Initiere si realizare spirituala

René Guénon - breviar de idei

La alcãtuirea acestei fise am utilizat volumul Initiation et realisation spirituelle,

Editions Traditionnelles, 199!

01. Prostia majoritãtii oamenilor, care se generalizeazã pe mãsurã ce se accentueazã decãderea

intelectualã caracteristicã ultimei perioade ciclice, este poate lucrul cel mai greu de suportat din
lume.

02. Este tipicã pentru epoca noastrã ignoranta lipsitã de constiinta de sine, care se afirmã cu atât mai
mult cu cât cunoaste mai putin. În plus, ea nu este lipsitã de rea credintã, chiar de rãutate.

03. ea mai mare concesiune fãcutã ne!ntelegerii contemporanilor

contemporanilor este "ulgarizarea, dorinta de a
 pune la !ndemâna
!ndemâna tuturor ade"ãruri, sau ceea ce se considerã a fi ade"ãruri.
ade"ãruri.

0#. $ulgarizarea este o propagandã care presupune deja la cel cãruia i se adreseazã un anume grad
de ne!ntelegere insurmonta%ilã.

0&. $ulgarizarea deformeazã !ntotdeauna lucrurile prin simplificare, si de asemenea afirmând ca

fiind incontesta%il ceea ce sa"antii !nsisi nu pri"esc decât ca fiind
fii nd simple ipoteze. 'ceste atitudini
continuã procedeele utilizate !n cadrul !n"ãtãmântului rudimentar care este impus tuturor !n lumea
modernã, si care el !nsusi nu este decât "ulgarizare, poate cea mai rea cu putintã, cãci dã mentalitãtii
celor care !l primesc o amprentã (scientistã) greu de a%andonat apoi, si pe care munca
"ulgarizatorilor nu face decât s*o !ntretinã si s*o !ntãreascã.

0+. Eistã !n zilele noastre o "ulgarizare foarte periculoasã a doctrinelor traditionale si orientale.
eea ce este supãrãtor !n asta, dincolo de ideile false sau (simpliste) care sunt rãspândite astfel
asupra doctrinelor traditionale, este cã multi oameni nu stiu sã facã diferenta !ntre opera
"ulgarizatorilor de tot felul si un epozeu fãcut dincolo de orice grijã de a place pu%licului sau de a
co%orâ la ni"elul lui.

0-. Printre propagandisti si "ulgarizatori, unii sunt !mpinsi de sentimentalism, altii de dorinta
o%tinerii de profituri materiale.

0. /u eistã nici o diferentã !ntre cunoasterea intelectualã purã si transcendentã sau cunoasterea
metafizicã efecti"ã si realizarea initiaticã.

0. ialectica nu este decât punerea !n operã a logicii.

10. 4ogica dominã tot ce tine de resortul ratiunii, dar !i scapã tot ceea ce este de ordin supra*
indi"idual, deci supra*rational. În ceea ce pri"este ade"ãrurile de acest din urmã tip, logica nu poate
inter"eni decât cu totul accidental, la ni"elul epresiei discursi"e.

11. acã fiinta care este indi"idul uman !ntr*o oarecare stare de manifestare nu ar fi
f i decât asta,
atunci nu ar eista pentru ea nici un mijloc de a iesi din conditiile acestei stãri.

12. 5nitierea ia o fiintã concretã asa cum este ea !n starea actualã pentru a*i da mijloacele de a o
depãsi. 'ceste mijloace apar la !nceput ca (eterioare).

13. 6mul modern, prin constitutia sa, este incapa%il sã primeascã o initiere. 78u9non este, ca de
 o%icei, etrem de precis !n alegerea termenilor: ceea ce el numeste (omul modern) nu tre%uie
confundat cu (omul care !ntâmplãtor s*a nãscut !n modernitate). istinctia e mai putin su%tilã decât
 pare: cu totii ne nastem de sute de ani !n modernitate, dar nu toti suntem moderni;<

1#. Este la modã !n zilele noastrã sã se "or%eascã despre neliniste metafizicã, sau angoasã
metafizicã = epresii a%surde care trãdeazã dezordinea mentalã a epocii noastre. ei care "or%esc
astfel nu cunosc nimic !n ceea ce pri"este natura metafizicii.

1&. 'ngoasa este un sentiment caracteristic epocii moderne. Ea este justificatã prin starea de
dezechili%ru a tuturor lucrurilor, care se amplificã.

1+. /elinistea perpetuã a modernilor este una din formele agitatiei.

1-. >odernitatea este caracterizatã prin gustul cercetãrii pentru ea !nsãsi, adicã a cercetãrii care, !n
loc sã*si gãseascã finalitatea !n cunoastere, asa cum ar tre%ui sã fie !n mod normal, se continuã
indefinit si nu conduce !n cele din urmã la nimic, si care este !ntreprinsã fãrã nici o intentie de a
ajunge la un ade"ãr !n care atâtia dintre contemporanii nostrii nici mãcar nu mai cred.

1. 6 oarecare neliniste este normalã !nainte de a demara orice cercetare, !n a%senta ei omul fiind
satisfãcut cu starea ignorantei sale.

1. ?e poate "edea !n nelinistea fãrã sfârsit marca agnosticismului. 7'dicã a ignorantei.<

20. @alsa cunoastere este mult mai rea ca pura si simpla ignorantã naturalã.

21. /elinistea si angoasa !si au rãdãcina !n ignorantã. 'ngoasa nu este decât o formã etremã a
fricii. acã ignoranta este disipatã, frica dispare de la sine.

22. octrina "edicã aratã epres cã teama pro"ine din sentimentul dualitãtii.

23. 6rice cunoastere implicã !n mod necesar o identificare. ?e poate spune cã cu cât mai mult
cunoaste cine"a, cu atât mai putin au sens pentru el notiunile de (altul) si (eterior), si cã, !n
aceeasi mãsurã, posi%ilitatea fricii este a%olitã pentru el.

2#. Panica produsã fãrã nici o cauzã aparentã este datoratã anumitor influente care nu tin de ni"elul
sensi%il al eistentei. Ea poate fi si colecti"ã, lucru care se aflã !mpotri"a eplicatiei curente cã frica
si*ar a"ea rãdãcina !n izolare.

2&. 'ngoasa insurmonta%ilã este o discalificare !n ceea ce pri"este cunoasterea metafizicã.

2+. unoasterea prin ecelentã are efecte care se repercuteazã !n toate domeniile inferioare, si duce
 printre altele la disparitia angoasei.

2-. ?ingurul remediu al lumii moderne ar putea "eni numai de sus, adicã dintr*o restaurare a
intelectualitãtii pure. 'tâta "reme cât se !ncearcã remedierea !n cele mai de jos lucruri, adicã
opunând contingente altor contingente, tot ceea ce se face "a fi "an si ineficace.

2. >odernii comit o ciudatã confuzie !ntre cutumã si traditie. /umele de (traditie) este atri%uit cu
usurintã tuturor felurilor de in"entii. În fapt, acolo unde traditia lipseste cu desã"ârsire, se cautã,
constient sau inconstient, su%stituirea ei cu un fel de parodie, pentru a se putea umple "idul lãsat
 prin a%senta traditiei.
2. utuma nu este doar complet diferitã de spiritul traditional, ea !i este chiar total contrarie, si
ser"este difuzãrii si mentinerii spiritului antitraditional.

30. Aot ceea ce este de ordin traditional implicã necesarmente un element (supra*uman). utuma,
dimpotri"ã, este ce"a pur uman, fie prin degenerescentã, fie !ncã de la originea ei.

31. În cazul cutumelor tre%uie distinse douã cazuri: 1 lucrurile care au a"ut un sens profund, uneori
chiar un caracter ritual, dar care l*au pierdut cu desã"ârsire prin faptul cã au !ncetat sã mai fie
integrate unui ansam%lu traditional, astfel !ncât nu mai sunt decât literã moartã si superstitieB si 2
contrafacerile: cutume in"entate care sunt acceptate mai ales pentru cã oamenii au o%iceiul de a face
lucruri lipsite de sens.

32. 'tunci când un popor a fost deturnat de la !ndeplinirea riturilor traditionale, este !ncã posi%il sã
simtã ceea ce*i lipseste si sã !ncerce ne"oia de a re"eni la ceea ce a pierdut. Pentru a fi !mpiedicat, i
se "or da (pseudo*rituri), si aceastã simulare a riturilor este uneori !mpinsã atât de departe !ncât nu
este deloc dificil de recunoscut intentia formalã si de*a%ia deghizatã de a se sta%ili o (contra*
traditie).

33. 'tunci când cine"a actioneazã !ntr*un fel ce nu poate fi justificat altfel decât declarând cã (asa e
o%iceiul), putem fi siguri cã a"em de*a face cu un indi"id rupt de traditie si de"enit incapa%il s*o
mai !nteleagã. /u numai cã nu mai !ndeplineste riturile esentiale, dar, dacã a pãstrat câte"a
o%ser"ante secundare, este doar (ca niste o%iceiuri) si din ratiuni pur umane, printre cale grija de
(gura lumii) ocupã un loc preponderent.

3#. utumele in"entate nu "izeazã altce"a decât sã retinã toatã atentia, nu numai asupra lucrurilor !n
!ntregime eterioare si "idate de orice semnificatie, dar chiar si asupra detaliului !nsusi tinând de
aceste lucruri, !n ceea ce este mai %anal si mai !ngust. onsecinta cutumelor este o "erita%ilã atrofie
intelectualã, mentalitatea (mondenã) fiind eemplul cel mai desã"ârsit.

3&. Pentru cei acaparati de "iata modernã lumea a pierdut orice (transparentã), cãci ei nu mai "ãd
nimic care sã fie un semn sau o epresie a ade"ãrurilor superioare, si chiar dacã li s*ar "or%i despre
acest sens interior al lucrurilor nu numai cã nu ar !ntelege, dar ar !ncepe imediat sã se !ntre%e ce*ar
 putea gândi semenii lor dacã li s*ar !ntâmpla sã admitã un asemenea punct de "edere.

3+. utumele !ncep prin a se sta%ili !ntr*un cerc foarte restrâns, ca simplã modã.

3-. ?e poate spune cã respectul pentru cutumã ca atare nu este !n fond decât respectul pentru prostia
umanã.

3. (' face ca toatã lumea), lucru care pentru unii pare sã tinã loc de ratiune suficientã pentru toate
actiunile lor, !nseamnã sã te asimilezi "ulgului si sã te strãduiesti sã nu te distingi de el !n nici un
fel.

3. În tãrile ara%e, se spune cã !n "remurile cele mai "echi, distinctia !ntre oameni se fãcea pe %aza
cunoaasterii. 'poi, s*a luat !n considerare nasterea si rudenia. >ai târziu, %ogãtia fu consideratã
marca superioritãtii. În cele din urmã, !n timpurile noastre, oamenii nu mai sunt judecati decât dupã
aparentele eterioare.

#0. 5nitierea constã esentialmente !n transmiterea unei anumite influente spirituale, iar aceastã
transmitere nu poate fi operatã decât prin intermediul unui rit, care este cel prin care se efectueazã
alãturarea la o organizatie a"ânt ca functie conser"area si comunicarea influentei despre care este
"or%a.
#1. Cnii au o%iectat spunând cã, !n cadrul initierii, neofitul nu resimte nici o influentã spiritualã !n
momentul !n care o primeste. 'ceastã o%iectie este fãrã importantã, pentru cã influenta este
realmente prezentã si conferã celor care au primit*o anumite aptitudini pe care nu le*ar putea a"ea
fãrã ea. Efectele acestei influente sunt resimtite ulterior, ceea ce constituie trecerea la initierea
efecti"ã. În cele mai multe cazuri, din nefericire, initierea rãmâne "irtualã.

#2. ?e poate spune, la modul general, cã !n conditiile unei epoci ca a noastrã, aproape !ntotdeauna
cazul normal din punct de "edere traditional trece !n ochii tuturor ca un caz eceptional.

#3. Aransmiterea influentei spirituale !n cadrul initierii nu are a%solut nimic (magic), pentru faptul
cã tot ceea ce este de ordin magic pri"este !n eclusi"itate mânuirea influentelor inferioare, psihice,
si nu are nimic spiritual.

##. in punct de "edere metafizic, ?inele este imua%il. in punct de "edere initiat, este necesar sã
luãm !n considerare starea actualã de fapt, care ne !mpiedicã sã accedem la esentã.

#&. În Principiu, este e"ident cã nimic nu poate fi schim%at. 'sadar, ?inele nu tre%uie eli%erat,
 pentru cã el nu este conditionat, nici supus "reunei limitãri, dar ego*ul suferã !n urma iluziei care !l
face sã parã separat de ?ine. e asemeni, nu legãtura cu Principiul tre%uie resta%ilitã, pentru cã ea
eistã si nu poate !nceta sã eiste, ci constiinta efecti"ã a acestei legãturi tre%uie realizatã pentru
fiinta manifestatã. 5ar, !n conditiile prezentei noastre umanitãti, nu eistã pentru asta nici un alt
mijloc posi%il !n afara celui furnizat de initiere.

#+. Pentru oamenii timpurilor primordiale, initierea ar fi fost inutilã si chiar de neconceput, pentru
cã dez"oltarea spiritualã, !n toate gradele ei, se !mplinea la ei !ntr*un mod cu totul natural si
spontan, datã fiind apropierea de Principiu !n care se aflau. ar, ca urmare a degenerãrii care a a"ut
loc de atunci, conform proceselor ine"ita%ile ale oricãrei manifestãri cosmice, conditiile perioadei
ciclice !n care ne aflãm sunt cu totul altele, si din aceastã cauzã restaurarea posi%ilitãtilor stãrii
 primordiale este primul dintre scopurile pe care si le propune initierea.

#-. (/eofit) !nseamnã literalmente (plantã nouã).

#. (5nitium) !nseamnã (intrare) si (!nceput): initierea este intrarea !ntr*o cale ce rãmâne de parcurs
apoi, sau !nceputul unei noi eistente !n cursul cãrora "or fi dez"oltate posi%ilitãti de un alt ni"el
decât cele mãrginite la "iata omului o%isnuit.

#. 5nitierea, !nteleasã !n sensul cel mai strict si mai precis, nu este !n realitate nimic altce"a decât
transmisia initialã a influentei spirituale !n stare de germene, adicã, a conectãrii initiatice !nsãsi.

&0. Este posi%il, !n unele cazuri cu totul eceptionale, sã se "or%eascã de o initiere fãrã lant initiatic
si fãrã conectare. Aotusi, chiar si !n aceste cazuri, este "or%a de o influentã spiritualã transmisã !n
afara conditiilor o%isnuite de timp si de loc. 7E: cazul lui Daco% Fhme.<

&1. 'tunci când este "or%a despre initiere, orice ingerintã a imaginatiei nu este decât foarte
 periculoasã. Aot ce se raporteazã la iluziile (psihologice) sau (su%iecti"e) este a%solut lipsit de
"aloare !n aceastã pri"intã si nu tre%uie sã inter"inã !n nici un fel si la nici un ni"el.

&2. hiar si cãrtile al cãror continut este initiatic nu pot ser"i la transmiterea unei influente
spirituale, iar lectura lor, chiar fãcutã de indi"idualitãti deose%it de calificate, nu poate conferi nici o
initiere. /imeni nu se initiazã prin intermediul cãrtilor.
&3. Aransmiterea oralã este !n toate traditiile consideratã ca o conditie necesarã a ade"ãratului
!n"ãtãmânt traditional, !ntr*atâta !ncât partea scrisã a acestui !n"ãtãmânt nu poate duce la eliminarea
celei orale, si asta pentru cã acest din urmã tip de transmitere implicã si comunicarea unui element
("ital) cãrora cãrtile nu*i pot ser"i de "ehicul.

&#. ?tudiul tetelor sacre, chiar sprijinit de cunoasterea teoreticã a esoterismului, nu este altce"a
decât o parte importantã a pregãtirii doctrinale care tre%uie sã preceadã initierea si realizarea
spiritualã. În a%senta initierii, studiul singur nu depãseste ni"elul cunoasterii teoretice.

&&. olecti"ul nu este decât o etensie a domeniului indi"idual, si nu are nici o "aloare
transcendentã !n raport cu acesta, contrar influentelor spirituale, care sunt de cu totul alt ordin.

&+. 'r fi o eroare sã se considere cã o stare supra*indi"idualã este totuna cu identificarea cu o

entitate psihicã de tip colecti", sau o entitate psihicã de orice fel. Participarea indi"idului la o
entitate colecti"ã poate fi consideratã ca un fel de (lãrgire) a indi"idualitãtii, dar nimic mai mult.

&-. 6rganizatiile initiatice sunt depozitare a ce"a care le este supra*indi"idual si transcendent, o
influentã spiritualã cãreia !i asigurã conser"area si transmiterea.

&. 'tunci când o organizatie initiaticã se gãseste !n stare de degenerescentã mai mult sau mai putin
accentuatã, desi influenta spiritualã este prezentã !n ea, actiunea ei este slã%itã, si atunci, influentele
 psihice pot actionat !ntr*un mod mai "izi%il si uneori aproape independent. azul etrem este cel al
organizatiilor !n care forma initiaticã a !ncetat sã eiste ca atare si influenta spiritualã s*a retras cu
desã"ârsire, iar atunci influentele psihice su%zistã singure !n starea de (reziduuri) noci"e si chiar
deose%it de periculoase.

&. >ulti oameni care doresc o initiere se !ndoiesc de necesitatea de a se conecta mai !ntâi la o
formã traditionalã de ordin eoteric cãreia tre%uie sã*i urmeze toate prescriptiile. 7'ltfel spus,
!naintea oricãrei initieri tre%uie !nceput prin a se practica scrupulos o religie autenticã, ortodoã.<

+0. Este admisi%il ca un eoterist sã ignore esoterismul, desi cu sigurantã aceastã ignorantã nu
 justificã negarea. ar, dimpotri"ã, oricine are pretentii esoterice nu tre%uie sã ignore eoterismul,
fie si numai la ni"el practic, pentru cã cine "rea (mai mult) tre%uie sã !nceapã cu (mai putin). 7acã
nu e destul de clar, su%liniez: prin (ignorantã) 8u9non nu are !n "edere ni"elul informational,
cogniti", ci practica religioasã de zi cu zi.<

+1. 5gnoranta domeniului eoteric do"edeste necunoasterea profundã a doctrinei traditionale.

'ceastã ignorantã este datoratã slã%irii spiritului traditional. Este "or%a !n modul cel mai concret de
necunoasterea puterii riturilor.

+2. Esoterismul fãrã eoterism este constructie pe neant. Eistenta profanã, !n care elementele
traditionale au fost ecluse, este pur neant.

+3. acã adeziunea la un eoterism este o conditie preala%ilã pentru a ajunge la esoterism, nu
tre%uie crezut cã se poate renunta la el imediat ce a fost o%tinutã initierea, asa cum nu se suprimã
fundatiile dupã ce a fost construit edificiul.

+#. el care nu este conectat la nici o formã eotericã face ca cei mai multi dintre 6ccidentali, care
considerã cã religia este un lucru aparte, lipsit de contact real cu restul "ietii lor.

+&. În realitate, nu eistã un domeniu profan cãruia sã*i apartinã ce"a prin natura sa. Eistã doar un
 punct de "edere profan, care nu este decât produsul degenerescentei spirituale a umanitãtii, si care,
!n consecintã, este !n !ntregime ilegitim.

++. În conditiile prezente ale umanitãtii terestre, marea majoritate a oamenilor nu sunt de nici un fel
capa%ili sã depãseascã limitele conditiei indi"iduale.

+-. 6 iluzie rãspânditã est aceea cã dupã moarte oamenii "or o%tine calitãtile intelectuale sau
spirituale pe care nu le posedau !n timpul "ietii.

+. ?copul eoterismului este mântuirea. ?copul esoterismului este Eli%erarea.

+. @enomene asemãnãtoare pot porni din cauze cu totul diferite. e aceea fenomenele !n ele !nsele,
care nu sunt decât simple aparente eterioare, nu pot niciodatã sã fie considerate do"ada ade"ãrului
unei doctrine sau teorii oarecare, contrariu iluziilor pe care si le fac (eperimentalistii) moderni.
'celasi lucru poate fi spus si despre actiunile umane: aceleasi actiuni, indiscerna%ile din punct de
"edere eterior unele de altele, pot rãspunde unor intentii foarte di"erse !n cazul celor ce le*au
!ndeplinit. >ai mult decât atât, doi indi"izi pot actiona !n mod similar !n aproape toate
circumstantele "ietii lor, pornind de la puncte de "edere care nu au aproape nimic !n comun.

-0. Cn eemplu frapant de prejudecatã a faptelor este cel al istoricilor moderni care pretind cã pot
eplica istoria fãcând apel !n eclusi"itate la consideratii de ordin economic.

-1. Psihologii cred cã oamenii sunt dintotdeauna si peste tot aceiasi. 7În realitate, tipul uman antic
nu era acelasi cu tipul uman medie"al, iar amandoua sunt fundamental diferite de tipurile umane
modern si postmodern.<

-2. 'ctiunea ritualã este cea sã"ârsitã (conform ordinii), si acest lucru implicã si constiinta efecti"ã
a conformitãtii la ordine.

-3. Pentru a sã"ârsi actiunile conform caracterului ritual tre%uie cunoscutã solidaritatea care eistã
!ntre ordinea cosmicã !nsãsi si ordinea umanã. 'ceastã cunoastere eistã !n toate traditiile, dar a
de"enit cu totul strãinã mentalitãtii moderne. Pentru cel ce nu este or%it de anumite prejudecãti, este
facil de "ãzut ce distantã se aflã !ntre constiinta conformitãtii cu ordinea uni"ersalã de simpla
(constiintã moralã), care nu cere nici o !ntelegere intelectualã si nu este ghidatã decât de aspiratii si
tendinte pur sentimentale, si ce profundã degenerescentã implicã !n mentalitate trecerea de la una la
alta.

-#. 'paritia punctului de "edere moral !ntr*o ci"ilizatie semnificã starea mai mult sau mai putin
 profanã a acesteia. Aoate moralele (independente), fie cã sunt (filosofice) sau (stiintifice), sunt
degenerescente ale moralei religioase. 7Prin conceptul de (punct de "edere moral) 8uenon !ntelege
 primatul faptului pur asupra semnificatiei sale si a intentiei care l*a precedat. oncret: din punct de
"edere moral rãz%oiul este pur si simplu rãu, !n timp ce din punct de "edere traditional rãz%oiul
sacru este a%solut corect. 8u9non consacrã câte"a rânduri rãz%oiului sacru !n (?Gm%olisme de la
croi), Ed. Araditionnelles.<

-&. Între cel care sã"ârseste anumite actiuni din ratiuni morale si cel care le sã"ârseste !n "ederea
unei dez"oltãri spirituale efecti"e cãrora ele !i pot ser"i de preparati", diferenta este enormã. >odul
de a actiona este acelasi, dar intentiile sunt diferite si nu corespond aceluiasi ni"el de !ntelegere.

-+. oar atunci când morala si*a pierdut orice caracter traditional se poate "or%i de de"iaatie.
$idatã de orice semnificatie realã, nemaia"ând nimic care sã*i poatã legitima eistenta, morala
 profanã nu este decât un (reziduu) fãrã "aloare, o simplã superstitie.
--. Este la modã, !n epoca noastrã, sã se ealte munca, oricare ar fi ea si !n orice mod ar fi sã"ârsitã,
ca si cum ar a"ea o "aloare eminentã !n ea !nsãsi si independentã de orice consideratie de alt ordin.

-. /enumãratele declamatii pe cât pe "ide pe atât de pompoase care laudã munca tin de ne"oia
eageratH de actiune a 6ccidentalilor moderni. ?e mai adaugã uneori si intentia de depreciere a
contemplatiei, asimilatã lenii.

-. ontrariu a ceea ce gândesc modernii, o muncã !ndeplinitã de orice om fãrã deose%ire, si doar
din plãcerea de a actiona sau pentru a câstiga cele necesare traiului, nu meritã deloc sã fie lãudatã, si
nici nu poate fi pri"itã decât ca un lucru anormal, opus ordinii care ar tre%ui sã regleze institutiile
omenesti, !ntr*atâta !ncât, !n conditiile epocii noastre, se !ntâmplã prea adesea sã do%ândeascã un
caracter ce ar putea fi calificat, fãrã nici o eagerare, de (infra*uman).

0. eea ce contemporanii nostri par sã ignore complet, este cã o muncã nu este cu ade"ãrat
"ala%ilã decât dacã este conformã naturii !nsesi a fiintei ce o !ndeplineste, dacã rezultã din ea !ntr*un
mod spontan si necesar, !ntr*atâta !ncât nu este pentru aceastã naturã decât un mijloc de a se realiza
atât de mult cât este posi%il. 7Eplicatia lui 8u9non este sensul notiunii sansIrite de sJadharma,
fundamentul institutiei castelor hinduse.<

1. Într*o ci"ilizatie integral traditionalã, orice acti"itate umanã posedã un caracter sacru, pentru cã,
 prin definitie, traditia nu lasã nimic !n afara ei.

2. /ici o traditie nu poate admite cã punctul de "edere profan este legitim.

3. oar ci"ilizatia occidentalã modernã, dat fiind spiritul ei esentialmente antitraditional, pretinde
sã afirme legitimitatea profanului ca atare si considerã ca (progres) acapararea unei pãrti din ce !n
ce mai mari a acti"itãtii umane, !ntr*atât !ncât, pentru spiritul modern singurul lucru care eistã este
 profanul, iar toate eforturile lui tind !n definiti" spre negarea si ecluziunea sacrului.

#. În ci"ilizatia modernã sacrul nu este decât tolerat, pentru cã nu este cu putintã sã fie anulat dintr*
o singurã lo"iturã. 'steptându*se realizarea completã a acestui (ideal), sacrul ocupã un loc din ce !n
ce mai redus, fiind din ce !n ce mai izolat de restul printr*o %arierã de netrecut.

&. Arecerea de la ci"ilizatia traditionalã la ci"ilizatia modernã se face prin persuasiunea cã eistã
lucruri profane !n ele !nsele, si nu prin efectul unei anumite mentalitãti.

+. ei mai multi dintre oamenii religiosi occidentali de azi considerã separatia dintre sacru si
 profan ca fiind perfect legitimã, si pri"esc perioada dinainte ca pe o confuzie !ntre douã domenii
diferite, care a fost (depãsitã) gratie (progresului). /ici nefericire, chiar si oamenii isericii
gândesc asa.

-. 'tunci când reprezentantii autentici ai unei traditii au ajuns !n punctul !n care modul lor de a
gândi nu mai diferã sensi%il de cel al ad"ersarilor lor, putem sã ne !ntre%ãm ce "italitate mai are
!ncã traditia respecti"ã !n stadiul actual.

. u"ântul (con"ertire) are douã sensuri: primul, sensul original, este cel de metanoia, adicã
(metamorfozã intelectualã). 'ceasta implicã o concentrare a puterilor fiintei, o (!ntoarcere) prin
care fiinta trece de la gândirea umanã la !ntelegerea di"inã. ?ensul "ulgar al cu"ântului (con"ertire)
desemneazã trecerea eterioarã de la o formã traditionalã la alta.

. 'l treilea caz de con"ertit este al celui care, plasându*se !n punctul de "edere esoteric, !si
schim%ã traditia pentru cã a sa nu*i mai oferea posi%ilitatea initierii, sau pentru cã noua traditie este
mai potri"itã naturii sale, si !i conferã o mai %unã cale de realizare spiritualã. În acest din urmã caz
nu este "or%a riguros de con"ertire.

0. >ai eistã si cazul a%solut special al oamenilor care, ajunsi la un !nalt ni"el de dez"oltare
spiritualã, pot adopta din punct de "edere eterior o formã traditionalã oarecare, !n functie de
circumstante si pentru ratiuni pe care ei singuri le pot judeca, cu atât mai mult cu cât aceste ratiuni
sunt !n general dintre cele care scapã !ntelegerii oamenilor o%isnuiti. 7'ici 8u9non are !n "edere
cazul rosicrucienilor.<

1. ?e poate spune cã oricine este constient de unitatea traditiilor, fie printr*o !ntelegere pur
teoreticã, si cu atât mai mult printr*o realizare efecti"ã, este !n mod necesar de necon"ertit, si este
de altminteri singurul astfel, altii putând fi !ntotdeauna mai mult sau mai putin la cheremul
circumstantelor.

2. Eistã o confuzie ciudatã !ntre rituri si ceremonii, pro"enind de la tendinta (umanismului) de a
reduce totul la ni"el uman.

3. /u tre%uie contestat caracterul utilitar, dar limitat, al ceremoniilor, atunci când sunt grefate pe
rituri. in nefericire, dez"oltarea prea mare a ceremoniilor sufoca practic riturile, cu consecinte
opuse.

#. Este demn de remarcat faptul cã 6ccidentalii, atunci când "or%esc de lucruri spirituale sau pe
care ei le considerã ca atare, se cred !ntotdeauna o%ligati sã ia un ton solemn si plictisitor, astfel
!ncât sã marcheze mai %ine cã aceste lucruri nu ai nimic !n comun cu ceea ce face su%iectul o%isnuit
al con"ersatiilor lor. 6rice gândesc ei, aceastã afectare (ceremonioasã) nu are nici un raport cu
demnitatea si seriozitatea cu care tre%uie o%ser"at tot ceea ce este de ordin traditional, si care nu
eclude naturaletea cea mai perfectã si cea mai mare simplicitate !n atitudini, asa cum se poate
"edea azi !n 6rient.

&. Eistã la 6ccidentali o legãturã !ntre ceremonialism si punctul de "edere estetic, care sfârseste
 prin a afecta cu o tentã particularã modul !n care oamenii "ãd lucrurile.

+. onceptia esteticã pretinde sã reducã totul la o simplã chestiune de sensi%iltiate. Este conceptia
modernã si profanã a artei. Ea eliminã orice element intelectual, trãsãturã caracteristicã a artei
traditionale. inele, departe de a fi (splendoarea ade"ãrului), se reduce la ceea ce produce un
oarecare sentiment de plãcere, ce"a pur (psihologic) si (su%iecti").

-. eremoniile nu sunt decât efecte de ordin (estetic) si nimic mai mult. Ele nu pot fi !ntelese ca
si arta modernã, nu au nici un sens mai mult sau mai putin profund de penetrat, si !si propun doar
(impresionarea) !ntr*un mod pur sentimental.

. Cnele forme de artã modernã pot produce efecte de dezechili%ru ale cãror repercusiuni sunt
suscepti%ile sã se !ntindã foarte departe. Este "or%a de opere su%"ersi"e din punct de "edere
spiritual.

. omeniul sentimental este, su% toate raporturile, tipul cel mai complet si cel mai etrem a ceea
ce s*ar putea apela (su%iecti"itate) !n stare purã.

100. Printre multiplele forme de manifestare ale estetismului modern se numãrã si eotismul, care
nu este decât o mascaradã, o falsã reconstituire a doctrinelor orientale care !mpiedicã !ntelegerea.

101. 6 ciudatã atitudine !i !mpinge pe unii sã identifice misticismul cu esoterismul oriental,

mergând pânã la su%stitutia completã. 'ceastã eroare este fãcutã de cãtre orientalisti, dar este
comunã si mediilor religioase catolice.

102. e putin timp eclesiasticii catolici au !nceput sã recunoascã eistenta esoterismului oriental,
dar !ncearcã sã*l minimizeze ca importantã, prezentându*l ca pe un amestec inetrica%il cu
deformatiile contemporane, ocultiste, teosofiste si altele, !n !ncercarea de a le pune pe acelasi plan.

103. Cnii reproseazã esoteristilor (orgoliul intelectual). 'ceastã epresie este !n mod "ãdit
contradictorie !n ea !nsãsi, cãci, dacã cu"intele mai au !ncã o semnificatie precisã, orgoliul nu poate
fi decât de naturã sentimentalã.

10#. /u se poate "or%i de orgoliu !n cazul esoteristilor, cei care neagã indi"idualitãtii orice "aloare
 proprie, si o fac sã aparã ca fiind riguros nulã !n raport cu Principiul.

10&. 6 realizare de ordin uni"ersal ca cea a fiintei care ajunge la Eli%erare are consecinte cu mult
mai !ntinse si efecti"e decât "ulgarul (altruism), care nu este decât grija intereselor unei simple
colecti"itãti, si care nu iese !n nici un fel din ordinul indi"idual.

10+. eea ce este ade"ãrat despre orgoliu este la fel de ade"ãrat despre umilintã, care fiind
contrariul sãu, se situeazã eact la acelasi ni"el, si al cãrui caracter nu este mai putin eclusi"
sentimental si indi"idual.

10-. >ult mai indicatã decât umilinta este (sãrãcia spiritualã), al cãrei sens este recunoasterea
dependentei totale a fiintei de Principiu.

10. 6mul (normal) tre%uie sã fie Gin !n raport cu Principiul si doar cu el, si (Gang) !n raport cu
!ntreaga manifestare. impotri"ã, omul cãzut ia o atitudine prin care se face Gang !n raport cu
Principiul sau cel putin are aceastã iluzie, pentru cã e "or%a de o imposi%ilitate si Gin !n raport cu
manifestarea, de unde se nasc si orgoliul si umilinta.

10. Eistã o contemplare metafizicã si initiaticã, precum si o contemplare misticã. Prima este o
contemplare directã, a doua o contemplare prin refleie.

110. ontemplarea directã a realitãtilor spirituale implicã transportarea celui ce face actul !n
 propriul domeniu al acestora, ceea ce presupune un oarecare grad de realizare a stãrilor supra*
indi"iduale, realizare care nu poate fi decât acti"ã.

111. ontemplarea prin refleie implicã doar o (deschidere) a ceea ce "ine spontan, si este
 pasi"itatea misticã. Ea este indirectã si nu implicã nici o identificare, lãsând sã su%ziste dualitatea
!ntre su%iect si o%iect.

112. acã scopul oricãrei initieri este unul si acelasi, cãile care permit sã*l atingã sunt multiple, !n
scopul de a se adapta la di"ersitatea conditiilor indi"iduale. acã punctul de sosire este acelasi,
 punctele de plecare diferã. >ultiplicitatea nu afecteazã unitatea scopului, nici unitatea fundamentalã
a doctrinei.

113. Cnii occidentali au !nteles cã dacã eistã o multiplicitate de cãi doctrina nu este unicã si
in"aria%ilã. Ei confundã doctrina cu metodele.

11#. Este e"ident cã doctrina, pentru a fi !ntr*ade"ãr tot ceea ce ea tre%uie sã fie, tre%uie sã
comporte, !n unitatea ei, aspecte di"erse, si cã tre%uie sã fie suscepti%ilã de aplicatii indefinit de
"ariate.
11&. /egarea unitãtii principiale a oricãrei traditii din cauza eistentei formelor traditionale direfire,
care nu sunt !n realite decât tot atâtea epresii cu care traditia unicã se !m%racã pentru a se adapta
conditiilor di"erse de timp si de loc, precum si diferite metode de realizare, mãrturiseste
incapacitatea occidentalã de a merge mai departe decât de aparentele eterioare si de a percepe
unitatea su% multiplicitate.

11+. 6ccidentalii percep ideea de doctrinã doar su% forma sistemului filosofic si a dogmei
religioase.

11-. 'de"ãrul traditional nu se poate eprima su% o formã sistematicã, si unitatea doctrinarã
traditionalã nu este fãcutã dupã limitatiile !nguste impuse a ceea ce occidentalii numesc (doctrinã).

11. 6rice filosofie nu este decât o constructie ar%itrarã, indi"idualã, lipsitã de orice autoritate. În
acest caz nu este "or%a de o doctrinã, ci de o pseudo*doctrinã.

11. unoasterea teoreticã, fiind indirectã si imperfectã, nu are !n ea !nsãsi decât o "aloare
(preparatorie), !n sensul cã furnizeazã o directie care !mpiedicã de la rãtãcirea !n realizare, singura
 prin care poate fi o%tinutã cunoasterea efecti"ã, a cãrei eistentã si posi%ilitate !nsãsi sunt ce"a pe
care 6ccidentalii nici mãcar nu %ãnuiesc.

120. 6ccidentalii concep traditia doar su% forma dogmei. ?piritul antitraditional occidental este un
spirit antidogmatic.

121. 6ccidentul n*ar fi ajuns niciodatã la stadiul actual de decãdere si confuzie dacã ar fi rãmas
fidel dogmelor sale, pentru cã, pentru a se adapta la conditiile sale mentale particulare, traditia
tre%uia sã ia acest aspect special, cel putin !n partea ei eotericã.

122. ogma este necesarã pentru oameni care, pentru a nu di"aga, au ne"oie sã fie strict tinuti su%
tutelã, !n timp ce altii nu au ne"oie de ea. În acelasi fel, interdictia imaginilor nu este necesarã decât
 pentru popoarele care, prin tendintele lor naturale, sunt !mpinse la un oarecare antropomorfism.

123. octrina traditionalã, atunci când este completã, are, prin !nsãsi esenta sa, posi%ilitãti ilimitate.
Ea este suficient de "astã pentru a cuprinde !n ortodoia sa toate aspectele ade"ãrului, dar nu poate
admite nimic altce"a decât aceste aspecte, si acesta este sensul cu"ântului (ortodoie), care nu
eclude decât eroarea, dar o eclude !ntr*un mod a%solut.

12#. 6rientalii au ignorat !ntotdeauna ceea ce 6ccidentalii numesc (tolerantã), adicã indiferenta cu
 pri"ire la ade"ãr. eea ce 6ccidentalii laudã su% numele de (tolerantã) nu este decât indiciul
degenerãrii spre care i*a condus renegarea traditiei.

12&. În traditia hindusã se disting trei cãi de realizare spiritualã: 1 Iarma = !n relatie cu natura
rajasicãB 2 %haIti = !n relatie cu natura rajasicã si 3 jnânâ = !n relatie cu natura sattJicã. @iecare
corespunde unei guna. @iintele celei de*a treia guna, tamas, nu au nici o sansã de ele"atie spiritualã.

12+. alea jnânicã face referire la marile mistere. ãile %haIticã si Iarmicã = la micile mistere.

12-. istinctia castelor nu este altce"a decât o clasificare a fiintelor umane conform naturilor lor
indi"iduale.

12. rahmanii, de naturã sattJicã, sunt calificati pentru Dnâna*mârga. KshatriGas, destinati
acti"itãtii eterioare, sunt calificati pentru haIti*mârga, !n timp ce $aishGas = pentru Karma*
mârga.

12. 4a ora actualã, eistã !n 6ccident dificultãti particulare, din cauza amestecului castelor, de a
determina eact ade"ãrata naturã a fiecãrui om.

130. În 6ccident, dat fiind cã aptitudinile pentru cunoastere au fost !n mod constant cu mult mai
rare si mai putin dez"oltate decât tendinta pentru actiune, initierea jnânicã a dispãrut demult. În e"ul
mediu su%zistau !ncã initierea %haIticã pentru ca"aleri si initierea Iarmicã pentru artizani. >ai
târziu, si formele %haItice au dispãrut. @aptul cã practica unei meserii nu este cerutã ca o conditie
necesarã !n initierea artizanalã occidentalã poate fi pri"it si el ca o degenerescentã. În 6rient aceste
trei forme de initiere !ncã mai eistã.

131. Aermenul de (ascezã) !nseamnã la propriu un efort metodic de a atinge un scop, !ndeose%i un
scop de ordin spiritual. ?ensul lui a fost deturnat de cãtre moderni, pentru care !nseamnã acum
(austeritate).

132. Este ade"ãrat cã !n ochii modernilor orice ascezã !m%racã aparenta austeritãtii, chiar dacã ea nu
implicã ideea de suferintã, si asta pentru cã !ndepãrteazã si neglijeazã lucrurile pe care ei !nsisi le
 pri"esc ca fiind cele mai importante, dacã nu chiar esentiale "ietii, si a cãror cãutare le umple toatã
eistenta.

133. 'sceza este un simplu mijloc a"ând o calitate preparatorie, si nu un scop.

13#. În sansIritã, primul sens al cu"ântului (ascezã) tapas este cel de cãldurã, de foc interior care
faciliteazã purificarea necesarã.

13&. 6rice ascezã "erita%ilã este un (sacrificiu), iar !n toate traditiile sacrificiul, su% orice formã s*
ar prezenta, constituie actul ritual prin ecelentã, cel !n care se rezumã toate celelalte.

13+. 'sceza este sacrificiul (ego*ului) sã"ârsit pentru a se realiza constiinta (?inelui).

13-. În traditia hindusã, upaguru este orice fiintã, lucru sau circumstantã particularã a cãrei !ntâlnire
este pentru cine"a punctul de plecare pentru o oarecare dez"oltare spiritualã. Ducând rolul de cauzã
ocazionalã, upaguru nu este !n cele din urmã decât !n omul cãrora le este supus.

13. 'tunci când initierea propriu*zisã este conferitã de cine"a care nu posedã calitãtile necesare
 pentru a !ndeplini functia unui >aestru spiritual, si care actioneazã doar ca (transmitãtor) al
influentei atasate ritului pe care !l !ndeplineste, un asemenea initiator poate fi asimilat unui upaguru,
 pentru cã inter"entia lui este cea care determinã (a doua nastere), chiar dacã initierea rãmâne strict
"irtualã.

13. 8uru uman este doar reprezentarea eterioarã a 8uru interior. Primul este necesar pentru cã,
!nainte de a fi par"enit la o oarecare dez"oltare spiritualã, initiatul nu poate intra !n comunicare cu
cel din urmã.

1#0. Cpaguru este o manifestare a ?inelui care comunicã cu indi"idualitatea ce nu se poate !ncã
 pune !n raport direct cu el.

1#1. În 6ccident nu este prea dificil de a o%tine contactul cu o organizatie initiaticã, dar este
aproape imposi%il de gãsit un instructor cu ade"ãrat calificat un >aestru spiritual. 7În realitate,
 judecata de mai sus tine de proportii si nu tre%uie pri"itã ca o afirmatie suficientã siesi: este foarte
greu de gãsit o organizatie initiaticã autenticã, si cu mult mai greu de gãsit un >aestru.<
 1#2. eea ce este de naturã sã agra"eze dificultatea gãsirii unui >aestru este faptul cã cei care au
 pretentia sã fie ghizi spirituali nu au fost niciodatã mai numerosi ca !n zilele noastre.

1#3. ei ce se prezintã ca fiind instructori spirituali fãrã a fi conectati la o formã traditionalã
determinatã sau fãrã a se conforma regulilor sta%ilite de aceasta nu pot a"ea calitatea pe care si*o
atri%uie. El nu poate fi decât un "ulgar impostor sau un (iluzionat) ignorând conditiile reale ale
initierii.

1##. Eistã oameni pentru care o transmitere initiaticã este suficientã, fãrã ca un 8uru sã tre%uiascã
sã inter"inã ulterior, pentru a (trezi) imediat achizitiile spirituale o%tinute !n alte stãri de eistentã.

1#&. 'm%itia unui ade"ãrat 8uru ar tre%ui sã fie aceea de a*si pune discipolul !ntr*o stare !n care sã
se lipseascã de el cât mai repede posi%il.

1#+. 6 conceptie eronatã este aceea care spune cã 8uru ar tre%ui sã fi par"enit la capãtul realizãrii
spirituale, adicã la Eli%erare.

1#-. Eistã oameni care !si imagineazã cã sunt conectati la o formã traditionalã pentru simplul fapt
cã este cea cãreia !i apartine 8uru, sau cel putin cel pe care cred cã sunt autorizati sã*l considere ca
atare, si fãrã ca ei sã ai%ã de fãcut ce"a sau sã sã"ârseascã "reun rit oarecare.

1#. 6rice >aestru spiritual "erita%l tre%uie sã*si eercite functia !n conformitate cu o traditie
determinatã. 'tunci când nu este astfel, a"em de*a face cu una dintre mãrcile care permit cel mai
usor sã se recunoascã faptul cã este un fals >aestru spiritual, care poate cã nu este de rea credintã,
dar se iluzioneazã din ignorantã !n ceea ce pri"este conditiile reale ale initierii.

1#. Între stadiul de initiat, adicã (intrat pe cale), si (starea primordialã eistã o multitudine de
stadii intermediare, cãci drumul micilor mistere este lung.

1&0. Eistã de asemenea o multitudine de stãri supraindi"iduale, dar acestea sunt pentru omul
o%isnuit indiscerna%ile. 5mediat ce o fiintã a depãsit (starea primordialã) pentru a atinge o stare
supraindi"idualã oricare ar fi ea, cel care este !ncã !n starea indi"idualã umanã !l pierde din "edere,
asa cum un o%ser"ator al cãrui "edere ar fi limitatã la un plan orizontal nu ar putea cunoaste din
"erticalã decât punctul de !ntâlnire al ei cu planul, toate celelalte scãpându*i.

1&1. 6 eroare destul de rãspânditã calificã drept (Luietism) anumite doctrine orientale. 'ceastã
imputatie, la care se adaugã cea de (panteism), este un pretet pentru a !ndepãrta sau deprecia o
doctrinã fãrã studiu profund si !ncercarea de a o !ntelege.

1&2. ('ctiunea) este !ntotdeauna !nteleasã ca o acti"itate de ordin eterior, tinând de domeniul
corporal. ('cti"itatea) are un sens mult mai general si care se aplicã !n toate domeniile si toate
ni"elurile de eistentã.

1&3. 'cti"itatea spiritualã este contemplatia. >editatia nu este decât un mijloc pus !n operã pentru a
 par"eni la contemplatie, si care apartine domeniului mentalitãtii indi"iduale.

1&#. acã pornim de la complementarismul (acti"ului) cu (pasi"ul), !n corespondentã cu (actul) si

(puterea) luate !n sens aristotelician, se "ede fãrã dificultate cã ceea ce este cel mai acti" este de
asemenea ceea ce este cel mai apropiat de ordinul pur spiritual, !n timp ce ordinul corporal este cel
!n care predominã pasi"itatea. e aici deri"ã consecinta paradoalã !n aparentã cã acti"itatea este cu
atât mai mare si mai realã cu cât se eercitã !n domeniul cel mai depãrtat de cel al actiunii.
1&&. at fiind cã orice doctrinã traditionalã pune contemplatia deasupra actiunii eterioare,
modernii sfârsesc prin a califica (Luietism) tot ceea ce nu este pe mãsura lor.

1&+. etasarea de actiune este !nainte de toate o perfectã indiferentã !n ceea ce pri"este rezultatele
ce se pot o%tine din ea, pentru cã aceste rezultate, oricare ar fi ele, nu mai afecteazã fiinta care a
 par"enit !n centrul (rotii cosmice).

1&-. acã o fiintã care practicã Ju*Jei tre%uie sã actioneze, nu este din cauza ne"oii de actiune. Ea
nu "a alege nimic eterior, mai putin dacã circumstantele o impun.

1&. Magiografia orientalã cunoaste forme de sanctificare ciudate si insolite, cea cea a (ne%unilor lui
hristos), cei care comiteau acte etra"agante pentru a ascunde darurile spirituale !n ochii
anturajului su% aparenta hidoasã a ne%uniei. În islam, cazul celor numit (majâdhi%) se prezintã su%
acelasi aspect.

1&. /e%unia este !n definiti" una dintre mãstile cele mai impenetra%ile cu care !ntelepciunea se
 poate acoperi tocmai pentru cã sunt opuse una alteia. În Aaoism, (/emuritorii) au fost !ntotdeauna
descrisi su% aspecte mai mult sau mai putin etra"agante sau chiar ridicole, nu lipsite de o oarecare
("ulgaritate).

1+0. 5nitiatii, si mai ales cei apartinând ordinelor celor mai ridicate, se disimuleazã !ntre oameni
fãcând de asa manierã !ncât sã nu se distingã cu nimic din punct de "edere eterior, prinzând o
mascã (popularã).

1+1. 'de"ãrata origine a (folIlorului) este faptul cã i s*a !ncredintat poporului conser"area
ade"ãrurilor de ordin esoteric care altfel riscau sã se piardã, ade"ãruri pe care acesta este incapa%il
sã le !nteleagã, dar pe care le transmite fidel, chiar dacã tre%uie pentru aceasta sã fie acoperite cu o
mascã mai mult sau mai putin grosierã.

1+2. Poporul, atâta timp cât n*a suferit o de"iere de care nu este responsa%il, tine de latura
su%stantialã, plasticã, deci contine posi%ilitãti ce nu apartin clasei medii.

1+3. ontrariu a ceea ce se afirmã !n zilele noastre, poporul nu actioneazã spontan si nu produce
nimic de la sine. El este ca un (rezer"or) de unde se poate etrage tot ce este mai %un ca si tot ce
este mai rãu, !n functie de influentele care se eercitã asupra lui.

1+#. În ceea ce pri"este (clasa medie), ea se caracterizeazã !n primul rând prin asa*zisul (%un simt)
!ngust si mãrginit care !si gãseste epresia !n ceea ce se numeste ("iata o%isnuitã), produsele cele
mai tipice ale mentalitãtii sale fiind rationalismul si materialismul epocii moderne.

1+&. '%ia atunci când miscarea descendentã a atins termenul, deci punctul cel mai de jos, toate
lucrurile pot fi resta%ilite !n punctul cel mai de sus pentru a !ncepe un nou ciclu. 'cesta este sensul
eact al ideii cã (etremele se ating) sau mai degra%ã se !ntâlnesc.

1++. Elita !si gãseste corespondentul !n poporul de joasã etractie, astfel !ncât orice punct superior
se reflectã !n punctul cel mai inferior. 5dentificarea elitei cu poporul corespunde, !n esoterismul
islamic, principiului >alâmatiGah, care constã !n regula de a lua un aspect cu atât mai comun, chiar
grosier, cu cât starea interioarã este mai perfectã si de o spiritualitate mai ele"atã, si de a nu lãsa
niciodatã sã aparã din aceastã spiritualitate !n relatiile lor cu alti oameni.

1+-. >alâmatiGah deri"ã din malâmah %lam. /u !nseamnã cã actiunile acestora ar fi %lama%ile,
 sau contrarii chariNah, dar cã prin modul lor de a actiona ei nu se disting de cel al poporului, fapt ce
 pare %lama%il !n ochii (opiniei) oamenilor (culti"ati).

1+. onceptia (culturii) profane este caracteristicã mentalitãtii (clasei de mijloc), cãreia !i
conderã, prin (strãlucirea) superficialã si iluzorie, mijlocul de a disimula ade"ãrata ei nulitate
intelectualã.

1+. 6rice schim%are de stare se sã"ârseste doar !n o%scuritate, culoarea neagrã fiind sim%olul ne*
manifestatului si cel al indistinctiei si al purei potentialitãti sau a materiei prima.

1-0. acã initiatii care ocupã pozitiile cele mai !nalte !n ierarhia spiritualã nu iau parte la
e"enimentele care se deruleazã !n aceastã lume, este !nainte de toate pentru cã o asemenea actiune
(perifericã) ar fi incompati%ilã cu pozitia lor (centralã). acã se tin deoparte de orice distinctie
(mondenã) este pentru cã !i cunosc lipsa de "aloare. ar, se poate spune cã, dacã ei consimt sã iasã
din o%scuritate, eteriorul nu mai corespunde interiorului.

1-1. onceptia o%isnuitã, conform cãreia spiritul este adãpostit unde"a !n corp, este foarte ciudatã.
În fapt, cum toate lucrurile sunt continute !n principiul lor, corpul si toate stãrile fiintei sunt
continute !n spirit, si nu in"ers.

1-2. onstiinta omului o%isnuit nu este (trezitã) decât !n modalitatea corporalã, deci ceea ce este
 perceput din modalitãtile su%tile apare ca fiind inclus !n corp.

1-3. 'tât timp cât fiinta nu atinge 'tma decât !n raporturile sale cu indi"idualitatea, adicã !n calitate
de j!"âtmâ, acesta !i apare ca inclus !n indi"idualitate, si nu poate sã*i aparã altfel pentru cã el este
incapa%il sã depãseascã limitele conditiei indi"iduale. ar, atunci când atinge 'tma direct si asa
cum este el, aceastã indi"idualitate, si cu ea toate celelalte stãri, indi"iduale sau supra*indi"iduale, !i
apar ca fiind continute !n 'tma, asa cum si sunt din punctul de "edere al realitãtii a%solute.

1-#. 4a ni"el spiritual, interiorul cuprinde eteriorul, iar centrul contine toate lucrurile.

1-&. eea ce este primul si cel mai mare !n ordinul realitãtii principiale de"ine !ntr*o oarecare
mãsurã, fãrã a fi !n "reun fel alterat sau modificat !n sine ultimul si cel mai mic la ni"elul
aparentelor manifestate.

1-+. 6mul "erita%il a suferit un proces de (!ntoarcere), !n urma cãruia centrul lui este !n uni"ersal si
indi"idualitatea nu este decât o posi%ilitate continutã !n centru. În urma acestei (!ntoarceri),
raporturile legitime ale tuturor lucrurilor sunt resta%ilite, asa cum au fost dintotdeauna !n starea
 principialã.

1--. 6mul Cni"ersal este !n raport in"ers cu omul indi"idual: dacã merge pe nisip, nu lasã nici o
urmã, dacã merge pe stâncã, picioarele !si pun amprenta. acã stã !n soare, nu proiecteazã nici o
um%rã, dacã stã !n !ntuneric, o luminã emanã din el.

1-. ?im%olismul !ntunericului se prezintã, !n acceptiunea traditionalã cea mai generalã, su% douã
aspecte opuse, unul superior si unul inferior. În sensul superior, !ntunericul reprezintã non*
manifestarea, !n sensul inferior se adaugã o semnificatie maleficã, deloc inerentã. ?ensul inferior
este de ordin cosmologic haos, stare de indiferentiere, de indistinctie, sensul superior este de ordin
metafizic.

1-. În domeniul manifestãrii trecerea dintr*o stare !n alta este o moarte pentru starea precedentã si
o nastere pentru starea urmãtoare. ar !n realitate aceastã moarte si aceastã nastere coincid.
 10. /asterea !n raport cu manifestarea este concomitent moartea !n raport cu Principiul. Pe de altã
 parte, moartea !n raport cu manifestarea este (renasterea) !n raport cu Principiul, astfel !ncât
originea si sfârsitul se gãsesc in"ersate dupã cum sunt pri"ite !n raport cu Principiul sau cu
manifestarea.

11. iclul manifestãrii uni"ersale se deruleazã !ntre douã (nopti): !ntunericul superior si
!ntunericul inferior.

12. 6rice ni"el de eistentã poate fi considerat ca un plan de refleie, care posedã o oarecare
realitate doar pentru cã Principiul se reflectã !n el.

13. in punct de "edere al indi"idualitãtii, !ntunericul inferior reprezintã partea cea mai grosierã !n
care indi"idualitatea se gãseste acoperitã ca un germene. Întunericul inferior este corporalitatea
!nsãsi. orpul corespunde refleului non*manifestãrii !n fiinta umanã.

1#. 6rice realizare spiritualã se ser"este de corp, !l ia ca punct de plecare si (suport).

1&. În realizarea totalã a fiintei, eistã douã aspecte: unul ascendent si unul descendent.
'scensiunea, indentificarea cu principiul non*manifestat, este scopul initierii, acesta ajungând la o
(iesire din cosmos), la eli%erarea de conditiile limitati"e ale oricãrei stãri particulare a eistentei.

1+. 'tma are patru stãri: "eghea corespunzând manifestãrii corporale, "isul corespunzând
manifestãrii su%tile si somnul profund corespunzând non*manifestãrii. ' patra stare este dincolo
de non*manifestarea !nsãsi, nu este nici manifestatã nici non*manifestatã.

1-. o%orârea care urmeazã ascensiunii nu tre%uie conceputã ca un (regres). /u este "or%a nici
de o (co%orâre !n 5nfern), aceasta a"ând loc la !nceputul procesului initiatic. /u este "or%a nici de o
(realizare pe dos), care nu are loc decât !n cazul (prietenilor dia"olului).

1. 'tâta timp cât fiinta rãmâne !n non*manifestare, a sã"ârsit realizarea doar (pentru sine). el
care (co%oarã) apoi, !n raport cu manifestarea, are un rol eprimat prin sim%olismul strãlucirii
solare prin care toate lucrurile sunt iluminate. În primul caz, al realizãrii !n eclusi"itate ascendente,
'tma strãluceste fãrã sã se "adã.

1. in punct de "edere eterior, cel ce (a co%orât) odhisattJa !n %uddhism, na%! !n islam
apare ca fiind inferior celui ce numai (a urcat) uddha !n %uddhism, Jal! !n islam. 'cest lucru
este necesar pentru ca cel ce (a co%orât) sã poate sã*si !ndeplineascã functia: aceea de a arãta alea
celorlalte fiinte.

10. hiar dacã Jal! este considerat superior lui na%!, pentru cã primul este !ntors spre di"initate, ! n
timp ce al doilea spre creatie, nu este "or%a decât despre douã fete ale aceleiasi realitãti.

11. @iinta care (co%oarã) are o functie eceptionalã. >isiunea sa "ine dintr*o ordine transcendentã
si principialã. 6 asemenea misiune presupune o perfectã realizare interioarã.

12. 4atura sacrificialã a realizarii descendente nu are nimic !n comun cu platitudinile filosofice
rãspândite de: altruism, umanitarism, filantropie. @iinta care si*a realizat identitatea cu 'tma si
(co%orârea) !n manifestare este 'tma incorporatã lumilor. 'cest sacrificiu primordial tre%uie !nteles
!n sens strict ritual, si nu !ntr*o acceptiune (metaforicã), fiind prototipul !nsusi al oricãrui ritual
sacrificial.
 13. $iata anumitor fiinte, consideratã dupã aparentele indi"iduale, prezintã fapte care sunt !n
corespondentã cu cele ale ordinului cosmic. in punctul de "edere interior !nsã, faptele cosmice
sunt modelate dupã "iata lor sau, mai eact, "iata lor este racordatã !n mod direct la ordinea
 principialã, !n timp ce faptele cosmice nu sunt decât epresia ei prin reflectare. 'cest lucru face ca
aceste fiinte eceptionale sã poatã institui rituri "ala%ile, !n timp ce, dacã n*ar fi decât niste indi"izi
o%isnuiti, n*ar putea in"enta decât niste (pseudo*rituri) lipsite de orice eficacitate realã. 7'ici
8u9non !i are !n "edere pe toti marii fondatori de religie.<