mBS KOK voHhAmSm «Hm® h BUP

■ — ^ ■■uniiM
S’AR PUTEA INTREZÄR]
par’d un răspuns la întrebarea toi
maî obsedantă pe care şî-o punpoeţîî:
pare va ft viitoarea poezîe? Pentrr
& răspunde trebue să reamintim îtnâl
precizarea pe care o tace d Tudoi
SArghezt în broşura d-sale despre
ÎEmînescu şi anume aceea că poezia
nu e acelaş lucru cu versul poezia n it
'o stare sufletească ce îşi găseşte ca­
nalizarea mal favorabilă în vers, din
(cauza elasticităţii şi modulaţiilor mu­
zicale ale acesteia. Deci, în cazul că
yedem astfel poezia, excludem îdeia
junora că poezia nu poate fi decât lt-
taîtată la «n singur motiv, de mici
'dimensiuni (ca extindere spaţială),
Ea, dimpotrivă, se întinde cât îl este
respiraţia şî respiraţia eî, dacă nu e
numai un moment cî o stare sufletea­
scă poate fî şî de lungă durată. Cre­
dem că poezia care începe să se na-
ccă azi, este această poezie de lungă
respiraţie, adică poemul în versuri rî-
piate sau alte, cum a fost Balada cm-
jeîaţîlor a luî G. Putneanu. poemele
lui Al. Phîlipptde, ale lui I. Vesper,
Benîuc. Noaptea creaţiei, etc... Ulti-
Itnul număr al revistei Fundaţiilor ne
feiduce un poem al luî I. Pr. Zaharîa
s,Omul“ despre care ne vom pronunţa
Snai Pe larg după o reluare a lectu­
rii, mărgînîndu-ne în rândurile de
SEaţă să-l relevăm şî tot deodată să
(observăm eä un simptom pentru vre
mea de' azi. Tendinţa spre poemul de
lung metraj în care unii poeţî să rea­
lizează • mult maî complect decât în
poezia de o pagină. r
• FRUMOS E ST E ARTICOLUL
ID-LUI IO N P IL L A T despre „Isuş
In poezia cui ti" publicat în ultimul
'număr al revistei Fundaţiilor regale.
Desprindem:
„Nu numai din punct de vedere fi­
lozofic moral, dar fi prin aspectul
său dramatic sentimental nu cunosc
motiv mai turburător decât acela al
suferinţelor pământeşti ale Mântulto.
tulul. FU# omului, el însuşi întrucbl.
parca Dtunnezciri 1 pentru r&scumpă.
itarea lumii de păca.t, iată Protagon!,
stifl uml întâmplări ce are pământul
întreg drept teatru şl ca martori ce.
turlle toate.Patimile Domnului nostru
Isus Christos sunt, pentru cuget ca
şi pentru suflet, cea mal înaltă con.
cepţie tragică şi cea mal universali
ce se poate închipui."
DIN LITERATURA GERMANĂ
ANGELUS SILESIUS
CIUDATELE MODALITĂŢI ALE PROVINCIEI w HOTĂRÂT, NU AU DREP­
TATE acei ce pretind că revista
Fundaţiilor sub noua ei formă
Noi care locuim un oraş mic şi care ne place să păcătueşte printr’o greşită selec­
locuim acolo, ca să nu devină şi mai mic... ţie a materialului, adică prin în-
.Plutarc, despre Demosthenes, II p. 193" curaiarea a tot. m ai m ultor scrii­
« i m « , - jjf8 nul din cete mai temeinice mo-
§ B tive a izolării provinciale, este
duce deci un fel de război pe tăcute. niile tinerilor poeţi îngropaţi în ar­
Provincia acuză Capitala de prea hive prăfuite, cred că totuşi starea a-
tori tineri, mulţi cu num e necu­
deosebirea de dialect. Nu vom
noscute, ceeace i-ar scădea oare­
mare centralism, de acaparare egoistă ceasta de lucruri nu e prea bună.
le r to m t stărui prea mult, fiindcă este o
problemă despre care s’a vorbit des­
a talentelor, de un fel de impermea­ Atâţia eroi anonimi ai literaturii au
bilitate spirituală faţă de tot ce e pierit înecaţi în atmosfera descura-
cum din prestigiu. Cei ce judecă
astfel, sunt din aceiaşi stofă cu
A m in tir ile d -lu i M ihail tul de mult. Amintim doar în treacăt extrinsec ei. acei care cred că distincţia în­
S ad ovean u că la noi, mai puţin ca oriunde, acea­ Ar mai fi o întrebare de pus: oare jantă a oraşului de provincie. Aţâţi Mit*mânii s i Bui-st <>- seamnă buze strânse, încruntări
stă problemă nu se poate pune. Ex­ s’ar putea remedia oarecum această poeţi au devenit burghezi jalnici, aţâţi O foarte interesantă cronică pri­
de sprîncene şi degetul mic în
In ultimul număr din Revista ceptând unele expresii specifice locu­ stare de lucruri? Credem că da şi nu pictori şi-au ucis talentul într’o cate­ vind raporturile dintre Români şi
prea greu. Deja noua orientare admi­ dră de profesori, aţâţi oameni tineri Bulgari. în ceeace priveşte influenţa aer când mâna ţine ceaşca. A-
Fundaţiilor Regale, Mihail Sadovea- lui, ardeleanul, moldoveanul, basara­
rru continuă publicarea amintirilor beanul, olteanul — se pot înţelege nistrativă şi culturală tinde spre o şi-au ucis talentul numai fiindsă stri­ euiturii româneşti şi aportul politic ceiaş care cred că literatura bu­
din copilărie şi a primelor începu­ perfect între ei. Alta este situaţia ’n descentralizare 'Au trecut definitiv gătul lor de moarte nu le-a fost auzit, şi m ilitar adus de România studiului nă este literatura făcută după
turi literare. Scrise, cu acea putere Franţa de pildă, care are literaturi în credem, vremurile când provincia era încât parcă te cuprinde panica. Pa­ vecin în lu-pla lui pentru libertate,— tipie, onorabilă şi rece, pe gu­
de evocare şi de atmosferizara, atât afară de literatura unitară franceză un fel de exil ca al lui Ovidiu, în nica să nu fi fost cumva printre ei semnează în ultimul număr din Re­
care localnicul să privească mereu marele geniu, pe care noi cu bună vista Fundaţiilor Regate, d. Ştefan stul domnişoarelor de pension
de specifică marelui nostru povesti­ (mişcarea provensală de pildă, care
tor, amintirilele lui Mthail Sndovea- pornind de la Mistral, a degenerat nostalgic spre zărite ’ndepărtate din ştiinţă l-am ucis cu indiferenţa noa­ Ionescu. cu zece la limb-a română. Sunt
n/u, prezintă, în afară de un mare chiar în mişcarea separatistă a lui care să-i apară, himeric, visul Capi­ stră. Autorul, în urma unei călătorii in orice caz aceia cărora nicio-
interes literar şi unul documentar Mauras). talei. Deja există şi’n provincie posturi D in u S te ^ ă r e sc u făcută lia vecinii noştri din sud, ne dată nu le-ar fi dat prin cap să
privind literatura şi scriitorii noştri arUnfi alt motiv al provincialismului,
chiar evoluţia istorică, care a
de radio, grupări artistice, reviste li­
terare, ziare şi edituri. Ce trebue de
înfăţişează în cronica amintită sub
scoată din anonimat pe nici u-
dela începutul veacului. ce aspect s’au desvoltat roporturile
făcut anumite părţi dintr’o ţară să
Uriaşa carieră literară a lui Mihail trăiască atât de mult izolate, neunite,
Sadoveami, care numără mai mult încât unirea ulterioară nu le-a putut
făcut pe acest teren, este intensifi-
c.a.rpn Noul local a! Pinacotecii Sta­ dintre Români şi Bulgari dealungul
veacurilor oprindu-se nu asupra fap­
nul din cei care azi prin puter­
nica lor personalitate, se situiază
In orăşelele mici de provincie cu telor istorice ci numai asupra înfă­ în fruntea literaturii noastre. Fi­
de patru decenii în care timp a rea­ contopi, ela continuând a-şi retrăi lent
lizat o operă ce depăşeşte o sută de existenţa lor anterioară, în virtutea
volume de schiţe, nuvele şi romane, unei tradiţii ce nu poate fi yitată. Şi
felinare romantice şi uliţe glodoase.
trebue pornit de la lumina electrică
lului din Bucureşti ţişării acestor raporturi.
D. Ştefan Ionescu afirmă că a-
indcă, fiecare din scriitorii mari,
şi sfârşit la un local de teatru. Acolo ceste raporturi s’au desvoltat în pa­ au avut un început, şi cu cât
— află în amintirile literare stabili­ aici se pot observa fenomene intere­ unde acestea există, trebuesc desăvâr­ CulturiiD. prof. Ion Petrovici, ministru scriitorul este m ai mare, timpul
tru feluri. Din punct de vedere mili­
rea istorică a procesului de creaţie sante. In Franţa, de pildă, Bretagne, şite. Un ziar care apare ’n 4 pagini prin care Naţionale
etajul
a semnat Decizia
aripei de nord a Mu­ tar, prin contribuţia armatei noas­ şi efortul pus ca să răsbească a
a lui Mihail Sadoveanu. Iar pentru Provence, tind spre o separaţie. In şi sporadic, să fie transformat în zeului de artă naţională tre în războiul din 18E7- împotriva
critica literară aceste amintiri qon- Anglia, Scoţia a putut fi asimilată „Carol I’’, fost mai lug şi mai greu. Fiindcă
mare cotidian. Tipografia arhaică să cu intrarea eeparată prin str. Mo-ne- Turcilor, care a dus la libertatea po­
stîtuesc un foarte de preţ document metropolei, dar Irlanda nu. In alte ţări fie transformată ’n editură, iar poetu­ tăriei litică a Bulgarilor; din punct de ve­ un scriitor e cu atât mai mare
nu numai privind înţelegerea ope­ însă, marea conştiinţă a unităţii a tre­ se destinează în mod definitiv cu cât e mai personal, şi — pe
lui, tânărului poet pe care semenii săi pentru organizarea Pinacotecei Sta­ dere politic, prin ospitalitatea pe
rei lui Mihail Sadoveanu dar şi a cut mai presus de tendinţa secară­ care revoluţionarii ş; oamenii poli­
timpului în care s’a desăvârşit perso­ ţi stă (cum ar fi în Germania sau Ita­ provinciali îl privesc cu dispreţ, să tului. de altă parte — nim ic nu turbu­
Până în prezent, Pinacoteca Statu­ tici bulgari au găsit-o la noi în ţară;
nalitatea de scriitor şi de artist a a- lia). La noi chiar, Unirea târzie a pu­ i se dea mijloacele să scoată o revistă din punct de vedere religios, prin ră mai multe prejudecăţile ace­
cestui mare pictor al naturii. tut totuşi fi o Unire reală şi unele literară, să-şi tipărească poeziile scrise lui nu a avut un local propriu, spe­
cial amenajat în acest scop. însemnatele contribuţii pe care voe- lora ce se consideră competenţi
In „’A nü de ucenicie”, — cura îşi mişcări separatiste sau au devenit
cu pană de arhivar pe caete de dic­ Pentru a împlini această lipsă, d. vozii şi boe-rii români !ie-au făcut
intitulează Mihai] Sadoveanu amin­ exemple ridicole (de pildă republica
ploe$teană) sau n’au avut nici o sem­ tando. ministru Petrovici a pus la dispozi­ pentru desvoltarea vieţii creştine în în a selecţiona culorile literare,
tirile. este reconstituită viaţa Mol­ nificaţie (de pildă mişcarea separa­ Un prieten care citeşte peste umăr ţie sumele nece.are şi a iniţiat lucră! rândurile poporului bulgar, iar din decât prea multa personalitate.
dovei din veacul nostru şi ne svţnt tistă de la Iaşi, cu Nunucă Rozno- punct de vedere cultural, prin tipă­
redate, cu talentul care li este atât vanu şi Mitropolitul Calinic Miclescu). ce scriu acum, priveşte larma străzii rile de amenajare a aripei nordice
din Muzeul dela Şosea, care va cu­ riturile şi influenţa pe care a exerci­ Am ajuns, deci, de unde am
de propriu, portretul scriitorilor şi bucureştene şi dă din umeri: de ce? prinde în viitor colecţiile existente şi tat-o cultura noastră asupra poporu­ plecat, la onorabilii care strâm­
Actualmente însă provincialismul se
oamenilor de cultură cu care s’a în­ manifestă la noi într’o formă cu to­ Mai bine să rămâe lucrurile aşa şi fie­ pe cele viitoare de artă plastică. lui bulgar. bă din nas fiindcă revista Fun­
tâlnit în viaţă şi a prietenit marele tul specifică, am putea spune chiar Datorită acestei iniţiative ministe­ Cronica amintită este valoroasă
care la locul său. daţiilor nu publică numai scrii­
Sadoveanu. tocmai prin autenticitatea dovezilor
artificială, livrescă. Dar eu — care sunt eu însumi pro­ riale, Pinacoteca Statului îşi va avea
în fine m ult doritul local propriu, aduse, constatate la faţa locului. în
Cu totii cunoaştem realitatea româ­ vincial — caro am citit mizerile ziare specia] amenajat oare este gata pus tori consacraţi ci dă un mare
ceiace priveşte raporturile dintre
nească a antagonismului dintre sat şi sprijin înepătorilor. Revista
DELA TEATRUL NATIONAL oraş.
Cineva spunea — cu foarte mare
provinciale şi am ascultat spoveda­ la punct. Români si Bulgari în trecut.
Fundaţiilor, procedând astfel,
Luni 16 August, ora 11 dimineaţa dreptate — că la noi nu oraşul, ci face un real serviciu literaturii ro­
se reia activitatea Teatrului Naţional satul este acela care predomină. Cu o 11 t' \ | " j r“*1 i ... { I»-
mâneşti, având meritul de a da
„prtntr’o sfeştanie’’. Va participa evoluţie întârziată ca Stat politic, ţă­
fără excepţie, întreg personalul ar rile româneşti abia târziu au putut mâna uneori cea dintâi scriitori­
să-şi creeze aşezări temeinice, organi­
tistic- tebhntc si administrativ. zări sociale mari, centre desvoltate e- lor noştri pe care timpul îi va
conomice, care să fie marile oraşe din consacra. Onorabilii n ’au decât
zilele noasare. Dacă cercetăm o hartă să schimbe din nas, sunt lucruri
a României, observăm că la noi ora­
şele mari sunt extraordinar de pu­ F r n r n o t l S fl . Un rod amar, un semn de întrebare, Suntem fierarii ce din greu asudă
Ţinut în dam de frânele gândirii. Isbind mereu mai tare ’n nicovală de o elementară logică câ nu le
ţine. Am putea spune că’n genere ...iniţiativă a revistei „Vremea” de pot fi turnate in cap cu pâlnia.
sunt cam unul în fiecare provincie: a deschide un concurs cu premii pen­ Zâmbim plângând în strae de tă­
în Muntenia Bucureştii, în Oltenia
Craiova, în Moldova Iaşii, în Buco­
vina Cernăuţii, etc. Alături de aceste
tru sonet — aşa cum, un an mal
înainte, avuse loc unul pentru nu­
velă, premiindu-se cele m al bune
Oricât ar fi imaginea de tare
Şi-oricât de iuţi şuvoaiele iubirii Târziu răpuşi de-o calmă oboseală,
Ne auzim: o muzică în sfere.
cere;

Angelus Sflestus, pe adevăratul său nume Johannes Scheffler s,a mari oraşe cu trecut istoric, cu nu­
născut şi a murit la Breslau, 16 24—1617. A studiat medicina la Stras măr mare de locuitori, cu comodităţi
lucrări — s’a soldat cu un rezulta*
deadreptul satisfăcător, deşi unele
Cu sabia Ie retează, ca şi sbirii.
Abstracte norme fără îndurare. OM POEŢI Ş l POEZII
Mă fură timpul! Daţl-mî tot ce este! Numărul pe August, din Revista
burg, Leiden şt Padova. Doctor în medîelnă şl filozofie dela Padova. Me înaintate, există micite oraşe, târgu- voci din presă au protestat în faţa Iubirea, lacrimile, daţl-mî ura!
die personal al ducelui de Oils. şoarele provenite din sate. Corespon- unor imparţiale şi perfecte decizii. La pândă ritmul stă lovind cu rima Tristeţea grea ce-mî bântuie făp­ Fundaţiilor Regale, aduce 0 foarte
Treoe la 1053, când îşi schimbă şî numele, dela reformaţi la catoli­ zând acestei scheme, găsim şi menta­ Este foarte firesc ca fiecare poet Precum cu-o ascuţită haeibardă, tura, variată şi substanţială poezie sem­
cism. A fost violent atacat de serütorii Reformei. La 106}, preot şi me litatea omului din oraşul mare şi din să scrie potrivit duhului său si vi­ Iar tu începi cu tine însu-ţi scrima Va fl de astăzi numai o poveste, nată în special dc poeţii tinerii ge­
die ăl Carţîî Imperale d:ia Alem. A lăsat multe seriell polemice precum orăşelul de provincie. ziunii sale. Indiferent însă de stilul neraţii. In afară de poemele d-lui N.
şî o vestită culege*-« de pozU: „Geistreiche Sinn- und Schutzrime” (1657! lezical individual, fondul sonetelor Câte femei îmi otrăviră gura Davidescu, care publică mai multe
Pe la începutul veacului acestuia Şi te fandezi dintr’un catren întrial- şî câte mă urmară sus pe creste? poezii din ciclul „Ţara românească”,
transformată la ediţia ILa (1674) în celebrul „Der cherubinische Wan te. noi în România era — ca să zicem a îndreptăţit o m inunată valorifi­
dersmann” (Drumeţul hleruvimSc) tul, De ce să cred în visele aceste, poeţii Emil Giurgiuca, Mihai Benîuc
aşa — la modă nostalgia satului. A- care a unor partiţîunî interne. Horia Niţulescu, Petre Paulescu, Di’-
bia înjghebată ca Stat, România pă­ Invcşnicind în taină, la mansardă, Când bucuriei l-am gustat tortura?
Din: «Drumeţul Heruvimi«» răsea traiul patriarhal al diferenţe­
lor sociale neschimbate si se avânta
A s u p r a ...
...fizionomiei şl toaletei externe, o
O rece trudă — P-arică ai fi altul. M’am deslegat de tot ce mă legase
Şl singur sunt cu Inima senină,
mitrie Stelaru, Radu Brateş şi Octav
Sargeţiu, — semnează versuri de
sonetelor, asupra formei lor .şî o E nu numai adevăr şî ceiestră reali­ Ca o cetate printre atâtea case reală valoare ca expresie şi inspira-
Lui Dumnezeu, ortetoe de-/ cere Ceţei Dumnezeu nu vine în flă­ pe panta — puţin cam artificială — a tir
cări şi urglîi unei prea rapide ascensiuni econo­ formulei de suprafaţă, de sigur că tate poetică în stihurile d-lui Ştefan în fru n t cu pieptul vijelia vieţii;
orice, cu zor mice şi spirituale, oferind omului de­ se voate discuta. Baciu, cî şl desăvârşire artistică — Faptul că Revista Fundaţiilor Re­
Se roagă de făptură, nu de Făp­ E foc i?î e lumină în tine Dum­ prins cu un trai simplu şi cam pri­ Dar şi sonetul n’a rămas la ende­ perfecţiune imperativei autenticelor Iar uneori în aspra mea lumină gale manifestă, in fiecare număr ăl
tuitor 1 nezeu J mitiv, perspectiva unui trai nou cu casilabul Italian dealungul timpurilor temperamente calatoare în spaţiile Se-opreşc în rugăciune toţi dru­ său, o mare atenţie poeţilor tineri Şi
meţii poezia care nu a ajuns încă Ia cris.
Căci altfel eşti cărbune: trist, oarecari rafinamente mşteriale, dar astfel aproape flecare poet a cău­ majore ale poeziei.
talizări definitive, dar care ascunde
De-ţi la privirea focul, din discul negru, rece, greu.. mai ales spirituale. Pe atunci saltul tat să lase alături pregnanta pecete, B a r ...
in ea comori de sensibilitate şi de
Soarelui, se făcea aproape direct de la sat la clasică şl pe aceea particulară a ...vom reproduce încă două din Bună.
fiinţei sale sufleteşti. inspiraţie, dovedeşte o nobilă preo­
Sunt ochit tăi de vină, iar nu E Dumnezeu In mine şl’n El me­ oraşul mare şi prin urmare nostalgia sonetele acestei cărţi, pentru a ilu­ ....această întreită prezentare a d u ­ cupare pentru a contribui la defini­
reu vet sta, oraş mare-sat se făcea urmând acelaş A m in tim stra mal bine cele expuse mai sus. hului poetîc in sonet, cetitorii noştri rea adevăraţilor poeţi care vor fi
lumina Iul! Căel eu II sunt lumina, Iar El, drum, dar â rebours. Actuala nostal­ vor conveni, de sigur, că acel fru­
„că nu de mult poetul de splendidă chemaţi să dea o nouă şi originală
podoaba mea. gie oraş provincial-Capitală, ne apare ARS POETICA mos concurs iniţiat de săptăm âna­ înfăţişare sensibilităţii româneşti.
De mM de ort, In staul, Crlstos doar la o evoluţie a stării de fapt. ţinută literară, Ştefan Baciu a dat lul d-lui Vladimir Donescu. împreu­
E de-ajuns să deschizi orice revistă la iveală un volum de versuri inti­ Astăzi când se scriu atât de mult ver­
ăe-a fost născut In mare, marea-l toată, şl’n pi­ nă cu deadreptul excelentele sale
tulat „Muzica Sferelor” şl care a Nu ’ncape ’n versuri toată poezia, suri şi când versificatorii pot fi foar­
Şl'n tine niciodată, — pe veci cătura eî: de provincie, pentru a o găsi, căci în- fo st constituit exclusiv din sonete. Cum într’o scoică nu se’nchîăe rezultate, are m eritul strălucit de a te uşor confundaţi cu adevăraţii po­
rămâi pierduţi Iar sufletele’n Domnul, nu Suni >tre timp provincia, orăşelul mic pier­ marea;
Iată prefaţa clasică a acestei cărţi, Cuvinte tari, vă’nghlţe depărtarea
fî reactualizat în tr’un moment a- eţi, iniţiativa luată de Revista Fun­
tot Dumnezeif dut pe hartă, a căpătat conştiinţă de proape crucial pentru poezia noa­ daţiilor Regale de a da ospitalitate
sine însuşi şi de aici aspiraţia lui spre prefaţă poetică închinată sonetului stră. problema esenţială a virtuozi­
Pe-un loc n-aî stat, cî locul în E Dumnezeu ce este, Iar prin El, singurul oraş mare al tării cu mirajul şi purtând cu eleganţă ţaina per­ Cum în tării se rierde ciocârlia, tăţii, necesare alături de incandes­
în paginile sale, oricărui poet necu­
fectă. a tradiţiei: noscut, numai îndeplinind condiţia
tine s-a aflat El, ce sânt; editurilor, al revistelor literare şi al Poeţi, zadarnic vă luptaţi cu zarea, cenţa sâmburelui emotiv — netur­ talentului, — este o dovadă in plus
Aceleaşi înţelegeri, pe oricare face cotidianelor cu pagina 2-a ’n care se Cu praştia vieţii veţi lovi zădărnicia n at încă în eternele tipare ale ver­
II svârft. — şl’n veşnicie, de’n zilnic literatură. Prin urmare, că sub noua conducere revista re­
cuvânt ■ SENATUL Şî nu veţi prlnde’n ritmuri melodia sului — tipare menite să înfrunte
dată al Intrat problema se reduce oarecum la o gală îşi îndeplineşte rostul său în
în care zeii au purces cântarea. vremea tocmai prin forma lor rece cultura noastră de azi. Iar acest rost
| schemă destul de simplă, la o rezul­ si definitivă.
Fîl h m , şî cată zilnic în toate în româneşte de tantă a unei stări de lucruri inevita­ Pentru poetun veşnic hara-kiri priveşte darea de directive si valo­
blând să fii, ION MARIN SADOIVEANU bil evoluată astfel. Actualmente se E patul lui Procust, o încercare, Un stih e sânge, strofa este trudă, E r n e s t V e rz ea rificarea talentelor adevărate, ^

Aşi vrea să fac să se înţeleagă
frum Şub, sau Calea net» rfeurată
nu este deeât un joc de literatură,
lăcut după toate canoanele specifi­
ce structurii spiritului omenesc ce
6e alimentează din arta cuvântu­
lui. Cu alte cuvinte aşi vrea să fac
Să se înţeleagă că G. Călinescu po­
sedă cu luciditate canoanele artei
şi că-şi poate întocmi câte jocuri li­
terare dtoreşte, fără ca lucnul să fie
vizibil sau să supere. Ba din contra:
lucrul plac«. Pentru noi, G. Călineş»-
cu întrupează la maximum streutu-
tn literară, adică se face un expo­
nent şi un prototip ai celei ce pu­
tem denumi activitate literară în
viaţa omenească. F,ste aşa dar vor­
ba mai întâi de G. Călinescu, a că­
rui personalitate acoperă o bună su­
prafaţă din literatura noastră, şi-
apoi vom vorbi de realizarea a. tis-
tieă a prezentului mit mongol. Şun,
sau Calea neturburată este o întoc­
mire lucidă, raţională, In vederea
unei demonstraţii, totul plasâdu-se
la un „timp m itic”, într’o ţară m iti­
că. Lectura trebiue să placă, iar in­
tenţiile să nu se observe. Lucrarea
e un fel de fabulă, unde în loc să
se facă vorbitoare nişte animale,
cuvântă nişte chinezi dintr’o epocă
arhaică. Şi unii, însă, şi alţii vehi-
'culează nişte învăţături, nişte para­
bole, prin a căror raportare la tim­
pul prezent să se nască anumite
concluzii. Făcând abstracţie de con­
cluziile cetitorului, care nu intere­
sează în chip absolut, m ărturisim că
jocuţ d-lui G. Călinescu place, întru­
nind valenţele literare ale oricărei
opere dezinteresate, indiferente la
scop, neutre. Acest lucru însă se fa­
ce prinV o combinare savantă, a tu­
turor secretelor artei, pe care G. Că­
linescu le posedă lucid şi le utili­
zează conform necesităţilor. Aiutorul
lui Şun este singurul cap critic ca­
pabil să interereze învăţătura criti­
că cu câmpiul poetic, printr’o detaşa­
re stranie de amândouă Şi situarea
sa proprie în tr’o zonă mai înaltă, de
unde le contemplă.
Contemplarea operei sale este, în
acest sens, plină de învăţătură. Nu
Nu şfim unde poate duce o at-.re
poziţie, de intereferenţă şi de nea-
derare, în senz absent, la nici una
din părţi. Pentru că iată pericolul
jocului: Şun este o operă uscată,
întocmită lucid, din elemente -te în­
văţătură critică fi de cultură gene­
rală, cartea nu satisface decât lucid
Şi dă voluptăţi de intelect sau în­
trucât fotografiază sprinteneala la­
birintică (nu-i un paradox!) a :.uţo-
rului. Cunoscuta pasiune a autoru­
lui şi focul intelectului său, zac stin­
se, abia recunoscute pe ici şi pe
colo, în palide licăriri. S’ar putea ea
acestea să, facă, totuşi, parte din
grupul de valenţe intenţionate, ale
Mircea Eliade adică lumea pe care mai stilul unei gândiri vii, organice,
o relevă legenda, lume străveche, nervoasă, de inteligenţă speculativă.
C R O N IC A L IT E R A R Ă arhaică, pretext pentru conversaţii­ Gândirea aceasta operează prin cete
le sate cu cetitorii pe care şi-i pre­ mai neprevăzute asociaţii, prin sta­
găteşte. Şi Comentariile de faţă Şi bilirea celor m ai adâncite, esenţialo,
ştodiile amintite şi altele care nu-s ultime, raporturi de echivalenţă sau
d e M IH A IL CHIRiNOAGA amintite sau care vor veni, nu fac de identitate. Este imposibil să nu
altceva decât să pregătească terenul, fii cucerit de logica aceasta impetu­
iar pentru autor ele par a opera o oasă, înfăşurătoafe_, -cu-atât m ai im­
G . C Ă L IN E S C U : S U N : M I T M O N G O L. „ G O R J A N “. fixare pe axa unor anume probleme petuoasă şi învăluitoare cu cât eşti
M J R C E A E L I A B E : C O M E N T A R I I L A L E G E N B A M E Ş T E R U L U I M A N O L E ... fundamentate, uşor apoi de pus în­ mai dezarmat, nu-i poţi opune nici
..P U B L IC O M “. tr’o sipteză. Noi nu putem, prin to­ un fel de rezistentă -argţumentativă.
tala noastră lipsă de pregătire în Comentariile lui Mircea Eliade
operei, care să impună prin neutra­ rului şi prin m aturitatea lucidă ia publicate in Insula lui Euthan sius materie, decât să subliniem ceea ce sunt mai înainte de orice, încăoda-
litate, prin ecourile unei pasiuni care se află ajuns autorul său şi au contingenţe cu alte studii de ne pare sugestiv în gândirea lui Mir­ tă, literatură; pot fi cetite şi gustate
stinse, adormite. apropiată apariţie Mitul morţii sau cea Eliade şi să discutăm calitatea ca o bucată de roman. Pe deasupra,
Chiar asa fiind, nu se ipo>ate nega Frumoasa editură Publicom a ti despreLabirinte. Titlurile au parcă acestei gândiri. Mircea Eliade a fost ele instruese despre o lume necunos-
că lipsa de pasiune nu este şi o con­ părit Comentarii la legenda Meşte­ darul să pună pe cetitor în gardă, şi a rămas un febril. Gândirea a o-* cutji, despre culturile -arhaice şi
diţie a jocului cerebral la care s’a rului Manole, prin care Mircea Eli- să nu-1 solicite (cum ar spune Mir­ perează ,jpar sailliers”, pe părţi stilul impresionant al gândirilor a r­
supus autorul, după cum marmore- ade adaugă un nou studiu parţial, cea Eliade), totuşi nu există studiu proeminent legat, ca şi cum ar vroi haice înlănţuite pe acele arhetipuri
eni sunt toţi acer francezi cerebrali, aparţinând preocupărilor sale vechi, din cete amintite aici, care să nu să fixeze bine ceea ce a intuit în­ şi pe dorinţa eternă a oamenilor
în fruntea cărora străluceşte — dar de descifrare a culturilor arhaice. fie accesibil unui intelectual cu oa­ tr’un moment fericit. Urmează părţi vechi de a fi vii, reali, de a reface,
nu încălzeşte — Paul Valery. Că e Totalmente noui pentru cultura ro­ recare pregătire literară, capabil de neutre \pe sub care se târâie urm a prin practici rituale, prin simboluri,
o liipsă intenţionată, sau că răceala mânească, peocupările lui Mircea E- opera mentalmente eliptic sau me­ raţionamentului vechiu până la o etc., momentul întâi al creaţiei, în­
e condiţionată intrisec de calitatea liade sunt menite încă unui restrâns taforic. Studiile lui Mircea Eliade nouă surprindere interioară, până la ceputul, Este imposibil să nu fii de
genului de literatură în care Şnn ecou, Aşa cum procedează autorul, sunt, parcă, înainte de a fi operă captarea unui nou adevăr pe care acord cu Mircea Eliade şi să nu-i
este elaborat, aceasta n’are o impor­ dealtfel, prin publicări treptate ale riguros ştiinţifică, literatură şi asta se desfăşoară nervoasă logica „a ar­ încredinţezi nădejdea că opera ca­
tanţă deosebită astăzi. Poate în vii­ rezultatulelor la care a ajuns, arată le apropie mult de mentalitatea in­ gumentative, încât ţesătura »rindi- pitală, de sinteză, care va încununa
tor, prin ceea ce talentul masiv a dorinţa sa de a familiariza pe ceti­ telectualului român, cu pregătire rei acesteia ne apare uşoară, limpe­ m unca tinereţelor sale de asset inte­
lui Călinescu nu mai rezervă, sur­ tor cu problemele gândirii sale şi a-] discursivă şi teamă de marele pro­ de şi totuşi nespus de sugestivă. E lectual, va satisface toate întrebările
prinzător ca noutate sau ca monu­ pregăti pentru vasta lucrare de sin­ bleme ale filozofiei. Poate că pre­ logica unei gândiri încă frangenta- pe care fragmentele le ridică, va le­
mentalitate. Important este că în o- teză pe care m ărturiseşte c’o inten­ zentele Comentarii voj? atrage mai re, în delirul căutării şi-al expune­ ga toate firele pe cari aci le lasă in
pera. lui G. Călinescu Şun sau Calea ţionează. Prezentele Comentarii sc mulţi cetitori prin legătura ce-o pre­ rii, logică impusă poate de stadiul vânt şi va impune, astfel, atenţiei
ueturburată nu ipoate tine decât un leagă astfel cu Mitul Reintegrării, supune cu o o problemă de cultură la eare se află cercetările sale, poa'e unanime,, concepţia sa care se pro-
Ioc cu totul seeundar şi că astăzi nu cu Ierburile de sub cruce, eu La naţional care-i legendă Meşterului de necesitatea de a se preznta pu­ ectează omogenă şi echerentă asu­
reţine decât prin ctemonstrşţia meş­ Mandragore et l’Arbre Cosmique, Manole. Totuşi, legenda este u n pre­ blicului în' fragmente izolate. Poate pra lumilor arhaice şi culturilor la
teşugului ebsoîut perfect gj scriito­ precum Şi eu alte multe esşeuri re­ text pentru .ceea ce-J interesează pe să nu fie nici una nici alţa, cj nu- care aceste-a au dat naştere.