsat că apar în uşa desc1isă.
Aici locuiesc eroii snobismului 3sau pensionarii unui balamuc părăsit4. &ără spectatori
3sau eu sînt publicul prevăzut de la început4, pentru a fi originali, depăşesc limita
incomodităţii suportabile, sfidează moartea. Acesta este adevărul şi nu o invenţie a
ran-c1iunii mele... Au scos fonograful din camera verde, situată alături de salonul cu
acvariu, şi, femei şi bărbaţi, aşezaţi pe bănci sau pe paişte, vorbeau, ascultau muzică şi
dansau în milocul unei învolburări de apă şi vînt care ameninţa să smulgă toţi copacii.
Acum femeia cu batic îmi devine absolut necesară. oate că toată această igienă
34
de a nu spera este puţin ridicolăI a nu spera ceva de la viaţă pentru a nu ţi-o eDpune, a
face pe mortul pentru a nu muri. #intr-o dată asta mi s-a părut o letargie îngriorătoare,
c1iar înspăimîntătoareI vreau să se termine. #upă evadare, după ce am supravieţuit

fără să dau atenţie oboselii care mă distrugea, am dobîndit calmulI poate că 1o-tărîrile
mele mă vor arunca înapoi în braţele trecutului sau ale udecătorilorI îi prefer acestui
îndelungat purgatoriu.
A început acum opt zile. Atunci am înregistrat miracolul apariţiei acestor persoaneI
după-amiază am tremurat lîngă stîncile de la apus. @i-am spus că totul era vulgarI ti-
pul boem al femeii şi dragostea care m-a cuprins, provocată de singurătatea înde-
lungată. Am mai revenit în două după-a-miezeI femeia era acoloI am început să cred
că acesta era singurul lucru miraculosI apoi au venit zilele nefericite cînd şi-au făcut
apariţia pescarii şi n-am mai văzut-oI zilele bărbosului, ale inundaţiei, ale reparării
distrugerilor inundaţiei. Azi după-masă...
Sînt speriat, dar mai cu seamă nemulţumit de mine. Acum mă aştept ca intruşii să vină
în orice momentI dacă întîrzie, tnalum signum; vin să mă arestezeI voi ascunde acest
urnal, voi pregăti o eDplicaţie şi-i voi
35
aştepta nu departe de barcă, 1otărît să lupt, să fug. *u toate acestea nu mă gîndesc la
pericole. Sînt foarte supărat, am făcut greşeli care-ar putea să mă îndepărteze de acea
femeie pentru totdeauna.
#upă ce am făcut baie, curat dar cam dezordonat 3barba şi părul îmi erau ude4, m-am
dus s-o văd. îmi făcusem următorul plan2 o aştept la stînciI sosind, femeia mă va găsi
absorbit de apusul soareluiI surpriza, teama probabilă vor avea timp să se transforme în
curiozitateI afecţiunea comună pentru înserare ar putea fi un milocitor favorabilI ea
mă va întreba cine sîntI ne-am împrieteni...
Am auns foarte tîrziu. 3%ipsa mea de punctualitate mă eDasperează. Pi cînd te gîndeşti
că în acel bîlci al deşertăciunilor numit lumea civilizată, la *aracas, mă mîn-dream cu
această punctualitate greu de respectat, era una dintre caracteristicile meleJ4
Asta a zădărnicit totulI ea contempla înserarea şi brusc am apărut eu de după nişte
pietre. 'rusc, şi zburlit, şi văzut de os, toate semnele spaimei mele trebuie să fi apărut
teribil de accentuate.
(ntruşii urmau să vină dintr-un moment într-altul. u am pregătit nici o eDplicaţie. u
mi-e frică.
Această femeie e mai mult decît o falsă ţigancă. @ă sperie curaul ei. imic nu arăta
că mă văzuse. ici o clipire, nici cea mai uşoară tresărire.
Soarele era încă deasupra orizontului 3nu soarele, aparenţa soareluiI era acel moment
în care a apus sau va apune şi îl vezi unde nu este4. @ă urcasem grăbit pe pietre. Am
văzut-oI baticul colorat, mîinile încrucişate pe un genunc1i, privirea ei făcînd să
crească lumea. espiraţia mea a devenit precipitată. Stîncile, marea păreau tremu-
rătoare.
în timp ce mă gîndeam la toate astea, am auzit vuietul mişcător şi obosit al mării, ca şi
cum marea ar fi venit să se aşeze lîngă mine. @-am liniştit un pic. u era cu putinţă să
mi se audă respiraţia.
Atunci, pentru a amîna momentul în care trebuia să-i vorbesc, am descoperit o vec1e
lege psi1ologică. +ra mai bine să vorbesc dintr-un loc înalt, care să-mi permită să pri-
vesc de sus. Această situare pe un loc mai înalt ar compensa în parte dezavantaele
mele.
@-am urcat pe alte stînci mai sus. +fortul mi-a înrăutăţit starea. #e asemenea au mai
înrăutăţit-o2
Hraba2 îmi luasem obligaţia să-i vorbesc c1iar azi. #acă doream să evit ca ea să aibă
36
37
vreo bănuială din pricina locului singuratic sau a întunericului, nu mai puteam să
aştept nici un minut.
&aptul de a o vedea2 şedea ca şi cum ar poza pentru un fotograf invizibil şi avea li-
niştea după-amiezei, dar o linişte mult mai vastă. ?rma deci s-o întrerup.
A spune ceva era o întreprindere alarmantă. u ştiam dacă mai aveam grai.
Am privit-o, ascuns. @-am temut că m-ar putea surprinde spionî1d-o. Am apărut,
poate prea brusc, în faţa privirii eiI cu toate acestea, liniştea pieptului ei nu s-a tulburatI
privirea ei făcea abstracţie de mine, ca şi cum aş fi fost invizibil.
u m-am oprit.
K #omnişoară, doresc să mă ascultaţi, am spus eu în speranţa că nu va consimţi la
rugămintea mea, deoarece eram atît de emoţionat încît uitasem ce trebuia să-i spun. @i
s-a părut că vorba domni#oar! suna ridicol acolo, pe insulă. în afară de asta, propoziţia
era prea imperativă 3asociată cu apariţia subită, cu ora, cu singurătatea4.
Am insistat.
K înţeleg că nu se cuvine...
u pot să-mi amintesc cu eDactitate ce am spus. +ram aproape pe altă lume. (-am
vorbit cu o voce măsurată şi oasă, într-o manieră care sugera obscenităţi. Am trecut
din
38
nou la domni#oar!% Am renunţat la cuvinte şi am început să privesc apusul, sperînd că
admirarea în comun a priveliştii acelui calm ne va apropia. Am reînceput să vorbesc.
+fortul pe care-l făceam pentru a mă stăpîni îmi cobora vocea, mărea obscenitatea
tonului. Au trecut alte minute de tăcere. Am insistat, am implorat într-un c1ip
respingător, în cele din urmă am fost total ridicolI tremurînd, aproape strigînd, i-am
cerut să mă insulte, să mă denunţe, dar să înceteze de a mai tăcea.
u a fost ca şi cum nu ar fi auzit, ca şi cum nu m-ar fi văzutI a fost ca şi cum urec1ile
pe care le avea nu serveau ca să audă, ca şi cum oc1ii nu-i serveau ca să vadă.
(ntr-un fel, m-a insultatI a demonstrat că nu se temea de mine. Se şi făcuse noapte cînd
şi-a luat poşeta şi a pornit încet spre partea înaltă a colinei.
$amenii nu au venit încă să mă caute. oate că nu vor veni la noapte. oate că femeia
asta este în toate privinţele la fel de uimitoare şi nu le-a spus nimic despre apariţia
mea. oaptea e întunecoasă. *unosc bine insula şi nu mi-e frică nici de o armată, dacă
mă caută noaptea.
Altă dată, a fost ca şi cum nu m-ar fi văzut. u am făcut altă greşeală decît aceea
;
de a rămîne tăcut şi de a lăsa să se restabilească liniştea.
*înd femeia a sosit la stînci, eu priveam apusul. A stat nemişcată, căutînd un loc pen-
tru a întinde cuvertura. Apoi s-a îndreptat spre mine. #acă aş fi întins braţul, aş fi
atins-o. Acest gînd m-a îngrozit 3ca şi cum aş fi fost în pericol să ating o fantomă4. în
abstracţia pe care o făcea de prezenţa mea, era ceva înspăimîntător. *u toate acestea,
aşezîndu-se alături de mine, mă sfida şi, într-un anumit fel, arăta că nu ignoră prezenţa
mea. A scos o carte din geantă şi a început să citească. Am profitat de răgaz pentru a
mă linişti.
Apoi, cînd am văzut-o că lasă cartea ri-dicînd privirea, m-am gîndit2 „Se pregăteşte să-
mi vorbească." %ucrul acesta însă nu s-a produs. %iniştea creştea inevitabil. Am înţeles
gravitatea faptului de a nu o întrerupeI dar fără obstinaţie, fără motiv, am rămas tăcut.
ici unul dintre tovarăşii ei n-a venit să mă caute. oate nu le-a vorbit despre mine sau
poate că-i neliniştea faptul că eu cunoşteam insula 3de aceea femeia revine în fiecare zi
simulînd un episod sentimental4. u cred. Sînt gata să surprind şi conspiraţia cea mai
tăcută.
40
@i-am descoperit o înclinaţie spre prevederea eDclusivă a consecinţelor rele. Aceasta
s-a format în ultimii trei sau patru ani. u este întîmplătoare, este supărătoare. &aptul
că femeia revine şiQîncearcă o apropiere, totul pare să indice o sc1imbare prea fericită
pentru a mi-o putea imagina... oate am uitat de barbă, de anii mei, de poliţia care m-a
urmărit atît şi care continuă să mă caute, încăpăţînată ca un blestem care se împlineşte.
u trebuie să-mi fac speranţe. Scriu asta şi-mi vine o idee care e o speranţă. u cred s-
o fi insultat pe femeie, dar poate ar fi bine să-i dau o satisfacţie. *e face un bărbat în
asemenea ocaziiN 5rimite flori. + un proiect ridicol... dar banalităţile, cînd sînt umile,
stau sub puterea inimii. e insulă sînt multe flori. %a sosirea mea erau cîţiva arbuşti
ornamentali în urul bazinului de înot şi al muzeului. *u siguranţă, voi putea face o
grădiniţă pe paiştea care mărgineşte stîncile. oate că natura te aută să te apropii de
intimitatea unei femei. oate că mă aută să pun capăt tăcerii şi prudenţei. Acesta va fi
ultimul meu miloc poetic. -am combinat niciodată culoriI la pictură nu mă pricep
aproape deloc... *red totuşi că pot face o muncă modestă, care să arate dragoste faţă de
grădinărit.
41
@-am trezit în zori. Simţeam că nobleţea sacrificiului meu era de auns pentru a
îndeplini proiectul.
Am văzut florile 3sînt din belşug la poalele malurilor înalte4. %e-am cules pe cele care
mi s-au părut mai puţin dezagreabile. *1iar şi cele în culori suave au o vitalitate
aproape animală. #upă puţin timp le-am privit, ca să le aranez, pentru că nu le mai
puteam cuprinde în braţe2 erau moarte.
+ram pe punctul de a renunţa la proiectul meu, dar mi-am adus aminte că ceva mai
sus, în faţa muzeului, eDistă un alt loc cu multe flori. *um era devreme, mi s-a părut că
nu risc dacă mă duc să le văd. (ntruşii dormeau, cu siguranţă.
Sînt mărunţele şi aspre. Am rupt cîteva. u au acea nerăbdare monstruoasă de-a muri.
eaunsul lor2 dimensiunea redusă şi faptul că se află în faţa muzeului.
Am petrecut aproape toată dimineaţa riscînd să fiu descoperit de vreo persoană care ar
fi avut curaul să se scoale înainte de zece. @i se pare că o condiţie atît de modestă a
declanşării calamităţii nu s-a împlinit, în timpul cît am trudit ca să adun florile, am
supraveg1eat muzeul şi nu am văzut pe nici unul dintre cei ce-l locuiauI ceea ce-mi
42
permite să presupun că nici ei nu m-au văzut pe mine.
&lorile sînt foarte mici. =a trebui să plantez mii şi mii, dacă nu vreau o grădiniţă mi-
nusculă 3ceea ce ar fi mai frumos şi mai uşor de făcut, dar s-ar putea ca femeia să n-o
vadă4.
Am început să pregătesc rondurile de flori, să desţelenesc pămîntul 3care e tare, iar su-
prafeţele plănuite întinse4, să-l stropesc cu apă de ploaie. *înd voi fi pregătit pămîntul,
va trebui să mai caut flori. =oi face tot posibilul să nu mă surprindă, ca să nu mă în-
trerupă din lucru sau să-l vadă înainte de a fi gata. Am uitat că pentru mutarea plan-
telor eDistă şi unele condiţii cosmice. u pot crede că după atîta primedie, după atîta
oboseală, florile să nu rămînă vii pînă la apusul soarelui.
în privinţa grădinilor sînt lipsit de simţ estetic, dar oricum, printre păşuni şi buruieni,
rodul muncii mele va fi mişcător. =a fi o înşelătorie, fireşteI potrivit planului meu, în
după-amiaza aceasta va fi o grădină îngriităI dar mîine 3dacă e vînt4, poate să fie
moartă sau fără flori.
@i-e cam ruşine să-mi mărturisesc proiectul. $ femeie uriaşă aşezată, privind apusul,
cu mîinile împreunate sub un genunc1iI un bărbat foarte mic, făcut din frunze, în-
43
genunc1eat în faţa femeii 3dedesubtul acestui persona voi pune cuvîntul „eu" între
paranteze4.
Se va pune şi această inscripţie2
<#ti sublim!, nu înde"!rtat! #i de neînţeles, P!stre$i întreaga lini#te a trandafirului neules%
$boseala mea a devenit aproape o boală. Am la dispoziţie cerul şi posibilitatea de a mă
culca sub copaci pînă la şase după-amiază, dar voi amîna odi1na pentru a scrie.
Această nevoie de a scrie cred că se datorează nervilor. reteDtul e că acum actele
mele mă duc către una din cele trei perspective2 tovărăşia femeii, singurătatea 3adică
moartea în care am petrecut ultimii ani, imposibilă după ce am contemplat-o pe
femeie4 sau îngrozitoarea ustiţie. *are din ele va deveni realitateN + greu s-o ştiu
dinainte, totuşi redactarea şi lectura acestor memorii mă pot auta să fac previziunea
asta atît de utilă şi îmi vor permite poate c1iar să particip la făurirea unui viitor
acceptabil.
Am lucrat ca un eDecutant prodigiosI opera rezultă din relaţia între fragmentele care o
compun. oate că magia depinde tocmai de asta2 trebuie să mă dedic fiecărui fragment,
să înving dificultatea de a planta fiecare floare şi de a o alinia cu precedenta. (n timpul
eDecuţiei nu se putea prevedea
cum avea să arate opera înc1eiatăI va fi sau un ansamblu dezordonat de flori, sau o fe-
meie, nu se ştie.
5otuşi, lucrarea nu pare improvizată, arată destul de elegant. -am putut să-mi
îndeplinesc proiectul. în imaginaţie nu-i mai greu de înc1ipuit o femeie aşezată, ţi-
nîndu-şi cu mîinile un genunc1i, decît o femeie stînd în picioareI din flori, însă, prima
este aproape imposibil de realizat. &emeia e văzută din faţă, cu capul şi picioarele din
profil, privind un apus de soare. &aţa şi un şal cu flori mov formează capul. ielea nu
iese bine. -am putut reda culoarea asta austeră, care-mi repugnă şi mă atrage. oc1ia
din flori albastre are borduri albe. Soarele făcut din nişte stranii floarea-soarelui care
cresc pe-aici. @area, din aceleaşi flori ca şi roc1ia. ersonaul care mă reprezintă stă în
profil, îngenunc1eat, e mic 3are doar o treime din mărimea femeii4 şi verde, alcătuit
din frunze.
Am modificat inscripţia. rima era prea lungă pentru a o face din flori. Am sc1imbat-o
cu alta2
Moartea mi6ai de$v!luit6o "e aeast! insul!%
@ă bucuram că sînt un mort care încă veg1ează. #in cauza acestui sentiment, am
negliat însă politeţeaI propoziţia putea conţine un reproş, totuşi am revenit la acea
44
45
idee. @ă orbeau, cred, dorinţa de a mă prezenta ca un fost mort, precum şi descope-

rirea literară sau banală că moartea era imposibilă alături de acea femeie. *u toată
monotonia lor, aberaţiile acestea erau aproape monstruoase2

Hn mort "e aeast! insul! ai tre$it% sau2
u sînt mort; sînt îndr!gostit%
@-am simţit descuraat. (nscripţia florilor spune2
'magiul timid al unui amor%
5otul s-a petrecut în cadrul celei mai previzibile normalităţi, dar într-o formă nesperat
de benignă. Sînt pierdut. %ucrînd la această grădiniţă, am comis o greşeală elementară,
la fel ca AiaD, sau vreun alt persona elenic uitat, cînd a înung1iat animaleleI dar în
acest caz, c1iar eu sînt animalele înung1iate.
&emeia a sosit mai devreme decît de obicei. A lăsat geanta 3cu cartea pe umătate ie-
şită4 pe o stîncă şi, pe altă stîncă, mai netedă, a întins cuvertura. Avea un costum de
tenisI un batic aproape mov, pe cap. A stat un moment privind marea, ca adormităI
apoi s-a ridicat şi s-a dus să ia cartea. S-a mişcat cu acea libertate pe care o avem cînd
sîntem singuri. A trecut, atît la dus cît şi la
întors, pe lîngă grădiniţa mea, dar s-a prefăcut că n-o vede. u eram nerăbdător s-o
vadăI dimpotrivă, cînd femeia a apărut, am înţeles greşeala mea uimitoare şi am suferit
că nu puteam ascunde o lucrare care mă condamna pentru totdeauna. @-am liniştit,
poate, pierzîndu-mi cunoştinţa. &emeia a desc1is cartea, şi-a pus mîna între file şi a
continuat să privească după-amiaza. u a plecat pînă la căderea nopţii.
Acum mă consolez reflectînd asupra condamnării mele. +ste dreaptă sau nuN *e tre-
buie să aştept după ce i-am dedicat această grădiniţă de prost-gustN *red, fără să mă
revolt, că lucrul făcut, o dată ce-l pot critica, n-ar trebui să mă ducă la pierzanie. în faţa
unei fiinţe atotştiutoare, nu sînt omul care să se teamă de această grădină. %a urma
urmei, eu am creat-o.
+ram gata să-i spun că acolo se manifestau pericolele creaţiei, greutatea de a purta
diverse conştiinţe în ec1ilibru, simultan. #ar, la ce bunN Aceste ustificări sînt fără
vlagă. 5otul e pierdut, viaţa alături de femeie, singurătatea dinainte. Stărui fără scăpare
în acest monolog, care, începînd c1iar de acum, e neustificat.
în ciuda nervilor, azi am fost inspirat, în timp ce după-amiaza se destrăma împăr-
tăşindu-se din neîntinata seninătate, din
46
47
splendoarea femeii. Această senzaţie plăcută m-a cuprins din nou noapteaI am avut un
vis cu lupanarul femeilor oarbe pe care l-am vizitat cu $mbrellieri, la *alcutta. &emeia
a apărut şi lupanarul s-a transformat într-un palat florentin, bogat, cu stucaturi. +u,
încurcat, am izbucnit2 „*e romanticJ", plîn-gînd de fericire poetică şi vanitate deşartă.
@-am trezit însă de cîteva ori, neliniştit din pricina lipsei mele de fineţe faţă de ri-
guroasa delicateţe a femeii. u voi uita2 şi-a dominat dezgustul pe care i l-a produs
sărmana mea grădiniţă şi a simulat cu milă că n-o vede. @ă neliniştea de asemenea
faptul că am auzit Valenia şi =ea for tEo, pe care un fonograf le-a repetat eDasperant
pînă la răsăritul soarelui.
5ot ceea ce am scris despre destinul meu, cu speranţă sau teamă, în glumă sau în se-
rios, mă mortifică.
încerc un sentiment foarte neplăcut. @i se pare că ştiam de mult rezultatul alnic al
faptelor mele şi că am insistat cu superficialitate şi încăpăţînare... Aş fi putut avea
purtarea asta doar în vis, doar în nebunie... Azi după-amiază, ca un comentariu simbo-
lic şi anticipat, am visat că în timp ce ucam o partidă de roCuet, ştiam că ocul avea
să aibă ca rezultat uciderea unui om. Apoi, ireversibil, eu eram acel om.
48
Acum coşmarul continuă... +şecul meu este definitiv şi încep să povestesc vise. =reau
să mă trezesc, dar întîlnesc acea rezistenţă care te împiedică să ieşi din visele cele mai
îngrozitoare.
Azi femeia a vrut să-i simt indiferenţa, ceea ce de altfel a reuşit. 5actica ei este însă
inumană şi, cu toate că eu sînt victima, cred totuşi că privesc obiectiv.
A venit cu dezgustătorul tenisman. Simpla prezenţă a acestui om ar trebui să înlăture
orice gelozie. +ste foarte înalt. urta un sacou de tenis, de culoarea granatei, prea
mare, pantaloni albi şi pantofi enormi cu alb şi galben. 'arba părea falsă. ielea e
feminină, ca de ceară, marmorată pe la tîmple. $c1ii sînt de culoare înc1isă, dinţii
dezgustătoriI vorbeşte rar, desc1izînd mult o gură mică, rotundă, vocalizînd
copilăreşte, ară-tînd o limbă mică şi ea, rotundă, de un roşu aprins, lipită mereu de
dinţii inferiori. @îi-nile sînt foarte lungi, palideI le g1icesc fin căptuşite cu umezeală.
@-am ascuns imediat. u ştiu dacă ea m-a văzut, dar presupun că da, pentru că nici un
moment nu a părut să mă caute cu privirea.
Sînt sigur că bărbatul nu a observat grădiniţa decît tîrziu. +a s-a prefăcut că n-o vede.
49
Am auzit nişte cuvinte franţuzeşti. Apoi n-au mai vorbit. Au devenit parcă dintr-o dată
trişti, privind marea. 'ărbatul a spus ceva. #e fiecare dată cînd un val se spărgea de
pietre, făceam doi, trei paşi repezi, apro-piindu-mă. +rau francezi. &emeia a mişcat
capulI n-am auzit ce-a spus, dar fără îndoială era o negaţieI avea oc1ii înc1işi şi surî-
dea cu amărăciune sau eDtaz.
K *rede-mă, &austine, a spus bărbosul cu o disperare prost stăpînită, iar eu i-am aflat
numele2 &austine. 3#ar lucrul şi-a pierdut orice importanţă.4
K u... acum ştiu ce urmăreşti...
A surîs, fără amărăciune şi fără eDtaz, frivol, îmi aduc aminte că în acel moment am
urît-o. Se uca şi cu bărbosul, şi cu mine.
K + o nenorocire că nu ne înţelegem. 5impul e scurt2 doar trei zile şi apoi nimic nu va
mai avea importanţă.
-am înţeles bine situaţia. $mul acesta era de fapt duşmanul meu. @i s-a părut tristI
nu m-ar fi mirat ca tristeţea lui să fi fost un oc. 0ocul &austinei era insuportabil,
aproape grotesc.
$mul a vrut să reducă din importanţa cuvintelor lui anterioare. A spus cîteva propoziţii
care aveau cam acest sens2
K u trebuie să te nelinişteşti. u vom discuta o veşnicie...
50
K @orel, răspunse prosteşte &austine, ştii că-mi pari misteriosN
întrebările &austinei n-au putut să-i înlăture tonul de glumă.
'ărbosul s-a dus să-i aducă şalul şi geanta. +rau pe o stîncă, la cîţiva metri. S-a întors
agitîndu-le şi spunînd2
K u lua în serios ce ţi-am spus... ?neori cred că dacă îţi stîrnesc curiozitatea... #ar
nu te supăra...
%a dus şi la întors a călcat în picioare biata mea grădiniţă. u-mi dau seama dacă în
mod conştient sau cu o inconştienţă iritantă. &austine l-a văzut, ur că l-a văzut, şi n-a
vrut să mă scutească de această ofensăI a continuat să-i pună întrebări, surîză-toare,
interesată, devorată de curiozitate. Atitudinea ei mi s-a părut osnică. &ără îndoială,

grădiniţa este de cel mai prost gust. #ar de ce s-o laşi călcată în picioare de un bărbosN
u sînt şi aşa destul de călcat în picioareN
%a ce te poţi aştepta însă de la astfel de oameniN 5ipul lor corespunde idealului pe
care-l caută totdeauna producătorii de cărţi poştale indecente. Se potrivesc2 un bărbos
palid şi o ţigancă mare cu oc1i enormi... îmi vine să cred că i-am văzut c1iar în cele
mai cunoscute colecţii de la ortico Ama-rillo, la *aracas.
9
încă mă mai întreb2 ce trebuie să credN &ără îndoială, &austine este o femeie detes-
tabilă. #ar ce vreaN oate vrea să se oace cu mine şi cu bărbosulI sau poate că băr-
bosul nu este altceva decît un instrument pentru a mă c1inui pe mine şi nu-i pasă da-
că-l face să sufere. oate că @orel nu e decît o afectare a ignorării mele şi un semn că
această ignorare aunge la punctul culminant şi deci la sfîrşit.
#ar poate că nu... + atîta vreme de cînd nu mă vede... #acă continuă, cred că o s-o
omor sau o să înnebunesc. ?neori mă gîn-desc că partea asta de sud a insulei este atît
de insalubră încît m-a făcut invizibil. Aş avea un avanta2 aş putea s-o răpesc pe &a-
ustine fără nici un pericol...
(eri nu m-am dus la stînci. Pi azi mi-am spus de multe ori că nu mă voi duce, dar la
umătatea după-amiezei mi-am dat seama că voi merge. &austine n-a venit şi cine ştie
cînd va mai veni. u se mai poate amuza cu mine 3după ce mi-a călcat în picioare
grădiniţa4. Acum prezenţa mea o va plictisi ca o glumă de care s-a făcut 1az o dată şi
pe care cineva vrea s-o repete. îmi promit să nu se mai repete.
#ar la stînci nu mai aveam linişte2 „+ste vina mea, îmi spuneam 3pentru că &austine
52
nu apărea4, că m-am încăpăţînat atîta să nu vin."
@-am urcat pe colină. Am ieşit din spatele unui grup de plante şi m-am trezit în faţa a
doi bărbaţi şi a unei femei. @-am oprit, n-am mai respiratI între noi nu era nimic 3cinci
metri de spaţiu gol şi crepuscular4. 'ărbaţii stăteau întorşi cu spateleI doamna era cu
faţa spre mine, şedea os şi mă privea. Am văzut-o tresărind. 'rusc s-a întors şi a privit
spre muzeu. @-am ascuns în spatele unor plante. A spus cu voce veselă2
K Asta nu e oră pentru poveşti cu fantome. Să intrăm.
u ştiu încă dacă spuneau într-adevăr poveşti cu fantome sau dacă fantomele au apărut
în propoziţie pentru a anunţa că se petrecuse ceva straniu 3apariţia mea4.
Au plecat. u prea departe de mine mergeau un bărbat şi o femeie. @-am temut că mă
vor surprinde. erec1ea s-a apropiat mai mult. Am auzit o voce cunoscută2
K Azi nu m-am dus să văd... 3(nima a început să-mi bată cu putere.
@i s-a părut că în această propoziţie eu eram cel la care se refereau.4
K îţi pare răuN
u ştiu ce-a spus &austine. 'ărbosul făcuse progrese. Se tutuiau.
53
@-am întors în părţile de os ale insulei, 1otărît să rămîn acolo pînă ce-o să mă ia
marea. #acă intruşii vin să mă caute, nu mă voi preda şi nici nu voi fugi.
Botărîrea mea de a nu mai apărea în faţa &austinei a durat patru zile 3autat fiind de
două maree care mi-au dat de lucru4.
@-am dus devreme la stînci. @ai tirziu au sosit &austine şi falsul tenisman. =orbeau
corect franţuzeşte, c1iar foarte corect, aproape ca sud-americanii.
KAm pierdut deci toată încrederea dumneavoastrăN
K 5oată.
K înainte credeaţi în mine.
Am observat că nu se mai tutuiau, dar imediat mi-am amintit că oamenii, cînd încep să
se tutuiască, nu pot evita reîntoarcerile la „dumneavoastră". oate, m-am gîn-dit, sînt
influenţat de conversaţia pe care o aud. Avea aceeaşi idee de întoarcere în trecut, dar în
legătură cu alte subiecte.
K Pi m-aţi crede dacă aş putea să vă readuc într-un moment înainte de acea du-pă-
amiază, la =incennesN
K iciodată n-aş putea să vă mai cred, niciodată.
K (nfluenţa viitorului asupra trecutului, a spus @orel, cu entuziasm şi voce foarte
oasă.
54
Apoi au rămas tăcuţi, privind marea. 'ărbatul a vorbit ca şi cum ar fi înlăturat o linişte
apăsătoare.
K *rede-mă, &austine...
@i s-a părut încăpăţînat. *ontinua cu aceleaşi rugăminţi pe care le-am auzit cu opt zile
înainte.
K u... Acum ştiu ce urmăreşti...
*onversaţiile se repetau fără nici o ustificare. *ititorul nu trebuie să-şi imagineze aici
că descoperă fructul amar al situaţiei mele, şi nici să se complacă în prea simpla
asociere a cuvintelor urm!rit, solitar, mi$antro"% Am studiat subiectul înainte de pro-
ces2 conversaţiile sînt sc1imburi reciproce de ştiri 3meteorologice, de eDemplu4, de in-
dignări, de bucurii 3intelectuale, de pildă4 cunoscute dinainte şi împărtăşite de inter-
locutori. +moţionează plăcerea de a vorbi, de a eDprima acorduri sau dezacorduri.
îi priveam, îi auzeam. Am simţit că se petrece ceva straniuI dar nu ştiam ce. Acea
canalie ridicolă mă indigna.
K #acă v-aş spune tot ce urmăresc...
K =-aş insultaN
K Sau ne-am înţelege. 5impul e scurt, doar trei zileI e o nenorocire că nu ne înţe-
legem.
*u mare greutate în conştiinţa mea, dar la timpul potrivit în realitate, cuvintele şi
55
mişcările &austinei şi ale bărbosului coincideau cu cuvintele şi mişcările lor de acum
opt zile. Hroaznica veşnică reîntoarcere. eîntoarcere incompletă însă2 grădiniţa mea.
@utilată data trecută de paşii lui @orel, astăzi este un loc răvăşit, cu vestigii de flori
moarte, turtite la pămînt.
rima impresie m-a măgulit. Am crezut a descoperi că în aptitudinile noastre trebuie să
eDiste, nesperate, repetiţii constante, întîmplarea favorabilă mi-a îngăduit să observ. Să
fii martor clandestin la diferite întrevederi ale aceloraşi persoane nu e un lucru
frecvent. Scenele se repetă ca la teatru.
Auzindu-i pe &austine şi pe bărbos, îmi corectam amintirea conversaţiei anterioare
3transcrisă din memorie cu cîteva pagini în urmă4.
@i-a fost teamă că această descoperire ar putea fi doar efectul unei slăbiri a amintirilor
mele sau al comparaţiei dintre o scenă reală şi una simplificată prin uitare.
Apoi, cu amărăciune bruscă, am bănuit că totul ar fi o reprezentaţie burlescă, o glumă
îndreptată împotriva mea.
#atorez o eDplicaţie. iciodată nu m-am îndoit că era bine să încerc ca &austine să
simtă eDclusiv importanţa noastră, a amîn-durora 3şi că bărbosul nu conta4. *u toate

9O
acestea, mă tenta dorinţa de a-l pedepsi pe acest individ, mă amuza c1iar şi ideea de a-l
înfrunta în vreun fel care să-l acopere de ridicol.
în sfîrşit sosise ocazia. *um să profit de eaN @-am străduit să mă gîndesc 3fiind do-
minat eDclusiv de furie4.
emişcat, ca şi cum aş fi reflectat, am aşteptat momentul să le ies în cale. 'ărbosul s-a
dus să ia şalul şi geanta &austinei. S-a întors agitîndu-le 3spunînd ca data trecută42
K u lua în serios ce ţi-am spus... ?neori cred...
+ra la cîţiva metri de &austine. Am apărut 1otărît să fac orice, dar nimic special.
Spontaneitatea e deseori sursă de grosolănii. %-am arătat pe bărbos, ca şi cum l-aş fi
prezentat &austinei, şi am strigat2
K Lafemme ! barbe, Madame Baustine u era o glumă bună, nici măcar nu se
ştia sigur împotriva cui era îndreptată.
'ărbosul a continuat să meargă spre &austine şi nu s-a împiedicat de mine numai
pentru că m-am dat brusc la o parte. &emeia nu şi-a întrerupt întrebările, nu şi-a
lepădat veselia de pe c1ip. %iniştea ei încă mă mai înspăimîntă.
#in acel moment şi pînă azi după-amia-ză am fost copleşit de ruşine şi de dorinţa de a
îngenunc1ea în faţa &austinei. -am
57
putut aştepta pînă la apusul soarelui. @-am dus pe colină 1otărît să mă pierd şi cu un
presentiment că dacă totul ieşea bine voi fi silit să oc o scenă de rugăminţi melodra-
matice. Hreşeam. *eea ce se petrece nu are eDplicaţie. *olina era pustie.
*înd am văzut colina pustie, m-am temut de-o capcană. Am străbătut cu spaimă
muzeul, uneori ascunzîndu-mă. #ar aungea să priveşti mobilele şi pereţii, căptuşiţi cu
singurătate, ca să te convingi că nu era nimeni acolo. 'a c1iar mai mult2 ca să te
convingi că niciodată nu fusese nimeni. + greu, după o absenţă de aproape douăzeci de
zile, să poţi afirma că toate obiectele din-tr-o casă cu foarte multe încăperi se află unde
erau cînd ai plecatI cu toate acestea accept, ca o evidenţă pentru mine, că aceste
cincisprezece persoane 3şi tot atîţia servitori4 n-au mişcat o bancă, o lampă sau, dacă
au mişcat ceva, au pus totul în locul şi în poziţia pe care le aveau înainte. Am inspectat
bucătăria, spălătoria2 mîncarea pe care am lăsat-o acum douăzeci de zile, îm-
brăcămintea 3furată dintr-un dulap al muzeului4 pusă la uscat acum douăzeci de zile
erau acolo, una putrezită, cealaltă uscată, amîndouă intacte.
58
Am strigat în casa aceea goală2 „&austi-neJ &austineJ" ici un răspuns.
+Distă doi factori, un fapt şi o amintire, pe care acum îi văd împreună, oferind o eD-
plicaţie, în ultimul timp mă ocupasem cu încercarea unor noi rădăcini. *red că în @e-
Dic indienii cunosc o băutură preparată din suc de rădăcini K aceasta este amintirea
3sau uitarea4 K care provoacă deliruri timp de mai multe zile. *oncluzia 3cu privire la
şederea &austinei şi a prietenilor ei pe insulă4 este logic admisibilă, cu toate acestea
numai dacă accept ocul aş putea s-o iau în serios. arcă m-aş uca2 am pierdut-o pe
&austine şi asist la prezentarea acestor probleme în faţa unui observator ipotetic, un al
treilea.
eîncrezător, mi-am adus aminte de condiţia mea de evadat şi de puterea infernală a
ustiţiei. oate că totul nu e decît o nemaipomenită stratagemă. u trebuia să mă las
doborît, nu trebuia să reduc capacitatea mea de rezistenţă2 atastrofa ar putea fi atît de
îngrozitoare.
Am inspectat capela, subteranele. Am 1otărît să văd toată insula înainte de a mă culca.
@-am dus la stînci, la păşunile de pe colină, pe plaă, şi, dintr-un eDces de prudenţă, în
părţile de os ale insulei. A trebuit să accept că intruşii nu erau pe insulă.
9
*înd m-am întors la muzeu, era aproape noapte. +ram nervos. #oream claritatea lu-
minii electrice. Am încercat mai multe întrerupătoare, dar nu era lumină. Astfel pare să
se confirme părerea mea că mareele trebuie să furnizeze energia motoarelor 3prin
milocirea acelei mori 1idraulice sau a rotorului care eDistă în părţile de os ale insu-
lei4. (ntruşii au consumat lumina. #e la ultimele două maree a urmat un prelungit
interval de calm. S-a înc1eiat c1iar în du-pă-amiaza asta, pe cînd intram eu în muzeu.
A trebuit să înc1id totulI se părea că vîntul şi marea erau pe cale să distrugă insula.
(n prima subterană, între motoarele pă-rînd uriaşe în penumbră, m-am simţit brusc
deprimat. +fortul de a mă sinucide era de prisos deoarece, o dată dispărută &austine,
nici măcar nu-mi mai putea rămîne anacronica satisfacţie a morţii.
#intr-o obligaţie confuză, pentru a-mi ustifica coborîrea, am încercat să pun în
funcţiune uzina electrică. S-au produs nişte eDplozii slabe, apoi calmul s-a restabilit, în
vreme ce o furtună izbea ramurile unui cedru de geamul gros al luminatorului.
u-mi aduc aminte cum am ieşit de acolo. Aungînd sus, am auzit un motorI lumina
cuprinsese totul cu repeziciune şi
m-am trezit în faţa a doi oameni2 unul îmbrăcat în alb, celălalt în verde 3un bucătar şi
un servitor4. u ştiu care din ei a întrebat 3în spaniolă42
K =rei să-mi spui de ce a ales acest loc pierdutN
K $ fi ştiind el de ce, răspunse celălalt 3tot în spaniolă4.
Am ascultat cu nelinişte. +rau alţi oameni. Aceste noi apariţii 3poate din creierul meu
c1inuit de lipsuri, de toDine şi de sori, sau de insula asta fatală4 erau iberici, iar discuţia
lor mă ducea la concluzia că &austine nu se întorsese.
*ontinuau să vorbească cu o voce liniştită, ca şi cum n-ar fi auzit paşii mei, ca şi cum
eu n-aş fi eDistat.
K u neg, dar cum de i-a trecut prin cap lui @orelN...
(-a întrerupt un bărbat care a spus furios2
K înă cîndN @încarea e gata de-o oră.
(-a privit fiD 3atît de fiD încît m-am întrebat dacă nu cumva se lupta împotriva dorinţei
de a mă privi4 şi numaidecît a dispărut strigînd. %-a urmat bucătarulI servitorul a luat-o
la fugă în direcţie opusă.
&ăceam eforturi să mă liniştesc, dar tremuram. A sunat un gong. @ă aflam într-o
situaţie în care c1iar şi eroii ar fi acceptat frica. *red că într-o asemenea împreura-
60
61
re n-ar fi rămas impasibili. Atunci a început să mă copleşească groaza. #in fericire, a
durat puţin. @i-am amintit de acel gong. (( văzusem de multe ori în sufragerie. Am
vrut să fug. @-am mai liniştit. Să fug era într-adevăr imposibil. &urtuna, barca de
salvare, noaptea... *1iar dacă ar fi încetat furtuna, n-ar fi fost mai puţin cumplit s-o
pornesc pe mare, în noaptea asta fără lună. în plus, barca de salvare n-ar fi putut pluti
multă vreme... Ct priveşte părţile de os ale insulei, erau cu siguranţă inundate. &uga
mea s-ar fi terminat foarte repede. +ra mai bine să ascult, să urmăresc mişcările acestor
oameni, să aştept.
Am privit în ur şi m-am ascuns 3surî-zînd, pentru a părea sigur pe mine4 în cămăruţa
de sub scară. Acest gest a fost 3m-am gîndit ulterior4 foarte stîngaci. #acă m-ar fi
căutat, s-ar fi uitat fără îndoială acolo. Am stat o clipă fără să mă gîndesc, foarte liniş-
tit, dar confuz încă.
îmi apăreau două întrebări2
*um au auns pe insulăN *u furtuna asta nici un căpitan nu s-ar fi încumetat să se
apropieI a presupune o transbordare sau o debarcare cu autorul bărcilor era absurd.
*înd au aunsN @încarea era gata de multă vreme, în sc1imb nu trecuse nici un sfert
62
de oră de cînd eu coborîsem la motoare, iar pe insulă nu era nimeni.
îl pomeniseră pe @orel. +ra vorba, cu siguranţă, de o revenire a aceloraşi persoane. @-
am gîndit, cuprins de emoţie, că poate o voi vedea din nou pe &austine.
Am ieşit din ascunzătoare presimţind o destindere bruscă, sfîrşitul uimirilor mele. u
era nimeni.
Am urcat scara, am înaintat pe coridoarele mezaninuluiI de la unul din cele patru
balcoane, între frunze întunecate şi o zeitate de lut ars, m-am aplecat să privesc de sus
în sufragerie.
*eva mai mult de o duzină de persoane erau aşezate la masă. @i-am înc1ipuit că ar
putea fi turişti neozeelandezi sau australieniI mi s-a părut că erau instalaţi, că nu erau
pe punctul de a pleca imediat.
@i-amintesc bine2 am văzut totul, i-am comparat cu turiştii, am descoperit că nu
păreau să fie în trecere, şi abia atunci m-am gîndit la &austine. Am căutat-o şi-am gă-
sit-o imediat. Am avut o plăcută surpriză pentru că bărbosul nu era alături de &austineI
o bucurie efemeră însăI bărbosul nu era acolo 3dar înainte să mă pot bucura cu
adevărat, l-am văzut în faţa &austinei4.
O;
*onversaţiile se purtau fără vlagă. @o-rel propuse tema nemuririi. S-a vorbit despre
călătorii, sărbători, metode de alimentare. &austine şi o fată blondă au vorbit despre
medicamente. Alee, un bărbat tînăr, îngriit pieptănat, tip de oriental şi cu oc1ii verzi, a
încercat să povestească despre comerţul lui cu lînă, fără să insiste şi fără succes. @orel
s-a entuziasmat făcînd planuri pentru un teren de pelotă sau de tenis pe insulă.
(-am cunoscut ceva mai bine pe oamenii de la muzeu. %a stînga &austinei era o femeie,
#oraN, cu părul blond, coafat, foarte zîm-bitoare, cu capul mare şi uşor aplecat înainte,
precum un cal nobil. #e cealaltă parte stătea un bărbat tînăr, brunet, cu oc1ii vii,
fruntea încruntată şi părul des. Apoi era o fată înaltă avînd pieptul scofîlcit, braţele eD-
trem de lungi şi o eDpresie de greaţă. +ra (rene. în sfîrşit, cea care a spus nu e ora "en6
tru "ove#ti u fantome, în noaptea în care m-am suit pe colină. u-mi amintesc de ceilalţi.
*înd eram mic, mă ucam de-a descoperirile pe ilustraţiile din cărţi2 le priveam
îndelung şi apăreau în mod interminabil diferite obiecte. Am mai stat acolo o vreme
contrariat, privind panourile cu femei, tigri sau pisici de &u6ita.
S-au dus cu toţii în 1ol. &oarte încet şi cu niare teamă K duşmanii mei erau fie dQom-
O/
nii dinîn1ol,
cunsă fie personalul
spatele din *eea
paravanului. subsolceKamamvăzut
coborît
maipe scara
întîi de oserviciu
a fost femeie pînă
care la uşa as-
tricota în
apropierea unuia dintre caliciile de alabastru, femeia care se numeşte (rene, şi cealaltă
cu care stătea de vorbă. Am mai căutat şi, cu riscul de a fi descoperit, l-am văzut pe
@orel la o masă, cu alte cinci persoane, ucînd cărţi. &ata care stătea cu spatele era
&austine. Sub masa mică erau o mulţime de picioare şi-am petrecut cîteva minute,
poate nu doar cîteva, insensibil la orice în afară de gîndul de-a verifica dacă picioarele
lui @orel şi cele ale &austinei se atingeau. Această lamentabilă preocupare a încetat
complet, înlocuită fiind de oroarea pe care mi-au produs-o faţa roşie şi oc1ii foarte
rotunzi ai unui servitor care m-a privit şi care a intrat în 1ol. Am auzit paşi. Am fugit.
@-am ascuns între primul şi al doilea şir de coloane de alabastru, în salonul rotund, pe
acvariu. Sub mine înotau peşti identici cu cei pe care-i scosesem putreziţi în primele
mele zile pe insulă.
#upă ce m-am liniştit, m-am apropiat de uşă. &austine, #ora K tovarăşa ei de masă K
şi Alee urcau scara. &austine se mişca cu o încetineală studiată. entru acest corp
enorm,
65
pentru aceste picioare prea lungi, pentru această nătîngă senzualitate, eu îmi riscam
calmul, ?niversul, amintirile, neliniştea atît de vie şi o întreagă bogăţie de cunoştinţe,
cîştigate cu trudă, privind mareele şi rădăcinile comestibile.
(-am urmărit. #eodată au intrat într-o cameră. în faţa mea am găsit o uşă desc1isă, o
cameră luminată şi goală. Am intrat cu multă precauţie. &ără îndoială cel care a stat
acolo a uitat să stingă lumina. Aspectul patului şi al mesei de toilette, lipsa cărţilor, a
rufelor, a celei mai mici dezordini arătau că nimeni nu locuia acolo.
@-a cuprins neliniştea cînd ceilalţi locuitori ai muzeului au trecut în camerele lor. Am
auzit paşi pe scară şi am vrut să sting lumina, dar a fost imposibil2 întrerupătorul se
blocase. -am insistat, pentru că o lumină stingîndu-se într-o cameră goală ar fi atras
atenţia.
#acă n-ar fi fost întrerupătorul acela, poate m-aş fi culcat şi-aş fi dormit împins de
oboseală, de numeroasele lumini pe care le vedeam stingîndu-se printre crăpăturile
uşilor şi de liniştea pe care mi-o dădea prezenţa femeii cu capul mare în camera &aus-
tinei. @ă gîndeam că, dacă cineva ar trece pe coridor, ar intra în camera mea ca să stin-
gă lumina, restul muzeului fiind în întune-
66
ric. %ucrul acesta, deşi inevitabil, n-ar fi fost prea periculos. Hăsind întrerupătorul blo-
cat, persoana ar pleca pentru a nu-i tulbura pe ceilalţi. +ra suficient să mă ascund
puţin.
@ă gîndeam la toate astea cînd a apărut capul #orei. $c1ii ei au trecut prin mine. A
plecat fără să încerce să stingă lumina.
Am rămas aproape bolnav de spaimă. +ram gata de plecare, dar înainte de-a ieşi am
străbătut casa cu gîndul, în căutarea unei ascunzători sigure. egretam că părăsesc
această cameră de unde se putea ţine sub observaţie uşa &austinei. @-am aşezat pe pat
şi-am adormit. uţin după aceea am văzut-o în vis pe &austine. Se făcea că intrase în
cameră şi şedea foarte aproape de mine. Apoi m-am trezit. u era lumină. Am căutat
să nu mă mişc, am căutat să văd în întuneric, dar respiraţia şi spaima erau de
nestăpînit.
@-am ridicat, am ieşit pe coridor şi am ascultat liniştea care urmase furtunii2 nimic nu
o întrerupea.
Am început să merg pe coridor şi să mă gîndesc că pe neaşteptate s-ar putea desc1ide o
uşă, iar eu aş putea intra în puterea unor mîini agile, interpelat de o voce zeflemitoare,
de neconfundat. Pi atunci, lumea ciudată în care trăisem ultimele zile, ipotezele şi
temerile mele, &austine c1iar n-ar mai fi fost altceva decît nişte imagini efe-
67
mere în faţa înc1isorii şi spînzurătorii. Am coborît scara pe întuneric, cu griă. Am
auns la o uşă şi am vrut s-o desc1id. A fost imposibilI nici măcar n-am putut să-i mişc
clanţa 3cunoşteam aceste broaşte care bloc1ează clanţa, dar nu înţelegeam sistemul
ferestrelor, care, deşi nu aveau broască, ră-mîneau zăvorite4. @ă convingeam de im-
posibilitatea de-a ieşi enervîndu-mă mai tare şi, fie din acest motiv, fie din cauza ne-
putinţei în care mă arunca întunericul, pînă şi uşile interioare deveneau de netrecut.
işte paşi pe scara de serviciu mi-au sporit graba. -am ştiut cum să ies. Am mers fără
zgomot ţinîndu-mă de un perete, pînă la unul din enormele calicii de alabastruI cu efort
şi mare risc am alunecat înăuntru.
Am rămas aşa multă vreme, neliniştit, spriinindu-mă de suprafaţa luminoasă a
alabastrului şi de fragilitatea lămpii. @-am întrebat dacă &austine o fi rămas singură cu
Alee sau dacă unul dintre ei o fi ieşit cu #ora, fie înainte, fie după.
Azi-dimineaţă m-au trezit nişte voci, dar eram foarte slăbit şi prea obosit pentru a
putea asculta. Apoi din nou n-am mai auzit nimic.
=oiam să ies afară din muzeu. Am început să mă ridic în picioare cu teama să nu alu-
nec şi să nu sparg enorma lampă, avînd griă să nu mă vadă cineva apărînd. &oarte în-
68
cet, anevoie, am coborît din urna de alabastru. Aşteptînd să mă mai liniştesc puţin, m-
am refugiat în spatele draperiilor. +ram aşa de slăbit, îneît nu le puteam mişcaI mi se
păreau rigide şi grele ca draperiile de piatră ale unor morminte. @i-am înc1ipuit,
c1inuit de foame, pîini şi alte alimente preparate, proprii civilizaţiei2 în încăperea din
faţa sufrageriei le-aş găsi, fără îndoială. Am trecut prin leşinuri uşoare, îmi venea să
rîdI fără teamă, m-am dus pînă la vestibulul scării. ?şa era desc1isă. u era nimeni.
Am trecut în încăperea din faţa sufrageriei cu o îndrăzneală care mă umplea de
mîndrie. Am auzit paşi. Am vrut să desc1id o uşă care dădea afară şi iarăşi m-am
întîlnit cu una din acele clanţe neînduplecate. e scara de serviciu cobora cineva. Am
alergat spre intrare. rin uşa desc1isă am putut vedea o parte dintr-un scaun de paie şi
nişte picioare încrucişate. @-am întors în direcţia scării principaleI acolo am auzit de
asemenea paşi. în sufragerie era lumină. Am intrat în 1ol, am văzut o fereastră
desc1isă şi, aproape în acelaşi timp, de-o parte a ferestrei pe (rene şi pe femeia care în
seara trecută vorbea despre fantome, iar de cealaltă parte pe tînărul cu fruntea
încruntată şi părul des, cu o carte desc1isă, mergînd spre mine şi declamînd poezii
franţuzeşti. întîi m-am oprit, apoi am mers ţeapăn printre ei, îneît
69
S*&_.
aproape că i-am atins. Am sărit pe fereastră şi, cu picioarele c1inuite de dureri din
pricina izbiturii 3de la fereastră la gazon sînt vreo trei metri4, am alergat pe mal în os,
căzînd de multe ori, fără să-mi pese dacă mă vede cineva.
Am pregătit puţină mîncare şi-am devorat-o într-o clipă, cu disperare, fără poftă.
Acum aproape că nu mai am dureri. Sînt mult mai liniştit. #eşi e absurd, mă gîndesc
că poate cei din muzeu nu m-or fi văzut. A trecut o zi întreagă şi n-a venit nimeni să
mă caute. @i-e frică să cred în atîta noroc.

Am un element care poate servi cititorilor acestui raport pentru a cunoaşte data celei
de-a doua apariţii a intruşilor, şi anume cele două luni şi cei doi sori care s-au văzut în
ziua următoare. oate că e vorba doar de o apariţie locală sau de un fenomen de iluzie
optică, determinat de lună, soare, mare şi aer, fenomen vizibil desigur atît la abaul,
cît şi în întreaga zonă. Am observat că acest al doilea soare 3poate imaginea celuilalt4
este mult mai violent. @i se pare că între ieri şi alaltăieri a eDistat o creştere infernală
de temperatură, ca şi cum noul soare ar fi adăugat o vară eDagerată primăverii. opţile
sînt foarte albe, ceva ca un refleD polar plutind prin aer. îmi înc1ipui că
70
cele două luni şi cei doi sori nu prezintă prea mult interesI probabil că ştirea despre ei a
auns pretutindeni, fie că au fost văzuţi pe cer, fie că s-a vorbit despre ei în informaţii
mai docte şi mai complete. u-i pomenesc pentru a le conferi valoare de poezie sau de
curiozitate, ci pentru ca lectorii mei, care primesc ziare şi au zi de naştere, să dateze
aceste pagini.
5răim primele nopţi cu două luni. 5otuşi doi sori s-au mai văzut, după cum povesteşte
*icero în De natura Deorutn;
=urn sole Cuod ut e "atre audivi =uditano et ACuilio onsulibus evenerat%
u cred să fi citat greşit. #. %obre, la (nstitutul @iranda, ne-a făcut să învăţăm pe
dinafară primele cinci pagini ale *ărţii a #oua şi ultimele trei pagini ale *ărţii a

Se înşală. $mite cuvîntul cel mai important2 geminate 3din geminatus, îngemănat, duplicat, repetat,
reiterat4. &raza este2.%%turn solegeminato, Cuod, ut e "atre audivi, =uditano et ACuilio onsulibus eve6
nerat; Cuo Cuidem anno P% Afrianus sol alter etin6 tus est;%%% 5raducerea lui @enendez 6 ela6o2
*ei doi sori care, după cum l-am auzit pe tatăl meu, s-au văzut în timpul consulatului lui
5uditanus şi AMuiliusI în acelaşi an în care s-a stins acel alt soare al lui ublius Africanul 3<;
a.
:*1.4. 5ota editorului
5reia. u cunosc nimic mai mult din Des"re natura $eilor%
(ntruşii n-au venit să mă caute. (-am văzut apărînd şi dispărînd la marginile colinei.
oate datorită vreunei nedesăvîrşiri a sufletului meu 3şi a numărului nesfîrşit de
ţînţari4, am avut nostalgia zilei trecute, cînd nu-mi făceam speranţe în privinţa &austi-
nei şi nu trăiam această stare de zbucium. Am avut nostalgia acelui moment în care m-
am simţit, atunci cînd mă aflam în muzeu, stăpînul propriei mele singurătăţi.
Acum mi-aduc aminte la ce mă gîndeam alaltăseară, în camera aceea puternic lumi-
nată. @ă gîndeam la natura intruşilor şi la relaţiile pe care le-am avut cu ei.
Am încercat diverse eDplicaţii2
?na din ele ar fi aceea că eu aş avea celebra ciumăI efectele ciumei asupra imaginaţiei
ar fi2 oamenii, muzica, &austineI iar asupra corpului leziuni îngrozitoare, semne ale
morţii, pe care însă efectele asupra imaginaţiei nu mă lasă să le văd.
Altă eDplicaţie ar fi că aerul viciat din părţile de os ale insulei şi o alimentaţie de-
ficitară m-au făcut poate invizibil, aşa încît intruşii nu m-au văzut 3sau au o disciplină
supraumanăI am înlăturat în mod secret, cu satisfacţia de a proceda cu abilitate, orice
bănuială de simulare organizată, poliţistă4.
72
$biecţie la această eDplicaţie2 nu sînt invizibil pentru păsări, şopîrle, şobolani, ţînţari.
@i-a trecut prin minte 3vag4 că ar putea fi vorba de fiinţe de altă natură, de pe altă
planetă, cu oc1i, dar nu pentru văz, cu urec1i, dar nu pentru auz. @i-am adus aminte că
vorbeau o franceză corectă. Am eDtins enormitatea presupunerii anterioare2 avansînd
ideea că această limbă ar fi un atribut comun lumilor noastre, dar destinat unor scopuri
diferite.
rin aberaţia de a povesti visuri am auns la cea de a patra ipoteză. Astă-noapte am
avut următorul vis2
Se făcea că eram într-un ospiciu. #upă un îndelungat consult 3procesulN4 cu un medic,
familia mea mă adusese acolo. #irectorul era @orel. #eşi ştiam neîncetat că eram pe
insulă, uneori credeam că sînt la ospiciu, iar alteori că eram eu însumi directorul os-
piciului.
u cred absolut necesar să iau un vis drept realitate, şi nici realitatea drept nebunie.
în sfîrşit, a cincea ipoteză2 intruşii ar fi un grup de prieteni morţi, iar eu, un călător ca
#ante, ca SEedenborg sau alt mort, din-tr-o altă castă, într-un moment diferit al me-
tamorfozei saleI această insulă ar fi un purgatoriu sau un cer al acelor morţi 3rămîne
73
desc1isă posibilitatea diverselor ceruriI dacă ar fi doar un singur cer, toţi ne-am duce
numai acolo unde ne-ar aştepta o companie fermecătoare şi discuţii literare, aşa încît
mulţi ne-am fi lăsat dea pradă morţii4.
Acum înţelegeam de ce romancierii propun fantome care au de ce să se plîngă. @orţii
continuă să eDiste printre cei vii. %e vine greu să-şi sc1imbe obiceiurile, să renunţR la
tutun sau la prestigiul de violatori de femei. Am fost îngrozit 3m-am gîndit drama-
tizînd în sinea mea4 că aş putea fi invizibilI îngrozit că &austine, aproape de mine, ar
putea fi totuşi pe altă planetă 3numele &austine m-a făcut melancolic4I iar eu aş putea fi
mort, inaccesibil 3o voi vedea pe &austine, o voi vedea plecînd, iar semnele mele,
rugăminţile mele, gesturile mele agresive n-o vor putea atinge4I astfel de soluţii oribile
sînt speranţe frustrate.
Analiza acestor ipoteze îmi dădea o puternică euforie. Am adunat dovezi care arătau că
relaţia mea cu intruşii era o relaţie între fiinţe din planuri diferite. e această insulă
poate s-a petrecut o catastrofă imperceptibilă pentru morţii ei, adică pentru mine şi
pentru animalele care o locuiau, iar mai tîrziu ar fi sosit intruşii.
Sînt mortJ *ît m-a entuziasmat faptul ăsta 3mi-a gîdilat vanitatea, simţul literar4.
74
@i-am recapitulat viaţa. *opilăria puţin încuraatoare, cu după-amiezele pe romenada
aradisuluiI zilele dinaintea detenţiei mele, aproape străineI îndelungata mea fugăI
lunile pe care le-am petrecut pe insulă. @oartea avea două ocazii să se amestece în
istoria mea. ?na, în zilele dinaintea sosirii poliţiei în camera mea de la pensiunea
împuţită şi roz din strada $este, numărul , faţă în faţă cu astora 3procesul a avut loc
înaintea udecătorilor supremi, iar apoi mi-au fost sortite fuga şi călătoriile în cer,
infern sau purgatoriu4. *ealaltă ocazie apărea în timpul călătoriei cu barca. Soarele îmi
crăpa capul şi, deşi am vîslit pînă aici, probabil că mi-am pierdut cunoştinţa cu mult
înainte de a aunge. 5oate amintirile din acele zile îmi apar vagi, cu eDcepţia unei lu-
mini infernale, a unui du-te-vino şi a unui zgomot de apă, dar mai ales cu eDcepţia unei
suferinţe mai mari decît toată vitalitatea noastră.
@ă gîndeam de foarte multă vreme la asta, aşa că eram cam sătul şi am continuat într-
o logică mai puţin strînsă2 n-am murit pînă cînd nu au apărut intruşiiI în singurătate
este imposibil să fii mort. entru a reînvia trebuie să suprimi martorii. =a fi o
eDterminare uşoară. u eDist, aşadar nu vor bănui distrugerea lor.
75
@ă gîndearn şi la altceva, la un incredibil proiect de răpire, foarte personal, parcă
dintr-un vis, pe care rni-l povesteam singur.

în momentele de eDtremă anDietate am imaginat aceste eDplicaţii neustificabile, za-
darnice. $mul nu suportă perioade lungi de trăiri intense.
@ă aflu într-un infern. Sorii sînt copleşitori. u mă simt bine, am mîncat nişte bulbi
asemănători cu napii, foarte aţoşi.
Sorii stăteau deasupra, unul mai aprins decît celălalt, şi dintr-o dată 3cred că pînă în
acel moment am privit marea4 a apărut un vapor, foarte aproape, între recifuri. A fost
ca şi cum aş fi dormit 3pînă şi muştele zboară adormite sub acest soare dublu4 şi m-aş
fi trezit secunde sau ore după aceea, fără să-mi dau seama că dormisem sau că mă
trezeam. +ra un vapor alb care transporta mărfuri. Sentinţa mea, m-am gîndit indignat.
B!r! îndoial! vin s! e"lore$e insula% *oşul, galben 3ca la vapoarele de la o6al @ail
şi de la acific %ine4, foarte înalt, a şuierat de trei ori. (ntruşii au dat buzna pe
marginile colinei. *îteva femei au salutat cu batistele.
@area era nemişcată. #e pe vapor au co-borît o şalupă. %e-a trebuit aproape o oră ca
să pună în funcţiune motorul. e insulă a debarcat un marinar îmbrăcat cu un cos-
76
turn de ofiţer sau de căpitan. *eilalţi s-au întors la vapor.
$mul s-a urcat pe colină. +ram foarte curios şi, în ciuda durerilor pe care le simţeam şi
a bulbilor nedigeraţi, m-am urcat pe cealaltă parte a colinei. %-am văzut salutînd
respectuos. %-au întrebat cum a fost călătoria pe care o făcuse şi dacă obţinuse totul la
abaul. +u şedeam în spatele unui feniD muribund, fără teama de a fi văzut 3mi se
părea inutil să mă ascund4. @orel l-a condus pe om pînă la o bancă. Au vorbit.
Acum ştiam la ce mă puteam aştepta. =aporul trebuia să fie sau al intruşilor, sau al lui
@orel. =enea să-i ia.
Am trei "osibilit!ţi, m-am gîndit. S! o r!"es, s! m! ur "e vas sau s! o las s! "lee% Da! o
r!"es, vor veni s! o aute #i, mai devreme sau mai tîr$iu, tot ne vor g!si% u va fi eistînd în
toat! insula un lo în are s6o asundJ @i-aduc aminte că făceam eforturi c1inuitoare să
gîndesc.
#e asemenea, mi-a trecut prin minte, aş putea s-o scot din camera ei în primele ore ale
nopţii şi să plecăm vîslind, luînd barca cu care am venit de la abaul. #ar încotroN S-
ar repeta oare miracolul acelei călătoriiN Pi apoi cum să mă orientezN Ar merita să mă
arunc cu &austine în braţele sorţii şi să îndurăm împreună lipsuri îndelungate în
77
acea barcă, în milocul oceanuluiN Sau, cine ştie, lipsurile nu vor fi c1iar atît de înde-
lungate, fiindcă s-ar putea să ne scufundăm la mică distanţă de ţărm.
e de altă parte, dacă aş reuşi să mă urc pe vapor, aş fi cu siguranţă descoperit. Atunci
însă ar rămîne posibilitatea de a vorbi, de a cere să fie c1emaţi &austine sau @orel şi
de a le eDplica situaţia mea. #acă povestea mea n-ar fi acceptată, poate aş avea timp să
mă sinucid sau să-i determin să mă ucidă înainte de-a aunge la primul port cu înc1i-
soare.
=rebuie s! m! 0ot!r!s, m-am gîndit.
?n bărbat înalt, robust, cu faţa aprinsă, cu barba neagră prost rasă şi apucături efe-
minate, s-a apropiat de @orel spunîndu-i2
K încă n-am terminat pregătirile. + tîr-ziu.
@orel a răspuns2
K ?n moment.
*ăpitanul s-a ridicatI @orel, ridicat şi el pe umătate, a continuat să-i vorbească în
grabă. %-a bătut pe umăr şi s-a întors către cel gras, în timp ce îl saluta celălalt, şi l-a
întrebat2
K @ergemN
Hrasul a privit surîzînd inc1izitorial la băiatul cu părul negru şi cu sprîncenele dese,
repetînd2
78
K @ergemN
'ăiatul a fost de acord.
&ăcînd abstracţie de doamne, cei trei au alergat spre muzeu. *ăpitanul însă s-a apropiat
de el, surîzînd politicos. Hrupul i-a urmat foarte încet pe cei trei.
u ştiam ce să fac. Scena, deşi ridicolă, mi s-a părut alarmantă. entru ce se pre-
găteauN u eram emoţionat. @-am gîndit că, dacă i-aş fi văzut plecînd cu &austine, aş
fi lăsat să se desfăşoare această oroare poate la fel de pasiv şi de puţin nervos.
#in fericire nu sosise momentul. 'arba şi picioarele slabe ale lui @orel s-au văzut de
departe. &austine, #ora, femeia pe care am auzit-o într-o seară spunînd poveşti cu
fantome, Alee şi cei trei bărbaţi dinainte coborau spre bazinul de înot în costume de
baie. entru a vedea mai bine, am fugit de la o plantă la alta. &emeile tropăiau surîză-
toare, iar bărbaţii săreau ca pentru a scăpa de un frig de neconceput pe acest tărîm cu
doi sori. revedeam deziluzia pe care o vor avea cînd vor aunge la marginea bazinului
de înot. #e cînd n-am mai sc1imbat-o, apa este 3cel puţin pentru o persoană normală4
impenetrabilă2 e verde, opacă, spumoasă, cu tufe mari de frunze care au crescut
monstruos, cu păsări moarte şi, fără îndoială, cu vipere şi broaşte vii.
:
e umătate goală, &austine era, neîndoielnic, frumoasă. Avea acea fascinaţie a bucu-
riei, un pic prostească, a oamenilor cînd fac baie în public. A fost prima care s-a arun-
cat cu capul în apă. (-am auzit rîzînd şi bă-lăcindu-se.
@ai întîi au ieşit din apă #ora şi femeia bătrînă. 'ătrîna, mişcîndu-şi neîncetat braţul,
a numărat2
K ?nu, doi, trei.
*eilalţi participau cu siguranţă la o întrecere. 'ărbaţii au ieşit epuizaţi. &austine a
rămas ceva mai mult în apă.
între timp, marinarii debarcaseră şi străbăteau insula. @-am ascuns între nişte pilcuri
de palmieri.
=oi povesti cu fidelitate faptele la care am asistat de ieri după-masă pînă azi diminea-
ţă, fapte neverosimile, care nu fără efort vor fi fost produse de realitate... Acum se pare
că adevărata situaţie nu este cea descrisă în paginile anterioare şi că situaţia pe care o
trăiesc nu este cea pe care cred eu că o trăiesc.
*înd cei care au făcut baie s-au dus să se îmbrace, am 1otărît să stau la pîndă zi şi
noapte. 5otuşi, curînd am considerat neustificată această măsură.
80
lecam cînd a apărut băiatul cu sprînce-nele dese şi cu părul negru. ?n minut după
aceea l-am surprins pe @orel spionînd, as-cunzîndu-se la o fereastră. Apoi a coborît
treptele clădirii. u eram departe, aşa că am putut să-l aud.
K -am vrut să vorbesc pentru că erau şi ceilalţi. Am să vă spun ceva doar dum-
neavoastră şi altora cîţiva.
K Spuneţi.
K u aici, a zis @orel, scrutînd cu neîncredere copacii. %a noapte, cînd toţi vor pleca,
dumneavoastră să rămîneţi.
K @ort de somnN
K @ai bine. *u cît mai tîrziu, cu atît mai bine. #ar, înainte de toate, fiţi discret. u
vreau ca femeile să afle. (steria lor mă înnebuneşte. *u bine.
S-a îndepărtat în fugă. înainte de a intra în casă, a privit înapoi. 'ăiatul începea să urce
colina, dar l-au oprit gesturile lui @orel. A făcut o plimbare scurtă, cu mîi-nile în
buzunare, fluierînd strident.
Am încercat să mă gîndesc la ceea ce văzusem, dar n-aveam c1ef. +ram neliniştit.
A mai trecut cam un sfert de oră.
e treptele clădirii a apărut alt bărbos, cărunt, gras, pe care nu l-am menţionat încă în
acest raportI a privit în depărtare, şi de ur-împreur. A coborît şi a rămas în faţa
muzeului, nemişcat, aparent speriat.
81
@orel s-a întors. Au vorbit un minut. Am putut auzi2
K ...dacă eu v-aş spune că sînt înregistrate toate gesturile şi cuvintele dumneavoastrăN
K u mi-ar păsa.
@-am întrebat dacă or fi descoperit urnalul meu. Am 1otărît să mă menţin în alertă, să
nu mă las stăpînit de oboseală sau neatenţie şi să nu mă las surprins.
Hrasul a rămas singur şi ne1otărît. @orel a apărut din nou cu Alee, tînărul oriental cu
oc1i verzi. Au plecat toţi trei.
Apoi, au ieşit domnii şi servitorii cu scaune de răc1ită pe care le-au pus la umbra unui
arbore de pîine, mare şi bolnav 3am văzut cîteva eDemplare mai puţin dezvoltate la o
fermă vec1e din %os 5eMues4. &emeile s-au aşezat pe scaune, iar în urul lor bărbaţii s-
au aşezat pe iarbă. @i-am adus aminte de după-amiezele din patrie.
&austine a trecut spre stînci. + supărător cît o doresc pe această femeie 3şi ridicol2 n-am
vorbit niciodată unul cu altul4. urta un costum de tenis şi avea pe cap un şal aproape
violet. *um îmi voi mai aminti de şalurile astea cînd &austine va fi plecat.
#oream să mă ofer să-i duc geanta sau pătura. Am urmărit-o de departe şi-am văzut-o
lăsînd geanta pe o stîncă, întinzînd pă-
82
tura, rămînînd nemişcată, contemplînd marea sau amurgul, impunîndu-le liniştea ei.
ierdeam ultima şansă cu &austine. Aş fi putut să îngenunc1ez, să-i mărturisesc
pasiunea mea, viaţa mea. -am făcut-o pentru că nu mi s-a părut potrivit. + adevărat
că femeile primesc în mod natural orice omagiu, dar era mai bine să las ca situaţia să
se limpezească de la sine. ?n necunoscut care dintr-o dată ne povesteşte viaţa lui, ne
spune că a fost înc1is, condamnat la înc1isoare pe viaţă şi că sîntem raţiunea lui de a
eDista, trezeşte desigur bănuieli. 5e temi că totul nu-i decît o înşelăciune pentru a vinde
un toc gravat cu 7olivar K 1/8K6l8K3 sau o sticlă cu o corabie cu pîn-ze înăuntru. Altă
soluţie ar fi să-i vorbesc privind marea, ca un nebun contemplativ, să comentez
apariţia celor doi sori şi dragostea noastră pentru amurguriI să aştept puţin întrebările
ei, apoi să-i spun că sînt scriitor şi că întotdeauna mi-am dorit să trăiesc pe o insulă
solitarăI să-i mărturisesc iritarea pe care am încercat-o la sosirea prietenilor eiI să-i
povestesc despre eDilul meu în partea inundabilă a insulei 3ceea ce ar permite bine
venitele eDplicaţii privind acele zone şi calamităţile lor4, şi astfel să aung la declaraţie2
mă tem că vor pleca cu toţii, şi că va veni un amurg fără bucuria de-a o vedea, care mi-
a intrat în sînge.
83
S-a ridicat. Am devenit foarte nervos 3ca şi cum &austine ar fi auzit ce gîndeam, ca şi
cum aş fi ofensat-o4. S-a dus să ia cartea pe care o lăsase, pe umătate ieşită din geanta
ei, pe o stîncă la vreo cinci metri. S-a aşezat din nou. A desc1is cartea, a pus mîna pe o
pagină şi a rămas ca adormită, privind înserarea.
*înd a apus cel mai palid dintre sori, &austine s-a ridicat. Am urmat-o... am alergat, m-
am trîntit în genunc1i şi i-am spus, aproape strigînd2
K &austine, te iubescJ Am făcut asta gîndindu-mă că poate cel mai bine ar fi să profit
de inspiraţie, să las inspiraţia să se impună cu sinceritatea ei spontană. u cunosc
rezultatul pentru că m-aDi alungat o umbră şi nişte paşi. @-am ascuns în spatele unui
palmier. ropria-mi respiraţie, foarte zgomotoasă, aproape că mă împiedica să aud.
(=lorel îi spunea că trebuie să-i vorbească. &austine a răspuns2
----'ine, să mergem la muzeu 3asta am
auzit clar4.
(=(orel se opunea, ridicînd cîteva obiecţii.
----=reau să profit de această ocazie... în
afara muzeului şi a privirilor prietenilor noştri.
84
%-am auzit de asemenea2 vreau s!6ţi atrag atenţia e#ti o femeie deosebit! trebuie s!6ţi
st!6"îne#ti nervii%
ot afirma că &austine a refuzat cu în-căpăţînare să rămînă. @orel a cedat2
K în noaptea asta, cînd toţi vor pleca, fă-mi favoarea şi rămîi.
Au mai parcurs distanţa dintre palmieri şi muzeu. @orel vorbea şi gesticula mult. %a
una din aceste mişcări a luat-o de braţ pe &austine. Apoi au mers în linişte.
*înd i-am văzut intrînd în muzeu, m-am gîndit că trebuie să-mi pregătesc ceva de
mîncare pentru a prinde forţe şi a putea sta de veg1e toată noaptea.
=ea for tEo şi Valenia au continuat pînă tîrziu în zori. +u, în ciuda intenţiilor mele,
am mîncat puţin. Să vezi lumea dansînd, iar tu să guşti din frunzele vîscoase, din ră-
dăcinile cu gust de pămînt şi din bulbii ca g1emele de aţă, proeminenţi şi tari, acestea
n-au fost argumente lipsite de eficacitate pentru a mă determina să intru în muzeu şi să
caut pîine şi 1rană adevărată.
Am intrat prin magazia de cărbuni, la miezul nopţii. *îţiva servitori erau în camera din
faţa sufrageriei şi în cămară. Am 1otărît să mă ascund şi să aştept să se ducă
85
în camerele lor. Aş auzi, poate, ceea ce i-ar spune @orel &austinei, băiatului cu sprîn-
cenele groase, grasului sau lui Alee, orientalul cu oc1i verzi. Apoi, aş fura ceva de
mîncare şi aş căuta o cale de ieşire.
(n realitate, nu mă interesa discuţia lui @orel. e mine mă neliniştea vaporul, atît de
aproape de plaă, şi atît de posibila şi iremediabila plecare a &austinei.
5recînd prin 1ol am văzut o fantomă a =ratatului lui 'elidor pe care îl luasem cu mine
acum cincisprezece zileI era pe aceeaşi consolă de marmură verde, în acelaşi loc pe
consola de marmură verde. @i-am pipăit buzunarul2 am scos carteaI le-am comparat2
nu erau două eDemplare ale aceleiaşi cărţi, ci de două ori acelaşi eDemplar, înfă-şurînd
într-un nor de cerneală albastră, compactă, cuvîntul +S+, avînd ruptura oblică în
colţul de os, din afară... vorbesc desigur de o identitate eDterioară, pentru că nici
măcar n-am putut atinge cartea care stătea pe masă. @-am ascuns grăbit, ca să nu fiu
descoperit 3mai întîi de nişte femei, apoi de @orel4. Am trecut prin salonul cu acvariu
şi m-am ascuns în camera verde, după paravanul care forma un fel de căsuţă. rin-tr-o
crăpătură puteam să văd salonul acva-riului.

@orel dădea ordine2
K Aici să-mi puneţi o masă şi un scaun.
86
*elelalte scaune au fost aşezate la rînd, în faţa mesei, ca într-o sală de conferinţe.
într-un tîrziu, au intrat aproape cu toţii. A fost oarecare zgomot şi curiozitate, cîte un
surîs binevoitorI predomina însă acel calm născut din oboseală.
K Să nu lipsească nimeni, a spus @orel. -am să încep pînă nu vin toţi.
K %ipseşte 0ane.
K %ipseşte 0ane Hra6.
K Adevărat.
K Să ne ducem după ea.
K *ine s-o scoată acum din patN
K u poate lipsi.
K #oarme.
K u încep pînă cînd n-o văd aici.
K @ă duc s-o caut, a spus #ora.
K 5e însoţesc, a spus băiatul cu sprîn-cene groase.
Am vrut să transcriu cît mai fidel această discuţie. #acă acum nu pare naturală, de vină
sînt stilul sau memoria mea, ea a fost însă foarte firească. =ăzînd acei oameni, au-
zindu-i vorbind, nimeni nu se putea aştepta la o întîmplare miraculoasă sau la negarea
realităţii, ceea ce de fapt s-a şi întîmplat mai tîrziu 3deşi totul avea loc deasupra unui
acvariu luminat, deasupra peştilor cu coadă şi a lic1enilor, ca într-o pădure de coloane
negre4.
87
@orel a vorbit cu nişte persoane pe care n-am putut să le văd2
K 5rebuie să căutaţi în toată casa. +u l-am văzut mai demult intrînd în această
cameră.
#espre cine vorbeaN Am crezut atunci că interesul meu pentru comportamentul in-
truşilor ar putea fi definitiv satisfăcut.
K Am cercetat întreaga casă, a spus o voce aspră.
K -are importanţă, aduceţi-l, a răspuns @orel. @i s-a părut că acum eram într-
adevăr încolţit. =oiam să ies, dar m-am reţinut. îmi adusesem aminte că încăperile
făcute din oglinzi erau adevărate infernuri de torturi renumite. începeam să simt ame-
ninţarea căldurii.
@ai tîrziu, #ora şi băiatul au revenit adu-cînd cu ei o femeie bătrînă, alcoolizată 3pe
care o văzusem la bazinul de înot4. @ai veneau doi indivizi, servitori desigur, care se
ofereau să auteI s-au apropiat de @orel şi unul dintre ei i-a spus2
K u putem face absolut nimic. 3Am recunoscut vocea aspră de acum o
clipă.4
#ora i-a spus lui @orel2
K Ba6nes doarme în camera &austinei. imeni n-o să fie în stare să-l scoată de-a-
colo.
88
=orbiseră de Ba6nesN u m-am gîndit vreodată că vorbele #orei şi discuţia lui @orel
s-ar putea referi la altcineva. +i vorbeau despre căutarea cuiva, iar eu, speriat, eram
gata să descopăr în totul numai aluzii sau ameninţări care mă priveau. Abia acum îmi
trecea prin minte că poate niciodată n-am fost în atenţia acestor oameni... @ai mult
încă2 acum ştiu că ei nici nu mă pot căuta.
$are sînt sigur de astaN ?n om de bun-simţ ar putea crede ceea ce am auzit eu ieri
noapte sau ceea ce-mi imaginez că ştiuN ?n om de bun-simţ m-ar sfătui să uit coşma-
rul de a vedea în toate acestea doar o capcană întinsă pentru a mă prindeN
Pi dacă ar fi într-adevăr o capcană, de ce să fie una atît de complicatăN #e ce să nu fiu
arestat directN -ar fi o nebunie toată această obositoare reprezentaţieN
Sîntem obişnuiţi cu o anumită succesiune a lucrurilor, cu o vagă coerenţă a lumii.
Acum mi se propune o realitate sc1imbată, fantastică. Atunci cînd un om se trezeşte
din somn sau cînd moare, întîrzie pînă ce se smulge din spaimele somnului sau din
preocupările şi din mecanismele vieţii. Pi mie o să-mi vină greu acum să pierd obiceiul
de a mă teme de oamenii ăştia.
<
@orel avea în faţă nişte pagini de foiţă galbenă, scrise la maşină. %e-a scos dintr-un
castronaş de lemn de pe masă. în castronaş erau mai multe scrisori prinse cu ace şi tă-
ieturi de reclame din a0ting şi Motor 7oa6ting% Se prezentau preţurile navelor vec1i,
condiţiile de vînzare sau referinţe pentru revizia lor. Am văzut cîteva.
K %ăsaţi-l pe Ba6nes să doarmă, a spus @orel. îmi pare rău, dar, dacă încercaţi să-l
aduceţi, nu vom mai putea începe niciodată.
@orel a întins braţele şi a spus cu voce întretăiată2
K 5rebuie să vă fac o declaraţie. Surîdea nervos2 u este gravă. entru a nu comite
ineDactităţi, am 1otărît să citesc. =ă rog să ascultaţi. 3A început să citească paginile
galbene pe care le introduc în dosar. Azi-di-mineaţă, cînd am fugit de la muzeu, erau
pe masăI le-am luat de acolo.4
„=a trebui
vom să mă iertaţi
uita, desigur. pentrubună
Săptămîna această scenă, la început plictisitoare, apoi cumplită. $
pe care

entru mai multă claritate, am crezut potrivit să punem între g1ilimele ce era scris la maşină
în acele paginiI ceea ce apare fără g1ilimele sînt adnotaţii pe margine, cu creionul şi cu
aceleaşi caractere în care este scris restul urnalului. 5ota editorului
90
am trăit-o va atenua însă importanţa acestui fapt.
Botărîsem să nu vă spun nimic. -aţi fi fost cuprinşi de o nelinişte atît de firească. Aş
fi putut dispune de toţi, pînă în ultima clipă, fără acte de nesupunere, dar, cum sîn-tem
prieteni, aveţi dreptul să ştiţi."
îşi mişca oc1ii liniştit, surîdea, se încălzea puţinI a continuat cu avînt2
„Abuzul meu constă în faptul că v-am fotografiat fără autorizaţie. + limpede că nu-i
vorba de-o fotografie ca oricare altaI este ultima mea invenţie. în acea fotografie noi
vom trăi etern. (maginaţi-vă o scenă pe care se reprezintă complet viaţa noastră în
aceste şapte zile, o scenă pe care să ucăm. 5oate actele noastre au rămas înregistrate."
K *e neobrăzare, a strigat un bărbat cu mustăţile negre şi dinţii ieşiţi în afară.
K Sper să fie o glumă, a spus #ora. &austine nu surîdea. ărea indignată. „%a sosire v-
aş fi putut spune2 =om trăi
veşnic. oate că străduindu-ne să menţinem o continuă veselie am fi stricat totul. @-
am gîndit că orice săptămîna pe care o vom petrece împreună, dacă nu ne simţim
obligaţi să folosim bine timpul, va fi plăcută. -a fost aşaN Astfel încît v-am oferit o
veşnicie agreabilă. #esigur, creaţiile oamenilor nu sînt perfecte. Aici lipsesc cîţiva
prieteni. *laude

s-a scuzat, lucrează la ipoteza, sub formă de roman şi de abecedar teologic, a unui dez-
acord între #umnezeu şi individ, ipoteză care i se pare capabilă să-l facă nemuritor şi
deci nu vrea să fie întrerupt. @adeleine nu mai merge la munte de doi ani, temîn-du-se
pentru sănătatea ei. %eclerc a promis să se ducă în &lorida cu familia #avies."
Apoi a adăugat2
K 'ietul *1arlie, este limpede...
#upă tonul său mai apăsat pe cuvîntul bietul, după solemnitatea mută a scenei, după
cele cîteva mişcări de scaune şi sc1imbări de poziţie care-au urmat, am conc1is
imediat că acel *1arlie murise, mai precis că murise de curînd.
arcă dorind să liniştească spiritele, @o-rel a spus2
Kîl am însă. #acă vreunul vrea să-l vadă, pot să i-l arăt. A fost una dintre primele
mele încercări care au dat rezultate.
S-a oprit. @i se pare că a observat noua sc1imbare din sală 3la început se trecuse de la
o plictiseală binevoitoare la nelinişte, cu o uşoară dezaprobare pentru proasta inspiraţie
de-a pomeni despre un mort într-o atmosferă de veselie, acum însă sala era perpleDă,
îngrozită4.
A revenit cu grabă la 1îrtiile galbene2
L
„*reierul meu a avut de multă vreme doar două preocupări principale2 să conceapă
invenţiile mele şi să se gîndească la... 3Simpatia dintre @orel şi sală s-a restabilit din
nou.4 #e eDemplu, tai paginile unei cărţi, mă plimb, îmi încarc pipa şi-mi imaginez o
viaţă fericită cu..."
&iecare întrerupere provoca un ropot de aplauze.
„*înd am desăvîrşit
imaginaţie, invenţia,
apoi ca un proiect mi-a trecut să
incredibil, prin gînd,perpetuă
confer mai întîi realitate
ca o simplă temă mele
fanteziei pentru
sentimentale...
*redinţa că sînt superior şi convingerea că este mai uşor să inspiri dragoste unei femei
decît să creezi ceruri m-au făcut să acţionez spontan. Speranţele de a-i inspira dragoste
au rămas zadarniceI n-am cîştigat prietenia ei dătătoare de încredereI nu mai am nici
puterea şi nici curaul de-a privi viaţa drept în faţă.
Ar fi trebuit să urmez o tactică, să urzesc planuri." 3@orel a sc1imbat tonul, ca şi cum
ar fi vrut să atenueze gravitatea celor spuse.4 „#in capul locului trebuia sau s-o
conving să venim singuri 3ceea ce era imposibil, nu am văzut-o singură de cînd i-am
mărturisit pasiunea mea4, sau s-o răpesc 3ceea ce însemna să ne luptăm la infinit4.
eţineţi
;
că, de data asta, nu e nici o eDagerare în cu-vîntul infinit%. Apoi a modificat mult
această parte. A spus, mi se pare, că se gîndise s-o răpească şi a încercat cîteva glume.
„Acum vă voi eDplica invenţia mea."
înă aici un discurs dezordonat şi respingător. @orel, monden om de ştiinţă, cînd lasă
sentimentele şi intră în domeniul lui te1nic, dobîndeşte o mai mare precizieI eD-
primarea lui continuă să fie dezagreabilă, plină de cuvinte te1nice, căutînd în zadar un
impuls oratoric, dar devine mai clară. *ititorul poate să-şi dea singur seama de asta2
„*are esteservindu-ne
limitareI funcţia radiotelefonieiN Să suprime,
de transmiţătoare în ceeaputem
şi receptoare, ce priveşte auzul, o într-o
să ne întîlnim anumită
conversaţie cu @adeleine, în această cameră, deşi ea poate fi la mai mult de douăzeci

de mii de Filometri, în împreurimile Cuebe-cului. 5eleviziunea face acelaşi lucru în
ceea ce priveşte imaginea. #acă obţinem vibraţii mai rapide sau mai lente, am putea
eDtinde aceste realizări şi la alte simţuri, la toate celelalte simţuri.
*adrul ştiinţific al acestor miloace era de cîtăva vreme aproDimativ următorul2
în ceea ce priveşte imaginea2 televiziunea, cinematograful, fotografiaI
/
în ceea ce priveşte sunetul2 radiotelefo-nia, fonograful, telefonul.

*oncluzie2
înă de curînd, ştiinţa se mulţumise să lărgească limitările spaţiale şi temporale ale
auzului şi văzului. @eritul primei părţi a lucrărilor mele constă în a fi înlăturat o
tradiţională apatie şi a fi continuat, pe drumuri aproape paralele, raţionamentul şi în-
văţăturile savanţilor care, prin invenţiile pe care le-am menţionat, au făcut ca lumea să
fie mai bună.
=reau să-mi eDprim recunoştinţa faţă de industriaşii care, atît în &ranţa 3Societe *lu-
nie4, cît şi în +lveţia 3Sc1Eac1ter, de la SanFt Hallen4, au înţeles importanţa
cercetărilor mele şi mi-au desc1is uşile discretelor lor laboratoare.
*omportarea colegilor mei însă nu ustifică acelaşi sentiment.
*înd m-am dus în $landa să stau de vorbă cu celebrul energo-electrician 0an =an
Beuse, inventatorul unei maşini rudimentare care

$misiunea telegrafului mi se pare deliberată. @orel este autorul unui opuscul >ue nous en6voie
DieuJ 3cuvintele primului mesa @orse4I răspunsul lui2 un "eintre inutile et une invention indisrete
5un "itor inutil #i o invenţie indisret!% *u toate acestea, tablouri ca Lafa(ette şi erule murind sînt
incontestabile. 5ota editorului
9
ar permite detectarea minciunii, am găsit multe cuvinte de încuraare şi, trebuie să o
spun, o ignitoare neîncredere.
#e atunci am lucrat singur.
Am început să caut unde şi vibraţii nebănuite, imaginînd totodată instrumente spre a le
capta şi transmite. Am obţinut, cu relativă uşurinţă, senzaţiile olfactive, dar cele
termice şi tactile mi-au pus la încercare întreaga perseverenţă.
A trebuit, în plus, să perfecţionez miloacele eDistente. *ele mai bune rezultate onorau
pe fabricanţii de discuri de fonograf. #e mult se putea afirma că, în ceea ce priveşte
vocea, nu ne mai temeam de moarte. (maginile însă fuseseră înmagazinate eDtrem de
defectuos, prinimaginilor
spre reţinerea fotografiecare
şi cinematograf. Amoglindă.
se formează în orientat această parte a muncii mele
$ persoană, un animal sau un lucru sînt, în faţa aparatelor mele, ca o staţie care emite
concertul pe care dumneavoastră îl ascultaţi la radio. #acă desc1ideţi receptorul de
unde olfactive, veţi simţi parfumul iasomiilor de la pieptul @adeleinei, fără s-o vedeţi.
#esc1izînd sectorul de unde tactile, veţi putea dezmierda părul ei, invizibil şi suav, şi
veţi putea învăţa, precum orbii, să cunoaşteţi lucrurile cu mîinile. #ar dacă
O
desc1ideţi tot ansamblul receptoarelor, apare @adeleine, întreagă, reprodusă, identicăI
nu trebuie să uitaţi că e vorba de imagini eDtrase de pe oglinzi, cu sunete, rezistenţă la
pipăit,
imagini.gust,
#acămiros,
acumtemperatură perfect sincronizate.
ar apărea imaginile imeni
noastre, nu m-aţi nu va
crede. admite
=-ar fi maicăuşor
sînt să vă
înc1ipuiţi că am angaat o trupă de actori, de sosii neverosimile.

Aceasta este prima parte a maşiniiI a doua parte înregistrează, iar a treia proiectează.
@aşina nu are nevoie de ecrane şi nici de 1îrtii, proiecţiile ei fiind bine primite de în-
treg spaţiul, indiferent dacă e zi sau noapte. entru a fi mai clar, mă voi încumeta să
compar părţile maşinii cu televizorul care prezintă imagini emise de surse mai mult
sau mai puţin îndepărtateI cu camera de luat vederi care filmează imaginile ce apar la
televizorI cu aparatul de proiecţie cinematografică.
@ă gîndeam să coordonez ceea ce receptează aparatele mele şi să iau scene din viaţa
noastră2 o după-amiază cu &austine, momente de conversaţie cu dumneavoastrăI aş fi
compus astfel un album de prezenţe foarte durabile şi clare reprezentînd moştenirea
unor momente, destinată altor timpuri, moştenire pe placul fiilor, prietenilor şi ge-
neraţiilor care vor avea alte obiceiuri.
:
într-adevăr, îmi înc1ipuiam că, c1iar dacă reproducerile obiectelor ar fi obiecte, cum o
fotografie a unei case este un obiect care reprezintă pe altul, reproducerile de animale
şi de plante nu vor fi nici animale, nici plante. +ram sigur că simulacrele mele de per-
soane vor fi lipsite de conştiinţă de sine 3ca personaele unui film cinematografic4.
Am avut însă o surpriză2 după multă muncă, asamblînd armonios acele date, m-am
întîlnit cu persoane reconstituite care, dacă deconectam aparatul proiector, dispăreau,
trăind numai momentele înregistrate, relu-înd şi repetînd neîncetat scenele ca şi cum ar
fi făcut parte dintr-un disc sau dintr-un film perpetuuI nimeni, însă, nu le putea deosebi
de persoanele vii, ele circulînd ca în altă lume ce se ciocneşte accidental de lumea
noastră. #acă acordăm persoanelor din urul nostru conştiinţă şi tot ceea ce ne deose-
beşte de obiecte, nu eDistă nici un argument valabil pentru a refuza conştiinţă
persoanelor
$ createsimţurile,
dată asamblate de aparatele mele.
apare sufletul. 5rebuia să ne aşteptăm. @adeleine era
prezentă pentru văz, @adeleine era prezentă pentru auz, pentru gust, pentru miros,
pentru pipăit, în sfîrşit era în întregime @adeleine." ,
<
Am spus că eDprimarea scrisă a lui @o-rel e stîngace, cu multe cuvinte te1nice cău-
tînd în zadar un anume impuls oratoricI prostul-gust e însă evident2
„=ă vine greu să admiteţi un sistem de reproducere a vieţii atît de artificial şi mecanicN
Amintiţi-vă că din cauza incapacităţii noastre de a vedea mişcările prestidigitatorului,
acestea se presc1imbă în magie.
entru a oare
5rebuie obţine
să reproduceri
se numeascăvii, amceea
viaţă nevoie
ce edegravat
emiţători
pe unvii. +u ceea
disc, nu creez
ce seviaţă.
manifestă
prin funcţionarea fonografului, dacă eu apăs pe un butonN Să insist că tot ceea ce
trăieşte, de pildă mandarinii c1inezi, depinde de butoane pe care forţe necunoscute le
pot acţionaN #umneavoastră înşivă, de cîte ori vă veţi fi întrebat despre destinul
oamenilor şi veţi fi meditat la vec1ile întrebări2 încotro ne îndreptămN ?nde întîrziem,
la fel ca neauzite muzici pe un disc, pînă ce #umnezeu ne porunceşte să ne naştemN
u per-cepeţi un paralelism între destinele oamenilor şi cel al imaginilorN
(poteza că imaginile au suflet pare confirmată de efectele maşinii mele asupra persoa-
nelor, animalelor şi plantelor emiţătoare.
+
limpede că nu am auns la aceste rezultate decît după numeroase eşecuri parţia-
le. @i-amintesc că primele probe le-am făcut cu funcţionarii *asei Sc1Eac1ter. &ără
să-i previn, desc1ideam aparatele şi îi înregistram lucrînd. eceptorul era imperfect, nu
asambla armonios datele, imaginea nu coincidea de eDemplu cu rezistenţa la pipăitI
uneori erorile erau imperceptibile pentru martori neeDperimentaţi, dar alteori diferenţa
era mare."
Stoever l-a întrebat2
Koţi să ne arăţi toate astea prin imaginiN
K #acă vreţi, de ce nu, dar vă avertizez că unele fantome sînt cam ciudate, răspunse
@orel.
K &oarte bine, a spus #ora, arată-ni-le, puţină distracţie nu strică niciodată.
K +u vreau să le văd, a continuat Stoever, pentru că-mi amintesc de unele decese
ineDplicabile la *asa Sc1Eac1ter.
K 5e felicit, a spus Alee, înclinîndu-se. Am găsit unul care să creadă.
Stoever a răspuns înfuriat2
K (diotule, n-ai auzit că şi *1arlie a fost înregistratN *înd @orel era la SanFt Hallen,
au început să moară pe rînd funcţionarii *asei Sc1Eac1ter. %e-am văzut fotografiile în
reviste, îi voi recunoaşte.
@orel a ieşit din cameră ameninţător, tremurînd.
88
M u-4A
t Sg
*ei rămaşi strigau2
K ?ite, l-ai ignit, a spus #ora. 5rebuie să mergem după el.
K + de necrezut să-i faci asta lui @orel. Stoever a insistat2
K #ar dumneavoastră nu înţelegeţiN
K @orel e nervos, nu văd de ce trebuia să-l insulţi.
K #umneavoastră nu înţelegeţiN strigă din nou Stoever înfuriat. *u aparatul lui l-a
înregistrat pe *1arlie şi *1arlie a muritI a înregistrat funcţionari de la *asa Sc1Eac1ter
care au murit apoi în mod misterios. Acum ne spune că ne-a înregistrat şi pe noi.
K Pi încă n-am murit, spuse (rene.
K #ar s-a înregistrat şi pe sine însuşi.
K u înţelegeţi că totul e o glumăN
K *1iar şi supărarea lui @orel e o glumăI eu nu l-am văzut niciodată supărat.
K *u toate acestea, @orel s-a purtat urît, spuse cel cu dinţii ieşiţi în afară. Ar fi putut
să ne prevină...
K @ă duc să-l caut, a spus Stoever.
K Stai aiciJ a strigat #ora.
K @ă voi duce eu, a spus cel cu dinţii ieşiţi în afară.
K #ar nu ca să-l insulţiI să-i ceri să ne ierte şi să continue.
S-au îmbulzit în urul lui Stoever, încer-cînd insistent să-l calmeze.
ioi <9O;
#upă un moment s-a întors omul cu dinţii ieşiţi în afară.
K u vrea să vină. e roagă să-l iertăm. A fost imposibil să-l aduc.
&austine, #ora şi femeia bătrînă au plecat.
-au mai rămas
tiţi, serioşi. decîtauAlee,
în sfîrşit dinţosul,
plecat şi ei. Stoe-ver şi (rene. ăreau că se înţeleg, erau liniş-
Auzeam vorbindu-se în 1ol, pe scară. %uminile au fost stinse şi casa a rămas într-o
umbră vineţie de zori. Am aşteptat cu atenţia încordată... u era nici un zgomot şi
aproape nici o rază de lumină. S-or fi dus să se culce sau stăteau la pîndă ca să mă
prindăN u ştiu cît timp am stat acolo, tre-murînd, pînă cînd am început să merg 3poate
numai ca să-mi aud paşii şi să am dovada unei eDistenţe4 fără să-mi dau seama că
făceam tocmai ceea ce presupuşii mei urmăritori aşteptau.
@-am dus pînă la masă, am băgat 1îr-tiile în buzunar. @-am gîndit, cu teamă, că
încăperea nu avea ferestre, că trebuia să trec prin 1ol. Am mers eDtrem de încetI casa-
mi părea nesfîrşită. Am stat nemişcat în uşa 1olului. în sfîrşit, am mers încet, în tăcere,
pînă la o fereastră desc1isăI am sărit şi-am luat-o la fugă.
8L
*înd am auns în părţile de os ale insulei, am încercat un sentiment confuz de nemul-
ţumire că n-am fugit din prima zi, că am vrut să cercetez misterele acestor oameni.
+Dplicaţiile lui @orel mi se păreau tot o manevră a poliţiei şi nu-mi iertam că n-am
înţeles mai repede acest lucru.
'ănuiala mea era absurdă, dar motivată. *ine s-ar încrede într-o persoană care-ar
spune2 eu #i u tovar!#ii mei sîntem doar a"arenţe, sîntem doar un nou fel de fotografiiJ în
cazul meu neîncrederea era încă şi mai ustificată pentru că am fost acuzat de o crimă,
am fost condamnat la înc1isoare pe viaţă, iar prinderea mea ar putea fi misiunea sau
c1iar speranţa lui de avansare.
*um eram însă obosit, făcînd vagi proiecte de fugă, am adormit imediat. Avusesem o
zi foarte agitată.
Am visat-o pe &austine. =isul era trist, emoţionant. e despărţeam, vasul pleca şi
veneau s-o caute. Apoi eram din nou singuri, despărţindu-ne cu dragoste. în vis am
plîns şi m-am trezit cu o mare deznădede pentru că &austine plecase, dar şi cu mîn-
gîierea că ne mărturisiserăm iubirea. @-am temut că în timpul somnului &austine va fi
plecat cu adevărat. @-am sculat. =asul într-adevăr plecase. #urerea mea a fost imensă
şi am luat 1otărîrea de a mă sinucide,
8;
dar, ridicînd oc1ii, i-am văzut pe Stoever, pe #ora şi pe ceilalţi la marginea colinei.
u mai trebuia s-o văd pe &austine, ştiam că sînt singur şi nu mai conta dacă revenea
sau nu aparenţa femeii.
Am înţeles că era adevărat ceea ce spusese @orel cu cîteva ore mai devreme 3dar poate
că n-a spus-o, pentru prima dată, doar cu cîteva ore înainte, ci cu cîţiva ani, şi o repeta
pentru că era înregistrat în cursul săptămînii, pe discul etern4.
Am simţit repulsie, aproape scîrbă pentru aceşti oameni cu neobosita, repetata lor
activitate. Au apărut de multe ori, sus, pe maluri. Să stai pe o insulă locuită de fantome
artificiale era cel mai insuportabil coşmar, însă să fii îndrăgostit de una dintre acele
imagini era mai rău decît să fii îndrăgostit de o fantomă 3deşi am vrut întotdeauna ca
persoana iubită să aibă o eDistenţă fantomatică4.
=oi adăuga în continuare paginile 3de 1îr-tie galbenă4 pe care @orel nu le-a citit2
„*onfruntat cu imposibilitatea de a înfăptui primul meu proiect K de-a o duce acasă şi
de-a înregistra o scenă de fericire personală sau reciprocă K, am conceput un altul
care este, cu siguranţă, mai bun.
8/
Am descoperit această insulă în împreurările pe care le cunoaşteţi. 5rei condiţii mi-au
recomandat-o2 . mareeleI L. recifurileI ;. luminozitatea.

egularitatea obişnuită a mareelor lunare şi abundenţa mareelor meteorologice asigură
aproape constant forţa motrice. ecifurile sînt un vast sistem de metereze împotriva
invadatorilorI un singur om le cunoaşte, iar acesta este căpitanul nostru, @cHregorI dar
am avut griă să elimin aceste pericole. %uminozitatea limpede, dar nu orbitoare, ne
permite să sperăm o pierdere minimă în captarea imaginilor.
=ă mărturisesc că, o dată descoperite aceste generoase calităţi, n-am ezitat să-mi in-
vestesc averea în cumpărarea insulei, în construirea muzeului, a bisericii şi a bazinului
de înot. Am înc1iriat acel vas de transport pe care dumneavoastră îl numiţi (a0t,
pentru ca venirea noastră aici să fie cît mai plăcută.
*uvîntul mu$eu, pe care-l folosesc pentru a desemna această casă, este o reminiscenţă
din timpul în care lucram la proiectele invenţiei mele, fără să-i cunosc anvergura.
Atunci mă gîndeam să construiesc albume mari, ca un fel de muzee familiale ori pu-
blice ale acestor imagini.
89
A venit momentul să vă spun că această insulă, cu clădirile ei, este paradisul nostru
particular. Am luat cîteva precauţii K fizice şi morale K de apărare, precauţii care
cred că o vor protea. Aici vom eDista veşnic 3deşi mîine dimineaţă vom pleca4, re-
petînd neîncetat momentele săptămînii fără a ieşi vreodată din conştiinţa pe care am
avut-o în timpul înregistrăriiI aceasta ne va permite să ne simţim într-o viaţă mereu
nouă, deoarece, în fiecare moment al proiecţiei, nu vom avea alte amintiri în afara
celor avute în momentul corespunzător înregistrării, dar şi pentru că viitorul, mereu
lăsat în urmă, îşi va menţine întotdeauna atributele sale."
(ntruşii apar din cînd în cînd. (eri l-am văzut pe maluri pe Ba6nesI acum două zile pe
Stoever
vreau şi pepun
să-mi (rene, iarînaziordine,
viaţa pe #ora şi pe să-mi
trebuie celelalte femei. Apariţia
îndepărtez lorlamă
atenţia de tulburăI
aceste dacă
imagini.
Sînt foarte tentat să distrug proiectoarele 3care fără îndoială că se află în subsol4 sau să
sparg rotorulI mă abţin însă şi nu vreau

întotdeauna; cît priveşte durata nemuririi noastre, aparatele simple şi din materiale de cali-
tate sînt mai puţin perisabile decît etalonul metrului păstrat la aris. 5ota lui Morel
8O
să mă ocup de tovarăşii de pe insulă deoarece mi se pare că nu mai au mult pentru a se
transforma în obsesii.
5otuşi nu cred că mă ameninţă acest pericol. @ă preocupă prea mult supravieţuirea2
apa, foamea, 1rana.
Acum caut o modalitate de a-mi instala un patI dacă rămîn în părţile de os ale insulei,
nu voi găsi această modalitateI copacii sînt putrezi şi nu mă pot ţine. Sînt însă 1o-tărît
să-mi sc1imb situaţia. în timpul mare-elor mari nu dorm, iar în celelalte zile inundaţiile
mai mici au loc întotdeauna la altă oră în timpul somnului meu. u mă pot obişnui cu
această baie. u pot să adorm, gîndindu-mă la momentul în care apa, noroioasă şi
călduţă, îmi va acoperi faţa şi mă va sufoca instantaneu. u vreau să mă surprindă
creşterea apei, dar oboseala mă învinge şi apa vine, în tăcere, ca o vaselină de bronz,
invadîndu-mi plămînii. ezultatul este o oboseală dureroasă, o predispoziţie spre
enervare şi o descuraare în faţa oricărei dificultăţi.
Am citit 1îrtiile galbene. Hăsesc că a deosebi limitele spaţiale sau temporale de mi-
loacele de a le depăşi duce la confuzie. Ar trebui poate spus2 Mi:loae de aes #i mi:loae
de aes #i onservare% adiotelefonia,
8:
televiziunea, telefonul sînt eDclusiv miloace de aes cinematograful, fotografia, fo-
nograful K adev!rate ar0ive K sînt miloace de aes #i onservare%
5oate aparatele care anulează limitările sînt deci miloace de acces 3ca să obţii însă
fotografia sau discul trebuie mai întîi să înregistrezi imaginea sau sunetul4.
5ot astfel, nu e imposibil ca orice limitare să fie în definitiv de natură spaţială... într-un
loc sau altul se vor fi aflînd, fără îndoială, imaginea, consistenţa, vocea celor care nu
mai trăiesc 5nimi nu se "ierde%%%%
ăstrez o speranţă, şi pentru asta trebuie să mă duc în subsolul muzeului, să studiez
maşinile.
@-am gîndit la cei ce nu mai trăiesc2 cînd-va cei ce captează undele îi vor asambla din
nou în lume. Am avut iluzia de a realiza ceva asemănător eu însumi. oate că voi
inventa un sistem capabil să recompună prezenţele morţilor. oate că voi dota aparatul
lui @orel cu un dispozitiv care să-l împiedice să capteze undele emiţătoarelor vii 3care
au, desigur, mai mult relief4.
emurirea va putea germina în toate fiinţele, în cele dispărute şi în cele vii. #ar, vaiJ
morţii din orice timp ni se vor arăta într-o pădure de apariţiiJ entru a forma un singur
om, c1iar dezagregat, dar numai din
8<
elementele lui, fără nimic străin, ar trebui să ai dorinţa răbdătoare a lui (sis atunci cînd
l-a recompus pe $siris.
@enţinerea în stare de funcţionare a sufletelor, pe termen nelimitat, este asigurată. Sau,
mai bine zis, va fi complet asigurată în ziua cînd oamenii vor înţelege că, pentru a-şi
apăra locul pe pămînt, trebuie să predice şi să practice malt1usianismul.
+ trist că @orel şi-a ascuns invenţia pe această insulă. oate mă înşel, poate că @orel e
un persona celebru. #acă nu, ca premiu pentru a fi comunicat invenţia, aş putea obţine
de la urmăritorii mei graţierea care nu mi se cuvine. #ar dacă @orel nu a comunicat
invenţia, poate o va fi făcut vreunul dintre prietenii săi. $ricum, e ciudat că atunci cînd
am plecat din *aracas nu se vorbea despre aşa ceva.
@i-am dominat repulsia pe care o simţeam pentru imagini. Acum nu mă mai supără.
5răiesc confortabil la muzeu, eliberat de îngriorarea faţă de creşterea apelor. #orm
bine, sînt odi1nit şi am din nou puterea care mi-a permis să-i amăgesc pe urmăritori şi
să aung pe această insulă.
+ adevărat, contactul cu imaginile, mai ales dacă sînt neatent, îmi produce o uşoa-
8
ră indispoziţieI dar asta va trece şi însuşi faptul că le pot ignora presupune că m-am
obişnuit cu ele.
@-am obişnuit s-o văd pe &austine ca pe-un simplu obiect, fără să mă emoţionez. #in
curiozitate, o urmăresc de vreo douăzeci de zile. în urmărirea aceasta am în-tîmpinat
puţine greutăţi, deşi uşile înc1ise fără c1ei sînt imposibil de desc1is 3pentru că, dacă
erau înc1ise cînd s-a înregistrat scena, trebuie să fie la fel cînd se proiectează4. Aş
putea să le forţez, dar mă tem că o stricăciune parţială ar deregla întregul aparat 3cred
că e improbabil4.
*înd se retrage în camera ei, &austine încuie uşa. într-o singură împreurare n-ar fi cu
putinţă doi
aceştia să intru fără s-oînating,
ies repede. şi anume
noaptea aceea, atunci cînd
în prima o însoţescam
săptămîna, #ora şi Alee.
rămas Apoi în
pe coridor
faţa uşii înc1ise, la gaura c1eii, prin care n-am văzut nimic. Săptămîna următoare am
vrut să privesc de-afară şi-am mers K înfrun-tînd pericolul K pe cornişă, rănindu-mi
mîinile şi genunc1ii de asperităţile pietrei pe care o strîngeam în braţe speriat 3e la o
înălţime de cinci metri4. erdelele m-au împiedicat să văd.
8
#ata viitoare voi învinge teama pe care o mai am şi voi intra în cameră cu &austine,
#ora şi Alee.
etrec celelalte nopţi de-a lungul patului &austinei, pe podea sau pe o rogoină şi sînt
emoţionat privind-o cum se odi1neşte ig-norînd că dormim împreună.
?n om singur nu poate face maşini şi nici nu poate înregistra imagini, decît sub o
formă imperfectă, descriindu-le sau dese-nîndu-le pentru alţii, mai norocoşi.
entru mine probabil că e imposibil să descopăr ceva privind maşinile2 ermetice, ele
vor funcţiona mereu ascultînd numai de intenţiile lui @orel. @îine voi şti cu siguranţă
acest lucru. Astăzi n-am putut să mă duc la subsol pentru că am petrecut toată după-
amiaza strîngînd alimente.
Ar fi groaznic să presupun că, dacă într-o zi imaginile nu vor mai fi, eu sînt cel care le-
a distrus. #impotrivă, intenţionez să le salvez prin acest raport, ele fiind ameninţate de
invaziile mării şi ale 1oardelor care se propagă prin înmulţirea populaţiei. @ă doare
gîndul că şi ignoranţa mea, apărată de această bibliotecă K fără o carte folositoare în
domeniul ştiinţific K, le ameninţă poate.

u insist asupra pericolelor care pîndesc această insulă, pămîntul, oamenii, dacă ig-
norăm profeţiile lui @alt1usI în ce priveşte marea, trebuie să spun că la fiecare dintre
mareele mari m-am temut de naufragiul total al insuleiI într-o cafenea de pescari din
a-baul, am auzit că insulele +llice sau ale lagunelor sînt instabile, unele dispar şi
apar altele. 3@ă aflu oare în acel ar1ipelagN Sicilianul şi $mbrellieri sînt singurii care
ar putea şti.4
+ste uimitor faptul că invenţia l-ar fi înşelat c1iar şi pe inventator. +u am crezut că
imaginile trăiau, dar situaţia mea nu era identică cu cea a lui @orel2 @orel imaginase
totul, fusese de faţă şi condusese dezvoltarea operei saleI pe cînd eu am cunoscut-o
terminată, funcţionînd.
Această orbire a inventatorului în ceea ce priveşte propria invenţie ne uluieşte şi ne
recomandă prudenţă în udecată... oate generalizez în privinţa abisurilor din sufletul
unui om, scoţînd o morală dintr-o particularitate a lui @orel.
Aplaud orientarea pe care a dat-o, desigur în mod involuntar, încercărilor sale de
perpetuare a omului2 el s-a limitat să conserve senzaţiileI şi, înşelîndu-se, a prezis to-
tuşi adevărul2 omul va supravieţui. în toate astea trebuie văzut triumful vec1ii mele
aDiome2 nu trebuie încercat să se păstreze viu întreg corpul.
L
@otive întemeiate ne fac să respingem speranţele lui @orel. (maginile nu trăiescI
totuşi, mi se pare că acest aparat premerge inventarea altuia, care va cerceta dacă ima-
ginile simt şi gîndesc 3sau, cel puţin, dacă au gîndurile şi senzaţiile subiecţilor din
timpul eDpuneriiI e clar că relaţia dintre conştiinţele 3N4 lor şi aceste gînduri şi senzaţii
nu se va putea verifica4. Aparatul, foarte asemănător celui actual, va studia gîndurile şi
senzaţiile sale
gîndurile emiţătoruluiI la oarecare
şi senzaţiile distanţă de
vizuale, auditive, &austine,
tactile, vom sau
olfactive putea avea de eDemplu
gustative.
într-o bună zi se va inventa un aparat şi mai compleD. *eea ce a fost gîndit şi simţit în
timpul vieţii K sau în timpul eDpunerilor K va constitui un alfabet, cu care imaginea
va aunge să cuprindă totul 3după cum noi, cu literele unui alfabet, putem înţelege şi
compune orice cuvînt4. =iaţa va fi deci un depozit al morţii. #ar nici atunci imaginea
nu va fi vie pentru că obiecte esen-ţialmente noi nu vor eDista pentru ea. =a cunoaşte
doar ceea ce a simţit sau gîndit cîndva subiectul sau combinaţiile ulterioare a ceea ce a
simţit sau gîndit.
însă faptul că noi, ca fiinţe vii, nu putem înţelege nimic în afara timpului şi a spaţiului
poate sugera că viaţa noastră nu este
;
prea diferită de supravieţuirea obţinută cu acest aparat.
*înd spirite mai subtile decît @orel se vor ocupa de invenţie, omul va alege un loc
retras, agreabil, va aduna în urul său persoanele pe care le iubeşte mai mult şi va dăi-
nui într-un paradis intim. $ astfel de grădină, dacă imaginile care vor dăinui sînt
înregistrate în momente diferite, ar adăposti nenumărate paradisuri, ale căror populaţii,
necunoscîndu-se între ele, ar funcţiona concomitent, fără ciocniri, aproape în aceleaşi
locuri. Ar fi, din păcate, paradisuri vulnerabile, pentru că imaginile nu i-ar putea vedea
pe oameni, iar oamenii, dacă nu-l ascultă pe @alt1us, ar avea nevoie într-o bună zi de
pămîntul celui mai neînsemnat dintre paradisuri şi i-ar distruge pe ocupanţii lui lipsiţi
de apărare sau i-ar izola în posibilitatea inutilă a aparatelor deconectate ale lui @orel.

#upă paragraful2
4ome, Malt0us, and in 4ieronian "rose S0oE E0at a rutting Po"ulation groivs, Hntil t0e "rodue of t0e Soil is
s"ent, And 7rats e"ire for la@ of Aliment
autorul se lansează într-o apologie, elocventă şi cu argumente deloc noi, a lui 51omas obert
@alt1us şi a =ratatului său asu"ra "rini"iului "o"ularii% #in motive de spaţiu, am eliminat-o.
5ota
/ editorului
Am veg1eat timp de şaptesprezece zile. ici un îndrăgostit n-ar fi descoperit motive
pentru a-i suspecta pe @orel şi pe &aus-tine.
u cred că @orel s-a referit la ea în discursul lui 3deşi a fost singura care nu l-a luat în
rîs4. Admiţînd însă că @orel ar fi îndrăgostit de &austine, cum se poate afirma că
&austine ar fi îndrăgostită de elN
#ar dacă vrem să fim neîncrezători, ocazia nu va lipsi niciodată. într-o după-amiază se
plimbă la braţ între palmieri şi muzeu. + ceva ciudat în această plimbare a doi prieteniN
rin insistenţa mea de a acţiona sub deviza ostinato rigore, supraveg1erea a atins un
nivel
trolul care
a fostmătotonoreazăI n-am
atît de sever peţinut seamacanici
sub mese si ladeînălţimea
incomoditate şi nicia privirilor.
obişnuită de mîndrie2 con-
(ntr-o seară, în sufragerie, şi în altă seară, în 1ol, picioarele se ating. #acă accept ma-
liţia, de ce să resping neatenţia sau întîm-plareaN
epet2 nu eDistă proba definitivă că &austine ar fi îndrăgostită de @orel. oate originea
acestei bănuieli e în egoismul meu. $ iubesc pe &austineI &austine e raţiunea a tot ceea
ce eDistăI mi-e frică să nu fie îndrăgostită2 rostul faptelor e s-o demonstreze.
9
*înd eram îngriorat, simţindu-mă 1ăituit de poliţie, apariţiile de pe insulă se mişcau
ca piesele de şa1, urmărind o întreagă strategie spre a mă captura.
@orel s-ar înfuria dacă i-aş face publică invenţia. Sînt sigur de asta şi nu cred că furia
lui ar putea fi evitată prin elogii. rietenii săi, c1iar şi &austine, s-ar uni într-o in-
dignare comună. #ar dacă ea s-o fi certat cu el 3nu participa la rîsul general din timpul
discursului4, poate se va alia cu mine.
ămîne ipoteza morţii lui @orel. în acest caz, vreun prieten de-al lui ar fi publicat in-
venţia. #acă nu, ar trebui să presupunem o moarte colectivă, o ciumă sau un naufragiu.
+ de necrezutI rămîne însă ineDplicabil faptul că nu se ştia nimic despre invenţie atunci
cînd am plecat din *aracas.
$ eDplicaţie ar fi aceea că @orel n-ar fi fost crezut, că ar fi fost considerat nebun sau,
aşa cum am crezut la început, că toţi ar fi fost nebuni, iar insula un ospiciu.
Aceste eDplicaţii cer tot atîta imaginaţie ca şi epidemia sau naufragiul.
#acă aş aunge în +uropa, America sau 0aponia, aş trece mai întîi printr-o perioadă
dificilă. Aş trece drept un mare şarlatan K înainte de a trece drept mare inventator K,
apoi ar veni acuzaţiile lui @orel şi poate un ordin de arestare de la *aracas. Ar fi foarte
O
trist ca invenţia unui nebun să mă pună într-o asemenea situaţie.
5rebuie să mă conving însă că nu-i necesar să fug. A trăi alături de aceste apariţii e o
fericire. #acă urmăritorii mei aung aici, vor uita de mine în faţa minunii acestei lumi
inaccesibile. =oi rămîne deci.
#ac-aş întîlni-o pe &austine, cum aş mai face-o să rîdă povestindu-i despre toate îm-
preurările în care m-am adresat imaginii ei, îndrăgostit şi plîngînd în 1o1ote. *red că
acest gînd a devenit un viciuI îl pun pe 1îrtie pentru a-l îngrădi, pentru a vedea că nu e
o vraă, pentru a-l abandona.
+ternitatea rotativă poate fi atroce pentru spectator, dar satisfăcătoare pentru eroii săi.
Aceştia sînt feriţi de veşti proaste şi de boli, trăiesc mereu ca şi cum ar fi pentru prima
dată, fără să-si amintească trăirile anterioare identice. în afară de asta, repetiţia nu e
implacabilă, datorită întreruperilor impuse de regimul mareelor.
&iind obişnuit să văd o viaţă care se repetă, o găsesc pe-a mea cu totul întîmplătoare.
(ntenţiile de corectare sînt zadarnice fiindcă pentru mine nu eDistă data viitoare, fiecare
moment fiind unic, distinct, uneori pierdut în nepăsare. + adevărat însă că nici pentru
imagini nu eDistă data viitoare 3de vreme ce toate trăirile lor sînt la fel cu prima4.
:
=iaţa noastră se poate compara cu o săp-tămînă a acestor imagini repetîndu-se în lumi
învecinate.
&ără să cedez deloc slăbiciunii mele, pot să-mi înc1ipui emoţionanta sosire în casa
&austinei, interesul pe care-l va arăta povestirilor mele şi prietenia născută astfel. *ine
ştie dacă
cesara nu măa vieţii
odi1nă aflu într-adevăr
mele. pe drumul lung şi greu către &austine, către atît de ne-
#ar unde locuieşte &austineN Am urmărit-o săptămîni întregi. -am aflat nimic mai
mult decît că vorbeşte de *anada. +Distă însă şi o altă întrebare care nu se poate for-
mula decît cu spaimă2 mai trăieşte oareN
oate pentru că ideea mi se pare atît de poetică şi de sfîşietoare 3să caut o persoană
despre care nu ştiu dacă mai trăieşte şi nici unde locuieşte4, &austine înseamnă pentru
mine mai mult decît însăşi viaţa.
+Distă măcar o singură posibilitate de a face călătoriaN 'arca a putrezit, copacii sînt de
asemenea putreziI iar eu nu sînt un tîm-plar atît de iscusit îndt să pot construi o barcă
alt lemn =oi
din copaci4. 3de eDemplu,
aştepta sădin scaune
treacă sau adică
un vas, din uşiI nici măcar
tocmai ce nu nu sînt sigur
voiam. u voicăface
o potunface
secret din întoarcerea mea. iciodată n-am

<
văzut un vapor pe-aiciI în afară de cel al lui @orel, care era un simulacru de vapor.
Pi apoi, dacă ating ţelul călătoriei mele, dacă o mtîlnesc pe &austine, voi fi într-una
dintre cele mai penibile situaţii din viaţa mea. =a trebui să mă prezint învăluit oarecum
în mister, să cer să-i vorbesc între patru oc1iI c1iar şi numai acest lucru, venind din
partea unui necunoscut, va fi suficient s-o facă neîncrezătoareI apoi, cînd va afla că am
fost martorul vieţii ei, va crede că urmăresc vreun beneficiu necuratI şi, auzind că sînt
un condamnat la înc1isoare pe viată, îsi va vedea temerile confirmate.
înainte nu-mi trecea prin gînd că eDistă ceva care să-mi aducă noroc sau g1inion.
Acum însă repet noaptea numele &austinei. &ireşte că-mi place să-l pronunţ şi, deşi
ameţit de oboseală, continuu să-l repet 3uneori cînd mă culc am ameţeli şi spaime de
om bolnav4.
*înd mă voi mai linişti, voi găsi milocul de-a pleca. #eocamdată, povestind ceea ce
mi s-a întîmplat, îmi ordonez gîndurile. Pi dacă trebuie să mor, notele vor comunica
atrocitatea agoniei mele.
(eri n-au fost imagini. #isperat, în faţa maşinilor secrete în repaus, am avut pre-
sentimentul că n-o voi mai vedea niciodată

pe &austine. #ar azi-dimineaţă mareea creştea. Am plecat înainte să apară imaginile.
@-am dus în camera maşinilor să le cercetez 3pentru a nu fi mereu la c1eremul ma-
reelor şi pentru a putea remedia defectele4. @ă gîndisem că dacă voi vedea maşinile
punîndu-se în funcţiune poate că le voi înţelege sau, cel puţin, voi descoperi vreun
indiciu pentru a le studia, dar această speranţă nu s-a împlinit.
Am intrat prin gaura spartă în perete şi m-am oprit... @ă las cuprins de emoţie. 5rebuie
să compun fraze. *înd am intrat, am avut aceeaşi surpriză şi am simţit aceeaşi fericire
ca şi prima dată. Am avut impresia că merg pe fundul nemişcat şi albăstrui al unui rîu.
@-am aşezat să aştept, cu spatele la spărtura pe care eu însumi o făcusem 3mă durea
această întrerupere în continuitatea cerească a porţelanului4.
Am rămas un timp aşa impasibil, absorbit, ceea ce acum mi se pare de neconceput.
Apoi maşinile verzi au început să funcţioneze. %e-am comparat cu o pompă de scos
apă şi cu motoarele electrice. %e-am privit de la mică distanţă, le-am ascultat, le-am
pipăit cu atenţie, inutil. *um însă din primul moment mi s-au părut inabordabile, poate
că doar m-am prefăcut că sînt atent, din pricina situaţiei create sau de ruşine
L8
3fiindcă m-am grăbit să vin la subsol, fiindcă am aşteptat atîta timp acel moment4, ca şi
cum altcineva ar fi privit, nu eu.
în oboseala mea am simţit că sînt iarăşi cuprins de agitaţie. 5rebuie să mă stăpînesc,
doar stăpînindu-mă voi găsi soluţia de a ieşi.
ovestesc amănunţit tot ceea ce mi s-a întîmplat2 m-am întors şi am privit în os.
?itîndu-mă la perete, am rămas cu totul dezorientat. Am căutat spărtura pe care eu
însumi o făcusem. u mai era.
Am crezut că ar putea fi un interesant fenomen optic şi-am făcut un pas într-o parte,
pentru a vedea dacă fenomenul persistă. Am întins braţele ca un orb. Am pipăit toţi
pereţii.Am
gaura. Ampipăit
cules peretele
de pe osc1iar
bucăţile de loc,
în acel porţelan
multăşivreme.
cărămidă care căzuseră
A trebuit să admitcînd făcusem
că se
reconstruise.
Am putut fi oare atît de absorbit de limpezimea cerească a încăperii şi de preocupat de
funcţionarea motoarelor, încît să nu aud un zidar care ar fi reparat pereteleN
@-am apropiat. Am simţit răcoarea porţelanului la urec1e şi am perceput o infinită
linişte, ca şi cum n-ar mai fi eDistat şi cealaltă parte a peretelui.
e os, acolo unde l-am lăsat să cadă cînd am intrat prima oară, era fierul care mi-a ser-
L
vit la spargerea zidului. 7ine ! nu l6au v!$ut, mi-am spus ignorîndu-mi patetic situa-
ţia, l6a# fi l!sat s!6l ia, f!r! s!6mi dau seama%
@-am întors să-mi lipesc urec1ea de acel perete care părea ultimul. încuraat de linişte,
am căutat locul desc1izăturii pe care o făcusem şi-am început să lovesc crezînd că mi-
ar fi mai greu să sparg acolo unde tencuiala era vec1e. Am lovit de multe oriI
disperarea mea creştea. e dinăuntru porţelanul era invulnerabil. %oviturile tot mai
puternice, mai obositoare răsunau în tăria lui, dar nu făceau nici măcar o crăpătură
superficială, nu desprindeau nici măcar cea mai mică aşc1ie din smalţul lui celest.
@i-am stăpînit nervii. @-am odi1nit.
@-am apucat din nou de treabă, în alte locuri. Au căzut bucăţi de smalţ, iar cînd au
căzut în sfîrşit bucăţi mari de perete, am luptat, cu oc1ii înceţoşaţi şi cu o rîvnă dis-
proporţionată faţă de greutatea fierului, pînă cînd rezistenţa peretelui, care nu scădea
pe măsura numărului şi a forţei loviturilor, m-a doborît la pămîntI plîngeam de
oboseală. întîi, am văzut şi am atins bucăţile de perete lustruite pe-o parte, iar pe cea-
laltă aspre, amestecate cu pămîntI apoi, într-o viziune atît de lucidă încît părea efemeră
şi supranaturală, oc1ii mei au întîlnit con-
LL
tinuitatea celestă a porţelanului, peretele intact şi întreg, încăperea înc1isă.
Am început să lovesc din nou. în unele părţi săreau bucăţi de perete, care nu lăsau să
se vadă nici o cavitate, nici clară, nici umbrită, pentru că se reconstruiau cu o promp-
titudine mai mare decît cea a vederii mele şi aungeau, astfel, la acea duritate invul-
nerabilă pe care o întîlnisem dea în locul spărturii.
Am început să strig „AutorJ", m-am năpustit de cîteva ori asupra peretelui şi-am căzut
la pămînt. @-am comportat ca un neg1iob, am plîns cu faţa aprinsă şi umedă. @ă
cutremura spaima de a fi într-un loc vrăit şi revelaţia confuză a faptului că magicul se
arată doar incredulilor ca mine, e intransmisibil şi mortal ca o răzbunare.
încolţit de teribilii pereţi celeşti, am ridicat oc1ii spre ferestruica unde zidul era în-
trerupt. Am privit mult timp 3mai întîi fără să înţeleg, apoi speriat4 o ramură de cedru
care se desfăcea şi se transforma în douăI apoi cele două ramuri se contopeau la loc,
docile precum înc1ipuirile, pentru a coincide într-una singură. Am spus cu voce tare
sau am gîndit foarte limpede2 u voi "utea ie#i% M! aflu într6un lo vr!:it% Hîndind
astfel, m-am simţit ruşinat, ca un impostor care a dus prefăcătoria prea departe, şi am
înţeles totul2
123
-Aceşti pereţi, ca şi &austine, @orel, peştii din acvariu, unul dintre sori şi una dintre
luni, ca şi tratatul lui 'elidor, sînt numai proiecţii ale aparatelor. (maginile pereţilor
coincid cu pereţii făcuţi de zidar 3sînt aceiaşi pereţi înregistraţi de aparate şi apoi
proiectaţi c1iar asupra lor4. Acolo unde am spart sau am înlăturat primul perete, rămî-
ne peretele proiectat. *um totul nu-i decît o proiecţie, nici o putere nu e capabilă să
strice sau să suprime imaginea 3în timpul funcţionării motoarelor4.
#acă sparg în întregime primul perete, cînd motoarele nu funcţionează, această în-
căpere a maşinilor va rămîne desc1isă, nu va mai fi o încăpere, ci un colţ al alteiaI cînd
însă aparatele vor funcţiona, peretele se va interpune din nou, impenetrabil.
@orel trebuie să fi imaginat această proiecţie cu zid dublu pentru ca nici un om să nu
aungă la maşinile care-i păstrează nemurirea. -a studiat însă destul de bine mareele
3fără îndoială le-a cercetat în altă perioadă solară4 şi a crezut că uzina ar putea
funcţiona fără întrerupere. în mod sigur el este inventatorul faimoasei ciume care pînă
acum a proteat foarte bine insula.
roblema este de-a opri motoarele verzi. u cred că va fi greu să găsesc comutatorul
care le deconectează. într-o singură zi am
L/
învăţat să manipulez uzina electrică şi pompa de apă. u va fi prea greu să ies de-aici.
&erestruica m-a salvat sau mă va salva, pentru că am depăşit disperarea că voi muri de
foame, resemnat, salutînd ceea ce las în urmă, precum căpitanul aponez, în virtuoasa
şi birocratica lui agonie, într-un submarin care se îneca, pe fundul mării. în uevo
diario am citit scrisoarea găsită în acel submarin. @ortul îi saluta pe împărat, pe
miniştri şi, în ordine ierar1ică, pe toţi marinarii pe care-i putea enumera în timp ce se
asfiDia. în plus, mai nota2 Aum sîngere$ "e nas mi se "are ! mi s6au s"art tim"anele%
ovestind amănunţit această întGmplare, eu am repetat-o, dar sper să nu-i repet şi
sfîrşitul.
Spaimele zilei rămîn consemnate în urnalul meu. Am scris mult2 mi se pare inutil să
caut analogii inevitabile cu muribunzii care fac proiecte pentru un viitor îndepărtat sau
care văd, în clipa cînd se sufocă, o imagine amănunţită a întregii lor vieţi. @omentul
final trebuie să fie brusc, confuzI sîntem întotdeauna atît de departe de el, î1-cît nu ne
putem imagina umbrele care-l tulbură. Acum voi înceta să scriu, pentru a mă dedica, în
linişte, găsirii modalităţii prin care se opresc aceste motoare. Atunci spărtura se va
desc1ide din nou, ca în faţa unei
L9
vrăiI dacă nu 3deşi aş pierde-o definitiv pe &austine4, voi lovi motoarele cu fierul, aşa
cum am făcut cu peretele, şi le voi stricaI spărtura se va desc1ide ca în faţa unei vrăi,
iar eu voi ieşi afară.
-am reuşit încă să opresc motoarele. @ă doare capul. ?şoare crize de nervi, pe care
mi le stăpînesc repede, mă scot dintr-o somnolenţă progresivă.
Am impresia, fără îndoială iluzorie, că dacă aş putea primi puţin aer din afară nu aş
întîrzia să rezolv aceste probleme. @-am repezit la ferestruică, dar e invulnerabilă, ca
tot ce mă înconoară.
îmi repet că dificultatea nu ţine nici de somnolenţa mea şi nici de lipsa de aer. Aceste
motoare trebuie să fie foarte diferite de toate celelalte. + de presupus că @orel le-a
proiectat astfel încît să nu le înţeleagă primul venit pe insulă. *u toate acestea, difi-
cultatea de a le manipula trebuie să constea în deosebirile faţă de alte motoare. *um eu
însă nu mă pricep la nici un fel de motoare, acea dificultate maoră dispare.
+ternitatea lui @orel depinde de funcţionarea motoarelorI presupun că sînt foarte
solide şi trebuie să-mi înfrînez deci pornirea de a le sfărîma cu lovituri. u voi reuşi
decît să mă obosesc şi să irosesc aerul. entru a mă stăpîni, scriu.
LO
#acă lui @orel i-o fi trecut prin minte să înregistreze şi motoarele...
în sfîrşit, frica de moarte m-a scăpat de superstiţia incompetenţeiI a fost ca şi cum m-aş
fi apropiat de ele cu nişte lupe2 motoarele au încetat să mai fie o grămadă întîm-
plătoare de fiare, au căpătat forme şi alcătuiri ce permiteau înţelegerea manipulării lor.
Am deconectat, am ieşit.
în sala maşinilor am putut recunoaşte 3în afară de pompa de apă şi de motorul electric
dea menţionat42
a4 un grup de transmiţătoare de energie legate de rotorul care se află în părţile de os
ale insuleiI
b4 un grup fiD de receptoare, înregistratoare şi proiectoare, cu o reţea de aparate plasate
strategic, care acţionează asupra întregii insuleI
c4 trei aparate portabile, receptoare, înregistratoare şi proiectoare, pentru eDpuneri
izolate.
Am descoperit, în ceea ce eu presupuneam că e motorul cel mai important, dar era
doar o cutie de scule, nişte planuri incomplete care mi-au dat de lucru şi mi-au fost de
un autor îndoielnic.
%ămurirea în această privinţă nu s-a produs imediat. Stările mele anterioare au fost2
L:
. #isperare.
L.8 dedublare în actor şi spectator. Am căutat să mă simt ca într-un submarin care se
scufundă pe fundul mării sau ca pe-o scenă. %iniştit de atitudinea mea sublimă şi
confuz ca un erou, am pierdut timp, iar la ieşire era noapte şi n-am avut lumină să caut
rădăcini comestibile.
@ai întîi am pus în funcţiune receptoarele şi proiectoarele pentru eDpuneri izolate. Am
eDpus flori, frunze, muşte, broaşte. @-am emoţionat văzîndu-le apărînd reproduse
identic.
Apoi am comis imprudenţa.
Am pus mîna stingă în faţa receptorului, am desc1is proiectorul şi a apărut mîna,
numai mîna, făcînd mişcările leneşe pe care le făcusem eu cînd o înregistrasem.
Acum este aproape ca orice alt obiect sau animal din muzeu.
%as proiectorul să funcţioneze ca să nu dispară imaginea mîiniiI vederea ei e mai
curînd ciudată decît neplăcută.
Această mînă apărînd într-o povestire ar fi o înfricoşătoare ameninţare pentru prota-
gonist. #ar, în realitate, ce rău poate faceN
+miţătoarele vegetale, frunzele şi florile, au murit după cinci sau şase oreI broaştele
abia după cincisprezece.
L<
*opiile supravieţuiesc însă, desăvîrşite.
u ştiu care sînt muştele adevărate şi care cele artificiale.
oate că florile şi frunzele au fost lipsite de apă. -am dat de mîncare broaştelor care
probabil au suferit şi din pricina sc1imbării de mediu.
*ît despre efectele asupra mîinii, bănuiesc că ele provin din temerile mele faţă de
aparat şi nu de la aparatul însuşi. Simt o slabă, dar continuă, arsură. @i s-a upuit puţin
pielea. Astă-noapte eram neliniştit. resimţeam transformări oribile ale mîinii. Am
visat că mă scărpinam şi că mîna se descompunea cu uşurinţă. oate că atunci m-oi fi
rănit.
u voi mai putea suporta încă o zi.
@ai întîi mi-a trezit curiozitatea un paragraf din discursul lui @orel, apoi, foarte
amuzat, am crezut că fac o descoperire care, nu ştiu cum, s-a transformat în alta, cu
adevărat revelatoare.
u mă voi sinucide imediat. #e obicei, c1iar şi cele mai lucide teorii ale mele se
dezagregă în ziua următoare şi rămîn doar ca dovezi ale unor combinaţii uimitoare de
stGngăcie şi entuziasm 3sau disperare4. oate că teoria mea, o dată pusă pe 1îrtie, îşi va
pierde forţa.
(ată fraza care m-a uimit2
L
Va trebui s! m! iertaţi "entru aeast! sen!, la îne"ut "litisitoare, a"oi um"lit!%
#ar de ce cumplităN Ptiau că fuseseră fotografiaţi într-un fel nou, fără să li se ceară
permisiunea. #esigur, să afli a "osteriori că opt zile din viaţa ta au rămas înregistrate
pentru totdeauna, în toate amănuntele lor, nu-i un lucru plăcut.
@-am mai gîndit, la un moment dat, că una dintre aele "ersoane ar fi deţinut un seret
îngro$itor "e are Morel ar fi înerat s!6l deso"ere sau s!6l fa! unosut%
#in întîmplare mi-am adus aminte că groaza pe care o au anumite popoare faţă de
reprezentarea prin imagini are la origine credinţa că sufletul persoanei trece în ima-
gine, iar persoana moare.
@-au amuzat scrupulele lui @orel privind fotografierea prietenilor fără consim-
ţămîntul lorI am crezut că descopăr într-adevăr în mintea unui savant contemporan
supravieţuirea acelei vec1i temeri.
Am citit din nou fraza2
Va trebui s! m! iertaţi "entru aeast! sen!, la îne"ut "litisitoare, a"oi um"lit!% ' vom
uita%
*e sens au ultimele cuvinteN *ă în cu-rînd ei nu vor mai da importanţă acestei scene
sau că nu şi-o vor mai putea amintiN
;8
#iscuţia cu Stoever a fost teribilă. Stoever a bănuit acelaşi lucru ca şi mine. u ştiu
cum de mi-a luat atîta timp ca să înţeleg.
în afară de asta, ipoteza că imaginile au suflet pare să pornească de la premisa că,
atunci cînd sînt înregistraţi de aparate, emiţătorii îşi pierd propriul suflet. @orel însuşi
o declară2
I"ote$a ! imaginile ar avea suflet "are onfirmat! de efetele a"aratului meu asu"ra "er6
soanelor, animalelor #i "lantelor emiţ!toare%
#ar trebuie să fii eDtrem de dominator şi îndrăzneţ, aproape inconştient, ca să faci
declaraţia asta propriilor victimeI e totuşi o monstruozitate ce pare să nu fie în dis-
cordanţă cu omul care, urmărind o idee, organizează o moarte colectivă şi 1otărăşte, cu
de la sine putere, solidaritatea tuturor prietenilor.
*are era acea ideeN Să profite de întrunirea aproape completă a prietenilor săi pentru a
obţine un minunat paradis, sau alta, necunoscută, pe care eu n-am cercetat-oN #acă
eDistă o idee ascunsă, poate că ea nu prezintă interes pentru mine.
*red că acum pot identifica pe membrii morţi ai ec1ipaului vasului scufundat de
crucişătorul amura; @orel a profitat de moartea sa şi de cea a prietenilor săi pentru a
confirma zvonurile despre boala care şi-ar avea cuibul ucigător pe această insu-
;
lăI zvonuri răspîndite c1iar de @orel, pentru a-şi protea aparatul şi nemurirea.
#ar, din toate aceste udicioase argumente, rezultă că &austine a muritI că ea nu mai
eDistă decît în această imagine, pentru care eu nu eDist.
în acest caz, pentru mine viaţa este insuportabilă. *um voi continua în tortura de-a trăi
cu &austine şi de-a fi totodată atît de departe de eaN ?nde s-o cautN în afara acestei
insule, &austine e pierdută în gesturile şi visurile unui trecut străin.
în primele pagini am spus2
„Simt cu dezgust că această 1îrtie se transformă în testament. #acă trebuie să mă
resemnez la asta, e absolut necesar să mă străduiesc ca afirmaţiile mele să se poată ve-
rifica, în aşa fel încît nimeni să nu mă suspecteze vreodată de fals şi să nu creadă că
mint cînd spun că am fost condamnat pe nedrept. =oi pune acest raport sub deviza lui
%eonardo K 'stinato rigore1 şi voi încerca s-o urmez."

u apare la începutul manuscrisului. Să atribuim oare această omisiune uităriiN u ştim, dar ca în
orice împreurare nesigură alegem fidelitatea faţă de original în locul riscului de-a fi criticaţi. 5ota
editorului
;L
lînsul şi sinuciderea sînt vocaţia mea, totuşi nu uit rigoarea pe care mi-am impus-o.
=oi corecta greşelile şi voi clarifica tot ceea ce n-a fost încă lămurit, scurtînd astfel
distanţa dintre idealul eDactităţii care m-a condus de la început şi naraţiune.
Mareele; Am citit cărticica
nerală a mareelor. lui 'elidor
@ărturisesc 3'er-nardo
că mareele &orest
din această de4.îndreptăţesc
insulă începe cu oacea
descriere ge-
eDplica-
ţie şi nu pe-a mea. 5rebuie să ţinem seama de faptul că eu n-am studiat niciodată ma-
reele 3poate doar în liceu, unde nimeni nu învăţa4 şi că le-am descris în primele capito-
le ale acestui urnal, cînd abia începuseră să aibă importanţă pentru mine. înainte, în
timp ce locuiam pe colină, nu prezentau un pericol şi, deşi mă interesau, nu aveam
timp să le observ pe îndelete 3aproape orice era un pericol4.
'elidor spune că în fiecare lună, în zilele cu lună plină şi în zilele cu lună nouă sînt
două maree de amplitudine maDimă, iar în zilele de pătrar lunar, alte două de ampli-
tudine minimă.
?neori, la şapte3provocată
meteorologică zile după odemaree
puter-de lună plină sau de lună nouă, se produce o maree
;;
nice vînturi şi ploi4I cu siguranţă că asta m-a făcut să cred că mareele mari se produc o
dată pe săptămînă.
+Dplicaţia faptului că mareele zilnice nu se produc întotdeauna la aceeaşi oră2 după
'eBdor mareele aung cu cincizeci de minute mai tîrziu pe zi, în perioada lunii în
creştere, şi cu cincizeci de minute mai devreme, în perioada lunii în scădere. u se
întîm-plă c1iar aşa pe insulă2 cred că aici avansul sau întîrzierea trebuie să fie cam de
cincisprezece-douăzeci de minute zilnicI notez aceste modeste observaţii, făcute fără
aparate de măsură, pentru ca savanţii să le completeze şi să tragă vreo concluzie utilă
pentru mai buna cunoaştere a lumii în care trăim.
%una aceasta au fost mai multe maree, dintre care două lunare, iar celelalte meteo-
rologice.
A"ariţii #i dis"ariţii% Prima #i urm!toarele; Aparatele proiectează imagini. @aşinile
funcţionează prin forţa mareelor.
#upă perioade mai mult sau mai puţin îndelungate cu maree de mică amplitudine, s-au
produs maree succesive care-au auns la rotorul din părţile de os ale insulei. @aşinile
au funcţionat, iar discul etern
;/
a continuat să meargă din acel moment al săptămînii în care se oprise.
#acă discursul lui @orel a avut loc în ultima noapte a săptămînii, prima apariţie se va
fi petrecut în noaptea celei de-a treia zi.

%ipsa imaginilor din lunga perioadă dinaintea primei apariţii se datorează poate
faptului că regimul mareelor variază după perioadele solare.
4ei doi sori #i ele dou! luni; *um săptămî-na se repetă de-a lungul anului, apariţiile
acestor sori şi ale acestor luni nu coincid 3la fel se întîmplă şi cu locuitorii cărora le
este frig în zilele călduroase, care fac baie în ape murdare şi dansează pe cîmpul cu
bălării sau pe furtună4. #acă întreaga insulă s-ar scufunda K cu eDcepţia locurilor
unde sînt maşinile şi proiectoarele K, imaginile, muzeul şi insula însăşi ar continua să
se vadă.
u ştiu dacă eDcesiva căldură din ultimul timp se datorează suprapunerii temperaturii
care a eDistat cînd s-a înregistrat scena cu temperatura actuală.

(poteza suprapunerii temperaturilor nu mi se pare neapărat falsă 3un mic reşou este insupor-
tabil într-o zi de vară4, dar cred că adevărata eDplicaţie este alta. +ra primăvarăI săptămînă
eternă a fost înregistrată varaI funcţionînd, maşinile reflectau temperatura verii. 5ota
editorului
;9
4o"aii #i alte "lante; *opacii pe care i-a înregistrat aparatul sînt uscaţiI cei pe care nu i-a
înregistrat K precum şi plantele de peste an 3ierburile, florile4 şi arborii tineri K sînt
luDurianţi.
4omutatorul de lumin!, lanţele bloate, "erdelele imobile; entru clanţe şi comutatoare
e valabil ceea ce am spus mai demult despre uşi, adică2
da! erau în0ise înd s6a înregistrat sena, trebuie s! fie la fel #i înd se "roietea$!%
#in acelaşi motiv sînt imobile şi perdelele.
Persoana are stinge lumina; persoana care stinge lumina din camera opusă odăii &aus-
tinei este @orel. (ntră şi rămîne un moment în faţa patului. =oi aminti cititorului că, în
visul meu, &austine a făcut toate astea. @i-e silă că l-am confundat pe @orel cu &aus-
tine.
40arlie% Bantomele im"erfete; @ai întîi nu le întîlneamI acum cred c-am dat peste dis-
curile lor, dar nu le pun. ot să mă tulbure, să nu convină situaţiei mele 3viitoare4.
S"aniolii "e are i6am v!$ut în în!"erea din faţa sufrageriei; Sînt angaaţii lui @orel.
Sala subteran!% Paravanul de oglin$i; %-am auzit pe @orel spunînd că-i servesc la eD-
perimente de optică şi de sunet.
Versurile frane$e delamate de Stoever;
;O
Nme, te souvient6il, au fond du "aradis, De la gare dOAuteuil et des trains de :adis
Stoever
Astfel, înîi urnalul
spune bătrGnei
meu, nucămai
sîntrămîn
de =erlaine.
puncte neeDplicate. Am dat elemente pentru o
înţelegere aproape completă. *apitolele care lipsesc nu conţin nimic surprinzător.
=reau să-mi eDplic comportamentul lui @orel.
&austine evita tovărăşia luiI atunci, pentru a obţine nemurirea alături de &austine, el a
pus la cale acea săptămînă cu moartea tuturor prietenilor săi, compensînd astfel
renunţarea la posibilităţile vieţii. A înţeles că, pentru ceilalţi, moartea nu ar fi o trans-
formare păgubitoareI în sc1imbul unui soroc incert, le oferea nemurirea alături de prie-
tenii lor preferaţi. A dispus, de asemenea, de viaţa &austinei.
#ar c1iar indignarea mea mă pune în gardă2 poate că atribui lui @orel propriul meu
infern. +uacolo-n
R Suflete, sînt celparadis,
îndrăgostit
îţi maideaduci
&austine,
aminte #e gara din Auteuil şi trenurile dinainte.

ămîne cel mai de necrezut2 suprapunerea, în acelaşi spaţiu, a unui obiect şi a imaginii lui
totale. Acest fapt sugerează posibilitatea ca lumea să fie constituită, în mod eDclusiv, din
senzaţii. 5ota editorului
;:
cel capabil a ucide şi a se sinucide, eu sînt monstrul. oate că @orel nu s-a referit la
&austine niciodată în discursul luiI poate că era îndrăgostit de (rene, de #ora sau de bă-
trînă.
Sînt eDaltat, sînt prost. @orel nu le lua în seamă pe ele. $ iubea pe inaccesibila &aus-
tine. #e aceea a omorît-o, de aceea s-a sinucis împreună cu toţi prietenii lui, de aceea a
inventat nemurireaJ
&rumuseţea &austinei merită aceste nebunii, aceste omagii, aceste crime. +u i-am negat
frumuseţea, din gelozie sau pentru că nevoia de a mă apăra nu admitea pasiunea.
Acum văd în gestul lui @orel un adevărat ditiramb.
=iaţa mea nu este îngrozitoare. #acă aş renunţa la tulburătoarele speranţe de-a pleca în
căutarea &austinei, m-aş obişnui cu destinul serafic de-a o contempla.
Am posibilitatea de a trăi, de a fi cel mai fericit muritor.
#ar condiţia fericirii mele, ca tot ce-i omenesc, e instabilă. *ontemplarea &austinei ar
putea K deşi nu suport nici măcar gîndul acesta K să se întrerupă2
printr-o dereglare a maşinilor 3nu ştiu să le repar4I
;<
prin insinuarea vreunei îndoieli care-ar nărui acest paradis 3trebuie să recunosc că între
@orel şi &austine eDistă conversaţii şi gesturi capabile să inducă în eroare persoane cu
un caracter mai puţin ferm4I
prin propria mea moarte.
Adevăratul avanta al soluţiei mele este acela de-a converti moartea în condiţia şi
garanţia eternei contemplări a &austinei.
Sînt apărat de calvarul nesfîrşitelor minute necesare spre a-mi pregăti moartea într-o
lume fără &austine, sînt apărat de calvarul unei eterne morţi fără &austine.
*înd m-am simţit în stare, am desc1is receptoarele de activitate simultană. Am înre-
gistrat şapte zile. Am ucat bine, iar un spectator neprevenit nu-şi poate imagina că sînt
un intrus. Acesta este rezultatul firesc al unei pregătiri laborioase2 cincisprezece zile de
continue încercări şi studii. Am repetat neobosit fiecare dintre acţiunile mele. Am stu-
diat ce spune &austine, am studiat întrebările şi răspunsurile eiI de multe ori intercalez
cu abilitate cîte-o frază aşa încît pare că &austine îmi răspunde mie. u merg totdeauna
numai în urma ei, îi cunosc mişcările şi uneori o iau înainte. Sper ca, în general, să
dăm impresia că sîntem prieteni nedespărţiţi, că ne înţelegem c1iar şi fără cuvinte.
;
@-a tulburat speranţa de a suprima imaginea lui @orel. Ptiu că este o intenţie inutilă,
totuşi, scriind aceste rînduri, simt aceeaşi pornire, aceeaşi tulburare. %a început m-a
contrariat dependenţa de imagini 3în special de @orel şi &austine4I acum însă am intrat
în această lume, astfel încît imaginea &austinei nu mai poate fi suprimată fără să
dispară şi imaginea mea. @ă bucur, de asemenea, că depind 3şi asta-i mai ciudat, mai
puţin ustificabil4 de Ba6nes, #ora, AleD, Stoever, (rene şi c1iar de @orel însuşiJ
Am sc1imbat discurileI maşinile vor proiecta veşnic noua săptămînă.
(n primele zile, o supărătoare conştiinţă că oc teatru mi-a răpit naturaleţeaI am învins-
oI şi dacă imaginea păstrează, după cum cred, gîndurile şi stările de spirit din zilele
eDpunerii, bucuria de-a o contempla pe &austine va fi trăirea mea veşnică.
=eg1ind fără odi1nă, mi-am menţinut spiritul liber de nelinişti. Am căutat să nu cer-
cetez acţiunile &austineiI mai mult, am auns să simt c1iar şi durata săptămînii.
în noaptea în care &austine, #ora şi Alee intră în cameră, mi-am stăpînit magistral
nervii. -am încercat să fac nici o investigaţie. Acum sînt puţin supărat că am lăsat
acel punct nelămurit, dar în eternitate n-are importanţă.
/8
Aproape că n-am simţit procesul morţii meleI a început cu ţesuturile mîinii stîngiI deşi
foarte lent, a progresat multI creşterea arsurii este atît de înceată, atît de continuă, încît
aproape că n-o observ.
îmi pierd vederea, pipăitul nu-mi mai foloseşte la nimic, pielea mi se upoaie, senza-
ţiile sînt ambigue, dureroaseI încerc să le evit.
în faţa paravanului de oglinzi am aflat că sînt spîn, c1el, fără ung1ii, puţin pătat.
&orţele mă părăsesc. în privinţa durerii, am o impresie absurdă2 mi se pare că, deşi
creşte, o simt mai puţin.
eliniştea infimă, persistentă, privind relaţiile dintre @orel şi &austine mă împiedică
să-mi urmăresc propria distrugereI ceea ce e un efect neaşteptat şi binefăcător.
#in nenorocire, nu toate reflecţiile mele sînt atît de utileI am 3numai ca să mă neli-
niştesc4 speranţa că întreaga mea boală ar fi o puternică autosugestieI că aparatele n-ar
face vreun răuI că &austine ar trăi şi că în puţină vreme am să plec s-o cautI c-o să rî-
dem împreună de aceste false vecernii ale morţiiI c-o să aungem în =enezuelaI în altă
=enezuela, fiindcă pentru mine tu eşti atria, c1iar şi cu domnii din guvern, cu mi-
liţiile în uniformă de înc1iriat şi cu cătare mortală, cu urmărirea din toate părţile pe
autostrada spre %a Hua6ra, în tuneluri, la
/
fabrica
te salut de 1îrtie
mii dedin
oriI@araca6I cu asemenea
mai eşti de toate acestea te iubesc,lui
şi vremurile şi de
<l la începutul
4o:o morţii
Ilustrado; un mele
grup
de oameni 3iar eu, un copil, uimit, respectuos4 criticaţi de $rduno, de la opt la nouă
dimineaţa, înnobilaţi de versurile lui $rduno, de la anteon pînă la cafeneaua de la
oca 5arpe6a 8, tramvai descoperit şi desc1is, înflăcărată şcoală literară. +şti turta de
manioc mare cît un scut şi fără insecte. +şti inundaţia de pe cîmpuri, cu tauri, iepe,
tigri purtaţi iute de ape. Pi tu, +lisa, printre spălătorii indieni, în fiecare amintire te
asemeni mai mult cu &austineI le-ai spus să mă ducă în *olumbia şi am traversat
pustiul pe cînd era sălbaticI indienii m-au acoperit cu frunze încinse şi păroase de frai-
leonR, ca să nu mor de frigI în timp ce-o voi privi pe &austine, nu te voi uitaI şi eu care
am crezut
iulie, că eliptică
în sala nu te iubescJ Pi #eclaraţia
a *apitoliului, de (ndependenţă
trufaşul pe care
=alentin Homez, ne-oce
în timp citea
noi,la$rduno
fiecare şi
9
discipolii săi, pentru a nu-l lua în seamă, admiram tabloul lui 5ito Salas, „Heneralul
'olivar trece frontiera *olumbiei"I totuşi
R lantă care creşte pe locuri necultivate, cu flori galbene şi o răşină foarte apreciată. 5%tr%
/L
mărturisesc că apoi, cînd fanfara cînta )lorie bravului "o"orQ5are :ugul l6a arunatQres6
"etînd legeaQvirtutea #i onoarea, nu puteam să ne stăpînim emoţia patriotică, emoţie pe
care nici acum n-o înăbuş.
#ar disciplina mea de fier alungă neîncetat aceste idei care mi-ar compromite calmul
final.
îmi văd încă imaginea alături de cea a &austinei. ?it că imaginea mea este o intrusăI un
spectator neprevenit ar putea să le creadă dependente şi îndrăgostite. Această părere se
datorează poate slăbiciunii oc1ilor mei. $ricum, mor consolat că rezultatul este atît de
satisfăcător.
Sufletul meu n-a trecut încă în imagineI dacă ar fi trecut, aş fi murit, aş fi încetat s-o
văd 3poate4 pe &austine, pentru a fi cu ea într-o viziune pe care nimeni n-o va mai
relua.
*elui care, bazîndu-se pe acest raport, va inventa un aparat capabil să unească pre-
zenţele dezagregate îi voi face o rugăminte2 să ne caute pe &austine şi pe mine, să mă
facă să intru în cerul conştiinţei &austinei. =a fi un act pios.
Apariţii în colecţia
*artea de pe noptieră
 )asus1i (noue, Pu#a de vîn!toare

L )asunari aEabata, Vuietul muntelui
; )uFio @is1ima, Du"! ban0et
/ )asunari aEabata, Brumuseţe #i întristare
9 )asunari aEabata, ' mie de oori
O )uFio @is1ima, =em"lul de aur
/ aulo *oel1o, Veroni@a se 0ot!r!#te s! moar!
< atricF StisFind, Parfumul
* @arguerite )ourcenar, Povestiri orientale
8 Hiovanni Arpino, Parfum de femeie
 AleFsandr Soleniţîn, ' $i din viaţa lui Ivan Denisovii
L @ario =argas %losa, M!tu#a &ulia #i ondeierul
;
/ @arguerite )ourcenar,
Andrei @aFine, Aleis
Pe vremea sau =ratat
fluviului Amurdes"re lu"ta $adarni!
9 ina 'erberova, 4artea feriirii
O ăr %agerFvist, 7araba
: atricF SiisFind, Porumbelul
< ina 'erberova, învierea lui Mo$art
 ascal Cuignard, =oate dimineţile lumii
L8 @arguerite )ourcenar, Memoriile lui adrian
L %eif anduro, Berestrele
LL @i1ail 'ulgaFov, Maestrul #i Margareta
L; aulo *oel1o, Al inilea munte
L/ Andrei @aFine, Mu$ia unei vieţi
L9 %ev 5olstoi, Moartea lui Ivan Ilii
LO &lorin @anolescu, Misterul amerei în0ise
L: aulo *oel1o, Al0imistul
L< aulo *oel1o, Diavolul #i domni#oara Pr(m
L *arlos &uentes, Instintul lui Ine$
;8 @arguerite #uras, Amantul
; 0ames 0o6ce, 'ameni din Dublin
;L Alessandro 'aricco, oveento
;; eter +ster1Gz6, ' femeie
;/ ascal Cuignard, =eras! la 9oma
;9 aulo *oel1o, La nul Piedra am #e$ut #i6am "lîns
;O ina 'erberova, Aom"aniatoare a
;: Bubert %ampo, Madona din edermunster
;< ăr %agerFvist, Pitiul
; ina 'erberova, =restia revoltat!
/8 ic1ard 'ac1, Pes!ru#ul &onat0an Livingstone
/ &riedric1 #urrenmatt, Pana de automobil
/L Beinric1 'oli, 'noarea "ierdut! a ?at0arinei 7lum

/; aulo *oel1o, Manualul r!$boiniului lumii
// @arguerite )ourcenar, 'bolul visului
/9 &riedric1 #urrenmatt, B!g!duiala
%a preţul de vînzare se adaugă LT, reprezentînd valoarea timbrului literar
ce se virează ?niunii Scriitorilor din omGnia,
*ont nr. L9.l-l:.
edactor coordonatorU al$%, '.*..
colecţiei &iliala sector
#A(+%A , 'ucureşti
P5+&V+S*?
edactor =%A# W$HA&(
Apărut L88; '?*?+P5( - $@7(A
(*BA# 'A*B
P<S4R9HHL &'A=A LIVI)S='
5raducere din engleză de A*A +@$(A?
Pes!ru#ul &onat0an Livingston e un basm modern plasat în lumea pescăruşilor. #e unde interesul
pentru aceste păsăriN +le posedă înzestrări remarcabile pentru zborul la mare viteză, pentru
acrobaţii aeriene uluitoare, dar, în acelaşi timp, n-au agresivitatea păsărilor de pradă.
escăruşul 0onat1an %ivingston visează să-şi perfecţioneze te1nica de zbor şi să-şi atragă
semenii în aventura depăşirii de sine. (ar semenii sînt sceptici, dacă nu violent refractari. în
cele din urmă însă, încercările personaului-pasăre sînt încununate de succes. (ntrăm într-o
lume esenţializată2 corpul nu e decît o eDpresie a sufletului, iar iniţierea nu se petrece în plan
fizic, ci în plan spiritual. „entru a putea zbura, trebuie să crezi în invizibil", spune ic1ard
'ac1. Pes!ru#ul &onat0an Livingston e o mişcătoare şi delicată parabolă despre bunătate,
dragoste, frumos şi solidaritate. Simplitatea şi poezia ei eDplică imensul succes al unei cărţi
care a făcut epocă şi continuă să fascineze.
în :; cartea a fost ecranizată, iar în anii care au urmat au fost puse în scenă mai multe
spectacole de teatru pornind de la Pes!ru#ul &onat0an Livingston%
B+((*B '$%%
''A9<A PI<9DH=R A ?A=A9I<I 7LHM
5raducere din germană de @A(AA S$A
în perioada carnavalului, tînăra menaeră at1arina 'lum ucide cu sînge rece un ziarist. #ar,
ca la carnaval, rolurile sînt încurcate, victima s-a mascat în criminal şi criminalul în victimă,
onoarea pierdută e onoarea salvată, iar crima este de fapt o inevitabilă pedeapsă.
Actualitatea micului roman al lui Beinric1 'oli e uluitoare într-o lume în care nimeni nu are
o"(rig0t asupra propriei eDistenţe, iar subiectele de scandal sînt singurele care mai
interesează presa. Scotocirea indiscretă în viaţa particulară a unui om oarecare, răstălmăcirea
declaraţiilor, cinismul tăieturilor, transformarea inocentului în vinovat, 1ărţuirea, politizarea
cu forţa sînt maladii ale timpului nostru. *itirea acestui roman despre arta minciunii publice şi
despre consecinţele ei este o eDperienţă esenţială pentru oricine, cu un plus de dramatism în
cazul urnaliştilor şi al cititorilor de gazete.
A?%$ *$+%B$
MAHALHL 9RT7'II4HLHI LHMIII 5raducere din portug1eză de A=+% *?(%V
?neori viaţa îşi arată partea cea mai urîtă. Stai treaz toată noaptea şi te întrebi ce rost ai pe
lume. Sau faci rău unei fiinţe iubite. Sau trădezi. Sau te simţi dezamăgit de ceilalţi şi - ceea ce
e cu adevărat insuportabil - eşti dezamăgit de tine însuţi. uteai alege drumul celălalt, trebuia
să fie altfel. imeni nu te pregăteşte pentru asemenea clipe şi nimeni nu îţi spune cum să treci
de ele.
Pi de data aceasta eroul cărţii lui *oel1o, r!$boiniul luminii, ar putea fi oricare dintre noi.
&iecare paragraf e o mică oglindă în care recunoaştem cu uimire un moment al vieţii noastre.
&iecare oglindă devine un aforism. &iecare aforism - o revelaţie. &iecare revelaţie - o regulă
de supravieţuire. 5oate regulile sînt o carte de înţelepciune2 iniţierea în lupta cu timpul, cu
oamenii, cu răul, dar şi iniţierea în frumuseţea vieţii, în miracol, în desluşirea zvonului de
clopote al mării.
Vă plac scriitorii sud-americani? Adolfo Bioy Casares, ABC, cum i se spune, este unul dintre cei mai
uimitori. Aveţi n mnă !urnalul, "raportul# unui condamnat pe viaţă care reu$e$te să evade%e $i se
refu&ia%ă pe ' insulă pustie. Aici noul (o)inson descoperă un fel de *otel $i $i dă seama cu spaimă
că, de fapt, $i insula lui e locuită. Cine snt ciudaţii locuitori ai *otelului care par să nu-l poată vedea pe
evadat? Cine e +austine, femeia care l ascultă fără să-i răspundă? Că povestea nu e o ro)insoniadă
vă veţi da seama destul de repede. acă citiţi cartea doar ca pe un roman $tiinţifico-fantastic, i
pierdeţi sim)olurile. acă o citiţi ca pe o para)olă, pierdeţi povestea de dra&oste. acă o citiţi ca pe un
roman de dra&oste, pierdeţi "invenţia#. Cel mai )ine este să vă lăsaţi pur $i simplu nvăluiţi de !ocul lui
orel, un urma$ al doctorului oreau al lui ells. Veţi descoperi la un moment dat că pentru cel care
scrie !urnalul diferenţa ntre a fi condamnat pe viaţă $i a fi condamnat la viaţă este mai mică dect s-ar
putea crede.
Există cârli e c!re
ră"ii cu"#! $%răgostit
cre'i că le(!i uit!t
)i totu)i le uci !tit e t!re orul...
S!u cări căror! le(!i +resi",it "ir!colul-
,ără să le ,i cu%oscut #reo!tă.
ări g!t! să te iu/e!scă- J
!u%!te +e%tru ti%e 
$% coleci! 1E1 E E /0

Dokumen - Tips - Adolfo Bioy Casares Inventia Lui Morel 562419327cef8

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - Adolfo Bioy Casares Inventia Lui Morel 562419327cef8

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/28/2018 Adolfo BioyCasares-InventiaLuiMorel-slidepdf.

A#$%&$ '($) *ASA+S

Lui Jorge Luis Borges

subsol, escortat intermitent de cîrdul zelos de ecouri, într-o singurătate multiplicată.

?neltele au rămas în muzeu. Sper să am curaul să întreprind o eDpediţie şi să le re-

sînt rare, foarte puternice, în rafale4. A trebuit să-mi caut adăpost.

c1iar înspăimîntătoareI vreau să se termine. #upă evadare, după ce am supravieţuit

idee. @ă orbeau, cred, dorinţa de a mă prezenta ca un fost mort, precum şi descope-

monotonia lor, aberaţiile acestea erau aproape monstruoase2

interesată, devorată de curiozitate. Atitudinea ei mi s-a părut osnică. &ără îndoială,

simtă eDclusiv importanţa noastră, a amîn-durora 3şi că bărbosul nu conta4. *u toate

mă caute. @i-e frică să cred în atîta noroc.

dintr-un vis, pe care rni-l povesteam singur.

crăpătură puteam să văd salonul acva-riului.

conversaţie cu @adeleine, în această cameră, deşi ea poate fi la mai mult de douăzeci

în ceea ce priveşte sunetul2 radiotelefo-nia, fonograful, telefonul.

înc1ipuiţi că am angaat o trupă de actori, de sosii neverosimile.

recomandat-o2 . mareeleI L. recifurileI ;. luminozitatea.

secret din întoarcerea mea. iciodată n-am

fi petrecut în noaptea celei de-a treia zi.

 )asus1i (noue, Pu#a de vîn!toare

/L Beinric1 'oli, 'noarea "ierdut! a ?at0arinei 7lum

S-ar putea să vă placă și