Almanahul Scriitorilor Romani 1912

ALMANAHUL SCRIITORILOR pe 1912
I.
Editura Revistei
www.dacoromanica.ro
PE ANUL
1912
(ANUL I)
BUCURE*TI
EDITURA
83,914.
9 1 2.
www.dacoromanica.ro
A
Institutul de Arte Grafice SAMITCA"
Societate anonimä.
www.dacoromanica.ro
PR ECUVANTARE
Acest almanah al Scriitorilor trebuie

privit numai ca un ca toate inceputurile cu scaderile
Lipsesc nume scumve noud tuturor, numele acelor scriitori
pe cari deosebite i-au impiedicat ne ceva
rdstimpul care am cartea. Partea
calendaristicd n am mai cu cale o pentru
acesta toate calendarele sunt de vreme.
Tot n'am mai addogat la notitele biografice
bliografice ale scriitorilor, in de cele privitoare la D-1
G. Diamandy care date, cum scrise, pot fi privite ca o
literard. Pe viitor almanahul nostru va
la vreme va un oaspe drag care va
toate sufletele, cele mai indepdrtate ale
tului locuit de tipcirirea acestor almanahuri,
prezentul de trecut, marilor nostri
: Mihail Kogälniceana, loan Eliade
cari, prin de au in sufletul
nesc dragostea literatura
NOTÄ.-Desemnul copertei se datoreste talentatei artiste D-ra

autograful
Ilustrei Poete Carmen Sylva.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
CANTARETUL
Cu cobza 'n sa
pleoapele cäzute
Sub cari mocneau necunoscute,
Cu-obraji de chinuri, astfel
In unei cârciumi,
Un cântec nou; doar broastele limbute
cu-orchestra din lac,
musteriii cari
a-1 din gura,
In izul de rachiu de tabac,
glumele ce de-obiceiu le fac
ce-s de
amorul nenorocit,
'n lui c'adie
Fiori de-apropiatä nebunie;
Spunea ce dulce ea
cum pe-o noapte neagra i-a fugit
l-a cu
addnc, adânc mormânt,

nu ea cum gem de jale
La freamätul säruturilor sale,
- Cum
i-atunci
mai dulci nu-s pe
ea, cum
-
Sub pa$ii ei, cum de
o 'ncheia
melodic;
Un chin nespus,-$i-un crud pe !
El biata inimä
Nimic n'a fost nezis
Din !
www.dacoromanica.ro
4 SOCIRTITII SCRIITORILOR ROMINI 1912
Dar ei el
cum ei cu
In cor cu el, nepricepkndu-i
vreme-ce durerea-i
Vijelios, in risu-i
Blestemul greu, tot
prin lume trece ne,stiut,
Cu rani deschise, bardul, sub dispretul
lumi, 'nghetul,
Mizeria... Dar e
Ce bine zice! de
E beat ca noi,
Carmen
PRAZNICUL MOLHLOR
rochie de o rochie de una

alta la o croitoreasd.
poruncite cea mai mare
Jost gata aceia$i sear& Se priveau mirate una pe alta,
nu cuno$teau nimic din n'aveau nimic de
vestit una
zece ani, le aduse s atrne una
alta,-una ca gutuia, ruginte.
La Inceput nu se din nas
din pricina mirosului din dulapul al
bietei femei, la care ajunseserd.
Se una la alta oarecum disprefuitoare, pánd ce
se recunoscurd. Cum ai putut ajunge dsta?
mai cea
Din pricina mdrturisiri de
Din pricina $ampaniei multe peste mine,
din pricina a Dar pe tine, cum te-au
mai
Mie mi-a de ajuns o de dragoste"
zise rochia ,Fi m'am dus 'n veci am mai
Jost purtatd".
Carmen Sylva.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHOL 1912 5
C. C. Arion.
www.dacoromanica.ro
DISCURS
rostit prilejul desvelirei statuei lui Mihail Kogálniceanu, la
Domnilor,
Este de care,
un vis strdlucit in infriptui
Mihail pe care cu
serbdrilor universitare, a avut parte de o
abia ie$it din copildrie, el a fcut un vis: Din
necunoscute - Muntenia Moldova - cari, expresiu-
nea lui, abia o individualitate istoricd, el a visat
o de sine menire
intre civilizate.
visul lui a realizat ; el a Jost dintre aceia cari
contribuit mai la marei care pe zi ce
trecea tot mai mult o realitate. Dela Unire care incepe
nationald la Berlin,
care diplomatia Europei pune sigiliul pe de
Stat independent, numele lui de
actele mari cari au creat
De activitatea la moartea sa, limp
de cincizeci de ani, Istoria a se oglinde$te in isto-
ria sale.
El fu mare, in marea generatiune a rede$teptdrii ;
entuziasmul lui aprindea alte entuziasmuri, acea
care vibrau la precum vibrau legen-
darele harpe Eoliene la toate adierile. Dar ceea ce-1 caracteri-
mai presus de este patriotizmul curajul sdu.
in preajma tronului lui Mihail Sturdza, domnul
www.dacoromanica.ro
ALMANAIIUL SOCIETATII SCRIITORILOR ROMANI 1912 7
Moldovei, el nu se s se arate pe fat printre de

frunte, cari zilele Sale.
Istoric scriitor, el cutezd scrie s spun adevruri
timp in care a spune adevaruri se considerá ca o
crim ; politic, el nu cunoscit ce este teama ; profesor, din
cauza curajului su el nu decdt o lecfie... dar ce !
Minima mi se bate aud vorbindu-se de numele lui
cel Bun, lui cel mare, lui Mihaiu Viteazul ;
ru§inez a zice, ace§ti pentru sunt mai
,,mult Alexandru Mare, Hanibal, deck Cezar.
ce§tia sunt eroii pe cei sunt mele.
,,Pentru mine dela Rázboeni are mare interes
lupta dela Termopile, isbanzile dela Racova
,,par mai strälucite acele dela Maraton Salamina, pentru
sunt de Chiar locurile mele imi par
,,mai pläcute deck locurile cele mai clasice. Suceava
tea pentru mine mai mult Sparta Atena; Baia, un
,,sat ca toate satele pentru sträin, pentru are mai mult
,,pret Corintul, pentrucä in Baia avanul al Ungariei
Mathei Corvin, viteazul vitejilor, craiul crailor, ränit de sabia
,,moldoveanä, fu pus in fugä uitä drumul patriei noastre.
Ce admirabil de elocvent de iubire de !
Cine mai vorbise vreodat cine mai cutezase s tnflcreze
inimile la patriotizmului, s trezeasc con-
nationalá cu Ecoul vremurilor eroice de aladat !
care vorbea libertatea
o minune c Vod Sturdza se tnchid
cursul. Koglniceanu nu mai fu profesor, dar
muritoare, ea a dat roade astzi chiar, cetind-o din
nou, cine nu simte un ti ptrunde sufletul !
De aceea aceast serbare universitar, salut pe
marele profesor al unei !
Aspiratiunile de nou, de civilizatiune au fcut s
porneascá, de mult, ströintate, o adevrat exod de
formänd nesfdr$it care a unit une$te
cu cultura adevrat.
In aceast exod Koglniceanu printre su
puternic fcu u$or s ias din rdndurile celorlalti. Dus
iri ale Apusului ca s se lumineze, el cut la su s
www.dacoromanica.ro
SOCIETÄTII SCTIITORILOR 1912
prieten al lui Alexandru de Humboldt, el

scrie diferite pentru a pe naturalist german,
cea a lui fu Limba literatura
acest scop. La 20 de In destul
pentru a fi interesant talentul din prima
pe care o apoi mai scriitor in acele reviste abia
suprilnate, verva pe biata Aldutd
de Filosofiei Whist-ului",
primul al lui Kogölniceanu, in sarcasmul su nu
pusese condeiului, ori ori
in vedem träind sa de
de literat, un stil cugetare o
puternicd.
La o mai istoricul apare intr' - isto-
letopsitilor Moldovei, in care scânteia sentimentului patrio-
tic nu adâncului serios fondului. Cele
fragmente publicate in limba pentru a pune la
demâna savanfilor izvoarele cronicarilor no$tri. Kogl-
niceanu fidel gdndirei sale Berlin, el nu
numai ia din cultura occidentului, ci la
culturei occidentale. concepfiune pentru
acela care fie alcdtuitor de Universitate ; atunci
ne vom cuceri un rang intre natiuni, vom
raza in comoara de a inteligentei omene$ti.
Apoi putere a cugetdrei a talentului,
sa o politicei, invöluit atmosfera ei, pasionat ener-
pe torente de care
pe ascultator ca la
altarul chiar al Patriei !
acum ar fi rezum un singur cuvänt toate
aceste aptitudini, toate aceste energii, toate aceste servicii, n'a$i
acela pe care l-a gasit Kogalniceanu : Om al
mele, zicea el, ce sunt". al sale ! Ca al
sörbdtorim !
C. C.
www.dacoromanica.ro
nnn n n
DOMNI*OARA LÄURICA
Domni§oara Laurica a ramas nemaritatä. Surorile ei, mai pu-

tin alegAtoare, astäzi trei de provincie certându-se
cu bärbatii, cu slujnicile, copiii. Domni§oara
a fost cu prindere a tot ales petitori.
cu veniau mai multi cu atât capul, mai superba.
In a sarkit pe nea§teptate, s'a imbolnävit a
rit. Surorile pe Läurica la dânsele, ea mai bucuros
s'a mutat la un unchiu nici ce din amarul
párasirii a singurätätii n'a voit chemarile surorilor.
Imi place le La voi pot ce
iad are fie".
se cu ziva noaptea de cap, in gazetele vechi
ale lui unchiu-säu. Acela colectii de gazete de pe la
zeci i opt incepand. le frunzäri cu desgust, dar cu
lini§tea singurätatea in jurul s'o inte-
reseze tot mai mult foiletoanele, adausul de romane, vreme
de doi ani partea din vechile colectii. Unchiul
de multeori: Nu ti-e a nepoatá. la-le mai
cu rägazul. Eu am cetit din ele o intreaga".
Läurica nu-1 c'a pierdut mult din
mea trupului, cä-i mai uscatä. In chiar i se a§terne
pe fatä un lustru deosebit, ca de mai ales pe nas.
tot mai dar nu se pute
povata unchiului Dimpotrivá, ce colectiile de
gazete ori de unde mereu.
Mai un motiv pentru care unchiul nu sa
se cu vecinicul cetit al LäuricAi. Dumnealui aflase ne-
www.dacoromanica.ro
10 SCRIITORILOR 1912
poatä-sa e me§terä mare in pregätitul ciorbei de pui, cum

des mâncarea predilectä, sä i-o pregäteascA totdea-
una Läurica. când nepoata nu unchiul
tricä se toatä ziva cu slujnica, sburätarea mereu gäinile,
ratele, de se ca uliul printre ele.
Simtemintele sale Läurica le ascunse, ca
le-ar fi cutiutä. Ea se sä parä altora
ei, multumitä, n'o suflet nid
un regret. Numai când dela vr'una din cele trei surori vr'o
scrisoare cu impotriva bkbatului, Läurica simteä i se
varsá dela o bucurie tot trupul. Atunci se
fata ei, care, pe toate silintele ce-§i da
mereu posomorâtä. Atunci pe unchiul
de zece ori cutare din scrisoare, nu se
puta destul. Saraca Veturia", särmana Seni", oh, scumpa
mea Lucia"-sä trebuiascá sufere Ba nu unchiule
sunt de suflet bärbatii? Vezi, eu am lost cu-
minte. Eu i-am dispretuit totdeauna".
Si unchiul ochii mari de multeori. in scri-
sorile ce le ceteä nu erau adesea deck neinsemnate aluzii,
mizerii cari se ivesc ori ce cAsnicii. Câteodatä
Oricum asta-i rAnduiala lumei. eu te-a§i sfátui pe
tine te Dintre poverile trebuie sä alegem pe cea
mai Atunci Läurica se mai buza de
desupt tremure putin. ,,Nu, unchiule dragä, prostia
asta n'am s'o fac. Multumesc lui Dumnezeu mi-a luminat
tea. Ce suntem noi femeile? Roabe? sunt de rari, ori poate
nu sunt de bkbati cari sotiile adevärate
in Uite, de Luciei".
- Lui poti da pace, te-asigur cá-i un
de Putin cam aspru, dar vrednic.
aceste scrisori n'aduceau nici o veste rea, Läurica le
se numai deck in cetit.
se vr'una din cele trei surori,
rica un adevkat deliciu sä le toate lamentkile.
chiar ea cele mai neinsemnate nimicuri, se
surorile din suflet. Dar sosiau le
ducá acasä strâns imbräti§ati, skutându-se ei,
www.dacoromanica.ro
1912 11
in sufletul se o de moarte cele

trei surori sunt du§manele ei cele mai mari.
Li s'au tocit toate draga unchiule, nu mai
ce-i bunacuviinta, zice Laurica simtind nevoia de a erumpe
chip, §ti lui Petricä nu-i plac astfel de observatii.
- Sunt tineri, nepoatä. se iubeasc'ä. Asta nu-i nici
o lipsa de bunäcuviintä, batrânul.
Dar din in care bärbatul tânguirea surorei
Läurica se sa nu mai fatä cu ei. Se
carp se sä ceteascä. Ceeace-i foarte cu greu.
Domni§oara Laurica nu suferi nici pe fetele tinere.
Chiar pe lânga unchiul sä nu mai slujnice
nere. O femee mai in te cu ea de-o
suta de ori bine", bätrânul nu o ascultà.
putin de tineri, vreme ce se foarte
la ei. Daca te-ar domnipara Läurica sä deschizi cutiuta cea de
unde cä-§i simtemintele, acolo ai face desco-
senzationale. Intreg regirnentul eroilor din foiletoanele
zetelor, din cetite se mutaserä in cutiuta aceea.
toti a§teptau acolo vii cu privirile umede, ca domni§oara Läu-
rica sä-i invredniceascä de atentia sa. mine, - ba pe mine",
optesc ei. domni§oara Läurica inchipuindu-§i-i,
Acesta ba acela-i mai
e adevärat, aceastä indeletnicire a rämas sin-
gura fatitazia domniparei. vieatä, se de tineri. Dacä
se vr'unul pe la unchiul Petricä, Läurica nu se prea
prin casä. Nu se deosebit, dimpotrivä pärea foarte nenoro-
citä. dupä ce se tânärul, de räu. Sunt o-
braznici cu totii" Läurica unchiului Petricä.
vara a patra, de când stäteä la unchiul Läurica tre-
sä insoteascá la bäi pe mätu§e-sa, pe care toatä iarna a
chinuit-o podagra. Gândul acestei cälätorii o nelini§ti in mäsurä
mare pe domnipara Läurica. o pläcut! se cä-i
o mare sä piece la drum numai cu mätu§e-sa, se bu-
cure de libertate. Ciudat! cä locuinta asta pe care n'a
rasit-o de-atâta vreme, cärtile care le cu sete, o
robie continuá.
ziva plecärii nu-§i mai ascunde Mätu§e-sa
trásurá, dar nu o Se bucurá de câmpul
www.dacoromanica.ro
12 SCRIITORILOR ROMANI 1912
Inverzit, de paserile cântdrete, de soare, de pocnetul

ciului cu care sluga sä afle o
pentru ajutatä de slugd, calabalâcul,
unul dintre oaspetii bäilor cerceteze pe o
rudenie un student
Mätusa se foarte mult, de de viitor,
dar cum frântä de drumul indelungat, atipeasc.
Studentul in glas, de vorbd.
Când nu mai räspunde, se spre d-soara
Läurica, pe care glasul lui o atinsese dela foarte pläcut.
- Domnisoara rämâne ?o
- Nu. Eu mä reintorc.
- Päcat zise Vieata aici e foarte Avem
o multime de distractii. Chiar azi am avut o petrecere.
e rudenie cu mätusa? Da? Atunci suntem amândoi. Se
rudenii depärtate.
Läurica ar fi voit dar nu in ; in
odae i lumina putin n'o supere pe

mätusa care atipise. sede aproape de rudenia aceasta,
ca din senin, c'o inconjurd o dulce,
dormitoare, care-i simturile. In ochi i se ivi o
- D-ta de mult domnisoara

cercetându-i cu admiratie obrajii tineri.
- De douä Mai rämân pe-atâta. Vieata e
frumoasá. nu vezi. Sau poate d-ta, domnisoarä,
nu iubesti vieata?
Eu? Da, vieata poate fie pläcutä, - zise cu
Läurica, simtind i se ridicä in obraz.
- Nu, poate", este, Numai nu trebuie sä ne
ferim de ea. A te intr'un oräsel nu-i ceva pläcut.
mul nu-i fäcut pentru singurdtate.
- Da, aveti dreptate,-zise Läurica. Vieata la sate, la orase
mici e grea.
- Asa-i? triumfdtor medicinistul, in aerul
i se vinul tot tare la cap. De aceea ai face
bine sä mai d-ta aici. Pentru mea putin, -
zise tânärul aplecându-se putin spre Läurica.
- Dac'ar fi mine! räspunse ea cu greu, in vreme ce
simti o la apropierea lui.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL 1912 13
- D-ta esti Cine poate porunceascA? medi-

cinistul intinzAndu-si bratul cuprinse pe nesimtite
Ea nu räspunde. Lumina aceea din ochi i se
aceasta nu pärea nici Ea se
putin spre masä lumina mai tare.
- n'o supere pe säraca mátuse. A suferit foarte mult pe
drum,-zise ea cu glasul moale, indulcit. Medicinistul o
usor.
- N'are sä ne la ureche.
- Vai, d-ta copil. Faci prostii, zise ea
- Prostii? Pentru ce? el, ca i-ar fi venit ceva
in minte, de pe ei. Läurica o
senzatie de groazá: S'a terminat! Dar, nu. o din
o apropie de sine. adus aminte la ce s'a
- Poate mätusa n'ar chiar s'ar cineva
aici-zise deodatä Läurica, simtind capul mintea
i se
- Adevärat zise c'o nuantä in glas, care nu
s'a de la cevá. apropie mai tare
In aceasta mätusa se trezi, se in pat mare
zise medicinistului :
dar, Cornel tu vei mai veni pe la mine. Poate
vei cu vr'un sfat.
- Negresit mátuse, am viu, - zise Cornel särind ca ars
de domnisoara Läurica.
- Acum noapte bun5, Cornel. Sunt foarte zdrobitä.
Noapte Apa de-aici are sä-ti
Somn bun. Noapte buná.
- se despärtl de Läurica, aceasta-i
in ureche: Noapte
cu putere
Cornel".
La ilustrata ce i-a trimis-o Cornel, domnisoara Läurica i-a
räspuns din vará la cu Douá la una
la Cornel acasá trei la Viena unde acesta medicina.
dela el n'a mai sosit nici o veste.
dela de i s'a spulberat cea din
nädejde, domnisoara Läurica s'a apucat sá a doua
foiletoanele din colectia de gazete a unchiului
I. Agarbiceanu.
www.dacoromanica.ro
14 ALMANAHUL NIITORILOR 1912
HIPPARC
- FRAGMENT -
Ca o secere ce-ar in räzvrätirea unui Ian, se

toarse in antul de sud, in norodul tulburatelor valuri,
snopii de pe intinderea Domolite,
altul, talazurile cu ritmice spre tärm
dantele de spumä, veniau ante subt fereastra atelierului lui
Hipparc.
In port, cheiul vechiu, galerele se la soare
i cântece vesele urcau de pretutindeni de pe punti. albe
se ici-colo se umflau in vânt, zgomote de lanturi
www.dacoromanica.ro
SOCIETATII 1912
ce ancorele grele dela fund se auziau de

ce plângeau märgäritare de apä bätaia soarelui se aprin-
deau aer. Geana curbä a orizontului
tec de ape momia cu graiul imensa miscare de unde,
ce nu stau o pe cei ce stätuse la
timp Eol trâmbitase mâniile, sä-si din
incercatele pânze sä piece norocului.
Ciocane gräbite loviau cântecele, flamure innältate
zugräviau frânturi de curcubee de-asupra catargurilor,
un miros greu de catran de se räspândia,
semnale se Intetiau, intrebându-se dela
prorá la odgoanele mari, desfäcute din belciugile
grele, dezrobiau usoarele trireme care, ca supte de puterea
alergau vesele, cumpänindu-si scheläria de lemn, dispä-
reau ca miscgoarea curbá unde mai bate
ochiul.
Hipparc singur, ca unul ce incercase furioasele talazuri,
mânea surd la toate glasurile acestea fericit de cerul ve-
in ochii Didonei, de lucrul lui. Cu mânecile hlarnidel
sumese sus, de-asupra umerilor, tinând inteo mânä o
cealaltä un ciocan, el n'auzia nu deck glasul dulce al
iubitei lui ce-si pärul cântând un cântec vechiu din
ei, imagina pe care blocul de ce-i dinainte
i-o cu minuta.
ca Dido, vine albästrii abia bänuite se
zugräviau pe luciul ei, mânele lui Hipparc, ca cum fi tre-
cut pe un obraz viu, din când in când dalta, se apropiau
räceala marmorei vrând se asigure nu
seazá. Reci apoi de atingerea pietrei, se de obrazul cel
adevärat pe el ca simtä cäldura viului. ele,
cea din lut viu cea din rece, ca surori,
sau ca una aceeasi in praful alb de ce se
in soare, purtând surâs pe buze, unul trecätor
celälalt etern, priviau fericite la iubitul
Dela surâsul la cel etern, dela gura la aceea
sä cânte, se Hipparc inchizând o ochii,
afundul sufletului lui vieatá ca pietrei, cuvinte
dulci ca dispará dunga de ce
s'o facä dar vesniciei.
www.dacoromanica.ro
16 ALMANAHUL SCIITORTLOR 1912
Pe le Hipparc, una reflexul celei-

pe le de-opotrivä, una continuarea
celeilalte in timp ; pe le erau
intruparea sufletului lui de de artist.
Sfioasä, domoalä lini§titä, venia marea ante subt
terasa lui, ca o ce abia mai trezi ultimele arpegii
ale unei simfonii pe o spumele
ei, urcAndu-i o pe treptele ;
nemärginirea valurilor ei supuse frumos a§ezate la

orizont ca ni§te doar l-o face uite cA o minuta
de norocul ce-i zeii, pe Dido,
tase valurile vroise i-o fure...
acum, dar Hipparc infiorat amurgul tul-
ca altii, inflorit al tärii lui,
valurilor nesigure zilele, plecase cu Didona
caute norocul aiurea. Cu minutul
puntea s'a ridicat, pentru totdeauna
ce-1 tinea de unde se feerie de lumini
pe frontoanele templelor, albe sträluciau acantele de
molatec se cununile aninate ajun, trist pri-
nosul celor din urmä roze, ce impodobise templele pentru
toate descrescurA, se depártarA in ochii celei
ce-§i plecase capul pe lui care el
sA se uite la ce in Ca in douA oglinzi albastre feeria
se stingea treptat, ca ni§te ultimi purtátori de ce s'ar cAutA
prin intunerec, ultimele raze, ce mai ici-colo pe frontoane
fantasticul se in mare albastrul ochilor ce le
toate acestea se negru ca noaptea de
raza luceafär se aprinse ei, se trezi
din visuri, Hipparc in de luminile cunoscute ce le ici-
colo aprinzändu-se sfioase dupA colonadele templelor, un
intreg cer de stele cu mi§cAtoarele-i puncte de foc in
infinituri albastre.
Un din adancimea abisurilor, ridicä o perdea
de neguri stinse fantasmagorie.
Singurätatea necunoscutului acum, spaima cu
liardele de pe care le au valurile in jurul
se de-asupra curba cerului,
du-se pe abisuri, mai se urcA scufundatA
In adAncuri.
www.dacoromanica.ro
SOCIRTATII SCRIITORILOR 1912 17
Aprige tumultoase, aprinzAnd fosforescente, se ridicau

lurile frumusetea Didonei, unul peste altul
rile fugärindu-se, negre präpästii se o clipä, fluide punti
se intindeau inspumatul norod nu mai aveâ
Un abis peste care frumusete a ce le
intrupase natura, se in mii mii de curbe,
de zigzaguri, de-a nu puta fi niciodatä armonios
cu sine. Capricios contururi, aruna
la intAmplare o linie dupá care, nemultumit, trimiteâ o alta
ca s'o s'o apoi din nou,
de neputintä.
Senink ca un nevinovat, frumusetea acum adormise
pe lui Hipparc. Cu un brat alb, ca din fäcut,
trecut grumazul lui, iar cu mijlocul,
vie cu intunerecul pe ochi cu iubirea suflet, Didona
ne§tiutoare de ura abisului ce niciodata nu se poate in
deplin, ca prefäcut in rásfrAnge frumosul
pe care numai liniile hodiná le au, dormia lini§titä cu zâmbe-
tul divin ce mai trebuiâ pe gura unei mar-
mure nesimtitoare.
NeliniVit ca acesta peste care plutia,
lui Hipparc Ochii lui nu mai priviau, dar mânele
lui desmierdAtoare de indrágostit spuneau acum artistului cA divina
perfectie a formelor pe care voiau i-o fure talazurile nea-
Pentru ce incredintase dra-
gostea artistului din el, acum dädea ce nebunie a
fäcut unde liniile sunt statornice unde
frumusetea se poate ve§nici, modelând o de lut,
desmierdând o plämadä de sau sculptând o eternA
de marmorä...
De pe inflorite de un punct luminos de spumä, in
negre oarbe präpästii de se corabia, ca sA se
innalte pluteascA in ne§tire. Ude rigide, franghiile
neputincios pilot o stea nu se mai
veda intâmplarea acuma injghebarea aceasta
de ce plutiA pe infinitul
Zorii nu-§i geana de luminä, orbitor rotundul disc
nu fata noaptea ziuä nu se mai nici ziva
www.dacoromanica.ro
18 ALMANAHUL 1912
mai strälucitoarea fatä ca poatä arät cerul

floritele grädini de stele ce fac podoaba
Funebru uraganul oprindu-se, acum pe o creastä, acum pe
alta, simfoniile. Din munti de apá slavá apoi
in adâncuri, din miliarde de picuri apoi risipiti
in sonorá, din mii de perdele de adunate la un
apoi näprasnicul umblând
nitor peste abisuri.
hlamida Didonei mai bine sculpturalele-i
forme. Peste nudul ei divin, alba-i infloritá pe margini se
lipise acum ca umede ce le un sculptor peste o
de lut, iar Hipparc la ea ca cum pentru
seamá de comoara ce-o tinea brate. Drägostitor o
acoperind'o cu trupul lui, dulce
tatele-i mâni la pept, desmierdätor ii pärul o feri de
valurile ce mäturau puntea, se potoleascá furtuna.
De o zare mäcar tremurá Birui-
torul intunerec mereu talazurile mai mai fu-
rioase par'cá scheläria de lemn se cätärau,
altul, ca sä frumuseta Didonei.
Dar a pe nisip sau pe este tot una,
judrie färá temelii, nonsensul acesta injghebat din funie din
lemn, ce sculptat pe prorá un ochiu deschis ca talisman,
incheeturile netrainice, aruncând o floare
bisului.
frumoasä plecase svelta lunecând ca o
pe in vesele antece pornise tulbur amurg, in
lovituri de lopeti ce se
flautului ce pe punte, co despletita fur-
cale o una dupá alta, podoabele...
Veselä plecase ducând cu ea frumusetea, nebänuind dela
inceputul lumii ea a lost pierzarea pe acolo pe unde trece
micile patimi neputincioasele neajunsuri fierb
aratä hidoasa
De rnult notele de flaut cärora se
cau lopetile, cáci cum puteau lupte bietele sunete trezite de
suflu omenesc, de simfonie a vântului, ce
ei de glasuri...
se frumoasa ce läsase urma ei
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIETÂTII SCRIITORILOR 1912 19
vedenia unui de marmord, nemai putând

piept furioase de valuri, In adâncuri...
Din muntii de ridicati in apoi in prä-
pastii, din miliarde de picuri innältati apoi risipiti in
din mii de perdele de neguri adunate la un apoi
sfâ§iate in cânte näpraznicul vânt umblând
nitor peste abisuri.
Fioroase ici colo se ridicard, duioase
ajutor rugäciuni fluturard, albe vestminte
o ca ni§te giulgiuri luptând cu strAlucirea spumei...
Vesel funebrul uragan, oprindu-se acum pe creas-
acum pe alta, ca priveascA in abisuri, glasuri de trompete
buciumau acum in vuetul lui, hohote de izbucneau
cându-se cu pe care in
Cuceritoare trecea puterea dealungirl imensei curbe, zig-
zaguri fluide alergau scriind pe cu lumini de spumä biru-
inta, giganticd palpita tulburatei simtind in
capul fiinti pe care o râvnise, culcat pe ei
A lui Hipparc fiinta aceasta, de când desprinsese
alb din jurase credintä pe pe ape,
fata a furtunilor. La pieptul lui, cum adäpost
pe statornicele linii ale gäsi Didona
pe a neodihnei. intinse el
bratul stâng, intunerecul, timp ce cu cel drept tinea
comoara urmä pluteascd pe adâncuri, ce zor de
se trezi pe nisipul cald umed al unei dune ce se intindea
ca un covor la marginea unei
Dido, ca in zori când el, ridicat pe un cot,
parte diafanele prostiri inflorite de ca s'o
dormia acum subt inflorita diafana horbotä ce o
lene§ele valuri Inaintând pe Scoici alge
marine acum de juvaerurile nuptiale, stele de mare
aveâ ca in negrul ei colorate meduze dealungul
ei hlamide, dar mai frumoasä ca totdeauna pärea, pe
tarmul acesta pustiu unde aruncase intâmplarea. Umed
acum despletit umede lungile ei gene ce sträjuiau
globi adormiti. Pe gura ei marea uitase un märgean scoi-
cele albe prefäcute pulbere ninsese pe mânele ei palide...
Ce se ce pe tärmul acesta necunoscut,
www.dacoromanica.ro
LMANAHUL SOCIETÄTII SCRIITORILOR 1912
Hipparc nu-§i dete seamd. Obositul lui brat abia sprijinia

capul In care vuia sgomotul furtunii; abia
Dido märgeanul geana zâmbetului ei de
aminte de alba pe care plecase din lui
ca caute norocul.
Ca o secere ce intrase rázvrätirea unui astfel se
torsese vântul de sud intrase in norodul tulburate-
valuri, culcând snopii de pe Intinderea märii. Domolite,
unul altul, talazurile cu ritmice spre
sfâ§iatele dantele de veniau drágostitoare
picioarele Didonei, dela picioare urce dealungul tru-
pului spre sân, dela trandafiriul punct al sânului urce mai
departe, indräznind o de spumä,
la luminosul zâmbet zugrávia contururile
venia neputincioasa uria§á
ce stäpânise o nu putuse pdstreze, val cu val se ridi-
din adâncuri din divina Intrupare ce pierduse,
ue mai putând cânte biruinta plângea acum sfárámându-§i
in stropi cântarea, suspina abia mai având putere cer-
curi de valuri neisprdvite, murmura agonia din
ce-i mai
Trist räspundea ecoul de subt reluând tema
Infrângerii, i nimeni, de Hipparc i Didona, nu ce cântá
domolita a märii ce indureratele ecouri.
D.
www.dacoromanica.ro
SONET
Ca ce
$i-ajung se 'mpreune,
ne-am zile bune
ne deschidem cale
Dar nu e o minune-
Ne-am pe-o zi
Cum se desparte
Ca 'n veci de veci nu se mai adune...
N'am eu, tu...

Ne-au fermecat ne-au atras spre ele
Tot alte zari de-atunci, pe fiecare...
Am deck
In drum vor tot alle stele,
ne vom revedea... mare!
Z. Bârsan.
www.dacoromanica.ro
SONET
Ce noaptea asta
Par-c'ar dormi somn de veci
Infiorat de sbor de lilieci
Ce se rotesc de
Ci par acuma reci

tu cine e de
De sufletu-mi azi nu se mai
pe sub
Acum uit la
pare-o mändstire mare,
Cu umbre pustii...
'n pacea asta

s'o sap din
S'o darm... ce-i de zare...
Z. Bârsan.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIETXTII SCRIITORILOR 23
DUPA ACHE
- -
Filip Ghindeanu ar fi rämas singur pe lume, dacä un
de unchi de mätu§i nu i-ar fi dat zor sä-1
De cinci ani pe casa pärinteascä din strada
Câmpului. mick cam dosnicä, pustiu destul prin prejur ;
el bine, dar cuno§tintele astea vechi späimântau.
Cu patru clase primare jumätate de liceu, slujba
la Banc6, de armatä trei mii de lei la cassa
economie.
Dar unchii mät4le mai läsau in pace:
Ei bäiete! Mai târziu ai sä alergi tu dupä ele n'o sä
Nu vezi? ai trecut de treizeci de ani. Mâine, poimâne,
www.dacoromanica.ro
24 SOCIETATII SCRIITORILOR 1912
pärul. Cine o sä se mai uite atunci la tine ? Nici

Aghiutä".
Erá un sfiicios jumätate. De se läsase numai din
pricina asta. insä un prieten vechiu, Rache, contabil la o
cassä de grâne. Rache vieata, lini§tea, curajul lui
Filip. In fata lui Rache, Filip se ca zäpada la soare,
täcut, zâmbitor, ochii in ochii prietenului, ca un co-
cuminte. La poruncile lui, se orbe§te, fermecat. Ar fi
jertfit tot pentru Rache.
fi zis cineva :
- Filip dragä, imprumutä-mä pânä cu cinci lei...
L'ar fi luat cu un de ar fi tu§it de douä ori
s'ar fi la vorbä :
- L.. i... iartä-mä ; n'am nid de tutun.
- Päi, nu futnezi...
- Vorba vine !
gräbit, zâmbind ingânând vorbe de iertare.

Rache se scurt :
- Filipe, tu.
Filip lásá greoi, el, alene pe rând
prin toate buzunarele, se mai odatá pe spre amicul
ca nu cumva fi luat seama. Apoi pläte.
Si-ar fi dat
Vezi Rache aflase släbiciunea: Filip se präpädea dupá
oamenii vorbitori indräzneti cu femeile. Nu se
cum e cineva stare, in fata unei pene de strut, a
unei rochii zorzoane, a unui mare buclat, a unor ochi
cercetätori cum au femeile, rämâe neschimbat, piarzá
cumpätul, nu se mai poatá färä
sä se
Rache femeile sä se incurce sor-
cuvintele ; rämânea incremenit ascultandu-l. El haz la
nebunie.
N'are sä uite niciodatä ce bine au petrecut amândoi
zile la Trei mii sute ar fi avut azi la Depuneri dacä
cheltuia atunci douä sute El a plätit peste tot.
Dar mai nu-i pare a petrecut.
De atunci, nu mai tace:
- Rache, minte ? Oache§ea präjiturile.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIRTATII SCRIITORILOR 1912
poveste§te singur:
cofetArie trei. Rache alege zece
biele mari. ia pachetul eu dau o de zece coroane
opreasa. dea restul, dumnealor se fac nevAzuti.
Tocmai pe i-am pe fus-promenad, le§inati de Imi
corAbielele. Ce haz am !.
Dar cu englezul?...
Rache m'a pus la Bra§ov raz ziand a-mi
§ade mai bine prea cresc rare ; strAinilor
le place rase. Ce-am coborIsem dimineata jos res-
taurantul hotelului, singur. Tocmai ieram la a sorbiturA de
cafea, o de orn, cu haine cadrilate,
ca mine, se apropie, se spre urechea mea
incepe: pe engleze§te. uit la el, il Se uitä
el la mine; Am priceput: semuise cu vre unul
de ai lui. Intorc capul spre : Rache in prag, incremenit. Ti-
cea§ca Englezul Nu
cum mi s'au párut ochii lui atunci, nu cum s'a mai
uitat Rache mucalit la mine, nici una nici ! Puf-
nesc de in cafea. L-am stropit pe englez fata de

tot. Mai mare ocara"...
Toate acestea le numia Filip : poznele lui Rache. adea
povestindu-le. Atunci se el mai guraliv.
de de mia, de ori unde, pentru Rache, ii
ochii, de il face batista,
chinuiasa nasul !
Pentru viitor, au pus la cale un drum mai lung, la Viena.
Asta cere bani mai multi. Cele trei mii nu le ciunte§te,
e Dar in tovAr§ie un unguresc, pe
de-o cam Filip. Il se fiecare zi
la Dumnezeu trece pe biserica suburbiei
face cruci pripite in jurul unui nasture dela vestä.
acum, unchii cu insurAtoarea.
I-au i-au aflat leacul. Au pus pe Rache indemne.
Rache i-a zis:
- InsoarA-te Filipia; e vremea.
La inceput se codi; dar prietenul nu-i
in de la Bra§ov, el, se
Frica lui n'o vorbi nimic cu nevasta.
www.dacoromanica.ro
de amintiri-coräbielele, englezul-li da curaj...

In tren, Rache se asezase Filip mireasä,
spunându-le snoave Ghindeanu spte el,
ascultându-1 cu Ochii lui alunecau zglobiu depe pieptul
scrobit al cämäsii, când pe obrajii mari rumeni, pe bar-
betele tunse märunte, când pe roasä a lui Rache. Se ti-
de râs.
mireasa vorbeascä cu el pentru
intâia ceva, lip se nu Intelese:
- Poftim ?
cu acest poftim" o dusá tot rurnul multi
dupi aceea.
La Intoarcere, cinci zile, slibise ca un iepure in cuscä.
Noroc ci Rache se mutase pe ei im-
Filip aveâ o curticicä bititoriti, cam sáracä de verdeatä. In

colt, un sac ghemuit ulucile vecinului. La
un de urmuz. Din lui, Filip nu pretuiâ
cut amintirilor din copilirie. Stufisul ista cu frunzele lui
de praful ulitelor, vara cu märgiritare albe pie-
troase, clipele de intr'unele amurguri, cea-
suri limpezi, bine depinate, acolo par'cä ieri. singura
lui bucurie.
Uneori, când se dela slujbi, Filip pämântul
-nins de boabe.
Femeea lui cetind pe un afarä.
A fost Rache pe aici? V'ati jucat cu urmuz ? De ce nu
l'ai oprit ? Ti-a mai spus vre-o ?
si mai astepte povestea,
Intr'o Filip trist acasä:
- Rache se'nsoarä.
A, de aceea nu mai dase pe la ei de patru zile. Ce
man; nu le spue
- Am vizut eu nu e sincer, zise ea cu ochii
zare, jumulind o pestritä, ce i se vestejise la piept.
Filip n'o Cizuse pe gânduri. Cine ce soiu
de femee o mai fi, care si nu-1 lase des pe la ei. Doamne,
cum i-o fi in gresala asta ? Vezi la
se asteptase.
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR 1912 27
A doua zi ametit in toate pärtile. Peste putintä

gäseascä. târgueli. Atunci
dus ce nemäsurat gol
poate face suflet lipsa lui Rache.
târziu prinse acasi. la miezul noptii
cerceti, descus cu de fel de de o singuri
: se Rache e hotârit cu tot dinadinsul
se poate si-i facä vre-o Rache
mili:
- Stii cununie plecim la Bra§ov. vreti,
haideti !
Filip alergi voios la nevasti, o de§teptä, ca spue.

Dar aceasta cheful scurt:
- Ar trebui si n'avem nici pic de obraz, ca si ne
de ni§te oameni, care purtat cu noi. Auzi, si
tine! Ce, omorai ?
Filip se Bra§ovul risirise minte,
§indu-i
o care pân'la coco§ilor. Se
ri incruntati, bombinind, trântindu-se paturi cu putere, ca
bolovani veniti din vârful muntelui.
ea nu la Filip o acasi, pe
jumitate bolnavi, se duse singur. Intr'un buzunar ascuns al
avusese grija si-§i pue din ajun o mie de lei sco§i dela
cassa de economie. Mereu
Peste câteva ceasuri, cu prietenii tren.
Rache, la mijloc, ca de obicei.
Filip, de cele din zile de cearti, ci
Obrajii i se Imbujorau, ochii prin§i in vraja vorbelor lui
Rache, i se luminau din ce ce, ca jeraticul insufletit de
aceea pe care o u§ile
amenintând, o si-i fie de acum o - la
toarcere - dea hârtie de divort.
Dela la tribunal, de-a dreptul !...
Pe seninul fetii lui jucau din când adieri de
o zi de Septemvrie, dulce ca strugurii ce

se coc atunci.
In vagon, nici un Puteau vorbi deschis, in
Filip potolise I se plute§te pe o undi
www.dacoromanica.ro
28 ALMANAHUL SCRIITORILOR ROMANI 1912
Grija furtunei din ajun, unchii mätu§ile se

-departe, urmä. zilei de nu tremuri mäcar
zare. färä timp, fära hotädt, a§, dupä poz-
nele lui Rache.
In vagon un sträin. Puteau deschis, li-
Filip potolise I se cá plute§te pe o
Unchii grija furtunei din ajun se topiserá
departe, In urm.
In gar la Sinaia, Rache se duse la restaurant sä cumpere
atunci, Filip nu se uitase bine la nevasta prietenului

Acum dete pentru seama cä e micä, slabä, cu
mult, parte castaniu parte ro§cat, cu rotunzi
Nu-i dela Rache e foarte urmase la
secundar, frantuze§te, lucru care nu-i vene la soco-
tealä. S'ar fi dat jos dupä Rache; dar sä-§i
indatoreze prietenul, sä-i tie de
Pe sus, se odorogind. se uitarä in timp
-mirati in tavanul vagonului. Se'nserase o aprin-
lampa. Nu-§i de acolo, ce nu isprävi
de tot, in altä parte.
Atunci privirile. Ea sfiicios. El se incrun-
tä tu§i.
- Este frumos Bra§ovul, Domnule Filip?
Intrebarea asta de u§oarä, cu fäcii sä-§i
vie in fire, ca un lectia. räspunde
sel, tare de tot, aproape
-
lar vorba
!
cu o roatä a aer,
u strangerea buzei de jos in dinti, cu rostogolirea cu
tot ce 1-ar fi putut s'arate de frumos e Bra§ovul.
Ei, dar asta fäcuse poftä de vorb
Rache gäsl povestind pozna cu oache§a cu präjiturile,
u un bel§ug de amänunte, care4 läsä Inmärmurit...
loan A. Bassarabescu.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIRTÄTII ROMANI 1912 29
VULTURUL
Vasile Hurmuz de un timp, cam greu, trägänat ;
cuvintele veneau ca de undevá de departe izvorau ostenite din
gura lui largä, c'un dinte rupt fatä; de multe ori, un
vânt altul, se ca o patä de intuneric, un rästimp mai
lung de Were. Atunci Hurmuz clipe repede din ochii lui
i cu gura intredeschisä, cu fata galbenä. Erá precupet :
fructe. Se când se de ziuä, se
seara Când prea ostenit, unele vorbe le rosteä ca
cum le-ar fi smuls din
Intr'o searä se beat, trântl in
peste prag ca peste un
Gata mâncarea muere?
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL 1912
- Mai bine te-i duce te-i; las-o la cioarele de

mâncare nu-i nerneri gura.
- Cu cine vorbe§ti muere ? ornul cu gura
; se proptl, cu picioarele räschirate, cu in buzu-
nare, fata femeii, privind-o albul ochilor.
- Cu cine e§ti, zise femeea; nu te mai ca
tea mortii la mine; mai bine du-te, omule, te
te pe picioare de beat...
Dar nu-§i bine vorbele, peste gurä, ca o
surä, palma a omului ; parte, negru in
lumina Hurmuz ridice iar mâna, dar femeea, ca ful-
gerul, puse pe-un cutit fatä :
Dacä atingi numai, cutitul in tine..."
glasul femeii, lui Hurmuz ii
bratul moale jos; rämase, cu de-alungul trupului,
privind-o prostit, cu gâtul de§irat, subt urechile
mari, ro§ii, a§ezate ca ni§te torte, fälcile care se lämureau puter-
nic subt pielea galbenä, tresareau ca cum ar fi mestecat ceva :
SA asta nu ti-o iert, oiu muri..." femeea
printre dinti; ie§i trântind de se cutremurä bojdeuca.
Hurmuz mai câteva cu ochii in gol,
gâtul de§irat cu bratele moi dealungul trupului;
apoi picioarele, cari se simteau ca ni§te bete in pantalonii
largi, pe marginea patului, rämase acolo cu
bia proptitä piept, cu mari ciolanoase, a§ezate pe
nunchi, cu degetele rA§chirate, privind buimac u§a, pe subt
cenele
*
* *
Din ziva aceasta Hurmuz priviri furi§e spre
; se la ea cu teamä para. Femeea ni§te
vânoase, mai ales, i le Vasile Hur-
muz piezi§.
Pe uliti se uneori murmurând amenintärile femeei!
DacA atingi numai, cutitul tine..."
:
Sä asta nu iert, nici oiu

vorbele acestea, totdeauna ii ne-
negre, vânoase, de bärbat, ale neveste-sei; aburindu-i
prin suflet o adiere rece.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIETITH SCRIITORILOR 1912 31
Intr'o searä, acasä, o pe femee ascutind

barda; Hurmuz rämase prag, cu ochii deschisi mari, cu
tul uscat; pe spinärii o suflare de gheatä, ca
i s'ar fi strecurat printr'o gaurä a cojocului o din
doul
Ce femee ?" o o cu un tremur
in glas.
- Nu vezi ce fac, räspunse cam cu ascut
barda, cä n'am cu ce face surcele?
Lui Hurmuz i se c'a ochii täiosi ai femeei
o de care repede s'a ascuns. cosurile sub
se pe pat, umbrä, posomorat; deacolo ochii
de neguri licäreau subt fruntea incretitä spionand,
dind fiecare miscare a nevestei. dupe ce-si ascuti barda,
ii cercä cu degetul mare zise :
taie ca briciul".
Lui Hurmuz, deacolo din umbra in care se ascunse
i s'a pärut cä pe fata femeei a trecut un ridicat
repede ochii spre lui lung ca un de pasäre de
Femeea a barda sub pat, s'a dus la
a aruncat un lemn pe foc, a luat o lingurä a gustat
carea dintr'o
Hurmuz o spionä din ungherul lui. Se :
Nici n'are surcele... A mintit..."

unul fata altuia, la masa scundä cu trei
picioare, pe care o asezau pe pat.
Femeea, dupä prinse a robot! ca in fiecare pe
lumina tulbure a care umplea ca
un fum luminos, ca o
Hurmuz se ca de obiceiu; dar de astä datä se
numai doarme ; printre gene, o pas cu pas; din
in privirile i se strecurau spre razA dela fo-
cul de pe vaträ parcA anume sA scapere ca chi-
nuiascä pe ca cheme mereu privirile.
In mai multe i se cA ochii femeei se indreaptä
spre se atintesc asupra lui, apoi lunecä peste bar-
täiusul.
DupA ce-si isprävi trebile, femeea stinse lampa de
se la spatele lui Hurmuz.
www.dacoromanica.ro
32 ALMANAHUL SOCIETATII SCRIITORILOR 1912
Supt podul negru, care coborâse parcä mai jos, mai

o zare de luminä dela jarul de pe vaträ; pe ascutisul bärzii,
in ca o de fulger. Femeea se strânse ghem,
adormi
Hurmuz, din când,
cu de parcä voea cosul
pieptului, in care sta ca colivie, sä zbucneascä
afarä, se ascundä, sä se mistue undeva.
Intr'un târziu se prinse a se
de l'ar fi putut n'ar fi bägat de
se miscä. Dar, la o miscare mai nestäpânitä, patul
izbi in piept ca un ciocan. Incremeni sprijinit in
mânä, cum se as un rästimp lung, ascultând, apoi
a se räsuci, când vede chipul nevesti-sei,
cu umerii ascutiti, in lumina pe care o järatecul;
cu pete de intunerec care in fatä präbusituri
adânci.
Se aplecä asupra ei, când se cä doarme, se
din pat, se apropie degetelor de 4i,
aplecându-se, se uitä peste umär, luä barda
repede supt vaträ, supt maldärul de lemne. Se cula apoi a-
A doua zi, umblând cu cosurile incärcate pe uliti depärtate,

cu fruntea Incretitä, ochii gol, aduse aminte in mai multe
rânduri de simti pard täiusul rece pe beregatä.
Subt searä, când o spre casä, se opri in fata unei
norame din dosul Cismegiului se uitä mult la un vultur care
pliscul de sânge bucatä de carne. Apoi plecä
târându-si ostenit imineii grei. Când ajunse acasä Innoptase.
dinteodatä, simtl cä i-e fricä sä intre, rämase pironit fata
portitei, in burnita rece care cernea tristä in ziva aceea de sfârsit
de iarnä, ca zi de toamnä. o de vreme
cu cosurile in spate; apoi se apropie imineilor de-o fe-
reasträ se uitä casä: femeea ceva lampä. Ochii
lui Hurmuz cäutarä, scormonirä peste tot locul sä gäseasc barda ;
când o lucind subt pat, atântiti asupra ei,
in noapte ca doi ochi de lup.
Când femeea läsä cusätura pe se ridick Hurmuz
dintr'o säriturä fu usä, prinse cu zgomot imineii
www.dacoromanica.ro
BOCIETXTII 1912
de tu§ind. Inträ, läsä ungher

pe laitg, cu pe genunchi, mormAind: sara bunä" stre-
curA priviri ascutite spre femee, care se prin preajma vetrei
pregAtind mAncarea. Hurmuz cu coada ochilor barda zise
Tu, femee, nu unde-i barda?
- Nu räspunse dânsa ; vezi, o fi poate pe
sub surcele".
se apled asupra oale. Omul cu §iretenie
se
Hm, nu
DupA ce se repede.
Hurmuz se fAce cA doarme se
In astA noapte vra sA mA de asta pus barda la
cAutA sä-§i sA räsufle
inimii
ca un care doarme. StA cu la pândä. femeea
se intoarse fata la perete, se cu fata sus,
nu mult incep a Ceasurile treceau unul dupA
Hurmuz stA la ; cu incordare,-ascultA astfel,
toate puterile trupului lui se adunaserä ; i se
aude gonit de näluca cum curge prin vine.
Aproape de zia, sleit de incordarea aceasta care
sA-i tremure toatä fiinta ca o coardä prea tare atipi.
i amorteala aceasta care tin câteva numai, un
fAit aspru de aripi pe plept cAz ceva greu ca de plumb
ca printr'o negurä privindu-I un vultur negru. Hurmuz
i se li fluturä, ca o
minte, cA vulturul erA nevastä-sa ; ea luase chipul
de pradä ca chinueascA, ca sA-1 Bratele i se
negre vânätä care incepuse a se cerne pe ferestre; i se
cu degetele prinserä a se sbate, a se
par'd sA sugrume un gât. Pliscul Incovoiat se
tot mai pieptul care se se ue-
rAnd, bolnavul simtl pliscul vulturului
figându-i-se ca o cange de otel un un
urlet de durere, drept in picioare, mijlocul cu párul
fruntea asudatä, cu bratele ridicate; cätä aiurit, cu
ochii albi, la nevastä-sa care se trezise speriatä, spriji-
nitA intr'o mânä.
Hurmuz cA femeea s'a ridicat sA ia barda ucidä.
3
www.dacoromanica.ro
34 1911
Se se genunchi, cu
nile,-cu lui uria§e,-coada lucie, innältân-
du-se, cu barda de-asupra capului, izbl ochii,-izbl
un gemät, ca atunci butuci.
Toate se petrecurA de repede, femeea n'avusese
vreme sä tipe ; ridicase doar o mânä ne§tire deasupra
Hurmuz läsä bratele moi dealungul trupului
barda jos, cu puterile sleite; nu din pricina gândului u-
cisese, ci din pricina incordArei prin care trecuse.
seamä bine cA omorâse; gândul acesta
tern peste fiinta o mare; o lini§te cum nu mai sim-
tise de mult; o pe care lui o cu
comia cu care bea apA un drumet
fugii, care-i fulgerä pe uciga§ii, dânsul nu-1 sim-
Nu se mai de nimic acum. Puteau sA-1 sA-1 pue in
lanturi, puteau pentru toatä vieata
in ocne, lui nu-i mai de nimic; nu se
mai acum de dânsa, incredintat cA-i cA
ei negre n'au mai barda asupra capului lui.
se ziuä. auzi pe vecin deschizând u§a,
auzi tu§ind. Simtl cA i-e sete, se apropiä de laitä §i luând
o duse la gurA lacom, cu capul rästurnat pe spate,
cu donitei spre grindä. Când mus-
tätile cu dosul cojocul, picioarele in imi-
nei peste urechi,
Un pasul calului
mai nene Hurmuz?
- Multumesc, bine, räspunse aproape
mâinile in buzunar. luA pe ulitele pe care
fiecare dimineatA, sA bage de seamä pe lucesc
picäturi de ca Intotdeauna, la cheiul Dâmbo-
vitei, spre piatä o pe malul apei.
Dâmbovita tulbure, cu pete mari,
de gaz. Hala se ca de negura
a diminetii. Hurmuz sprinten, ca intinerit, fericit
rece al zorilor. cum se pomeni In fata
zidurilor mohorâte ale politiei. Hurmuz se In fata portei de
fier, ridicä ochii asupra ceasului luminat, care i se
prive§te ca un ochiu bänuitor, inträ sA spue cA
ucis nevasta. N. N. Beldiceanu.
www.dacoromanica.ro
ROMÂNI 1912 35
Zaharia
www.dacoromanica.ro
36 ROMINI 1912
NUNT
Timbale le sund
vioarele;
la
ca i soarele,
Ochesc la mire smerite.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCRIITORILOR 1912 87
E mândru mirele tiner

- N'auzi fuduliele? -
Se soacra cu
Isonul ei
Ce cuscriele
Dregând paharele gu$ele.
C. Berariu.
TOAMNA
Florile-au pierit din câmp

Ca pierdute'n lume
Peste lanuri se
Cojocei de brume.
Pe la casele din sat

harnic
Toamna mi
C.
Cernduti.
www.dacoromanica.ro
FACTORUL
Factorul drumul pânä sat in douä ceasuri
cea po§ta de trei ori pe s5ptämânä. Rar, colete mari,
calul la carioll Incolo, cu gentile de cores-
pondentä potrivite däsagi.
Calul flämânzia de a§teptare curtea oficiului po§tal de
drumul, când prea la mal, când prea de vale : cum e niai
Pe muscel, când frâul slab, pe räzoare
tezá fata erbei. Pe urmá rontäind tare greu,
n'avea cum scape de care pe limbä.
Factorul se uitá la marginea de pädure
clopotnita bisericii, tocmai vale, semn, prin lucirea fie-
rului alb, sä vie mai de
Ca fie la timp se sculá de cântarea rân-
dunicii ateodatä piroteala de somn mergeâ cu ochii
o postatie din cale. Calul, silindu-se liber, tot
se mai rupá iarba, se deabinele se
pe mâncare.
-Factorul se frâul
gloabá, cä-i tot mâncá
pintenii :
curtea lui Vâlcu ?
la marginea satului, pe drumul dinspre ora§. Fac-
torul se obi§nuise sä nu tragá drept la primärie. la poarta
lui Vâlcu:
- Acasä sunt oamenii, nene Vâlcule?
Omul ii räspundeà la bunä ziva se
la factor, cum jos cu gentile umplute de
Aci erau citatiile dela tribunale, copii de chemare judecatá,
rásboaie tári, molimi grozave,-ve§ti din toatá lumea.
nu ceteascä, dar audá pe fiu
cetindu-i din noutáti dela marginea pämântului.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL 1912 39
De aceea multä bucurie pe factor de

cal, se el dela primärie.
- D'un de vreme aduci tot multe lar s'o fi
tâmplat prin a lume!
- Se multe, nene Dar ce o sä poatä
sä le pe toate?
ar fi vrut sä afle mai multe; ales, doritor de
räsboae, pentrud fusese el rsboiul cu Turcii. Ferici pe
factor: ce noroc are el, sä tot ce se petrece pe fata
tului.
Factorul calul priponit curte, arund la spi-
nare spre primärie. da ulita satului, din
corn un fior peste lumea care in curtea
primäriei.
Femeile se opriau din tors se uitau cu jind la In
se rugau la Dumnezeu le fi venit scrisoarea a§teptatä,
sau trimi§i de bärbatul, plecat balt, dupä mund.
Mai pe toate le factorul pe
- Nimic, Marito, nimic, azi. Du-te mai a§teaptä.
femeia tot nu pled. De unde n'o fi scrisoarea
-
runcatä acolo, fundul gentii.
le Sultano,
pe drum de
de cinste. Ti-a bobi veste
-
roasä mie a
hai in primärie! Am un pachet,
se adreseazA el altuia, urcandu-se pe
imi mi-
Notarul de primire, factorul gentile glu-

miä cu lumea. Nimeni nu s'ar fi supärat pe el pled,
päreri de sau veselie.
Cei cari nu primiserä nimic, se cu
- Ac, poate poimAine, o vrea Dumnezeu!
La intoarcere Safta cinsta cu ce se sä
in casA : un ciocan de rachiu, glugä de mere, doud-trei
oupare...
- Ia maid, ial SA duci
- Safto,
tesc eu de dumneavoasträ !
Safto! Nu
la copii !
zu, cum o mA
- Las' cä nu e nici o Ai dumneata cu ce sä te

Uite mai e oii-mi bäiatul militar o te
rog pe dumneata sA-mi aduci scrisorile.
www.dacoromanica.ro
- Fac tot pentru dumneavoasträ. Asta e datoria mea.

Toamna le-a plecat la un regiment de toc-
mai in Dobrogea. singurul copil Safta nu mai din
cA militia nu e ca räsboiul, gloantele
pe la urechi, iti spintecä mantaua chipiul colo. Pe
il dusese la tren, urcandu-se in vagon, se
uitase in nu s'a mai fum de ma§inA.
Se mai dar tot sägetau pe el cateodatä
noduri capul pieptului.
La trei zile dupe plecare, vie factorul, a
stat de dimineatä capul tinzii nu mai din ochi dru-
mul
- fi noi vre-o scrisoare dela Mat...! se
ea factorului, cam cu ru§ine.
poarta cea mare, ca sä calul, inter-
repede :
- Taci, femee, din Bäiatul nici n'o fi sosit acolo...
E drum lung, ce crezi? el, cAtre
Trei, patru zile... pe urmä mai merge pe jos. Peste
trebuie sA primiti scrisoare.
s'a mai lini§tit de in däsagii fac-
torului, tainä :
- Vezi, maicä, o scrisoare!
A trecut a trecut alta nimic. Factorului H
ru§ine sA mai lege calul curtea lui li milA
de de altul, 11 a§teptau acum cu lacri-
mile ochi se ca dupA mort la gestul din
omul calul in
- Nimic Nimic.
Dimineata pled din po§tA, se la toate scrisoriie
se intrista, cA nu e nici una cu adresa lui
el un plan mai demult. Acum, zis
Se la masA scrie:
Cogealac, 22
mei pärinti,
Din mila lui Dumnezeu sunt o duc
bine cu serviciul. Am venit Tulcea la regiment i
www.dacoromanica.ro
1912 41
armd am fdcut patru zile pe jos n'am avid timp vd scriu.

Scrisorile vin anevoe, pe eu
nu mi-au ajuns paralele. sa-mi mai vreo
lei, cd mdncarea e rea dela cazan putind, de te scoli de
la masa mai ca M'ar o
sd vadd, cum imbracat. o sd ne dea
primire, dar sd n'aveti nici o cd eu sd md pdzesc de
dobitocul ndrdvas. De Crdciun nu-mi dd permisie, poate tocmai
de Pasti o sd ne mai vedem
AI d-voastä flu, care vA dore§te
PETRE N.
Bätrâna Se tot soare i se

factorul.
- Ce zici, omule, vine scrisoarea ?
- Stiu ?
- Ba eu cred vine. N'ai vAzut pAiajenul Ala s'a IA-
sat din drept pat. am visat azi-noapte faptori
se cA erA satul de ei. Eu am fiert gAina
e gata. SA la masA. doamne, cu
scrisoare
Uite, de eri mi se bate mie geana asta e
Factorul dupA cal a fácut semn cA e veste S'a dat
pede jos, a geanta, a hârtii, a pli-
cul tacticos, uitAndu-se cAnd la când la Safta,
se el de bucuria
A cetit scrisoarea tare, glasul cAnd. Pe
a mai luat-o la repetitie intrerupt:
- Turcia, cum ?
- Nu! Tulcea.
- MA miram eu! Ce sA caute el Turcia? CA doar nu
e ac ?
Ba o fi, Mai ?
- Nu e, nu. Las' cA eu.
Factorul n'a putut sA scape a stat la A bAut
din cel mic, din anii trecuti au vorbit despre
A spus el cum e prin oastea tot In
www.dacoromanica.ro
42 SCRIITORILOR
Dobrogea. Cum se vinul un ban de zece ocaua,

Turcoaicele imbrobodite peste fat...
Tocmai erá s piece, se aud pa§i de cisme pe sal.
se deschide Petre se prag. Dintru'ntaiu
senii au crezut c e vre-o aftare.
Petre d toti spune cum 1-au Indrät
ora§, s militia mai aproape, fiindc e singur la printi. S'a
incontrat cprar i la la inchisoare, de aceea scris
nimic acas.
- Ai scris, maic! Tocmai azi am primit dela tine.
- Eu? N'am scris.
- asta ce e? adaug Vâlcu, Intinzându-i plicul.
biatul scrisoarea, o o Intoarce, o rsuce§te.
uitä la factor; ar s-i cear o Acesta se grbe§tesä
multumeascá calul la primrie.
Safta d biatului scaun la mas
acolo!
- fi scris, maic! Tu ai scris,
spune,
prea frumos
Din aceea factorul n'a mai dat prin curtea lui

Safta se mir, c ce s fie, suprase cu
I. Boteni.
www.dacoromanica.ro
SOCIETXTI1 SCRIITORILOR 1912
loan Al.
www.dacoromanica.ro
INTUNERIC
PREDOSLOVIE
De mi-au venit valurile de amAräciune, care incet, pe

nesimtite, sufletul de ? adineauri
mi-era bine, glumisem,--§i acum, in träsura care mA la gark
mA simteam näpädit de o : de de
tot... De sigur, vremea mi-o strecurase suflet picAturä cu picA-
: frigul umezeala acestei seri cenu§ii de iarnä, lipsitä
de lnseninarea a vAntului, care frA-
crengile
Gara cu trepte murdare alunecoase, cu inghesuiala unor
oameni gräbiti brutali, numai bine sA umple paharul...
de vreme pentru trenul meu. Deocamdat5 pe linia
lAngA peron, un expres gata de plecare.
luminii vii din vagonul restaurant, a luminii discrete din vagonul
de dormit, räsuflarea gravA a locomotivei strAlucitoare,
pArere de rAu, cA nu-mi erA mie sA plec
departe, cu cer senin, cu lucruri frumoase de väzut.
Un elegant, care se urce expres,
cu de mine, se oprl o :
- Ce mai ?
- Bine.
- Nu te-am mai de mult... Ai
Era lui, vocii toatä
lui un fel de compätimire. Un general, care-§i
o ordonantä, cam i-ar vorbi.
Apoi, cu tonul cu care spui lucruri nicio
:
- MA duc prin Italia : Roma, Florenta, Neapole... De-acolo
-
la Monte-Carlo pe urmä la Paris.
bunä petrecere bunä.
t) la un volum de nuvele schite, care va apare In cursul an
www.dacoromanica.ro
ALVANAHOL 1912 45
- Multumesc.
un pas spre tren, se :
-A propos ! Mai se de unul

care a scris ni§te poezii, nuvele, - nu-mi aduc bine aminte... Tu
?
- Poate.
- Ei bravo ! pare bine. Te Parole d'honneur...
Peste cAteva expresul pied Intunericul noptii,
când cu dânsul pard o parte din mine...
Singur, compartimentul friguros, cu lampa afumatd,
doream un somn adânc vindecätor, când se deschise
sgomot, la clantä, ca sä poatä concetäteanul meu
ghiu.
de pe lui : de pe umbletul indräznet, cu
pieptul scos cu capul In sus, - depe când
când - cineva, bänue§te cä e un
InvingAtor. e Intemeiatä. Invingätor e, prin toate
mijloacele care i-au stat la Indemânä, fäcut o situatie ades
criticatd, dar mai ades pizmuitä.
Dupä ce, Infruntând frigul din vagon, scoase paltonul de
-
pe dânsul,
nu
zise, zâmbind cu dispretuitoare compätimire :
uitam la tine adineauri...
tu ca altii ?
! de, Mete, cine e de
- Dar cine ti-a spus dumitale plec ?
- Cine ? Tu cu ochii care ti se scurgeau dupä
pres,-cu adânc când a pornit-o. Doar nu strigai :
pe mine!"
Era de adevArat, simteam ro§esc.
- E! pe mine, azi erai departe
nu duceai jindul fericiri de ieftine... Dar ti-a
visezi, sä nu te niciodatä... vremea când tot! cu
care ai plecat pas ti-au luat-o tu stai de fleacuri,
de nuvele, ca un bäetan de 18 ani... Au astea haz la o
Fiecare trece vieata lui printr'o epocA de astea. Poate
eu am rimat vieata mea o strofä... Dar m'am trezit. Am
rostul am omul odatä trAe§te
mare trebuie fericirea pe care poate i-o deA
vieata,-§i m'am vindecat de meteahna m'am la
mund serioasd... fi având scrisul rostul lui, in alte cu
www.dacoromanica.ro
46 SCRUTORILOR 1912
cetitori nenumärati, unde un scriitor poate sä träiascA numai din

munca lui de scriitor ; dar pácätoasä, cu la
sutä de carte, dintre care nici a zecea parte nu cetesc !...
Dar ti-am mai vorbit eu de-astea, degeaba...
Prietenul täcu, ridicä din umeri se lungi pe canapea
- sub cäpätâiu.
apoi acum
o
o
prea târziu...
mai
cu ochii
:
:
--...'ai ...'ine luai o mosie de-Academiei...

Nu niciun cuvânt... De mai multe ori spu-
sese prietenul el are somnul la poruncä, dar crezusem...
Acum räsuflarea lui egalä uerätoare ador-
mise frumos, läsându-mä gândurilor pe care le sädiserä vor-
bele lui, sufletu-mi pentru asemenea
saduri... mä gândeam : Nu cumva a avut are dreptate ?
e. Toatä vieata e un Toate vietuitoarele se luptä aprig, se
luptä preget, ca câstige un mai prielnic la masa vie-
e o singurä lume o din care va sä scoti
cu sträsnicie toatä fericirea cu putintä. se merge, poate, in
pas cu rostul lumii... Inclinare care vitejia
lupta vietii, e o släbiciune care te face sä in urmä, invins
strivit... nu cumva arta sunt desertäciuni ca toate
desertAciunile ?..."
Mi se cä vântul care acum ferestre,
mea, urlând a pustiu...
Cu o astfel de stare sufleteascd m'am coborât sä-mi
pär statue de incrucisare, care trenul se
teva minute. Restaurantul gol. Numai colo, la masa de
sobä, un cäpitan de infanterie, cu tâmplele albe, cu
capul rezemat palmä, pe Desfäcând pache-
tul de tigri, mä uitam la el : De ce o fi rämas
cäpitan la o de ? Vitios ? märginit ? ori
imprejuräri nenorocite ? ori un Invins ?...
Bäiatul care-mi adusese mä pomenindu-mi
numele, mai doresc ceva.
La numelui meu, cApitanul se lung la mine, se
codi câteva - apoi ridicându-se, spre mine cu chi-
piul mânä blândetä :
- Dumneavoastra sunteti scriitorul ?
www.dacoromanica.ro
ALWANANUL BOCIRTÄTII 1912 47
- Da.
- A! dati-mi voe multumesc pentru ceasurile de
ricire pe care ni le-ati procurat mie familiei mele, in vacanta
trecutä... Am o fatä care foarte bine... Seara, masa,
ne din cartea dumneavoasträ... Ne-ati produs o multumire...
Ce bine o le park când le-oiu spune v'am cunoscut !
- Domnule capitan, sunt foarte de omagiul...
am apucat sä a trebuit sä ies repede, sä nu
pierd trenul care pornise.
am apucat sä cäpitanului, pe care nu cum
chiamä, pe care nu väzut nkiodata, dar pe care niciodata
nu-1 voi
Acum, vagon, privind somnul al prietenului,
gândeam la glasul al cäpitanului la vorbele lui, vi-mi
zicearn : Va sä am dus un strop de fericire casa
Câteva clipe i-am fäcut sä uite propriile nefericiri sä se
duio§eze deale altora... Are o fatä care cete§te bine... Seara
masä... desigur In sufragerie, dupä ce s'au adunat tacamurile
frimiturile... Un cerc mare de jos, care
familie, un cerc mai mic sus pe tavan... Desigur prâslea cere
ceva cäpitanul dojene§te degetul arätätor ridi-
cat Puiule,
: ti-am spus :
! cete§te Lenuta, sä stai
cuminte". Un strop de fericire am dus eu casa
Nu cum s'a urmat Inläntuirea gândurilor dar
peste vreme imi venei sä-rni scutur prietenul, sä-1 tre-
zesc sä-i strig :
Nu, nu e numai o fiintä care se na§te, mänâncä, doar-
me, se moare, ca toate celelalte vietuitoare
nu e numai o fiintä care cu §iretenie ori cu brutalitate,
strivind pe altii, cautá cucereascá un la ospätul vietii...
Omul e o fiintä, care e mai putin pentru
dar, spre deosebire de toate celelalte vietuitoare, ca
aceastä a cu care a fost häräzit, sä cuprindä o
mai mare parte a lumii pe care -o fiintä care, cu
ceastä scântee de dumnezeire, cautä sä bezna de
de impresoarä... Nu, nu e o zädärnicie ca
toate zadärniciile. e scopul pe urmäre§te firea
dela Inceputul Inceputului, de vreme ce, lungul lant
vietuitoarelor pânä la deosebirea de cäpetenie dela una la
www.dacoromanica.ro
48 ALMANAHOL SOCIETITII SCRIITORILOR 1912
alta, a fost de pricepere... oameni, cine face fala

podoaba omenirii, nn sunt cei ce s'au Infruptat cu
bel§ug din bunurile lume§ti, ci acei care au putut cuprinde
mintea o mai mare parte a lumii In care au trAit,-acei care
uneori cu vietii au cAutat sA dezveleascA tainele lumii...
nu, asta nu e o zAdArnicie ca toate zAdarniciile. Artistul ajutA
sporului de pricepere. Admiratia, ori induio§area pen-
tru suferintile altora, aduc omului lepadarea de sine, dezrobirea
mintii de cele prea pAmânte§ti.
Ridicandu-mA picioare, am dat cu ochii de harta
in päretele vagonului,.§i mi-am adus aminte de cuvintele
prietenului, care acum lini§tit : tarA ticaloasä"...
- Nu, am : tarä mick
nouA, de prefaceri... Cererile de dreptate, care-i rAsunä
dela un capät la dovedesc cA se treze§te... mai pu-
ternic, mai temeiu al acestor cereri nu e numai alinarea
durerii pe care o aduce unui codru mai mare de
ci e cA la adäpostul dreptAtii, vor puteä mai multi
sä se ridice spre luminä spre adevär, cA din randurile
vor minti luminoase, care sA fie neamului
nostru, Implinirea chemärii lui pe lume...
Harta asta portretul tärii mele, Araga mea".
Imi mangâiu...
atunci spre a lui Dumnezeu de inseninarea su-
pe care mi-o aduses'e, sub
albe,-läsandu-mä unei vechi metehne, m'am trezit
cuvinte pe ritmul trenului: ...raza de lumina... care
inseninä... suflet mohorat...
Lacrämile mele
Prefä-le 'n märgele
SA fac dragei mele
la
loan Al.
www.dacoromanica.ro
AGHIOTANTUL
Fugaru-le al meu, tu te zbuciumi

te miri cd clatin scard!
Tu crezi cd mi-e de timpul pierdut?
Vai nu, ci de mine cd-s
Atunci la plecare pldnsesem tus-trei

mama,
ei
De-o parte de-alta de
Std 'n poartd la drum vorbed 'ncetinel,

zicdndu-mi
frate mai mare de el,
Voi singuri ai mumei pe
el e mort departe de-ai

par'cd-mi tot sund cum
Dar eu alergam, la prin vdi,
S'ajung cu porunca la vreme.
Muscase cu gura de chin
sa sdu
De 'nchegat cu
Ludndu-1 mi-1 duse-i apoi

La sub poala
pe gene lipitul
crunte-ale
4
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL 1912
'ncet ridicdndu-1 de spate pufin

la gura
Sd prindd din vr'un picur de vin
Dar moale azut-a
iarbd smulgdnd i-am föcut

tristd fu vorba ce-mi spuse,
nu ce-ap face dintdiu,
Dar calul aminte-mi aduse
Cd nu
Sd-I vdd la reintoarcere
Vai, frate, murind, de oftai,
-
Ori poate de mine cd-s fiard?
La 'ntoarcere-mi spuse un drum

Mai scurt, pi-a
de iatd-m' acum
Departe de poala pddurii,
Departe de unul ce-apteapa

'n ochii sbate,
Departe de unul ce poate-a
de nevrednicu-i frate?
Fugara-le al meu, tu te sbuciumi

cdnd te-am bötut eu pe tine?
Dar blöstdmul 'nceput
plata cea jalnia-mi vine !
Nu 'n fafa ta, Doamne, cd mi-e greu

ce 'n apasd:
Dar mamei, eu mamei, de fratele
Ce-oiu spune eu mamei
George Co§buc.
www.dacoromanica.ro
BCRIITORILOR 1912 51
St. O. losif, D. Goga, Victor
www.dacoromanica.ro
AGMENTE
SIMPLICITATEA
Mi s'a fäcut odatä un cap de acuzatie, cä, vorbind despre
poeziile unei tinere scriitoare, fi numit numai simple'. Voi
räspunde la aceastä observare, cum scriitorii, de
tegorie ar fi, sunt datori tinä la calitatea asta, numitä simpli-
citate".
A fi simplu artä literaturA a fi concis ar-
monic, a a scrie in fel, ca fiecare
rostul ratiunea sa. Simplicitatea este mai mult o cestiune
de procedurä asezarea gandurilor a simtirei, datoria de
rang al fiedrui scriitor artist este de a se face les
cele mai ascunse intimitäti ale personalitätii sale.
In imprejurärile de astäzi, and, cu lupta In contra
de cuvinte in vers Ingrämädirile de vorbe goale su-
tot mai däinuiesc, a fi simplu manifestärile tale li-
terare un merit. Astäzi fraza inläntuirea
curatA a gandurilor, sunt cei mai bineveniti acei scriitori, cari
numai Ceeace cerem artistului In rAnd
este: sA destepte efecte mari cu mijloace simple. Stilul lui sA fie
sobru, forma lui fie logica lui se poate de
abatere dela aceste il face greoi, manierat, con-
fuz zädärniceste scopul operei. Intrebati-vä de ce nu se mai
astäzi Mesiada" Paradisul pierdut" din literatura
manA ? De ce s'a uitat seria de poeti emfatici ; de ce sunä
de nesincer nota prea uneori a ?
potriva datoriei cAtre simplicitate.
schimb de ce nu pier minunatele din poezia popularä ? De
ce poetii, cari au introdus forma subtilä simplä din popor, sunt
cei poeti ? De ce de pildä Heine, cel injurat de
www.dacoromanica.ro
SCRIESORILOR ROMANI 1912
germani, este pururea neprefAcut In cantecele

sale pe toatä intinderea germanä ? Fiinda toate cazurile aces-
tea avem de-a face cu simplicitatea cea mai consecventä.
*'apoi... mai ales este vorba de scriitoare Astäzi
epoca malacoavelor a crinolinelor este de mult
femeia modernä tinde sä se dezbrace de zorzoane, ra-
finarea gustului ei se caracteriseazä tocmai prin introducerea na-
turaletei toate, poate sä se simtä o poetä umilitä, spui,
poate ca o laudä, cA versurile ei sunt simple" ? Vai de noi,
cu lumea ! Pare cA n'ar fi auzit lumea de
Eleonora Duse de Agnes Sorma, tragediane de azi, cum
se trudesc ele se poate de simple pe scenA
de naturale rolurile cautä, cu sA pArA-
parada de vorbe patetice de acum
Pare-cA nu s'ar fi aflat nimic pe la noi de renumita
Ellen Key, care conferintele, fäcute centrele Europei, a ce-
rut femeii talentate de toate simplicitatea cea mai
GUSTUL
SA mai de aproape la acest tiran, care hotäre§te
toate : la gustul literaturä, la singurul suveran infalibil,
cele mai complicate, cea mai se sfar-
de puterea convingátoare a gustului. El singur toate,
el este arbitrul cel mai competent, el determinA progrese curente.
Gustul este o cu care te talent ca oricare
altul, pe care mo§tene§ti sA-1 cultivi dezvolti
cursul vremii. este acea sufleteascä de a prinde
pede sigur armonie de de de
manifestärile firei ale vietii omene§ti, de a-ti da seama cu
rintä de tot ce-ti atinge mai pläcut simturile face vieata mai
frumoasä.
Un de gust, mai mult sau mai un artist,
poate fi confundat cu omul de Ratiunea rece,
nu poate niciodatä sA puterea gustului, care-ti oferä
ori s'ar cineva
calitate, el nu va cäci impresiile din afarä nu numai
de vointa de artificial adunate, ale fiecAruia.
www.dacoromanica.ro
54 SOCIETITII SCRIITORILOR 1912
In potriva acestui adevär, se mult la noi. Un

oarecare culturd, superficiald, sau mai mult chiar, se crede
mai chernat sä dea directiuni literare estetice. Lipsit
totul de putinta de a se impresiona a
frumosul pe cale fireascä, el se conduce mai de regule fixe,
norme stabilite de altii, sau gustul priceperea cu
neIncetatá frazeologie dibuiri de-a oarba.
Arta selectiondrii precise este de judecätori, cari
se strecoarä coada fiecärei reviste.
din improvizati lipsiti de gust
iau asupra anevoioasa sarcinä de a se lace mijlocitori
public ei uitá cä datoria este sä cdut numai
frumosul In toate a-1 cetitorilor. In schimb prin
oferitä cu toptanul, numai de unei ambitii proaste de a se
prin lipsa de finete nuante In de
a ceva, ei corup numai notiunile de bine fru-
mos. literaturd e un belsug de productie, ca astäzi, mij-
locitorii ace§tia sterpi, sunt totdeauna o primejdie pervertitoare
pentru gustul public.
Singura noasträ este publicul mare popo-
nostru care din firea sa este Inzestrat cu destul bun simt,
pentru a nu sä i se falsifice gustul. Neamul nostru
vede§te foarte multä pentru artä frumos genere.
In dragostea lui pentru naturä traditii legendare, precum pen-
tru ; In simtul lui pentru forme pentru tot ce
e curat ; cunoscuta-i de mod artis-
tic costumele dela ; toatä firea lui date toate
acele elemente, cari, fie ele uneori de primitive, poartä in sine
timbrul gustului ales vor servi vecinic ca izvoare de a
artelor a curentelor literare.
Chen&
www.dacoromanica.ro
SOCIETITII SCRITORILOR ROMANI 1912 55
www.dacoromanica.ro
SOCIETITII SCRIITORILOR 1912
PATIMILE SE TREZESC...
Trecuse de miezul noptii, lui nu-i venea

acasä, prea noaptea cea de Mai, parfu-
matä de adierea care u§or ramurile inflorite ale
din lungul Ca aceia nu i se mai
intalneascä perechi de care nesinchisandu-se
de el, nisipul alb al aleelor, pätat ici colo de umbrele
pätate ale boschetelor de liliac meri§or. fäcut ca fie-
care boschet adäposteascä taina unei iubiri. Tot aerul
de iubirei. Numai lui nu-i optise nimeni.
www.dacoromanica.ro
ALMÁNAHUL BCRIITORILOR 1912
i seara ca alte seri, nu-i nimeni cuvinte de

prindea un Mai stingher, cu liber, cu u
pustiu. La Intorsátura unei lui de iubire, sur-
o pereche care tocmai se pregátea de De
tul unui spilcuit se atârnase bratele-i albe o fatá sprin-
alb, cu albi, ciorapii albi. De
sub albá de dantele i läcrämioare, se desfäcuse o coadä
care se jos, cu undulärile lene§e ale unei spinär
de pisicä.
o se uit cu
la haina lui de asemänându-se
el singur unui de práválie, in timpul când face slujba.
Cärei femei vie gustul se aproprie de ?!...
Se stinse de odatä lumina electricä, cu ea se stin-
i de iubire, numai privighetoarei, care nu
se acum, se distingä. pe
band, nu cu la odihnä, dar nu supere, cu
nisipului, adâncä a noptei. Semnalul unui gardist,
se ridice. Tocmai atunci se o pereche cea din
pereche: Un ungurean voinic, cu la
de mijloc, §optindu-i cuvinte ademenitoare. pe
färä sá-1 bage erau de adânciti dra-
gostea Urmärindu-i cu ochii pânä ce-i pierd din vedere Vin-
-Se spre ora§, pe ni§te strázi läturalnice pe care le

miná mai mult rásfrângerile lunei deck becurile palide ale felina-
relor. Mai la fiecare fereastrá luminatä Vintilá o privire a-
prinsä de dorinta nepotolitä, par'd sä
prin deasä a storului sä surprindä o femeie-or cum
fi-desbräcându-se patul ei.
Când dela ferestre se luminile, Vintilä
se spre centrul ora§ului.
Bulevardul luminat. Trecátorii intárziati, se
de pe la chefuri. Vintilä o familie de nemti vorbind la
laltä cu fetele aprinse de focul halbelor lui Bragadiru sau ale
alt fabricant de veselie. Se uitä cu jind la un neamt voinic ve-
sel, cu fata cu mustätile rotunde, care cu glumele lui
värat nemte§ti, tresalte de sânurile celor nem-
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCRIITORILOR 1912
toaice atârnate de bratele lui, tinere, frumoase,

päreau se gäsesc la bratul cavalerului
Vintilä se pa§i de grupul vesel, din
§oldurile, crescute ca cozonaci proaspeti, ale din
dreapta. La urmä aruncând o privire de invidie la ceafa grä-
a neamtului, la dreapta pe o de räu luminatd,
par'd ar fi fäcut parte dintr'o mahala retrasá. Nu se depärtase
mult, deodatä deosebi un gräbit ale perechi de
ghete femee§ti. ochii, Inaintând pe celälat trotuar
undularea a fuste. Repede strada, când ajunse
dreptul se Acela§i lucru necunoscuta.
o sau unui nefericit
tel totu§i n'avea pälärie. Cum luna se acoperise de un
nor nu putú pretuiascä fata necunoscutei.
Totu§i, strälucirea ochilor, gestul ei putin de§u-
,chiat modul cum pronunta, se vedeâ bine putin
ametitä.
Asta nu ; din Vintilä
Daradä o la el acasä. Femeia primi pornirä amândoi.
ajungea la o ea trebuia se
rämânea nehotärItä ca când ar fi chibzuit trebuia
meargä sau nu. o prindea de brat o trägea dupe el
tot felul de fägädueli. Cu simtea mai atinge-
rea bratului, cu turn de necaz ce
muerea asta de tot se opria la fiecare cotiturä...
se oprl lovindu-1 cu un gest peste bordul päldriei,
-
zise cu voce
da tu e§ti o
Cu tot dezgustul pe care
!...
gestul ei prostesc
vorbele ei supärätoare, Vintilä o strânse tare de brat silin-
du-se din rdsputeri dovedeascä din s'o asigure de§l
nu e om de
nu opintiri, se apropiard
de strada lui. Dar trebuirä la stânga, Vintilä
cu dela colt era luminatä. Ba se
auzeau frânturi de cântece acorduri de vioare. Vintilä
treacä repede pe dinaintea dar tocmai
ceea, e§ia o de bäutori veseli. In
câteva galoane de militari.
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR 1912
Erau un de oameni pe care de obiceiu prin

localurile zise La Comp let". Necunoscuta cum
mase ca ochii la ei... Vintilä vru s'o dar
par'd se Infipsese In
- Nu merg, domnule, nu merg! Ce vrei ? Cu de-a sila
Atunci se desfAc din un spanatec, cu privirea
Se de cu päläria pe ceafá,
infruntAtorbastonul, :
- Da ce-i aici!... Ce-i cu femeia asta Unde o

nu-i bratul femeei, zise:
- mergem tarziu!... Dar ea se smuci cu putere,
umärul spAnatecului, sä se
- Nu mä lasá pacer.. Vrea pe sus!...
Unul din bandá care se depärtase, strigä spanateului:
- Da dracului!...
Nici nu sA Cu un gest scurt, päläria
ochi izbucni :
- A! ha! violontare cu fortal... te-am prins!...
spre marea uimire a lui Vintilä, fluere dintr'un
Indatä räsunä pavagiul de un sgomot de cisme, un coge-

mete gäligan de sergent se apropiä, strigand: domnule
gent".
Spanatecul porunci:
Umflä-i!...
vru mai se impotriveascA, dar privi-
rea agentului pornit pe scandal graba care gardistul
sä-§i arate zelul, pled o a§tepte cu
acestei nepläcute averituri.
Ajuns la comisariat, fu bägat, multA
abia luminatä, care drept n'avea cele douA
de lemn, rezemate de dunga unsuroasA a peretelui care ser-
vea de spätar.
se pe o band. Nu singur. alti
Chiar pe banca pe care nu de parte, un
gabond. Era vestá cu picioarele goale. Pe
band din au tanguindu-se doui olteni,
vagii car', pA co§urile din fata fu
seserA a de dimineatä.
www.dacoromanica.ro
60 ALMANAHUL SCRIITORILOR
era de nici nu se mai la

noscuta lui, nid nu de la intrare, agentul o
luase cu el o de
se simtea Nu stare usuce
doarea pe frunte... ce se de enervare, fu dus
biuroul comisarului.
biuroului stetea lungit pe o canapea, vorbind
natecului care putin mai departe.
Cum pe incep ameninte
din
o
-:
femeie
individul domnule comisar!... A vrut
un pot sä zic...
abuzeze de
- Un zici - comisarul cu mult interes. -

Va domnul are astfel de obiceiuri... A, da... El
sä lie monstrul din Matasaru.
Eu, eu?... Strada Matasaru ! - mirat de
spaimä simtind cum un väl de ardea obrazul.
Spanatecul se la el cu :
- »Nu te mai acum nerusinatule! te noi cine

!" De indignare lui Vintilä veni ochi. venea
le strige Drept cine luati? Eu sunt absolvent de
universitate ! In teza, o lucrare despre care
sunt sigur se va toate ziarele!"
Dar simtind fi lucrarea, fatä de
Comisarul ordonä sA fie confrnntat victima din
Matasaru. inträ o ca de vre-o ani, un cap de
päpuse, luminat de doui ochi negri, mari inteligenti. De sub
Tochita-i de cute, esiau pulpe subtiri care se sim-
leau fragede in ciorapii lungi, de coloarea
- Poftim madamo ! comisarul.-DA-te mai aproape
la craiul Ala din colt spune-mi dacA ?
Fetita se cu spre Vintilä, dar
privirea, se pe
- Nu-1 cunosc.
- Cum nu-1 ?! Uite-te bine la o spä-
natecul paecA de räspunsul
- sA se mai uite,
cunosc... Acela
:
bine gras de tot!

Comisarul nemultumit de confruntare, o trimise de acolo.
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR ROMANI 1912 61
pe fetita se pe spanatecul o
cu ochii clitinand din cap.
Fu adusi cealalti victimä". Lui intre
de ru§ine de pe
buze, privind proste§te toate Acum s'o vadA bine.
Fata-i dar o vestejise. Se
ci nu de mult timp veniti dela cu toati grija ce pusese
si ori§eanci. ceru si arate cum s'a ca-
ea se drept ochii duse la
si impiedice izbucnirea
Cum privirea a comisarului, se potoll
cepu si impotriva lui
- M'a luat Eu duceam Noroc c'a ve-
nit domnu m'a scipat...
-
Comisarul
nenorocitä care
din cap,
nu ti-a fost ru§ine
ca
zise lui
te
trAiasci.
de
:
femeie, femeie
- Da, din greu muncesc se femeea

In acea inträ un subcomisar. Cum dädu ochii de
ea, :
- Nu ti-e ru§ine !... pe ai ajuns !...

o comisarul cam mirat ?
Subcomisarul prinse a :
- Cum dracu si n'o cunosc dacA e dela mine din

tire. ! Tot !
Cu comisarul sArl de pe canapea

s'o peste fatA, sete ca ar fi
pus pe un care ar fi avut
de o socotealä veche.
Cu toatä supkarea pe care i-o pricinuise aceasti femeie,
Vintilä se inimei lui aceia ar
putere, ar fi ajutorul nenorocitei, ca s'o scoatä din
ploaia grea de pumni a comisar.
inimei, ca si nu mai vadA.
Comisarul mai furia, dete ordin s'o scoatä
pe din pricina i se turburase somnul.
Ala e vinovat- se amested spanatecul, pe
www.dacoromanica.ro
62 ALMANAHUL SOCIETITII SCRIITOBILOR 1912
din cap cu o compätimire batjocoritoare comisarul

vorbl vinovatului :
- Vai de capul !... Acu, ce fac tine ? Zurbagiule!..
Vintilä simtl fruntea de o sudoare rece.
tr'un moment de desnädejde, erá sä izbucneascä, dar se
RAmase cu capul plecat, din buzele-i care tremurau u§or,
nu se strecurä nicio vorbá, niciun sunet.
Dupä ce-i fäcu ca unui punga§, cu un gest iertätor
comisarul trimise sä se plimbe.
Soväind, ie§1 aerul
a ploaie. Alergá aproape cu obrajii aprin§i, niciun
de räzbunare. alt tel s'ajungä mai repede acasä.
acolo, Intuneric, färä sä se mai dezbrace se arunce in pat,
capul in perne, plângä, ce va spála
umilinta cu lacrämile pe d'abia le mai pute stavill.
La o cotiturä, bätaia slabá a lurninei unui felinar,
cum se obositä, silueta unei femei. recunoscu
pe datä. Era nenorocita ceea pentru care a fost indure
de dureroasá umilire. vene sä se la ea
ind-o cu putere de umeri, sä-i ceará socotealá : Ce ti-am
? De ce m'ai trimes pe mâna acelor oameni ! ti-ai
luat räsplata! trecu pe lângä dânsa repede ca prin dreptul u-
nui focar de boale molipsitoare. Nu ajunse departe, când
deodatá oprindu-se, rämase nehotárit, pe marginea trotuarului...
piaturä mare de ploaie atinse mâna, alta obrazul,
du-i se Da el rámase locului. Femeia mij-
locul sträzei, calcând drept in ca o lunatecä. Cu
nervii Incordati peste másurá, cu capul aprins, Vintilä o pândeá
pe o Cu ochii aprin§i de o lucire se repezi, atinân-
du-i, pe nesimtite, calea. Ea se trase cu spaimä, gata sä
strige. Da el o apucase bini§or de brat aplecându-se spre
obrazul ei de lacrimi lovituri, stäruitor,
cuvinfe care o pe
par'd luati din urmä, plecarä Impreunä,
repede intunericul desimea ploaiei care se din ce
In ce mai rau...
Al. Cazaban.
www.dacoromanica.ro
SOCIETITII SCRIITORILOR ROMÂNI 1912 63
PIATRA LUI
Pornim dela
nästirea Agapia-Vale
spre Agapia-Deal.
cArare
m until
nele. Se po-
teca prin desi§ul
ecos, când la dreap
ta când la stânga, o
supune câte un mai-
dan, o
o tine dar
rarea dibue mereu
trece peste trun-
chiuri groase,
la lumini§. Nu duce
Inväluitä de
soare, inträ In
deasä
se
Mergem noi ce
gem, când pe la o
vreme, - se mai lär-
gise poteca, - räsare pe dreapta, sub gura de luminä, o
mare, rotundä. Pare cä e o teastä ; pe
latä se mari : Piatra lui Aron". Tot ad,
nim cä aceastä piaträ a slujit ca aghiazmatar, pentru Agapia din
deal, multe veacuri.
Dedesubt mai scrie ceva, scrie o poveste veche, de acum
treisute de bine, scrie despre Aron când
bletandru venise ca frate" la mänästirea Agapia. Ad
staret säu adusese sä-1 carte, cu
sä-1 facA pe el firea lui Aron nu prea se
rânduiala mänästirii. Nepotul erâ la artägos
ii-i cam sA umble pe unde straele Invoiau...
*) Din care va apare curând: Peste Dorna",- note
din Bucovina Valea Dornii.
www.dacoromanica.ro
64 SCRUTORILOR 1912
Nu departe de Agapia se un schit de maici,

mäicute alese pe spranceanä, - toate de boieri. Fratele
Aron ad vacul. cutau la vecernie, - nu
la utrenie,-tot
Simte
noapte, aproape de locul
-
La liturghie,-a§i§derea
tare evlavios, - §i-1
Pe la coco§ului,
se mântuise numai ce-1 vede pe Aron ie§ind din
ograda schitului. Nici una nici douä, staretul pe nepot
la trage o de btaie, sorä cu moartea...
Fie de ru§ine, fie cä n'a putut altfel sä-§i räsbune pe
cum a de sub lui, nici c'a mai dat pela mänäs-
tire. A luat-o rasna prin munti pierdut urma. Nu s'a mai
auzit nimic despre fratele Aron. fäcut de petrecanie, zi-
ceau cälugärii, tare
Siloam inchis mai mult bätranetea Intre zidurile mä-
nästirii, cu sufletul de ru§inea ce-o aruncase nepotu-säu
peste zilele lui din urmä.
* *
*
trecut cu nevoile
dupä cu greutätile vremii
de In tam. Plecase dela Domnie Petru Schio-
pul, Domnitorul cel mai bun cu multä de carte. Plecase
cel blajin cu boerii, milostiv cu säracii, Inzesträtorul
drag tári. Dar dupä vreme bunk vine
ploaie, cu furtunä". Jalete cumplite ies din gura norodului,
Domnul nou, trimis dela Tarigrad, a birurile, punând
de de däri ; vitele din bätätura oamenilor le nevestele ase-
menea, pe fete le ru§ineazä; boerii le
verile. Se sodom, spre cer, blestemele poporului asuprit
batjocorit.
Siloam zilele. Auzise el de
bejenia care pe Inaltä ochii spre de sus,
gänä capul ofteaa...
S'a ridicat soarele de suliti pe cer. Ziva e frumoasä
codrul de Se isprävise leturghia and, poarta
mänstirii, se oprl o ceatä de aläreti. dinainte,-cu mantaua
negrul,
peste umär, prinsä bumb strälucitor sub
cu fir de aur, presärat cu margäritare.
-
iese din chilie de
- Ei, ce nu sculat trântorilor ! glasul cäläretului
din frunte.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL 1912 65
Staretul spre cu greu picioarele.

negrului desfAcii mantaua la piept, scumpeturile
soare.
vine Domnul ?!
Siloam cumpátul :
- Cum m'ajutá puterile!...
Cáläretul se cu pátrundere la staret. Când se apropie
mai mult se incruntä.
- 5tii cine sunt ?!...
- Domnul
el pintenii coastele calului.
- Dal... Domnul nu-1 cuno§ti!...
nu-§i ridicá ochii.
mai crunt.
- Domnul tärii,... da.... Aron Vod5,...
Siloam sprâncenele stufoase, deschise ochii mari,
tremure barba.
- Aron!... tu!... bratele.
- Eu, pribegitul,-se mai mult Vodá,-Aron, ne-
descultul,... da,... el... Domnul... cuno§ti acum ?!...
Siloam in jos, cu ochii la nepot.

Domnitorul incet dintii :
- Am indurat ca un dine, am räbdat chinuri, am slujit
mult... am fost mic,... azi...
Mo§u1 bratele.
- Aron
- Sunt VodA!... Piei de mine, cu nouA suflete
Apoi Intorcând capul:
- Potcoavá cu Lungu!...
-
ghidani, pe
Voastrá, räspunserä dela spate doi
albi.
- La butuc,... cincizeci de bete pe tälpi, mai rete-
zati nitel din barbä,... cam la piele"... din
gete, printre dinti.
fruntea un lar de sub
gene musti o bobul de mei. lacrimä mai
Arma§ii Vodá :
5
www.dacoromanica.ro
66 ALMANARUL ROMANI 1912
- Stati cä n'am isprivit! s'o iutl soarele, sä-I des-

bräcati pielea goalä, sä-1 ungeti miere, colo pe täpsor,
unde bat mai mult. Sä-1 ciugule numai pânä'n seará
gAngäniile!...
Dupä câteva
- Si-apoi voi ce mai e de fäcut!...
Prea bine Voasträ!... ridicarä armasii mâinile la
Domnitorul sumuti negrului arund ochii peste ceatä

- Sä mergem, cä se aud cornurile celorlalti vânätori. Tu
logofete Stroici, condeiul de fier, ai scrii
veste mare, pe o aci pädure!...
trap. Vodá cu ridicat deasupra
capului multumit, mai svârH o privire spre :
- Voi jumuliti cucuvaia searä!... Ati

Inteles, Mária Voasträ!...
...S'a ceata pádure. Potcoavä cu Lungä se
unul la altul par'cä se indeamnä care
Sunt vechi meseria asta, n'au in cap au väzut lesinati
sub ciomegele nu nici ridice ochii spre
chipul alb blând. Dar porunca Domnitorului, e poruncä.
n'o unde le stä picioarele le va capul.
Desfácurä butucul. a cu ochii pämânt.
Cum e barba, i s'a obrazul. Asteaptá picioare.
Pe drumusorul din vale goneste galop, un aläret. E
port impärätesc. Cum ajunse, calul, numai spume, opri
- Domnitorul n'a fost pe aici? prinde el cuvântul, zorit.

- Fost! scurt Potcoavä.
- Si'ncotro a apucat?...
- La deal!
-- Sunt trimis dela Tarigrad!...
Lungu, cum
ce-i porunca?!
din fire, :
cartea, cu mazilirea
Domnitorului...
Lungu butucul din mânä. Lui Potcoavä aluned
tul, amândoi holbará ochii, sub fruntea Incretitä.
lung, ridicá privirile spre izbucnl
www.dacoromanica.ro
- Doamne,... tärii
*
* *
S'a säpat povestea In piatrá, - se zice chiar locul unde

a bätut unchiul pe nepot, - s'a pästrat multä vreme,
In timpurile mai nouä, când s'a gäsit o blestematä
a ras toate slovele.
La 1867, cu prilejul cercetärii acestor locuri de dtre M. Sa
Regele Carol I, - - s'a säpat din nou povestea pietrei, mai
pe
Chiru-Nanov.
www.dacoromanica.ro
68 ALMANARUL SOCIETATH ECRUTORILOR ROMANI 1912
Frumoasa mea de-acum sunt ostenit

De tine i de mine,
vrei, te du bine
de uita ca-ai venit.
In ochii e prea infinit
'n sufletu-mi prea ruine,
Inc& atunci privesc in tine
simt mai mic mai
de tot ce mi-ai
Precum unui
Ce mi-ar in cale ;
Dar din ghiara lut Satan
Ce, 'n pielea tale,
Mi-a fost o cel mai drag tiran !..
N. Davidescu.
www.dacoromanica.ro
GEORGE DIAMANDY
- AUTOBIOGRAF1E -
M'am näscut la 27 Fevruarie 1867.-Cursul primar 1-am

fäcut tot In Barlad.-Dela 5 la 9 am suferit de
paludism In acest am plecat Franta am stat aproape
ani la Paris la mare. - Cursul secundar 1-am la Institutele Unite
din unde am cAptat reumatism de - Am fost un
elev mediocru, cetind mult de cursurile - Am luat
calaureatul la mai mult prin bunavointa profesorilor, deck prin
candidatului.-Inainte de bacalaureat, am scris la ,Contimporanul" la
ziare socialiste. - bacalaureat lost voluntar In artile-
de am plecat patru din urma unor farse
www.dacoromanica.ro
70 ALMANAHUL SCRIITORILOR 1912
-pe care le consideram ca de spirit-Maiorul J. regu-

lat, spunAndu-mi un la grajd deck un voluntar In ba-
- Am trecut apoi la Regimentul 7 uncle din primele zile
am avut conflicte cu M. care In nu
le solda. - Lucrul a ajuns de departe decedatul cäpitan
a declarat v'a trimite la Galata va ordin sol-
datilor sä ca - RAspunsul dat Cäpitanului nu de
naturA sA Intemeeze raporturile dintre noi astfel am fäcut un
serviciu de un an In de volun-
tariatului, cApitanul, cA m'am civil la o particularä
m'a pus la In luna Fevruarie. - Carcera neavând nid
ferestre, am pneumonie.
Am plecat la Paris, am studiat Dreptul foarte prost, cA
patru ani am luat jumätate de licentä la Paris, dupA alti patru an! cea-
la timpul acesta am ales membru corespon-
dent al Societätii de Antropologie din Paris am scris la urmAtoarele
reviste ziare:
L'Art Social, Le Socialiste, La Petite Republique, La
tropologie, La Justice, Le Journal, La Republique de Marseille, La Bataille.
Am fost Directorul reviste marxiste in Franta ,L'Ere
Nouvelle" la care au colaborat Lafargue, Millerand, Turnot, Four-
nier, alti ai socialiste din Franta din lumea
internationalä, precum literatorl din Montmartre.-Am fost foarte
de aproape amestecat mi§carea socialistä din Franta, cu prie-
mei dela Paris : lancu Alexandru Radovici, Procopiu, Al.
Säulescu, D-r Al. SlAtineanu, Manny, D. C. Garoflide, Dr.
mescu, D. Voinov, C. Crupensky, Emile RacovitA, Dr. Solacolu,
Zevaes,
Am Infiintat impreunä cu - deputat - Alfred Bonnet
cerc al Studentimil Socialiste. - Am prezidat
congres international al Studentilor la Bruxelles, apoi,
cu Emile Racovitä, am fost delegat la congresul International din Zürich.
Intorcându-mä In tarA pentru luni, am stat timp mai ca
prim redactor al ziarului Lumea NouA" al director delegat I.
Nädejde. In grave asupra partidului Socia-
list - de räscoalele din Oltenia - m'am retras din aceastä orga-
nizatie. dupä aceea, am la Paris ; m'am intors din cauza
unor nenorociri familiare, apoi cu o bunä parte din prietenii
citati am intrat In rindurile partidului liberal, unde am jucat un dirt
cele mai mute solidar aceasta cu multi dintre prietinii
Dar despre politicA sA nu vorbim.
In timpul räscoalelor am atins de o infectioasá, in
urma mor aproape de 6 ori fiece an. Vieata sedentarä de
boalä, m'a la scris astfel de exasperat de boalä am co-
www.dacoromanica.ro
ÄLYANAHUL SOCISTITII SCRIITORILOR ROMANI 1912 71
laborat la Vointa la Viitorul".-In 1910 am Revista

Democratiei Romane, care a dupä ani.-Am scris Bestia care
cu mare greutate s'a jucat de 7 desi fusese cetitä de Comitetul
Lecturä Teatrului National, Tot cu elogil de
d-nul L BrAtescu-Voinesti, azi -un director
just, nu binevoitor. - Am depus o
care spre desnädejdea mea are ea la pasivul un raport foarte
elogios al Domnilor Jacques Negruzzi Zamfirescu, putinä
Domnul Marin Simionescu Ramniceanu, care aflu e

jat de Domnul Reinhardt la teatrul a un contract la Berlin cu
o agentie pentru reprezentarea a piese ale mele; Domnul
D'Argent, reprezentantul Societätii Dramatici din Paris mi-a
Bestia pentru o scenA parisianä. latA vanitatea mea satisfäcutA.
Sunt membru al ,Societätii Scriitorilor pentru moment
presedinte al ,SocietAtii Autorilor Dramatici'.
Ce am de ? scrie In un ziar, cAd nu
leleg scriu deck conform credintii mele, scrie teatru.-Am o
aproape terminatä ,Fecioara din Soveja una
sau .
Astept primAvara ca pe Spargeval pot o comedie. pen-
tru mal treaba Doctorilor.
G. Diamandy.
www.dacoromanica.ro
PASTILE MELE
Din zbuciumatul intunecatul trecut al fiintei o sin-

gurä särbätoare strabate veacurile, binecuvântatä in toate limbile,
toate unghiurile: vecinica luminoasa primAvarà. Nu a fost
räzletit sau de oameni, de de
sau de ucenici ale omenirei, cari nu fi väzut in
firei, propria putinta unei vieti mai ware. Sälbateci,
barbari, näuci de spaima foametei de groaza duhurilor rele,
Greci Romani iubitori de zei omene§ti, Egipteni prea märind in
lui Osiris, asemuind astfel
mäverei,-nemurirea-cu a Binelui, Serniti
stracti Pasha, primävara tuturor, una cu
neamului de robia Faraonului, toatä suflarea omeneasa
a slävit Primävara In nenumäratele ei cum fi
tresärind imboldit de germenii
omului, dädeau acestuia lumina, hrana : cele trei mari
cari spre dragoste,
familiei, a tribului sau a nearnului?...
Dar clopotele Denii!
spre mine aduc aminte cu jale de care
in neastâmpär a§teptá särbâtoarea El
unor tainice, vecinic altele. Farmecul a
n'a mai fost, Cele mai de semne
din acea de patimi erau solemnitäti rituri ; oamenii,
preoti o de cuvio§ie. chiar cele
boeli pentru Indestularea camarei cu merinde, plämada
a cozonacilor, toate se credinta, ertärei
gre§elilor no§tri. Limbile clopotelor sfioase, de
tad, chemau la denii. Dumnezee§ti denii, licArite,
smerite, miros de de miere de busuioc, cu
de ob§teascä Denii cu grije
nu invie Rstignitul de ceasul Sfintelor Scripturi.
www.dacoromanica.ro
De ori nu fusese el la denii, nu atât spre rugä,

spre simtire? pátrundea cucernica dragoste de Isus, balsam,
fácându-mi
Am pe Isus. Nu cel cärora se rugau altii, ci Isusul
meu, mai bun deck mine, dar ca noi, prin
lepciune ajuns minuni, cari tulburau prosteau.
In ciuda unei vijelioase lini§tit, doar voiu face
o de Repede socoteam fusesem destul
de cuminte. Incercam puterea foc mobilelor,
care ardeau totu§i. Aveam credinta", dar n'aveam harul",
bunul Gheorghe dela Domneasca.
dul ce eram, lungi ceasuri de frenezie misticá cu dor de post,
de cu apriga nevoe de hartä, de bätälie
mai des cu nemárginita nevoe fiu singur. In cucernicul ajun al
Pa§tilor mine dureroasä, cu un gräunte de des-
nädejde cu un alt gräunte de tot atât de
De ziva aceia peste tot bel§ug. De
team, mergeam in pádurea scäldatá in mireazma pämântului in
Mâzga lacomä de coaja copacilor
zvâcnind drumul spre
rea trezit. Ciripeau neprernenite
ind, cercau gânguriri sfioase. Chiotele scrip-
carilor dela curte nu mai eau grosolänii ci, cernite
vázduh frunzulite crude, ajungeau in prin
depärtare.
...Bäetelul fu nevoit invete. De ? dela nu
? De ce sä Nu puteam fi fárá
necärturar? De ce de ce Pa§tile tot farmecul
nespus. Intr'o zi am destul, ca milostiva minciunä.
Eram alt unor scurte, dar chinuitoare nega-
rea a Zeului. Au fost ceasuri de trufie afirma-
rea omului nou, de robia credintei, rezvrätit slobod. Astfel
tot cre§tinesc apoi scäpátá pentru totdeauna lu-
mea basmelor. Dar §tiinta" cercetarea omului a lumei. De
unde venim, cine suntem, de ce sunt eu pe lume ? Quo Vadis ?
In contro, Omule ?
ici colea o de
mai pre sus de mijloacele noastre de cercetare de dumerire.
www.dacoromanica.ro
74 SOCIETATII SCRI1TORILOR 1912
pe tine A, grec viclean ! Cunoaste-te pe tine ?

Ce goalA! De mä voiu cunoaste, cu ce mä voiu alege?
Imi va mai frumos? cunoscându-mä, de voiu dovedi
sunt pofticios de femeia altuia, de avutul lui, de norocul säu, de
sänätatea lui, voiu multumi sau stânge pofta din mine, iubitoare
de vieatä? cunosc. sunt Cine va pune
la omului ce crede el este fericire? Cine când mä
va face iubit de femeia pe care o iubesc nu o Cine
când voiu fi eu fratele semenilor ? Cine când va
tot ce doresc, ca datul starneascä, durerea sau
ura vecinului? cine va spune rostul nostru ome-
nesc aceastä lume, In care omul singur firea
Nu supun cäci nu primesc apäsare
oarbá, potriva cäreia n'am ce decât sfidarea a
vointei neputincioase. Cum plec capul, In care vâjie cugetarea
nevoia afirmärei eului meu, unei vieti care respinge? Vieata
e interesantä pentru cei destepti, dar Bunä nu este decât
pentru cei prosti. prosti sunt cei cari prin
teleg plictisealä de a fi. trebuinciosi sunt acei prosti
multi, .savurä, greutate moartá, care dá vietei aparenta temei-
pironire. sufletul prin suferintä,
Durerea nu dovedeste cä gresesc. suferintei e
de trädare de negare a vietei. Ca am putere sä
cu barda trebuie sä pot soarta mea,
care nu a pus la mea fericirea mea. Numai astfel sim-
tind eu nedreptatea pot compätimi la durerea celorlalti. Dar
ce pot eu In potriva a ce nu este rspunzAtor? Nu am alt chip
sä fac deck sorb vietei cu fiintei prea vre-
melnice sau sä ies din vieata care tine comorile mai pre sus
de bratele
De ce atâtea micimi minciuni? De ce atâta särkie slu-
tenie trupeascä sufleteascä? Ce rost are o uriasä opintealä
tru indeplinirea unui bine de nimic? fi-va omenirea stä-
pe soarta ei? apoi insul, eul, nu de o potrivä tuturor,
ci mai prejos sau mai presus de fi-va fericit? Atâtea
pofte sunt In putere de de simtire
neputintä ! Nu e cumplit de dureroasä dezarmonia aceasta dintre
mai vârstnic toate celelalte puteri mijloace
ale peste tot câtä nesiguranta unei vieti
www.dacoromanica.ro
ALMANAHTJL SCHIITORILOR 1912 75
scurte peste Scurtä mult, mult prea este vieata

de reincepere, de prelungire. Mai azi deck eri,
e mai repezitA. Mai aprins de dorul zorit sA nouile
ale omului de multA tArie trebuie celui ce moare,
deapururea, cu seninkatea celor vechi, raiului
desmerdatii campurilor Elisee ale Greco-Romanilor sau
ametitii sAngerosului al Teutonilor...
Ca altA clopotele unei bisericuti de mahala
credincio§ii la denii spre rugA CA altii mai pot aveâ
Pa§ti, pare bine. Dar mie? Nu-mi trebuie. Nu mai vreau sA
am Pa§ti. Vederea aproapelui mA In el este tot ti-
ca mine. Multumirea lui prosteascA jig-
nevoia mea sA fiu mut singur. Fug spre mare. Fenicienii,
Grecii, Getii barbari, ,,Sauromatii cumpliti" ai bicisnicului Ovidiu,
barbarii
tibetane-toti ace§tia
de
vor fi
de noapte,
impotriva amintirilor
-
pascale...
MA opresc la statuia oricare a lui Ovidiu. Nu vreau sA
pe Ovidiu. displace acest epigona§, care Triste, ca
Pontice, cA la Tomis nu confortul trebuincios.
Plecat slugarnic Cesarului care l'a surghiunit, firea tragicA a
tiei nu l'a de desmierdkile alese ale Iuliei, nici de lau-
dele Romei. Inteles cu sculptorul, Ovidiu, ca curmalagiu din
spetele mkei melancolic catá spre drumul ce duce
la garA. Te-am destul, Romane. Nu e§ti prietenul meu...
clopotele cre§tine. Huitul mkei, de
strigarea muezinului mA dau cu mii de ani UrlA geman-
dura ca desnádAjduit al vecinicului acoperind
rugAciuni, clopote Plânge glasul Beznelor.
citi, nervii mA dor. vine sA-mi blestemul. Micile lumini de
tremurAnd ca viete de prunci, se strecor prin hudite
tiute, sub porti boltite. Sunt veseli midi licurici de
Pa§ti. privesc o serbare risi-
farmecul. Trebuie mers mai departe. a doua zi
muind verdele al unui Ian de negrul siniliu
al unui ogor proaspät arat. Peste tot din bine cuvântat
vie* saltA colori dintr'o scAldate In lumina strAvezie rAsA-
proprie Dobrogei. Vântul adie. MA scald minunatul
ros al rapitei floare. de mal dau privirei drum spre
www.dacoromanica.ro
76 SCBIITORILOR
mare. verde, albastru, siniliu, legi necunos-

cute. Sus fulgi. Trec pescarii, petice albe pe cer subtiat.
plute§te deasupra mea. Incet alb lunea spre
rästignit väzduhul alb. spre malul märei prin holda de
Sclipesc stelute poleite. Sfios mä nenumäratii,
micutii bánuti de P4esc in dor ating fi-
rea. Mi§elit deodatá, caut mângâere. Lumina, lumina singura pu-
tere cáreia mä cáci este, lumina
vointa vietuirei cele mai intunecate desnädájduite ascunsuri
ale särmanului meu eu. simt intinerit sute de mii de ani.
Sunt cuget, crâmpee de simtire. Stau nes-
pus de mic, mare, cer Rásuflu adânc.
mor astfel mreaja luminei. Privesc marea
ale valuri chiamä spre adânc. Nu. E prea frumos, ca nu
mai fiu. simt din Rapita Marea
mä Cerul nu apasä. Firea nu mi-e
Osanah! Sunt beat, mort beat. Voiu trál, In mine se
suflet de pribeag in trup de barbar. Acum am
de ani. Mä plec infometat de dragoste. florile galbene.
Plâng in roua gâtuit de nevoia
G. Diamandy.
www.dacoromanica.ro
IMPARATUL
- POVESTE -
Eram prin primarä. Tatäl dela inceputul

a se sfätui cu mama, ce cu mine, ce
oiu din El ii da mestesugul ; ea
mä bunicii räzbunicii unchesii lui au fost

toti popi ; altii mai eu ce. Cu toate astea, tata
rämâne la a lui, nu-i moará neamul mestesugar. ei nu
stiau mine alte gânduri : sä fac Câteodatá
regimentul, pe la noi, pe la in cântecul
a gornistilor. Apoi, eu eram acolo, mä uitam la ofiterii din ca-
companiilor, cum trec mândri : unii altii pe ;
titi numai in fireturi aur mi se in tot ofiterul is eu;

plecam oftând cu un de a face eu, mäcar
de mititel. Apoi, in dorul militáriei ziva mä jucam cu
prietenul Chitarcä, de-a soldatii, cu un spanzurat de bârnet
chip de sabie cu indoitá pe o ureche ca dorobantii
mustruluiam ti-i leota de copii zoiosi din mahala,
sam pe ai mei sä-si batä capul cum or cu soarta mea.
Dar vremea trecusem toamna in toate
jocuri de copii. Se apropiase iarna, CrAciunul. Mama
imi zor invät, tata asisderea. veni postul mare.
Intr'o seará, secului de postul mare, tata
sobä ; mama päze oalele cu mâncare la foc. Afará,
primäverei se auza cum prin stresini, vestind
pezei, care nu se dusese ar catrafusele ca
intindä primävara scoartele. Eu, suit pe cuptorulu
citeam ,,Botezul de o povestire, cum ofiteri iubeau pe
aceiasi fatá nu se iridurau unul de altul, au plecat amândol
www.dacoromanica.ro
78 ALMANAHUL SOCIETITII SCRTITOR1LOR 1912
pe de ; s'au fata se märitase

tul. povestirea asta scrisä, fiecare ceteam
lacrämi. altele cä mä fac eu ofiter, merg
sä mä bat pentru numai ce aud pe tata :
-- ?
Mete, sä inveti mestesug.
? zise mama, ?...
- Taci tu, gräl el, cu gura ? Eu sunt aice ; fac
ce vreau in casa mea.
Apoi e al meu, räspunse ea domol.
- Bre, omule, zise el, ce ? sä spun o vorbä,
pe spun : nu mai amestec ; Graf la im-
päratul. mäi Mete, mestesugul e brä-
de aur. Eu cu mestesugul am tinut casa. e, ?
-
pe mama
zise ea
!
capul.
- Acum nu-1 mai lucrez, cä de, is eu bäieti mari

mai ei, apoi, am eu mele. Da odatä,
erati voi mititei, e-hei, pe noapte gata un suman, ziuä
eram acasä.
In tin eu minte asta. El iubit tare mult casa
copiii : se la miezul noptii de unde numai ce-1
vedeai spre :
- Hä-hä, bre, dormiti ?

tare bine cä-1 vedeam, cä mi-aduce
ceva bun.
- tata :
au fost vremi, Mete, grele.
auzii de vremi grele, am cartea m'am
pus ascult, vreme ce el povesti
Am apucat foametea cea mare, am lucrat o pen-
tru o dimerlie de fäinä tot nu mi-a suferit casa de nimic.
reau oamenii de foame ca ; de coajá de
copac numai eu popa de päpusoi, ba
la altii. inveti, mäi Mete, de c, uite, nu
ti-o nu-i sä ceva mai bänos mai subtire
vrei, nu-ti fie rusine i
stiu ceva, asta am aflat-o poveste :
a fost un care o fatá frumoasä,
de mureau craii feciorii de dupä dar
ce cä nu s'o dupä nimeni.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCRIITORILOR ROMÂNI 1912 79
Când vre-un fecior de pe acolo, il

bine, cu masä bun5, cu frumoasä, ca pe feciori de
dar ce-1 de ce a venit petitor,
el ii vorba :
- Bine, bine, mä bucur, da ce d-ta ?
spuna bietul bäet cä câte'n lunä soare : unul
§tie me§te§ugul bätäliei ca cel mai abitir ghinärar; altul cu-
noa§te conodria", Alexandria" ,,Psaltichia" pe degete ; altul
cä solomonii cetitor stele ; altul cä poate vorbl atâtea
limbi cä are avere de usucá galbenii la soare ; altul a
atâtea
tot ce
! ei, ca cum i-ar fi vorbit
dsute de bete, cä Impäratul numai le-o täiâ :
- Toate bune, dragul meu, da ce treabá de muncitor
?
- Nu nimic alta, strälucite impärate, ce poate
la dreptul, un fecior de crai ca mine ?"
Avea dreptate fläcäul, ce un fecior de crai crescut
chilote in perne moi ?
buie
- impáratul ii
dragul meu, nu
cu me§te§ug.
:
n'am ce-ti face. Mie tre-
Omul ista, trebuie fie nebun", ziceau unii coborând

rile palatului ; iar altii, mai iuti la fire, se ros-
teau de auzeau numai dân§ii :
S'o când s'o bunica, de ti-i vorba de a§a,
ghiuj bätrân".
biata fatá numai plângea zilele de fie-
care ce din ograda palatului, ii prilej
de le§in.
treceau zile treceau luni, poate au trecut :
dii veneau se duceau, veneau cu nädejde plecau cu sufletul
pe când fata plângek se tot mai frumoasä tot
mai pliná de vino
Vreti cum ? Ce mai vorbá, Inchipuiti-vä o fatá
de frumoasá : la soare te poti dar la dânsa ba. D'a-
poi ochii ? douä viorele când es la luarea omätului. Inebu-
nise drumetii cáci care trecätor o cu gura dscatá
la dânsa lângä acela altul se norod de
www.dacoromanica.ro
80 ALMANAHUL SOCIETATII SCRI1TORILOR 1912
gurä cascä, de ce la ei, ba

cu vreo sä-i alunge ; iar fata ce cu fata in
perne, de acolo se la ;
mile pe se prefäceau boabe de märgäritar.

care au vAzut-o, au dus vestea peste
mAri ; dar de tatä-säu ca de popä tuns ; dela o vreme,
o mai petitorii, ba au prins a nu mai veni de
ceeace ingriji rAu pe se imbolnAvi,
poate ar fi murit, nu se o intâmplare.
Un fecior de tare de departe-poate marginea
pämântului-isi puse in gând sä-si incerce el norocul.
Auzise el de dar lui nici nu-i nu
i-a da-o. LasA cA se chipes, da'nvätase la cele mai
de din limbi filosofii pe lume. Pe
asta, mai sA cântece. Nu mai vorbesc
cea mai pärintii lui erau de bogati puteau
pardosi palatul numai cu carboave. ca ce se simte, cu
cheltuialä cu daruri multe cu alai la drum. Ce cola-
ce bratolete, ce cercei ce pietre scumpe nu ?
d'apoi careta : aur pe aur.
a fi mers, nu ; cA pe atunci zilele nu sämänau
zilele noastre, nici anii cu anii nostri ; ceeace am auzit dela
altii fetei, ca de ! ca unul ce-i venise un fecior
de crai de mare, l-a pe ii habarul ;
ce a aflat la ce a venit, l-a intrebat
Toate bune, dar rog, ce dumneata ?"
Rämase inlemnit :
- Bre, zise dânsul, da cu aista de
mintea : Ce el fecior de mare ?"
sA zicä o iesi puindu-si se acasä
vie cu oaste trasä.
Auzi, mai mintea, da pe mine, roage,
sA i-o ;nu sä mA de
o spre gazdä, unde träsese, cu chip se ducA acasä,
vie cu oaste. cum el, bätut de Dumnezeu,
mai ce in drum un cu niste rogojini
serci in spate.
Ce-i träzni bäetanului in supararea lui, se la scoar-
tele cele de zise : e mestesug" se in-
www.dacoromanica.ro
trebä : ,,oare, ar fi el facá de acele, i-ar fi dat fata

ce-i venl cá pe :
- Ce-s acele din spate, ?

- Rogojini, Mária ta.
grele de fkut?
Aha zise rogojinarul, te-a surghiunit pre d-ta
He, hei, la nu le-am spus : Mk ticä, vino de
ista la mo§u, cá nu-i greu trage folos". Ti-ai
sit spuneau: Ce pricopsealä e aiasta mo§ule, legi
paie bete? Impkatul nu
i-am s'au dus".
zise feciorului de :
De, Märia ta, pânä le is grele, da de acolo is ware.

Da nu cumva fi pátit cu ceva pe la noi ?"
fácii din ochi ru§inat, cá nu i-a cam mers bine ; iar
mo§neagul ca n'audá cei de prin prejur grái Netanului
De, de ti-i habarul de a fata vino la
§tiu cá nu mi-ar fi degeaba".
feciorul de ce se gândi, sä mai pânä
acasá, vie cu oaste : a sau nu ; da mai bine s'o
toard
mai cu mâhnirea in suflet, mai mângâindu-se ca omul,
drumul slujitorilor careta la mo§u in
schimbä straele lui cele numai fir pietre scumpe in ni§te
lendre de lucrátor, ba se puse pe rogojini co§erci.
el câteva sAptämâni, ba merse cu câteva probe de prin târg
le cumpärätura cum
nuele de pkpälite in foc.
Atunci, el dela de ce impáratul nu-§i dá fata deck
celui ce-a me§te§ug.
- Dragul mo§ului, fecior de crai, zi rogoji-
narul ; nu crezi impäratul ista e nebun, dar a tras el
multe in vieata lui. a impärat ; dar intr'o noapte se
trezi norodul scoate din scaun trimite in surghiun ca
abra§; numai cu cât pe dânsul. Ce facä el, skacul, acolo:
nimeni nu-i dá sä mänânce ; ajunsese n'aibá ce nici el
nici impäräteasa copii, cá, acum umblau pe ici pe colo lu-
crând pe la oameni. poate cine ce ar fi fost de capul
dar se lucrurile s'a dovedit cä l-au scos pe nedreptul
6
www.dacoromanica.ro
82 SOCIETLTII SCRIITORILOR 1912
din scaun 1-au chemat inapoi. Atunci läsä cuvânt

scris, cu blästäm care va la meserie
care fata unul care n'a sä-i sece cio-
mai erte Dumnezeu, chiar cu fata
stie ciobotäria.
Bäetul, la povestea asta se ggsi impäratul avu-
sese dreptate atunci. când rogojinarul cä Miatul e
ter, zise :
- De acum, du-te, ta fata.
mai luând bäetul alte daruri, scoase drosca din
gätindu-se cu straele cele mândre tocml alt alai, se duse pe
altä parte de intrá târg, ca sä creadá lumea vine cine
de pe unde, da cu tare de teamä, ca nu cumva
nu-i impäratului mestesugu1 lui.
Impäratul, ca sä-1 in se
tâiu cunoaste, hai, dupá ce-1 pofti puse masa,
se cu la vorbá, al cui esti, de unde...
ispiti de tara lui,-nu ce,-il ce vânt l'a adus pe
la dânsul.
Baiatul ii spuse, rosind cam cu jumátate gurá, cä a venit
petit scoase darurile.
Da, fetei, nu se orbit de plocoanele lui, slavá
domnului mai d'astea, spuse :
- Toate bune, ce d-ta ?
Bäiatul ii pe ce-i mai spusese
altele mai : toate limbile pámântului a fost in
ar sä sfatul nevoe mare, dupá ce
tot de cunostinti se tae
apa dela
-- Da ce ?
Aici báiatul numai uluit ca dar
ochii in jos, ca o fatá mare, zise dânsul.
- Apoi, de eu, unul ; dar de...
- Care ? glásul sárind sus de bucurie.
- De, te-i fi asteptând la cine ce grozávie, de...
eu, s'o prinde...?
- Da, spune odatá, ce nerábdátor fetei.
- Stiu, eu, fac.., fac... rogojini...
- Ce ? impäratul bine.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCRI1TORILOR 1912 83
- Rogojini - spunse el mai tare.

- Bravo Mete! impratul peste spate :
sä-mi dai o probä, Impäratul.
- De ce nu, bAeatul.
lovind du§umeaua de trei ori cu piciorul
la feciori papurä nuele bAetului.
acolo dos feciorul de rogojini
-
ni§te co§erci de-i merse
Mete, mi-ai luat fata,
la inimä
iar lovi du§umeaua de
strigä:
-
trei ori cu piciorul feciori:
masä mare azi, cu
spune-i fetei mele sä lase plânsul se
alese
cu haina fe-
ricirii; zâmbetul sä-i gura, pärul sä coc
sä vie sä-§i vazä mirele.
- Brava bäete, mai gläsul odatä Me§te§ugul
mai mult ca o cä de-i din scaunul
nu mä cä ti-a nevasta de foame, cä ai
Si-a trântit o nuntä ca aceea, de au rämas poftiti
cu gura cäscatä se minunau toti feciorii de crai. ca unul
ce am fost eu la nunta aceea i-am auzit vorbind:
- Ce mirele de i-a dat fata?" Ba unii
puiau cä cine ce minunAtii, sä fad; iar când se svoni nu
decât rogojini co§erci, se cu palma peste frunte
-ziserä:
- Cum Dumnezeu nu ne-a dat nouä prin minte ceva;
altii cari vorbiserä cu rogojinarul, se cäiau de ce nu l-au
cultat: nu de alta fata erâ lunä de frumoasä
rochia ei de mireasä: da lui, i-au pus de ciudä o poreclä;
päratul Rogojinä" zice azi de n'o fi murit.
de-atunci, sau pornit craii, mäi bade,
sä-§i dee feciorii la ca nu cumva vr'un Imprat cu
de ceva. de atunci crai
pe lângä a tam, mai : unul stoläria, al-
tul ciubotäria, altul croitoria; fiecare gustul lui.
fi, n'o fi Dumnezeu alti oameni, care träesc
pe Dar ceace vreâ s'arate povestea e cä
gul e brätarä de aur, Mete.
Si-acum, dragul tätucäi, ia-ti pe uite
vii dela cu mine alaturea, putin putin, ai sA
vezi cA ai sA te simti In tine alt
www.dacoromanica.ro
84 SLMANAHUL BOCIETITII 1912
am m'am pomenit vacanta din anul acela,

tata imi spune:
- Stii, bäete, tu lucri mai repede ca mine ?,..
mama care in zise:
- S'apoi, eu tot am sä-1 fac.
- zise tata, mitropolit, da e vorb
§arturile ei. Para eu n'am vrut fac da
i popia are
D-zeu
n'a vrut. Vezi aice e dela cel de sus. Eu nu mer-
geam la mänástire la Slatina mi-a luat
am dat-o s'o hop tu máta
drumul meu, venea-ti dela mánastirea ducea-ti la
unche§ul cojocarul dela Horonceni, pe mi-am schimbat
gândurile.
mama nu zise nimic.
am me§te§ug, n'am lucrat, mie imi
sborul la la pove§ti cântece; am oameni de
ce sumánárie hârtie, toatä
ziva numai soldati la
mä al tin de drácii; se
me§te§ugul meu repede, repede.
Tot atunci, tata la lucru Litenii
Bucovinei. Aici cumnati,
pe un mântuitor. am tras la vornicul. Pe acolo lumea nu-i ca
la noi. rog, ice e satul Horodniceni; vale de el, e hra-
nita de apa Somuzului dincolo Litenii. Dumineca, la noi,
se la la ei, merg la biserica, iar :
unii la la vornicul, la pâlcuri, de oameni
se pe drum, gätiti sumane noi de in, sfätuesc.
Oamenii mai carte ca la noi. Zic ei nem-
te§te, o pe cea româneasca, dar is mai a§ezati mai
cu rost. inteo la vornicul, printre alti
Petrea cumnatul
- Ia aista ti-o ceti, zise el, intrece pe popa.
un altul,
- nu zice.
mâna
dau Ghisul Maicei Domnului, zise
curea.
- Sä-i dau eu alta, zise vornicul, ducându-se
aduse o terfeloagá de carte erau ni§te
Dulce Bucovinä,
Vesell
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIETITII 1912
când au auzit, au rämas cu gura cAscat5, de bine ce

le-am cetit.
Aista, rath, altul rath curat.
- la sä vedem Ghisul,
-- altul celui ce b5gase mâna in curea.
Maicei Domnului, zise tata, d'apoi pe dinafarä.
din oameni, izbindu-se cu palma de
-
nunchiu, uitându-se mirat in
cu
de
la noi. rog,
parte ; d'apoi aista e de minune.
e, zise vorniceasa.
un
a venit
- Apoi, noi nu vornicul, doar tinut

brate.
- Da, dati-i Ghisul, neräbdätor Petrea.
- Ia, sä vedem, ; aista e greu al meu.
In adevár, de atâtea ori cetisem cArticica asta o pe
de rost, dar nu mi se lucru de ispravá, cetesc un
u§or, da fiinda zisese omul a lui e mai greu, mi se
toatá mândria in mine am prins gura mea
repede
- cuvintele.
cel cu Visul, izbindu-se cu palma frunte, da,
aista e adevärat e rath. la inceputul istia zice :
Aceastä rugáciune s'a la prea Mormânt al

sfintei de Dumnezeu a.
,,Aceastä rugäciune va pe ziva
o va purt sine, acela va multe isbäviri la se
va sufletului
- Auzi, auzi, zise alt
- Apoi, de ce crezi tin la mine, ráspunse
pe
-
cArticelei.
Nichita, zise
mânicile la suman
Petrea unui cu datá
odatä, la Dumitru.
- Ira, cä bine zice, Vorniceasa.
Vezi, de asta uitasern.
- Apoi vie omul.
Du-te, Ionia cá ti-oiu da un
- Poicum, omul. seara a venit un bäet m'a
luat m'a dus aice pe o un tânär
cu mustata pletos, cu ochii nu
cu cel ce mä o femee mai una
mai tânärá copii. ferneia cea s'a repezit la icoane
www.dacoromanica.ro
1912
mi-a dat Visul. le-am cetit, atâta s'au au

la oamenii ceia, de-ar fi fost cerul cu
lacäte tot se deschidel sä vezi minune : a doua zi bolnavul
se mai in trei zile se sänätos.
Apoi de atunci satul huiâ de mea, vor-
nicul el are la o la Cernäuti, sä mä
; la câteva zile gräl
- Mäi Mete, e bine sä de toate in lume, de ce
ti-i dat nu te la§i, a scrie a zugrävl is me§te§uguri.
Vád eu unde bati tu. De aceia du-te pe drumul te-am
invätat meu o lead.
de atunci, nu m'a mai pus tata la lucru ; säraca mama
a vrut sä la Seminar a Târziu,
târziu de tot, am mai lucrat cu o iarnä am adunat
bune lovele apoi am venit incoa ; in locul sumänäriei am
deprins a scrie intâmpläri de ale vietei, care povestea asta
care ea e un me§te§ug cine-1 poate
Ion Dragoslav.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL
MOARTEA LUI HOMER
Din vdzduh, pe temple se

In buchete resfirate, floarea de
Miezul Viscoleste. Nu e nimeni prin cetate...
Doar un orb pe la bate.
Glasul lui, de ca un
Se topeste noianul ce cad mor...
Nu-i deschide nimeni. Orbul de
Se se scoald, pipaind usor
pe coarde din unghii
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR 1912
Un acord de se zbate, -
E-n zadar! noianul fulgilor ce cad mor
Glasul se ca un
ce frig, ce frig! e de cald acum prin case
Cei bogati petrec nu vor la lase!
In zadar se roag orbul pe la
le cânte rapsodia lui Ulyse!
aedul cel din urm rapsodul cel
Va pe drumuri cu lira
Va muri! 41 simte moartea! Vede coasa ce scânteie
s'apropie. Inlâturi! Noaptea pare-o epopee
Lung... Vântu-i biciul lui Neptun,
Care-i obrajii tot mai aprig, mai ;
Fulgii par un raiu de furnici ori de albine
Care zumzie ziva nu mai vine
cum nimeni nu-i deschide, cade bietul cer$itor.
tace. lar zöpada
Noaptea scade.
Au gsit zori de un mo,sneag ucis de ger, -
cear, mâna lui 'nghetat
bar pe lira-i coarde Lira lui
Victor
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCRIITORILOR ROMANI 1912 89
1NMORMÂNTARE
D-lui P. Gusty.
Stäm câte-§i trei ne a§teptam Cu Monsieur Jack"
mâncasem, cu prietenul Goräscu ne intâlnisem la cafenelei.
zi de lie in care Bucure§tiul arde ca un cuptor, bietii
oameni cari n'au putut-o scoate la capät cu cheltuelile, se ducä
undeva, la räcoare, se präjesc ca ni§te jimble. Monsieur Jack" e
un frantuz cAlätor, un librar parizian care pe
tregul cuprins al Europei. Ii o carte postalä: Imi trebuie
tare carte... Banii sosesc". Monsieur Jack" ti-o trimete, banii, de
cele mai multeori, nu sosesc, dânsul cutreerä continentul, se
www.dacoromanica.ro
SOCIETÂTII SCRIITORILOR 1912
scoboarä dintr'un de persoane sä se urce expres, plead

din Moscova pentru CernAuti, se ridid apoi spre Stockolm,
reu la voia nici un reaua
a ii dä prilejul prin lume.
In stransese ceva parale de pe la datornici ; ve-
sel, in fata svartului care de o pe masa de
marmorä, Monsieur ne de piece
seara asta la Cairo.
Nici n'apudm sorbim cum trebuie din pe
naintea ferestei largi, vedem din greu strada un convoiu:
o cu preotul dasdlul, un dric cu doi cai, urma
mortului un singur cu capul plecat. Monsieur Jack"
ceasca din :
- A! le pauvre homme!"
se apropie mai bine de geam zice deodatä:
- nu-i Sandu?
eu:
- Sandu-i!
'ntr'o amintii primisem un bilet de
tare pe care lenea nu-mi rAstimpul desfac. deslusim
repede lui Monsieur Jack" cine e särmanul orn".
mA
- Trebuie sA mergem cu el... Cine i-o fi murit,
noi sA-1
Ne grAbiti. Monsieur Jack" pachetul cu
de pe masA, spue o vine noi, murmurand
mereu : A! le pauvre homme !" Ajungem dricul.
prietenul nostru. El ne multumeste c'o inclinare a capului care-i
desprinde de pe gene un de lacrimi. Linistindu-se apoi,
tind, suspinand ne : Biata mama,... venise sá mA vad,..
Am plimbat-o trAsura,... a rAcit,... o pneumonie... Doctorii,-

trei, - nu i-au mai putut face nimic... A murit bratele mele,
ca un copil..."
DupA un care ne umezeste nouA ochii,
Sandu Am poftit pe toti prietinii dupA cum vezi,
n'a venit nimeni... vA multumesc vouA, dragii multumesc!"
Noi, cam rusinati numai ne adusese
pasul potolit urma dricului. Monsieur Jack",
de piciorul drept de care putin mai
www.dacoromanica.ro
1912 91
urm ; rotund sângeros cum este terge fata mereu de nä-

du§eal. Nu mai vorbim nimeni ; fiecare ne aducem aminte de o
scump urma creia merseserm tot cu capul plecat,
cu ochii lacrimi, cu pieptul sfâ§iat de suspine.
Incetul mâhnirea ni se strecoarä adânc suflet.
Uneori primim clipele de jale, sau durere, rscumpärare a
jungului de zile in care fiinta noasträ se minte pe ea
Aceasta ne fäce pe noi, pe Monsieur Jack, plângem
multumiti putearn cu prietenul nostru,
sicriul, pentru fiecare din noi, un alt mort.
Trectorii, rari, se descopereau. Vizitiul dricului cam
Pe ce din stradele unde casele se teasc,
una alta, mai cu Monsieur Jack"
cártile de sub un brat sub celälalt. Suntem cam obositi. Trecem
pe sub dealul Mitropoliei. Copacii de pe marginile atipesc
pard ei de ; din când când o undä de
le frunzele, ne fata ca o jilavá.
Ne de cimitir. Las pe lângä Sandu
mân putin mai sä iau de brat pe Monsieur Jack" care
deabia mai p§e§te. ! le pauvre homme !" el, pri-
cu ochii uzi, - ni§te ochi indurerati de copil.
piere din ce ce. Suntem printre grádini. Când
pe poarta cimitirului, aerul Improspätat de atâta verdeatá
ne Invioreazá. Mirezmele florilor plutesc molatec. Mirosul de
mereu räscolitá pätrunde de pe la vreun mormânt
de curând. E atâta lini§te! Par'cä nici pasii cailor, nici ai
nostri, nu se mai aud. nu mai lunedm ca ni§te
bre. Glasul clopotelor pare sträbate din depärtare cä n'are
puterea distrame aerul, ci doar In urechile noastre ca
când ne-ar suflete. Printre bratele ramurilor verzi sclipesc
albe. Razele soarelui astern pe buzele statuelor zâmbete
La marginea glasul preotului, mormäitul das-

cälului gonesc pacea a de odihnä . toate astea,
oricum ar fi spuse, cuvintele de ve§nica pomenir e" iti sfâ§ie
Sufletul strainului le-a se vede,- Monsieur Jack"
de tine cu mâinile batista
la ochi...
www.dacoromanica.ro
92 ROMANI 1912
Prietenul roagä sä-1 läsäm singur. Ii strângem mâna;

Monsieur Jack" adunä cärtile de pe jos. Plecäm. De gä-
sim o La cafenea rece, ne la locul lui.
Cerem altul ; täcuti, sorbim ne§tire, fiecare rob gândurilor lui.
Monsieur Jack " numai suflä nasul, ochii
suspinä din când in ! le pauvre homme !" le pau-
vre homme!"
Em. Garleanu.
www.dacoromanica.ro
CUGETARE
e -
tr&mbifat ou exagerare.
de
mai
e pur
Ion Qom.
www.dacoromanica.ro
PRIVEGHITORI CIOCARLII
va
Cum impletiti din razele de
din vremuri de
Ce le-a 'ngropat ei uitarea?...
voi cuiburile voastre
sihastre,
v'ati pus la 'ntrecere nebund
Cu huhurezi bufnite 'mpreund?...
Demult,
;
'n ochii vostri tulburi

dulce 'nfiorare,
lacrima pdrerilor de
lacrimi
de minciund ochii-mi dau dovadd...
Ce sunteti doar' voi pe v'ascult,
vremii de demult?...
morminte,
Ce dezgropati a vremii
dezgropati ascunsul ei tezaur,
gd-1 dati pe pretul frunzelor de laur...
nu vd vreu cununa, nici
de mort putregai e 'ntr'însa...
zbuciumd omenire,
www.dacoromanica.ro
SOCIETATII SCRIITORILOR 1912
cere premenire,
Nedeti, s'a zmuls din pacea lui
patimi trece 'n goand

secerd bolnavi în parte...
Nedeti, un neam cum e ajuns de moarte,
alte cad, boala le supune...
cine-mi spune:
mai trezesc adormite
Nietele de ?...
uite-acum ziva de pierzare
Xecuitor purcede coboare,
omorâtorii.
ta-i cântarea, ori ce strigare
care struna mea tresare ;
e$ti izvorul lacrimilor mele,
povata vietuirii grele ;
mea spre tine se
aduci un leac din vechime
ranelor dreaptd,-
glasul astept viitorimel
voi intârziati poeti :
De-ar fi de 'ndurerat
de duke picurat,
Ca glasul de privighetori
vostru
Wrivighetoare-i sord cu amurgul
pe
Noi de zori,
Noi suflarea diminetii
2e-a lumii
Trem vesteascd soare
Nrem ciocarlii!
Octavian Goga.
www.dacoromanica.ro
96 ALMANAHUL 1912
UN INSTIGATOR... DENUNTAT
Când s'a anuntat aparitia noului volum : Un instigator",
am crezut prietenul meu Sadoveanu, s'a sä scrie o
tâmplare din propria lui sä precum par'cä nu-
mai el ceea ce a când a fost denuntat el ca instigator.
Pe vremea räscoalelor din 1907, Sadoveanu a fost concen-
trat ca ofiter de rezervä, a plecat, nu cu regi-
mentul din care facea parte.
Fiindu-i prietin, urcam, din and, pe ulita
da§änilor, abateam pela casa lui, ca sä mai aflu ve§ti des-
pre care - rämâe vorba noi - când pleacä la
vr'un drum, nu cum se face, dar cam ocole§te po§ta tele-
graful.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIETITII SCRIITORILOR 1912 97
zi i-am gäsit casa in fierbere. Pe fetele tuturora ceteai

cä s'a ceva neobisnuit.
tocmai fusese.
In dimineata aceea se opreste o sanie fata casei lui
doveanu; din ea se coborâ un dornn posomorât, politaiul orasului
un gardist - domnul posomorat procurorul Tribunalului, -
pe procurorul bätea la de din fatä, in curtea lui
doveanu intrase, pe din dos, prin fundul grädinei, un comisar
alti gardisti, cari puserä stäpânire pe toate casei.
Procurorul venea sä perchizitie in casa lui Sadoveanu.
Ce spaimä au mai cei din casá ! eu cred nu
i-a atâta, faptul unei perchizitii, i-a
zit persoana procurorului... Doamne sfinte !...
Procurorul s'a instalat, ca la el acasá, pe fotoliul din fata
biuroului de cärti de a descuiat toate sältarele, a
räscolit toate ungherile, a filä cu toate manuscrisele,
si-a aruncat ochii pe toate scrisorile, a stat multe ceasuri
ce misiunea", pentru multimea scrisorilor pri-
mite de Sadoveanu, se iau la intrecere cu multimea lui de
nuscrise.
Se vede cá procurorul nu gäsise nimic suspect, nici
promitätor arhiva lui Sadoveanu, cä n'a oprit nici un al
delictului" ; dar foarte contrariat, se uita mereu prin cask
cu ochii un lucru misterios, pe care gäse
dupä ce politaiul se plictisise, procurorul
se adreseazä cineva de ai casei, :
- Dar masina de iipärit unde este ?
Cum am aflat cele petrecute, am dat fuga la parchet m'am

lämurit pe deplin.
Procurorul primise o denuntare, scrisä iscAlitä, in care se
spund cä Sadoveanu are casa lui o cu care
manifeste revolutionare, pe care le prin sate, cu ajutorul
unei mari multimi de cari vin la el ziva noaptea, etc., etc.
denuntului pornise dela un mare proprietar, care
vedea numai instigatori, soldatii trägând salve,
cázând cu piepturile sträpunse de gloante, denuntul fusese
scris de un mare proprietar, care o vieatä
- la anurnite ocazii - suman opinci, jucase la nuntile
www.dacoromanica.ro
98 CRI1TORILOR ROMANI 1912
nilor pe care-i cununase, facuse chefuri la botezul copiilor de

rani pe care-i cre§tinase, racnise, cu glasul lui sträbatator de
depártäri, e obijduit proprietarii sunt ni§te infami.
Toate le pricepeam: agentii secreti informase pe cei drept,

ideile revolutionare ale lui Sadoveanu, despre taranii cari
mi§unau prin casa lui, - lucruri care pot fi crezute sá fie
dovedite ; dar ce cu ma§ina de tiparit ?
M'am dumerit asupra acestei chestiuni.
In adevär, prietenul Sadoveanu avek casa lui, o ma§iná
de ma§ina aceasta a stat tot timpul sub nasul procuro-
rului, pe biuroul scotocit vreme de atâtea ceasuri, s'o fi putut
ghici : cu ma§ina aceasta, Sadoveanu aveä putinta tipáreascd,
relief cernealá, carti de vizitá numai cu numele lui.
Artur Gorovei.
www.dacoromanica.ro
IIUL ROMANI 1912 99
CORTINA
Nu poate fi pe lume, care sä nu fie stäpânit de o
räbdätoare curiozitate, in fata unei cutii nu se poate sä
nu simti o pläcere cât de in când desfaci
capacul. curiozitate, care te afli totdeauna,
ce se etrece in dosul unui zid sau care pe altii ii face se
uite prin geam, trec pe stradä, cea mai delicioasá sen-
zatie la teatru in fata cortinei läsate.
Perdeaua asta care se ridia se lasá mai ce
ti-a vezi ce se petrece in ei care
www.dacoromanica.ro
SOCIETATII ROMANI 1912
se ridicä, din nou, ca sá-ti arate ceva, iar cade iar se

ce te-a lámurit pe deplin, are ceva din gaura cheei, prin
care te uiti, e§ti mic, in de
Cortina n'a fost fAcutá la Teatru, numai pentru a
a§ezarea decorului, ci ca sä-ti dea sentimentul ästa de curiozitate,
care te de când te-ai näscut vrei sä ce este
când mori vrei ce este moartea.
cutie cu capacul spre tine capacul ridici sau
il cobori, cum cobori ridici fereastra vagon de tren,-tatä
cortina. dá capacul, de fiecare când se
ridicá gäse§ti altceva cutie ! Goethe spunea de cá e
zidul unei pe care spargi ca sá vezi ce se petrece odae
poate mai sugestiv e Rostand, când o asemue§te cu un zid ce-§i
ia zborul :
Le rideau c'est un mur qui s'envole".
cortina se sä-ti arate un colt de cu toate
timile ce-o främântä, cu toate nAzuintele näzäririle ; apoi
cade din nou ca sá-ti dea sá cugeti asupra celor väzute
auzite, acolo in fundul cutiei sunt fiinte vii care se
sunt vii care o o virtute, un colt al
fletului omenesc, sfori care sä le puná in mi§care, sá le facä
umble ca teatru de päpu§i, dar cu sfori, neväzute,
care pe actor de vointa autorului.
Deoparte de alta a ei, neastampär, neräb-
dare. Cei din salä vor sä vadá, cei de pe scenä vor sA se arate.
Curiozitatea nerAbdarea e de mare deoparte de cea-
pe scenA se strigä, se se vorbe§te mult se
face se bate din palme, fiecare
pare un ceas.
Spectatorii din salA nu pot nimic la ridicarea
cortinei ; lumea de pe scenA, pe semne, mai nerAbdátoare, a
mijlocul, sA pätrundä taina de dincolo de rampA, printr'o deschi-
care-ti sA vezi tot nu väzut de nimeni.
nu s'au strecurat pe-acolo! Ale regisorului, care
sA dea semnalul; ale actorilor emotionati, care se
de puterea obiceiului care, preocupati de rol, nu väd nimic;
ale autorului nelini§tit de sala ce se umple greu. fata
lucru la toti : o gurä de balaur ce stA gata te
www.dacoromanica.ro
SOCIETÄTII SCRIITORILOR 1912 101
stai sä te uiti prin perdeaua asta care dä cea mai

glorie ; care se la un moment dat, te arate, pe
tine, multimei care te ; stai te uiti prin perdeaua
asta, de al numär de ridicäri consacrarea ta, ca autor
dramatic, te sträbate un fior straniu vin minte ochii
tora, care s'au Incercuit cu inelul din jurul deschizAturei, ochi care
au culmea, care s'au Inältat de unde au privit
jos, cu bunätate altii au väzut präpastia din fundul
s'au uitat sus cu
Perdeaua asta s'a ridicat de atâtea ori, ca sä lase sä strä-
batä rampa, opere neperitoare ; s'a legänat de-atAtea ori
armonia divinä a versurilor, s'a de ori la auzul
cruzimi din ; s'a usor, ca o ploae de petale,
pe succesul unui scriitor care sau pe creatia unui artist de
talent ; s'a cu melancolie, ca un zbor de frunze vestejite
pe cäderea unuia sau altnia pe nädejdea amAndorura.
In cutia al capac e, pästreazA cortina gloriile literatu-
rei ale scenei; ea e hotarul vis vieatä pentrucä lasä
se Intrevadä, totdeauna, un colt al sufletului nostru, poate
simbolizeazä prin vesnica el ridicare coborAre, vesnica .Inältare
umilire a sufletului omenesc.
pentru ce, gAndindu-mä la frumusete,

se ridicä, linistea Intunericul ce se face de odatä salä,
un firea ca catedralä mi se pare
preotul catolic ridicAnd, cu cuminecAturä.
Ne aicea din durerea omenirei.
A. de Herz.
www.dacoromanica.ro
Draga mea ochii-albastri
e
Lasd-mi-te-usor
Ca din fac
pe gura-ti
culeg mitrgäritare
'ncepi o
Dintr'o de
din o privire
lubitoare,
minte vesnic,
nu pot te mai uit;
din dai
Ce-o s'o la mine,
visez tine.
A. de Herz.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCRIITORILOR ROMANI 1912 103
SPOVEDANIE
AMINTIRI DIN COPILARIE -
A odatä, de demult, ca in poveste. ca din poveste

räsar icoane vii acoperite de prin care mintea mea cautä
sträbatä, iimpezind-o.
A fost departe, - nu tocmai peste mári dar peste cei
munti mai greu de sträbätut ca marea,-a fost un orä§el
ca de vreo trei mii de suflete pe atunci. o fi crescut acum,
nu n'am mai umblat pe acolo.
Dar decateori ochii sufletului meu focul unui dor
de lume topesc ceata vremei, lantul ruginit al vietii,
zboarä peste cei munti spre apus - un
pe cer senin - se opresc la un pripor primejdios....
Jos dincolo de acel verde, toate mi se
limpezesc...
Prietenoase cäsutele albe ascunse in verdeatä,
livezi, de stejar ziduri negre de ruini... Colo valea mä
www.dacoromanica.ro
mbie mai trec odatä puntile ei, sprintenä de

unda zgomotoasä spumoase repezi...
Ici oblo anele verzi sunt inchise, colo ferestrele deschise...
cunosc pe toti cine stau in case. pe
tele cum se spre mine: - Da' vino Ce stai?
In chiote de bucurie alintäri
topesc grija, gAndurile mohorite, teama de lantul ruginit, de zidu-
rile acele negre, din vremuri turburi, cari vor sä iar in
vraja alerg pe ca argintul, in lungul
ascult susurul apei, mamei culeg
albAstrele pe maluri, prind tovar5§e cu fetitele dragi, ne
in iarbä ne odihnim iar alergam prin lumini§uri
de soare de aceea fermeatoare, cu scumpe lumi-
noase amintiri... I
* *
E primävar. Clopotele cu un melancolic,
mai tAnguitor, mai trist ca E mare,
patimilor MAntuitorului nostru.
In grädina noastr au ghioceii
tul sorbise lumina cäldurii de sus eu le
ricdele, cum scoteau capetele de subt plapuma topitá de
soare... Din negru cum au putut ie§l curate
§utele albe gälbioare? Din noroiul negru... stau aplecatä,
sorb floricelelor, ridic ochii mä uit imprejur sufletul
meu se cutremurä pentru oarä de adAncimea tainei acesteia:
Ce poate sä mai fie acolo, in fundul
rsunä cu dangät stäruitor. Tresar in

surorile mä chiamä la bisericä.
Mama ne gäte§te ca de särbätoare ei drag parc
-
tremurä putin ne
luati seama bine,
intea altarului...
albastre ne
ascultati frumos, in genunchi,
Inaintea altaruluil
hului -
Niciodatä väzusem de aproape strälucitorul
acum voi fi acolo, in genunchi, fata
Surorile mele mai mari imi potrivirä rochita; - una dintre
al
ele mä prinse de serioasä totu§i de

Nu hranä in dimineata aceea, doar ca de obicei,
www.dacoromanica.ro
ALMANARUL RIITORILOR 1912
de din chisaua uitatá pe mask le-am ascuns in

nu le-am mâncat, fi fost Trebuia ne
ziva márturisirii, a a tutulor päcate-
noastre"... Imi räsunau in vorbele
varä mi se pe suflet.
Oare sora mea, mai mare cu trei ani, - eu implinisem
voi fi
n'avea niciunul? Toate sunt ale noastre, aste mici, mereu certate,
- !
hartuite, pentru stricAciuni, neascultare ori mai eu päcate?

Desigur le-a isp4it pe cele vechi altele noi n'a mai
fäcut - pe eu?... Poate...
Am ajuns la de ad cu vreo treizeci de fetite din
toate clasele altarului.
In strälucitoarea de aur lumini orbitoare abia cu-
tezam ridic ochii la minunea din jurul meu... Cum
tea Maica Domnului aproape de mine cu micul Isus in brate,
frumos care s'a näscut la Cräciun in cântece de bucurie,
de daruri, fiul lui Dumnezeu acum
tignit pe cruce, pentru päcatele noastre! Il in icoana asta
colt, la dreapta altarului, cu capul plecat, picurandu-i
crimile din ochi sângele din fäcute de cuie...
cuiele acele insangerate s'ar fi toate in
mea, 4 de cumplit dureau.
Pentru noastre..."
obida, nedumerirea.
Nu este
Oare eu? eu...
Cum face Doamne ca niciunul?
Preotul se apropie de noi cu crucea :
- Ei ce ati päcdtuit? Ati ascultat intotdeauna de
vo§tri? Nu v'ati bätut cu fratii, cu surorile ? N'ati fäcut vreo stri-
cäciune casei s'o märturisiti punând vina pe altii ? Ori
spus alte minciuni... Cine se simte vinovat iertare
minciuna e mare päcat...
Cu strânsä uitam la felele mai mari, dar niciuna
nu rdspunse.
- Ei? Ori poate ati luat ceva din casä, dela pärintii
vo§tri, sau dela vecini, ca sä nu nu nimeni ?
Asta se ai furat. voi una dintre cele mai
aspre porunci ale sfintei scripturi este, nu A e un
www.dacoromanica.ro
aproape as de mare ca acela de a ucide. nu se poate

iertá.
Fete le se uitarä o clipá pe una la alta, eu ascultam
rásuflarea opritä.
- Cáci luând ceva din averea altuia e cas1 când ai lu o
parte din vieata lui. Omul munceste ca sa-si agoniseascä un lucru,
zilele, puterea, sanAtatea poate, tu vii hoteste iei ro-
dul cu truda lui. faci bänuitor, pânditor,
mänos cele din urmä, cá numai are apoi nici liniste vie*,
nicio multumire de munca averea Nu-i asta tot de mare
pácat ca când 1-ai fi omorît? Ce mai pretuieste vieata omului
dacá i-ai luat linistea multumirea sufleteascä ?
Piatra de sub genunchii mei se muia, pard cufundam
ea limpede auzeam oftatul mamei : ce scump cât
trece! mai poate päzi toti banii ei se duc pe zahar!
- Toate celelalte se pot copilului ; - continua preotul;
párintii, surorile fratii se supara se minciuna se uitá
pe spui adevärul, dar furatul, ce n'ai pá-
lucru furat - nu se iartá. In zadar ai te-ai
ascurtde, ochiul lui Dumnezeu te-a väzut, s'a ori unde
te vede, te urmareste...
Nu ce a zis preotul, pámântul s'a sub mine,
s'a despicat, záceam fundul iadului negru, fierbinte
deasupra mea din tavanul albastru, stele poleite, din
trele acelea lunguete de din icoana maicei, din
razele de aur altarului, de pretutindeni, un ochiu mare,
nios, care se la mine musträtor...
Nu cum am sarutat crucea, cum am luat anafora, cum
am iesit din biseric...
soare, adieri racoritoare, fetitele se de vorbá,
la joacá prin curtea bisericii. Eu m'am dus acasá.
Când mama, prinse brate,
speriatá
- Ce-ai, fetita mamei ?... Vai de mine, ai rácit, ai
obosit?
Incep cerceteze genunchii ro§ii, frece cu mâinile
-
ei calde. Eu mi-am ascuns fata in sânul ei drag
Imi sárutá fruntea rece, ochii aiuriti...

am plâns
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SOCIETATII SCRIITORILOR 1912 107
- Cine ce fácut?
Eu gâtul, obrajii dulci, suspinând:
- Nu mai iau mamá, numai iau...
strângând in pumni cele päcátoase de zahár
sá le trec in mâna ei.
Puteâ de-atunci sá stee pace chiseaua pe puteau

surorile sa aibä oricâte bunätati, - de mine nu mai trebuiau
ascunse. Ochiul acela pâtrunzator imi strabtuse sufletul.
Constanta
www.dacoromanica.ro
NOAPTE INSTELATÁ
din basme
M'au impresurat,
Aripi de fantasme
Poate-au scuturat
Aur peste ele?
Cine dete oare
de
Gândurilor
Stau incremenit
N'am mai pomenit

'nstelatcl,
Floare de
Mai
Tril mai
De privighetoare.
Luna iese-acum
'n albastra noapte
Ninge-argint pe drum,
Umple tot de oapte;
www.dacoromanica.ro
'n vis
grddinii,
narcis,
crinii,
Trandafirii
Sub catapiteasma
Instelatei
unesc mireasma.
din pove$li
Unde
'n -
Dulcea mea
Nu
de
'nduri de
-
Tu,
Care 'n floare

un curcubeu -
Tu,
Razn !
St. O. Josif.
www.dacoromanica.ro
MYRTALA
in care natura
.i-a pus comorile-i toate
Urzindu-ti din norii de-argint
Un trup mai alb spuma
de verzile
in care natura
Turnat-a prin buzele calde
Tot. ce-1 stoarse
Din rdscoapte de soare,
cum vremea
Ca marea cu valuri spumoase,
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCRIITORILOR 1912
Ce muge sdlbatic
Spre uitdrii de-apururi
Spre Hades negru trist.
De-aceia tu toarnd nectarul
In cupa uitatd de zei,
Tu toarnd sorbi-vom
Din cupa 'n argint ;
lar muri-va
Suspinul sfioaselor nimfe,
Pdndite cu ochi de jeratic,
De Fauni, Satyri Sylvani,
luna
In raze de foc,
Tu vino in in floare,
&-acolo pe cel verde,
Cduta-vom cu aprinse,
Cu buze de jar
Un de-adorare
Lui Pan etern fecund ;
cum vremea
Ca marea valuri spumoase
Ce muge
Spre
Spre Hades cel
D. att.
www.dacoromanica.ro
112 ALMANAHLL SOCIRTITII SCRIITORILOR ROMANI 1912
SÁ NU PLÂNGE
Când, de
Unui amor sperjur, am vrut
Batjocorindu-1 sting ura, -
Un duh mi-a apärut
www.dacoromanica.ro
SOCIETITII SCRIITORILOR MINI 1912 113
mi-a zis: Iart-o; cáci e-n lume

Un mai päcat,
O mai färä nume ;
Sä prihäne§ti ce-ai adorat".
Când, mai pe urmä, suferinta

Din amintiri mi-a dat sä
Când mi-oträveam astfel fiinta
disperat, vream sä
Simteam deodatä cum
Suspinu-ntregei mele :
E o durere mai
E sä nu ai nici amintiri".
lar azi, marea vinovatä,

Nesimtitoare cum a fost,
In patru scânduri e-ngropatd,
când redeapän, rost,
Ce-a mai rämas dintr'o poveste, -
Azi, prea târziu am priceput
cea mai crudä jale este
nu plânge ce-ai pierdut.
Haralamb Lecca.
www.dacoromanica.ro
114 SOCIFTATII 1912
CETATEA MORTII1
... singur dinaintea Apoteozei lui Paolo Vero-
nese din Palatul Dogilor, Zeita páru cä se de pe zid
a :
-- 0 nedumerire te apasä... pe
dar pustii ale voind sä-i prinzi sufletul. cetätile au o
vie* un : unele altele ; unele
cu ochii atintiti spre ziva de vesele träesc, deschise la

toate inoirile, a cäror puternicä se fumul
de fabricä, a dror vieatä se nävala gloatei spre
*) Din volumul FanteziP, in editura
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCHIITORILOR ROMANI 1912
fericire, pe când altele atipesc, cu privirea stinsä indreptatä spre

slava trecutului pentru totdeauna. Sunt ce te
la vieatä, la desfätare, precum sunt altele ce te acopere de o
tristet5. Intre dânsele cauti locul Venetiei. Ti se pare l-ai
gäsit. Nu. Te in§eli.
Crezi Venetia e cetatea a jalei, a a iubirii
-nu a iubirii biruitoare zgomotoase, ci a iubirii sfioase ce
cepe, inconjurându-se de lini§te de tainä, ce vrea sä fie feritä
de atâtea priviri intrebAtoare, a iubirii, care spre a-§i
tul la vieatä are nevoe se de melancolie duio§ie,
imbinând fräteascä unire vieata cu moartea, pentru a ne
iertám izbucnirea uneia prin icoana apropiatä a celeilalte.
Crezi Venetia e cetatea gondolelor negre-pásäri de noapte
cu aripa fulgeratä ce s'au peste apa adormitä a canalelor,
plutind zboare.
Crezi cá Venetia e cetatea obositilor vietii ce fug de
motul de pläcerile lumii, nädäjduind c se vor pe ei
pe când altii ii vor uitat, fugind de toate, sá de
flân§ii... umbre triste ce a§teaptä ca laguna se
Apa Letei.
Nu.
Venetia nu-i cetatea a palizilor a obo-
sitilor vietii-nu-i cetatea a mortii... vremi-
o altminteri, ca pe o minune ie§itä din incordarea vointel
omene§ti, pästratä prin incordare, ca pe o cetate falnick
aprigä de putere de doritoare de nu de vieata
ce are ea mai mai ideal mai sträveziu, ci de vieata
räsfrângerile cele mai joase, in pläcerile ale voluptátii,
in desläntuirea patimilor, in toate pe care le aduce
nul, toate simturilor.
Venetienii au fost ni§te soli ai vietii dionisiace. Din apa
moartä durat cetatea s'au apoi, puterea
peste Bergam, Brescia, Verona, Vicenta Padova ; corábiile au
dus leul lui San-Marco, Zara in Zante, in Corfu in
in Nauplia In Corint, Creta Cipru, in Dardanele ca
Marea Neagrá... nu din zadarnica dorintá a slavei, a puterii
pentru putere. Nu. venetian n'a curs decât din läcomia
banului... Räsboaele n'au fost pentru vre-o sau dintr'un
imbold de civilizare, ci din dorinta c4tigului cuprinzätor de bun
www.dacoromanica.ro
116 ALMANAHOL SCRIITORILOR 1912
trai de desfatare... clipä de vitejie poate aduce dupá

sine o vieatä de bel§ug. Pentru acest bel§ug vársat
adese nu pentru nici pentru cruce, nici pentru vre-o
kleie... De nu vedeau ocoliau mai bine rásboiul. In 1421,
când Florenta ceruse ajutorul Venetiei impotriva Milanului
litor, procurator Francesco Foscari pentru Dar
cumpätatul doge Mocenigo Prin gura lui vorbi
Venetie : Venitienilor, le zise el, aveti un print virtuos
tos, care v'a o pace atât de rodnicá voi sunteti sin-
ce sträbateti nesupärati izvorul tuturor
uscatul,
märfurilor pe care le peste tot pämântul. Lumea vá
iube§te vá vede cu pläcere. Aurul intregului glob vine
publica Veti fi timp va träl va
aceastä politicá. Italia e adâncitä in räsboaie foc, ca
toatä Franta, Spania, Catalonia, Anglia, Persia, Rusia Ungaria.
De aceia nu voi niciodatä dela ;
vä sfátuesc rmânem pace sä däm Florentinilor
puns ca cel de anul trecut".
dogele Venetia nu se Pacea prosperitatea
o ispiteau mai mult.
sufletul unui neam se resfrânge prin operile
lui, prin scriitori, pictori. Poate da.
Prive§te atunci cum pictorii cei mai mari
muit Venetia. chipul pe dat nemuritorul Paolo
Veronese : Sunt fecioara a tuturor obositilor ; am oare ochii
cerniti ? sunt visätoare ? sunt ? Nu. repede
bujoreazd obrazul; cre§te de vieatä de apro-
Sunt o adeväratá cu zâmbetul pe buze izbávitoare,
sol al iubirii pe pämânt, märeatä, ce nu
nui... In meu stau nimfele lagunelor despoiate, zeite ale
; iar mine Mercur, icoana noastre cu-
leasá de pe toate ale indepärtate.
Unde vezi deci idealul ? unde vezi poezia ? vezi tris-
tetea sentimentalizmul pe care il totii in apele
Venetia, al mortii ! E Din cele patru väzduhuri vin lun-
gile prohoduri ale iubitorilor de durere, de lini§te, de poezie bol-
nävicioasä. Toti se in unda mea pentru a-mi simtl mai de
aproape a inimii, pentru a-mi suflarea ostenita.
cred au cred mi-au gäsit sufletul inconjurat
www.dacoromanica.ro
SOCIETATII ROMANI 1912 117
de jale, sä bänuiascä e numai o arkare

se ascunde adeväratul suflet al Venetiei, suflet de pasere
de pradä al unui Morosini ce cäutá sä se pe rui-
nile suflet de pläcere, suflet de curte zaná ce se strävede
madonele lui Giovanni Bellini.
Acesta e sufletul Venetiei nu altul.
i Zeita lui Paolo Veronese
atunci din Palatul gânditor. Sträbätui piata San-
Marco trandafirie sub cununa amurgului ; mä urcai gondolä
mä lasai dus dealungul canalelor deasupra cärora
nau casele Ingrämädite. Nu asfiintise pe canale noapte.
Täcere. Din când când un strigät rägu§it. Treceau gondolele
ca sicrie negre. ce jale de jur imprejur!
- Nu, mi-am zis, Venetienii au putut sä nu aibä alt ideal
deck banul, vitejia a putut sä nu alt ideal decât goana
dupä sufletul a putut nu gä farmecul bolnav
al acestor ape verzi, negustori ei au putut sä se
runce vieatä de pläceri de orgii al cäror räsunet
din povestirile bätrânilor cronicari, dar aceste sunt lucruri de mult
Fusul vremurilor s'a räsucit. märilor a luat alte ; ne-
norocirile s'au abätut peste cetatea ; desfrâul a mole§it cea
din urmä vlagä a sufletelor. Paskea mortii s'a läsat asupra lagu-
nelor. Marmura palatelor a ; päräginirea s'a pre-
tutindeni. unui Babilion de lumini de petreceri, Ve-
netia e acum un palat ruinat, cu geamurile sparte, care vântut
§uerä a moarte, un palat de stafii de lilieci ce
aripi.
...Veniti deci fecioare ale Albionului ale Indepärtatei
blânde fecioare chinuite de un gol sufletesc timpuriu, mânate de
un dot tainic, obosite de vreme, veniti suflete stinghere,
suflete nemângâiate ce nu mângâierea, ci din potrivä
voluptatea durerii, a täcerii, a singurätätii, veniti, aceastä
cropolä a unei slave trecute, dacä aici odinioarä torta
desfätärilor, flacära s'a stins. Venetia e acum cetatea mortii,
de aceia, poate, o veti mai mult !
E. Lovinescu.
www.dacoromanica.ro
DID
SUNTEM NEBUNI ?
Omul este o fiintä sau este o abatere smintitä a

Creatiu ?
Timpul - acest suprem inamovibil judecAtor al vietei,-a
consacrat numai 7 intetepti vrednici populeze panteonul
mintiei omene§ti.
Dar, numai oameni au fost intelepti, atunci cum
e restul omenirei ? Max Nordau sustine arti§tii sunt nebuni ;
Lombroso - curioasä potrivire ! - i pe criminali la marea
-categorie a smintitilor.
Va nebuni sunt arti§tii criminalii, sunt
ilumai ai omenirei. Bine. Atunci cum sunt ceilalti oameni ?
... Intr'o searä, mai multi prieteni - un profesor, un bäcan,
un judeator de instructie, un membru al Academiei i eu - ne
strânsesem cu veselie jurul unei mese bogate.
Profesorul, pe care indeletnicirea-i didacticä il fäcuse sA
la darul... limbutiei, de-o elocventä torentialä. Ce vervä, ce
poftä de ce obraji trandafirii seara aceea profesorul!
- Ascultati ce spun eu ! Toti suntem nebuni cei
4apte intelepti ai omenirei au mai nebuni toti nebunii !
Ochii profesorului strAluceau de bucurie.
- Fiecare din noi are un gräunte de nebunie..., - urmä
-el. Nebunia este blazonul inteligentei noastre...
Membrul Academiei aproba. Bäcanul Judecätorul de ins-
tructie se uitau la altul : Judecätorul de instructie ca când
ar fi vrut aresteze pe bäcan, bäcanul ca când ar fi incercat
- pe judecAtor la
ca vedeti cä am dreptate, ascultati ce mi s'a
www.dacoromanica.ro
SOCIETATII SCRIITORILOR 1912 119
mie odata, - zice profesorul. Fiindcä eu sunt nebun ! A,

nu mai eu sunt nebun !... Ce nu ?...
numai noi am ne de nebunia
lui, izbucneascä in irezistibile cascade de indignare.
- Credem, credem !..., noi, hohot.
- Atunci, ascultati... Eram la Paris... sub vraja
rilor rede§teptate, ochii profesorului - profesor de matema-
tici profesorul nostru! - se sub sprancenele-i arcuite,
deodatä, cu ele, un scanteetor 3, a§ezat
sub frunte pe nas. Nu de ce, dar dela o vreme
coace, ori un profesor de matematici care
sau care e - li se de rar profesorilor de
matematici sau se ! - mi se pare cä toate
träsäturile fetei lui sunt alcatuite numai din treiuri care se
suesc, se ciocnesc, se räzboesc ele. Poate am
viziune in copilárie totdeauna am avut la
aritmetica numai nota 3.
dar, profesorul povesteasca :
- Eram la Paris... Intr'o zi primiräm vestea prin capitala
Frantei va trece marele patriot Pericle Diur-
De bucurie, patru cu mine cinci, pe
in cinstea lui sub pre§edentia mea, o sectiune a Ligei Culturale
initiativa unei grandioase primiri...
Marele patriot Pericle Diurnopol sose§te. Cum aude
de nobila noastra hotarire, de emotiune, nu s'a putut sä
nu tie un discurs... Sunt oameni cari, de ori ajung gará,
simt nevoia imperioasä scrie numai deck o ori
cui, chiar Ei bine, marele patriot
Pericle Diurnopol fäce parte din acea categorie de muritori cari,
ori de ori ajung nu se pot nu tie un
discurs...
- (knit? -
-
deauna! - profesorul.
in cor.
gräuntele lui de nebunie, d'aia I-am stimat tot-
Membrul Academiei cu admiratie.

Profesorul :
- La gark marele patriot a fost primit

de toti membrii Ligei Culturale ai sectiei Paris, - patru cu mine
cinci. Cum ne-a väzut, veneratul Diurnopol a sä vorbeascä.
www.dacoromanica.ro
a vorbit, a vorbit, a vorbit... Eu sa-i ra'spund...

a ia-I pe Popescu-Paraschiv Popescu
pe profesor-de unde nu Dispärusern... De ? N'o
! credeti...
Pentrucä tot timpul discursului atât de mult m'a chinuit strâm-
bätura patriotica pe care Diurnopol o ori ori rostea
cuvintele neamul nostru rotnânesc", mereu am fost ispitit
de sfredelitoarea dorintä douä degete ochii
ai patriotului... de tare stäpanise acest nebun
capriciu a trebuit plec, fug ca nu cu degetele
in ochii venerabilului patriot Pericle Diurnopol...
*
Toti au cu Membrul Academiei insä mai
cu toti.
- E§ti nebun, de sigur repetä el de mai multe ori, prin-
tre hohote de Dar atunci eu sunt nebun. Fiindcä sä
ce mi s'a
membrul Academiei - un profesor foarte gray, despre
care studentii lui spunea la cursuri mai gray gravul
Filip al II-lea In palatul lui, Escurial - Incep povesteascä
urmátoarea ;
- Eram, la un mare restaurant cu prietenul
meu Deluvione Sesostris, celebrul arheolog Aläturi de noi,
stetea la o singur, un domn. lumea
Numai vecinul acesta care stetea singur la o masa mare, cu
cap. ce ? Un joben ! incá ce joben ?
Niciodatá n'am väzut un joben mai Malt mai strälucitor ca
cel joben. Intreb pe prietenul Deluvione Sesostris, arheolog :
Nu $ii cine e domnul cu joben ?" Nu räspunde.

Curios ! uit iar la el. Nu-i väd deck jobenul Incep
simt foarte nelini§tit. Razele luminei electrice se resfrangeau
mod ciudat strälucirea de oglindä a jobenului. jocul
acesta de lumini Imi dedea senzatii curioase de tot.
- Ce fel de senzatii ? - cu totii ?
- Stati sä vedeti. Chem un chelner. Nu cine e domnul
Asta cu joben ?", Nu räspunde. Azi a venit
pentru prima oarä". Nelini$ea mereu. venea
pe chelner. Mi se o necuviintá färä seamän nu
fie stare sä-mi spue cine proprietarul acelui joben,
www.dacoromanica.ro
Dar numai decât : de ce un chelner

nu mai mult un membru al Academiei ?
generos lini§te§te putin. Totu§i vederea jobenului care strMu-
bätaia razelor electrice scormonea nervii, mi-i schin-
Ingrozitor.
Dar ce ai prietenul Deluvione
arheolog atât de enervat. Ce am ?", räs-
pund eu. Grozav sä pe domnul fundul
benului". Prietenul Sesostris Dar ce !
terii birtului se la noi. El eu turbam. M'am

nit m'am dar in cele din urmä ciudata mea dorintä
m'a M'am sculat dela masä, m'am apropiat de vecinul cu
joben, m'am aplecat cu respect fata lui i-am spus:
D-le, mä recomand Charles Pescaru, membru al Academiei
române, declar mi-e peste isprävesc cina,
nu voi putin in fundul jobenului. dar, cu cel
mai profund respect rog dati voie
Domnul cu joben, foarte mägulit de dorintele pe cari mi le
modestul lui joben, s'a sculat la lui, a luat o ati-
tudine solemnä cu glasul cel mai gray din lume, mi-a räspuns :
Gadilati-mä !" 1-am i ne-am salutat din nou ceremo-
nios. ne-am despärtit. a doua drept multumire, i-am tri-
mis operile mele complecte de filologie comparatä.
*
Am nebunqte. mijlocul general,
-
torul de instructie de biruntä :
nebun !... E§ti nebun de-al binelea !... Dar atunci
eu nu sunt zdravän... Ascultati ce mi s'a mie...
povestit judecatorul de instructie scrântelile lui.
le-am povestit eu pe ale Numai a täcut. El
nici o meteahnä. Spre cinstea comertului el singur
Acum chibzuiti d-voastra cum biata omenire
atunci se adunä la un un membru al Academiei, un pro-
fesor de matematici, un judecätor de instructie, un publicist un
bäcan, dintre toti, singur premiul Intelepciunii.
P. Locusteanu.
www.dacoromanica.ro
122 SOCIETIVI 1912
SONET
zic: de-i lacrima fierbinte
$i-o simti frige, inima, nu
Nesocote$te-a lutului blesteme:
In ceruri toate lacrimile-s sfinte!
picure-nainte...
laurii durerii, nu te teme;
Supt roua ca o vreme
Vei ta nu minte.
lar tdcerea-n s'o
vast, diminefii
Din o cerne
Tot aural pe fruntea mea
jertfa'n cer a
-
A.
www.dacoromanica.ro
LYDIA PUBLIUS
(Fragment)
Adevdrat sd fie cd tata mi-e dusman

Precum duman este, pentr'un capriciu van?
-adevdrat sd fie cd nstrdin de
De n'am vre-odatd ce-i sbuciumul plansul,
Vai, Publius, de-acuma voi ndoiald !
tintuiascd ochii ochii mei
Sd md pe-o masd de torturd,
de abea-mi spusese cd-i sunt a
In copilei, ca cristalul,
Un n'ar n'ar pumnalul !
Din precum venise,
mostenit de
se va De-acum,
Nici vis nici nddejde !... Dar voiu mai face-un drum -
Md voiu ruga de mama !... M'a bund...
Ea va poate a dragostei
cine ea va
cer de sd-mi schimbe nehorocul
md roade, md 'nspdimantd,
Cu cat mai mull spre dansa
Nu... mama-i slabd... mama, e-o n umbra lui...
va privi !... Atuncea, cui,
In culmea deznddejdii mai sd-mi strig
De cat doar tie singur durerea-mi searnd? !...
tu?.. Nu mai am nu mai am nici
simt casa asta e mi-e frig!...
de iubire vrea,
caldd, dela tine, pe fruntea mea
cade-n Mai pe-o !.. Nevoie am de-o !...
Mi-e la tine gandul la
Dar trupul greu ca plumbul e de suferinti:
! Pentr'o md de
A.
www.dacoromanica.ro
124 ROMANI 1912
Par'c'avei o presimtire acea searä. Nici senina cu

sclipirile de stele, nici adierea a unui de miros
de teiu, nici chiar dulce al viorelor nu-1 puteau
pretextand durere de cap, tovarA§ii multumiti la.
masa din umbra favorit, ca sä admire singuri fru-
mosul farmec al acestei seri de pled spre
In tocmai a din nou
'n mare notele pluteau de lin, a§ de dulci
mangAioase, se o par'd ele
1-ar fi rugat pa0. A stat locului a ascultat
acest de note, care In astA mai
www.dacoromanica.ro
fäceau sä viseze, ci räniau par'cä la când

gânditor trist
lui, la fereastra deschisà, ce
grAdinä a§tepte se va lini§tl, ce va dispare
care de vreme creerul cu greutate de fier.
Aveâ un prieten, pe care '1 mult. poate singurul
pe care '1 numi cu adevärat prieten. Firea purtarea
sa erau Intruparea vie a sentimentului prieteniei. de aceia
lui al su. mult, nu cum, nu-i
puta aceluia care-i mai scump pe lume.
nu mai räzimat de pervaz cu coatele amortite
privirile incremenite pe o stelutä palidä, ce-1 ca un ochiu
de mort, la hotärit caute
cärti.
sä trecii inc'odatä prin minte dure-
rea desperatA a prietenului. Pärintii se Impotrivesc cAsätoriei cu
femeia pe care o iube§te de mult, i-a fägäduit sä-i in-
chine vieata. iubirea pentru dânsa pentru ei sufletul säu
bun dar slab se sbuciumä ca un vultur ränit douä
stânci fär sä se pe una din care
trebuie sä präpastia peirii.
nu de mult, aduce aminte, a
atunci pentru datä a surprins in
privirile prietenului zâmbetul de milä. Mila pentru cel dela care
totul care poate nimic. nu poate spune
ori de a fost realitate sau ba, acea privire de o veselie
nea§teptatä, nebun, la care se biruinta
unei mari, acea supremä de a multumi pe toti
pe nimeni.
tremurtoare a aprinse abia alungase umbrele
prin colturile veselä luminele pe masA
o scrisoare. Cunosc scrisul prietenului cu tremu-
de nerAbdare vrol plicul. Dar in ur-
un puternic de ghiatä Ii Incremenl degetele nu
sA se a aflA cuprinsul, pe care
Se lasA moale pe scaun, capul Inchise
ochii. prin vinele mânii ce tremurând, scrisoarea,
par'd a se la creer, una una slovele. 'n
puirea de gândurilor se un cap
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCHIITORILOR 1912 126
palid, gAurit la ochii sticlo§i pe din cari

se schinteere palidä un zimbet de multumire supremä.
Se deschidä plicul. Nu mai puteâ
suferl bätäile nebune ale inimei. deschise privirile a
alunecâ desnAdAjduite pe lung de slove in cuvântu-
-
lui care-i va spune totul.
dragä!
scrisoarea mea. Cum ti se bate de repede
te väd cum in
de
Vestea ce vei din mele, desigur ai mai de mult
sau te-ai la ea.
Stiu te va greu aceastä pe care o fac
cer ta prieteneascä. Dar, vezi, nu se puteâ
nu-ti faci cândva o invinuire crudä nedreaptA din faptul
nu m'ai putut scäpA". Ai incercat, am eu n'am iz-
butit.
Nu ori de te-ai cândva ce va
a mea iubirea pentru scumpa mea Adina iubitii
Poate nu te-ai de cele eventualitäti,
ce trebuiau umileascä, mai este o a treia. Sau dacä ai
n'ai crede voi pentru ea.
Ai crezut nu voi aveâ curajul iau o astfel de hotä-
sau aveai convingerea privesc acest pas, de o
cu lupta
La§itate! Spui acest cuvânt, ce nu
nu vrea lupte, este de cele mai multe ori viteaz.
te mistui nebune§te intr'o in care prevezi invingerea nu
poate rämâne de partea celui ce drept vitejqte,
nebun, sä crezi dela o lume legi
dreptate, poate chiar rAsplatä!
Iti scriu aceste in deplinä. Cred nu vei des-.
o care din ei tremurate
tulburare a sufletului meu. vorbesc cu rece a unuia ce
ar povesti de despre o cälätorie ce o va face
bine unde merge de ce merge. De ce i-ar glasul de
emotie? La cá nu se va mai intoarce? Ei, dar când tre-
buie pled, dore§ti sä nu te preocupA rein-
toarcerii. E natural e
Or fi poate oameni, cari se ucid intr'un moment de tul-
burare a mintii, adese n'au avut puterea lupte
sA biruiascA. Eu sunt convins de
www.dacoromanica.ro
Si nu-i vitejie, apoi desigur nu-i lasitate ho-

In sä un traiu ca al schilod,
care n'a putut birul pe dusman, acum e poarte ränile
sub privirea batjocoritoare, e mai bine preferi moartea. Ce
dovezi mai aduc, ca arät indreptätirea sinuciderii mele,
i
pe mine
mai drag
?
mi-ai fost un credincios scump prieten, cu
neuitat, fiindcä nu m'ai sA atunci
nu m'ai putut ies biruitor din voesc sA-ti dau un
sfat. E din cuvAnt, pe care, mi
1-ar fi spus cineva de cu vreme mie, azi poate a-si fi aläturi
tine: nu
Nu ta iubire unuia singur sau unora
fie din egoizm josnic sau din prietinie inteleasä, vor face
tine, poale voia o jertfä.
ta tuturora, nu-ti va cere
singur jertfirea vietii!
cu bine; tAu, Dinu".
www.dacoromanica.ro
FRAGMENT DESPRE ODOBESCU
In lärgimea nemäsuratä a spatiului, slàbiciunea
neascä anumite de astre : Cumpäna, Gemenii,
Fecioara, Leul... altele Stele de mrimi depärtäri
deosebite, de lumini diferite, sunt väzute apropiere
fäcând pentru ochiul nostru o imaginä, ca cele din lumea realä.
Tot scriitori cu daruri deosebite, din osebite epoce
sunt apropiati adesea de cugetul nostru in chip de constelatii li-
Dacä ne-ar fi o asemenea comparatie, am

zice, mai mult ca o impresie personalä, cä Odobescu face parte
din constelatia Winckelmann-Merimee (archeolog acesta), la care
se adaugá depärtarea secolelor evdemonistul Horatiu, modelul
comun.
lubitor de poezie popularä aristrocrat in apudturile sale,
ca ; arheolog de anticitate, ca Winckelmann ;
in cugetul säu despre lume, Odobescu a fost de partea filosofiei
realiste a lui Horatiu.
In dosul minunatei a iluziilor cugetärii simtirii
el bänuiA-aveâ aproape convingerea deplinä-despre o
eternitate care nici nu bucurä, nici nu Intristeazä. In Câmpiile-Ely-
see, el sä gäseascä ni§te umbre mult melancolice,
nädejde i se päreau de prisos. Moartea
i se ca o prea fireascä schimbare. Când
toatä realitatea e in prezent, la ce te ce va fi mAine :
quid futurum cras, cum poetul dela fântâna Blanduziei?
Un de nemurire pätrundeA totu§i cAnd i se
spre ale artei. Dar aci, incordarea prea
delungate nu l-a supärat niciodatA. In eleganta sa primblare din
Pseudo-Kyneget.cos, a dovedit cA poate spune in binecuvântata
www.dacoromanica.ro
noasträ tot ce pot spune altii alte limbi spre a

admirare pentru operele de artä. A dovedit... i s'a pärut
de ajuns.
el, plinätatea puterii de a produce, activitatea lui
s'a curmat dinteodatä, a deapururi neisprävitä, ca
basmul Bisoceanului. Un copac frumos, fulgerat pe nenteptate.
cum este, pietatea literatilor va desigur peste
marginea zecilor sutelor de ani, tinerimea, care de obiceiu
socote§te literatura cea mai bunä e cea din
va recunoascä in opera lui Odobescu un model
vrednic de admiratie.
prive§te omul, mai fie ingAduit un

aceastä zi de ultimA comemorare a lui din
DupA trecerea ani, se apropie ad
de dreptate. Cei senini la cuget seamä cA natura are
gile sale de tainicä compensatie. Insu§irile mari se
uneori cu calitäti sau chiar cu mari lipsuri. De ori
e vorba de artA amintirea urma§ilor precumpA-
binele. Intre o tArie o rodnicä
tura artelor, Indoialä, contemporanii aleg sunt liberi
dupA cum dreapta asprime a momentului.
ma§ii pentru care cele vremelnice nu mai au
privesc numai ceeace e divin §i etern fiecare
voe au o Pentru ei, deasup ra tuturor amintirilor,
ritul ca alba floare de lotos plutind peste apele tulburi
ale unui misterios, ce ve§nic se pierde pe veci necu-
noscute.
In aceastä depärtatä perspectivä, multe distinctiuni ale con-
temporanilor se pentru cei ce se din binele
adevärul unei vieti care a prinosul cel mai pios e poate
duioasa vorbä de pe pietrele funerare antice : tu semper carus...
In vecii vecilor scump.
S. Mehedinti.
www.dacoromanica.ro
GLASUL MORILOR
Glasul de
morilor de vänt
Glasul morilor severe care
Zile lor de
datator de
-
Care 'n alb
speranta,
Glasul morilor severe care
i dezgroapd
De sub
Glasul morilor de
Glasul morilor de vänt
de
Ore 'ntregi zile 'ntregi
supus ca'n inspirarea,
pe
tu cu apa
sa-1 tu cu
e glasu 'n care
'ndestularea.
noaptea morilor,
prin scocuri, apa doarme ca'n sicriu

Cand prin aripi trece cu aceia$i nepasare
www.dacoromanica.ro
SOCIETATII 1912 131
Ca prin unei nave

i piatra morii pare
pecetie domneascd
din arhiva hrisoave,
Tu te gnde$ti la care face
lama, de sub piatra morei
amintesti de glasul care

Zilelor de
Glasul de
- Romania
Ion Minulescu.
www.dacoromanica.ro
DIN SONETE PORTUGHEZE"
de ELIZABETH BARRETT BROWNING
I.
In prima zi mi-ai jurat iubire,

A$teptam seara ca zdrobit
Un temeinic,
de repede legat. Ziceam,
A grabnic este-a grabnic ;

De-amorul nimic nu-mi göseam vrednic;
Cu o
Ce-i zdruncinatd, Ce maestru
viersul pe de strune ?
in dela prima
iar. lubite :
Un cánt perfect sub

Din arcu$. i sufletele mari
Dintr'o ating neintrecutul.
la tine. In preajma-ti se 'mpletesc

A mele cum se
Pe-un trunchiu de pom o cu-a ei
i foi ascunde
Sub o podoabd de lemnul.

falnic arbor ! Te rog totu$i,
mi-e$ti mai drag a mele
Tu, mult mai mai ! Deci, nu
www.dacoromanica.ro
LMANAHUL SCRITORILOR 1912 133
ramurile tale,
ce-or zdrobite,
Aste cununi care te
fericire-i te te-aud,
umbra-ti sorb noua,
nu mai pot sunt prea aproape.
Scrisori de-a lui... Foi mute, albe, moarte...

's vii se 'nfioard.
tremurand deznod a panglicd,
'n pe genunchi le 'ntind.
asta-i scris: i-e dor

Prieteneste, Ici, alege
zi de Maiu pentru-a Nimicuri,
§i-am cetind-o.... lar aici scris,
- ce-i
§i-am tremurat ca de cerescul
!- iubesc".
asta, zice ,,Sunt al
Para s'a de-a

Aceasta-apoi... Zadarnic mi-ar fi scris-o
De-as spun ce zice in ea!
Traducere de Marg. Miller-Verghy.
www.dacoromanica.ro
134 SCRIITORILOR ROMÂNI 1912
IDIU LA TOMIS
la ce-odatä, cu falnic destin,

voluptatea augustelor gratii,
vieata fiindu-i un dulce festin
Erá neintrecut libatii, -
la ce-odatä forum
Podoabe lauri slävindu-I In mers,
In gestu-i poetic un ritrn
*i'n fiece zicere-un vers, -
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR 1912
Azi singur la Tomis, pe termul steril,

Departe de-al Romei etern Capitoliu,
Pe bolnavi ve§mânt de exil
sufletu 'n de doliu,
Toti zeii puternici din nou
S'adoarmä mânia din vântul de nord,
Ca 'n lira-i zdrobitä ecou
Sä zmulgä un ultim acord...
mare, ce ve§nic aduni
Pe muntii de valuri zäpada de
i zarea cernind-o cu vMuri de brumA
mi§ctoarele duni,
Strune§te-ti o vântoasele
Ce däntue 'n umede
i 'nchide 'n stâncoasele tale
A zeilor pontici centurii!
Ca s'aparA in cerc de
Sublim faetonul purtat de centaur,
Phoebus, din culmea albastrelor
tremure scutul de aur;
gonindu-i din metalic
SA scalde 'n luminä imperiul ceresc,
clipä din nou träesc
Un vis din pämântul italic...
....Departe, cu cer de smarald,

Prin vAi portocalii aroma,
E dorul puternic cugetul cald,
sufletul la Roma!
La tusculane,
Sub mbrA de cedri de searä,
E dulce
La sânul frumoasei Romane...
Din picur exotice vinuri,
vinovate de-un zâmbet se
murmur - fântânele
www.dacoromanica.ro
136 ALMANAHUL ROM 1912
plácute
E noapte in - in párul ei noapte,
Cresc stele pe ceruri - ei stele,
In sufletu-i cântä privirile mele,
Pe luminá de
trupul mers plutitor §i'mládie,
La piept al fald,
aláturi de mine se 'mbie,
M'apas la sânul ei cald ;
Cu limpezi Indemnuri din glasul
M'atrage, mä m'alungä,
dornic ne prindern logodnici pläcerii
unul de altul ni-i
Pe gur se zâmbind särutarea,
Päcatul scântee ochii
buzele mute imi ard respirarea
Ca douä stilete fierbinti...
...Nici nici zvon, nici suspine.
Doar glas de arome curgând din migdal,
Ecoul tkerii pe cäi apenine
cântec de stele pe val...
Maecena, Horatiu, zadarnic vi-i sfatul,
Zadarnic orgoliul - zadarnicä slava,
sterp e gândirea, rod sfânt e päcatul
dulce e numai otrava!
Tu, Caesar, crede
Voios dau vieata mea nemurire
Pe-o singurá clipä de rará iubire
La sânul eroticei !
III
Dar mâna augustä lovi neinduratä;

Pierdut plânge 'n umbrä norocul
zorii din noapte cu s'aratä
torta iubirii s'a stins.
singurá victimi douá cere,
e mutä gândul umil,
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL NI 1912 137
In suflete doua aceia§i durere -

Dar numai un singur exil !
pe pusti e
Privirea 'mpietritä in larguri mi-o port
De curge vieata trupul meu vie-
E pururea sufletul mort.
Dar seara, Lucifer sue 'n eteruri
Si'n vaduri albastre se luna,
privirea cu spre ceruri
Imi zmulg de pe frunte cununa, -
Si'n desperarea,
Pe furie
1 ecoul,
marea !
Culeg de pe strune suprema
Ca 'n ritmuri funebre iambi care gem,
'ntr'o
ura 'ntr'un singur blestem!
Ce-mi 'n Pontus topiti sunt
ve§ti dela Roma sosi-vor din
ura lui Caesar nu are fruntarii
lar ruga mea-i ecou...
Ce-mi Phoebus cu e
Pe termuri insuli i
cerul sperantei e ve§nic cu

ve§nic departe!
Avar fu destinul cu noi,

iubirii de
n'am !
depArtarea,
Pontiful fu ager - isbitu-m'a greu.
Pe amintirea mereu -
In ochii uitarea!
Dar totu§i, limpezi luna

Pe valuri Invie argintii,
www.dacoromanica.ro
138 ALMANAHUL SOCIETÄTII SCRIITORILOR 1912
pare cA vii
C'un birui furtuna,
albe pe fruntea mea ningi:
Petale eterne de rece 'nflorire,
pleoapa-mi truditä usor o atingi
asfintita-i privire!
vino ! Pe splendide culmi, Artemis,
Din fire de aur raze märunte,
Din Pontus la Roma drum a deschis
Zidind o punte...
vino, amica penatilor mei,
In de stropitä 'n safire,
In mistica noapte s'avem
Pe drumuri de zei !
zorii vin in larg,

Galere romane vederii,
Vintrelele albe se pe catarg -
corabierii.
...Nici ertarea, poate
SA strig,
SA
-
mai blestem, ar fi desert,
Corneliu Moldoveanu.
www.dacoromanica.ro
1912
SINFONIA VALURILOR
- FRAGMENT -
vanitatum et
vanitaa:.
Pe o din stancosul
Impietrit 'n ca statuia
Un n de Onditor,
roteste ochii peste-abisul
www.dacoromanica.ro
140 ALMANAHUL 1912
Inaintea lui oceanul se se zbate

'nspre revara oarba lui imensitate
De talaze curgatoare care cresc 'ncetare,
Se se tot mai mai tare
peste se
cum cade-un de valuri, alte valuri sunt cale
fruntea'n ceruri, s'o spargd 'n tare,
Risipind de spume...
pe alte valuri,
De talaze se preface 'n de spume...
pe imensitatea se se zbate,
Pe valuti peste valuri sar ca fiarele turbate,
Alba unet se 'n depdrtare
se 'n pe mare,
un sol al vigil ce-o 'n
o zice : Cine
Cine sperante-amdgitoare
N'au pe vecie cu-acea bara peritoare!
Ca in a pornit de nu unde
$i acum se in acel de unde".
o cum se-afunde,
Pe marea vieata ei 'ncetare:
Alte valuri vin se 'n tare
lume de talaze, lume
Se preface 'n praf spume!
Donar Munteanu.
www.dacoromanica.ro
W. SHMSSPEARE
OTHELLO
- FRAGMENT -
*cena actul
de unde se marea
Montano gentilomi din lui.)
MONTANO.
De colo din stâncei, vezi
GENTILOM.
E marea
Par de amestecate cer apá la olaltä.
Ca de päcurä-i vázduhul! nu zäresc ;
De-astä noapte pe uscaturi, nordic ne'ntrerupt e.
De pe turnul cel de piaträ crestele
Dacá pe 'ntinsul märii au suflat asemeni
Au ce coaste de coräbii, frânte din
rupte.
-
N'au troznit adânc scoabe de stejar, când munti de apä
Prävälitu-s'au clocot pe-al pântec?-Cine scapä ?
Auzi-vom de !
Al GENT1LOM.
E lezne de ghicit
Sigur, flota otomanä s'a
colea, in vale, la piciorul stâncei, cum e!
In scena autorul dezválueste entuziasmul curat al lui Cassio
nentul lui Othello) pentru Desdemona, - arm de care se va servi intrigantul lago. -
cinismul rece gi spiritual al lui lago, madrigalele ce le asupra femeilor genere.
www.dacoromanica.ro
142 ALMANAHUL 1912
Val s'alung valuri; ce mânie fierbe spume!...

Dar in larg! ai crede apa,-cerului cä asalt
Par'c'ar Celui prea
Uite apa scuturânduli coama ei spumegatoare,
Biciuind fruntea Ursei mari, schanteetoare,
Vrea 'nece la poluri ale astrelor luciri. -
N'am väzut vre-odatá marea 'nvrajbä,
MONTANO.
Da, escadra e acum ca
de n'ar fi,-de port
Al GENTILOM vioi).
Veste veste mare,-§i e zvon adevärat:

flotá eri, mai s'a 'necat.
Ne-a sosit un vas de-al nostru,-a avut el de
Dar in cale, nimicitá a zärit escadra turd.
MONTANO bucurie).
Oare fie?
Al GENTILOM.
Spun ce e, nu spun ce crez.
De altminteri vasul ästa, dat de burgul Veronez
Ancorat e 'n port. Vázut-am de departe bastimentul.
din el Cassio Mihail, locotenentul
lt vestitului Othello! am les,
Va generalul mai in purces
Cypru, sose§te ca guvernator, se spune,
Intärit de sfatul Lui de-acum ne vom supune.
MONTANO.
Cu atât mai bine! Cypru are-un domn, ne intrecut!
Al GENTILOM.
Dar locotenentul de§i-i vesel c'a
Flota turcilor zdrobitä, dus5,-inima lui
Pentru soarta lui Othello, de nelini§te e strânsä.
Cáci de valuri mânioase de vântul turbat,
Nava lui de-a lui Othello, foarte mult s'a depärtat.
www.dacoromanica.ro
SOCIRTÄTII SCRIITORILOR 1912 143
MONTANO.
Dumnezeu sä scape teafär, Maurul de vijelie.
Am slujit pe omu-acesta. tiu marea vitejie
E de vitä-aleasd näscut deä porunci.
Haide 'n port acum cu totii... Vom vorbi atunci
lui Cassio;-aicea un rämas de
Va in vremea asta. Poate 'n ceva vazä.
(Un marinar trece prin fund).
'n depärtare, tine-i mult coräbier
Pânä nu mai vezi unde-i apä, unde-i cer.
Al Ill-lea GENTILOM
Da, mäsura-i foarte bunä. din ceas in ceas o
Poate veste. -Jos la port, färä
(Tocmai lad, Cassio, cu portului)
CASSIO (dtre Montano).

Multumiri ti-aducem tie prea iubite guvernor,
Pentru cinstea cä alesa-i pe
Ceru 'n paza lui sä-1 tie de primejdie de moarte
Cäci pe marea viforoasä räzletitu-l-am departe.
MONTANO
Cum e vasul care-1 duce? A mai pe cercat?
CASSIO
Zice-se cA-i o minune, cum arar s'a mai lucrat.
Are pilot pe dânsul, ce te scoate din primejdii
De aceia pAn'acuma nu pierd reazämul nädejdii.
VOCI (de
Vine-o vine-o de
CASSIO
Ascultati!
GENTILOM
CAtre multimi de oameni, vin in pâlcuri speriati,
E fierbere ora§ul! Case le-au rAmas de§arte.
Pretutindeni e un vine-o de departe.
www.dacoromanica.ro
144 ALIMANHUL SCRIITORILOR 1912
CASSIO
El Glasul presimtirei nu e 'n§elAtor !
tun se descard).
II-lea GENTILOM
Nu mai e Salva asta e un semn
!
prietinii-s aproape, nu du§manii....

CASSIO (cätre doilea cu politete).
Domnul este
bun cerceteze noua veste?
(Gentilomul se ese).
MONTANO
Apropös locotenente... De prin lume am aflat,
de prea Maurul s'ar fi 'nsurat.
Cam ce ce crezare, e de pus pe-asemeni zvonuri?
CASSIO
E adeyArat. Othello, de-ar fi cucerit tronuri,
N'ar fi fost mai De sotie ales
Cel mai dulce dintre ce din cer i s'a trimes.
Frumusetea ei? Ce voce ar vreodat' s'o ante?
Dar virtutea-i? Farul al luminei ne Infrânte!
Cu podoabele ce Domnul i le-a dat, - ea a
Un buchet ales sä 'mbie, cum nici firea n'a fAcut!
al doilea care
Cine a sosit? Othello ? Ah,... el e... de bunä seamä.
Al GENTILOM
Nu. -E Sublocotenentu-i. Mi s'a spus cheamä.
A sosit cu Desdemona.
CASSIO
! ce drum biruitor!
A cerul insu§i, oaspe
din 'nältime! Cäci nici marea
Nici a vAnturilor rele furie descAtu§atä,
Nici a stAncilor gherdapuri, nämolul
Ce täiu§ul navei s'o rAstoarne dintr'un salt,
www.dacoromanica.ro
ALKANAHUL SOCIRTÄTII SCRIITORILOR 1912 145
N'au putut a urgie potolit sä nu-si

i treacä 'n pace a catargurilor frâne, -
Imblanzite, Desdemonei s'au plecat!
MONTANO
i ce muritoare poartä acest nume descântat?
CASSIO
Este numele femeei, sau mai bine al reginei,
Cärei Maurul se 'nchinä ca la luminei.
Credinciosul Jago, avu grija 'n deosebi,
S'o aducá pAn'aice: zile, - când te 'ntrebi -
Cum räzbirä-atâta cale prin Nu e
Dar Othello nu Doamne, nava lui
Ocroteste de primejdii bratul lui cuceritor,
Cu puternica-ti suflare, 'u calmu-i zbor,
CMre portul unde dorul asteaptä soseascá!
Dä-1 iubirei Desdemonei mai curând sä-1 fericeascä,
Ciprului, dA-i pacea, Tu ce 'nfrâni talaz,
Si-i aseazA soarta 'n mâna ne 'ntrecutului viteaz.
(Intrá: Desdemona, Jago, deghizat, suita oameni din
Ce minune E mai
PAmânteni din Cypru! Fruntea la plecati !
(Cassio 3 se profund Desdemonei).

MA 'nchin luminatá Dumnezeu, din ochii
Cea mai dulce-a lui spre tine 'ntâi!
DESDEMONA
Multumesc iubite Cassio... Spune-mi repede o veste
Dela dragul meu Othello... Ai aflat-o? Care este?
CASSIO Incurcat...
N'a sosit... Nu duceti grija pretioasei lui vieti,

Astäsearä, chiar, sau poate mai curând o vedeti.
DESDEMONA
Oh, sunt tare tulburatä... Lämureste-mä, räspunde,

Cum v'ati despártit de dânsul?
www.dacoromanica.ro
CASSIO
RezvrAtirile de unde,
a noastre nave le-a rAzletit;...
dar vine-o ce s'apropie tihnit....
VOCI
Vine-o vine-o tunuri).
II-lea GENTILOM
Auziti, din nou
Dedeparte cäpitanul
Nava e dintr'ale noastre...
CASSIO (cAtre al gentilom).
bun un drum
sä 'ntrebi, al cui e vasul ce 'n port acum?
Jago). Bun sosit iubite Jago! (cAtre Emilia)
doamnä, dumitale
Imi drept cu toatä cinstea, sä pretind, sä pui la cale
Un ceva mai dulce? (ii curtenitor;
Vorba e d'un furti§ag;
cum drag5... Eu rApesc tot ce mi-e drag!
JAGO
de-ar fi Seniore tot risipitoare

In säruturi, cum cu mine-i limba ei cicAlitoare,
Apoi n'o sä scapi prea lezne, de plictis o mori.
DESDEMONA
Ea? de felu-i nu
JAGO
Ba, prea multe uneori.

Mai ales eu sunt gata adorm. A! vorba-i place!
Dar de o la lucru, mai are biet, ce face
Este-adevArat, -spre cinstea-i insumi am recunoscut,
peste i-a mai pus'o,-§i-a tácut.
Dar nu tace, ca sä tad... In tot mä la ceartä.
www.dacoromanica.ro
ALRANAHUL SOCIETITI1 SCRIITOR1LOR 147
EMILIA
N'ai avut la ce te plânge te-a§i cleveti,-mA
JAGO
femeea! Ce-i femeea vreai cu-adevArat?
Când e 'n lume, e o mutA.-Acas'-drac
*i-o pisicA,... numai ghiare... le ascunde, sau le cre§te...
Când aerul de pe ea te love§te.
Doarme la focul ne aprins.
pat,-de-o amor... vulcan nestins!...
DESDEMONA
Mincinos portret !
JAGO
nu-i pans,
nu-mi ziceti mie Jago ! Da, voi spune sus i tare,
In pat femeea simte picioare ?
Ea viseazA,-nu e !
EMILIA
0! de
Un cuvânt bun dela dânsul, niciodat' n'am a§teptat :
JAGO
Bine faci.
DESDEMONA
Dar pentru mine, n'ai scris nici un panegiric.

JAGO
! Nu-i genul meu acesta! Sunt din fire prea satiric.
DESDEMONA
5tie cineva poate? cuno§ti dar, e greu...
....Dar trimisul cela n'a sosit! Ce dumnezeu!
JAGO
Va
www.dacoromanica.ro
148 ALMANAHUL 1912
DESDEMONA
Când fierbi o suflet, väpaia a§teptärii
Cine ti-a vreodatá, alinarea ?
(Lui Cum ai sä mä lauzi oare? Pune-ti 'n
JAGO
mi-i 'n rolu-acesta, n'o sä mä pricep de

Cäci din n'are nici o lecuire.
Este lipicios ca cleiul când e prins d'un smoc de fire.
Smulge pärul,-numai färä dei
Muza 'ncearc5, dar n'ajunge, vai ! la nici un !
Doar la versurile acestea, care astfel se :
CAnd frumoasä-i, 'nteleaptA o femee

1-are spirit pe deasupra, - frumusetea
I se dete tineretea,
spiritul, - s'o pue 'n calea
de ce e frumoasä femee
Frumusetea de nu cui s'o !
DESDEMONA
Nu e räu! Dar ce se când o femee,

Este neagrk - dar c'un spirit fin, ales, ?
JAGO
va podoaba ce-o sä-i stee ca o

Dându-i farmecul demonic, ce nu-I are pielea albä !
DESDEMONA (Cu orgoliu.)
Lezne-i de vorbit aceasta... De aflat, nu-i prea u§or.
EMILIA
Dar când cea frumoasà-i ?
JAGO
proastä? Nu existä ! Minte,
Sau cel ce-o spune, e nestiutor.
ea tot are in cap-atAta minte,
sä-si toarne un mostenitor!
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL ROMANI 1912 149
DESDEMONA
e§ti batjocoritor!
Doamne, glumele acestea din ce le-ai cules ?
EMILIA
când femeea-i proasta, mai ales?
JAGO
Nid o nu-i atM de
Din nu la o
cea frumoasä
ai din - face posn a,
'n !
DESDEMONA dulce ironie).
gustul dumitale, am
Prea cu dinadinsul calitatea osebitä !
A venit acum i la femeea cea cinstitä.
Asta, fie zis intreacat, drept nici nu vrea.
Deck lauda, pune lacAtul la gura rea.
JAGO
femee care nu-i de

Care liberd la vorM, totu$i fine-a fi discretd,
Care-avdnd de-avere nu voe$te-a risipi,
Care cu poftd-a$i potoll,
Care 'ntr'o are 'n mdnd rdzbunarea
Dar jignirilor cu tdcerea uitarea,
Ce-ar la masd somn, totu$i ia morun
cd nu luxul e la masd lucru bun,
femee, i se fin de trena rochii
Nici viseazd arunce ochii
femee ca aceasta, 'n lume totu$i e,
Jur pe legea mea cd este vrednicd de...
DESDEMONA
... ?
EMILIA curioasa.
De ?
www.dacoromanica.ro
SOCIETITII SCRIITORILOR 1912
JAGO
sä fie doicA, or nevastä de
dea vitele la ap5, vadä de celar !
DESDEMONA
Ce sentintä ! Demnä d'un mintos bArbat.
(Emilie» Draga mea, ai nevoe de un sfat mai luminat
Cautä-1 in altä parte, nu la sot. -E
(Lui Cassio) Nu se simte-aice sfatul bun de cea mai grea
Viclenia unui demon ce spre ?
CASSIO
Nu uitati : Jago, e mai bun soldat
moralist : Vorbe§te ce e drept, cu arogantä.

i Des demonei se impreuna.Convorbirea se Incet)...
JAGO (Observându-i).
Iatä... iatä... dä -
cu câtä !
§optesc... InainteazA, hai, deacum ti-e latu 'ntis...

dulce, cum ne'nvins,
Or ce vorbA-a ta e firul cursei mele ce te 'mbie,
! sä nu te mire dac' aceasta fantezie
Te va face sä-ti pierzi spilcuit !
de
Iti 'n mierea de
Pentru ce van, nu mai e nici o 'ndoialä.
Un särut ? s'a pus pecea nu-i ?
ce bine
! tu Cassio sä - pre legea !
(Cassio in vremea asta face semnul indicat de Jago).

Ce ? degetele se apropie de ?
Cum nu-s ele fierul ro§u, scos acum, din spuzä!
Traducere de D. Nanu.
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR 1912
SUNT LACRIMAE RERUM
vieata färä ne seama, se organi-

o vieatä - de multe ori mai durabilä mai
interesantä deck a oamenilor : aceea a lucrurilor.
Mobilele, hainele, uneltele aceste negräitoare ori cum
au ele ce-au o fac parte
dintr'o spetä, se adapteazá unei functiuni se
unel erarhii.
Lucrurile ajung individualitatea Se
cu ca oamenii.
www.dacoromanica.ro
152 ROMANI 1912
pe unele cu timpul le nu te-ai mai

te desparti de ele, sunt altele cari pätrund färä voie
in casä, ti-s antipatice, le simti o mare multumire
päcare suflet, ajungi sä scapi de ele.
Dar chiar cu cele ce-au sä-ti fie dragi, trebuie sä te deprinzi
nouä te de tine pare
cä-ti ceva din personalitatea ta, trebuie oarecare vreme
sä ti-o aservqti, s'o iei cu adevärat stäpânire, s'o
ge§ti, sä te simti ea tu, cel adevärat.
mobilä intratä de curând casä pästreazä un rästimp
ceva din atmosfera magazinului din atitudinea negustorului. Te
uiti la ea cu neincredere ti-e fricä : oare nu te ?
ori unde-o pui, nu-i la locul ei. peretii
ungherele au aerul cä se feresc de ce e intrus.
In schimb ce puternid simpatie ne de
tot ce se vieata noasträ, suflet capätä fiecare
odatá ce 1-am luat cu drag in stäpânire !... Cine n'a simtit
ceasta când a trebuit o veche ori sä se despartä
ce nu mai fi intrebuintatä ?
Ca o dovadä mai mult, iatä ce-mi scrie o prietenä :
cu zi se distramä sufletul nostru, tot ce trece, prin
vieata noasträ pradä, sfâsie, insträinead. Bucäti
se räspândesc largul lumii, se ori se pästreazd, dar zi cu
zi el nemângäiat plânge tot ce-a pierdut.
DintrInsul rupem in scrisoarea pe care o trimetem, In des-
täinuirea pe care o facem, dinteinsul vieatä tuturor
lucrurilor ce ne inconjoarä, când le Insträinäm le pierdem pe
.dânsele, pierdem.
Acuma cred cä-ti explici mania mea de a vechiturile.
Am cutii cu garnituri de cu volane cu panglici, dar
mai ales cu rochii ce nu mai puteau fi transformate in a nu
câtea modä.
Cu mobilele sunt mai pästrätoare. Sunt... dar vai !... Tocmai
am fäcut un sacrilegiu !... Nu mä con§tiinta, nu-mi
sesc astâmpärul, mai mult ca u§urez m'am apucat
scriu tie.
Imi pe care o numeam eu salona§" numai
canapelii ce tihnitä stätea lângä un perete, tovärä§ia
www.dacoromanica.ro
SCRIITOHILOR 1912
unei mesute, a câtorva scaune, vie-o douä-trei tablouri

hate ca amintiri.
Tineam la canapeaua mea ca la o prietenä din

Erá departe, oräsel de provincie, mult de-atunci...
Intr'o ogradä mare, fäcusem pe pämânt o de
cum pe atunci, cu pärul retezat, cu rochita la
nunchi, nu multämire mai mare, decât sä sar
cior mut cu vârful ghetei o petricicd dintr'un patrat altul.
La un moment dat, se deschid in portile lia-
mali cu pestelci de sac pririd sä descarce niste mobile dinteun
le ducá in casa noasträ.
Am alergat eu, sä väz, am stat câtva timp In la
apoi cum toatä lumea se incurcá de mine, am poftitä afarä,
am iesit nepäsätoare, reIncepând cu fericire sä sar pi-
cior sä-mi plimb pietricica.
Au trecut câtiva ani, in cari prea putinä simpatie mä de
onita unde stätea canapeaua cu scaunele ei, ca o clo§cä
A venit o hotärâtoare Aveam de pregätit un con-
curs, desi nu pierdusem cu totul gustul jocului meu favorit.
Un raft cu cárti, o mäsutä au fost instalate aläturi de cana-
pea, la un moment dat, s'a deschis iar eu intram
de mânä ca templu al eruditiei.
Intimitatea mea cu bratele catifelate de atunci a inceput.
Eram subtirid mä pierdeam in fundul canapelii ceteam
glas tare räspicat in de istorie, Inchizând ochii din când
când pentru ca sä väz mai minte grädinile lui Nabucu-
durusur, mumiile din piramide ori pe boul Apis.
Mai târziu, am mostenit canapeaua luat-o cu mine.
Se vede cä nu destul pustiu in casa mea de-a tre-
buit sä mä päräseascä credincioasä tovaräsä, ai
teles cred cä a plecat canapeaua din casa mea.
Demult i se desprinsese un brat cu greu mai potriveam
la : demult un de reumatism ii paralizase picioarele ; de
mult o calvitie o atinsese din in dar toatea astea nu le
bägam in sticlä de cernealä värsatä pe ea a pus
capät ruinii.
In fata dezastrului am Ingälbenit, am cäzut pe un scaun
turi, rämas cu privirea Pe mäsurä ce pata se 'ntindea,
www.dacoromanica.ro
mi se párea cá neagra mânä a mortii care sä

zmulgá un suflet.
o dureroasá agonie, nemai putând am ochii.
Atunci, un glas straniu ca un
ajunge In auz, 'n ceea fi jurat cá-i glasul canapelii:
Se amurgul unei zile de razá se räsfrânse

prizmä de oglindä de lumini spectrale In sa-
lonas, din In Inveselind inflorind cuprinsul de
semi-Intunerec... Tu bratele mele ca o panglicä
moasá a venit de ti-a fruntea raza cu colori... sunt
sapte ani de atunci !... Ca cá-ti
chipul din alba bogata rochie de museliná.
Cu ochi priviai In jos intorceai pe deget galbena
verigä de aur a logodnei.
Parfum de plutia odae, trandafirii amestecau
de clestar, cele colori nenumärate
cordele pretutindeni alergau, se prindeau In rochia ta, In bratele
spetezele mele, s'aninau de lampá sus, se furi§au pe la oglinzi,
apoi la picioarele tale se desfásurau pe covor ca o
punte multicolorä eu ghiceam cá tu vezi In ea puntea care
duce in paradis.
Senine erau visurile, eu läcrámam de duio§ie!...
Ca o cortinä grea vremea s'a läsat pe toate, pe seninul

sufletului au nävälit nourii, fulgere ti-au sägetat
am fost ceasurilor tale amare !...
Pe o zi de iarnä viscoloasá am amândouä
lacrimile iti inghetau pe obraji, zäpada cä ne
vieti odatä erau gata moarä In tine.
De-atunci, toate adäposturile ce le-am mai aflat vremelnice
au fost hursuze stäpânirea mortii...
De-atunci, ca un uragan ce bântue pustiul, desnädejdea ti-a
sufletul.
Greu se lasá intunerecul, de nu lickia o
Adânc gemeai, inpingeai unghiile in catifeaua mea, spor-
nice lacrimile iti curgeau, eu mä frângeam de mila ta.
De suferintele tale am suferit eu, numai suspine lacrimi
am aflat preajmä-mi, doar când când un cântec de durere
izbucni din ta sAngeratä.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL 1912 165
Trist infrigurat era cuibul nostru, zi de zi simtiam

eu sting de jalea voasträ!...
acum mi-a sunat ceasul din
Mor asta nu cine
darul povestirii, spun lacrimile au mai
din ochii suspinele au mai zbuciume pieptul.
Urmeazá ca acum iube§ti florile te trage tot
mai spre lumea vieata-i una pe pámânt,
o floare ori o e§ti tu, simti cá tulpina se frânge,
seva Intreagä.
glasurile urmeazä legea pe care
dicteazá mintea in a noptii, la lumina
generoasâ adeväratá a stelelor
La ultimul cuvânt am tresärit, mi-a inima de fria

§i-am ie§it din odae ...
In amurgul plängátor al zilei de ieri, doi cu pestelei

de sac au pätruns ca pe-un mort au scos
peaua mea.
Ca pe-o au pus-o pe-o au pornit cu ea
pe drrm...
Am urmärit-o dela fereastrá, dar ceata era
nu s'a mai
Un cimitir mi-a apärut lume !... Unde se duceau
câteva pagini din vieata mea?... Ce capitole imi mai pástreazä oare
filele
lar când vine moartea cu adevärat, ce putin ni mai
sä-i däm
spuneam am fäcut un sacrilegiu, am mustrári de
cuget fiinda ori cum e barbar felul de a ne de lucruri.
Abia mi-a venit mai bun lucru e tot
crematoriul... de s'alege pe urma lucrurilor ca pe
urma oamenilor. De aceea, casa mea, voiu fixa In care
ca muzeu vor sta urmele tuturor
lucrurilor ce mi-au tinut o vremelnica mea vieatä!....
Pe multä vreme nemângälatá, a ta etc...
i are dreptate buna mea prietená.
Natalia Negru.
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR 1912
ACTRIT
din ultima care a fost Teatrului National din Bucuresti
ACTUL al
SCENA IV
Lizeta. se merge in fata unei oglinzi pri-
Sunt pregAtitä de lupt?... Da. in fata mesei de
de cot. Eugen mä va crede?
Eugen. (apare prin fund). ziva, Lizeto.
Lizeta. se merge cu Ce
bine pare ai venit.
www.dacoromanica.ro
SOCIETXTII SCRIITORILOR 1912 157
Eugen. M'ai chemat. la ceasornic). Uite-te ce exact sunt :

am venit cu 10 minute mai
Lizeta. multumesc... Aveam mare nevoie sä te
ad mine. lAngi ea). M'ai surprins flagrand delict de
cochetärie... ce când o femeie e cochetä,
ce a fost Nu ? cä trecutul a fost
uitat vrea plad fie
Eugen. cu mirare). Te cunosc prea bine Lizeto, cA
nu dintr'acele femei cari se dintr'o intr'alta.
Lizeta. Când nerecuno§tinta ti-a ea se im-
pietre§te.
Eugen. Nu la ca tine.
Lizeta. toate astea sunt vindecatA... Ulte, odini-
reamintesc pe acela ce'mi fusese amant... Ei
bine, n'ai sA crezi, nu-i ? Nu puteam reamintesc träsurile
fetei lui. Se o ceatä peste memoria mea, chipul
lui sta nedefinit in mijlocul cete... Asta cA
iubesc, el nu (aratA nici ad (aratA capul).
amorului ?... 0 inchipuire, o nerozie... E de ajuns ca o
fi suferit o nemeritatk ca fie cuprinsä mai
de spasmul durerei... iar efectul reactiunei fie uitarea... Uite-te
la el, cum prive§te ochii lui mari mirati, pe
o poftä nebunä sA-i särut... Acum de ce te-am chemat ?
Eugen. Nu... Chiar de fi priceput, rolul ce vo-
dai, durerea ta, dorinta ce o ai de a te
Te-am Lizeto, ca iubirea mea fie tulburatä, de vre-o
patimä degradatoare... Nu merit sA fiu räsplatit In chip.
Lizeta. (SculAndu-se). Copil ce e§ti!... cA
(Merge la cA se
Eugen. (DupA o pauzi). Lizeto, adevArat, pe mine?
Lizeta. pe tine?... Nu. (Merge de in lui
in picioare, ambele pe lui Eugen). spun drept,
Eugen? m'am säturat de vieata asta de care ride lumea.
Voesc fiu eu la träesc sA despAgubesc de vieata
mea din trecut.
Eugen. m'ai ales pe mine pentru asta?
Lizeta. Nu m'ai tu pasiune? am gäsesc
eu, un amant sincer, mai iubitor, mai pasionat ca tine? (Devine
insinuantd. lAngA el, capul de In bratele tale
gAsi uitarea trecutului, fericirea... am fiu a ta,
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCRIITORILOR ROMÂNI 1912
vei vol tu, ziva te vei tu de

mine... 'mi vei spune: Destul, e destul
Eugen. ca o dragoste nu, nu vei
auzi din gura mea un cuvânt. Te voiu iubl vei vol
tu... vei fi a mea o
Lizeta. (Privindu-I drept in cu capul tot pe pleptul lui
Nu nimic... nu-mi face unei dragoste
§it... (Inchide ochil). la fel, ca cum eternitatea
ne-ar fi fost la Vieata... e o clipA... Amorul tine doar
o din acea nu mai vorbim din basme, din lu-
mea visurilor. (LuAndu-i capul iube§ti?...
a ?... a ta?.
Eugen.-*i-ti voiu voiu face Lizeta de
altá Te iubi... a§ cum se cuvine.
Lizeta. (Se scoali) cum mi se cuvine? Dar bine, Eugen,
tu-mi din piese... cum mi se cuvine?... ce am
fost amanta unuia au atâti alti la mine? nu... voesc
un amor pasionat, buzele se lipesc fiori
fiinti, deodatA... Nu ce va fi voesc
mA in brate, cu ce voiu simtl cA mi se
oasele... ne vom desmeteci vom de
pasiunei, ne vom poate, sA ne vieata pe
baze mai trainice. (RAzAnd nebuneste). N'ai vol, poate, sA mA aduci
la ofiterul stArei civile? (Se trece la extremitatea
provocitoare. lui trage de ureche). ce !
Eugen. De ce 'mi idolul?.., de ce 'mi ri-

sipe§ti idealul? VirtuoasA celalt, de ce schimbarea asta tine?
SA ti-o spun : Voe§ti ascunzi durerea sub unei
a simturilor,-care bine.
Lizeta.-Nu mA crezi? Copil ce e§ti !...
Eugen.-Nu te cred... Nu te cred, eu cunosc pe Li-
zeta aceea al izvorea din adancimea Intelepciunei, pe
Lizeta aceea care o dragoste din
Lizeta aceea nu s'a putut de dintr'o zi
Lizeta ! d-le actor, mA sperii talentul d-tale.

(RAzind). idolul, domnul meu, va fe-
meea toate patimele ei (Aparte). nu mai vine (Tare). Aide, co-
pilule de ani intregi acest moment
www.dacoromanica.ro
1912 159
imi faci pe moralistu... Vrei bem un pahar de ?...

Vrei ?... Dar vorbe§te odatä !
Eugen.-Fie.
Lizeta.-Bine ti s'a dezlegat limba... Visul spumos te va
va ultimul scrupul. ! Eugen, nu
§tii de mari ne face sacrificiul, cum ne ne
deasupra mizeriilor aceste tinAndu-1 de ambele
Eugen. (Nedumerit) Nu
Lizeta. Vreau zic... n'ai
regreti sacrificiul din trecut. (Anicutel care Anicuto, fetito,
de bArbie) ne aduci §ampanie. Am beau cu noul
pe Eugen.
(Cu Lizeto!
Lizeta. - Da cu noul Ce te uiti la mine ?...
nu crezi ?... (Merge repede la Eugen, cuprinde bratele
'I E al meu nimeni nu va lua... Pe el, ucid...
acum, du-te de 'mi §ampanie, repede.
(Aparte) Ce o fi (ese)
Eugen.- Este, dar, Lizeto ?... nu
?...
Lizeta. S'a dus piedica care ne nu
te iubeam, fi aruncat de ?... spune.
(ii
Lizeta. Nu ad, pe buze. la de se indelung).
(Apare, o de IncremenitA).
Lizeta. o vede pozitie). Ce ai
? ! ! ! ! Ai fost la
logodnei noastre... pahare.
Eugen. Tine. (Il un
Lizeta. - Du-te Anicuto. (Anicuta ese). Pentru dragostea
(Clocneste; beau.) Tot, sA-1 bei tot, Eugen... Vezi ? eu
1-am tot. ($ade In fata mesel unde e Eugen picioare fata
Lizetei)
Eugen. indelung). Mi se pare cA e un vis.
Lizeta. - De ce ?... nu-ti datoram iubirea mea?... Spune, de
iube§ti ?... de suferi ?
Eugen. - 0 am spus-o... tu n'ai ghicit chinurile
mele?... nu mi-ai spus-o ?
www.dacoromanica.ro
16 ALMANAHOL BCRIITORILOR ROMANI 1912
Lizeta. ce se petrecepe
Da, da...
Eugen. - Ce ?
Lizeta. d Nimic... E curios, un singur pahar m'a
ametit... Mai toarng-mi.
-
Lizeta - Din potrivg... (Pe Eugen ea merge
fiinda se zgomotul trAsuri. Aparte) Nu-i el.
Eugen. - Lizeto, pari
Lizeta. - Eu ? te bem. paharul). ce bine 'mi
face. (Merge de pe canapea, de speteaza canapelei in depArtare).
Eugen.-Te simti acest thnp, se aude din depArtere
motul automobil care se apropie).
Lizeta.- (Merge la se Cu El e... vine... (Se
- (0 sustine). Vezi ? ti-e räu.
Lizeta Din simt de sunt
de fericitg... Vino, vino ad, mine. pe canapes
el).
Even (care ea, o cuprinde in brate). faci atât de fericit.
Te voi iubl, Lizeto, o intreagg. Vei fi a mea lacrima
rerei nu va ochi frumo§i. ochii. Automobilu)
s'a oprit.
Lizeta (Cu in darsilindu-se Nu ochii...
se zice nu-i mai vezi... Buzele... gura ta... lipe§te buzele
tale de ale mele fie patimei de o fie a amorului
curat de o vieatg... cu pasiune pe amanta sau pe sotia ta.
(Cu Pasiune). Lizeto, te ador.
Lizeta.- Buzele tale, iti (El o cupnnde brate o
pe Lizeta se din fund, in asteptare, La
derea lui Ernest, ea un tip& de teroare durere, pe
perindu-si
Emil Nicolau.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL 1912 161
ISPITA
Tu dor ce'n
chemi de des,
De vii cine
In mi te-a trimes ?
- De nu m'ai cere
Eu vin,
nu m'aude
De care sunt
11
www.dacoromanica.ro
162 ALMANAHTIL SCRIITORILOR 1912
- Eu nu mai de'n
Vii singur ori te chem,
Dar simt voe
bucur
- Te riAdejdea
nu te temi de
Ci poate
Prea marele noroc.
-
Ce-mi dai
de in tine
ce-ai sä-mi ceri ?
- dau un veac de vieatä
dau un veac de vieatä

In care-ai
Minuni ce nu'ndräznit-ai
Mäcar le
$i'n schimb cer ce

Ar sä-mi ceri; -
uiti din vieatd-ti
ziva cea de eri,
nu mai nimica
Din tot ce-ai fost träit,
numai vine
Norocul negräit.
- Primesc de-acurna,
ce noroc, sä pot
De tot ce suferit-am
Sä-mi uit de tot... de tot...
- Ca sä ajungi tintä
www.dacoromanica.ro
Sunt drumuri ce le
Dar trebuie sä-ti fie
De dor pustii ; -
Ci-ti vei ochii
Si bine-ai te'ncrezi,
nu-i ertat o clipä
vrei sä vezi.
Doar asta-i incercarea

Si-apoi in veci de veci
Nu le-ai mai cunoa§te
De-o fi sä le mai treci.
si-acum inchideti ochii
hai la drum
Mä duc, dar uite, nu
Ce jale m'a cuprins...
Nu'ncape jale'n drumul
Eternului noroc,
Vezi nu uitä ochii
N'ai sä-i deschizi de
*
Sunt cäi piezi§e
si'n mijloc drumul drept,
Tu, dor mä'nvatä
Pe care sä má'ndrept?
- Pe drumul din
Spre mergi intins.
- Pe drumul drept odatá
mi s'a stins
- Atunci pe din dreapta.
www.dacoromanica.ro
164 LMANAHUL SCRIITORILOR 1912
- Nu, dorule, nu merg,

Sunt urme dragi pe care
nu le
- Când tinta e aceea§i,
drumurile-s trei,
Nu-i greu, - pe din stânga
Pornqte-o vrei.
- Pe drumul din stânga?

Nu, dorule
E-o cruce'n fata
Nu pot nu mä'nchin...
E-o cruce'n fata
Nu pot nu plec,
n'am pot in preajmä-i
Cu ochii orbi tree...
a pierit ispita
ai pe
Biet suflet ce pornise§i
Spre noroc.
crucea in preajma
N'ai vrut treci sträin
E amintirea
Celui mai mare chin...
Elena Farago.
www.dacoromanica.ro
LMANAHUL SCRIITORILOR 1911
RONDEL D-soarei Arethia A.

Pentru din barbie
ideal de dulci
Ispita unei
Mi-a o poezie!
Cine n'ar da o
tezaurul din
Pentru gropita din barbie
Cuib ideal de
-i Arethie,
sunt ghicilori, --
Cu toate mutele-ti
Posteritatea te
gropita din
Cincinat Pavelescu.
www.dacoromanica.ro
RONDEL
De cu
cu ochii
spune unde
lubirea 'n rochea ei cernita

Ca umbra trece pe sub
De dor cu
morti!
Si peste groapa pustiitä
Un trandafir la
floarea
Parca pe cei
De dor
Cincinat
RONDELUL OCHILOR ALBASTRI

(Inteo excursie)
am cules aceste
senine,
peste negrile ruine
picau lumini de zori.
i cum pe
senin pe cer 'n mine,
am cules aceste
senine.
Ca niste ochi ispititori
Din umbra spre mine
de fiori,
i-atunci de ce la tine
am cules aceste
Cincinat Pavelescu.
Sinaia. 1911.
www.dacoromanica.ro
Te uiti la catul de sus, scrânte§ti ceafa, sä
pe depe schelä. Cum au läsat de lucru, s'au dus
numai el a mai rämas sus drege ceva: pune coarda
la o Dar nici bine sä o dreagä trebuie s'o lase,
de o zmulge pripit fuge cu ea jos,
s'a§eazä lângä un morman de nisip, alti
greu, trage cu
Sunt trei cu totul. Frati tot unul nici
nu seamänä cu mare, - deocamdatä, viorei -
ca de vre-o ani, e frac a drui trece
genunchi, pe restul se pe jos ca o
Eleganta hainä a scutit pe acest de restúl de
vine direct pe piele tine de
veste de tot, chiar de ghete. Ca sA fie lege elegant de tots
fracul este deschis in fatä pe are räsfrânte
la coate.
lung ochii negri, vioi, un cu
complecteazä arätarea artistului acesta, care strâmbAnd din
din obraz, cautA sA o arie vioarei hodorogite.
este ca de 5 e ceva ingrijit: e
cat direct pe piele cu o veste, care ajunge la genunchi, vesta e
Incheiatä nasturi, pe lAngA aceasta, picioarele d-sale surit
vArAte ghete largi, anume ca intre deodatä
ele. Ghetele vin acestui artist ceva mai jos de genunchi
au urechile scoase afará, ciulite, parc'ar ascultâ ele la
cântec. Dar mai cascä fiecare o gurA enormä
parc'ar la micul iar prin rupturile astea se vád dege-
tele Mezinului pe cAnd
www.dacoromanica.ro
sprâncenele ridicate, gura de incordarea atentiei,

sä apuce el vioara.
mai mic tot fie de trei : dar in schimb ce filosof,
ce maturitate, ce
Voinicul pe grämada de nisip foarte ocupat ; d-sa este
cu un joben, care e pe ii vine la nas. In
piciorul drept d-sa are un ciorap, dar din cauza curei lui
ciorapul n'are nici cálcâi nu Restul costumului
este poate mai costum al lui Adam ce s'a väzut
vreodatä. Pe dungi de var, pe pulpe ceva noroi, pe piept
ceva nisip gräsime, la gât o cravatä veche,
dau o extrem de impozantd acestui tânär gomos.
Domnul e ocupat afacere gravä : trage dintr'un muc de
tigarä stins, dar trage serios, trec näd,i§elile, in acela§i
timp degetele nu le de scrumul rece.
Totu§i, ocupat cu tigara, la cântecul celui
mare.
Deodatä, se apuce vioara, mare fe-
repede dar väzând cä i s'a smuls vioara strigä
gura :
- Tata m000!"
Mezinul fuge cu vioara - pe când cel mare se täväle§te
fracul pe jos, plângând, - rdpitorul instrumentului trage cu
din toatä peste coarde.
S'aude glasul de sus:
- Da-i dibla m000! !"
Cel mare se scoalä din nisip fiinda se sustinut de
tatäl säu, inainteazä spre vioarä. terminä aria §1 apol
tinde scripca zicând:
- Uite vázu§i m000? !"
mare o trece mâneca peste - mai
mult de - apoi trage pe coarde.
Dar celälalt, Mezinul, se zvarcoleascá
lui mari par'd ar fi apucat din iele : deodatä strigá indignat:
- Häpäi, nu-i ! Nu
Posesorul vioarei, ridicá un picior ca sä-§i tinä
fratele la E o la care d'al treilea - cu
mucul ridicânduli jobenul c'un deget ca sä poatá vedea,
- prive§te foarte interesat.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCRHTORILOR 1912 169
Mezinul are o inspiratie: päräse§te lupta dreaptá recurge

la s'apleack o mânä de nisip o azvârle In ochii
vioarei a väzut mi§carea, a ghicit
ochii, a cäscat gura strigand:
- Tatä m000
Dar pumnul de nisip i-a umplut gura, obrazul ochii. Färä
sä mai parlamenteze, mare scuipg, pune vioara jos, se repede
la Mezin, de pär, §'amândoi se rostogolesc In nisip
colindu-se ca
Tämbäläu sunt ca de purcei junghiati. pe când
de sus restabileascA statu quo ante bellum"
Prâslea leapädä pune pe fuge ea,
In partea a grämezei de nisip o scârtAie din
toatä strâmbAnd obrazul, scotând limba din de un cot.
Cum vede pe sosind, capul pe
fericit cä a pus el mâna pe ea, strigä, glasul
lui pitigAiat, de sub joben :
- Di ghioara taticule..."
Vasile Pop.
www.dacoromanica.ro
170 ALMANAHUL 1912
MEDALIONUL
Pe balustrada pridvorului ce da sprijinindu-se

In coate, bratele albe, z5pezii ca ale statui antice,
catä o zäream in zi, pe Inserate, cu privirea spre
fundul stajuite de un de plopi.
Sträbätând aleea arcuitä ce trecea pe sub cerdacul ei, o
presimteam de departe, aream albul fäpturei ei diafane
du-se fantastic prin verde al ramurilor, gândul
vedeniei acestea, a mintea, umplandu-mi
sufletul de bucurie.
pe cineva. Poate nici nu se la
nimeni. Atât stätea de neclipind nici din
pele catifelate de gene ce dädeau o adâncime de
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL 1912 171
ochilor care se resfrAngea pard mis-

terul parcului dela picioarele ei.
Incremenitä ca o soclul ei-de
multe ori m'a o fApturA vie, sau nu-
mai o scornire a inchipuirei mele chinuite de perfectiile lumei de
altA datA. La sporirea acestui nenorocit ce trebuia sA
stApâneascA din ce ce mai mult, proportiile disperante
ale unei obsesiuni, la märirea i a chinului acesta nespus
se adause täcerea mortalA, neIntreruptä care casa cu
vechile cerdacuri mister.
Par'd nu stätea nimeni ea. i de cine când
nu mai cAlcase picior de prin curtea pietruitä, cu
de buruene, al cAror miros te fäcea sA descoperi
ici colo gu§teri in bunA pace.
Gratiile portilor grele ruginite nu se mai
clintise din o adeväratä spaimä mA cuprinse
când, uitându-mä cu luare aminte, zärii dreptul gArliciului piv-
nitei o pereche de papuci de lemn, a§teptând sA iasä cineva de
sub boltile vechei case pAräsite.
»Dar visul de frumusete cu care mA ispitea fiece
casa din grädinei, fiorul de fericire ce mA petrecea
de sus jos când silueta albA Mind o de
fundul sufletului meu, tot ce mi se nedeslusit se
Am rAmas seara aceea de Mai, eu

prins de un fel de letargie de marmurk am Incremenit de
un copac sub cerdacul fermecat.
Si privirea tristk mai tot ce-i
trist pe lume, privirea catifelatA se apleck privirea,
o apoi oglindindu-se lncredere
ochii mei ca adâncul unei ape fund.
Cat vom fi stat nu Când mi-am venit In fire, de
ce mi-am dat seama a Intunericul margini In care
mA afundasem, fArA sA simt disparitia visiunei mele de
aveam ochilor, ii privirea Intuneric, mistuin-
du-mi ochii, arzandu-mi sufletul, silindu-mA sA umblu cu ochii
o
mai putut de vraja ochilor aceia. Am rAmas
robit focului nimicitor ce suflet, tot ce-am fAcut
sA scap a fost zadarnic.
www.dacoromanica.ro
172 ALNANHuL ROMÂNI 1912
Somnul nu mi s'a lipit de ochi trei nopti in

du-mi mereu neclintiti, vie, ca o statuie frumusetea
seam5n pe care o iubeam, o idolatrizam ca un
A patra sear5, räpus de friguri, aiurind, m'am dus s'o
simteam un fir de peste
nirea parcului, silindu-mä sä ies din ca un lunatic,
dau seama de ce fac s'o pornesc spre ea, impins de o putere
nu puteam supun.
Era acolo, sus, neclintitA ca albul marmorean al divinei
ei cum m'a zárit mi-a fácut un semn, apropii.
am ajuns sub cerdac cu ochii de ochii ei
ritori, de un foc ce-mi ardea sufletul, de bucurie
de o nelini§te, am stat locului s'a aplecat putin
peste cerdac Vino de mai repede"...
Si nu mai ce a spus de a-mi un
giuvaer de aur ce prin aer, la picioare in
In care pierea ea din cerdac.
Am ridicat din nisip medalionul pe care-I la acest
medalion de aur din care chipul ei de
contenit de atunci, trist, indurerat nu m'am dus s'o scap, s'o
liberez dintr'o in care trebuia
Insä o am aici vie, perfectä, neschimbatA ca
meu de pe care nu-1 mai poate nici un muritor.
Si o iubesc mai mult ca atunci nu ce-i
rerea pe lume, iar chipul ei imi potole§te zbuciumul mintei
adoarme patimi".
Nebunul cu fata estaticA, cu ochii mAriti peste

hi gol, se la micul medalion deschis.
nebunul cu ochii de copil cu argintate ne infiorA
cu povestea lui.
dintre noi, mai curios, se apropie de el voi se
uite peste umär la medalion, simtl ascunse medalionu
in dupA
Un medic ne :
nu se vede nimic, n'are nici un portret acolo,
numai o bucatä de albA ca la care se i se
pare cA ceeace nimeni nu poate nici intelege
N. Pora.
www.dacoromanica.ro
SOCIETITII SCRIITORILOR 1912 173
SCRISOARE
tu ce un curat ? ai 1-ai
mai mult, mult mai mult dedt azi-§i mai Dar tu nu
de sufletul täu nu s'a ocupat nimeni: toti ti-au
numai exteriorul de femee frumoasä, ceeace
au Nimeni nu s'a trudit sä gäseascä ceeace tiebuie
tat. Ca cum nici n'ai fi avut inimä! Socote§te bine vezi ce
neinsemnatä deosebire au fäcut oamenii aceea tine oricare
din obiectele ce le folosesc zilnic. atâta vreme
distinctiunea ta vor atrage luarea aminte a tutulor, timp
trecerea ta ar parfum Imbätätor ne inspirä dorinte
de tot felul, vreme vei ceeace---vai va
pierzi mai de grabä sau mai de sigur nu vei
pricepe ce un neIntinat.
www.dacoromanica.ro
174 SCRIITOIIILOR 1912
Vezi tu: ar fi cineva, fi

prin de noroaie fi tävälit straele lui
a colt de suflet un ales, singur dar
curat de tot, o mai de un refugiu
pentru clipele de durere.
Poate tu, când nu vei mai fi tânärä-vezi mä feresc
de acela uricios, ce-mi vine sub condei-când anii
nemultumirile vor pulbere de argint párul bogat,
când vremea va urmele pe obrajii catifelati pe cari
i-au mângäiat atâtea buze, când in urma ta nu va mai suspina
nimeni-nici chiar aceia cari o fac din obicei-când vei trece prin
lume ca prin pustiu, nici prietenii nu vor mai sa-ti
la ureche sau gura mare complimente obraznice,
abia atunci poate vei tu comoara
aceasta care se gândul neintinat, singurä
Imprejurare putin, ai fi putut rea, brutalä sau
necinstitä n'ai
de mare te simti ochii poti zici :
- N'aveam intind mâna fi fericit : un
ar fi stea la eu peste
durerea mea-n'am
din de uneltiri, din toate momentele
trAite, cine acesta nobil nu este cel
luminos.
Eu te cunosc bine, frumoas-o: ai multe fapte de
tinut minte; scrisori albastre parfumate ; fotografii pitite
pe unde pop; cuvinte ametitoare in urechii sufletului ;
chiar unele urme discrete, §entulete mititele, imprimate
pada corpului nu de vre-un animal, ci de dintii adorabililor in
se apropie de bestie... dar pe toate le vei uitá
toate te vor rece vreme, ca cum nu le-ai fi
nu fi auzit, nu le-ai fi simtit niciodata.
acesta curat care te de mine,
acesta curat care nu te de mine, va fi candela
va vietii
Const.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHOL SOCIRTITII SCRIITORILOR 1912
MÄRTURISIRE *)
Doamnei Fanny R...

... Multi cred se : Iatá mea! Vi-o
dau... n'am nevoe de dânsa... Mie nu mi-e de chinurile
mie nu-mi de tremurkile infrigurate ale iubirii! De-un
singur lucru feresc: sä nu fiu banal ! sufár
din dinti, pärul sä adorm
genele muiate lacrimi ! Astfel, cel putin, träesc,
telege, poate, ce insemneazä a iubl... Dar zilele trec, ve§nic ace-
searbäde plictisitoare, viata mea se scurge ca
viata unei netrebnice... Eu nu pot o iubire ; eu nu
pot iubiri. lubirile acestea räsar repede,
Din volumul care va apare in curând.
www.dacoromanica.ro
176 ROMÂNI 1912
o apoi pier, dispar pentru totdeauna, par'c'ar fost ni§te

visuri pe cari le uiti ce te-ai desteptat din
eu credeam nu pot eu inchipuiam
!
vina nu este mine ci in ele, femeile cari nu sA fie

iubite !...
AstAzi cA iubirea este pentru
umili, cA nu vor puteâ iubi
cA nu au de ei nu vreau sA cu-
mereu, sA ; cred, in
ei cA In lubire
succesul e tot. Dorintele poate se vor poftele poate
vor fi multumite, da... dar, vai, iubirea n'au s'o
viata
CAci iubirea cere supunere, o supunere ca credinta.
In iubire n'ai sA convins niciodatA, n'ai sA probe niciodatA,
n'ai sA doresti sA cauti succese niciodatä. Tot ce nu e supunere
devotament nu e iubire.
Trebuie sA trebuie suferi trebuie sA pri-
ca inima ta stare a primi iubirea.
fie
ambitiosi, mândri, obraznici nerecunoscAtori nu pot
ce este iubirea, mai multi dintre noi la
de cincizeci de sA intelegem atunci când
e prea
Pe mine viata m'a frAmântat, m'a umilit mi-a mulcomit
glasul. am ajuns sA nu mai spun ele nu sA
lubite, ci sA strig pretutindeni : sA iubesc am
a plânge, a suspinä a mA !
eu sA nu iubesc, sA fiu
ambitios, cuceritor.,. Dintr'asta se vede cA sunt
DacA din syrinx duce

datA in de lunA, unde IncA nu s'a incuibat
omeneascA - la ureche cântecul celor iu-
biti. Atunci, poate, ai pricepe tu cA iubirea nu ceeace
lumea nume§te a fi iubit.
Te iubesc mA iubesti : acesta e un schimb, dar nu
e iubire. Te iubesc te iubesc, si nimic mai mult ; te iu-
besc numai te iubesc : aci iubirea. multumesc
din suflet cA te iubesc: acesta e cântecul iubirii.
Omul nu zice : te iubesc
www.dacoromanica.ro
te iubesc pentrud bunä. Omul zice : te iu-

besc cu toate oache§ä, cu toate bunä, te-a§i iubl
chiar ai fi sau dacä ai fi rea.
Poezia, zic unii, a fal§ificat iubirea. Poezia a fäcut cântece,

statui, versuri din sentimentul simplu firesc ce a fost
oarä iubirea, a fäcut nebuni din oamenii cari, dealmintrelea,
rau cam Inclinati spre nebunie, a din oamenii cari
atunci erau Infometati.
Eu zic nu existä poet, muzicant, pictor sau sculptor
mai mare ca un Indrägostit. Pentru ca artistul sä poezia
cea mare a suferintei trebue, mai sä fi fost Ingrägostit.
Nu poetii au iubirea, ci iubirea au fäcut pe poeti ! lar eu,
care citesc bucuros stele fac o pläcere a a§terne pe
hârtie slovä slod, pot jur slovele noastre umile
sunt scrise toate tainele de amor ale cerului instelat. Cäci cel ce
pricepe viata stelelor, pricepe iubirea oamenilor!
nu cunoa§te cuvintele credincios necredincios.

Iube§ti pe altul, va zicä eu nu te iubesc : acesta nu e
cântecul iubirii. Omul nu zice niciodatä : m'ai
lubirea cere socotealä de särutärile ce ai dat sau nu ai
dat altora. lubirea nu-ti trecutul cerceteazä
prezentul. Viitorul este nädejdea ; viitorul este egoismul ei.
dejdea cea desnAdäjduitä, mângäierea cea nemângAiatä sunt balsa-
mul ei care e tot de dulce ca suferinta, ca iubirea.
suferi, : troita iubirii.
Särutdrile setea, dar lacrimile trezesc suflet
doruri mari, istovitoare pe cari nu ti le pot säru-
Wile. Din ochi picurä lacrimile, izvorul cel ve§nic al iubirii ; din
iubire cântecul, poezia, frumosul, izvorul cel ve§nic al la-
crimilor.
bobitä de lacrimä ce tremurä sfioasä pe geana iubitei e o
mai mare mai pretioad
rile tuturor femeilor din lume...
vanitas, vanitatum vanitas ! - zice profetul.

Toate suferintele sunt !- un glas din
12
www.dacoromanica.ro
lacrimi, iubire : toate sunt de§ertäciuni mari, nimi-

curi de durere...
totu§i, pentru aceste nimicuri de§arte, pentru aceste de§er-
táciuni nepätrunse fi stare dau tot ce am mai
scump pe lume, fi stare sä-mi dau vieata...
Nu e bine ceeace fac sau e räu, dar simt cä, din-
tre toate de§ertäciunile lume§ti am ales pe cea mai frumoasä, care
e cea mai frumoasä, e cea mai de§artä dintre toate...
L. Rebreanu.
www.dacoromanica.ro
ALMANAIIUL SOCIETATII SCRIITORILOR ROMANI 1912 179
SONET
Un ceas, departe, miezul bate ;

ecoul cum 'ncetul moare...
In lume-acum e mare sárbátoare:
Un an s'a dus, altu 'n rázbate.
Uitat, trista mea singurdtate,

Aud uralele triumfdtoare,
A Reveillon-uluiR solemnitate.
www.dacoromanica.ro
180 ALMANAHUL SOCIRTZTII SCRITTORILOR 1912
cum i se cuvine;
Sus cupele toate !
Sd ante 'ntruna muzica !
de-oparte-a grijilor robie,

nebuni de veselie, -
a mai trecut un an din
Radu D. Rosettf.
www.dacoromanica.ro
1912 181
CA
Ne iubim
Nu ni-am spus-o mare
prin lume trecem
Co ascunsa
Ca doi ce noapte
un bogat tezaur
se tem sd se
Ca aur,
Ci-1 ascund de teama
Intr'o de
i trec luni ei comoara
Tot n'au
www.dacoromanica.ro
Ca ei noi pe
tim o floare
Sub a inimei
Floare din
ca
De priviri bdnuitoare
Ne ca doi
Si-ocolim ascunsa floare.
G. Rotia.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL ROMANI 183
IN SATUL SARICHIOI
(FRAGMENT)
Sarichioi, cea mai intinsä a§ezare a Lipovenilor din Tulcea,

pe o ling, spre apa Razelmului, nenumäratele
acoperi§uri de stuh. Lacul färä hotar, departe, spre Mare,
räsárit, jucânduli apele tremurând in el luminile cele din urmä
ale asfintitului.
la pas care se deoparte de
alta a drumului, o bucatä bunä, de intrarea satului ;
potele cailor dela träsurä sunau u§or. Femei multe se intorceau
dela lucru, pe marginea §antului, Imbräcate cu fuste
Dinteo de impresii din Delta
www.dacoromanica.ro
184 BCBIITORILOR 1912
broboade viu colorate ; ele copii lepäiau märunt prin

cu picioarele desculte umblau numai cämä§uici ro§ii,
cu de ; indreptau
spre noi ochii de supt de pär plävan. vii vii
se urmau ; paznic cu mare, se
spre un foi§or de pazä, ridicat pe furci
Ispas, vizitiul nostru, Incep a vorbi :
toate acestea, zise el, numai femeile lucreazä.
umblä cu pe Razelm ies la Marea, femeile
muncesc jumätate de an färä Intrerupere.
- In adevär, räspunse unul dintre noi, väd cA in sat inträ
numai femei.
- Femei, vorba vine, observA neica Ispas; mai bine am
zice roabe".
Ispas are dreptate. Cele mai dintre care umblau
pe marginea mai ni§te arätäri sex,
ofilite, triste, zdrobite de obosealä, cu picioarele diforme,
cu ochii
A§a-s femeile Lipovenilor, iar Ispas;
vai de ! Nu m'a§i insura niciodatä sat lipovenesc:
nici fete, nici mueri frumoase nu
Vizitiul nostru privi cu spre sexul frumos al Sarichio-
iului, la marginea drumului. pe o femee.
Ascultä, Palaghie, bärbatu-täu e la ori la ?"
Femeia spre el ochi expresie. Nu nu
räspunse.
mormäl Ispas, cum nu s'a Dumnezeu de voi,
vA scuteascä de ! - Viile acestea, vorbi el
spre noi, nu le au de mult Lipovenii. Este o poveste care spune
pe furtunä, pe marea o corabie .
povenii, la Portitä, unde Razelmul Marea, stäteau la

Erau ca lupii cari adulmed vifornitä. Apoi au descArcat ei
rabia adus la mal de vite tocmai din
lieneascA... de-atunci ei vii, de-atunci a pornit
muerilor
Ispas vorbea amänunte despre cel
care a dus pe päscäri ca la o prädäciune, furtuna
In sat. verii sunt lungi, nu se
intunecase. In lumina ro§ie, un lucru de mirare ne atrase
www.dacoromanica.ro
aminte : un de case se la margina satului ; case goale

u§i, färä ferestre, pornite spre risipire. Ispas se ne
spue acelea sunt case lipovene§ti; locuitorii au
satul, s'au dus, locul nu s'a mai a§ezat nimeni, cei
du§i au läsat blestem pe urma
Dar din ce pricinä s'au ?
- Asta nu pot s'o Eu cred de asta are
mai bine domnul primar..."
Cu codiri§ca pe drum : un voinic
strae nemte§ti, spre noi. primarul ;
fusese vestit prin telefon de sosirea noasträ.
Se ne salutä cu plecAciune. Ispas
Domnul primar spuse numele : Niculescu. Ne o
mare asprA. Ne pe cu ochi mici veseli. Pe fata
lui rumenitä de un mare, un zâmbet prietinesc.
Ati venit vedeti satul nostru ? ne el. lack
noi...
Domnul primar din cap cu tristete cu resemnare. Apoi
cA ne interesAm de casele pustii, capul a
ca cum de povesteascd o
Aha! uitati la casele astea pustii ? el. au stat
tot Lipoveni. Erau multi, dintre cei mai mai habotnici.
Când a intrat administratia noasträ in sate, a venit cu slujba§i,
cu cu registrele civile cu
cea habotnicii s'au späimantat s'au burzuluit. Ce este ? ce
numärätoare? ce condici? - Se uitau unii la altii speriati, se sfä-
tuiau tainä ziceau se apropie lumii unii,
frico§ati, s'au ridicat cu cu cu purcel pribegit.
S'au dus nu se unde. Poate s'au ascuns trestii, pe DunA-
rea veche. Acolo nu mai poate nimeni de träesc ca
baticii. Ori poate s'au dus Sibiria, unde s'aude cA le dA
mult. Cine poate ? ! cu
domnul Niculescu. Ne zilele cu ei.
Vai de capul nostru! Vai de viata noasträ ! Dumneavoasträ, acolo
in tarA, cA träiti, - da noi.,."
Domnul primar un gest cu pe mustatä
§'av o räsfrangere dureroasä de buze.
Apoi porniräm pe ulitele largi curate ale satului. Domnul
primar priveâ cu mândrie asprime la supu§ii pe care
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL SCRIITORILOR ROMANI 1912
din ochi la plecAciunile ne pe

In adevär admiram atitudinea lui regeasd.
Ad, ne el, un primar are putere mare. La urma
urmei, trebue sä respectat, ne el tainic, trebue sä ai pres-
tigiu... Nu-i
Dar domnul primar prea vesel cu prea
prietenie. Se cA malul lacului e un tärm
de podgorii.
Cercetaram pe dinafarä una din bisericile mare o
catedralä de ora§, vopsitä in toate curcubeului, dar mai
ales de albastru. Sfintii aveau Man, bärbi mari nasuri
de o trandafirie, coloare pe care o pro-
babil cu vremea functionarilor statului,
telegeam privind la tovarA§ul nostru.
In bisericä cu greu pätrunzi, zise primarele din cap.
E Ei zic cA noi suntem
Ceea ce zic Lipovenii despre noi pe domnul Nicu-
lescu sA iar, cu obrazul incretit cu mid ca ni§te puncte.
Trecuräm apoi pe multe mari, ca
cetätui.
Numai la ulitä, primAria
lämurl domnul primar Dimitrie Niculescu.
sat ce se bine, apoi
un popas mic la acolo un blajin
destul de plictisit de lui. E greu, domnule, sA
ani ani de pe oamenii care se multämesc
numai lipovene§te..." ne el cu voce inceatä. in jurul lui
jurul nostru se repede ascutit o femeiu§d
care nevasta Invätätorului, nu pärea
de plictisitä. Ba prea mult - ca o
Grecoaicä unele sunete De tinti" con-
ducAtoarea grädinei de copii din pe
puii de lipoveni. de cA nu se poate duce mai
des la Tulcea la unde are o multime de rude de fami-
lie bunä!
Am rude bune nobile, spunea dumneaei zambindu-ne
dulce privindu-ne pe subt sprancene cu ni§te ochi de
Foarte rar putem noi ie§1 la lume din sAlbaticeN.
Domnul primar o pri-
gol.
www.dacoromanica.ro
ROMANI 1912 187
Aid baluri n'avem, sindrofii alte petreceri, concerte

teatru n'avem... c'o voce tânguitoare invAtátoarea. !
eram la Galati !"

In exclamatia aceasta un mare dureros.
torul privi nedumerit sotia. Domnul Niculescu
c'un deget nasul, apoi para o
incep a macaturile horbotele de pe divanuri, cutiutele
sticlutele asezate pe dinaintea oglinzii, portretele Regelui
tarului, sangeroase cromolitografii lupte Greci
Turd-in care toti pägânii fugeau ori cädeau
Grecii biruiau, frumosi falnici.
nu de ce, pe cadâna noasträ mai ve-
mai gratioasä, domnul primar a c'un de
räutate ori durere neexplicabilä, ne sä ne plimbarea.
»Ca sä mai vedeti satul, zise el, inträm gospo-
Pânä la poartá, ne vorba subtire a femeei märunte

cu rude nobile la Tulcea la Galati ; ce trecuräm iar pe
ulitele satului, ne impresurä umbra. Garduri mari, porti
Lumini strecurau raze lungi prin ferestre dosite.
Stele clipeau in tot satul ; unele se räsfrângeau apa
neagrä a lacului, vale...
Sadoveanu.
www.dacoromanica.ro
190 ALMANAHOL 1912
JUDECATÁ
PRELIMINÄRILE
Curtea se constituise.
Judecatorii, Ministerul public, Juratii, Apärarea, putinul pu-
blic din salä, ascultau rechizitorul pe care grefierul. ce-
de repede, numai uneori se auzeau unele vorbe :...
acuzatul... omor...
Acuzatul picioare, soldati cu baioneta la
Când a introdus in salä, rar, cu fruntea sus.
o privire spre judecätori veni o ametealä parcä. Cu dosul
fruntea de odatá, pe
ochii spre báncile din salä. Privirile lui
pe ale lui tatá-säu o clipá se uitará unul la altul, cercetandu-se
adâncul sufletului. Nevastä-sa ; rudele mortului
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL 1912 191
privirä rece, numai un bäiat al lui se uitá lung cu dragoste

la acuzat... Ti-am spus bade nu te pui cu tata cä-i
spuneau privirile fläcäului Toader Dima acurna
moarte de orn, dar cä ai lui
rämâneau pe drumuri Nistor nu niciodatä sä se
cu dânsul, ca oamenii.
Grefierul continua cetirea rechizitorului, indeplinind de sigur
o formalitate cerutä de vreun paragraf din lege. Pre§edintele dor-
ceilalti doi judecatori, mai tineri, se uitau plictisiti salä.
Juratii, unii altii mestecau bomboane. Pre§edintele
cu pe burn, cu arätätorul un lant gros,
de aur. Se vede bine cä er mândru de rolul ce-i dat
joace. N'a niciodatä timpul dezbaterilor.
Acuzatul cu cea mai mare bägare de seamä cetirea
lungului rechizitoriu din când capul
voind par'cä un pas, sä mai bine Intelesul
vorbelor pe care le pe jumätate grefierul.
Toader Dima e de staturä potrivitä. Un cap frumos, cu plete
bogate ; fruntea mare, putin sub ea, ochii negri, blânzi
buni. Barba i-a crescut de când e prevenpe, pielita obrazului
i s'a nälbit, ceeace o distinsä chiar cu totul
simpaticä.
E singurul din salä care ascultä cu atentie cele ce
se petrec. Tresare din când in când, ar sä facä o mi§care, sä
schiteze un gest, dar se singur
pe piept ca unul care se la In viatä, care
sä vadá ce s'ar mai
Un suflu de somnolentä Curte.
Grefierul se vede, când se apropie de
sä rar, tare atunci pleoapele tuturor se ridicä
greoi ; unul din judeatori trage de robä, pe pre§edinte, când
rechizitoriul e gata, un fo§net sträbate sala, un de scaune
infioreazä jurapi pozitia de pe scaun un
de tälpi ar vreá sä de§tepte parchetul.
Publicul sus capul, desmortindu-se el.
Acuma curtea se agitä. Apärarea foiletoneazä un cod.
nisterul public tu§e§te, pregätindu-se sä-§i sustie acuzarea.
Aprodul intrá Glasul lui, când va deschide pe
jumätate capul martorii, va stri-
dent poruncitor...
www.dacoromanica.ro
VERDICTUL.
Acuzatule, ce ai de spus in ? Curtea d dreptul

s te aperi ! solemn domnul Pre§edinte.
- Domnul pre§edinte spune... se s intervie Apararea.
Acuzatul de ce vorba pentru
viata lui auzise pe altii vorbindu-i de un drept ce i se d.
curaj vorbi :
- Am tras ogorul meu ca in an,
vara. Când am ajuns la capul brazdei, dinspre apus, cälare pe roi-
lui, mâncând Am oprit boii 1-am
teptat. Suflarea mi se dela de ce-1 ve-
deam s'apropie.
de pe cal Incruntat, drept in fata
mea. M'am dat un pas ce are s se
tâmple. prime a ti-am spus eri n'ai voe
te atingi de pämântul meu. Tu s pleci de pe el cauti
de aiurea, c de nu, e greu de tine ai ti.
Pämântul al nostru din tata bunicul
räsbunicul pe el s'au eu plec dimineatä
c'a§a Nistor ? I-am cu bini§orul : Nistore, tu
§tii n'are nimeni altul drept pe pämântul deck eu: Toader
Dima. Acte am tu dac zici al täu, ori cine te-a
spui atunci ne judecm.
Acuma, la ce s ne gâlcevim, nu ni se cade nouä, gos-
cinstiti.
S pleci !" strig la mine, punându-mi mâna piept. M'am
zmucit din bratele lui, fug, el m'a pleznit in räscrucile
ochilor cu o de bou... Inaintea ochilor am vzut Dum-
nezeu erte, n'am ce mai fac. M'am näpustit asupra
lui, i-am pus mâinile beregatä, Nistor numai dat ochii peste
cap... Atka doar a mai : Boerul m'a
mo§ia boerului,
Toader, in cu petecu meu
de pe care voise nenumärate cumpere.
a väzut vând, 1-a pe Nistor s spune
c-i al lui lui Dumnezeu i-a luat mintile, s lase pe dru-
muri cu
Acte am dup regula...
- Mai ai ceva de spus ? Intreb cu glas muiaL
Toader Dima din umeri
www.dacoromanica.ro
ALMANAIILL SOCIETATII SCRIITORILOR ROMANI 1912
tAcere sala.
Toti
Primul jurat se scula de pe prezidential, cu o
pe inimA--pe constiinta litera in tinând o foae
de hârtie. tremura tremurand verdictul verdictul
afirmativ.
acuzatul. Fata lui albk
ca
Pe a
de hârtie
introdus in
pleoapele -un mort.
Nemiscat asculta. Un an inchisoare, cinci sute de lei des-
civile, drept de recurs.
un hohot de Aprodul se repezi sA scoatá
pe ce
- Mai ai ceva de spus ? intrebat din nou acuzatul.
- Doamne, eu nu mai am nimic de spus, vorbi Toader Dima.
MA doare aici la suflet, c'am moarte de pentru asta
nimeni nu Eu ce pe dânsul altul l-a sA
la averea mea, pe acela va pedepsi cel de sus.
Toader Dima uitându-se din nou pe
toti ai lui §1 neamurile mortului, privindu-1 jalnic, ochii in
crimi. Atunci veni o ametealk se in bratele sol-
datilor, care-1 pe sus afark
Vasile Savel.
13
www.dacoromanica.ro
194 SCUWORILOR 1912
CEA MAI FRUMOAS LUME
In tine pacea sufletului täu, in singurätatea ta

ninä, cea mai frumoasá lume, pe care ti-o don'. Numai
fie sufletul o grädin, pe care s'o plivesti de toate buruenile
amäräciunei, cu dragoste de ale sim-
tirei tale.
Prietenii mai buni se pot intoarce impotriva ta. Norocul
cel mai darnic te poate lumii de le-ai tot
nu vei fi sufletul nu-i cu sine. Poti sä-ti
din sperante, o ca basme; aspra suflare
a vietei o va când nu te a,tepti.
www.dacoromanica.ro
SOCIRTÄTII SCRIITORILOR ROMANI 1912 196
Dar ce aduni pástrezi pacea sufletului

poate zmulge nirnenea. Acolo infloresc amintiri credinte, de-acolo
izvoresc energii nebänuite ; acolo te vei totdeauna,
ternic mândru, chiar de te vei crede päräsit de toti
de toate ale lurnii.
In de tine, viata are glasuri de sirene. Ascultä-le de
departe, cetatea sufletului täu nu le Cine ce
in chip de cheruvim, ar te piardá...
In tine dacá ai un suflet cu sine, vei auzl
glasuri duioase, de mamá, de tata, de frati, de surori, de
credincioasä mireasá. glasurile acestea de vei fi singur
ca un tot vei träl cea mai lume, pe care ti-o
Trimite in lupta vietei ta, vointa ta de adevär

matate, härnicia, entuziasmul dezinteresarea ta.
Nu te plecá nu desnädäjdul, de s'ar intoväräsi, ca te
doboare toti cu de orn. Nu te lkomi la
lumii nu te späimântà de durerile ei, de crud
de intetit te-ar boy!.
Dar in sufletul täu, in lumea cea de pe care o poti
stäpâni ca un Domn nebiruit, pástreazä pacea seninul noptilor
de varä. Atunci vei spune, cea mai cea
mai bogata lume, chiar viata ta ar fi numai jale
Ion Scurtu.
www.dacoromanica.ro
196 1912
PE DRUMUL *)
- -
oras, inconjurat de jur imprejur de päduri solemne
sAlbatice ca noaptea sfâsiatá de Inconjurat de jur Imprejur
de munti sälbatici evocatori ca pustiul frámântat de soare de
singurätate, se ca o albá bratele
castelul alb cu portile
portile erau vesnic ce castel nu deschis
el portile o datá ?! portile erau vesnic
lumea, dela un timp, ca valurile oceanului a
put se agite. valurile au celelalte
orase in urmä au izbutit sä tad, dela räsárit
la apus, dela miazä-noapte la miazä-zi.
*
Din volumul de cu care va apare.
www.dacoromanica.ro
MANHUL 1912 197
lumea a inceput curga, ca o turmä condusä de un

tor misterios, ca odinioarä cruciadele spre lerusalim.
cei ce au ajuns intâiu, obositi de sete, de praf de drum,
au la pämânt.
cei ce au ajuns pe urmä au bätut in portile castelului
portile nu s'au deschis dân§ii n'au mai avut putere batä din nou.
cei ce au ajuns in urmä de tot au fortat portile castelului,
dar castelul i-a privit ca o fantomä albá cu bratele incruci§ate.
târziu a ajuns cel care plecase cel din urmä.

ingerii albi care intrarea castelului atât de albi
se confundau cu lumina zilei- au din aripi portile
s'au deschis. cälätorul a pä§it ca cälätor careli
cunote
Si iatä-1 pe cälätor ajuns in odaia cea albä.
fecioara a vorbit cälätorul a ascultat : ,,Uite-te in

ochii mei---vezi ce senini ce sunt ?-ca sä nu-i
niciodatä pururi sä-i pretue§ti, du-te sä nu te intorci nu
vei gäsl lacul, care sä fie tot de senin de albastru ca
ochii mei.
Prive§te-mi obrajii-vezi ce ro§ii ce sunt ?-pen-
tru ca sä nu-i ve§teje§ti niciodatä pururi sä-i du-te
sä nu te 'ntorci nu vei gäsi trandafirii, care fie tot de
de ca obrajii mei.
pärul- vezi ce mätäsos ce blond e? ca sä
nu-1 cärunte0i niciodatä sä-1 pretue§ti, du-te s nu te
pän nu vei care sä aibä apele tot de blonde
ca pärul meu.
mäinile-vezi ce fine ce albe sunt -pentru
ca de-apururi fine albe pururi le du-te
sä nu te 'ntorci pânä nu vei gsi porumbelul, care aibä ari-
pele tot de fine de albe ca mele.
sânul - vezi ce rotunzi ce fragezi sunt ? -
pentru ca deapururi rotunzi fragezi sä-i pre-
du-te nu te 'ntorci nu vei care
fie tot de rotunde de fragede ca sânii mei.
www.dacoromanica.ro
198 ROMANI 1912
vezi ce curatá, ce albá sunt ? -

tru ca de-apururi rámâi curatä albá pururi sá má
du-te nu te 'ntorci nu vei muntii, care sá poarte
tot de curatá de albá ca corpul meu
cälätorul a plecat au din aripi portile

s'au
a plecat dupä ani ani a gäsit lacul 'n

când a privit in fundul lui, albastrul ochilor ei s'a tulburat.
dupä ani ani a gäsit râul 'n gäsit,
blondul párului ei a aruntit.
dupä ani ani a porumbelul 'n
privit, ei 0-au perdut podoabele
dupä ani ani a rodiile 'n le-a
ei pierdut podoabele
ani ani a ajuns in muntii cu zäpada - ca zäpada
corpului ei - 'n a ajuns, corpul ei pierdut
lui.
cälätorul s'a au fâlfâit din aripi portile

s'au deschis.
alätorul s'a intors fecioara albä a vorbit: Intinde

tele mä cuprinde
Dar cälätorul a 'ncremenit : n'o mai
fecioara - cu glasul tremurAtor de spaimä - a
din : bratele mä cuprinde
Dar atât de obosit, o staná de
ingerii au din aripi ingerii au zburat.

Alexandru Teodor Stamatiad.
www.dacoromanica.ro
1912
Traian Demetrescu Caton Theodorian
www.dacoromanica.ro
ce apoi aerul pe trecerea ei. Sä

ameteascä o oaste. Numai cocoanele o priviau piezi§.
mai mai deck ele toate. rog, o
feturä.
s'au prietinii buni ai adormitului
pe la viata pe care o räspandi Steluta. Puterea ei ne-
mäsuratä numai una 1-ar fi din piroteala
teascä singurätatea. sä 'ncerce
stärue pe lâng el.
Din co§ciugul lui, a deschis ochii, dar n'a
perdea väzul bratele-i tremurau le
de pe genunchi, ca sä turbure lini§tea ce-1
Dar cu bini§orul, cu momeli, cu vorbe au izbutit
mi§te. Dupä cinci ani bâiguieli, ca de copil care acuma
sä vorbeascä, i le-a auzit moartei, de pe
i-a icoana pa§i i-a fäcut grädina säditá cu
florile ei.
Cu vremea i-au de ; 1-au dus la mo§ia lui ca p'un
ucenic cu treburilor uitate. L-au fäcut sä
; i-au furat un surâs amar. Ochii, purtau säpatá
cetea chinului cordeluta dela rämäsese tot neagrä.
Târziu, i-au vorbit de a priceput greu ; iar
mai destelenit, intr'o pe poarta hotelului Frascati
§i-a auzit läutarii, a deschis ochii mari a pä§it
ca un lunatic. Ascultätor ca un copil, s'a a§ezat
Mai pe urmä, legänându-se mers, a Steluta,
ca un de cu viatä, cu parfum cu
o doinä ; privirea, un ; mirezmele ce veniau ca
dintr'o Infloritä de dimineat ; nestimatele ce erau
ni§te luceferi. vine dintr'o lume de domnite nu din
roiul fetelor de viatä. Se frumos, duios tot
lucruri de cuviintä. Cochetäriile o prindeau cum povestea nefe-
lui Cordea cu mäsurä nu i se
In sperie... scosese läuta-
rilor un glas ceresc ; iar dacä domol, c'o dom-
ni§oarä ie§itä oarä Sburdälniciile copiläre§ti
rota se läsá cu 'ncetul alt farmec.
Cordea la petrecere cum pot fi arätärile intre
vii. Nu nimic, nici pläcere, nici dezgust, doar viersul
www.dacoromanica.ro
ALMANAIRIL SCRIITORILOR 1912 203
Numai miezul noptii, de§ertase mai multe pahare

deck se obiceiu, Steluta, cam merse
de el supere c'o mie de minciuni
ginga§e. limba ca
Nu-i pläceä nodul cravatii lui legätura ca
o mai bogatä. din
buze, un fum, se 'nec i-o iar lui, intreban-
frumos de nu-i e silä de gura ei. boti§orul In pa-
harul lui cu bea numai deck.
i se voe, ei bine jocurile nebunatice
ce fäceau pe Cordea i se joace cu prin ori tre-
mure bratul jurul mijlocului ei subtire.
dup'aceea Steluta sä joace. Pe bratele priete-
nilor lui Cordea lin, lunecá u§or ca o fecioarä, se
ca o picioarele-i micute särutau podelile,
ochii. st Incetinel din bratele
cu gratia obi§nuite la Palat, se oglindä
cu batista fácutá pämätuf. Cordea
sufletul departe de veselia pretätitä lui nu mai
d'un simtimant de pentru Steluta, sortitä lui prin
tele prin de impotrivire.
Dar fiece vals, ea gudurandu-se gale§, el
ca o care sä-§i asigure jocul nu i-a ni-
micit credinta, tinea sä-i arate seara aceea mäcar,
i-a curat ca argintul nici inchipuirea n'a gre§it. e
asta in ochii ei, cäldura cu care-§i tovarä§ul, in
alintarea a obrajilor palizi ai lui Cordea, chipul cum
obrazul imbujorat de umärul lui osos, pläcerea cu care
din cupa-i cu §ampanie, ca dinteo aiazmä, pe-
el primeascá grijania...
cum de besmeticä-i mintea, Cordea nu nu
pute pe Steluta numai lini§tite
skutatul fugar al pleoapelor ochilor ei ce focuri
galbene, ori ei
Cu Steluta se mai
pieptenii din pär din cozile-i lungi cununä pe
pra capului lui. Deschiotorase de diamante
de de pe i le pe ochi.
cu ei de zambile in se de
buzele-i
www.dacoromanica.ro
lar de nu mai ce scorni, se de-i

gurä, o fum pe jumätate tusind râzând, i-o
poi de de parfum. iarä degetele-i sub-
tiri in funda lui dela nasturii de märgäritare negre
din pieptii in paharul din care cu sete
Atâtea sbenguri nevinovate ce-i zâmbet
al lui Cordea, pânä strânsoare peste cu bratu-i ce tre-
ca d'un lucru oprit.
Când ochii ei de descoperirá pe inelarul lui, verigheta
de aur ce dedesupt cordeluta cea i-o
de pe deget se joace cu ea. Dar Cordea smuci
c'o miscare cumplitä, de nebun or de fiará. d'o
atingere verigheta par'cä arsese mâna ce-o ca p'un
lucru sfânt. Tot trecutul amortit sufletul lui gol.
se stäpaneascá, mai rosu ca postavul, clátinându-se, feri de
Steluta, apere talismanul.
Biata care nu cunoscuse deck nimeni nu
tezase s'o umileascd atunci, intelese ce necurate-i
mâinile pe cari curteni, feti frumosi le
de o durere se frânse.
Tiganii cari se lungiau la un pahar odaia cu
trunderea ce au, simtind vijelia, prinserá s'apucarä arcusurile.
Dar cântecul se cu plânsul.
Strâmtorati, prietenii ca pacea se facá intre
Avel Steluta.
Când se cântecele tácusera. Diademul Stelutei
pe capul ei de domnitá pe genunchii lui
Cordea. ea lege rana cu cordeluta cea neagrá
verigheta
Caton Theodorian.
www.dacoromanica.ro
ALMANAHUL 1912 205
MANGALIEA
ochii, clocotul de aluri
'n cer, norii stau la
i 'n glas de spre maluri
Ca niste cu cetini de
$i trece, crainic al pierzdrii,
peste larguri plänge
Ca un blestem, 'n negurile
lui se
Un chip uitat, de dincolo de lume,
Se 'ncet in zbuciumul de spume,
negie-addncuri semn face...
plec, dar nu ce putere
Spre sfânt al soarelui cere,
'n mi-asterne liniste pace.
G. Tutoveanu.
www.dacoromanica.ro
SCRIITORILOR ROMÂNI 1912
206 ALNANARUL
IMN DE RASBOI
Camarazilor din Regim. Suceava.
- INAINTE DE -
Doamne, ne-ascultd fierbinte,
batalie ne
pe arma Tu ne
Tata Prea Sfinte !
Ne du 'nainte
Sub steagul falnic legati prin
Legati fim prin moarte,
Tunul crunt in neagra zare,

Lung clocot fierbe pe vdi puternic,
glasul cucernic
ceasul mare !
Zangat de arme, tropotul
Fulgere pe-a frunte,
stejarii cei de munte
!
Cu in lege,
datoria foc ne :
E pentru Patria-Mamd
i pentru Rege !
N. Vulovici.
www.dacoromanica.ro
TABLA DE
Pag.
CAntäretul, (Poezie), de Carmen . 3
Praznicul Moliilor, de Carmen . . . . . . 4
Discurs rostit cu prilejul desvelirei statuei Mihail Kog5lniceanu,
la de C. C . . . 6
Domnisoara Läurica, de I. . . 9
Hipparc Didona (Fragment), de D. 14
Sonet (Poezie), de Z. . . . . 21
Sonet (Poezie), 22
Rache (Schitä) A. 23
Vulturul, de N. N. 29
(Poezie), de C. BERARIU 36
Toamna (Poezie), , 37
Factorul, de I. . . . . 38
Intuneric Luminä (Predoslovie), de AL. . 44
Aghiotantul (Poezie), de . 49
Fragmente, de IL. CHENDI . . . 52
patimile se de AL. 56
Piatra lui Aron, de . 63
(Poezie), de N. 68
George L Diamandy (Autobiografie) 69
mele, de G. . . . 72
ImpAratul Rogojinä (Poveste), de los DRAGOSLAV 77
Moartea lui Homer (Poezie), de VICTOR 87
O de . . 89
Cugetare, de GORUN . . . . . . 93
Privighetori CiocArlii, dupA Petöfi (Poezie), de 94
Un instigator... denuntat, de ARTUR . 96
Cortina, de A. HERZ . . . . 99
(Poezie), de A. DE . . . . . . 102
spovedanie (Amlntiri din copilärie), de CONSTANT& 103
Noapte instelatä (Poezie) de O. losw . 108
Myrtala (Poezie) de D. KARNABATT . 110
SA nu (Poezie) de HARALAMB 112
Cetatea de E. . . 114
Suntem nebuni P. . 118
Sonet (Poezie), de A. MINDRU . . . 122
Lydia cAtre Publius (Fragment), de A. MINORU 123
ScAparea, de . . . . 124
Fragment despre Odobescu, de S. . 128
morilor (Poezie), de los . 130
www.dacoromanica.ro
208 SOCIETATI SCRIITORILOR ROMANI 1912
Pag.
Din Portugheze, de Elisabeth Barrett Browning, tradu-
cere de MARG. MILLER- . . . 132
Ovidiu la Tomis (Poezie), de MOLDOVANU 134
Simfonia Valurilor (Fragment), de DONAR MUNTEANU 139
Othello (Fragment), traducere de D. NANO 141
Sunt lacrimrie rerum, de NATALIA NEGRO 151
Actrip, de . 156
Ispita de ELENA FARAGO . . . 161
Rondel (Poezie) de CINCINAT AVELESCU 165
Rondel (Poezie) ,, , . . . 166
Rondelul Ochilor Albastri (Poezie) de CINLINAT AVELF 166
Artistii de ASILE . 167
Medalionul de N. . 170
Scrisoare de CONST. 173
Märturisire de L. BREANU 175
Sonet de D. ROSSETTI 179
Ca doi de G. .
In satul Sarichioi de IHAIL SADOVEANU 183

Ce cer de plumb (Poezie), de M. 188
de VASILE SAVEL . . . 190
Cea mai frumoasä lume de ION . 194
Pe drumul iubirei de STAMATIAD 196
Verigheta de CATON . 200
Mangaliea (Poezie) de G. TUTOVEANU 205
de Räsboi de N. . 206
www.dacoromanica.ro
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE
SAMITCA"
SOCIETATE
Lei 2,50.
www.dacoromanica.ro

Almanahul Scriitorilor Romani 1912

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Almanahul Scriitorilor Romani 1912

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ALMANAHUL SCRIITORILOR pe 1912

Acest almanah al Scriitorilor trebuie

NOTÄ.-Desemnul copertei se datoreste talentatei artiste D-ra

addnc, adânc mormânt,

rochie de o rochie de una

Moldovei, el nu se s se arate pe fat printre de

prieten al lui Alexandru de Humboldt, el

Domni§oara Laurica a ramas nemaritatä. Surorile ei, mai pu-

poatä-sa e me§terä mare in pregätitul ciorbei de pui, cum

in sufletul se o de moarte cele

Inverzit, de paserile cântdrete, de soare, de pocnetul

odae i lumina putin n'o supere pe

- D-ta de mult domnisoara

- D-ta esti Cine poate porunceascA? medi-

Ca o secere ce-ar in räzvrätirea unui Ian, se

ce ancorele grele dela fund se auziau de

Pe le Hipparc, una reflexul celei-

nemärginirea valurilor ei supuse frumos a§ezate la

Aprige tumultoase, aprinzAnd fosforescente, se ridicau

mai strälucitoarea fatä ca poatä arät cerul

vedenia unui de marmord, nemai putând

Hipparc nu-§i dete seamd. Obositul lui brat abia sprijinia

N'am eu, tu...

Ci par acuma reci

'n pacea asta

pärul. Cine o sä se mai uite atunci la tine ? Nici

gräbit, zâmbind ingânând vorbe de iertare.

nesc de in cafea. L-am stropit pe englez fata de

de amintiri-coräbielele, englezul-li da curaj...

Filip aveâ o curticicä bititoriti, cam sáracä de verdeatä. In

A doua zi ametit in toate pärtile. Peste putintä

Filip alergi voios la nevasti, o de§teptä, ca spue.

o zi de Septemvrie, dulce ca strugurii ce

Grija furtunei din ajun, unchii mätu§ile se

atunci, Filip nu se uitase bine la nevasta prietenului

- Mai bine te-i duce te-i; las-o la cioarele de

Sä asta nu iert, nici oiu

Intr'o searä, acasä, o pe femee ascutind

Nici n'are surcele... A mintit..."

Supt podul negru, care coborâse parcä mai jos, mai

A doua zi, umblând cu cosurile incärcate pe uliti depärtate,

de tu§ind. Inträ, läsä ungher

E mândru mirele tiner

Florile-au pierit din câmp

Pe la casele din sat

De aceea multä bucurie pe factor de

Notarul de primire, factorul gentile glu-

- Las' cä nu e nici o Ai dumneata cu ce sä te

- Fac tot pentru dumneavoasträ. Asta e datoria mea.

armd am fdcut patru zile pe jos n'am avid timp vd scriu.

Bätrâna Se tot soare i se

Dobrogea. Cum se vinul un ban de zece ocaua,

Din aceea factorul n'a mai dat prin curtea lui

De mi-au venit valurile de amAräciune, care incet, pe

-A propos ! Mai se de unul

cetitori nenumärati, unde un scriitor poate sä träiascA numai din

--...'ai ...'ine luai o mosie de-Academiei...

alta, a fost de pricepere... oameni, cine face fala

Fugaru-le al meu, tu te zbuciumi

Atunci la plecare pldnsesem tus-trei

Std 'n poartd la drum vorbed 'ncetinel,

el e mort departe de-ai

Muscase cu gura de chin

Ludndu-1 mi-1 duse-i apoi