·DepinCle de noi

să facem din· cinematografie

o , zonă infloritoare
a spiritu~litătii rom~neşti! 1
 Sub semnul lucrărilor Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste

Nicolae multă expresivitate şi

Mai
Dragoş,
„ Trebuie
să facem astrei încît acti- prim-redactor şef adju_nct forţă
de convingere a prezen-
tării
problemelor majore ale
vitatea literar-artistică să oglindească al ziarului „Sc intc1a;·
scriitor
{
prezentului
cu putere viaţa, munca şi năzuinţele po-
porului nostru, să contribuie la cultiva- ... Nu poate fi pentru noi, ziariştii , năzuinţă
mai puternic luminată de demnitatea împlini·
muncii, să propunem atenţiei nu doar fapte
cu valoare anecdotică, ci realităţi şi fapte de-
finitorii pentru etapa în care ne aflăm. După
rea nobilelor sentimente de dreptate so- ril ei deci! aceea de a duce în paginile presei,
cit mai convingător. portretul de inegalabilă
frumuseţe, de măreaţă existenţă-<:r ea toar.e al
· cum sintem preocupaţi să reevaluăm, dintr-o
mai convingătoare perspectivă, spiritul de
cială şi naţională,de muncă, de omenie, omului muncii. al celui care este cert1tud1nea
de azi şi de miine a patriei. Sîntem, de ase-
combativitate al presei, combatlvitetea trebu-
ind gîndită şi prezentată ln presă din unghiul

la formarea omului nou,cu o înaltă con- menea. datori să asigurăm mai multă expresi·
vitale şi forţă de convingere prezentării pro-
unei optici superioare. Ea trebuie să se ba-
zeze mai mult pe o argumentare profundă , pe
spirit autentic militant, principal, să vizeze
ştiinţă revoluţionară, patriotică, hotărît ~;i::n::~c::l~J;';;':' ş::~n~:r,'.."~~t ~rc~Î~~: mai energic finalităţi practice dar şi mai dura-
bile finalităţi ln planul co,...tiinţei.
să ne explicăm în dezbaterea şi elucidarea

să învingă orice greutăţi, să meargă

fenomenelor complexe ce apar in procesul

ferm înainte spre societatea comunistă
- visul de aur al omenirii!"
Nicolae
Din luările de cuvînt la
Congresul educaţiei politice şi culturii
.Pinu { Socialismul n-a fost şi nu ·este
. r Sararu . M.' w · mc1
· o nuntă, • • o bwt • cu fl ori,
a a1e ·
d rrectoru 1 eatru1u1 "• • • •
scriitor CI rezultatul unei opere eroice
CEAUŞESCU
Preşeamtele Ceauşescu a cerut şi cere ş1 lumii că socialismul n-a fos"t şi nu este o
scriitorului sa fie c1nS:tiî cu epoca sa, cu isto- nuntă, nici o bătaie cu flori, n-a fost şi nu
ria, cu adevărul vleţii oricit ar fi el de dureros este o petrecere, ci rezultatul unei opere
sau greu de suportat la un moment dat, să eroice I Nici televiziunea, nici presa. întreaga
scrie cu credinţa că viitorul ii va judeca şi ei noastră propagandă, dealtfel, nu mai poate
va trebui să stea drept la această judecată şi rămlne la simpla adeziune, oricit de devotată
să afirme necontenit mersul înainte al istoriei ar fi ea, pentru că simpla adeziune nu mai
- dar este o purificatoare mindrie sA te ştii ş1 corespunde etapei actuale a construcţ iei
sa te afli recunoscut ca scriitor în rîndul mi- noastre socialiste, care cere hotărit ca devo-
lioanelor de pălmaşi ai cauzei socialiste" . tamentul să fle însoţit de conştiinţa demnităţ ii
Cine, dacă nu noi, va trebui să lase mărt u­ şi de competenţa profesională cea mai înalta.
socialiste ri a cea mai convingătoare despre sacrificiile pentru ca adevărurile noastre să devină con-
!oi • despre munca eroică a celor care inalţa vingătoare şi eficiente.
România socialistă arătînd limpede viitorimii

Depinde .de noi• ca sa fa

o zonă Înfloritoare a s
Dumitru Radu
Scriitorul este şi el un om al Titus În viată se spune că omul
· PoBescu, Popov ici, sfinţeşte locul. În artă, tema
preşedintele niunii muncii. Nici o literă nu-i cade {
Scriitorilor, [ pe hîrtie din • cer scriitor singură nu sfinţeşte lucrarea
scriitor
Istoria noastră căreia cu atit de necesara t1e de fenomene negative apărute in comple·
cla tltate tovarăşul Ceautncu i-a definit uni- . xui proces de făurire a noii societăţi, de pro-
tatea indestructibilă, constituie o sursă de priile noastre metehne. Mie ml se pare cel
Redescoperirea satului românesc, a aces- rani. intelectuali, prin ieroismul lor coti dian. veşnică inspiraţie ... Nu cu o grabă de con - puţin ciudat că în ţara care a dat lumii pe
tui univers care a prilejuit apariţia atitor ca · paşnic, prin viaţa lor sint o oglindă a acestui junctură, la vreo aniversare, cum se mai în· marele Caragiale, satira să fie atît de rar. atît
podopere, în literatura noastră, presupune o timp, o măsură a luminii zilelor pe care fe timpii în unele filme „istorice" în care domni· de firav prezentă. Căci dacă există, într-ade-
legătură mai strinsă cu istoria noastră de ien , traim . Scriitorii au datoria să fie oglinda tori i_ndepărtaţi par a fi absolvit recent cursuri văr o formă direct educativă în artă aceasta e
dar mai ales o cunoaştere mai adincă a pre- acestei oglinzi a luminii, să fie o măsură a lu- de materialism istorici satira. „Ridendo castigat mores". Rizind să
facerilor petrecute în satul contemporan: în - minii zilelor de azi. Îngăduiţi-mi sa arăt că Dacă în viaţă cum se spune. „omul sfin- î ndreptăm moravurile se spune încă din anti-
deosebi a cerinţelor noii revoluţii agrare ... scriitorul este şi el un om al muncii , căci nicî ţeşte locur. în artă numai tema în sine nu chitate şi oere, în vremea noastră, nu există
Dacă arborii au o dinamică reglată de o literă nu-i cade pe hirtie din cer: el işi cu- sfinţeşte lucraree ... tipuri umane, vicii, defecte. moravuri şi năra­
cursul Soarelui peste Pâmint inelele lor dind lege din viată cărţile sale, ca mal apoi cărţile Arta îşi lndeplineşte funcţia ei patriotică şi vuri pe care teatrul. filmul să le ofere risului
pentru fiecare an măsura luminii, fiind adica sale să ofere căile luminoase ale unei lumi educativă ln primul rind relevind acele trăsa ­ usturător?
o oglindă a luminii, a timpului, putem spune morale. turi ce ina~ă pe om. dar 111 aceiaşi timp, şi ... Azi, a ocoli sau a nega ideea de angajare.
că oamenii pămintului nostru. muncitori . t ă- probabil în aceeaşi măsură, stigmatizlnd fără înseamnă a.ţi refuza singur calitatea de crea-
cruţare ceea ce-l lnjoseşte. fie că e vorba de tor.
tare morale moştenite de la vechile orindui ri .

Eugen „ V zina Eminescu" produce de Ion Popescu

Barbu, Gopo, Succesele dobândite în cine-
redactor · şef mai bine de o sută de ani fără
pre ş edintele matografie nu sînt suficiente
al revistei [ pierderi, fără Înteruperi, fără Asociaţiei Cin eaşt!lor, { şi pe măsura adevărului vieţii
„ Săptăm îna~· modernizări regizor
scriitor
Filmul de analiză şi interpretare a actuali- şi sevă concretă. De multe ori mesajul nu se
mt1i reprezintă piatra de încercare a oricarei transmite clar, integral. tocmai pentru că
Armate spirituaie mi se pw în acest veac conşti inţa fiecăruia. să redeştepte în sufletele cinematografii naţionale, deci şi a cinemato- tema nu este definită limpede, cineaştii noştri
mult mai etica.ce deci! cele ce se demodează ş1 minţile oamenilor dorul de pămintul ce tre- grafiei româneşti. Succesele dobîndite în în căutarea complexităţii, evitînd simplitatea,
de la an la an, ruginind ln bunkere. .. Vedeţi, buie răscolit, udai, semănat, ·plivit şi adunat, acest sector, deşi reale, nu slnt suficiente şi cad frecvent ln simplism şi prezentări rudi-
în lu~ industrială foarte multe uzine s-au în noi „Georgice", · în noi .antece'" despre nici pe măsura adevărului vieţii, a exigenţelor mentare avind adeseori filme rezolvate pe ca-
perimat, au devenit neeficiente, pentru că pădurile şi riurile patriei (...) sporite ale marelui public. Carenta principală lea dialogurilor şi nu a imaginii specifice ci-
mereu se inventează ceva nou, numai „uzina este aceea · a scenariului, a elaborării b8.zei nematografului.
Eminescu" produce de mai bine de o sută de Mai multe cărţi despre problemele contem - scrise a filmului. Da prea multe ori scenariul Cineaştii din România se angajează în fata
ani, spiritual, fără pierderi, fără întreruperi şi p~rane, mai multe versuri frumoase , nu ·spu este conceput şi executat fără a avea în ve- Congresului educaţiei politice şi culturii so-
fără modernizări, pentru că un geniu este mnd doar din coadă, mai multe piese de tea- dere necesitatea conflictului, conturării în re- cialiste să facă tot ce ie stă ln putere spre a
mereu actual şi modern! tru, cu conflicte contemporane, mal multe lief a caracterelor, a confruntărilor acute, pa- da un nou avint producţiei de filme; fiecare
...„ln acest proces atit de complex, rolul filme cu eroi ai minelor şi ai uzinelor in care sionale. Materialul selectat din realitate e vă­ creator şi lucrător în domeniul filmului este
scriitorului e mai mult decît important Ei tre- sudoarea şi efortul sini dovezile cele mai zut deseori prea fragmentat, enunţările nu conş lien! de răspunderea-i ce revine în faţa
buie să redevină acel agitator inleligent bune ale patriotismulu, restul mi se pare o n si ni întotdeauna limpezi şi, în consecinţă , tra- poporului, a partidului, pentru îndeplinirea
care să facă din opera sa un solemn apel la dicolă şi tragică ză\lărni~.ie. tarea cinematografică este lipsită de vigoare · misiunii sale de cetăţean şi artist~omunist.
2
 ern din .cinematografie
pi ritu a .~ ităţi i rornânesti!
,
Entuziasm nu Înseamnă
să vezi viata doar ca o sărbătoare,
iar arta doar ca o cunună de lauri
E greu să găseşti cuvinte potrivite - cum
ar li spus Tudor Arghezi - pentru lauda po-
tr ivităglndirii teoretice şi activităţii practice
nalionale şi internalionale ale secretarului
general al partidului şi preşedintelui ţării , cu-
vinte de mu~umire pentru răbdătoarea aple-
care către manifestările spirltului românesc,
pentru grija ca fiecare dintre noi să~i poată
afirma plenar talentul, dragostea faţă de po-
porul care i-a născut. Ca regizor de film, im-
plicat direct ln reflectarea adevărată, sinceră
şi obiect ivă a realităţii socialiste, sini convins
că cerinţa de a fi una cu poporul şi idealurile
sale pline de esenta artei noastre umanist-re-
voluţionare, este unica şansă a artistului, in-
diferent de loc şi timp: şansa de a fi patriot şi
original, de a fi constructor activ şi peste
timp ia modelarea conştiintelor.
Programul spiritual adus în faţa ţării de că-
- tre tovarăşul Nlcol• ee.,.„cu in memora-
bila sa Expunere din 1 iunie este pentru ci-
neaşti un moment de direcţionare tematică,
izvor de subiecte filmice pe măsura faptelor,
gi ndurilor şi sentimentelor timpului socialist.
Fata cunoscută şi necunosrută a uzinelor.
Tal~ntul Înseam.11ă angajare. durere
dacă vreti, pentru neajunsurile
de care sÎntem
A te întoarce la sursă, cum ne indemna un
mare prieten şi iubitor al artelor, tovarăşu l
Nlcol• C•alf•cu, presupune îrţelegerea
de către creatorul de bunuri spirituale, cel
ş antierelor. satelor, oraşelor, şcolilor , noile
re iaţii int.,,.naţionale, istoria şi idealurile mo-
rşi-patriotice ale unui popor liber, suveran şi
independent - iată cite surse de inspira(ie
ce se oferă nemijlocit cineaştilor. Ca artişt i
comunişti , se cuvine să reflectăm viata con-
temporană alătul'ind izbînzilor - eşecurile ,
frumuseţilor - amărăciunile, eforturilor -
neîmplinirile. Complicatul proces educaţional
solicită nu numai performanţe pozitiv-exem-
plare, ci şi Incriminarea atitudinilor retro-
grade fată de muncă, a indisciplinei, stagnă­
rii, a coportamentuiui civic reprobabil sau al
misticismului. Viata nu este doar o sărbă­
toare, o aşezare a !anilor pe frunţile învingă­
torilor, ci şi un permanent tratament preYen-
tiv împotriva celulelor canceroase ale socie-
tăţii. Este momentul prielnic ca şcoala romă­
nească de film să se afirme prin lucrări ce
avind tonusul entuziasmului colectiv să in-
vestigheze şi introspectiv problemele perso-
nala ale contemporanului nostru. Caderile de
( Continuare în p ag. 14)
Virgil CALOTESCU
răspunzători şi noi
puţin a două lucruri Importante: întii că dru-
mul parcurs spre adevăr n-a percutat totde-
auna zonele de interes social maxim, a fost
un drum ocolitor. ezitant, cu prea multe sa-
criticii pentru ciştigul obţinut, Iar în al doile;
ri nd că izbinda omenească a dăltuitorului de
frumos asupra propriei conştiinte a dus la re-
cuno~terea neimplinirii pcrţiale a menirii lui,
dindu-i omulu i de artă alte forţe pentru in-
staurarea suverană a adevărului la el acasă,
ln forul fn care el a luat fiinţă. Izvorul neseca~
de apă vie a născut, de fapt, din lacrimile lu I,
adevărul. Nu este simplu să ajungi la el
atunci cind vrei să-i dai, ca oameni de profe-
sie, necesara dimensiune artistică, arta obli·
gind pe creator să adauge faptului de viată
punctul de vedere propriu asupra lui. Nici
adevărul necercetat de pe poz~ii sociale
clare nu este altceva -Oecit tot un adevăr păr­
tinitor, deci un adevăr trunchiai şi el, calita-
tea valorii adevărului decurgind din poz~ia
celui care se transformă din observator în
parte impllcatâ. Un om de artă nu poale să
nu fie implicat în destinul epocii lui, el însuşi
fiind, la urma urmei, un personaj al el, fără
drepturi aparte, dimpotrivă , avind marele
drept de a avea incomparabil mai multe obli-
gaţii declt a~ii. în această epocă, mai mult
decît în oricare alta, talentul înseamnă anga-
Talentul presupune responsabilitate
Cinemalografia a fost amintită in dezbateri
şi in celelalte documente ale Congresului,
mai mult decit toate celelalte arte. I s-au re-
proşat neîmpliniri, in general, dar mai ales i
s-a cerut. Se aşteaptă de la noi , creatorii ce-
~~o~";!:~ti~n~e~r: ~:;: ~a1:'.J..9a e;i~'::'ar
imaginea Aomăniel socialiste de astăzi, per-
sonaje izvorite din viaţa noastră într-o Irever-
sibila transformare. Brigadierii de la Canalul
Dunărea-Marea Neagră aşteaptă un film ln-
chlnat eroismului tinerilor de pe şantierele de
CQnstrucţle ale tineretului.
Minerii ne reproşează că de la Bitg..S. lui
Ionuţ nu a mai apărut nici un alt film Inspirat
din eroica lor muncă. Ţărănimea noastră so-
cialistă aşteaptă filme de referinţă cu prilejul
împlinirii a douăzeci de ani de la colectiviza-
rea agriculturii. Ni se cer filme despre tineret
jare, durere, dacă vretl, pentru toate neajun-
surile de care sintem răspunzători şi noi, bu-
rurie cinstită pentru nu puţ inele izbînzi cu
efort şi sudoare.
Izvorul nesecat de care amintea secretarul
general al partidului, tovarăşul Nlcol•
ce.,.•cu, are, dincolo de oblrşla lui mile-
nară şi originalitatea acestei epoci, susurul ei
inconfundabfl, metaforă vie a unui destin na-
ţional la fel de viu şi inconfundabil.
Ca scriitor şi cineast am văzut şi văd in cu-
~l~~atfă'~1Ju!u~~~f.:1u~~::,'·1nd~~
sajul prezentat Congresului de tovarăşa
Elen• ee.,.ac:u, un impuls profund ome-
nesc de adi ne respect fată de adevăr şi do-
ri nţa sinceră adresată oamenilor de creatie
de a nu uita că, în afara răspunderii, nu
există pici libertate.nici adevăr, ci doar cu-
vinte fi'umoase care inloruiesc un democra-
t ism real, .ca cel pe care ii parcurgem, cu
unul de circumstantă.
(Continuare in pag. 14)
Petre SALCUDEANU
şi copii. Filme de dezbatere politică, reievind
şi 1ipul nou de activist de partid.
Filme istorice pentru a contribui la educa-
tia patriotică şi la mîndrla de a fi rămas peste
milenii liberi şi independenţi în acest soatiu
Carpato-Pontio-Dunarean.
Filme de toat e genun le, pentru toate vir-
stele şi pentru toate zonele şi categoriile so-
ciale din tara noastră.
"'gur, ni se rşprQŞează , fără trimiteri con-
crete, lipsa de profunzime şi de limpezime a
unor filme realizate pină în prezent.
Dar mai ales ni se cere să producem mai
mult şi mai bine.
1. lată aşadar o primă concluzie: este relu-
ată indicaţia secretarului general al partidulu i
(Continuare i n pag. 14 }
Gheorghe VrTANIDIS
l
 Ce aşteaptă Filmul ·istoric?
oamenii muncii·de la film?
sint
Nu ne putem explica de ce

I
Ni colae M ihăilă , creatorii - inclusiv cineaş-
sec retar al comitetulu i tii - au trecut atît ·de repede
comuna l de pawd peste un eveniment atît de im-
Q~g~ ~~ • •
judeţul Ialomiţa portant: 20 de am de agncul-
tură socialistă

„ Apreciem vizitele pe care le fac in satele acest prilej cărţi , filme, care să constituie o
noastre, scriitorii , compozitorii, artisticii ptas- mare ş i vi brantă cron i că a anilor t umultu oşi
tici , pentru care le adresăm mulţumiri. Dar care au trecut de atunci , . a marilo r
i-am dori în şi mai mare misură cronicari ai t ransformări pe care le trăieşte satul româ-
vremurilor noastre noi, cărora să no Je scape nesc.„după cel de-al IX-iea Congres al parti-
nimic din ceea ce înfăptuieşte şi gîndeşte po- dului ...
porul nostru. Nu ne putem explica cum de au
putut trece cu vederea un eveniment foarte (...) Vă Invităm , stimaţi tovarăşi , oameni de
important din viaţa satelor. S-au împlnit, în artă , spre satele noastre, cu sentimentul câ
1982, 20 de ani de la încheierea cooperativi - operele dumneavoastră răspund unei înalte
zării agriculturii. 5-ar li putut realiza, cu îndatoriri patriotice a ceasului de fată ."

Maria Mitrică { Veniţi la noi să vedeţi cum 'ân-

secretarul comitetului deplinim obiectivele revoluţiei
de partid Ianca , judeţul Olt agrare!

„ Cind veţi veni la Ianca, veţi vedeacă tol i muncim, cum înfăptuim într-o comună de
târanii , cit e ziua de mare sînt la muncă . în li ngă Dunăre obiectivele noii revoluţii agrare.

!
cimp, in grădini şi ln vii, ln zootehnie, lucrind Vom primi bucuroşi şi. vizita scriitorilor şi ar-
pâmintul, cu dragoste şi vrednicie. ŞI pentru tiş tilor plastici care doresc să lnfăţişeze ma-
că in sală sini şi tovarăşi de la televiziune, al- rile transformări şi viata nouă a satului de
ţ i i ziarişti , li invităm să vină să vadă cum azi."

Corneliu Bololoi ,
secretarul comitet ulu i
de partid, P. reşedintele
Consiliu/ul oamenilor muncii
de la Întreprinderea min ie ră
Uricani, judeţul Hunedoa ra
Vă daţi.seama că de la Bri-
d l ·l • fv
ga a Ul onu/ nu s-a mal a-
cut un film despre mineri?

„Exprlmlnd opinia minerilor, trebuie să !runte al clasei muncitoare? Dealtfel cinema-

spun că plnă in prezent am fost cam ocol~ i tografia şi televiziunea slnt atit de datoare şi
de creatorii de artă şi mal ales de cei din ci- lată de alte sectoare Importante ale econo-
nematografie. Cum s-ar putea justifica astfel miei noastre, ci neaştii abordind deseori su-

!
!aptul că de la filmul Brt911da lui Ionii! - rea-
lizat cu circa 30 de ani în urmă - nu s-a mai
turnat nici un alt film artistic despre munca
e roică şi viaţa nouă a acestui detaşam_ent de
biecte comode, rupte de realitate, şi din
această cauză, lipsite de valoare artistică ş i
educativă ."

Ilie BO/oga,
secretarul comitetului Oare cineaştii noştri nu pot Concurs de scenarii
de partid, preşedi~ te le
Consiliului oamenilor muncii
realiza filme potrivite cu
• • • • cinematografice privind
a.ceşti am de Vibraţie revolu-
de la Întreprinderea de utiloj
chimic „Griviţa Roşie", ttonara?
V

activitatea clasei muncitoare

· Bucureşti
„Deseori se difuzează filme cu un conţinu t
<te idei sărac, fără un mesaj ·clar, care nu re-
flectă realizările noastre sociale. Oare scena-
riştii, regizorii, actorii n°'tri nu pot realiza
opere cinematografice de un bun nivel artis-
tic, cu tematică politico- soc ială de !naltă vi-
Veniţi pe şantierul · Canalul
. Pentru constituirea unui po rtofoli u
de scenarii necesare dezvoltării , în
continuare, a producţiei naţionale
de filme, Consiliul Culturii şi Educa-
bratle revoluţionară? lucrările lor trebuie să ţi ei · Socialiste organizează un con-
og lindească chipul nou al omului înaintat al curs pentru scenarii de filme artis-
zilelor noastre, să dezvolte sentimentele pu- tice de lung metraj inspirate din
ternice de dragoste faţă de patrie, partid şi viaţa şi activitatea clasei muncitoare.
popor. Concursul are, orientativ, urmă­
toarea tematică :
• Mutaţiile determinate în modul
de viaţă al clasei muncitoare în anii
socialismului, ca rezultat al transfor-
clasei munc itoare , d esfăş urîndu -ş i
activitatea în unităţi industriale.
•Concursul vizează exclusiv pro-
bleme de actualitate. ln acest cadru
tematic general, fiecare concurent
se poate opri şi la alte aspecte, fe-
nomene, situaţii care se referă la
universul complex al preocupărilor
de azi ale clasei noastre muncitoare.
• Concursul este deschis atit
scriitorilor şi scenariştilor profesio-
nişti, cit şi celorlalte categorii de oa-
meni al muncii.
• Lucrări.le vor fi depuse pînă la

!
Nicolae Ivanov,
comandantul Şantierului
naţional al tineretului
Canalul Dunăre­
Marea Nea~ră
„Sini de părere că cineaştii ar trebui să lo-
·1 oseascăgenerosul prilej oierit de prezenţa a
zeci de mii de tineri de pe acest uriaş şantier
naţional, de extraordinara lor muncă pentru a
~n~i~~n"!1m~~~J.:r:a ~~r~~~ir.:~~
a realiza filme de înaltă valoare, pilduitoare,
relevlnd elocvent patosul care ne animă min-
tea şi ne lntăreşte bratele. Pot fi aflate în acti-
Dunăre-Marea Neagră! Fa-
ceţi filmul acum~ nu mai tîr-
ziu, cînd vor trebui trucaje şi
artificii
vi tatea noastră de zi cu zi şi ceas de ceas
toate atributele unui film adevărat de mare
interes şi spectaculozitate - energie, con-
fruntare cu timpul, cu materia, oameni dina·
mici, complecsi, cu o puternică forţă sufle-
tească, cu o bogată frumuseţe lăuntrică. Ar li
regretllbil ca o astfel de producţie cinemato-
grafică să fie amlnată pentru mal tirziu cl nd
vor fi necesa111 ~r~ şi artificii.
mărilor înnoitoare ce se desfăşoară,
sub conducerea partidului, in socie-
tatea noastră .
• Portrete de muncitori, ale altor
oameni ai muncii , situaţii reprezen-
tative, ilustrînd virtuţile educative ale
muncii şi ale colectivelor de muncă ,
lupta pentru afirmarea în viaţă a
principiilor umanismului revoluţio­
' ună cu scenariul, vor fi trimise nu-
nar, a idealurilor şi aspiraţiilor po-
porului nostru.
• Preocupările, eforturile, proble-
mele care apar (inclusiv de natură
conflictuală) în procesul realizării
exigenţelor noului mecanism econo-
mico-fi nanciar, a cerinţelor autoges-
tiunii şi autoconclucerii muncitoreşti.
• Probleme specifice tineretului ş i
femeilor care fac part11 din rîndurile
data de 31 decembrie 1982 (data
poştei) pe adresa Consiliului Cultu-
rii şi Educaţiei Socialiste: Bucureşti,
Piaţa Scinteil nr. 1, cu menţiunea
„ Pentru concursul de scenarii".
Lucrările dactilografiate, fără a fi
semnate, vor purta un motto. lmpre-
mele şi adresa autorului, într-un plic
închis care . va Pllrta acelaşi motto
ca şi scenariul.
Cele mal valoroase lucrări selec-
ţionate de un juriu numit în acest
scop de Consiliul Culturii şi Educa- ·
\iei Socialiste, vor fi achiziţionate în
vederea valorificării lor cinemato-
grafice.

4
Succese incontestabile. -Dar cineaştii
incă · datori epopeii . naţionale ·
dar mai ales prin destinul său , ce se aduna prin 1912-1913, prin montan fastuoase, cos-
într-un simbol acuzator (prin tragicul sfirşit )

Nicolae Dragoş: profesorul Nicolae Iorga este fără lndoială un

personaj legendar, lntegrindu-se prin viaţa ş i
opera sa în vasta epopee naţională. Ultimele
luni din viaţa marelui profesor şi istoric ne-eu
Sacrificiul sugerat, scriitorului Mihai Stoian - acest ne-
obosit cititor de documente - şi subsemna-
tului, proiectul unul scenariu de film : Profe-
tu me pitoreşti.. . etc . Pe atunci cinematogra fu l
nu avea încă o „estetică" nici a sa proprie ,
nici împrumutată de la sora bătrină şi înţ e­
Alexa Visarion:
leaptă, literatura, şi spectatorii simpli şi mo-
deşti de prin „Nickel Odeon" -uri erau îndui o-
Un film despre
şaţi , iar cronicarii (dacă existau) nu prea ce-
reau mal mult deci! li se putea oferi . Autorită­ Meşterul Manole.
ţile culturale nu se întrebau şi nu întrebau pe

lui Nicolae ·1orga oorul. Fără a deveni o biografie şi nici o re-

constituire riguros documentară, filmul îşi
nimeni cum era înfăţişată )stpria : adevărat ,
veridic, verosimil , simplist ca ln manuale de
Un film despre
a- fost ultimul său
propune să lumineze semnificaţiile profunde
ale protestului lui Iorga ln faţa fascismului
clase primare, patetic, fictiv, fals , de neî nţe­
les, caricatural, peste picior, adusă la zi etc . nevoia de creatie.
precum şi realităţile complexe ale conjucturii
internaţionale , în care, împotriva spiritului ra-
Se pare că problemele, acute şi din ce în
ce mai numeroase, s-eu dezvoltat în zilele Creaţia ca sursă
mare protest (Continuare ln pag. 14)
noastre. Omenirea modernă nu numai că se
grăbeşte , dar se şi complică. Şi istoria, deşi a vieţii, ca şansă,
una singură, după unii autori este una dintre
im potriva cele mal mari „complicaţi i" ale omenirii. Ea,
s-<ir zice, memorează trecutul şi este prin ur- a afirmării
mare limpede ca lumina cristalului. Dar nu
iraţionalului ·Mircea Mureşan:
este. î ntîi şi tntii pentru că rememorarea se
face în prezent şi nu se ştie ce va fi în viitor.
istorice
Pe urmă , nici nu se ştie din unghiul cui 5e
tace rememorarea . De obicei din cel al învin - În străda niile de devenire ale unui popor, spirt·
Opţiunea mea? gătorilor ş i atunci zic ei: „ noi sintem cei pu-
ternici, istoria este a noastră " ... Dar nici acest
tul şi cl'H!l8 pot fi dimensiuni definitorii tot
atit de necesare ca şi libertatea.
l ncerci nd să realizăm o imagine cuprinză­ .adevă r" nu este cu totul acceptabil, pentru A glndl evoluţia conceptelor social-politice
toa re asupra filmelor ce se inscriu în vastul
Problematica că nu se cunoaşte destinul viitor al î n vingăto­
rilor. Se spune că, într-<> d i scuţie de cafenea
î nseamnă, totodată , a recunoaşte fertilitatea
spiritului asupra realităţii. Spiritualitatea tran-
filmului istoric. sau de cabinet, fiind vorba despre Waterloo
sau poate de Poltava, doi interlocutori, sau
mai mu~i . dar din taberele, pe atunci , opuse,
smisibilă a unul neam semnifică , ln ultimă In-
stanţă, gradul lui de lnmatrlculare umană în
conştiinţa lumii. -
Proiectul meu? ar fi pretins că ei au ciştigat respectivele bă­
tălii ş~ pentru că nu se înţelegeal!, s-au insul-
Tema de largă circulaţ ie a construcţiei prin
jertfă, a devenit doar la noi, aşa cum nota

Un film tat reciproc: „ Dv. obişnu ~ i să rescrieţi din

despre Horia
Tentaţia istoriei a fost irezistibilă pentru ci-
nematograf încă de la începuturi. Montăr i
fastuoase, costume pitoreşti, spade scăpărind
în dueluri pe viaţă şi pe moarte, cavaleri şi
cai înzăuaţ i, mult foc şi mult singe şi, ma i
ales, acţiune! au cucerit lumea nouă a spec -
tatorilor simpli ş i modeşti de prin bilciuri , că ­
rora l nceputul de veac nu le putea oferi prea
multe alte distracţii.
Nu-mi e prea clar cînd au început să ridice
probleme filmele cu tematică istorică, dar
este probabil ca prima problemă să fi fost
costul ridicat. lnsă producătorii, de cele mai
multe ori oameni inteligenţi, au înţeles re-
pede că din bani, bani se fac, că sărăcia de
mijloace n-a dus şi nu duce nicăieri niciodată .
Astfel că italienii s-au lansat în superproduc -
ţii de prin primul deceniu al secolului. Sper·
lacua, Cllblrle, UIUmele zile ele o""ulul Pom·
pel delectau pe_bunicii noştri . sau ai altora de
cînd în cind istoriar' Este posibil ca învingă ­
torii , pe măsură ce devin tot mai învingători ,
să recîştige războaie pierdute în trecutul intu-
~at al istoriei de către strămoşii lor.
ln lumea modernă , tot mal complicată , se
mai schimbă şi gusturile spectatorilor simpli
ş i modeşti d'e cinema, ca să nu mai vorbim
de .p retenţiile cronicarilor. Le-ar mai place lor
montarea fastuoasă din carton din Spartacus
1913? Nu cred. Ei vor un Spertacua al lor,
1970, 1980 etc. Şi ii au. Producătorii , de obi-
cei inteHgenţi , investesc milioane· in su-
per~uper-producţii , ştiind că milioanele la
milioane trag. Pe urmă, azi consumatorii de
istorie din filme sau literatură, nici nu mai
=~~mcp~~~r n".: ~3i J~~fl~ş~~j'!~!~· u~~:'.,~
1 de domnitor, ci de o imensitate cucerită de
de 10 ani, copil de cineaşti, citind povestea
cu „Mama lui Ştefan cel Mare" care nu des-
chide poarta fi ului rănit în luptă , a exclamat · cel care oplMZi pentru acest loc, pentru a-l
indignat: „ Nu se poatel Nici o mamă nu face
a şa ceva! O mamă îşi cheamă fiul în casă , ii
pansează , î i dă un ceai şi schimburi curate ş i
d upă aceea ii tri mite să se ba tă mai depa rte .
Cum să se bată flămind?"
Călinescu - .Mit - ficţiune hermetică , sim-
bol al unei idei generale".
Ziditorul, versiunea cinematografică a mi-
tului Meşterului Manole, pe care doresc de
cillva ani de zile si o realizez, propune cîteva
date tentante şi dificile ale unei lecturi filmice
contemporane.
Lucrul cel mai important în conturarea di-
mensiunilor Ideatice ale viitorului film este
universalizarea conceptului românesc al
creaţiei , printr-o lectură a adlncimilor tainice
ale baladei populare. Citeva argumente dra-
maturgice oe modifică , binelnţeles, prin ln-
suşi regimul de translare cinematografică.
Ideea locului zidirii capătă o nouă semnifica-
· ţie . Nu mai este vorba de locul „curat' ales
moarte, un loc a cărui viaţă a fost ucisă de o
năvălire barbară . Cimpla saturată de moarte
agon i zează . Manole, ziditorul cel mare, este
reda vieţii . Creal18, turli • vtetH - iată unul
din sensurile acestui film .
Al doilea element esenţial pe care filmul
doreşte să-l transmită este raportul dintre
normalitate şi anonnalltate, dintre ziditori.
(Continuare în pag. 14)

profesiunea
de spectator
proiect de. configurare a un.el epopei naţio­
nale cinematografice. două direcţii lml par a
fi definitorii: pe de o parte portretizarea
eroică, aşa cum era şi firesc, a unor mari fi-
guri ale istoriei patriei - veritabile simboluri
ale statorniciei şi demnităţii celor ce au locuit
aici la Carpaţi - Burebista, Decebal, Ştefan
cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Ţepeş - şi, pe
de altă parte, o evocare a unor momente
semnificative din viata şi lupta poporului, a
clasei muncitoare - filme dedicate războiului
de I ndependenţă din 77, luptei pentru unitate
naţională , precum şi filme inspirate din mo-
mentele legate nemijlocit de istoria Partidului
Comunist Român.
lnsăşl n<>llunea de epopee presupune, evi-
dent, o dimensiune mai puţin obişnuită a per-
sonajului, investirea lui cu virtuţ i mitice, aş
spune; lntr-un fel, eroul de epopee nu-<Şi mai
aparţine sieşi. Existenta sa se încarcă cu o
aură legendară, şi el devine un fel de Făt fru-

;~t,;r~~~n1~~~~1~~8~o~!e ~'.;:a?~u~~:~:
cu Ştefan, cu Mihai, cu a~i mari eroi ai nea-
mului, la a căror situare lntr-<> mitologie na-
ţională au contribuit deopotrivă memoria po-
porului, harul lui de a lnli~a în legendă pe cei
ce I-eu exprimat aspiraţiile, precum şi marii
cărturari .

Imaginat astfel, din perspectiva lui Nicolae

Bălcescu, Mihai Viteazul lşi luminează, uma-
nizlndu-le, faptele propriei vieţi. A-i înţelege
ş i a nl-i apropia mai mult, ln dimensiunea lor
reală, pe marii voievozi al poporului român
este un demers ce nu oe poate face deci!
adincindu-ne în cărţile încărcate de patos is-
toric ale marilor cărturari, printre care
Nicolae Iorga este şi din acest punct de ve-
dere un luminos exemplu.
Prin dimensiunea sa Intelectuală copleşi­
toare, prin faptele vieţii sale (deloc lineară)

5
 stivalul naţional 1,Ci_n tare României"
un festival al creaţiei si al munc"i
Raidul anchetă al revistei „Cinema"
în oraşul muncitoresc Oţelul Roşu
Preocupel'H ntw11„1 no111.tre de • cerceii lnclHproepe drumul epre pu-
bUc 81 filmului rominelc fi no1'41Ue ceUtetln pe cere pubUcul lnl&lfl le cu-
noet„ 11te nche fi con1tenli. Aceelli llirulfl!i •fli un nou Impui• ln de1-
chlderlle de Idei ale Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste, lu-
minate de ~ pe care eecreterul generet el pertlulul, tovarăşu/
zlle .„
Nicolae Ceauşescu, • preantet-o le 1'19nere Coml„tulul Centnl din primele
verii.
Am gi81t ln eces„ ewnlmen„ Indemnul de • duce mel depert. fi • pre-
ciza demereurlle no1111re, cu convlngel'H ci •eplrelle spre o noui callte„ fi
epre tmpllnlrM •lortci • ftlmulul romineec nu poete fi Mpereli de ••lui
procn el formirtl pubHculul .pectetor, de lmbuniliţlre • celllilll mlfloecelor
de educare prin ftlm.
„ Oraşul este uzina şi uzina este oraşul" ne
spune tovarăşul William Ritz, secretar adjunct
cu propaganda al Comitetului orăşenesc de
partid şi vicepreşedinte al Consiliului popu-
lar, vorbind riguros, cu o modestie mereu
zimbltoere. Intrăm , cu această frază, pe por-
tile înteprinderii siderurgice .()ţelul roşu": o
producţie anualâ de miliarde (j&.lei şi un activ
de- peste· şapte mii de- suflete, jumătate din
populaţia totală a tînărulul oraş.
200 ani - oţel
• 20 •ni - fllm
„Avem aproape 200 de ani de cind se pro-
duce oţel în această localitate, altădată un
sat numit Ferdinand , dar dezvoltarea specta-
culoasă a avut loc in deceniile noastre, ci nd
s.;iu construit noi platforme şi am sU91inut
mal multe premiere naţionale, din punct de
vedere tehnic şi calitativ" continuă gazda şi
ghidul nostru.
Aproape 200 de ani de oţel şi peste 20 de
ani de film, lată un raport care ne atrage
atenţia, prin recordul cu ceea ce ne spusese ,
la sosire, Nicolae Negruţiu, animatorul cine-
clubului „Oţelul Roşu", înfiinţat ln 1960. Este
unul dintre cele mai 118Chi ş; mal active cine-
cluburi din ţară, Iar preşedintele său , un
foarte cunoscut şi preţuit cineamator.
Oe ce o asemenea performanţă cinefilă
tocmai la Oţelul Roşu? Nu pentru că talentul
cinematografic ar fi direct propoiţional cu in-
puatrla grea şi, totuşi, o legătură există aici.
lntr-o localitate atît de ambiţios dezvoltată in-
dustrial, dar prea mică pare-se pentru a avea.
Revista „Cinema" la Festivalul
ş1 simpozionul filmului de amatori de la Arad
Oe-a lungul anilor şi deceniilor, vrind cu
toţii să depăşim
stadiul de cinematografie tî-
nără, lncepătoare, promiţătoare, nemuiţumiţi
adesea de evoluţia prea lentă a ceea ce am
vrea să fie şcoala naţională de artă cinemato-
grafică, mişcarea cineamatorilor a fost mereu
invocată ca una dintre sursele de reînnoire şi
vitalizare a filmului romănesc. Invocată, dar
nu ln aceeaşi măsură integrată ln sfera de
atenţie a cineaştilor profesionişti , nu şi sufi-
cient cunoscută de cinefili şi spectatori în
genere. Investigaţiile tematice, tipologia pre-
dilectă, starea de spirit şi nu ln ultimul rind
preferintele de gen şi formulă avansate de ci-
neamatori sini ştiute, deocamdată , de un nu-
măr extrem de redus de regizori, operatori
sau crit ici care răspund la solicitările cineclu-
burilor, fie pentru consunaiil de opecialttate,
fie ca pSl'llcipanti sau membri ai juriilor la fes-
tivalurile şi 8'mpoztoanele cmeamatorilor. Pu-
ţini cineaşti profesionişti şi mereu aceias i
(după un criteriu al selecţiei naturele care
uneori trebuie să pară bizar gazdelor) sini
prezenţi la Timişoara şi la Huşi , la otelul
Roş u ş i la Bucuresti, la Gaiali şi la Reş~a sau
in ane 1ocur1 unde asemenea manifestări se
produc periodic. cu o mare investllle de efort
şi de speranţă, atit din partee organizatorilor
locali, cit şi a organismelor Consiliului Cultu-
rii şi Educaţiei Socialiste.
-
Clnecluburtle nu sin1 o rezervaţie
Intre timp, cinecluburile produc, totuşi, tot
mai multe filme, festivalurile lor lşl precizează
profilul tematic şi de gen, Ideile angajante
social devin mai frecvente, clştig4 teren ob -
servarea în fonne Inedite a realitătii orezente.
pe seama îndepârtărli de mimetismele facile şi
de simpla cunozitate tehnica. lntilnindu-se la
Hunedoara, pentru a viziona filme cu teme de
producţie , în primul rfnd din mediile muncito-
,..11, illllualMle. coolruntind"'41. la. Bo.•il8li-
-l81JI. peliculele inspirate de realitatea satu~
lui contemporan, Iar la Herculane pe ce1e
care abordează permanen lele folclorului ro-
mânesc, cineclubiştii din cele mai diverse
_ _ ___.....,u. ale Jăfl te - ciille unor îmi>liniri
C.ineclubul
curs şi, cu atît mai mult, de a obţ ine Marele aceste trlmileri filmografice , e necesară o
premiu fiind a~ de a concura la toate- cele precizare: s~u înşela cine şi~r închipui că
trei secţiuni , cu un punctaj maxim. Dar am producţiile de Yirf ale unui cineclub ca acesta
mai luat mari premii, fără a vorbi de cele mai
mici, la Festivalul filmului sătesc de la Bivola-
au ceva comun cu formaţiile estradistice con-
vocate în grabă şi Imprimate fără discernă­
ri-laşi , la Festivalul de la Lupeni, la Festiva-
lul de la lirgu Mureş şi în alte locuri.
mînt pe peliculă , ca să ne strice pofta de
mîncare dumineca. Nimic amatoricesc sau
N. T.: Filmele cu care ne-am prezentat, de provincial în filmele reprezentative ale aces-
pildă, în 1979, la Hunedoara , au fost Adlncul tor amatori din provincie .
rost al pimlntulul de Nicolae Negruţiu , cu un
comentariu de Adrian Stepan, fle9ialre şi Chiar atunci cînd e vorba de pelicule utili-
Punct-contrapunct, realizate de cineclubul tare, preocupate, spre exemplu, de populari-
„ Alfa" al Şco lii de artâ populară din Reşiţa , zarea tehnologiilor avansate în producţia de
de care ne ocupăm tot noi (şti am că cineclu-
bul gazdelor are ramificaţii, în oraş funcţio­ ~i~~1a~"v~că~e~?~l1°~te~~::~~f,:; ,!~
nînd mai mult sau mai p~in constant şi alte gruţiu, Iulius Dorea şi Norbert Taugner se-
„ studiouri" amatoare - n.n.). ln 1980, am nior, este evident că profesionalismul e soco-
concurat cu Concert şi Dreptul 18 bucurie ale tit de aceşti amatori un punct de plecare .
lui Nicolae Negruţiu şi cu filmul de animaţi e
(deci nici acest gen matrice al cinematogra-
fului nu absentează - n.n.): Ucom„ stric ă
Tehnica filmării, regulile decupajului, rostu-
rile unghiulaţiei, funclionalitatea prim-planu-
rilor şi planuritor~etaliu, rigorile montajului
gilnirt. al lui Norbert Taugner jr. şi ritmului sau virtuţile culorii fac parte, pen-
tru ei, dintr-o etapă de şcolarizare depăşită .
Nimic •mator11t1c tl provtnclal I• ac"'ti am• Competitiv pe acest plan cu oricare produc-
ţie profesionistă ,un film utilitar cum e acela
ton din provincie
citat mai sus are, în plus, avantajul de a trata
subiectul cu toată aplicaţia oamenilor care
vorbesc despre propria lor meserie. Daca
de pildă, o trupă proprie şi permanentă de
teatru, ca să cităm doar una dintre manifestă ­
rile culturale posibile, dintre şansele de crea-
ţie virtuale, cineclubul şi ceea ce am putea
numi producţia de filme au cîştigat aici un fel Ce filml' produce unul din cl'k mai \l'rhi.
de primat spiritual.
Să notăm, pentru început, cîteva date edili-
catoere pentru activitatea cineclubului. Nu- mai acthe, mai premialL' cirwduhuri din t:irX.>
meroase premii - Mari premii, premii intîi şi
alte distincţii, obţinute la întîlniri interjude-
ţene şi naţionale, sub formă de cupe de sticla
sau poiţelan, plachete, machete şi figurine,
diplome şi alte trofee, umplu pînă la refuz doi Scurt-metraje realizate în cineclub
dintre pereţii încăperii de la casa de qultură a
oraşului (un al treilea perete e şi el plin cu pot fi prezentate
sertare etichetate: e bogata . filmotecă adă­
pQsllnd producţiile proprii ale clubului). pe micul sau marelt.· ecran
ln faţa atîtor lauri etalaţi in rafturi, Nicolae
Negruţiu şi un veteran al mişcării, Norbert fără rahat de calitate
Taugner senior (pentru că există şi un Nor-
~~rtc:a~~~J~~<>rl~g!r~':c~~s~j:~,:,uu \r fi de dorit:
- c„ ce fllm ati obtlnut acest Mare premiu • mai multe filme de calitate
ta "Ecr.n sitmirean" - 1975"? ·
Nicolae Negru,iu:
noa1tri, un
Uzi na
reportaj-anchetă
noastră,
cu
casa
i mplicaţii sa-
pe ecranele din oraş
lirice, semnat de Nicolae Negruţiu , Nicolae
Vacărescu şi Iulius Dorea.
• mai multă cultură cinematoerafică
-Aliturl, vid un •li maN premiu, purtind
lnscrlptla .Omul fi producţia - 1980".
la responsabilul cinematografului
NotDert T•ugMr. E un premiu foarte valo-
ros, al doilea primit la Hunedoara, după cel
• mai multă atenţie
din 1979.
N.N.! Valoros, pentru că e obţinut la un
producţiilor de vîrf ale cinematografiei românesti
festival cu trei secţiuni: film, diason-diapo-
rame şi fotografie, condiţia de a intra în con-
·Filmul de cinec
artistice supd'rioare şi la un festivat al filmu-
lui-poem, la Gura Humorului, la un festi-
val-simpozion al filmului experimental şi
eseistic, la Ared ş .a . m .d. Este o îmbinare
demnă de invidiat a preocupărilor tematice
de maxim interes cu atenţia acordată formu-
lelor şi direcţillor estetice inovatoare. Drepl
urmare, unii cineamatori au devenit de noto-
rietate ln cercurile colegilor din tară şi străi­
nătate, iar realizările lor de vlrf pot sta, calita-
tiv şi valoric, alături de producţiile studiouri-
lor profesioniste. Dealtminteri, la recentul
Festival şi simpozion al filmului experimental
şi eseistic organizai de cineclubul „Atelier
16" din Arad - despre care va fi vorba în
cele de mai jos - regizorul scenarist Iosif
Costinaş de la Timişoara atrăgea, pe bună
dreptate, atenţia că trebuie să începem a face
o distincţie Intre categoria fllm de cineclub şi
cea a fllmulul de amatori, lntrucit filmul de
cineclub poate şi el să răspundă cerinţelor
unui !nalt profesionalism.
Nu lndemnăm prin aceasta la o confuzie de
planuri şi atribuţii, nici la un amestec care ar
duce la anularea profilurilor specifice. Dar ce este manifestare de talent, valoare auten- măneşti! Şi schiţă un gest adolescentin, em-
afirmăm că unul dintre snobismele, nume- tică, tentativă de lnnoire ln cinematografia blematic elînsuşi, spre afişele emblemă alese
roase, lmpotriva cărora are de luptat filmul românească 'Profesionalistă . La Arad, anima- de colegii săi arădeni .
românesc este şi atitudinea de condescen- torul cinecluljului „Atelier 18", Gheorghe Sa - Existenţa , ca atare, a unui festival-simpo-
denţă faţă de filmul de cineclub, căruia am fi
~ri~: r,:i.;::,:~:i~sn~ ~J:";;~~~';:':~~~l ~~~
1 1 zion al filmului experimental şi eseistic, orga-
parcă gata să-i recunoaştem dreptul la exis- nizat de cineamatori, la a doua ediţie bienală,
ten)ă, ln rezervaţia sa, am fi dispuşi să-i apre- cele Invitate, lăsindu-ne să contemplăm, ca e de altfel de natură să ne şocheze atenţia.
ciem, înduioşaţi , Ingenuităţile, dar am con- · pe o emblemă, afişele filmelor româneşti ex- Dacă ne amintim, să zicem, că acum un an,
cepe mai greu să-l includem, cind e cazul, cu puse ln sala de proiecţie: Cro11zlera, Proba de la o dezbatere retrospectivă dedicată premie-
deplină legitimitate, chiar pe aceeaşi treapta . microfon, Vlnitoalff de vulpi, O lacrimi de relor româneşti din 1980, cind au fost semna-
ln cetatea şi în fa(!lilia cinematografiei naţio ­ fată, Dfncofo de pod, Lumina palldi a durerii. late elemente novatoare în O lllcrlmi de fali
nale. - N-avem afişe ş1 postere suficiente'. ne sau Proba de microfon şi s-a vorbit despre
spune gazda, apelind la diplomaţie , pentru ca filmul experimental şi eseistic, termenul ă
O aolldar1tate unll1terală ar mai fi şi alte filme la care li~ băieţii„ . apărut aproape suspect. Prea bine lnrădăci­
Opţiunea este însă, şi aşa, limpede, mult naţi ln comodltăţlle producţiei de serie, ale
mai limpede decît a unor Instanţe emina- producţiei medii şi submedii Ilustrative, in cel
Poate n-am pune chestiunea în termeni atit mente profesioniste. S-a. lntlmpl81 să ne mai. bun caz „academice", făcind din atu-urile
de neţi , dacă, dincolo de orice teoretizare aflăm sub emblema aceloraşi afişe la serata filmului90mercial un fel de ideal şi un titlu
suspectă de prea multă oportunitate, n-ar fi de bratură, ne-am descoperit destul de de-
la mijloc. şi. un senti- al reclpfocităţii, al ~~f:i:~~re.,:.:e:~:·~~. i~~~m~7/:";,,:~'. parte de o atanr dimensiune a artei- contenr-
loialitălli- Cei """'- îşi. acordă răgazul de- a C"'8- ll8 traoami- lnvitalla-de a ...... să- le-vi• porane.
frecventa cinecluburile, de a le viziona fii- zionăm filmele, la ei acasă . -
Venim, dar am
mela, au putut constata că există, că a apărut putea face, atunci, o dlsc~le mal cuprinză­ .. Efecte de lmprlmAv1lrare"
şi s-a Impus cu timpul în mişcarea clneema- toare despre filmul române1C? - Cum să
torilor, o stare matură de solidaritate cu tot nu? Avem despre ce discutai Există filme ro- Este titlul greu de citit şi deloc publici!..- al

uzinei şi cultura
adâugăm la aceasta plăcerea lucrului întru
totul .~oluntar, libertatea de spirit pe care el 0
dega)8, mai facem un pas spre înţelegerea
farmecului. apai:_te al acestor pelicule, cu atit
mai cucentor cmd ele se înscriu în zona ar-
tisticului. Fără a încerca aici , tardiv, o cronică
a hlme!or cineclubului (care, neîndoios, ar
trebui !acută metodic, la altă rubrică cu <ica-
zia fiecă'!'i p~miere de excepţie), vo'm spune
doar ca, m suita acestui raid-anchetă, am vă­
Z!;JI mai multe scurt-metraje care pot fi ori-
cmd pre!'.8ntat!l. pe micile sau pe marile
ecrane, fără nici un rabat de calitate
Una dintre aceste lucrări de excepţie 5e
in-
titulează Concert şi ceea ce ve"dem pe ecran
seamănă într-adevăr cu filmarea unui mare
pianist în timpul concertului , cu deosebirea
că aici e o ţărancă lucnnd la ră~boiul de ţe­
sut. Un adm1rab1I portret, fără nici un fel de
trimiteri exterioare: tot timpul aparatul pri-
veş!e de aproape chipul acestei ţesătoare
(excelentă protagonistă, care nu~i falsifică
expresia ln timpul filmării, dar nici nu disimu-
lează bucuria lucrului ei măiestru), apoi mîi-
nile sale, dansul lor pe fire, ţesătura ale cărei
forme şi culori cresc sub ochii noştri , ca în
celebrul documentar al lui aouzot dedicat
lui Picasso.
De ce fi cum a dlspârut cercul de „prieteni al
filmul ul"
Cu acest racord filmografie . ne întoarcem
la cineclub ca nucleu şi vehicul cultural, as-
cuttindu-t din nou pe Nicolae Negruţiu.
N.N.: La început, cineclubul nostru avea
~~sa"u"~i,=.,~~.P~~t~~/ ~1~il~~~u~;l ~:
1 0
ţia de creaţie,
unde sîntem noi înşine produ-
cători. Prima secţie se baza pe vizionări de
filme clasice şi antologice · primite de la Ar-
hiva naţională . Acum însă ...
- ~-O ·9Chemii -Cllll09CU!ă in lnlreaga lanl,
pentru că arhiva nu poate ai difuzeze ln con-
tinuere unicatele da ca111 dltpune, firi rt1eul
da • le distruge. Nici o arhhlii din lume nu
=:-:..i:,·~~· :~.:Jus:1:rc:i':.rp:
. prieteni •I lllmulul" •' anule111a preocupirllor
de culturi clnematog111llcă ale ...ul cine-
=? d!'~ î;.:~~~~t!l1~:.,:'~':f! ~:
rnifoera •u da le Oentnle Rominla.fllm?
N.N.: Am încercat, dar ne-am izbit, printre
altele, de pretenţia de a plăti pentru o proiec-
ţie cit pentru o săptămînă de rulare. Sau ni
s-a spus: ·- Măi tovarăşi , pentru cultura ci -
nematografică, dumneavoastră puteţi utiliza
filme documentare la zi şi în general ceea ce
fixăm noi, în acţiunile cu filmul pentru o anu-
mită perioadă. Sau ni s-a spus: - Stimaţi to-
varăşi , noi facem cultură cinematografică pe
plan naţional, mult mai mult decît pretindeţi
voi , cinecluburile, că faceţi! Adică , In afară de
b 1n dialog cu filmul profesionist
" !Jiii; gindesc cit de mult i-ar spori aidien ţa
unuia dintre filmele mai vechi ale ,iŞcolii de la
Arad", pe care Gheorghe Săbău a ţinut să ni
le arate în preliminariile festivalului din mai .
Am citat - încercaţi să pronunţaţi: Efecte de
l mprtmiwirara (de Ioan Pleşt, pentru că fn -
săşi dificultatea pe care t111bule să o învin-
gem la lectura titlului ne introduce în atmo.-
.sfera şi datele filmului _experimental. Din ca-
.pul loculul, .sintem avertizaţi că percepţia ar-
tistică nu ne scuteşte de efort, că arta nu se
identifică, pentru autorii în cauză, cu o zonă ·
a delectării lesnicioase, convenabile şi se-
nine . .filmul lui Ion Pleş (.un băiai venit de la
ţară", zice Călin Căliman, asiduu frecventator
al cinecluburilor), şi un altul, văzut tot în pre-
liminarii, Vlnitoera• da piliirl de Emanuel
Teţ (cineamator pe care studioul „Anlmafllm"
l·a promovat în rindurile profestoniştilor, prin
Poem clln11mlcJ ne-au pregătii sufleteşte
pentru proiecţiile festivalului, au făcut de-
monstraţia unui început de trad~ie în inova-
ţie, dar ne-au obligat şi să medităm asupra
faptului că, în genere, cinematograful româ-
nesc, care n-a cunoscut, de pildă, la timpul
său, experienţa neorealismului, mai are şi
alte recuperări de făcut.
Cele două experimente care îşi enuntă
tema în titluri sini nişte sch~e de poeme 1n
acelaşi timp, ale unor avansuri d~ ultimă oră
ln prelucrarea pelic~lei, plnă la nivelul de im-
plicare al lucrului direct ln fotogramă, printre
altele, cu efecte exPresive Inedite, rezultate
din „zgîrierea" peliculei.
ln cadrul celei de-a doua ed~ii a festivalu-
lui şi simpozionului arădean, s-au prezentat
22 de scurt-metraje: 11 ale cineclubului „Ate-
lier 16", iar alte 11 invitate din Bucureşti, Ti-
mişoara, Cluj Napoca şi Făgăraş . Oriei! de si-
metric se arată jocul cifrelor, constatăm că
puterea de cuprindere şi de iradiere a mani-
festării este încă restrînsă la o arie mar de-
grabă inter-judeţeană . Dincolo C:fe cifre, mai
sini şi alte date care circumscriu, deocam-
dată modest „efectele de împrimăvărare". O
anumită ezitare, e adevărat, adusă din afara
cineclubului organizator, se resimte şi pe
plen teoretic, lucru despre care nu putem să
nu ,,.,rblm în cazul unui festival care este şi
simpozion. Legitimitatea denumirii însăşi, de
oraşului
faptul că se dituzează în reţeaua obişnuita
producţiile româneşti şi cele străine, a rezul-
tat că ceea ce cerem noi - filme clasice,
filme antologice, filme de artă, în primul rind
filme romăneşti de excepţie şi alte opere de o
calitate deosebită, din difuzarea curentă -
nu prea are importanţă. Am înţeles că sin-
gura formă prin care ni se poate veni în aju-
tor este ca noi să facem propagandă tuturor
filmelor care rulează în reţea.
Ond cultur• • f1ce viceversa
Preluăm sugestia de a vedea , cum se face
'difuzarea tuturor filmelor şi ne deplasăm la
casa de cultură a oraşului , în cadrul căreia
funcţionează şi cinematograful pe 35 de mm
din localitate. O construcţie nouă, modernă ,
.primitoare, bine întreţinută, dotată cu tot
ceea ce~i poate dori o sală de cinema care
îşi respectă publicul şi operele pe care le di-
fuzează.
Aici di51<utăm cu tovarăşul Petru Opruţ ,
operator coordonator şi administrator al ci -
nematografului. Convenim să ne concentmm
discuţia asupra lilmelor româneşti . Astfel.
film e•perimental, ca şi locul experimentului
în cadrul unei şcoli moderne de artă . nu par
totdeauna clare. in timp ce unii invitaţi, alt-
minteri extrem de binevoitori, ar prefera să
om1ta ex1sten1a acestei categoni. î'nlocwnd-o
cu indemnul spre o înnoire care sa
aibâ de la
început cuminţenia şi limpezimea clasicităt ii
a~il, în ciuda formaţiei lor mal mult sau mai
puţin doctorale, ar vrea să vadă în expe1i-
ment o simplă ucenicie tehnică, tolerabilJ
preliminar.doar in faza de laborator, a primei
tinereţi a unui creator. care de-abia după
aceea ar urma să~I întoarcă „fata spre re~t­
tate".
Departe d• llhnlcl1mul elllar
Prin contrast cu aceste incertitudini, cine-
clubul arădean nu e llpslt de un program ,
nici de înţelegerea rostul"ui său în contextul
'nostru cultural şi ideologic. Nimic mal străin,
pentru aceşti „băieţi", decît ideea de
laborator închis. lată cum formula organiza-
torul festivalului şi al simpozionului amb~ia
ultimă a colectivului său: .Dacă in 1995, Lu-
miere şi Melies ar veni să facă un bilanţ, în
care ne-ar chema să ne lntrebe, pe noi, pe
toţi, ce a făcut cinematograful lntr-o sută de
ani, se pare că n-o să le putem spune altceva
mai important deci! că el. cinematograful, a
fost aservit dnd artelor plas ti ce, cind teatru-
~~~~~ p~;~i!:ac;7~i':,1;~r~~~~ ~~,~~uz~~
ş1te struc turile romanului clasic. de tip bal i a-
cian, întreg „noul val" a fost doar reluarea
declarată a noilor modele literare. Pornind de
aici, am zis, la nivelul posibllltăţilor noastre
- de ce nu, şi în acest oraş din vestul
Romăniei şi din estul Europei - să încercăm
nu o experienţă de dragul experienţei, ci o
lnnolre a raporturilor filmului cu realitatea, a
raporturilor dintre real şi imaginar, deci, im-
plicit, o primenire a limbajului",
lnţelegînd prin realitate altceva decît imagi- .
nea îngheţată şi convenţională a lumii exte-
rioare, sensul tentativelor grupulul este toc-
mai descifrarea unor noi căi de acces şi im-
/
aflăm că producţiile studiourilor noastre
ajung ·1a ()ţelul Roşu la cîteva luni, uneori la
un an dela premiera pe ţară, ceea ce, în anu-
mite cond~li . legate de numărul de copii dis-
ponibile, poate fi explicabil. Cercetind datele
mai îndeaproape, constatăm că viteza de par-
curs a filmelor variază în funcţie de genul lor.
ceea ce iarăşi poate fL explicabil, dar şi oare-
cum invers proporţional cu calitatea lor. Re-
cordul de viteză în acest an îl deţin Alo, ate-
rize•zi 1triibunlca şi Griibefle·le lncet care
a1ung la Ole""- Roşu la 7 luni după premiera
pc ţară, iar recordul de întlrziere - Croa-
ziera, cu un decalaj de exact 12 luni (aprilie
1981 - aprilie 1982).
Gîndlm că tot răul e spre bine şi că această
întîrz/ere poate servi la mai buna pregătire a
lansării filmelor, în deplină cunoştinţă de
cauză, cea ce ar fi mai ales în avantajul fllm.e-
lor dificile. Din păcate, ne înşelăm, consta-
tlnd că .cele mai mari întîrzierl şi cele mai
slabe rezultate le obţin tpcmai filmele de cali-
-tate.
- Aveţi o anumită praocupera, ca Iii tprl-
jlnl!I fHmele de calitate, ln dorlnl• ca ele Iii
fle wizule de cit mal mutii apeclatorl? Dum-
ne&Wllalrii •1111 dln11lnte, cu .., an uu cu
„pte luni, care este calitatea fllmelor progra-
(Continuare în pag. 20)
plicare în realitatea vieţii şi glndirii umane.
Cele mai avansate metodologic, deşi nu cele
mai bine finalizate, structural, ni se par a fi
lucrările lui Gheorghe Săbă·u însuşi: Stirl şi
Decupaj •IMlorlc •' montaj •lectlv. Autorul
se bizuie pe o anumită autonomie a aparatu-
lui de filmat care „decupează" el însuşi reali-
tatea, numai montajul depinzînd de subiecti-
vitatea celui care semnează filmul. ln primul
caz, procedeul este aplicat ·chipului uman,
decupat şi resintetizat într-un portret dina-
mic, iar in al doilea film, obiectul anallzel ii
constituie ambianţa oraşului , un portret-mo-
zaic, deschis completărilor imaginaţiei spec-
tatorului insusi.
Zbor 1ubllmlnal de Alexandru Pecican şi
Panta Rel de Ioan Pteş pornesc dintr-un
punct diametral opus celui al lui Gheorghe
Săbău, optica şi nervul autorilor impunîn-
du-se manifest, în toate momentele şi com-
partimentele lucrului. O privire alertă, neliniş­
tită , fulgurantă, ne conduce autoritar pe dru-
mul unei căutări precipitate şi fără sflrşit, în
care viteza nu ne îngăduie să ne fixăm asu-
pra unor profiluri distincte şi nici să ne regă­
sim decît, eventual, in ultimul cadru. Perfor-
manţa tehnică a filmărilor, a efectelor de în-
cetinire şi accelerare, a montajului , e numai o
parte din meritul acestor filme de stări, ln
care definirea ideii se produce după legile
poeziei. E, de asemenea, cazul desenului ani-
mat al lui Gheorghe Maxinan, un foarte tlnăr
autor care poate invoca filiaţia lui Mac Laren,
dar şi originalitatea austeră a liniilor şi curbe-
lor sale, în dansul lor fără cuvinte şi fără po-
veste, bogat prin -sugestiile miscări1 ~i i11venti-
vităţil universului: R1tplr~la pietrei.
Racorduri cu aces te căuta ri. care ar trebui
disc utate separat, la Cronica filmului de cine-
club, am găsit şi ln alte producţii de la Arad,
ca şi în cele trimise de amatorii din Timi-
~~r:c~~"tk ":1.J':'~tiÎi°eu ,:~~'::,;,iP,u~uc~i~
sit, se lnţelege, lucrările mai puţin conclu-
dente,
"(Continuare in pag. ~3)
Valerian SAVA
filme pentru mîine
Cărti
care ar
putea
mspira
pe cineaşti
Mai bine de două decen ii am ars de nerăb­
dare să pun întrebări unui bătrîn îrţelept. Dar
n-am îndrăznit. Aşa că n pot i rţelege pe Oc-
tavian Paler, care, la optsprezece ani, l-a cu-
noscut pe Blaga, lntr-un sal vecin cu Len-
crăm , l-a privit cum se ameeteci printre oa-
menii ce urmăreau hora, zăvoot ln linlştee lui
masivă. li citise cărţile, dar nu era pregătit să
I se adreseze.
Scrisoaree cu care acum, abia acum, în-
cearcă ai spargă o veche tăcere, replică la
muţenia de atunci a marelui eoet. prezintă un
dubiu interee: artistic şi psihologic.
Ar fi o bună performanţă filmică să tran-
sgresăm liniştea artistului ca să vedem din-
colo de ee. l n 8crlaorl Imaginara, felurite
forme de coreepondenţă, ln mare măsuri fals
epistolară , Inspiră un posibil scenariu al
enllfgillor nelngnldite. Octavian Pater, ca
orice moralist ce se reepectă, preţulaşte cu-
~"!\'~~~.f!'ce~":i 1:.'rn'~~1~::g~~
cea la care rîvnlm cu o undă
de z6dămicie.
Aşa şi cu speranţa că Blaga va face o pauză
de cu ork:e sete de
tăcere ş i va vorbi. Aşa şi
experienţe. Este citat Goethe care afirma:
/;~i ~f~i 8j"~~~- la cer cine n-a străbătut
b::v~w:. r~~~~9.~~a":~.:! tr~
ecranizai. Cum eete cea din A trai• 91nguri-
181e (Scrisoare domnului Proust), ea însăş i
subiect pentru un minunat scenariu despre
forţa destinulu i. Poveste despre un medic,
despre pacienţ ii lui (am uitat să spun că e
~~;:i~> ~.:~....:'e::'n ':l"!i~O::ar::~~~
abuziv şi nestAplnlt. 11 operează cu deplina
pricepere, fiind '' singurul chirurg disponibi l
::'e~~I~ ~J'~~~~ =1:i.:.~~j
şi condensări i unei drame omen91t1 semnifi-
cative, de cons i derabilă elocvenţă , după lec-
tura î ntregului volum...
ln ansamblu, cartee lui Octavian Paler me-
rită epitetul de dificilă. Nu pentru că i-ar lipsi
vioiciunee, vastul spaţiu al avanturli, ci pen-
tru altoeva. Acest altceva rămlne de descope-
rit. Cei int•eeSCI vor avea satisfacţia ai afle
că, uneori, poemul unui critic nu ucide sen-
sul limpede şi manifeet al implicării. Cum nu
trece cu veder811 o „umilă neceeitai. expli-
cativă unde autorul, subtil şi imprevizibil, în-
toarce ordinea lucrurilor: e mai lntli om de li-
l~[e:ilnap.J:: :~:; ~~1;o,filc,~t~ftl:'!. ţilu-
Reclteec cele sa-ise, lnsă nu pot lăsa tocul
Sa"is, mai 1- . 1, o altă carte, VI•
din mi nă . Nu am terminat. Octavian Paler a
pe un ~
devenind film. Tot l#ndind la acest ro-
man- parabolă, rarefiai ln planul epicului de
acţiune - totuş i atlt de grav, cu subtilitate
de lucid-rafinat l n precizaree citorva sensun
mă întorc la prima mee propun•e. Des!gur
Paler nu este uşor de scenarizai. Ar fi nevoie
de un regizor gen Ciulei sai Mircea Dan e-
liuc, care să vlnture gravitatea cu t>ruşte ţiş ­
niri de cutezanţă ... Ar fi, de bună seamă, ne-
voie şl ăe un scenarist în stare să puncteze
lumina, să susţină - fără formalisme - cău·
taree fiinţelor într-un sistem d& valori transfi-
gurat de in teligenţă , de cadenţele intransi-
genţei... Căci , nu-i aşa? un roman ce tin de
spre sinteza faptului de conşllinlă cu cel al
definitului existenţial , exprimă altoeva decit
vizibilul într-un film explicativ. Aici ar trebui
să ne intllnim şi cu IPSCii albe ş i cu multă ta-
cere, cu antitezele sistemetlce ale V111"oslmil1-
tăţli filtrate meditativ. Veţi fi observai că refuz
să poveetesc romanul. O carte ca aceasta se
rezumă , eventual, printr-o metaforă . A Vieţii
~::nr=.ir ;r:r.:~,~~l::i'=~~ri~
• suprapoezlel cu morală de dosar clasat.
~
inţăl
::.:
Nuam
p~r!.'r:.:~~:~~,~~i;r: ~'::::
reduce omul şi natura ca subiect
=~~c~•n~c1:i~~~~ev;:~e~e'!i~ î~
şine. Dimpotrivă, am atinge culmea maturită­
ţii , o maturitate acută, credincioasă sieş i,
consubstanţială identităţii realismului î ncor-
porat ln Istorie, lrf durata vie, în schimbarea
imprevizibilă a priorităţilor omeneşti ...
Mă gîndesc la personaj, la gara pustie, la
ideile lu i de a ancheta dur•ile ,,mici" şi sen-
tinl efe inacceptabile... La pactul cu viata.
rupt La n obleţea tragică a unei forme de
eş ec adevărat şi vuln•abil, preeat de 18'ilale.
l nfruntlnd-o lăuntric convingător.
Spectatorul unei asemenee film (filmul ce-
~":s~~:;'.;'~i :~nt~~ C:b.lă ;..'trk:_1-~!1:J
doar incapacltalee noastră de • umple golu l
în care trăim" ) nu poale fi decft omul sensibil
la meeajul shakespearean. La meeajul de ne-
cuprins ln clişee didactice. Adică triind in-
tens, autor şi cititor. pe fiecare baricadă inte-
rioară, o mare fericire constructivă Inimita-
bilă .
... Un film de radicale intenţ ionalită ţ i , che
mind la fervoarea totalizări i .
Henri ZALIS
7

- Stimate Tra„n Stănescu, noi ne-am cu-
nocut acum vreo 17-18 ani 18 .Castelanlr',
parcă, nu?
- Nu era la Dragoste lungi de-o
- Se poate. Oricum dumneavoastră
I• primul film.
- Atunci. era Dragoste lungi de-o
Castel8nH a fost imediat după .
- 18r dupi .Caslelanlr', pauzi, nu? _
- Pauze. cam de cite cinci ani fiecare
- De vreo dol ani lncoace, Inii, se poale
spune că .vi scoall11 plrteal8". .Probleme
persomole", .Orgollr, • Trandafirul galben".
trei roluri unul după allul. CUm s-a lntlmpl8t?
rii? să ne supărăm pe noi. ..
- Nu e frumos ce fac, cler lint convlnli ci
mă intelegell: dumnee-llrii cinci. credeţi că
„ n-ajl Izbii-o''?
-ră?
- Eu cred că încă „ n-am izbii-o". im mese-
entli n·a noastră ,
„ soclul" se face cărămidă cu că­
ram idă , nu dintr~ bucată de granit. Cără­
m idă cu cărămidă şi inceHncet. Eu nu mi.am
ga sil cărămizile „de colţ" , cele bune. Sper să
oeară . mi le găsesc . Toţi sperăm şi toţi aşteptăm . La
ora actuală , cinematografia noastră are corzi
de susţinere elastice şi foarte puternice, fil-
mul românesc a început să meargă din ce în
ce mal bine - nu consecvent bine, ci cu mo-
mente de cădere spectaculoase chiar - dar
cu reveniri sigure şi încurajatoare . Cred că
d acă vor scrie pentru. film mai mulţi oameni
ta lentaţi şi dacă vor face film mai mult cei ta- ·
lentatl şi dacă birocraţia producţiei cinemalo-
g rafice se va reduce. va fi bine. De ce să nu
fie bine?

- Asia trebuie să vi Jntreb eu pe dumnea-

- Nu ştiu. Conjunctura, şansa . ln meseria
noastră , şansa joacă un rol foarte important.
Pe de altă parte, cred eu. şansa mai e şi cum
şi-o face omul.
- Să inleleg că pe d1M11ne1voastră nu • a
Interesat to.rte Ilire fllmul. din moment ce nu
v-atl .făcut' alli ••noă?
- Ba mă interesa chiar foarte mult. Nu
cred să existe actor pe care să nu-l in tere-
seze filmul , pentru că , după teatru, filmul
este terenul de exprimare actoricească ideal
pentru un actor. După cum nu cred nici în
categorisirea actor-<le-teatru şi actor-<le-film.
Mai ales la noi, unde actorul de film este,
obligatoriu, actor de teatru. Dar nu numai la
noi. Un actor bun este un actor bun pentru
teatru, bun pentru film, pentru televiziune,
dacă are voce, este bun şi pentru muzică .
Laurence Olivier juca seara Cehov pe
SCJ!nă ,
la Londra, iar după spectacol se ducea sa
facă numărul la bar. Nu cred în actorul limi-
tat la o singură formă de exprimare.
- ŞI cum rimlne cu „1pec1Ucul clnemâto-
graflc" ?
~~~~~~~~~-
- Specificul cinematografic nu stă în jocul
ac torului. Părerea mea e că nu joc într-un fel
pe scenă şi în alt lei pe platou. Sau pe pla-
toul televiziunii. Mari actori ai noştri din tre-
cut, Manolescu, Vraca, Geo Barton,_de care
filmul , din păcate , nu a profitai îndeajuns, fie
că au murit prea devreme, fie că pur şi sim-
plu nu au fost folosiţi, erau extraordinari în
film. Erau ca pe scenă , dar deloc „teatrali".
Există un simi al actorului care ii ajută să~i
măsoare şi să~i adapteze reacţiile, dar acel
simţ funcţionează şi pe scenă şi în lata apa-
ratului de filmat. Sigur că la film există <i pro-
blemă de nuanlă la prim plan sau la gros
plan, dar niciodată nu-ţi propui să-ţi micşo­
rezi sentimentul, trăirea , dimpotrivă, ele tre-
buie să fie cit mai la vedere, să fie în gros
plan. Ceea ce contează la film este tocmai
.1terea. Ea se simte, ea exprimă · ce simţi . Nu
gesturile, nu mimica, mai groasă sau mai re-
dusă , ci starea. Asta ştiu să facă marii creato-
ri din marile cinematografii: să pună actorul
în stare. Să-i dea materie de gindire, de
trăire. Noi lucrăm cu materialul clientului, în
speţă cu ce ni se dii din scenariu, din regie .
-. Apropo ele slaN: ln ce slare v-atl aliat ln
anii fără film? Ce senzatle •re un actor care
se file bun, care Joacă mult teatru aeu televi-
ziune - cazul dumneavoastră - Iar filmul
nu-l lngheaule?
- Cred că reacţiile diferă de la caz la caz.
Mie îmi plăcea filmul din ce în ce mai· mult şi
~c:r~~:v~ra~n~T~ ~~ rn~: ~ara~~1s:e :~~~~
1 1
ce in ce mai puţin grave. Oricum, nu m-am
acrit. Cind filmele au fost bune, m-am bucu-
rai de reuşita lor şi a colegilor. cind au fost
proaste, mi-a părut rău , au existat o seamă
de roluri pe care credeam că aş fi putut să IP
fac eu, uneori mi s-a părut că aş fi putut sa
fac mai 'bine un rol sau altul, dar asta putea
să fie o senzaţie de om care stă · pe tuşă ... .Iar
statul pe tuşă li se poate intîmpla .dintr-<> mie
de motive, plus unul , după mine, toarte im-
portant: regizorii de film - vorbesc în gene-
ral, pentru că există şi excepţii - nu urma-
resc teatrul. Ei îşi aleg actorii după filmele
anterioare, după şabloane tipologice, în cel
mai fericit caz, după firmă . Firesc ar fi ca re-
gizorii să · cunoască tot materialul actoricesc
nu numai din Bucureşti, dar şi din ţară . astfel
incit atunci c.i nd au nevoie de un actor să
aibă de ales din 10-15. Aşe cred eu că ar
trebui hotărită o distribuţie. Nu prin probe.
Probele sini o chestiune depăşită . Probe se
dau pentru un copil sau pentru o fetişcană
neprofesionistă sau pentru un rol de compo-
ziţie, clnd trebuie să-i faci actorului o mască,
atunci da, trebuie să vezi în ce măsură
„prinde" lata lui acea mască . Altfel, proba
este încrederea care li se acordă-şi pe care o
acorzi acceptind un rol. Nu credeţi?
- Dumneavoastră 1111 dat probe?
- Da. Demult, la Străinu! şi mă bucur
foarte mult că l-a făcut Iordache. Este un ac- ·
tor care merita să pornească cum a pornit.
Deşi nici lui nu i-a folosit acea pornire, şi el a
stat, din păcate , pentru el şi pentru film, ani
mul\L Dar asta s-a intimplat cam cu toa ta ge-
n e raţia noastră ... Adevărul este că toţi cre-
~:":,~~n~~fu~1ie d~fn~. PŞ 1"'n~ ~ ::'a;f9p~~as-~
1 1
oprit Imediat pentru ani şi ani. Poate că -
sper - actorii tineri n-au să păţească ce am
păţii noi. Ar fi păcat. Pentru că un actor.
dacă e bun, trebuie folosit, iar ca să fie folo-
sit cum se cuvine, trebuie urmărit şi ajutai să
se dezvolte. Cum a procedat Finii cu Florin
Piersic. Pas cu pas, l-a urmării de la început,
după ce-i dădea un rol de o anumită factură ,
avea grijă ca următorul să ne mai complex,
mai greu - ii antrena ca să ajungă cu el la
„ Oameni şi şoareci" . Nici un alt regizor în
afară de Finii nu cred că l-ar fi văzut pe Flo-
rin în „ Oameni şi şoareci ", Finii da, pentru că
ii cunoştea ; ii ştia posibilităţile , resursele.
- Spuneţi-ml, '' acum clnd, ln an„11, fil -
mul chiar curge glrlă pe capul dumneavoas-
t ră , ce limţql?
- O mai mare frămintare. O mai mare ne-
linişte. Noi - ştiţi prea bine - oricum. sintem
lramîntati şi neliniştiţi. clnd nu j ucăm, de ce
nu jucăm , ci nd jucăm , ce şi cum jucăm . Dar
acum neliniştea, la mine cel puţin, este mai
mare şi din pricina yirstei. Nu mai am stinta
i nconştienţă a tinereţii. Ştiţ i, eu lucrez la tele-
vi ziune de cind s-a înfiinţat ea. Ml~d uc
aminte că pe timpul acela mergeam să-mi fac
roluriJe cu o degajare , cu o încredere în to r-
ţ e le mele, care astăzi mă sperie. Jucam ală ­
turi de actori mart şi maturi care erau emo-
ţionaţi, awau trac, se temeau pentru fiecare
cuvin!. Eu zimbeam, cred că uşor superior.
Abia acum ii înţeleg . Experienţa şi vlrsta nu-ţ i
conferă detaşare şi linişte, ci o mai mare res-
ponsabilitate , deci o mai mare teamă. Teama
să nu te, faci de ris faţă de tine î nsuti. fireşte ,
~n~ruf~i f~~ ~:. s~~~o~;'~;~ci~m1,u~'!i ~
mai putea lucra acum ca „ pe timpuri". Din
păcate , noi nu awm răgazul - vorbesc de
film - să ne pregăti m rolurile cu seriozitatea
~~.;;~:!ăam~a,,c~ w~ ~-~ ;;.:~eb~r. î~
meseria noastră şi un actor de vîrsta mea ar
trebui să ştie ce face, în următorii doi ani cel
puţin . Dacă la început de stagiune eu aş ş t i
ce joc în teatru ş i ce joc în film , aş putea
să-mi organizez timpul , aş putea, mai ales, sa
mă pregatesc, m-aş familiarii.a cu rolurile, cu
personajele , aş putea să studiez personajele ,
prezenţe româneşti
Premiu I C.l.D .A L C pentru „ Luchlan"
La cea de-a XXIII-a ed~ie a Festivalului
intemational de la Karlovy Vary. desfa ş u ­
rat intre 3 şi 15 iulie, filmul românesc Lu-
chlan realizat de Nicolae Mărgineanu
- (ca re semnează şi scenariul, împreună cu
Iosif Naghlu) a obţinut o importantă - şi
foarte frumoasă - distincţie: Premiul
C.l.D.A.LC. (Comitetul internaţional de
difuzare a artei şi literaturii prin cinema-
tograf). Filmul s-a bucurat la Karlovy
~~~ic~~ur ş~~d~:'c'!f- J'e":~i:i\~:,r~~~
legaţia de realizatori - din care au făcut
parte reg izorul Nicolae Mărgineanu. acto-
rii Maria Ploae şi Ion caramltru - bucu-
rindu-se de interes şi simpatie. Amănunte
despre festival în numărul viitor.
Trei prem11 pen tru ecranul mare fi mic
e Dragonul de bronz pentru cea mai
bună imagine acordat lui Dumitru Gheor-
ghe pentru filmul Bătrinii în regia lui Ion
pentru că la film, de cele mai multe ori, acesl
lucru se intimplă pe platou , şi nici nu mai
poate fi vorba de studierea personajului. ci
de o luare de contact. Lucrăm de azi pe mi-
ine. Lucrăm la mica improvizaţie, incepind cu
planul tematic şi sli~ind cu lucrul pro-
priu-zis, în platou. Partea proas1ă - sau şt i u
eu, poate că partea bună - este că actorii
slnt nişte copii mari , i ncintaţi de frumuseţea
meseriei lor, îmbătaţi de bucuria de a juca şi
de a juca bine, aşa că ei săracii îşi fac dato-
ria , uneori cam de unul singur aşa ... Numai
:fel ,~~":.~'··~~~~- ~%fi' J~''ia1~~ta":' aff;'.'~!7.~
nici talentul nu e un sac fără fund. El tre-
buie cultivat, trebuie dezvoltat. trebuie să „ lu-
crezi" la el, o viată . Se ştie că marii actori din
lume se reciclează periodic în studiouri spe-
cializate ş i e foarte bine, pentru că în exerci-
ţ iul meseriei noi ne pierdem adesea reperele .
ln general, toată lumea spune că e bine,
după ce te-a văzut într-un film sau un specta-
col , cind critica te înjură , ţi se pare ca nu e
adevărat („are ceva cu mine, nu se poate,
nu-i sini simpaticr'), foarte puţini şi foarte rar
sintem în stare să recunoaştem câ nu facem
întotdeauna bine ceea ce facem, cu atit mai
puţ i n că n-am reuşit pur ş i simplu un rol . Da
aici şi ideea, după mine periculoasă că . dacă
ai zece roluri bune, grase ln spate, dacă eşti
un nume, o firmă , merg şi două-trei roluri
mai slabe, că trăieşti o vreme din osinză ... Da
aceea mi se pare salutară ideea reciclării -
dar nu formală, cum se face adesea la noi, ci
reală, reală insemnînd recapitularea mijloace-
lor de exprimare şi înnoirea lor. punerea la
punct' cu toi ce se inlimplă ln lume în mese-
ria noastră , la ora actuală .. . Cind am intrat în
noua clădire a Teatrului Naţional, am păţ i t
ceva, în aparenţă foarte nostim, în fapt, gra v.
şi care Ilustrează ceea ce vreau să spun :
mu~i actori pretindeau că nu se aude bine
pentru că sala e proastă . Nici prin cap nu le
trecea să se întrebe de ce alte trupe din ţa ra
sau străine se aud foarte bine în aceeaşi sala!
Că ar trebui , poale, să-şi formeze altă vor-
bire, pe alte dimensiuni, pe altă tehnică . Nu!
Sala era proastă . Cineva chiar spunea că pu-
pitrul de regie de la vechea sală avea comen-
zile de la stinga la dreapta, noua sală le are
de la dreapta la stinga, şi nu sini bune ... Eu
î nţ eleg că e mai uşor să dai vina pe acustica
sa lii, dar la ce foloseşte? Folositor ar fi să ne
rec unoaştem defectele, limitele, ca să le pu;
tem depăşi. De . ce să ne supărăm pe a~ ii.
cind „ noi "'"° izbim", cum spunem noi . acto-
peste hotare
Visu. la festivalul filmului de scurt-metraj
şi documentar de la Cracovia.
e Marele premiu Pnlga de aur acordat
fil mului de televiziune Săteasca - poem
cinematografic i(lspirat din Suita a III-a
de George Enescu - realizat de Vio rel
Sergovici în calitate de regizor, operator
şi scenarist (co-scenaristă Florica Gheor-
ghescu) la cea de-a XIX-a ed~ie a Festi-
valului internaţional al filmului de televi -
ziune de la Praga_
• Premiul pentru cea mai bună arta
grafică lui Zoltan Szilagyi pentru Arena la
cea de a 5-a ediţie a Festivalului interna-
ţional al filmului de animaţie de la Za-
greb.
Partlclparl
e Sheur - (Belgia) - Festivalul film u-
lui de an i maţie a înscris pe agenda sa şi
Nodul gordian de Zoltan Szilagyi
• Gljon şi Glffonl Vale - (Spania)
Cele două oraşe din peninsula Iberică or-
gan i zează anual festivalurile lor pentru
copii şi tinerel. La ambele vom li prezenţi
cu Maria Mirabela de Ion Popescu Gopo.
voastri: de ce?
- După părerea mea, pentru că există inc~
n iş te oameni lips~I de curaj sau poale p ur ~·
simplu nu înţeleg că nimeni nu vrea decit ca
lucrurile să meargă bine. Partea proastă este
că nu toţi facem totul ca să fie bine. Unii încă
ma i strică totul , pentru că vor să se priceapă
la toate, cirul, de fapt, noi ar trebui să ne
spec iajjzăm. Ce este un specialist? Un spe-
cia list este omul care ştie din ce în ce mai
mult despre din ce în ce mai puţin . Noi vrem
~~"l~~=s~~n~!:;; ~~~.::;,;la:~~~
pem la nimic. capacitatea de înţelegere a
omului este limitată lotuşi. Nu credeţ i ?
- N-<IŞ vrea să dau nume, se poate? pen-
tru că la începui, la start, au fost foarte m u~i
oameni de bine. S-au cam împuţina i. Unii
s-au înrăit, alţii au capitulat, au disperat, au
abandonat cursa. De ce? Fiecare le ş ti e pe
ale lui... Dar cel care au rămas, majoritatea.
ş i cei care au venit în cursă pe parcurs sint
buni şi destul de mulţi ca să împingă înainte
filmul românesc . Cred cu tărie în ta lent, în
capacitatea talentului de a face bine şi mai
cred că , mai devreme sau mai tirziu , ta lentul
tot răzbeşte . Este păcat că mediocritatea are
cale liberă , în timp ce talentul trebuie să~ •
taie calea, ca în junglă, să defrişeze terenul ..
Nu credeţi?
- Ba de, Sigur că de, cler nu despre ce
cred eu eslt vorba, cleel acum mă simt obD-
gali Iii opun ce cred despN dumnea-stri .
Cred ci linlell un mere opllmlsL
- Oa. Da. Da. Sini un optimist. Dar nu li-
pul de optimist care~i propune să ridă în fie-
care dimineaţă , să fle tonic, stenic, să sp ună
că sticla e pe jumătate plină , cind ee este pe
j umătate goală . Sticla este cum este. Cred cu
tarie în bine şi în viitor pe care-l văd , mai
bun, mai frumos. Cred cu multă tărie ş i cu
optimism că putem Iace mai mult şi aş vrea
sa ml se dea şi mie posibilitatea să lac tot
ce -mi stă în putinţă pentru acest: mal bine şi
mai mult. Plnă acum am făcut - ca să vedeţi
că nu sini un o ptimist orb, ci văzător - n işte
hăinuţe de copil foa rte d răg uţe, dar de copil.
Aş vrea sâ fac ş i un costum de alpinist
care să reziste in c o ndiţii g ffi le, de munte, de
ger. de iarnă . ŞI , o să ridaţi , eu aşa sper. că
odată şi odată mi se va cere să fac acest cos-
tum şi eu am să-l şi lac ...
- O să rldell : n-o să rid. Deloc.
Eva SÎRBU
Premiul Internaţional de art! SAgfti-
torui de auf' peninu o actrqA romani
Academia Internaţ ionala de Artă şi Cultura
CIDAF a acordai, în luna iulie, la Roma , pre-
miile sale trad~ionale. Principala distincţ ie se
numeşte , după cum se ştie, Sigetitorul de
aur şi este acordată unor personalităţ i de
prestigiu internaţional din lumea teatrului , a
operei, a baletului clasic, a dansului, muzicii,
cinematografiei . artelor plastice. Acum ciţ i va
ani , premiul Sigatitorul de aur a fost atribuii
formaţiei corale Madrigal. Anul acesta Sige-
litorul de aur a fost acordat actriţei Violeta
. :t'.ti'~~iJna ac'Pn'!~~~~';'aiufu7'~.'u~~iru~ 1 ~~~
mănase, Violeta Andrei a interpretai cu ra ra
sensibilitate roluri memorabile atit pe marele
ecran cit şi pe scenă , reuşind pretutindeni sa
facă ·sa
vibreze Inimile spectatorilof'. Actntei
;.., fost acordat, cu acelaşi prilej, Pntmlul
speclal •I jurlutul. Printre laureaţii de anul
acesta : Rossano Brazzi, Sergio Endrigo, Al-
berto Lattuada, Franco Nero, formaţia „ Milk
and Coffee". Giovanna Ralli, Virginia Zeani.
Premiile au fost inminate, în cadrul unei festi-
vităţi, de cunoscuta actriţă italiană Silvana
Pampanini.

a
.-----------------------------------------------------------~ ~~
~
-Festivalul nu este o festivitate. · '""„„::;;ti:: lt:-

dovada maturit~ .11 unei cinematografii ~~~~'{.

">~·
vem un festival (bun) al filmului ~;...__
pentru copii la Piatra Neamţ
tru
De 1 iunie, de ziua copilului, reclame pen-

Sărbătoarea
avertizau: „Aten\1 ~•
bluziţe şi pantalonaşi
nu durează doar o .;r (idee va -
~":: .:m·:.:::.:: :.i~~ ::"...:: r.::.o;:~c;;
1

mi•m apus - • citii •ri? - ci 11Ceote au -

labilă şi pentru „confecţiile" spirituale) în
acest fel, ca o generoasă prelungire a sta rii
de sărt>ătoam, trebuie privit primul nostru
l'ftll„I •I fllmulul pentru copil. Cum s-a în -
timplat?
- „Cum s-a întimplat, stimată Ellubela
Bolllln?
- Acum clll„ ani t - m ptln Plalra
=~ f.:'u~:,:;..~nC:.;~~::J::;
m•m glndlt ci •Ici u fi locul ln c.ore •r 11 .ml-
nUMt oi M nHci ,1 un leatt„1 •I ftlmului
pentru copil, mal •lff ci Of8ful e o 119zdi
compe...,11, obitnulti cu ~ cultu-
rale de prestigiu."
.Chiar dacă la Piatra-Neamţ plouă de zor.
ş i ruri'lliruri de moglldeţe cu băşti şi umbre-
luţe colorate se îndreaptă spre cinematogra-
ful „ Panoramic": „Şi ce dacă-i vreme rea? Fii -
llell curmte merlti orice" •. „ Acest festival a I
poveştilor nici nu putea debuta decit sub
semnul lui Creangă.
Aşadar, sute de copii din Piatra-Neamţ au
putut urmări. ca un cadou la început de va-
c anţă , şi nu cu linguriţa , ci în porţii uriaş e .
p~oieclii de diminea1a. proieclii de du-
pa-masa, un număr masiv de autori şi de
filme. S-au văzut filme documentare - şi .
iată pe ecran copii aidoma. celor din sa la
mărturisindu-.se cu Inegalabil hat şi farmec
zice o fetllă: „eu dacă aş fi o zină aş vrea sa
fiu ciocănitoarea Woody. să tmc prin toate
aiumUle •i aă nu păţeat: nimic"; zice un bă ie
tel: „eu dac-aş fi un zin aş transfonna anima·
lele ln oameni buni şi blocurile în case" „
S-au văzut şi zeci de filme de animaţ ie , cu
Bălănel, cu Miaunel, cu Pătrălel , cu Pic, cu

Ce filme vom vedea la

Festivalul de la Costineşti '82 ?
Pagini clnematograllce Premiere ab1olute
din epopeea naţlonelă

e lnt•rcare• lui Vodi Uputneanu.Scenariul e Concura - scenariul şi regia: Dan Piţa.

şi regia: MaJvina Urşianu .
e "9ntru P8trle. Scenariul şi regia: Sergiu Ni -
colaescu.
e Ciclu de secven1e din filme realizate de
Sergiu Nicolaescu.
Fiime ln atar6 de concurt
e Un om lrilnd ln viitor (documentar). Co-
mentariul: Nicolae Dragoş şi Dinu Săraru .
Scenariul şi reg ia: Pompi/iu Gilmeanu.
• Teme 13: Bitlfneţe (scurt metraj artistic).
Scenariul ş i regla: Cornel Diaconu
e CHpele dluln118 llngurilltll (scurt metraj
artistic) . Scenariul : Aristide Butunoiu. Regia :
Constantin Păun
e lnghllltorul de oibll (lung metraj artistic).
:::,'; ~x~~ic8/t~~p~i,,';~c~...".u1::. l~:': :J."g~~~:
1 Poc; cu Mihaela. S-au văzut şi filme de lung
metraj, Dumbrm„ rntnunati (mgia : Gheorghe :'fn":.~~şi (1':~~a:m~::r .~1~~f~)n Scen•riu1:
:u~~~'::~ 'ta=ief8~,,Z~~~':fs~~
işi ia de la bun început foarte în serios condi- 1
lla de _.:lltor. :.f.:J;.~l(!gf:'g~~=l':so.'::·:::i;
Ş i? Ml„bela (regia: Ion Popeocu Gopo), ultimele gla: Szilagyl Zoltan
- .ŞI • dolM zi dimlnMji, ln loc ai mi două distinse (de un juriu condus de scriito- e 0.111118 (animaţie) . Scenariul şi regla: Sa-
bin Bălaşa
e Secven!e - scenariul şi regla: Alexandru
Ta tos.
e lnlllnl,.. - scenariul: Bujor Nadelcovici
regia: Sergiu Nicolaescu. '
e .Unlwral8cla '11" - comentariul: Eugen
Mandric. Regla: Eugen Popiţă.
• Un om lrilnd ln vtnor - comentariul:
Nicolae Dragoş şi Dinu Săraru; scenariul şi
regia: Pompillu Gllmeanu.
e Tema 13: Bitrlneţe - scenariul şi regia:
Cornel Diaconu
• Clipele dlneln118 alngurilltH - scenariul :
Aristide Butunoiu, regia : Constantin Piiun
Fiime ertl1Uce de lung metraj
in concurs
I ,
e Unlftta din adlncurl - scenariul şi regla:
Mş]vlna Urşlanu
e lnvtnaitorul - scenariul: Dumitru Furdui,
regla: Tudor Măriscu
e Un ec:hlpmj pentru Slftg8pore - scenariul:
Ioan Grigorescu, Nicu Stan, regla: Nicu Stan
e Semnul ••rpelul - scenariul: Mircea Micu,

,1 ,1
duc la complexul turlaflc Ouriu, m•m dus la
--.1
ptlmul aecrellr' •I Ol'8fUlul l-am apus Id-.
ne-am entuziasmat •I ln zi l•m ln-
llnlt pe Gheorghe N8ghl, ,1
al ortgtur din
Platnl--mţ, tocmai fMme 8lcl „ Dumbrava
m i nunată", l•m apus ,1 lui, locul •• •ptins,
ftafela • loat prel1Mli de Comllltul de cul-
:!ri ~-:U~1::~:r,.~u1~~ru"::!:
din cedrul Aaoclallel c1....,111or, de Gopo, de
loll cel c.re Iubesc !Imul pentru copil, tre-
clnd cu .., zlmbet peatt zlmbe- de aupe-
rtorllall •le uno„ ... care nu ,au, poall, cit
de greu de ...11„t llnt lllmete pentru copil
cit· de neceure le llnt c:oplllor. ŞI-apoi, oi nu
,1
ultim, un b.., ltlm pentru copil e b.., pentru
toell vtrallle."
Care ar fi, deci, sentimentul motor al festi-
valului? Cred că nu numai admiralia faţă de
copilărie ca unic şi „instituţionalizaf' paradis
al inocenţei, dar şi faţă de copilărie ca mira-
culoasă parmanenlă a oricărai Yirste. Va
amint~i ce spunea Brâncuşi : ..în clipa în care
am încetat să mai fim copii, am murif'.„ Pe
~~~u~g;~~ c~~,:'J: c~n:.;i:'."X:.':~~lris1~
înăuntru, în sala arhiplină , şi privesc un film
„în afara concursului" : Amintiri din copllirle.
Autoarea, Elisabeta Bostan: . - lmpreolonat
.., cleMn pe c.ore cred ci n-o li-I uit nlcio-
d81i: un -re cu chip de copil, lumlnlnd un
rul Ioan Grigomscu) ex aequo, cu Marele
Premiu. Un repertoriu bogat, într-o ambiantă
bogată : o expoziţie de desene ale copiilor, o
e Unt„ral8cla '11 (documentar). Comenta-
riul: Eugen Mandric. Regla: Eugen Pop1ă .
regia: Mircea Veroiu
• Conc... - scenariul şi regia: Dan Piţa
expoz~ie de desene ale creatorilor de la An i-
mafilm , o expoz~ ie de afişe ş i de sch~e ~·
e Tl'llnd8ftrul 1191ben (lung metraj artistic).
Scenariul: Eugen Barbu şi Nicolae Paul Mi-
e Secven!• - scenariul şi regla: Alexandru
Ta tos
costume, intilni ri ale copiilor cu realizatori i hail. Regia: Doru NăstaS6
Totul .- .ca la un festiva.I cinematograf.ic ma-
tur. Cred că e mai mult deci! evident pote n-
\ialul educativ al acestui dezinvolt şi voics
festival al filmului pentru copii. El repmzi ntJ
o sigură invest~ie spirituală . o nouă gene„ -
\ie asimilează şi sintetizează imagini, într-un
fel propriu, propriu doar ei , doar acestei ge-
neraţi i. Rezultatele. se vor vedea miine. DP o·
c amdată , să sperăm că festivalul va slimulCt ~1
producţia naţională de filme pentru copii. o
socoteală . simplă : 4 case de filme a cite un
fil m pentru copii pa an egal 8 filme în 2 ani.
Doi ani , adică timpul disponibil pină la Yiito•-
rea ed~le . Să fim optimişti , socoteala de-a
caJili. se mal potriveşte uneori cu cea din tîrg .
ln loc de concluzie: la Piatra Neam!
înainte de proiecţ i e , un regizor i-e sfătuit pe
copii : „ Clnd vă place aplaudaţi . cînd nu va
place bizi~i ca bondarur'. Au predomina i
aplauzele. Ceea ce , dat fiind că avem de-..
face cu cel mal alRC8r public, e o mică ma r<•
victorie.
Eugenl• VODA

Din Palmares: Elisabeta Bostan) şi Maria Mirabela

Mlrrele premiu pentru lungmetrllj er-
tlsllc: ex aequo - Saltimbancii (regia
(regia Ion Popescu Gopo)
Merele Premiu pentru enlmll(le: Ba-
laurul (regia Laurenţiu Sirbu).
Mlrrele premiu pentru doc:umenter: B
zi/a in Cosmos (regia David Reu) .

9

„Nu cocheta cu mărturisirea asta, n-o
spune „diurn" ... E o chestiune de disperare...
i-o spui lui Gheorghe, te agăţi de el, n-ai
unde să fu9i ... uite, uşa e acolo, vei i nce ca
mai tîrziu sa fugi, dar acum nu„ . pe Anca nici
nu poţ i s-o pr iveşti în ochi... e o pl ndă . o
stare de exasperare... ea nu~ţi face nimic, te
G~~-:!e i~~i~~~·il~" r~~!:1~r l',:: v'7!'!,~~
81
creează starea şi atmosfera secvenţei din Nă­
pasta, înainte ca ea să se nască din jocul in-
terpreţilor. Un decor familiar: o î ncăpere ţă ră­
nească , tavanul jos, pereţii albi ş i goi, o
lampă cu petrol atirnînd deasupra mesei de
lemn masiv. cu bănci lungi d&-o parte şi de
alta. T rei oameni, doi bărbaţi ş i o femeie.
într-o stare de tensiune, de încordare ce plu-
teşte în aer. Scena e halucinant de aidoma
cu un moment din iruilnte de ticere. Doar in-
~":f'~ei;~fl,~ a(~ ;a~:O:~i. ~:}:i 't;:\8~
1
orx~~t ai trei lea film al regizorului Alexa Vi-
~~ig;tx,~'f.::~ ~~i~~~~m::r:: ~:.ir~~
dentă . pentru cei care au văzut spectacolul
de ia Teatrul Giuleşti, spectacol despre care
s-a scris la premieră (martie 1974) că aduce
o viziune nouă asupra piesei, împingînd ac-
ce~~=..'!~a~ dîencl~~;~~~~~~i~lexa Visa-
rion - e un gînd mai vechi î n activitatea
mea. O imaginez acum a patra oară . Am
montat-o lntr-un examen la IATC (atunci m-a
interesat mai mult relaţia Anca-Dragomir,
schimbarea în cadrul aceleiaşi scene a rapor-
tului victimă-<:ăiău), a urmat o nouă montare
la Piatra Neamţ (în car.e se definea deja lu-
mea tragică a piesei, Mitică Popescu fiind
unul din interpreţii de atunci). Apoi spectaco-
lul de ia Teatrul Giuleşli a impus personajele,
scoţl ndu-le din interpretările datate. Ele că­
pătau v i aţă şi autonomie prin relaţii puternice
care excludeau momentele solistice, tentante
pentru orice actor, dar care ar fi sărăcit sub-
stanţa tragică. Spectacolul de ia Giuleşti a
impus piesa în Europa; turneu l a trecut prin
mai multe ţări - R.F .G., Austria, Ungaria,
Portugalia, Italia, Elveţia. Acest spectacol, în
care actorii deveneau argumentele esenţiale
. Ce va fi Comoara? ln două vorbe: un film
de capă şi spadă . Sau în alte două vorbe: un
film pentru tineret.
Regizorul Iulian Mihu, care a încercat toate
genurile de povestire cinematografică , de la
Procesul alb la Po„ste oenUmentati sau Nu
lihnim l i ne amuzim, de ia Felix '' OHlla la
Lumina pallcli a durerN şi Omul fi umbra,
este un regizor·surpriză. Despre cum va arăta
~ln~e li~~: ~s';., ~~ta?';.!~t~ucf~i l=g;,t'~,~~~~
1 teşte în acest film „loviturile de teatru", repre-
său de creaţie filmul se naşte de mai multe
ori: ln scenariu, în timpul filmărilor, în pe-
rioada de montaj şi mixaj - acestea din
~!r: :;;.~..:i;r.~ ::::r~ c::;~x;~ p~~=
vintul vocea cea mai autorizată , regizorul :
„Construcţia clasică a unei povestiri derivată
din găsirea şi păstrarea unei comori vech i, în
jurul căreia se creează o anumită legendă ş i
se ' înfruntă pasiuni. Secolul, momentul Isto-
ric nu au o Importanţă primordială, ci carac-
terele în actlune şi interesele personale sau
sociale antrenate de subiect. Un film îndeo-
sebi de capă şi spadă (secolul XVI), în care
i mportante mi s-au părut a fi bărbăţia eroilor,
umorul şi suspansul acţiunii . Am încercat să
ne debarasăm de unele poncife care urmă-
10
ale d emonstraţi ei regizorale. a frapat şi a
atras î ntr- un festival de teat ru, în care vizuali-
zarea prin sol uţii eminamente „de regie" su-
fo ca de multe ori sensul unei piese. Aceasta
a fost opinia juriului 'de la Arezzo (Italia) ci nd
a decernat spectacolului bucureştean Marele
premiu. Am preluat in versiunea cinemato-
grafică , în linii mari, distribuţia de la Giuleşti.
După cum am preluat anumite elemente, idei,
momente ale spectacolului, eliberîndu-mă in
acelaşi timp de altele şi construind în afara
textului personaje noi. Am imaginat situaţi i
care să-m l permită creionarea unei lumi unde
totu l se trăieşte paroxistic, unde şi aerul are
tensiune CTn principal lumea celor trei; Anca,
Dragomir, Ion). „inţeiegîndu-1 " pe Gheorghe,
învăţătorul, altfel decit pină acum. Prin ei am
încercat sâ definesc latura derizorie, ban ală,
agresivă a lumii, care nu se poate „elibera"
nici ea, .deci! sufodnd cealaltă latură, lumea
tragică. M-a pr(j(lcupat şi aici (ca ş i î n lneinte
~r~~;"~~,~~;ru' n~'t:!:"'Je~~~~I) r:~~~~
î ntr- un fel, un preambul la Năpast& lncerc să
co ntinui analiza acel u iaş i univers uman, prins
intre Instinct ş i raţiune, între crei er şi si nge.
resc tratarea unei asemenea teme, şi spe ră m
să fi reuşit cîteodată. Vorbim nu doar despre
eroism ci şi despre laşitate şi eşec , despre
destin şi intimplare. Cîţiva actori importanţi
î ncearcă în acest film roluri mai deosebite:
Gheorghe Cozorici, Violeta Andrei, Jean Lo-
~~d~f";~~·şiM[:',,~~,;~e~~~~hf:'.liP:.îsa~~f':{;:
bernal, mai rar uzitat în acest gen de fim, va
da frumuseţe ambianţei în care costumele se
desenează plă cut. Vom folosi şi în acest film
~~~~ rn~:~~C:a~'. ~~~~:,;r~: :~e ~ ~o~
8 personaj complex în viziunea regizorului. El
experienţă pe care mă bucur că am putut să
o încerc".
lată şi cîţiva dintre i nterpreţi şi rolu ri le tor:
Violeta Andrei: „M-a amuzat mult pernona-
jul pe care îl interpretez în Comoara p&ntru
că el apare întotdeauna cînd te aştepţi mai
p uţ in , încurcă iţ ele, e un persona j· probl e m ă .
un univers în care dominâ necunoscutul şi
peste care omul devine puternic numai pnn
su ferinţ ă, zbatere şi continuă luptă. Ş i în
acest film, ca ş ~ n celelalte dou ă, judecător i
sînt oamenii, vinovaţi tot ei. De aici încep e
totul. Cred că cei mai important lucru pentru
mine este să încerc să duc mai departe ceea
ce am gindit pînă acum, să nu-mi trădez nici
o clipă propriile obsesii, încercînd să le ra-
portez la conştiinţa lumii; numai atunci ele
pot căpăta sens. De fapt, Nipasta e un fi lm
despre cauzele ratate în numele unui ideal;
despre vinovăţia i spăşită prin nedreptate,
despre şansa eliberări i , a purifi cării unor su-
flete traumatizate de un cl imat ambiguu. Un
film despre un moment de criză . Nedreptatea
la care mă refeream este sugerată în viitorul
film de faptul că un ţ el de o v iaţă , un ţel pro-
fund moral - pedepsirea vi novatului de către
Anca - nu se realizează d ecit prin terfelirea.
maltratarea lui, de către superlicialitatea unui
grup de „not ab ilităţi" care, neir(elegi nd n~
mic, îşi asu mă t otuş ~ li ps ~ i de orice respon-
sabilttate, dreptul judecăţii. I n finai, Anca nu
mai are ce răzbu na. Totul s-a n ăclăit. Ea e
mai mult decit si ngu ră. În acest rTK>ment al
Un lucru este cert: personajul aparţ i ne zonei
de satiră şi umor a filmului , dar a fost pe cit
de amuzant, pe stil de obositor, pentru că
l-am filmat astă-iarnă ln împrejurimile Braşo ­
vului , intre două trenuri, intre două repetiţi i
de la Teatrul Municipal cu „ Tartuffe" şi cu
„ cabala bigoţilo~·. Dar m-am dus de fiecare
dată cu bucuria reintiinirii cu regizorul Iulian
Mihu, „cu care am colaborat la nu puţine
filme ...
Jean Lorln Florescu: „ Martinuzzl este un
nu e conceput parodic (aşa mi-ar li fost uşor
să -l fac), ci devine comic pină la ridicol doar
d a t ori tă situaţiilor în care se află , lncurcături ­
lor în care i ntră sau în care este antrenat.
Sini fericit că am fost ales de iulian Mihu
pentru acest personaj. Deş i am peste 25 de
roluri în cinema, nu toate iml dau satisfacţia
îm plinirii profesionale aşa cum o resim t
filmului î ncepe cit irea „ Năp astei ". Rostul vie-
ţii s-a dus. De ce"I Pentru ce? N-am vrut sa
tac altceva decit să continui analiza universu-
lui caragial ean, desch isă de spectacolele de
la Giuleş ti , să încerc desluşirea unei structuri
umane supusă deg r adări i , îmbogăţind ş i defi-
nind mai bine propriile-mi idei, în raport cu
plu ri v a l enţ a personajelor şi complexitatea
acestei lumi atît de vii. Nivelul de semnificaţie
al filmulu i e mai adînc. polemic pe anumite
coordonate cu spectacolul, avind posibilita- _
tea de a fora mai divers ş i cu mai multă forţă
ceea ce scen a rezolvase. A continua în acest
caz înseam nă a împlini un nou fapt artistic,
indep en dent.
Lungu l monolog ai regizorului, spus cu su-
fletul la gură , cu pasiune şi febra ideilor, aşa
cu m v orbeşte Alexa Visarlon despre orice
fil m sau spectacol la care lucrează (aşa cum
şi fil m ează dealtfel) nu a mai lăsat loc gindu-
rilor interpreţ ilor . Vom reveni asupra rolurilor
din Nipasta, asupra partiturilor dasice ş I
asupra viziunii lor cinematografice de az i.
Rox„a PAHĂ
acum. Ş i nu numai pentru că e vorba de un
roi principal, ci fiindcă munca lui Mihu cu ac-
torii este deosebit de minuţioasă . Se preo-
cupă mult de starea ta interioară şi de mişc a­
rea în cadru, pe care trebuie s-o faci aşa cum
iţi spune el. Pentru că am filmat cu plăce re,
nici n-am simţit frigul de minus 20 de grade
în timpul filmărilor ia Braşov".
Julieta Szony:
. Personajul meu (Maria) este ceea ce nu-
mim „pozitiv", în acest gen de filme, un fel de
eroină „ băieţoi", antrenată mai mult lntr-o ac-
ţiune eroică decit într-o poveste de dragoste
(care nu lipseşte nici ea dare mai mult-suge-
rată). Aşa că a trebuit să fiu mai mult pe cal,
decît ln braţele partenerului „. Ce pot să vă
cnai spun decit că mă bucur să mă reintîlnesc
cu regizorul Iulian Mihu după colaborarea de
la Fetlx '' Olflla. Te stimulează o distrib uţie
din care lac parte Violeta Andrei , Gheorghe
Cozorici... te stimulează şi te amb~ionează ...•
George Oprea : „ După un rol în filmul Fe-
mela din Uroe Mare, după show-ul aproape
zilnic de pe scena Teatrului de revistă . Con-
stantin Tănase", am în fine un rol - impor-
lantl - în acest film : spionul trădător. Un rol
de care, orici t vi s-ar părea de ciudat, m-am
a taşat sentimental, aşa cum m-am ataşat de
întreaga echipă de filmare."
Mihai Berechet:
„ Ercole Dalmatul - acesta este personaj ul,
era limpede din scenariu (vorbeşte foarte
mult şi se dezvălu ie) la care i-am mai adău­
gat noi puţină sare şi piper. E cel care preg ă­
zentînd manipulaţiile unui "negativ'' care vor
fi , bineînţeles, dejucate pină la urmă . Un rol
care se adaugă la cele peste 18 roluri princi-
pale, secundare şi episodice pe care le-am
jucat ln filmul românesc (primele au fost în
Runda • , .... şi Amprenta). Deşi sini om de
teatru ca formaţie, iubesc filmul . ln copilărie,
la Brăila , mincam filmul cu pline: mai tîrziu,
în familia mea, actr~a Anca Şahighian - so-
~-a~ c~~a~:~e: ăm~~~;~rti~~~ă1t~[l;'!~i
1
teatrului , cit şi cinematografului. Rolul din
Comoara este un roi complex şi de fineţe .
Sper să-l fi interpretat ca atare. Nu am emoţii
mai mici deci! ia spectacolul meu cu „Act ve-
neţian"... să spun:\::ii~ndru llACOVICEANU
Fotogralii de Victor Stroe

Glissando
O pri\in·
lul'i1E1 ,j rl'ali,1;-1
printrl' 'll!!l''tiill'
unl'i 1111\l'll' 'lranii
Rc·:c1.1 ,j 'l'L'llariul:
\111,.„, /Jand/11,·
(dup;·1 nu\cla
„Omul din \j,··
!flo ( l'/;H l'l'lrl'"'ll)
{'u' I 1·( ·1
(I'
Cind nu e să fie, nu e. GU-ndo are 40 de
secvente, aproape toate ar fi „o piine de mîn-
cat" pentru reporter, dar eu nimeresc la Bu-
~~~ .!l~fi~r~~ ~1~~r.:S:~ri ~ur~ci1a 'ij";,:
zar Petrescu, aici are familie, nevasta şi copii ,
M':.~e':'i';.l~i~n'(~~ii~! ~~f;~)~cie'lă1~1t~te~
apară mai tîrziu , împreună cu guvernanta,
domnişoara Nina (Tora Vasilescu) . c.e se în-
timplă în bucătărie? Ion Theodorescu (Ştefan
Iordache) invitai de prietenul său să-şi refacă
sănătatea zdruncinată de prea tensionata lui
viaţă de j ucător de căiţi şi cuceritor, se află
la micul dejun cu doamna Algi4 şi copilul
pfingăcios . Alexandru Algiu vine de la grajd,
tropăie în prag („tropăie mai tare acolo, dom-
nule'~ - ii îndeamnă Mircea Oaneliuc după o
repetiţ i e), dă bună dimineaţa, îşi comunică
speranţa că va scoate o pereche de cai din
minjii tocmai cumpăraţi de la Ordeanu, vrea
să ştie ce are copilul care plinge (pllnge
de-adevăratelea, de ne rupe sufletul), îşi sfă ­
tuieşte nevasta să-l scoată la aer, pentru că
aerul face bine, dovadă: uite cum arată Ion ,
Ion vrea să ştie dacă a fost la Ordeanu - nu.
n-a fost. apoi vrea să ştie unde este Ordeanu ,
Alexandru nu ştie nici asta.,, ii în d eamnă sa
mănince pentru că el pleacă la grajd. Cam
asta ar fi. Ştefan Iordache ras în cap pe ju-
mă tate ca să i se construiască o chelie aco-
perită de şuv~e rare (ce bine trebuie „să dea"
acele şuv~e lipite de cap, ude de transpiraţie,
în timpul jocului de căiţi , dar de unde joc de
căiţi? eu, la bucătărie), Ştefan Iordache deci,
în chip de Ion Theodorescu, uşor agasat de
politeţea doamnei Alg iu, de urtetele copilului
şi de bunăvo i nţă obtuză a prietenului ;
doamna Algiu sicîi tă de copil şi agasată de
soţ („nu intra cu cizmele alear' - „Mai as-
prur' - cere Oaneliuc .,- mai aspru" ) şi fas-
~i nată de prezenţa musafirului; Algiu, cap pă -
Furtuna din ajun periclita filmarea de la
Vama Vech&-exterior. Interiorul însă - pen-
siunea în care îşi petrec vacanţa eroii F•leze-
lor, e gata; în caz de ploaie„ . Dar timpul se li-
n iş teşte, se pregăteşte filmarea sub bolta de
viţă . O cină pe sfirş ile. Chirurgul Theodor
~a~~..,(~~'/,'; ş~k,~~~;,,,1~ftefS:,~prl~
tenul lor (Marin Moraru) comentează incid""-
tul de dimineaţă . Cineva l&-a furat lucrurile
de pe plajă. Incidentul declanşează conflictul,
defineşte linlil.e de forţă (şi de slăbiciune) ale
personajelor. Medicul nu se îndoieşte că r&-
cunoaşte hoţul , deşi l-a zărit de departe; fiind
~~,~~,:!l~":t d:~i~·cu~ ~~::ii~~ oa'::
i;g,a~~~n~eer:~~:le~~."':~l p~~ ~=
mişcă de la masa din grădină. fn jur se mon-
tează aparate, reflectoare, deasupra bo~li ră­
sare o umbrelă dintr-un material lejer, ce va
juca rol de blendă, se dau comenzi sanie,
dar totul ln şoaptă, să nu tulbure actorii. Intre
ei şi regizor se creează o complicitate, nu
aud ce le oere - ton confidenţial - dar
scena e reluată de 10 de 100 de ori şi de fie-
care dată sini altfel valorificate replica, ges-
tul, tăoerea.
„A venit din dreapta, nu-i aşa?" „Era calm,
Irat, minte puţina dar şmecheră , protejează o
po sibilă şi mult dorită id i lă Intre Ion şi ne-
va sta lui . Sentimente mărunte , întîmpiări mă ­
ru nte în care numai întrebările obsesive des-
pre Ordeanu dau ceva din atmosfera Glluan-
do-ului ... Gll-ndo este ecranizare du pă
„ Omul din vis" de C.Ozar Petrescu, una dintre
nuvelele lui stranii, construită pe două pla-
nuri: realitate şi vis. Scenariul lui Mircea Da-
neliuc a virat straniul pe trei planuri : real,
Imaginar şi vis. Structura este complicată ,
dar fascinantă. Vreau să ştiu ce l-a stlmit, ce
I~ sedus in acea nuveJă :
el -de~re"::~ S:t .::'.:J
11
:
contemporane, ln spetă„ a faoclomulul '' că o
:!::!"tăf;I~:
pot face printr-o manieră de abordue mal
puţ ln UZllti, mal puţ ln Intrată .,. o~ ra1lnţă
in co,,.Ulnţa culturali a publtculul. Posibilita-
tea de a face un film ante- fi anU-bellc .
Această Idee nu există la Cezar Petrescu. ea
ml-• foit IUgeţaot.i I• lectură prin malortjliul
epic fi faptic. întotdeauna lectura unei că rl i
care te atrage din punct de - r e cinemato-
grafic • consUtule din jumităţl de fraze, de
cuvinte, de stili .,.,., sugereazi ceva, un
ceva de C8re te poli agăt• .,. li.ţi constru-
letti un alt univers epic fi de Idei. O 8C8nl-
zare telle-quelle nu m„r fi Interesat.
„ Gata ?' Evident, acum urmează : „ Atenţ ie!
Clac! Motor! Acţiune" . Şi asta chiar urmea ză ,
în urletele copilului de care ni se rupe sufle-
tul şi cere se răzbună , nevinovat, sfişiindu - ne
nervii. Ond e bine - că odată şi-o da ta to t
, trebuie să fie bine - se pregăteşte planul
270. Maria Algiu şi Ion Theodorescu au ra -
mas singuri, ea ii îmbie cu dulceaţă de afine
el nu vrea dulceaţă de afine, nu vrea dul-
ceaţă , vrea să ştie dacă ea l-a cunoscut pe
Ordeanu, dacă a dat mina cu el, dacă l-a
atins. Vocea actorului e din ce în ce mai în-
cărcată de mister, mai tensionată, Rodica An -
lip cade în cursă şi răspunde pe acelaşi ton .
„Nul Tonul tău e normal. Nu înţelegi pur şi
simplu." - cere regizorul şi actriţa reintri ir.
pielea doamnei Algiu, aşa cum trebuie ea să
fie . E bine, aşa că se aduce copilul, dar nici
urletele nu reuşesc să Strice tensiunea creata
de replicile lui Iordache. Şi asta se intimpla
într-o sec,.,nţă normală , reală . Cum ar fi oa re
alunecarea spre planul imaginar sau spre
vis?
- ln ~r1ce C8z, lări preaviz: f~I •lenţi,
acum t...,.m ln via. Trecerile vor fi nom111le
- .,. la U.rquez (nu lac nlct o •proplere,
vre•u dOllr l i flii bine lnţeles). Adlci, ln stă­
rile cele 111111 ob"nulte, cele mal coUdlene,
dintr-o dellli • petrece ceva fi lucrulile dewln
male. Sper ci „. ""
llffle. 0111 tratate C8 fi cum ar li lffle, nor-
va pet..... acel ~
:"::~~Iedech8&~:.9„":r:litNcere;
:::r.o
un punct de revenire citra planul real. An-
goasat, 1tresat ele llilile pe C8re le tri ... te ,1
de llnlnletalH evenimentelor la .,.,., poortt-
clpi, pereonajul prlnclpel otmte nevoia unei
ruduceli • ptcl011relof pe pimlnt, • punerii
lucrurllor ln ordine. De 8C888 el lntrellbi fi ,
lntreblnd, "I verifici proprfile Impresii.
„ Galat' Atenţie, etc. etc. „ Da, arată foarte
~~a"M~d'~"vo~~~~le R~~~:tJ'cis:epi~~iă
imperceptibil de o uşoară iritare, p.,.curgî nd
~~~~~'ra ~~:,.,ţ~n~tă'!fril.a„fl\n,:e ~~~~
ap..-ate, n întreabă Ştefan (perfid, caustic. ve-
nin în zimbet, cum numru Marin Moraru
poale strecura) . „Nu-mi pasă de ele. Dar ges-
tul lui... Parcă mi-ar fi spus: Idiotule! Prin-
de-mă dacă poţi! " Replica următoare, Car-
men Galin o dă dur, repezit: „De ce dai atita
Importanţă unui hoţ?" Fraza se reia mai alb,
mai Uşor, ca să se incarce mai tirziu. „Pentru
că l-am văzut. D'aial L-am văzut că m-a furat
şi nu pot să-l iert. Mi-a dat cu lilial Trebuie
să pun mi na pe puştiul ăsta". De la orgoliul
jignit la grosolănie, Rebengiuc îşi defineşte
personajul într-o sinjlllră frază, dar de cite ori
l nto.,.să pe toate paiţile, cizelată cu minuţie
~!!lju~fi;a R1~~~t~~':.:, n~~r=ă0ni.::'~e~i~
ciocnire, o culpă. Misterul interior devoalat
~ă~~\! ~~i~nt:i~:lkă ~~~~';!· fa ~=fi~it;
unei s ec:vent~che l e dintr-un fals fil m politist
ra u, săracu '" - rosteşte plat doamna Maria
Algiu (se referă la Ordeanu), hiţinînd pe ge- ·
nunchi copilul care pffnge, apoi porunceşte
d omnişoarei Nina să ducă copiii la „Izvorul
acela cu fie('. Nina - Tora Vasilescu - în-
c uviinţează supusă şi vrea să ştie dacă vine şi
domnul Theodorescu. Ion Theodorescu se • i-
d ică prompt, decis s--o urmeze în ciuda do- •
rinţei doamnei Algiu ca el să rămînă acasă, şi
t~~re~u":~a~iă~~~a~:~ti~~~ ::.7~;ui~~
bru·de guvernantă, are sfioşenie dar şi provo-
care dulce în priviri, Ştefan Iordache 11 răs­
punde „în ton" , sub privirea dezolată a Rodi-
căi Anlip. E bine. De aici, urmăresc în „planul
meu imaginar'' plimbarea celor doi prin sta-
ţiunea balneară . Acolo, potrivit decupajului,
urmează să întilnească mulţi oameni în cos-
tume brune. Aluzia mi se pare puţin brutală .
„ Nu mai slnt brune" - mă informează Mircea
Daneliuc - ,,am înlocuit brunul cu albul" .
Face un simbol negativ dintr-un simbol pozi-
tiv?
- Puntatu este dooor o „lenli • •lbulul,
dar el mal are ,1 altele. Albul mal po8te fi ,1
cul011rea •nUsaplculul, a moiţll - 18 unele
De fapt, un film-parabolă în care Dan Piţa îr>-
cearcă „un altfel de realism" . Un realism ela-
borat, stilizat, cum declara la începutul filmă­
rilor în care „fiecare cadru să aibă forţă de
expansiune". De reverberatie, de sugestie.
Văd cum se concretizează această intenţie .
Dar nu-l deranjez cu intrebări. Simt că e un
moment important pentru regizor. i ntr-o
pauză (lotuşii), Carmoo Galin avansează ci-
teva consideraţii asupra Cristinei sale: „Un
personaj care se naşte în timpul filmării . Am
senzaţia că tot ce pregătesc dinainte devine
altceva la film.,.e. Pentru că rolul nu se ba-
zează pe mult text, ci pe stă ri , pe sugestii. Ni-
mic spectaculos, ea acumul ează lent şi iz-
bucneşte î n final , părăs i n du- l pe Theo. Reac-
ţiile nu trebuie să fie bruşt e, iranşante, ci fi-
late lin, treceri urmărite î n prim planuri şi
gros planuri an al ilice; o î ncadratură foarte
strfnsă care ne obligă la gesturi foarte con-
trolate, la epurarea oricărui sunet de prisos.
N-am văzut încă material filmat, ne lăsăm cu
toţii pe mina regizoru'lul. L-aţi urmărit cu cit ă
gr ijă l u crează . Dacă un actor greşeşt e.
echipa nu ştie n i c iodată ; nu i se fac observa-
popoare chiar este, Exlsllli ,1 villenje 111111 pu-
tln vlzlblle le o privire fugară sau ne•tenti
sau ruinată.
Ştefan Iordache iese de sub cămaşa lui Ion
Theodorescu, albă cu dungul~e fine, bej
parcă, şi vrea să ştie dacă pentru a doua zi
trebuie să aibă chelia rasă proaspăt. Nu tre-
buie. Eu vreau să ştiu, tot de la Daneliuc, ce
poartă în spate acest Theodorescu. Care este
sarcina lui?
- El acumuleazi starea de lliblclune ge-
nerali • unei soclelăll. Starea de bOllli.
„ Starea de boală" îşi pune sacul pe umăr şi
pleacă sănătos acasă . Ceea ce face toată
echipa alcătuită din: Cilln Ghlbu - Imagine,
Den Piduraru - regizor secund , 118ptena
Mi~eocu - decoruri, Cilllillna 18kob -
costume, Vaolle LuC8 - sunet, Gheorghe
Drăghtcl - machiaj, plus, fireşte, mica ar-
m ată de asistenţi , electricieni, maşinişti etc.
Nu înainte de a se stabili filmarea de a doua
zi, care se anunţă foarte interesantă, dar de
la care, evident, reporterul va lipsi.
. Eva slRBU
\ii Tn public, interpretul nu-i pus într-o situa-
i 1e neplăcută, •nici măcar faţă de partener.
N u~i formidabil?''
Profit de prezenţa celorlmţ l Interpreţi care
nu filmează încă (poate nici nu vor_ajunge să
!ragă vreun cadru în noaptea asta, dar reg i-
zorul îi Invită pe toţl să se famlli.,.lzeze cu
cadrul, cu costumul, cu partenerul) .
Ion· Vi/cu: ,,Joc un profesor, Candiano, un
om cu experienţă de viaţă, care Intervine
atunci cînd doctorul se lasă antrenai de trufia
sa Candiano introduce în ecuaţie acel dubiu
util, care va pune sub semnul întrebării tot ce
a făcut pînă atunci doctorul, acest ciştigător,
în fapt pierzător al cursei vieţii. Un rol bine
construii pe care nu l-ar refuza nici„ . Lau-
rence Olivier".
- Magda Popovici, v-am admirat pe scenă
în ,,Pluralul englezesc", dar film r>-aţl mai ju-
cat demult. Păcat.
- De la Anotlmpul118 lui Savel Stlopul sini
nişte ani. Dar nici nu prea m-a preocupat, vă
spun drept. Cu Dan Piţa însă e o plăcere să
lucrezi. Sînt convinsă că filmul mă · va cuceri
din nou, de date asta cu o pasiune matură .
Cătălina Murgea: „După 18 ani de teatru,
Dan Piţa mă distribuie în Concurs şi imediat
după aceea ln F•leze de nisip, unde joc un
rol deosebit, cel al unei excentrice, fostă ac-
t r iţă , care„. Dar poate că e mai bine să pă~
tră m misterul personajelor, e vorba de un
film cu suspens psihologic".
liJ.C,:,1 o~:'at"C: ~::Or~~n':~~l~~~ăe f~
18
Concurs exista o unitate strfnsă dată de un
sin!l"r •Paliu (pădurea) , aici decorurile se
schimbă permanent ln funqie de starea per-
sonajelor: plaje, pensiunea, casa băiatului ,
atelieru~ garsoniera Cristinei. Ele îşi găsesc
în imagine o unitate dramatică pentru că
există un element focalizator: caracterul pu-
ternic al medicului, distrus de un eveniment
minor ... "
Mal degrabă invers, l-aş contrazice eu, eve-
nimentul e cel care focalizează drama şi
pune în evidenţă slăbiciunea şi nu tăria per-
sonajului. Dar amin discuţia pentru că e tlrz iu
şi pentru că intervine regizorul care îmi pre-
zintă cu căldură echipa din care nu dăm
acum deci! principalii realizatori. Decor: Că­
lin Papură ; cosrume: Doina Levlnţa; montaj:
Cristina Ionescu; sunfJt: Satir Caragaţă .
Alice M.lNOIU
t1

Dacă nu azi. mîinc.
dacă nu mîine.
poimîinc.
raţiunea \a awa
trebuie să aibă!
CÎ":ttig de cauză
ln faţa ochilor noştri o piaţă imensă plina
cu o imensă mu~ime; sute şi sute de mii de
oameni strinşl unul ffngă altul, revărsî ndu-se
parcă plnă dincolo de oriz<>!ll pe toate stn;-
:~~,l'ri~~~hi:".1~n C:;!.~~~~~tl~~:, ~~~'.
tele inconfundabile ale zglrie-norilor. Evident,
sintem la New York. E paradoxal, dimensiu-
nile gigantice ale megalopolisului fac să pară
şi mai impresionant uriaşul ocean uman. Sin-
tem ln iunie 1982. Din nou evident, nu poate
fi vorba deci! despre o demonstraţie pentru
pace, pentru dezarmare. New York-ul n-a
I
::..... ·. .„ : ""'"'"·"
· cu potrivnicr1e s : . =·re
Cinefilii din lumea întreaga (şi nu numai ei)
au avut un şoc privind chipul bătrinului ora-
tor; indiscutabil (cine l-ar putea confunda?)
era Orson Welles, rămas şi la 67 de ani „co-
pilul teribil" al cinematografiei mondiale. Ca
si New York-ul, nici Welles nu prea ara obiş ­
nuinta manifestărilor militente şi nu a fost ni-
ci odată considerat printre „personalitătile an -
gajate" ca atqla a~i maeştri ai artei cinemato-
grafice, regizori , scenariŞti sau actori. Dar as·
tă zi , omul care în anii primei tinereţi , cu mai
mult de patru decenii ln urmă speriase mu~ i­
rn ile new-yorkeze printr-o emisiune celebra,
de radio care prezenta„ . debarcarea marţ ieni ­
lor pe coasta Atlanticului, s-a hotărit să se
adreseze aceloraşi mu~imi nu pentru a le
speria, ci pentru a le avertizs: viaţa oameni-
lor, a tuturor oamenilor de pe pămlnt, e ln
primejdie şi nu din pricina unor fabuloşi mar-
t ienl ci din cauza diabolicei curse a înarmări ­
lor care, dacă nu va fi oprită la timp, va
atinge, Tn scurtă vreme nivelul de la care nu
mal există întoarcere.
c •ală pentru război (Tn diferite ipostaze), cea
<1e-a doua. dlntnl 18mele . mari" ale fUmului,
alaturi de dragoste. Dar aşa precum film ul (şi
literatura) nu s-au oprit mai niciodată asupra
dragostei împlinite, senine şi biruitoare ci au
exploatat infinitele meandre ale pre-dragostei
~\~:":
1
,:.:, ~ft!i
şi ale post-dragostei (regretul, amintirea, dra-
·i ostea transformată în ură, Indiferenţa , răz­
bunarea etc. etc.) tot aşa despre pace ln lim-
bajul artei cinematografice se vorbeşte mai
d egrabă l n contextul a ceea ce precede şi_ se
opune: adică in contextul războiului cu trau-
mele, iluziile, dramele sale mari şi mici, sau
~l;,o~~:!.~~~ ~::~.'~~~v!~;',a:, ş~,:~:
cel imediat după aşezarea păci.I , moment în
care e x perienţa anterioară a războiulu i alie-
nează destinele şi sufletele oamenilor. Sau
sfi işilul perioadei de pace în cara nelin iŞtiie
premonitorii tulbură conştiintele.
Arta în general ş1 c1nvmat0jlrafia i n spe-
cial n-au făcut niciodată din razboi un ideal
de viaţă. şi chiar în ptodUCliile care exaltă vir-
tuţile războinice şi geniul militar se înţelege
totdeauna - explicit sau implicit - că obiec-
tivul eroilor nu este prelungirea la infinit a
carnagiului ci obţinerea , fie şi prin mijloace
violente, a unei păci pe care o conside ră
dreaptă şi răsplâtitoare a eforturilor.
Lungul şir al filmelor care tratează din
acest unghi şi din această perspectivă - im-
pu să de istorie - tema setei de vi aţă şi de
a m bianţă paşnică este marcat profund de
sc himbările provocate în conştlinla oamenilor
de amplificarea fantastică a mijloacelor de
distrugere, de lnternatlonalizarea ş i apoi
mondializarea conflictelor, de trecerea trep-
iata a războiului de la statutul de simplu mod
- după expresia celebră a lui Clausewitz - .
de „a continua politica prin alte mijloace" la
acela de mod de a întoarce istoria din drumui
ei, de a pune capăt brutal istoriei, şi a aşez a
sub semnul întrebării insuşi viitorul omenirii.

Adevaratul st1rş1t al razbolulul

În aceasta lunga evoluţie am putea distinge

prea . avut plnă acum obiŞnuinţa unor mani-
festăride acest gen. Dar valul luptelor pentru
rn~~=~ ~~~~t~~'~,~~~~ :ir'~r~~.,f'.
mul rind America - n-a putut ocoli metro-
~~ ~~C:t!l::!.rcl'ec~: i~~tl!~~~~r:, ·::u~r~
landezi declt ln Dublin, mai mu~i evrei deci!
ln tot statul Israel, mai muqi negri deci! ln
multe ţări africane, a răspuns chemării con-
ştiinţei universale, cu limbajul care-i este cel
mai familiar: cel al colosalului. Şi lată l n faţa
sutelor de mii de militanli pentru dezarmare
o tribună şi ,' blnelnţeles 4 o baterie de micro-
foane. Iar la aceste microfoane vorbeşte un
Marele artist american, incarnare. am
spune, exemplară a posibilitălilor mirac u-
loase şi a miturilor cinematografiei, exprimâ
prin gestul său nu numai o atitudine de
î naltă responsabilitate civică, ci ş i o dimen-
siune majoră , permanentă a artei filmului ,
care, de-a lungul celor peste opt decenii de
exi stenţă n-a încetat să vorbească despre ne-
voia de pace şi de viaţă a oamenilor.
- La prima vedere, o asemenea afi r maţie ar
putea părea ineficient argumentată . Nu prea
sini multe filmele în care starea explicită de
pace să constituie cadrul şi tema acţiunii dra-
matice. Dimpotrivă , s-ar părea că dintotde-
auna cinematografia a avut o pradilectle spe-
poate, mal intii. o etapă în care te ma predo-
minantă este cea a raportului dintre război şi
destinul individual al celor antrenaţi l n el.
Este perioada în care apar filme care evocă
mai cu seamă tragediile personale: secerarea
unor vieţi pline de nenumărate promisiuni , vi-
dul lăsat de cei dispăn.ţl, dramele infirmilor
de război, şi ale lndrăgost~ilor prea mult des-
părţ~I. tinereţea frustrată . Situatiile acestea şi
altele asemănătoare constituie trama majori-
tăţii filmelor de război produse ln primele
două decenii după lntiiul război- mondial. Un
film ca de pildă "- frontul de _ , nimic nou
(ne referim, bineînţeles, la filmul lui Miies-
tone din 1930 şi nu la recentul remake) de-
vine, prin transfigurarea tragediilor personale
ale unor bieţi oameni de rind , un patetic stri-
gat împotriva războiului . Este perioada ln
care chiar dacă războiul e considerat un dat
fa1al al istoriei umanităţii, supravieţuirea este
pe deplin posibilă . De aici, problema etică
lu n damentală: ce fel de supravieţuire? Cum
poate combatantul supravieţui fălă să.şi
piardă demnitatea umană?. Exaltarea unor
virtuţi perene cum sini curajul , abnegaţia, so·
lidarilatea, generozitatea, capacitatea de re-
zistenţă, trebuie să demonstreze pinii la
urmă , în intenţia creatorilor, că omul făcut
~:~u .~i:t~lhil':.n~~ ~c:'::~~· run:~~~ţ'ecan~
este război ul .
dJ.':!'~tzt,r:; ,:~~,':.. ~~ G,"m:t::':.:Ţ.J~r:!
gediile provocate de război, lupta omului
pentru păstrarea demnităţii de om, se stre-
coară netiniŞtea prevestitoare de rele, senti-
mentul, lncă difuz, că dramele personale se
subsumează unei tra~edii colective de o am-
ploare lncă nebănuită . Exemplare l n aceasta
pnvintă desigur, în primul rind , prin Imensa
sa forţă arti stică - este capodopera lui Jean
Renoir, Iluzia Cff mare, iluzia mare fii nd
s pe ranţa că, poate, conflagraţia din
1914-1918, va fi ultima; iluzia cea mică este
visul că oamenii de bunăvoinţă îşi pot crea şi
m e nţine o oază de pace şi de armonie, chiar
în mijlocul măcelului universal {Idila dintre
prizonierul francez şi ţăranca germană , pne-
tenia discretă dintre prizonieri şi gardianul
lor). ln 1937, Renoir ştie deja că e vorba doar
de Iluzii, dar eroii lui, nici ei lipsiţi de lucidi-
tate, nu vor să accepte fatalitatea şi luptă îm-
potriva ei. Dacă nu azi, mline, dacă nu mîine,
poimîi ne. omul va învinge fiara.
E interesant de observat că trăsătu ri le pe
care te-am identificat in filmele avind drept
cadru primul război mondial se reintllnesc şi
în operele pe aceeaşi temă produse în ulti-
mele decenii, deşi , flr9'1te , creatorii au în
spate experienţa copleşitoare a celui de-al
doilea război mondial şi această experienţă
se simte in toate fibrele operei lor. ŞI aceasta
nu numai pentru că situarea într-un anume
cadru istoric determină ln bună măsură viziu-
nea, ci şi pentru că e vorba de o dimensiune
umană caracteristică nu doar pentru o pe-
rioadă determinată , ci prezentă ca o compo-
nentă chiar dacă nu dominată ln toate reacţ i ­
ile omului conştient, ln faţa grozăviei şi ab-
surdităţii războiului . Am putea aminti, fn

==========:;::;:;:;:=::;;;ii!::==============:i===•===========~ i:.;:~.~~vif~~(j~l~'1~mp~:~~ia~":l.
de asemeni, capodopera lui Ciutei NdurH
~ fi Imu I acuză! Să vedem ce filme au recomandat crit icii
italieni: Nimic nou pe frontul de Vest, MarM
1
:gisnu';'d':'!°~zg~U~, 1 :4~Cia~ ~~e:T~~~'.
iluzie, Ciriirlfe gloriei, o..n„1 potrtwnlcl, portabilei nedreptăţi pe care o constituie
Johnny pleac:i I• riizbol, Pelslj ciupii bitlle, obllgaţia impusă celor prinşi l n angrenajul
(este vorba de filmul iul Wajda), Douizecl de
?:~rit~~' ~~pi! e ::fu~ui ~1'e". rn~r~~r~~'.
1 1 1
zUe firii riizbol (filmul realizatorului sOYietic
Alexei Gherman). Acuz al lui Abel Gance ş I o luptă pentru demnitate, după cum expresii
O iniţiativă No11>IM din Sen Lor-o, recent remarcat la
festivalul de la Cannes, film reelizat de Iraţii
ale demnităţii sini ş i comuniunea care se înfi-
ripă împotriva tuturor obstacolelor şi prejude-

a Tavianl.
. La capătul acestei programări s-a organizat
un simpozion în care ciţiva crit ici de renume
cătilor Intre militarii aparţlnlnd unor naţiun i
diferite, prietenia de o puritate care anulează
parcă tot sordidul ambiantei de front, intre
criticilor europeni: au prezentat referate pe tema propusă şi care
ni se par demne de reţinut : ..Primul război
românul condamnat la splnzurătoare şi ţă ­
ranca maghiară. Elemente ale viziunii despre
mondial ş i cinematograful pacifist"; „ Cînd care vorbeam întllnim ş i ln alte filme roiJ&.
Pacea şi filmul războiul se sfiişeşte (raportul acesta a fost
axat pe t - • 81omlci fi lllmel• care o ex- ~:~· 111:;: 1:p~;,truNrc':,\'!~~z:ioi
M\';:.;
primă ln cinematograful american) . După
aceea un critic a făcut o expunere cu titlul
„Intre riizbol '' p-·. pentru a vorbi despre
Veroiu inspirate de romanul lui Camil Petres-
cu Ultlme noeple de dl8g09te, pri- .......
de război sau pe alt plan &.terine Teoclo-
„
filmele sovietice inspirate de război ş I de rolu şi llllllldi penlN Mirluca.
La Roma s-a desfăşuratrecent o manifes- lupta acestei ţări pentru pace. O altă inter-
tare pe tema P-• fi filmul , prilej de repro-
gramare a unor pelicule de considerabil ecou
venţie s-a axat pe tema .rlzbolullll cam-
rle" şi , ln sfiişit, un critic fr!Wlcez Marcel Mar-
din cinematografia mondială de Ieri şi de azi. tin (a cârul lucrare des,r,re limbajul cinemato- Oroarea colectlv.6
Presa semnalează că această l n~iativă, ali-
~:~~1!e~ă~:ă:t ":: ~~ ~e:'e ~~p;~;::
1 0

;:':c'~: :: ~~rn."~'!: ~~rd~~il~~~~';:''ci!-~ păcii ln filmul frMcez. Al doilea ră~bol mondial a ridicat oroarea
lntreaga mMifestare a tost prezidată de re-
g:")i~:!:iS:e ~~::1~~'!;...prg~:cJ~~';,.fiv~d ~~
la ra ng oe dimensiune fundamentală , Noti u-

~turile populaţiei bineîrţeles, ~:~a ~u"ng~~~~~~n~i~~ ,~rc~cară~b~:;tu1."~~~:

putatul critic italian Lino Miccich9, asistat de
din toate dar, un alt invitat de marcă, regizorul polonez Za-
elementul domin!Wlt a fost tineretul. nussi. venit aleatorie sub toate formele ei clasice
 ;,Cafeaua atomică":
un S.O.S. împotriva armei nucleare
Acu m. cind problema dezarmării nucleare
do mină tot mai mult viaţa publică şi existenţa
i ndividuală in Statele Unite (au apărut peste
40 de cărţi în uttima vreme cu privire la lmpl ~
c aţiile unul război atomic), clnd convinger ea
că aceasta este problema morală lundam en·
tală a deceniului nostru ciştigă mereu noi
adepţi , programarea serialului anglo-a -
merican Opp•-•, pe unul din canalel e
necomerciale al e televiziunii americane
- WNET - canalul 13 - a fost prlmită · cu
deOseM interes.
Evocind v i aţa dramalică a mwelul fizician
~~~~'i:l'8 ~~~tir!t~~r;.~~;:!iu?';::.un~'J.:
..în cele din urmă, spune un of~er cu totala
detaşare, radiaţiile gama la care veţi fi expuşi
vă vor cauza sterilitate sau grave îmbolnăv i ri ,
~=r c~C:r':: ;~~!~~işJ~aj~'If.:~~~!'.fsri~
a11a şi nu vă feceţi probleme".
Cum era de aşteptat, această macabră co-
lectie de imeglnl de film nu cuprinde nici un
fel de Informaţie secretă . „Unul din obiect~
vele filmului nostru, spune unul din realiza-
tori, a fost să arătăm acele aspecte pe care
guvernul .dorea să le Iacă cunoscute publlcu-
lu i ş i nu pe ,acelea pe care ţin ea să le as-
cundă".

fapt, în discuţie responsabilitalea omului de

şt i inţă faţă de societate, încercind să eluci-
deze controversa dacă Oppenheima' a fost
un erou tragic, de t ip faustic, sau un trădător
al omenirii. Concomitent, î n clnemalografe
rulează un film pe aceeaşi temă de mare ac-
tu alitate: ear.„. atomici, de fapt o foart e
ori ginală alcătuire din fr31lmente din vech i
filme de apărare civilă, din filme destinate
pr egăt i rii militare, desene animale, jurnale de
act ual ităţ i, reclame comerciale, toate topite
într-un tot unitar, menit să incite spectatorul
să reflecteze cu seriozitate la implicaţ ii le fo-
losirii armei nucleare.
Ra~~.8'.ia~: ~~~n:rK;!':n~11;rt/~r,~
mul este rezultatul a cinci ani de intensă
muncă de cercetare ş i selecţie l n B iblioteca
Congresulu i, arhivele naţionale. arhivele mili-
tare ş i colect li particulare.
Un Interviu cu pilotul avionului de pe bor'
dul căruia a fost aruncată bomba atomică
asupra Hiroşimei , alternează cu o s cen ă
dintr- un fllm de apărare civilă , in care cop iii
aflaţi la şcoală , la comanda învăţătoarei , in
momentul unei explozii nucleare, se adăpos­
tesc sub bănci, după cum, in împrejurări si-
milare, o familie reunită. la un pi~nic, la iarba
verde, se ascunde sub faţa de masă cadril ata .
i n tlmp·ce farfuriile cu sandvlciuri zboll'ă prin
aer.
De la !11to/eranţâ la Apocalipsul. a::.i: Ridicolulu i acestor din urmă secvenţe -
primite de spectatori cu rfsete - I se contra-
filmul, arenă a păcii pune un film de pregătire militară, cuprinzl nd
instrucţiuni date soldaţilor trimiş i să asiste. la
încercarea unei bombe atomice:
O interesanta opţn1ne a cr-Qrnor a fost
dceea de a nu-i co mpune fil mu lui o nai ati1ine
proprie, ci de a lâsa fragmentele alese să vor-
, be ască de la sine. cu convln11erea că e modul
cel mal direct de a determina pe spectator
să-şi adune amintirile, gindurlle şi să reflec-
teze singur la această tulburătoare temă.
Ce comentariu ar mal putea fi neceaar la o
secvenţă î n care un tată de familie, lntr-un
aşa-zi s adăpost atomic, zice, cu toată serioz i-
tatea: „După explozie, vom aştepta un minut
şi apoi vom urca sus să punem totul i n or-
dine".
l ntr-un alt -moment al filmului, realizatorii
l:::~~s:i'J'1r.~~r-~:.-;~ :::,~~t~l'f~al:r:
testării unei bombe atomice pe insula Bikini,
locultorll insulei sînt în perfectă stare. pentru
ca in următoarea o echipă de medici să
aplice respectivilor locuitori tratamente con-
tr~.r::-':i'i)~~ş~ ~:'e~~~,f.:~l~ă realiza-
torii, încrederea noastră în spectatori a fost
w~:;a:~· 1e?u~~e::: f.9~n::e:; 1l!a'~~-:.~=
1
- cum credeam mu~ i dintre noi că vor fl -
văzlnd acest material atil de dur".
ln perioada sesiunii speciale a ONU pentru
dezarmare, clnd sute de mitinguri pentru de-
zarmarea nucleară au loc pe teritoriul State-
lor Unite, filmul cat...a atomici se const ~
tuie ca parte integrantă din campania vastă
de mobilizare a conştiinţelor i mpotrlva pe< ~
colului distrugerii omenirii.
Marglt MARINESCU

spmtale f rontului, norocoşi .ambuscaţi supra-
tlie( uilori prin demnitate); tragedia individuala
a i ncetat de a mai fi caz ln sine (ca element
artistic) pentru a se transforma ln ilustrare a
tra!J8diei colective. Problemele celor doi pro-
tagonişti din Hlroohlma, dragoslH mea sini
perticulan1an ale unor tragedii care îi depă ­
:J89C ş i i1 stri vesc (i mposibilitatea, Inutilitatea.
ba chiar .numanltatea dragostei în cond~llle
războiul ui total şi mal ales prezenţa haluci-
nonli. ob ses i vă , a morţii atomice). Chiar un
lilm ca Sollr1a unul om de Bondarciuk, glndit
sl construit în modalitate clasică , indiclnd
parcă şi prin ton ci e vorba de o tragedie in-
dmduala e ~uduitor nu prin ceea ce i se ln-
6mplâ eroului, ci prin prezenta infernului co-
lectiv în care el a fost cufundat, Infern care
va dăi nui mereu fn sufletul său chinuit. ln ul-
tim ul fil m al Iul Verolu, Afleplnd un Iran,
oroarea războiului , reflectată în microcosmul
unei gă ri abandonate, este atît de complexă
ş i zguduitoare, atît de contradictorie in com-
ponentele el (vi olenţă , absurd, gingăşie.
eroism, dementă , luciditate etc.), Incit, e evi-
dent, că ea nu poate fi asimilată şi înţeleasă
într-o singură 'conştiinţă omenească . Poate,
pe că i misterioase (nu cele ale naraţiunii, in
orice caz) ea va determina opţiunile de milne
ale pruncului care se naşte Tn mktzul acelui
infern . Ş I dacă nu e vorba explicit de tran-
sformarea tragediei individuale în tragedie
colectivă , atunci avem de-a face, uneori cu
transfigurarea el în tragedie arhetipală ca în
Duios Aneatalla trace• al lui Talos, de exem-
plu.
Conflictele care au urmat celui de-al doilea
razbol mondial au accentuat această te n·
dinţă . Despre război nu se mai pot face filme
psihologice, ci doar filme istorice (nu în sen·
sul referirii la trecut, ci dimpotrivă , în sen sul
identificării cu marile zguduiri .ale prezentulw
trăit ca destin colectiv). Ce altceva sini, in
definitiv, cele mai bune filme americane des-
re războiul în Vietnam (VlnitoiUI de cerbi,
r.
ntoarc•,.. acali, ApocaliPt1ul. acuml)
Creşterea vertiginoasă a pericolului nu-
clear, sporirea şanselor de nimicire a întregii
umanităţi, li îndeamnă pe unii artişti să ducă
mal departe acest procea de la film Istoric
spre filmul cu dimensiuni cosmice. Ar trebui
să evocăm aici filme cum sini Dr. Snngelo-
ve al lur Kubrik sau Ultimul ţjnn al lui Kra-
mer sau filmele care vorbesc despre degra-
darea biologică a planetei (de la Planeta rnal-
mut•lol' plnă la unele filme-catastrofă) . Şi să
nu uităm că Popescu-Gopo care a fost totde-
auna - cel puţin în materie de idei - in
avangarda cinematografiei şi care rămlne în
ce priveşte actualitatea tematicii cel mai mo-
dern dintre cineaştii noştri , a semnat încă tn
1961 S-. furat o bombi.
O mare nelinişte străbate lumea ş i ecourile
ei se reyăsesc direct ca în exemplele evo-
cate, Indirect ca ln atilea alte filme - de la
Clrllţ• lui Jodorovskl la Cilium lui Tarkovskl
1n tot ce este mai reprezentatiY in arta cine-
matografică a anilor noştri . Există un timp -
vara anului 1982 de pildă - cind artiştii ade-
văraţi simt nevoia să adauge mesajului lor ar-
tistic şi prezenta lor fizică în marile manifes-

Apocalipsul azi?
Etape la care ne referim eate etapa filmelor
deapre universul concentraţional , univers al
demenţei Instituţionalizate a filmelor in care
vedem cum mecanismul aberant al războiulu i
stllceşte sufletele chiar ale celor ce lupta
pentru o cauză dreaptă (de exemplu, Colina
lui Lumei); a filmelor care prezintă ravagiile
devastatoare ale războiulu i ln mediile aparent
cele mal lndepăr1ate de epicentrul confruntă ­
rilor militare, cele mal „ inocente" (numeroase
producţii sovietice, poloneze, germane, ita-
liene). Nu mal e vorba, adesea, de o supra-
vieţuire fizică, ci de una morală (ca de pildă
în filmele lui Rossellini, Roma o,.. clnchl1,
....,.. sau Generalul Oale Rovere.
~r cr~~ruJe':~~ ş~ ~e:i,;,ea~~p~~~.\"!:'~~~
tei filmului în mijlocul luptătorilor pentru de-
zarmare, pentru salvarea omenirii de holo-
caustul nuclear. Dar există ş i timpul - ş i
aceata se confundă , după cum am văzut, cu
intreaga Istorie a cinematografiei - în care
contribuţia esenţială a cineaştilor la a!Sirarea
şi promovarea valorilor fundamentale ale
umanităţii şi printre ele, la loc de frunte, se
află, desigur, pacea - constă in realizarea
unor opere ln care aceate valori să fle transfi·
gurate artistic devenind elemente lormatoa r"
ale conştiinţei umane. Sute şi sute de filme
admirabile stau mărturie a felului în ..-re
aceasti nobilă misiune a artei cinematogra-
fice a fost lndeplinită .
H. DONA

t3
 zale" ale diferitelor secvenţe , analiza ex-

Filmul nostru la ora antologiilor tinzîndu-se, în subteran, asupra întregului

Într-un peisaj editorial nu prea darnic
c u cartea de film , lată, 1n editura „Meri-
diane", un volum despre „Arta naraţiuni i
în filmul românesc". Autorul, tînărul critic
de film Ioan Lazăr , porneşte de la intenţia
de a fixa citeva repere ale .conştiinţei de
sine a cinematografului românesc, care
prin unele realizări poate sta cu fruntea
sus, faţă cu alte cinematografii, chiar
dacă nu a fost răsfăţat cu marile premii
ale festivalurilor internaţionale". .. Argu-
mentul acestei stenice Ipoteze: 50 de sec-
venţe antologice, aşa-numite „momente
de artă " , descoperite de autor în tot atltea
filme, devenite titluri de referinţă ale clne-
=~r~lie~,:t~ud9.!r2,":P~~~~
oplnzu.-ţllor, sau la Nunta de piatri, în-
cheind cu recentul Proba de microfon.
~~~ ~::a~,;~~rv~~ t~me~:· a:~!!"~~n1~
1 ce corespunde de fapt liniei paradigma-
gurează, în ansamblu, traseul şi orientă ­
rile istoriei cinematografiei noastre. Din
cele 50 de secvenţe 22 sini ecranizări ,
proporţie apropiată de situaţia întregii
producţii naţionale . Sini reprezentate şi
filmul de desen animat (Scurti l1torl&), ş i
comedia (Un aurii ln pffni vari, 18ma bo-
bocilor}, şi filmul politic (PuterN ,1 Ade-
virul) şi filmul de actualitate (Curu,
Mere rotii) şi filmul istoric (Mihai Vite•-
zul),şi filmul pentru copii (Ver~n lc a) .
Aşadar, 50 de filme dispuse crono logic,
aproximativ o optime din întreaga n oast ră
producţie, care numără în jur de 400 de
titluri.
Armat în generozitate şi înarmat cu
cheia analizei structurale, autorul le de-
tectează celor 50 de secvenţe antologate
virtuţi stilistice, tematice, plastice, sceno-
grafice, de montaj, de interpretare. Ana-
liza fiecărei secvenţe e precedată siste-
matic de genericul filmului respectiv şi de
rezumatul subiectului.
Pe copertă o vezi pe Draga Olteanu,
cartea ,,are poze", dar lectura nu e deloc
uşoară . Oe pildă : . acumularea în seria
conotatorilor se face de la categorematic
(sens de sine stătător, metonimizat). la
sincategorematlc" sau „relaţia hiponlm lcă
tice a oricărei sinecdoci" ... E vorba deci
de o carte de specialitate, destinată înde-
osebi cineaştilor, criticilor şi cititorilor
avizaţ i. Analiza operînd cu termeni cu
semă, semem, semn Iconic, actanţl , die-
geză ecranică , relaţ i i hipotaxlce şi hiponi-
mice, etc„ cititorul obişnui t care ar dori
să guste" din plin cartea ar trebui să~ i în-
suşească în prealabil cîteva lecţii de poe-
tică structurală . Autorul descifrează atent
„etajele stilistice diferenţiate şi graduali-
film şi uneori asupra unei întregi filmo:
grafii. lată, spre exemplu, finalul analizei
unei secvenţe din FIHp cel Bun de Dan
~1~~-u'i~~~~'.e;,t:,~i.:~r~;?i~~r~ep3.,';, ~~
1
La o nunti (din Nunta de pl81ri}, dar şi în
Lada (din Duhul aurului}, se recond~io­
nează aici pe o spirală a devenirii genera-
ţiilor'. Criticul îşi argumentează opiniile
:'a~~~r~x~'.~~I~:: fi~~m~~~Î-~Î ~=~':Â
doar şase ralenti -uri"). prezintă ca probe
fragmente din scenarii, decupaje, foi de
montaj --' probe confruntate cu exigen-
ţele teoriei filmului , de la Oelluc şi ca-
nudo pînă la Trulfaut şi Godard .
inl~::i':8~.a\~,~~~ri ::~~~~ 1~ ~r~~=~
citate, asociaţii (regretabilă e absenţa
unui i ndex de autori şi materii). Oe re-
marcat ilustraţia bogată - zeci de cadre
din filme , l nsoţlte de explicaţii inspirate şi
aplicate.
cartea atrage atenţia asupra maturizării
ş i maturităţii filmului nostru şi, prin lu-
mina ined i tă pe care o proiectează asu-
pra celor 50 de secven1e, lnv!tă în sala de
cinema - Iţi trezeşte curiozitatea pentru
re-vederea filmelor selectate. Pentru că
„selecţia înseamnă şi renunţare" e firesc ,
mărturiseşte autorul, să avem o listă de
secvenţe ce ar putea alcătui un al doilea
volum" . 11 aşteptăm cu interes.
Eugenia vooA

Entuziasm nu inseamnă să vezi
(Urmaradin pag. 3)
pină acu m sesizate atît de crit i că cit şi de
creatori trebu ie să devină obiectul unor am
ple, amănunţite şi sincere analize, în cad rul
Asociaţiei Cineaştilor. Să nu uităm că în
acest moment al apar~iei programului expu s
de tovarăşu l Nlcol• c.... „cu sîtem datori
cu:
- abordarea prioritară a problemelor ma-
jore ale societăţii româneşti, căutlnd să înlă­
turăm din producţia noastră subiectele de in-
teres periferic.
Talentul inseamnă angajare.„
(Urm ara din pag. 3)
Su b semnul acestei răspunderi sincere
creatorii celei de a şaptea arte doresc să
tră iască şi să muncească. ŞI nu e uşor ca să
nu spun că e foarte greu să lucrezi într-un
domeniu unde judecata spectatorulu i e
promptă şi deseori fără drept de apel. N-am
putea spune că nu s-au făcut filme bune. ş i
trist nu este atit faptul că se mai produc s 1
filme mediocre (orice cinematografie, cit ar fi
ea de dezvoltată , are destule exemple din
oare cineva pe lumea aceasta că ne putem
' transforma ln altceva? N iciodată .
Talentul presupune
responsabilitate ...
( Urmare din pag. 3)
nostru şi anume aceea de a aport număru l de
fil me ale creaţiei noastre naţionale. Numărul ,
dar şi calitatea lor.
2. O a doua concluzie este aceea stipulată
in i ntervenţia mea la Congres:; „ o dezbatere
intre creatori, producători şi lectorii de îndru-
mare - pentru soluţionarea multor problem e
care s-au adunat peste ani". Există o serie de
pa rt l cularltăţi economice şi organizatorice
f a ră in!elegerea cărora. fără găsirea unor so-
luţii corespunzătoare, nu vom putea asigura
fil mului românesc. acestei imense tribune
co ntemporane care este ecr..,~ forţa de a
patrunde î n dezbaterile ideologice şi politice
care se desfăşoară pe plan Intern şi interna-
\ional.
O astfel de dezbatere este cu atît mai nece-
sară cu cit se produc dese mutaţii organiza-

~~n~~::!:~1 Ţe':,',l~:1ri~ra~is~IC:,i11!;,,a~:
apcl
autor să ştie nu numai ce trebuie să comu-
nice ci şî cum s-o Iacă, prin mijloace cil mai
at răgătoare.
- abandonarea modelelor schematice şi
canoanelor î n care am încorsetat pină acum
de multe ori, muncitorul, ţăranul, intelectua-
lul.
- conturarea unor stiluri care să defi-
nească personalităţ i distincte, cu o poz~ le
clară , filozofică, faţă de societate şi artă .
- o continuă perfecţionare profesională în
spiritul asimilării celor mai fertile teorii ş i
practici din lumea filmulu i mondial.
- o mai mare operativitate în dezbaterea
şi eprobarea filmelor în diverse faze î ncepî nd
de la scenll'lu, pentru că datorită îndelunga-
tului proces de realizare (plan tematic - co-
pie standard) nu puţ i ne filme cînd apar ·pe
ecrane si ni depăşite ca problematică şi m<>-
saj.
lată numai citeva ginduri care ar put ea
contribui - sper - la apar~ia acelor film e
naţionale demne de timpul pe care ii numi m
,,epoca Ceauşescu ."
ambele categorii); supărător este altceva De
multe or·i si peliculel e bune şi cele modeste
ut i l izează sferturi de adevăr şi jumătăţi de mă­
s u ră, ori, est e ştiut , istoria nu se face oo pa-
leative şi nici o mare iubire. cum este arta, nu
poate trăi cu gîndul la nemurire, folosind ju-
mătăţi de sentimente.
Libertatea înseamnă adevăr asumat ş i ma-
ximă răspundere. Libertatea de a crea presu-
~i~~e~c:c\:~~~~~~r~1i ~~!i~3c"'::e:I
cu arta ş i suprasolicită momentele conjunc-
turale, chiar dacă subscriu teoretic formu lei,
nu vor pătrunde sensul adinc al îrţelegerii ei
artistice niciodată . Şi mai există un adevăr
fă ră de care cinematografia nu poate Iace
saltul eti l de aşteptat şi dorit, un adevăr orga-
nizatoric de data asta. rostit nu odată în uit~
mul sfert de veac cinematografic ş i de care
s-a ţinut prea puţin seama ln sectoarele cu
mare specificitate, cum este c inematografi a
r otirile prea dese nu duc la rezultatele aşt ep­
tate. Mai mu ltă încredere, mai puţ in e trepte
inlafmediare şi iarăşi mal multă încredere î n
o am enii cu care lucrăm . Ne-am trăit cea m ai
mare parte a v1eţi1 fiind comuniş ti. Crede
cu limpezime de cuvîntarea secretarului g&-
neral al partidului nostru tovarăşul Nlcolee
ce.,.•cu la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R
din 1-2 iUnie a.c. şi în care se fac referiri la
profunzimea, la clarltatea filmelor noastre.
3. O a treia concluzie: nu s-a intrat în deta-
liile şi particularităţile fiecărei arte, toate
~;e:~~=~~~.'iî~~~7~~';:.~'~;.,c:aţ~~86i~
neaşlilor. Cine altcineva să rezolve probl&-
mele noastre de creaţie, decit noi cineaştii ,
singurii care cunoaştem tainele şi dificultăţile
profesiei noastre? Deci, incă o dată , să nu u~
tăm a respecta indicaţia conducerii sup&-
rioare de Partid, ca în fiecare domeniu să fie
CONUltall apeclallfUL
4. O propunere impusă de viaţă :
Reînfiinţarea festivalului naţional al filmului
românesc - prilej de îmbogăţire a relaţiei
creator-public, de fapt artist şi popor. Fi-
indcă, pornind de la opera vie care este viata
î nsăşi, după transfigurarea artistică a acest ei
realităţi , creatorul trebu ie să revină la cel de
la care a pornit, cu sentimentul că aici îş i da
„examenul de atestare".
5. Am intesc una din propunerile existente
torice ş i este util, important, să ne cunoaş­
tem, măcar pentru a şti cum se numesc cei
P.e umerii cărora stă edificiul cinematografic
socialist din ţara noastră .
Avem multe de îndreptat. Foarte multe de
făcut. Dar toate acestea se pot împlini prin
conjugarea idealurilor creatorilor, produ căto­
rilor. şi forurilor de decizie şi îndrumare.
6. O ultimă concluzie, cea care ne vizează
:.:i;,g=r::.:~~i ~~::,::.'r'~a~;
reior cinematografice care se aşteaptă de la
noi.
Trebuie să îngrădim ori să stopăm medio-
critatea şi imifostura. care au găsit uneori t&-
ren fertil în cinematografie.
Trebuie să ne plecăm cu pioşenie spre iz-
vorul dătător de apă vie ş I viaţă Iun~ ; nici
creatorii ş i nici producătorii să nu uităm că
cinematografia actuală apare ca o necesitate
a revoluţiei noastre socialiste şi că are dato-
ria să slujească poporul, care este marele
nostru producător şi marele nostru ben ei~
ci ar. Asta ar însemna lmpllc.-ea r•ponaabllă
a artistului cineast, asta înseamnă umanism
r ev oluţionar .

Sacrificiul lui Nicolae Iorga. „
(Urmare din pag. 5)
ţional şi a opţiunilor patriotice ale unor largi
categorii de oameni, ideologia dictaturii şi a
1enebrelor a mutii aă~ I impună vremelnic
autoritatea.
ln lntentla noastră , filmul nu se vrea doar
un monument înălţat marelui aavant, ci şi un
avertisment în actualitate, un indemn la vigi·
le ntă, într-un moment în ca re într-o parte sau
alta a planetei, ideologiile de dreapta, spi ritul
rev anşard îşi confecţionează din nou aşa -zi ·
sele ,justif icări istorice" . Sliişitul tragic al
marelui profesor savant devine astfel un sim-
bol; în viziunea noastră , sacrificiul său nu
este un sacrificiu conştient, ultimul său mare
protest în faţa ofensivei iraţionalului . Această
moarte devine - şi aceasta e ideea filmului
- o victorie a raţiunii, prin denunţarea fapte-
lor abominabile prin care îşi construieşte
eşafodajul orice ideologie antiumanistă , orice
teorie care atentează la independenta ş i li-
bertatea indivizilor şi a popoarelor.
Dar acestea sini idei, teme de reflecţie, în
spatele cărora trăiesc şi acţionează perso-
naje, se petrec lntlmplări (dramatice, uneori
~~f~18~:~~~că~~e ,~~un~8f~i ~~e~~~~
vingător. lnsă plnă cînd scenariul va deveni
film mal este mult. Revista „ Cinema" ml-a
adreaat o întrebare ln legătură cu un proiect
de lucru, iar eu am vorbit aici despre cl teva
componente din acest mult mai complex
proiect. Edificarea lui depinde de mu~I a~i
factori. Deocamdată filmul trăieşte doar în
paginile scenariului al căru i sinopsis se af lă
la casa de filme Unu, în dorinta - sper legi-
~~sa-n~e0a :::u~~ :~l~îl~~;:!~~li~::
gma
Opţiunea mea?_ ..
( Urmare din pag. 5)
Simplă posibila interpretare a istoriei.
O întelepciune a Istoriei ar li dlalectica. Dar
ş, dialectica, pe cit ae pare de limpede ca lu-
mina cristalului, cînd neînţeleasă, cînd răstă l­
ma cită, e şi ea o mare complicaţte a omenirii.
Ş i, totuti , dialectica ne-ar scuti de multe
inc urcă turi . Vorbesc de filmele cu tema tică
is torică , la alte sec toare nu ştiu dacă se
aplică . Luăm momentul istoric dat şi îl stu-
diem în interdependenţa lui dialectică . Apoi
î ncercăm , adică procedăm la o transfigurare
art i stică, într-un limbaj c inematografic dialec-
tic adecvat. Atîta tot! Ş i atunci un personaj
din secolul al XVI-iea nu se va mai strădui sa
î nţeleagă fenomene politice din secolul XX ş i
nici nu le va expune în limbaj ul nostru, bogat
de la învăţămî nt politic. Le va avea pe ale lui
si is i va vorb~ vorba.
· a lupta pentru această operă , pentru nemu-
N-eş vrea să mă pierd în definitii şi termi-
nologii, enumerînd, savant şi plicticos, multi -
plele posibilităţi de exprimare oferite de pre -
misa am i ntită. Mi-aş propune numai o op-
ţ iu ne : pentru problenmtlca momentului isto-
ric. fncă un exemplu, nu ştiu dacă semnifica -
tiv: în evul mediu un domnitor întelege că îşi
va putea menţine puterea şi îşi va putea
aplica programul politic numai prin forţă :
Vlad Ţepeş . la acel moment dat al istoriei ,
constrîngerea a fost dialectic necesară sau a
fost un fapt reprobabil . O astfel de privi re
transfigurată artistic, cinematOjlraflc, poate
ne"'r scuti de epica elementara atlt de dra-
ma tic depffnsă . Pentru că veni vorba de defi-
niţii, nu cred că toate filmele categorisite is-
torice vor fi realmente istorice, adică vor fi
adj udecate de istorie.
Lucrînd împreună cu Titus Popovici la un
film despre figura legendară a lui Horia, ne
~i'i~r~er:! 0u~~n~.~~'.ru~~u\" fr:-icuna~
1
eroului, lntruchlpind răbdarea poporului
pusă la cea mal grea încercare de lmpăraţi
ş i potel'ltali exploatatori, impoelbllltatea tra-
gică de a con~ şi stăpini masele nefor-
mate politic. ar constitui tematica viitorului
filrn
Un film despre Meşterul Manole
(Urmaredln pag. 5)
ex ecutanţi, prinşi i n chinga faptelor con crete.
şi Ziditorul - creator ce-şi asumă riscul con·
caperii conştiente a lăcaşului pentru un sens
uman . Acest raport Intre gîndlre şi utilitate
este cel puţin dramatic în viitorul film .
Manole ~ln filmul Ziditoru! se află la ultima
sa operă . El ştie acest lucru odată cu alege-
rea locului şi, de aici, forţa sa prometeică de
rire. El simte, ştie şi vrea să ridice un lăcaş
ale cărui semnificaţii să nu fie pur estetice, c i
adinc umane. Prin lrum11811• apnt umanitate,
prii! lll08rle apnt ..,nlcle, Locul zidirii, lipsit
de orice urmă de pitoresc, este pulllul care
trebuie Irigat cu glndll'9, iar viaţa zidirii , sim-
bol al perenităţii umane, pretinde jertfa su-
p remă . Nimic nu e prea mult. Jertfa ella con-
d iţ ia a111atulul de a rimlne el 1....,.1. Moartea
s1 creaţia se lnlruntă continuu lntr-o lume
bintuită de nelinişti . lntr-un univers amenintat
de năvălirile migratoare, stăpinlt de molime,
dominat de spaime, împlinirea înaltelor me-
niri-umane se poate face şi prin creaţie . Un
popor care nu creează, este plndit de silnicie
şi ~~:!."-iie~ne un crez. Spiritul o armă.ln
aceste •.zone" de nelinişte , filmul Meşterului
Manole încearcă aă descifreze ambiguitatea
tragică a creaţiei, nu prin Ilustrarea poe-
tic-<lescriptlvă a bal8dei, ci prin dellnlree
unul erou titanic, tragic ca structură şi a In-
terferentelor lui cu o epocă de restrişte, lnce-
put al genezei poporului, prin dimensionarea
universală a conştllntel româneşti .
• Meşterul Manole, mit al creatlel, _.,.. să
transfiQureze clnematogl')lfic glndlrN plndlrll,
sursă a Implicării conştiente a spiritului ln is-
toria neamului românesc .

14

Ali , poreclit La Fleche, Ali-Săgeală
este eroul tulburătorului film al regizo-
rului algerian Ahmed Rashedi, Ali în
ţara Iluziilor. Nu-i un şeic arab sau un
magnat cu portmoneul doldora de pe-
trodolari , ci un modest macaragiu an-
gajat pe un şantier dintr-o suburbie pa -
riziană . Tocmai de-aceea i se şi spune
La Fleche, fiindcă şade cit e ziua de
lungă. cocoţat în vîrful săgeţii macaralei
sale. lnapoindu-se, seara tîrziu, în ghet-
to-ul său , spre locuinţa mizeră, se simte
mereu ameninţat de rasismul declara t
al xenofobilor şi de cel voalat, dar încă
mai virulent, al poliţiei. lntr-o zi, o înti l-
nire întî mplătoare cu un muncitor por-
tughez îl face să înţeleagă că rasismul
nu este decît un accident al cond iţiei
sale, că indiferent de rasă, starea emi -
grantului nu poate fi alta decît umi-
li nţ a ...
Cel mai mult îl consumă izolarea în
care e menţinut, singurătatea sfîşie ­
toare în furnicarul metropolei. Dar,
într-o zi, cineva îi dă un binoclu şi din
clipa aceea Ali are iluzia că a spart
crusta claustrării sale . Fiindcă de acolo,
de sus, de la altitudinea macaralei,
poate pătrunde în viaţa francezilor. Pur
ş i simplu ş i -a schimbat perspectiva.
Prin binoclu urmăreşte viaţa agitală a
unui cuplu în preajma rupturii, flirtul -
la fereastră - dintre o tinără seducă ­
toa re şi un vecin timid, leagă chiar o ·
relaţie de prietenie cu un violonist că - ·
ruia ii urmăreşte studiul îndîrjit în faţa
pupitrului. Senzaţional material cinema-
tog rafic, subiectul lui Rashedi este pe
cit de simplu, pe atît de „fotogenic" .
Da r filmele trebuie să aibă un sfîrşit, ş i
cel al cineastului algerian estit de un
tragism imprevizibil. Graţie binoclului.
Ali iese mereu mai mult din carapacea
- singurălăţii sale, are sentimentul că e
mereu mai aproape de semenii săi. pînă
într-o zi cînd , din virful macaralei sale ,
\Iede alarmat cum unul dintre „subiec -
ţ i i" să i predilecţi de observaţie , un bă ­
trin pensionar, a căzut pradă unui in-
farct. Ali ştie că bătrinul e singur ca un
emigrant, pentru că bătrineţea implică
şi ea izolare . Din solidaritate umană, el
coboa ră din turnul său să-i dea ajutor .
Fo rţează uşa apartamentului, dar e tir-
ziu! Bătrînu l e, deja, mort. Ş i în faţa ve-
cinilor pe rplecş i, neutri, i nerţi , o trecă ­
toare îl acuză , isteric, de asasinat. lnca-
drat de pol ~ iş ti, singur printre stră ini ,
dezarmat, negăsi nd cuvinte să se dezvi-
n ovăţească , pe faţ a lui Ali se ci teşte
spaima şi n esigura nţ a , ş i dorul de casă .
Final deschis...
•
' Toţi ceilalţi se numesc Ali ..
Sumbră viziunea lui Ahmed Rashedi ,
totuşi e semnificativ că în ultimii ani
tema emigrării este tratată în aceeaşi
tonalitate de cineaşti cu totul diferiţi ca
structură şi de pe meridiane· din cele
mai diferite. Nici o afinitate i ntre alge-
rianul Rashedi şi regretatul cineast wst
german Rainer Werner Fassbinder, care
s-a ocupat şi el , totuşi , de un Ali ,
într-un film , pe care, ca un răspuns
parcă, şi l-a intitulat: Totl cellalll ae nu-
melC Ali. Realizat în 19Î'4, acest film a
fost şi unul dintre primele care au atras
atenţia asupra regizorului , fiind distins
cu Premiul criticii la Cannes. Subiectul
este la fel de simplu şi la fel de sf"işietor
în semnificaţia sa: pentru ca să poală
trăi, un tinăr emigrant arab acceptă că­
sătoria cu o femeie de serviciu ger-
mană, în virstă de 60 de ani! Viaţa încă
ar fi suportabilă , pentru că cei doi hu-
tresc o afecţiune reciprocă provenită ,
poate, din solidaritatea umilinţei. Dar în
faţa lor se rid ică , insurmontabile, ca o
stîncă , rasismul şi intoleranţa celor diri
jur. (Dealtfel , Fassbinder abordase tema
emigraţie i încă într-unul dintre primele
ş i cele mai convi ngătoare filD'le ale sale,
în Kablenmacher, un soi de Vltellonl
prusac, în care un emigrant grec este
haituit de neghiobii cartierului fiindcă a
avui „ insolenţa" să răspundă avansuri -
lor unei fete germane).
Nici o afinitate între regizorii francezi
g~~i~~~~uxd:i, fo~~?.n?:ptii is~~~i~~e!
geamăn, deşi unul se petrece în Europa
şi altul în Africa şi, în ambele filme, me-
toda abordării subiectului e identică :
ficţiunea e atirnată la vestiar şi camera
de luat vederi reconstituie, cu îndirjită
sinceritate, realitatea goală a secolului.
În O Safto, Christian de Chalonge ur-
măreşte ltlnerariul - geografic şi psi-
hologic în acelaşi timp - al unui grup
de emigranţi portughezi izgoniţi din
ţara lor de către şomaj şi abandonaţi ·
umilirilor, decepţiilor repetate, în „ma-
rele marş" spre tărîmul făgăduinţei,
unde nu-i aşteaptă dacit tot mizeria, şo­
majul, şovinismul. În S.ko, malul celă ­
lalt, aceleaşi file din dosarul umilinţei ,
aceeaşi anchetă minuţioasă a „saltului"
în imposibil: alungat de foame, eroul
porneşte din satul său african printre
străini, pentru a-şi găsi moartea sub
scara' unei magherniţe pariziene. ln am-
bele filme găsim acelaş i limbaj ostenta-
tiv sec al faptului nud.
Ce afinitate ar putea fi i ntre maghia-
rul Szabo Istvan şi turcul Kurtiz Turkey,
şi totuşi, deşi unul practică filmul liric,
iar celălalt comedia absurdă, preocupa-
rea rămîne aceeaşi : irosirea existenţei
în actul disperat al dezrădăcinării . Eroii
„ love-story-ului" lui Szabo, frumosul
l1 lm Poveste de dragoste . se revă d dupa
un decen iu, se iubesc î ncă , dar ramîn
d e spă rţiţi de prăpastia exilului . i n Ha-
san cel Rllfu, Almul lui Turkey un es-
croc mimează realizarea unei pelicule
turceşti în Suedia, pentru a uşura port-
moneul bine garnisit al unui bogătaş
stabilit aici şi a-i da iluzia că-i tran-
sformă iubita într-o mare vedetă. Numai
că operatorul acestuia, refuzind mistifi-
carea , face pe ascuns film adevărat , in-
registrind pe peliculă chipul desfigurat
al existenţei în emigraţie.
Salturi 1n 1mpos1b1I
Nici o afinitate evidentă între regizo-
rii americani Jerold Freedman şi Hall
Ba rllett - numai că pe amindo1 îi ingri-
1o rează pecetea pe care o lasă asupra
imaginii contemporane a Statelor Unite,
lragedia emigraţiei mexicane. Unul face
din ea material pentru un palpitant film
poliţist: Incident I• graniţă; celălalt rea-
lizează , prin Copili lui Sanchez, inspirat
de opera lui Oscar Lewis, celebru so-
ciolog şi antropolog , un insuportabil şi
metodic studiu al decadenţei unei fami-
lii; unul îi atribuie lui Charles Bronson
rolul unui poliţist care trebuie să
s pa rgă misterul traficului de carne vie
cu mlmcitorii mexicani trecuţi peste
y r aniţâ, celălalt îl solicilă pe Anthony
Quinn în rolul tragic al unuia dintre
ac eştia, un tată care nu mai poate opri
naufragiul familiei sale. Premeditat sau
nu, amîndoi însă subliniază aceeaşi
idee: că ceva nu e în regulă în conşti­
inţa americană , din moment ce cond~i­
ile precare .de viată ale ţărilor subdez-
voltate şi mirajul prosperilăţii vecine
sînt folosite pentru a nimici, cu cinism
şi singe rece, vieţi umane, aceşti „ paria
ai sistemului".
Ş i cine, în sfîrşit, ar putea găsi vreo
le g ătură chiar şi aparentă, între italianul
Franco Brusatti, autorul filmului Pllne fi
clocolati şi africanul Desire Ekare din
Coasta de Fildeş? Unul realizează însă
o tristă , deznădăjduită farsă despre un
emigrant sicilian în Elveţia, celălalt o
sa tiră corozivă intitulată ŞI acum intre
noi, Franlil despre un cuplu expatriat
la Paris, pentru a-şi schimba cond~ia
a fricană . Filmul lui Brusatti îl cunoaş­
lem, s-a bucurat de succes binemeritat
ş i la noi, iar în compet~iile internaţio­
nale a fost distins cu un Urs de Aur
berlinez. Este un film serios şi amar şi
irezistibil despre un emigrant care şi-a
pierdut identitatea într-o lume care i-a
rămas străină şi refuză să-l accepte. Or,
exact despre acelaşi lucru e vorba şi jn
satira lui Ekare. S-a scris despre Pline
,1 clocolată că excelentul comedian
Nino Manfredi redescoperea , în ma-
niera tragicomicului său, accente cha-
pliniene . E locul să amintim , poate, că
Chaplin însuşi inaugura tema emigraţiei
în cinematograf printr-un scurt-metraj,
celebru şi astăzi, pe care-l dedica expa-
triaţilor, celor care, inţărcu~i ca vitele
intre odgoane, priveau cu jind la miri-
fica statuie a Libertăţii...
Sînt peste 60 de ani de cînd Chaplin
a plăsmuit Emigrantul, dar niciodată
n-a fost mai actuală , mai incitantă, mai
prezenlă pe ecrane tema emigrantului. ..
Tudor CARANFIL
 Filmul, docunient al epocii
~pus
de „lkiru"
S-a prăpădit unul dintre cei ciţiva, mai
puţ i nidacit se crede, măreţi actori ai lu-
mii (ne cintărim bine cuvinte1e) al că ru r
nume abia dacă e cunoscut de tot atît de
puţin i cinefil i: Takashi Shimura. Cinem a-
teca noastră, spre cinstea ei, i-a adus un
~"?~u t;:;p~nt~~~~:: ~~e:i~~~~at i~~i~'~
proiectînd lklru (a trăi) , filmul care i-a dat
lui Shimura, exact în urmă cu 30 de ani
o. consacrare mondială pe plan artistic'.
nrcrodată însă pe plan publicitar. Ar f1
fost. normal ca _Shimura - prin puterea
,genrulur lui - sa stea în lume ringă fai ma
a nu ştiu ciţi actori foarte buni, dar nu de
talia lui. Shimura nu a intrm niciorlata în
atenţia star-sistemului. confP.r.ţ ion at de
~ resă, public ş 1 producatori. lklru însuşi,
frlmul acesta neatins vreodată în adi r>-
cimea şi frumuseţea lui, nu aparţ ine su-
biectelor star-sistemului. La Şapte pi-
cate, cu bătălia lui într-adevăr unică -
lumea va da mereu buluc. niciodată nu·
ne vom rupe nasturii bulucindu- ne la •I-
ru. Nu cerem socoteală, doar o facem ...
lklru (î n regia lui Akira Kurosawa -
1952) este poate singurul film - o cre-
dem cu ţoală delicateţea - din cite s-au
produs vreodată , care are dreptul să pri-
vească dr'!f'I în ochi, „ Mpartea lui Ivan
Ilici", scrisa de Lev Tolstoi. Despre moar-
~~~~~;oz i~u t~I~~ ~~;,ucr~u 'I':"~~
5 0
.cată certitudine,. confirmată de scriitori ca
Mann, Faulker, Mauriac sau Preda - nu
s-a scris vreodată mai clar ş f mai pro-
fund, ca în „Moartea lui Ivan Ilici". Cine-
maul a ajuns o singură dată în această
zonă. Cu lldru. Povestea este dintre ace-
lea simple, care spun totul, mărginin­
du-se la esenţial : un bătrin şi umil func-
ţionar de pr i mărie e sortit î n cîteva luni
pieirii prin boală şi el işi consacră ulti-
mele sale clipe, conştient, binelui de
fieare zi, acelor mărunte cauze drepte
care dau oamenilor din jur i mportanţă, iar
celui ce le înfăptuieşte. un sens. Dacă
Ivan Ilici murea cutremurat de pustiul
străbătut cit a trăit, bogat prin această re-
velaţie, omul din ldru apunea avind con-
ştiinţa plinului vieţii găsit în ceea ce vie-
ţuitorii trufaş i prin sănătatea _lor numesc
nimicurile ei. Shimura stin9ea geniul cu-
rat al bunătăţ ii simple, făra sofisme, fără
retorică, fără premeditare. Subsemnatul
nu ascunde că de cite ori citeşte şi medi-
tează la studiile. romanele şi poemele
care î ncearcă să dezlege eterna şi deci-
siva problemă a binelui şi răului , imagi-
nea car~ I vineJ n minte, luminîndu-1 şi li-
niştindu- l , este aceea a lui Shimura în lkl·
ru.
El s-a născut la 12 martie 1905 într- o
familie care descindea din samurai. După
nenumărate roluri de compoz~ie între
anii 1936-1942, în 1943 el ii î ntilneşte pe
Kurosawa, aflat la debut cu Legenda m•
estrului de judo; Sllimura deţ ine aici rolul
pnncrpal, urmînd ca tot alătun de Kuro-
sawa să-şi consolideze reputaţia, în fnge-
rul be• (1948) , Qlnete turbei (1949) ,
Scmldal (1950) , Re1homon (1950- rolul ·
tăietorului de pădure) , Idiotul (1951),
acest lklru din 1952, Cel •8PI• .....,ral
(1954), ajungind în 1980, la Kegemu1ha
(rolul bătrînului medic). ln mai toate fil-
mele salii, el a jucat alături de faimosul
Toshiro Mifune. actor şi acesta de mat!'
putere artistică. devenit cu vremea stea a
multor superp roducţii internaţionale, pen·
tru orice rol de exotism n ipon. Takeshi
Shimura a rămas însă pentru totdeauna
un actor de uz intern, pentru luminile
noastre intime.
16
Batalov în redactia noastră (februarie 1981 ),
cu ocazia prezentării la Bucureşti a filmului
„Moscova crede
În lacrimile femeilor"
Bogat în accente juste, lipslt de conveni 11
pătrunzător şi inteligent - acest interviu al
scenaristului sovietic, Valentin Sciorni h.
acordat revistei franceze „Revue du Cinem a".
în numărul din mai 1982, cu ocazia apariţ i ei
pe ecranele pariziene a Motcovel cse nu
crede ln lecrlm' demult cunos~ şi apre-
ciată la noi. Sci~nih e, pentru ca~re nu ur- ,
măresc cu atenţ!p genericele filml or, scen a-
Prinţ şi improvizator
După cum o mărturiseşte chiar el - dar c i-
ne-l poate crede sută în sută pe acest recu-
noscut farseur? - cartea cu titlul sarcasti c·
„Un frumos viitor î ndărătul meu", Vittorio
Gassman ar fi scris-o in timpu l turnării unu i
film nenorocit. Pleclnd de la ideea că munca
actorului de cinema este extrem de plicii·
coasă între două scene, pe platou , "am i rwă ­
" ţal repede să-mi mobilez pauzele, aşteptă ri l e
interminabile; am dobindit astfel o facu ltate
admirabilă, aceea de a adormi imediat. (N.R.·
în Ter•• celebră a lui Scola, Gassman e fo r-
midabil pornind . tocmai de Ja acest truc: în
timp ce toţi discută fără capat.. el doarme făra
odihnă. Memorabil!) sau îmi găsesc alte ocu-
paţii : să traduc o pi!'Să, să î nvăţ un text. A şa
mi-am scris cartea. Mi-a făcut întotdeauna o
enormă plăcere să fur t impul, deci banii, pro-
ducătorilor... " I n general - cartea o confirma
- .Gassman respectă mult mai mult teatru l
decit filmu l. ln cinema, el se consideră -
dar, iar, ciniH crede?, cind ii vede î n Depif>-'
rea sau în ToJI ac81i un mercenar, pe ci nd '"
teatru, un prrnţ . Pentru el, teatrul nu are ca
scop să . înfăţişeze lucrurile. ci să le schim be.
Despre cinema nu are o asemenea înaltă pă­
rere. Dar nici în teatru şi nici în cinema -
aşa zice, şi cine-i cunoaşte atit talentul, cit ş 1
adevărul profund al acestei afirmaţii pentru
orice om de talent, îl crede! - „nu mă iau
prea mutt în serios. Cartea mea. cinema-ul şf
chiar teatrul meu nu sint destinate posterita-
ţii. Sini ocupaţii trecătoare care mă ajută sa
mă conving că sini în viaţă! " Dar ce vi aţă
plină de artist, Iubind clasicii şi modernii, ri-
goarea şi Improvizaţia, publicul şi singurăta­
tea, orgoliul şi umilinţa , sinceritatea şi farsa .
pateticul şi cinismul. El conduce o şcoală de
teatru la Florenţa „ unde ii î nvăţăm pe· stv-
denţi cîteva principii şi multă nebunie". ln
această vară, Gassman va fi la Curtea de
onoare a festivalului teatral de la Avignon.
unde va prezenta un recital cuprinzind un
fragment din „Creste" de Alfieri, o scen a
lungă din „Kean", un monolog „foarte paro-
dic ş i puţin tragic" intitulat „Teatrul face rău".
fragmente din „Hamlet", „ Richard fli " şi o po-
Mo ova . nu crede în lacrimi
ristului filmului l~reat al Oscarulu i '81 , regi -
zat de Vl adimir Menşov. Scenaristul susţin e
că el n-ar fi fost deloc surprins de succesul
filmului: „ De la î nceput, şi eu şi Menşov am
şt iut că avem un film bun. Am făcut tot ce a
trebuit ca filmul nostru să „ meargă" . Dacă
n-ar fi fost decit faptul că l-am ales pe Bato-
lov pentru rolul lui Goşa (N.R: Căruia cronica
revistei franceze, fi reproşează, ca şi noi, care
ii iubim pe Batalov, o prea apăsată ostentaţie
de erou ideal î n aL""'' film), Batalov fiind ac-
torul preferat al femeilor de 40 de ani ... " In-
vocarea acestor femei de 40 de ani constitvie
argumentul principal în explicarea succesului
filmului: „Femeile de 40 de ani fac parte din
ge neraţia mea O generaţie greu încercată .
Ele au muncit aprig şi acum vor să răsufle.
Pofta de viaţă nu le-a dispărut. Iar a găsi un
t ov arăş de vraţă nu e uşor. Femeile au asigu-
rat succesul filmului. Personajele mele le--au
interesat. Eroina principală a devenit un fel
de model. Şi pe urmă subieciul era nou : în
afa ră de Cinci iert, filmul lui Mihalkov (N.R.:
~~~~~~; :~n:a j~':ăinca~e~~nţ,\"~~~n!~
veste de Kafka, monologul _acela celebru al
u nei c:omunicări academice susţ inute de o
m aimuţă . La toamnă, va filma cu Alain Res-
nais: „l-am zis da, înainte de a citi scenariul" .
lntr-atit e de pofticios să joace, să creeze: ..în
Italia străbatem o criză bestială (N.R. vezi şi
interviul lu i Fellini, prezentat . în numărul tre-
cut al revistei noastre) . Risi, Monicelli? Pute-
rea cinematografică nu le mai aparţine. Ve-
chea noastră gardă - în .care mă număr ală­
turi de Sordi, Tognazzi, Manfredi - nu mai
contează ~comercial " . Un proiect de scenariu,
realizat împreună cu Mastroianni, nu-şi gă­
seş te producător. Incit, ce-i tr!1C9 prin minte
„monstrului"? Să stringă note, observaţii,
idei, pentru o nouă carte: „Titlul? Curajul E
o temă pasionantă , fiindcă tocmai curajul îmi
l i pseşte cel mai mult. (N.R.: Cine-l crede?)
Cartea va fi o căutare a unei defin iţii juste şi
moderate a curajului. Am o admiraţie nesfir-
şită faţă de curajul fiz ic."
- „ Dar atunci - ii întreabă ziarista de la
„L'Express" - ci nd vă IJăS~ i într-o libră rie,
semnî nd autografe pe pnma carte, vă simţ ~i
în pielea lui Gassman sau in aceea a unui ac-
tor ju ci nd rolu l unui scriitor?
- Joc tot t impul! Chiar ş i acum, cu dum-
neavoastră . l mi dau aere, mă ascult, vorbin-
du-vă pe tonul ăsta teribil.
- Şi un lăptar la urma urmei joacă teatru.
nu? - inc.earcă să intre în jocul Iul, stimuli n-
du-1, reportera.
- Da, dar un lăptar nu-şi controlează atit
de bine tehnica!" replică inspirat marele im-
provizator, dindu-ne astfel, prin aceas tă
glu mă, dimensiunea cea mai justă şi mode--
rata a artei sale. • 18% din cind în cind, 13% rar ş i 2.6% - nicio-
sa fi m drepţi, Liubşin era magistral, rivalizind
cu cei mai meri ... ) anii '50 n-au prea fost
ogl ind~I în fllme. Desigur, şi jocul actorilor a
co ntat foarte mult.
- Dar credeţi că filmul a plăcut tuturor ?'"
La această întrebare. .Sciornih aduce un
'âspuns de m•e interes şi pentru cinefili i
noş tri :
„- Marelui public i-a plăcut , dar nu şi cri-
11cilor, prbfesioniştilor. Critica i- a repr~at
ripsa de adincime, o latură facilă , prea puţt­
r"lele căutări regizorale. Pentru ei, filmul nu
era suficient de ,,artistic", de intelectual.
Da că ,,publicul mergea", filmul nu putea fi
valabil. Altfel spus, milioanele de spectatori
:are apreciau filmul erau nişte proşti. Mi se
1are un ver.dict .sumar (N.R.: Unde am mai ir>-
1irnit noi situaţia -asta?). -Mai -există o pnr
ole mă ,ştiu a cinea;tilor. Unii se păstrează,
"Tlizind pe o viitoare capodoperă şi scot cite
"" film mediocru, o dată . de "două ori, ... ş i
capo dopera nu apare. Nimeni la noi nu e
condamnat pentru un eşec artistic. Unii se
c aută toată viaţa şi nimeni nu-i obligă pe cei
"i::ibil nedotaţi să-şi schimbe meseria. (N.R.:
v i?~ ; nr.-ul de mai sus!) Eu cred că trebuie să
producem regulat filme bine f~cute, Intere-
sante şi distractive. Cred că filmele trebui e
să- i ajute pe oameni să trăiască , să surîdă, sa
ri dă . Există nu numai ,,deficite" materiale, ci
ş i un deficit de bunătate . "
Foarte interesante sini şi consider.aţille sce-
naristului sovietic asupra carierei internaţk>­
nale a Mo1c:ovet sale:
- „Pentru publicul sovietic, acest Oscar
nu spu~e prea multe. Pentru mine, desigur, e
mă gulitor. Moscova era în compet~ie, de
p ildă, cu Ultimul metrou al lui Truffaut. La
urma urmei, cinea,tii americani şi Sovietici
sint foarte apropiaţi. Şi unii şi a~ii îşi exaltă
de fapt ţara, făcind fiecare propagandă şi
susţinind că,fn ciuda defectelor, sistemul res-
pectiv e mai bun. Niciunul nu-l imită pe celă­
lalt. E falsă opinia după care eu ~aş fi copiat
pe americani. De fapt, m-am inspirat din anii
'30 cind noi făceam comedii muzicale, ca
acelea ale lui Alexandrov, foarte bune".
în sfirş_it, la inevitabila întrebare: „ Ce
proiecte aveţi?", Sciornih se dovedeşte con-
secvent: „Am încheiat scenariul intitulat Cum
să te cWtor„11. Tot despre singurătatea fe-
meilor... " lată un bărbat care ştie la ce să se
gin dească .
Primit rece şi dispreţuitor - ca la noi - de
critica ex i gentă şi serioasă, Dallas-ul, serialul
american care a .depăşit succesul păpuş ilor
1
~:i.KP1:·î~~~~. ~ui~~~ţî j~ri;;cii!"'cl: ~
zionare extrem de înalt: peste 20 de milioane
de telespectatori. Dacă di s cordanţa dintre
critică şi marile populaţii, mai ales rn dome-
niul mass-mediel, nu mai e demult un şoc.
motivele fascinaţiei asupra publiculu i fran cez
au interesat Imediat institutele de sondaje ş i
publicaţiile d!! mare tiraj. La începutul lunii
iunie, „Paris-Match" a prezentat rezult atele
unei anchete efectuate pe un eşantion de
1040 de subiecţi, ale cărei cifre merită reţi­
nute cu atît mai mult cu cit se ştie că ş i la
noi, serialul acesta a împărţit, Simbătă de
si mbătă, telespectatorimea în do uă .
Atract1a s1 refuzul
Din cei 1040 de intervievaţi, 28% au răs­
puns că privesc în fiecare săptămînă aventu-
rile sentimentale şi financiare ale fam llier
Ewing, 15% aproape în fiecare săptămină ,
d ată! Ultima cifră , a celor care „nu se uită ", e
aproape egală cu prima, a celor care ,,nu
s capă nici un episod". E o primă indicaţie re-
l ev antă asupra celor două forţe care se vor
infrunta de-a lungul întregii anchete - atrac-
1ia şi refuzul.
A doua infrebare se referă la „punctele de
interes ale poveştii" , desigur pentru cei 28 +
15% care privesc tot timpul sau aproape tot
timpul serialul: 27% dintre aceştia răspun d
ce-i interesează cel mal mult, este „impor-
tanţa acordată banului", ca nu mai puţin de
22% să ·fie „fascinaţi de personalitatea lu i
J .R."; sini cifrele cele mai important e
(aproape jumătate!) celelalte idei captivante
ale sagăi mărunţindu-se în procentele unor
ponderi tot mai mici: 11% - solldaritate_a fa-
miliei Ewing; 9% - necazurile ei (n. r. ce ne-
cazuri or avea aceşti 9%?) 6% - amănuntel e
v i eţii americane; alţi 6% - cruzimea Cl"lumitor
situaţii ; 5% - numeroasele lovituri de teatru;
cite 4% - duritatea personajelor şi Texas-ul;
2% - realismul. Totuş I, deşi aşa de bine co-
tat printre ,,punctele de interes", celebrul J.R.
apare pe un loc foarte slab în clasamentul
„personajelor preferate ale foiletonului". Aici,

Serialul Dallas: obiect ·de soci.ologie a filmului?
de departe, campionul este virtuosul Bobby,
cucerind 33% dintre subiecţi; pe lorul doi,
mama cu 19%, cu două puncte mai mult de-
cit Pamela, alte două personaje pozitive, nu?
~~ irJ~ r:;1ein~=i~~ ~1ul~~ur~ ~\>.;
1 0 1
6'. DHerenta între cei 22% dintre telespecta-
tori l ascinali de J.R. şi cei abia 8% car&-i
acord ă simpatia, e un semn elocvent al deo-
sebirii, de mu~ i maniheişti şi dogmatici igno-
rată, dintre zona de interes şi aceea de ade--
ziune sent i mentală . Fascinaţia răului nu e tot·
una cu triumful lui î n conştiinţa spectatorului.
Dovadă acest răspuns copleşttor la întreba-
rea următoare: „V-ar place să fiţi, în viaţă , Gil
J.R." 90% răspund nu, 8% - da, 2% nu se
pronu nţă . lncă trei chestiuni se referă la
acest J.R. pe care - după cum titrează r&-
vist a - „francezii adoră să-l urască": „Ce
sentimente vă i nspiră J.R.? „Dacă 44%, din
nou aproape de jumătate, mărturisesc dispr&-
ţul lor faţă de personaj, o altă jumătate se îm-
~eu~.·~~~ c~ ~~dft~::ţ~.eAs~i~~~i~~~).
invidia (7%) , respectul (dolW 5%) , nu se com-
pară - nici în cifre - cu cele trei sentimmt e
dominante (totalul procentelor este superior
lui 100% din cauza răspunderilor multiple la
această intrebare). La ,,car~i cauza cea mai
importantă a cruzimii şi cinismului lui J.R.?"
- 44% o văd „în bani" şi 43% „în ambiţiile
sale„; doar 7% scuză societatea, dos 4"' se
referă la educaţia lui. ln sfirşit, în ce priveşte
soarta aceluiaşi J.R„ 40% din eşantion ar dori
,,alungarea lui din clan", 33% „ruin..-ea lui" -
o majoritate copleşttoare care dovedeşte că
şi virtutea are sistemul ei nemilos de sancţiu ­
ni, ba chiar 6% dorindu-l literalmente mort!
- rămînlnd ca nu mai mu~i de 19%. acel
spectatori perpetui ahtiaţi de plăcerea unui
„va urma" infinit. să-l viseze ca succesor al
tatălui lui.
Melodrama rn arta ş1 1n logica succesului
Pentru a sintetiza tendinţa morală a anch&-
tatilor, răspunsul la „V-ar place să faceţi
parte din această familie?" aduce cifra defini-
torie: 77% - nul, 20% - dai
Dar oriei! de clară e diferenţa , problema ra-
mine stăruitoare: dacă personajul cel mai fas-
cinant impune atlta dispreţ, ură şi indiferenţa,
dacă unei imense majorităţi a publirului
Albul şi negrul,
soarele şi umbra,
viciul şi virtutea.
contrastele melodra
Pamela şi Sue Elle
. acest J.R. nu-i place şi n-ar vrea să fie ca el.
d a că pentru o tot atît de i mportantă majori-
tate, viaţa acestei familii nu e cituşi de puţ in
atrăgătoare - atunci de unde succesul in-
contestabil al acestui serial? De unde 20 mi-
lioane de francezi (din aproape 60 de mi-
lioane, totuşi, să nu exagerăm!) care deschid,
ca şi în atltea alte ţări, simbătă de sîmbătâ .
televizorul la Dall•, deşi critica le spune ca
nu e bun (cronicarul de la „Nouvel observa-
teur" scria că fiecare episod e un prilej de a
bea whisky cu o familie de maimuţe„ .), deşi
telespectatorii înşişi nu găsesc prea multe
imagini încintătoare, fermecătoare, exaltante.
exemplare? O intreagă pedagogie - sumară
ş i naivă - a succesului a acreditat şi înrădă ­
cinat ideea că lumea dă buluc şi bani numai
la filmele unde sentimentele el bune şi fru-
moase se identifică, pe pinză , cu alte sent~
mente la lei de bune Şi frumoase, sau unde
ceea ce ea urăşte e urît şi pe pelirulă . Ca şi
arta. sociologia ei are melodramele ei: există
o sociologie melodramatică in explicarea ca-
zurilor unul succes de public: aşa cum în
Cele două orfeline", lumea e împărţttă în
buni şi răi, tot aşa producţia de filme s-ar im-
pă f11 in bune, de succes, bazate pe principiul
identificării în lacrimă şi rîs, şi cele sortite să
fac ă săli ~ale, fiindcă principiul nu funcţio­
nează nici ln virtute şi nici în viciu. Aceasta
s chemă nu e neadevărată dar nu e singura
ca re prezidează legile succesului. Există
scheme mai dramatice şi mai complicate
pentru a lămuri atracţ i a puternică exercttată
de multe filme populare. Cărările !llorlei sini
mult mai încurcate şi doar o critica elitaristă
ş 1 maniheistă în snobismele ei nu se obo-
seşte în a le desrurca, mu~umindu-se cu dis-
preţul sterp şi superior lată de filmele iubite
de prostime (în sens sadovenlan, prostimea e
mu~lmea celor obişruiţi) . D•ll•-ul, şi an-
cheta ,,Paris-Match"-ului o dovedeşte din
plin, e o dovadă că ,,prostimea" e sensibilă ş i
la alte plăceri (nimic nu se poale disruta în
arta, mică, mare, fără această noţiune) decit
cele îndătinate, mecanice, nu odată oarbe ale
identificării. Căci dacă există o plăcere a r&-
luzului, o voluptate a repulsie! constante, un
sentiment liniştitor în non-identificarea cu
eroi ca J.R.? La melodrama deajuns de
groasă şi vulgară a serialului - şi o critic ă
atentă ar trebui să-şi îndrepte forul spre
aceste „calităţi" ale µnei producţii care deloc
critică la vulgaritatea mediului, o preia - la
această 0 dramă a Atrizilor din Far-West'',
cum o numeşte cu exagerată inoompetenţă o
p u blicistă americană, publirul larg vine ru un
sentiment obsrur, contradictoriu, dezvăluit în
an chetă: sentimentul de fascinaţie şi simultan
de repulsie faţă de o lume în care viciul e bo-
gat dar nu decisiv iar virtutea săracă însă efi-
c i entă, clnd şi cind, şi anume cind e necesar.
Producătorii, regia, actorii buni lac tot ce tr&-
buie ca această contemplare a unul rău inex>-
mod, niciodată însă insuportabil, plnă la tr&-
gedie, să nu fie nici satirică, nici patetică,
nici · filosofică, ci la îndemîna oricui, ca un
spectacol normal, familial ca un local. Pe
scurt :._ o anume tehnică artistică, bine pusă
la punct, de producătorii care respectă la
urma urmei familia americană, permite a în-
scena un spectacol în care ceea ce nu-ţi
place şi nu te atrage, să-li placă totuşi şi să
te atragă. Cum s-ar spune în limbaj Ewing
s;iu în piata· s-a schimbat vî nzarea!
Interesul c• ..medie Intre fascln~le şt
repulsie
Chiar scenariul a fost spis astfel, pe inver-
sul trad~ionalei şi platei identificări cu virtu-
tea. David Jacobs, specialist în seriale telev~
zate a adus mal intii povestea a patru familii
modeste, aflate în criză . I s-a spus: ,,Priveşte
mai larg, mal bogat şi aşază-ţl subiect ul
~~~"ad{~ ~~?:Pd6U~m~~tt~~·A~er~iŢ.'.-
Statul acela nu putea li decit Texas-ul. Sce-
n aristul alege un ranch de lingă Dallas, con -
to peşte familiile într-una singură şi ,,lncon-
,uent (subl. noastră) , dat fiind că eram după
un mare eşec cu un scenariu in care toată lu-
mea era amabilă ş> drăguţă, am decis ca t~ i
eroii mei să fle nişte ticăloşi şi incapabili, cu
excepţia marnei. Fără îndoială, din respect
pentru mama mea". Această „inconştienţă" -
mărturisită - va trece din scenariu în specta-
col şH va Iace pe spectatorul de toate zilele
să nu mai fie foarte atent la sentimentele
sale, atit de clar dezvăluite într-o anchetă pe
doar 1040 de· subiecţi. ln practica de fiecare
sl mbătă noapte, fascinalia şi repulsia se vor
l~r~,;:~~ac~~~1~e~n\:i: ;~;~~~i~
lui, cu toate istoriile lui, povestite dm gură în
gură, ca baladele pe vremuri, în blowrl şi i n
lifturi, în birouri şi pe drum, cu toate isteriile
lui - cum ar fi milioanele de scrisori despre
v iaţa privată a actorilor (şi ea de multe ori in-
v ersă decît ln scenariu: sau miile şi miile de
cereri ca J.R„ odiosul, să nu moară după ce
a fost împuşcat. Înşişi producătorii vor trebui
să ţină seama de „inconştienţa" şi logica suo-
fe';~ul~i~1i~r'şi~i~ii~~~t :n':i'"i;i~ir!a =~~iÎ
principali (Joe Davis) se va îmbolnăvi grav,
atunci, cit timp va fi la spital, scenariştii ii vor
trimite (în film) lntr-o prospecţie petroliferă în
America de Sud, Iar dacă va muri subit (în
realitatef) , vor inventa o rătăcire a sa defini-
tivă , într-o pădure a Amaz:011iei. Vremea cînd
genialul foiletonist Honore de Balzac îşi gu-
verna singur destinul personajelor a trecu t.
„Lovituri" de teatru şI de afaceri
E ceea ce va explica o nouă lovltură de
teatru - în teatrul vieţii, de astă dată : apar~
\ ia. în prim plan, a familiei J.R. (Joe Rand)
Duncan. Ea e proprietara ranch-ului de la
Suthlork, situat la 30 de kilometri de Dallas,
acolo unde s-au filmat exterioarele serialului,
stăplnul neacceptînd să i se intre şi in casă .
Ferma aceasta a devenit un loc de pelerinaj
turistic. Zeci de mii de americani (de la 800
pe zi) ţin morţiş să vadă unde au trăit
Ewing-ii lor. Scenariu şi viaţă sint una şi
~~~~knr;:r~ }~~~~~~u~~~~~~~rJ~~~
zitabile, turiştilor le este îngăduit să parcurgă
25 de metri pe aleea principală, plnă la rulota
cu amintiri unde se pot cumpăra poster-uri,
maiouri, cărţi postale, bilete false de 100 do-
lari cu efigia lui J.R. (Ewing!) precum ş~ pen-
tru 15 dolari, un săculeţ de plastic conţinînd
10 grame de pămint al fermei Duncan. cnra
de afaceri a standului, ţinut de un fiu al lui
Duncan bătrînul, este de 6000 dolari pe zi:
„Nu roşesc mărturisind că mu~umită scen&-
1·iului, slntem mai bogaţi deci! înainte" d&-
c lară J.R. (Duncan!), om care la 48 de ani
merge toată ziua în cizme de cow-boy, aşa
cum J.R. (Ewing!) nu-şi scoate pălăna.
La întrebarea ,,Acest foileton corespunde
fi cţiunii sau realităţii?" 51% au răspuns: reall-
ta ţii . 42% - ficţiunii. 7% nu s-au pronunţat.
Ne numărăm printre aceştia Anumite feno-
mene umane ne amuţesc şi - vorba lui J.R.,
cel cu cizme - nu ne e ruşine să o recu-
rlOaştem, devenind astfel, prin muţenie; mai
bo gaţi cel puţin la minte.
17
/

De la realitate
la ficţiune
Oscarul '82 avea să punii capăt , oarecu.m,
unor d i scuţii , cînd disimulate, clnd făţişe în
privinţa peliculei lui Istvan Szabo. Nu vom
enumera argumentele invocate pentru ci! a
ricana sau dimpotrivă a elogia fără mlisură
nu sini atitudini capabile să elucideze şi să
convingă . Orice film greu de sens provoacli
asemenea reacţii dintotdeauna. Mell1to este
o naraţiune cinematograficii ce obligi! la gin-
dlre. Autorul ei nu a vrut să Inoveze in mate-
rie de limbaj cinematografic, nu pare să fi ur-
mlirtt crearea unei atmosfere de succes, ci
poate, mal amb~los , a vrut să fixeze ln con-
ştiinţe o lntlmptare, o ficţiune pe care a pre-
luat-<> de la Klaus Mann (fiul marelui Thomas
Mann). iar acesta o preluase la rindul său de
la Goethe. Este vorba despre un itinerar exis-
tenţial. despre opţiuni şi conştilntă. despre
responsabilltetea artistului într-o colectivitate
umanii. Cind pentru Hăfgen, personajul nara-
-llunii Iul .Klaus Mann .şi .al lui Szabo, viaţa nu
are deci! un scop: succesul, corolarul unui
astfel de crez este servitutea pe . toate cele-
lalte planuri - al c°"'tlinţei, al relaţiilor
umane şi chiar al amblliilor proprii.
Mefisto al lui Goethe se transforma sub
pana lui Klauss Mann într-<> miză dramatică
raportată la 1nlimplări din anii treizeci. Acto-
rul ajunge să se identifice cu rolul lncredin-
tat. pentru care însă plăteşte preţul greu al
obsesiei gloriei. El nu se ocupă decit de
acest rol . Şi se zbate din răsputeri să~i im-
pună şi să ducă la triumf „concepţia roman-
tică" despre Faust împotriva celei pe care
adepţii unei interpretări moderne cliutau s-<>
i mpună . O ,.înaltă personalitate" nazistă apre-
ciază Interpretarea „ pur germană " pa care el
~ ~o:;,ie:s:iri'e~!ct ~~~a~r~~ !~~":1~~
mondene, Hiifgen lncepe să se simtă din ce
in ce mai singur şi îşi dă seama că se află pe
o cale in care nu mai este propriul său $ta-
pin. HOlgen îşi joacă rolul desăvirş it, dar, în
acelaşi timp, încep să-l tortureze îndoielile .
pi n ă cind ajunge să se întrebe cu glas ta re .
într-<> scena delirantă , ln mijlocul stadionul ui
I Mefisto din realitate
În 1936, Klauss Mann, fiul lui Thomas
Mann, a scris acest roman, cu cheie al cjrui
personaj principal era, de fapt, cumnatul au -
torului, actorul Gustav Griindgens, soţul su-
rorii lui Klaus Mann, care, după instalarea re-
gimului nâzist in Germania, a refuzat să ihso -
ţească familia Mann in ex/I şi, despătfindu -se
de soţia sa, şi-a pus arta in slujba regimului
hitlerist, in scopul de a~i lua partea sa de
glorie. El a ajuns într-adevăr primul actor al
scenei germane din acea epocă. După prăbu­
şirea nazismului, Gustav Griindgens Şi·a ta-
cul o mea culpa publică şi a continuat să
joace pină la moartea sa in anii '60. Romanul
lui Klaus Mann nu şi-a găait fnsă editori pină
in anii 70, cind a fost publicat la 10 ani după
moartea actorului şi la peste 20 de ani după
moartea autorului său.
18
~~\f~ ~e~~t vu~~~o~~. ~::'~~~~~~~I'~
3
orice fel de responsabilităţi nu pot fi asumate
...„l'll"'lfl„fl
decît ca tllnţă umanii lucidă. Idolatrizarea
succesului poate sluji o cauză malefică .
Regizorul şi co-scenaristul Istvan Szabo
subsumeazi-.,Mll!i filmului său , stilul narativ .
deloc preoc.._ de canoanele aşa-zise mo-
derne. El vrea să vadă trăind o idee drama-
tică . De aceea Meflsto devine te Klauss
Mann. ca şi in transpunerea cinematografică,
un fel de memento dramatic plasat in lumea
celui de-al treilea ~ich . Povestea, Inspirata
lui Mann de realitate. capătă valoare mai mult
ca Simbol şi dimensiune filozoftcă-existen­
tială . Conştiinta devine adevăratul teren de
confruntare şi - spun şi Mann şi Szabo -
cine o Ignoră poate pieri . Aici lumea teatrului
· se întrepătrunde cu aceea a filmului , ochiul
cinematografic se prefirează prin culise şi to-
tul devine o scenă a unei lumi într-un -anume
moment. Ficţiunea pare realitate, iar realita-
tea îmbracă aspect de ficţiune , s-ar zice toc-
mai spre a î nceţoşa privirea în sine însuşi, a
unui actor subjugat de un personaj şi mai
ales de gloria pe care el i-<> pune pe umeri
Dar arareori filmul părăseşte Interioarele,
pinii lntr-atit totul se arată dominat de legile
scenice. Atmosfera devine grea prin sanzatla
de claustrare pe care o propaga şi o insinu-
ează în conştiinta spectatorului. Străzile par
să se golească , pentru că oamenii simt pri-
mejdia, zidurile au urechi, zimbetele sini for-
ţate , de convenientă, prieteniile adevărate
sint în pericol, cele afişate nu sini prietenii , c i
asocieri de Interese. Gesturi targi, gesturi
mărunte - există toate, sini notate toate. Is-
tvan Szabo compune ansamblul unei lumi -
cea nazistă- -care vr-oia să-ii ofere-un teatru
al ei , pentru care avea nevoie şi de oameni ai
scenei, dar numai ca instrumente. Povestirea
cinematografică devine cu fiecare ·secvenţă
mai inoărcată. mai prevestitoare. tar cind rup-
tura se produce în viaţa interioară a noului
Mefisto, ea se exprimi! printr-<> lecţie „de tea-
tru" clireia ii cad victime Shakespeare ş i
Hamlet. Deznodlimintul nu mai putea să intir-
zie nici pentru actor.
Mefllto este, cred , unul dintre filmele
care are nevoie de o mai lungă gestaţie . El
face parte din categoria revelaţiilor tîrzil, dar
revelaţii pe care cu greu le poţi uita. Poate
aceasta explici! ş i unele reticenţe la începutul
vieţii publice a acestui film .
Mircea ALEXANDRESCU
Productie a 1tucHourUor ungere. Scenariul. Istvan
Szabo, Pellr Dobal, dupi rom11nul cu ecelefl titlu de
Klaus Mlnn. Regla: lltaVlln Srabo. Imaginea: Lajos
Koltll. Cu: Klaua Marlll Brand.m„r, Krystyna Jlnda ,
.ldiko a.n..g~ Karln Bold. -
Hllrbo<t.
Hoppe, Chrlaano
Istvan Szabo, pentru care epoca evocată
precede anu l n aş t erii .<;ale. a lărgit datele ro-
manului, adăugmau-1 mtimplări şi om expe -
rienţa unor actori maghiari din timpul reg i-
mului horthyst, care au avut o atitudine ase-
mănBtoare cu cea a actorului german. lată .
cum defineşte regizoru/ Intenţia filmului său:
. Am Wizut multe lllme e11ra au arilat foarte
:~~·~:: :c::,::~:~ul1=.:"~:
vrui l i aril cum a fost po91bll ca oamanff li
fle cap1811, cum o-a putut ca un actor li •
lncllne tn fata dictaturii pentru a obllne Jn
schimb acceptarea oa, cicl numai ln acee1ti
acceptare lfl putaa afla Unlf tea. E1te un fllm
despre oamenU cara au putui li cumpăraţi ,1
de1pre lmpilca!Hle pnţuluf lor."
l_;e1 aproape 20 de an i cere eu trecut de la
acest fil m, făcut în 1964, se văd . Se văd nu î n
riduri, ci, ca să zic aşa, în absenţa lor. Totul e
neted, plat, fără relief. Nici o zbircilură , nici o
cută de expresie nu brăzdează obrazul aces-
tui Bun vecin.„, peste care viaţa pare a fi tr&-
cut ca norii lungi pe şesuri. O comedie des~
tuaţii , cu cîţiva mari actori, cu citeva vorbe de
duh şi cu tot alitea poante, putea face faţă ,
pe vremea aceea, nevoii de haz a unor spec-
t atori, se pare, mai decontractaţi decit cei de
azi. Qui-pro-quo-ul, dominant aici, lăsat sin-
gur şi de capul lui. n-ar mai putea î nsă .d uce
acum greul unui film. oricit de uşor ar fi el.
Dar nu de „lipsa de probleme'' a unei com&-
dioare hollywood-iene din anii ·ro o să ne l&-
găm noi, cred că în treaba asta s-au descur-
cat demult americanii şi fără ajutor din afară .
Mai degrabă cred că ar merita să ne oprim,
chiar şi in fugii, la destinul actorilor din acest
film. Dorothy Provine (soţia lu i Sam) este o
act r iţ ă cu mai rare apariţii în film, dar cu o
cotă în teatru foarte ridicată . M 1c11ael Con-
Va ca nţa e de vară. , la
bunici, la ţa ra. Ciinele
e maroniu, creţ , tuns.
scurt şi rilspunde la
numele de Blec (care nici el nu ştie exa cl
cum se scrie). Proprietarul ci inelui şi al va-
canţei e un puşti vrednic, cu un tricou porto-
caliu pe care scrie „ Motocar-Club-Praga" .
„ Praghezule, caraghiosulel", i i strigă copiii la
qard." - Nu sint praghezi Rămîn aici şi cresc
Banalul ridicat
la puterea artei
I L:~ ~ (h! 11! C•°!
: ~ 1 ;e 1_·~~:\~{/J! :; Gavri!Oi
Filmul s-ar fi putut chema, autoironic, li-
vre sc dar nimerit, „Aşteptindu-1 pe Gavrilov" .
Tot filmul , toată lumea, ii aşteaptă pe Gavri -
lov. Cine e Gavrilov? Unde e Gavrllov? De cc
femeia asta Intre două virste, (dar) cu v.
110-ncoa, singură, (dar) descurclireaţă , repe t.i
cu o inclipăţinare fantastică: ..li iubesc pe
Gavrilo!/'? Pe Gavrilov nu l-a văzut încă ni·
meni. Cum arată? , o-ntreabli prietenii pe Lo-
godnică, e înalt? - „Ce importantă are dacii
~S,::bi~~I~~ ~~~~':i ::"f!~ ~~ ~:Io-
e nici razbolul , nici moartea pe front a celor
dramă poate duce, iată, la un film de actuali -
tate nu numai amuzant şi bine jucat. ci şi ne-
llpsindu-i citeva observaţii psiho-sociale de
fineţe , bine blindate cu umor („cum te u~i la
o femeie, cum are o dramă", "cum cunoşti un
bărbat , ori face Infarct. ori e alcoolic, ori o
şterge" etc) . Farmecul lilmufui iradiază .
poate, dintr-<> originală variaţie de ton: ba
două femei îşi pUng umăr la umăr fle logod-
nicul dezertor, fie soţul care „nici ziua nici
noaptea nu Iace două parale" . ba uita -le
brusc înviorate, delilind ţanţoşe prin paic ,
pornite să Iacii totul praf: ba pfingi pe o
nors (Howard) este de o stingăcie înduioşă-
)~[=~t~.l'a~~~rt~d~~~o~~l~~~;!~~u~~~
citeva apar~ii degajat; binevoitoare, cum nu-
mai o vedetă ca el putea să-şi permită. Ră­
mine Jack Lemmon. Lemmon. in 1964, avea
39 de ani, era considerat deja un foarte mare
actor, „ stilp al comediei americane". Este sin-
gurul din acest film care joacă „cu e:ic:pe-
r i enţă" , si11ur ee el şi pe personajul său, corn-
punindu-şo atol de meticulos fiecare gest şi
l uc rindu-şi alil de fin fiecare replică , incit are
aerul cel mai firesc din lume. Rămine Romy
Schneider. ln 1964 avea 26 de ani, debutul ei
în !Imul stuy fusese foarte remarcat. după
care devenise lul9erător vedetă . Vedetă euro-
peană, este adevarat, deci cu mai puţină Vilvă
î n jurul ei, totuşi suficientă pentru ca amer~
canii s-o invite la Hollywood. Rezultatul: un
personaj fără contur. o pată de culoare inde-
cisă , un rol standard. bun pentru orice fel de
Interpretă . Nimic din farmecul atit de discret
al acestei actr~e n-a trecut, vail, oceanul.
Acum 20 de ani, atunci, Ieri, pe vremea
aceea, mereu întoarceri în timp, cam asta ne
sugerează a.....1 vecin Sam, cu -ul lui de
,.a fost odată „." Robinson nu mai există de
.c itiva ani, Romy Schneider de citeva luni„.
Michael Connors a dispărut odată cu Mannix,
Dorothy Provine s-a reîntors în teatru. Doar
Jack Lemmon îşi dirijează cariera de la un
„Oscar" la o ,,Palme d'or", de la comedie la
traged ie cu aceeaşi talentată perseverenţ â .
Ca o fotografie dintr-un album de familie, ne
apare azi filmul: puţin prăluitii, uşor stinsa,
nilel ri dicolă , dar. evident, tandru. evocatoare.
vacii" „. Cîinele e „ motocarul" vacantei . Ş i al
filmului. Toată suflarea de pe ecran e-n
Jloană după el, toate gag-urile se îmbulzesc
1n jurul lui, iar el, în centrul atenţiei , calcă to-
tul ln picioare, sare pe masă, murdăreş te ru-
fele, ii aleargă pe bunic, porneşte Skoda, ju-
m u leşte gă1nile . „Cucurigur• Bunica scapă
ouale din poală . Apoi Btec e răp it , apoi Blec
e regasi t, apoi vin părintii şi te îmba rca ş i
g ttta ! O. fru moasele vacanţei
Producfie..a-.atudlourllor cebolloace...1Jn film -dll: ..Jl-
ro•• VOfmlkoWI. Cu: Toru• Holy, ,, clinele An-
ton, Bogumll Ynra, Veni llhenkow.
De ce un băiat cuminte, premiant, asculta-
10r, .:u o mamă inte li gentă şi tandră, cu un
ba ncă d u pă iubita care te-a ~risit, ba te
co mbini cu colega de bancă, navă.Ieşti în res-
taurant şi dansezi ca o fiară . O instabilitate
de ...umoare" la care nu se ajunge uşor, cine'-
matograllc vorbind. Lasă umoarea, zi de Ga-
vrilov, vine?
Filmul s-a prezentat cu succes la Festivalul
internaţional de la Manila '82: Uudmila Gur-
cenko (Logodnica) a cUcerit Premiul dP in -
terpretare feminină . Eugenia vooA
- - --
Vz.si!i si ;f asilisa
-----
De ce? De ce doi oameni care se câsato-
resc din dragoste ajung să se urască de
moarte şi să trâiască asemenea unor străini?
Nimic şi nimeni nu-l mai poate apropia. Nici
cei şapte copil pe care i-au avui împreună,
doi fii mai mart , nici căsătoria celorla~i copii,
nici nepoţii , nici blitrinetea - virsta la care
patimile se sling şi durerile tinereţii se uită .
Pentru Vasill şi Vasllisa nu există uitare. lm-
part aceeaşi gospodărie - ea ln casă , el in
hambar - , beau ln tăcere ceaiul la aceeaşi
masă despărţ~i şi de trad~ionalul samovar,
i mbătrinesc alături dar nu împreună, îşi cer
unul altuia iertare în momentul despărţirii su-
preme şi se intreabli de ce.
De ce?
Poate pentru că ea a fost prea aprigă şi n-a
ş tiut să facă nici o concesie. Poate _pentru că
P.sla e Romy Schneider? Asta e MaAnlx? Nu
se poate!
Ba se poate! Roclce LIPATTI

OOucţ 1e a atudiourHor amertcane. Scenariu/ · J.

Actori importanţi au . acceptat roluri
de cvasi .f.iguraţie. De ce?
Frilzol, E. Gne(lbewn, D. SWllt dupi romonul lui
.9ck Anney. Regla: Dawld SWttt. Imaginea : BumeH
Gfay. Cu: Jllck a..mmon, Aofttr Schneider, Dorothy
~. lilchMI Comon, Ed-rd AndN~, Eduard
G. AoblMOn.

FI·;, b~n·h;iţ,„. !
~· < ;_J ·~· '
·1'';••''
~
I
~ ~~â"Să'·~~tlecag~'1~~::·~=~~~'l~in ":~~
CUi nu i s-a intimplat ca în plin sezon estl-
GI să nu găsească cameră_la_mtre? lnghesu-
- · cue suprapopulate. camere improvizate.
-lăi i nu tocmai comode, etc. Dar cite nu
!q)0<1ă omul pentru o raz+ de soare, un pe-
lilC de nisip şi un val de mare? O situaţie
cunoscută care, privită cu umor, are de
ori păiţile el amuzante. Mai pUlln frec-
as18 ca dintr-o asemenea harababurii să
megi cu un soţ căruia nici prin cap nu-i
.,.._ să se căsătorească, dar care plnă la
- aste subjugat de farmecul unei tinere
şi de drăgălăşenia copilului ei.
Un bun pretext pentru o comedie lirică şi
- i c context pentru notele ei satirice.
Citau... CORCIOVESCU
de combustie.
L'n film Pledoaria lui Alexa Visarion pentru concep-
în care actorii
tul de film „aservir actorului merge pinâ
într-acolo, Incit nu lasă să-i scape nici ultimul
detaliu. Aşa se explică excesul său de
păreau cli-.pu„i scrupulozitate pentru. planul doi al cadrului
(mu~i producători versaţi judecă un film
să înghită ... ăhii după acest plan, populat de obicei cu figuri
inexpresive, stinghere, Imobile) ln care risi-
dl' dragul arll'i peşte, aproape ostentativ. actori recunoscuţi .
Este un lux pe care nu şi-l poete permite ori-
~i al posterităţii cine, fie că nu vrea. fle că nu poete. ln cazul
lui Alexa Vlsarion, ca la un semnal, a sărit în
ajutor întreaga suflate teatrală. Spre cinstea
lu~ni~~~~i:: gl~eg~l~1oul
inghflltorul de aibll, cei de-al doilea fil m se pffnge
semnat de Alexa Visarion, a stimit discuti•. lipsesc actorii , cind productivitatea pe zi de
co,..entaril, controverse în jurul scenariului. filmare şi calltetea muncii slnt, evident, influ-
conslsten!ei dramaturgiei, modalităţii regizo· enţate negativ de programul încărcat al acto-
~l 1uni „umoristice" da televiziune şi in citeva
' oluri nesemnificative de film, să se răscum­
pere cu atlte patimă, cu atita înveişunare . Ac-
torul se recomandă Radu Panamarenco şi
~~frtca::::.ra:n r...:~=nţ:. ~bl~~e;!',:
Visarion l-a consacrat actor de film.
Cit despre protagonişti , orlcaJe ar fi desti-
nul filmului, de un lucru pot fi absolut siguri:
pelicula aceasta rămlne pentru generajllle vii-
toare mărturia unor interpcetări. de înaltă. va-
loare, inconfundabile. Efemeritatea actului
scenic, obsesia actorului de teatru, se con-
verteşte , prin Intermediul filmului, într-un do-
cument durabil, Intrat de pe acum în filmo-
teca de aur a cinematografiei româneşti. Gra-
că-i
l ie unui regizor, care fascinează actorii şi ii
adună în jurul său, ln jurul filmului, ln jurul
ideii, ca fluturii la lumină .
ln fond, cine sinle41 dumneavoastră Alexa
Visarlon? Personal, vă consider un tulburător

- ---·
?ac.C• a studiourHor Molfllm. Un li/m de Ala.
~ Cu: EIM Proldo•, Andrei „ronov. Fillpp
- special şi iese în afara locurilor comune cu
Găina de r.ur
-<> bu nă zi. foarte bună socoteşte şo­
de taxi care cumpără de la alimentara
r"Jgă cu ouă, în care miini plictisite de
- au aruncat fără să bage de seamă
ou... de aur. De aici visuri de
- i1e ş i peripeţii de tot felul. Dar curn
....::e minune nu line decit trei zile, în cea
,.... patra, preţioasa galinacee nimereşte
:a-a poveste) ln botul vulpii. Dublu
: pentu cel doi tineri, care-4i ·vor
lllce planurile de căsătorie pe baza veniturilor
şi legale, şi pentru spectatorul care
*'9l::i 1ru.tit. convins fiind că nu există găini
om de aur şi , chiar dacă ar exista, pînă la
- "'1 le-ar minca vulpea.
MaitM ROMAN
rale, dar pe deasupra tuturor, a plutit sen ti·
mentul clar că ne aflăm în faţa unui eveni -
ment cinematografic.
Eveniment, în sensul că filmul are „ceva"
care ne-am obiŞnuit de atita amar de vreme
· eveniment artistic. pentru că oriclt ai fi de in·
sensibil, blazat sau sceptic în privln!a cine-
matografului, nu se poate să -nu recunoŞ tt
puternica personalitate, marea forţă şi nota
de originalitate ale regizorului; în silişi! , eve·
niment actoricesc, poate mai corect spus,
acea fastuoasă demonstraţie , necontestată de
nimeni, de glorii ale teatrului bucureştean , ş i
nu numai, ce şi-au dat intîlnire, printr-o feri-
cită întimplare, în ramele aceluiaşi film . Nu
mă gindesc strict la prolaj!onlşti, Mircea Al-
bulescu. George Constantin, Victor Reben-
p~~:a18~~~~~~~h:ct~1:rf.:1e~~~~ri~u~~
în roluri secundare şi episodice, care de care
mai convingător. mai devotat, mal pătruns de
participarea, fie şi efemeră, într-o colectivi -
tete străbătută de fiorul inefabil al artei.
Din acest moment, filmul ridică mai multe
semne de întrebare. Cum se explică că
aceiaşi actori, purtlnd pe umeri autoritatea
rului (se filmează pe furate, intre două tre- talent. un mare regizor. un animator, o con-
nuri, intre două avioane, intre o repetiţie ma- ş t i intă.
ti nală şi spectacolul de seară al teatrului, in-
tre două turnee). apare în Buftea un regizor ConatanUn PIVNICERU
care trage după el o armată de aproape 100
de actori de pe scenele Giuleşti, Naţional
Nottera, Mic, teatrul din Blrtad şi cel de Co-
medie, firă int-..ţil , fără telefoane şi aran-
jamente directoriale, fără promisiuni de ono-
rarii ofertante (unii, scuzaţi expresia, benevol
şi pe gratis). o distribuţie inflaţionistă, cu
nume sonore, care joacă, pur şi simplu. din
plăcerea de a juca. Şi dintr-o dată , această
echipă de excepţie devine, în ochii oamenilor
din studiou, un fel de asociaţie a donatorilor
de singe. .
Care să fle, oare, secretul? Cum a acceptat
Leopoldina Bălănuţă, actr"a atitor roluri de
anwrgură, o apariţie fulgurantă de citeva ca-
dre? Cum au acceptat Octavian Cotescu şi
Tamara Buciuceanu-Botez. autorii atitor ln-
~ll:ăre:~.TcJ:~\1i~' d"!1~g'1~egl~~~\: \~
glezne, pentru citeva replici, pentru un gest.
o grimasă sau o privire? Cum au acceptat
Dorina Lazăr , Rodica Mandache, Dana Do-
garu, Răzvan Vasilescu. Comei Dumitraş ,

„,...T....,. __...,Jon
~ • stu:liourllor cehosloace. Un film de. La-
- . . , . _ _ Cu: Kanyza,
. . _ HaialOR, V.nkowa.
aie-1 pune .1a dispozilie orice. se hota-
2SIB să f ugă d1H1casă. neaşteptînd măcar
~ trimestrului? O umbră de mister piu-
- asupra hotariril lui pripite şi în afara
- crize a personalitalli în căutare de sine,
s:iecilică adolescenţei (oare numai ei?) expli-
..,. pere că nici nu mai Interesează noul
bulgar. Atenţia lui se exercită asupra d[-
- ilor de pe şantier, a noii experienţe de
'*Că. pe care tinărul vrea să o parculgă pină
capii. Chiar dacă la ecel capat e cit P.&-aci
st-4i pia rdă libertatea, cind cel mai bun prie-
.., dobindit pe şantier li implică într-o afa-
cere nec i nstită. Un film care risipeşte multă
nolalie realista: m.edii, raporturi, reacţii , dar
?I!' un mo ti v de meditaţie cam simplist argu-
-nentat. Al. BOGDAN
succesului teatral, devin simple nume de
atraclie publicitară pe genericele multor peli-
cule insipide? Nu cumva regizorul de film nu
stăplneşte pe deplin secretul colaborării in-
time cu actorul? Nu cumva textul scenariilor.
(şi eroii propuşi) sună fals, neconvingător şi
atunci, dintr-un instinct de conservare, acto-
rul !ie achită de obligaţiile rolului cu interpre-
tări inegale, abrupte?
Alexa Visarion a poposit pe platou cu men-
talitatea omului de teatru, dorin4 parcă sa
demonstreze (şi să răspundă, pe risc propriu.
la întrebării- noastre) că multe din insucce-
sele cinematografiei se datoresc necunoaşte­
rii actorului. neştiinţei de a luera cu actorul.
neputinţei de a instaura un climat favorabi l
desfăşurării actorului, actor care nu este o
simplă piesă de şah de mutei de colo colo,
uneori la lntimplare, ci o fiinţă în came şi
Florin Zamfirescu, Nicolae Pralda, Radu Pa-
namarenco şi încă 50-60 actori cunoscUll să
facă simplă figuraţie sau să se mu~umească
cu un rolişor oarecare?
Aici, la filmul unde cuvintul de ordine a
fost, se pare, „ingh""' săbii de dragul artei şi
al posterltalli". s-a petrecut ceva neobişnuit ,
ceva cu totul remarcabil, pe care un glumel
din studiou l-a botezat sec „ minunea de la
Ciocăneşti". (Ciocăneşti este un sat, la clliva
kilometri de Buftea. unde s-a construit deco-
rul). Toţi aceşti bravi actori au venit la film
din respect pentu regizor. fiindcă-I iubesc pe
regizor şi mai cu seamă , atenţie , pentru că au
intuit evenimentul artistic, au adulmecat, cu
nas fin de copoi , miza filmului, şansa afirmă­
rii profesionale. Amint~l-vă doar de secvenţa
instruirii recrutllor. Rar mi-a fost dat să des-
copăr ca un actor demonetizat in atitea emi-

Unde puţin naturalism prinde bine

l'uJ.JCf~(;· • sludiounlor bulgare. UN /1lm ~ttc Aht ·
undr Obtectkow. Cu: v..ttn Aanllov. 1:.mtl o;urow,
Srtie„ ........,_, Dlmltr Jllncew.

el a fost prea sla~i prea Iresponsabil. Poate

pentru că viaţa a fost prea grea şi dintr-o
exi ste nţă de clteva decenii nu a rămas decit
o imagine l uminoasă : o fată frumoasă la 'Îu,
cu poalele suflecate şi cu rochia lipita de
trup, scăldata în soare, zimbind fericită spre
bărbatul care nu se vede, dar care şi-a întipă ­
rii-<> în suflet aşa tinără ş i frumoasă pentru
totdeauna.
Filmul Irinei Poplavskaia curge încet cu
momente lirice (intîlnirea de la riu) ş i mo-
mente drematice (agonia calului), ş i luminat
de prezenta unei actriţe de excepţie (Olga
Ostraumova) . 10„a CRISTIAN
Product~ • a t . . i - Mollllm. Cu: Olgo 0.trou-
mod , MthliN Kononow, N11t1a. Bondlrcluk. Mi la
Bulgakova .
Marele romancier german Alfred Diiblin ,
autorul lui „Berlin Alexanderplatz", afirma că
o baie de natU1111ism, din cl nd ln clnd, li face
bine artei. Higiena aceasta era - după ei -
sal utară , deoarece silea imag i naţie să mai co-
boare cu picioarele pe pămlnt şi , călclnd prin
noroaie, să ia act de cond~lile dure ale exis-
tenţe i, operalie niciodată inutilă .
Justeţea remarcii lui Diiblln mi s-a Impus,
văzlnd un film de science-fiction, ln ....iiu.
prezentat acum vreo două luni la nof.
ln special asemenea producţii clştigă mult,
dacă au o doză rezonabilă de naturalism.
Fantasticul iese întărit din aglomerarea de
amănunte realiste ; ele fac să crească enorm
credibilitatea ipotezai imaginiue, dăruindu-i ,
nu o dată . adevărata putere fasclnatorie . •
ln ""'11u presupune o planetă foarte inde-
păflată , de- unde sini extrase minereuri pre-
lioue. Ni a& inlăllşMz.8 nişte construcţii
amflllloare. cu mii de etaje, ln soiul stîncos,
pe un fel oe abia spaţial . Trecem prin neslîr-
şite galerii labirintice, zărim terase ale uriaşe­
lor sare care asigură alimentaţia locuitorilor.
Fantezia anticipativă e adusă. însă , mereu
la o reaNtate crudă. brutală. Tot complexul
acesta industrial colosal are un scop utilitar.
urmăreşte randamentul maxim al inwst"lllor.
regresul celei mal crude exploatări !ş i subor-
donează o tehnologie supraavansată, punîn-
dU-41 pecetea asupra ei.
O zgură fină trece prin toate sitele şi mate-
riile Izolate, se depune fără încetare peste
orice lucru, pătrunde , prin haine, ln piele.
Munca e grea şi monotonă, oamenii, nevoql
să trăiască sub o cupolă de oţel , uriaşă, jindu-
iesc după atmosfera naturală. ColoniŞtll ră­
mln izolaţi de pămlnt, chiar dacă pot avea
comunicaţii audio-vizuale perfecte cu al lor;
contactele afective, cond~ionate strict de
zborul rar al navelor (bianuale) Imprimă per-
sonajelor ceva din psihologia delinUlilor. Lu-
. crătorll îşi omoară uritul în distracţii zgomo-
toase sau consumind un stupefiant cu efecte
euforice, dar şi cu consecinţe dezastruoase
rapide: nebunia homicidă violentă. Apar Indi-
vizii Interesaţi ai provoece pe sub mină sub-
:8.;nţfn~:;~~cifi:C~~J ::.!rn~:~: foi':~
1 11
rează deliberat acest trafic criminal, de unde
filmul îşi trage epice oarecum pol~lstă . Con-
vertirea la realitate li dă o pronunţată tinctură
socială, tranaformîndu-1 Tntr-o anchetă asu-
pre unor cond~il de muncă . Din aceeaşi rea-
ducere a imaginarului pe pămlnt, rezultă şi
noua iposteză sub' care apare Sean Connery.
Aici toată 9arderoba Impecabilă a lui James
Bon<t i-a dispărut şi poartă- aceeaşt un i formă
DQnOSilă . Nu mei· are nici regimul privilegiat
al agentului special, 007, e un biet om de or-
dine amării . Dacă pe faimosul James Bond ii
secundau. ln chip eficace, toate foiţele na-
vale, aeriene şi terestre ale NATO, actualul
l:i~n~~~u~~1~:'.::~)~fC:.~"3~:·c:!=
rur~e :h~ft.re= "rn'lll~~r!ncbi~.l::usn".:g~:
Sean Connery schimba femeile ca şi cămă­
şile, atracţia exercitată de el asupra sexului
slab fiind irezistibilă. Acum nu reuşeşte nici
măcar să-41 reţină Ungă dlnsul propria-I soţie ,
pe care riscă, la un moment dat, chiar să o
piardă . Singurul său succes în materie femi-
nină este la o doctor~ă. fată bătrină şi resem-
nată . Aceasta i se devotează Integral, fără
însă "18ri beneficii sentimentale, pentru că
noul Sean Connery cast o asigură de priete-
nia lui eternă şi pleacă repede la nevasta lui.
O scenă excelentă valorează el! o profe-
siune de credinlă a regizorului, rezumlnd
~~'f:n~I~~~peca;~ b".:on9~\d!:& ~':lf;~~
::l'e ~1!C::f~,~~f11~i•;; ~~1~~~~ ~~iur.:i
frumoa Jeren cu gazon proa~t şi
cer albas-
~~păsc~r.!:: !~~:raCă '!" voZ : o 911~~=:
1
peretele reprezintă
ecranul uriaş
al unul tele-
vizor, Iar prlveliŞtea lnclntătoare a fost pro-
gramată. ln contrast cu ea, rămln încăperile
scunde. mohorlte, cu aer cond~ionat, ale sta-
ţiunii .
Există un cenuşiu amestecat peste tot în
culorile aprinse ale acestui film de seri& şi
prezen1a lui simptomallcă li dă o notă origi-
nală. -

19

Ih l
„Jocul ielelor" după
aproape 70 de ani
Teatrele - mă refer la acelea mai „la
indamină" - nu s...au mai apropiat cam
de multişor de drama camilpetresciană
Jocul Ielelor. Odată, e o mica „viaţă de
om" de atunci, un teatru bucureştean s;i
încumetat să o aducă ln scenă - Gelu
Ruscanu era Ionescu Gion, da, actorul
ajunsese după destul de mu~I ani de aş­
teptare la acest rol „al lui" - spectacolul
respectiv ne este lncă viu ln amintire (ca
şi mal vechiul Sullete tari}, dar de atunci
au trecut ani buni, şi teatrul lui- Camil Pe-
treScu continuă să -i cam speri e pe oame-
nii de teatru (Aciui v...p.n este puţin att-
ceva), faptul fiind o..-ecum de înţ eles .
Deşi, ln ceea ce mă priveşte, mi-aş dori
foarte tare, la un teatru dintre cele „la în·
demină" (şi cărora le este „la fndemînă"
Camil Petrescu, pentru că şi asta e o pro-
blemă), ml;iş dori, spun. o . întreagă
„stagiune Camil Petrescu", cu pleae mai
mult sau mai P<4in uitate, cu piese mai
mult sau mal pl.41n jucate. Pentru televi-
ziune, după ce relativ recent au fost re-
puse în circulaţie personaje camllpetres-
ciene ca Anna. Betta şi prof. dr. Omu,
montarea piesei Jocul Ielelor reprezintă
un eveniment Important al anului (care
poate îndemna, chiar, la o „Integrală" ).
Formula aleasă - aceea de „teatru-se-
rlal" , teatrul devenind ln accepţiunea TV,
chiar un „sol" de film - este, la rlndul el,
Incitantă . .Piesa lui Camil Petrescu, 1'1'-
părţltă pe ..acte" (mai exact în · „foile-
toane" de serial) chiar cu riscul de a avea
„episoade" mal expozitive printre cele In-
tens dramatica, şi;i prelungit de la o săp­
tămînă la alta ecouri ln conştiinţe, perml-
ţlnd respiro-uri de reflecţie, fapt - în ul-
timă Instanţă - pozitiv ln relaţia el cu pu-
blicul. Nu e lipsit de importanţă nici fap-
tul că o piesă ca Jocul Ielelor are, dintr-o
dată , un public virtual mal numeros decît
f~I ~~t~rllC:~~:u/u~e!'~1~:Î~: :;
10
spectacolului de televiziune trebuie adău­
gat faptul că a fost realizat ln culori (Ine-
ficiente doar un timp încă) - si că aşa va
Cineclubul uzinei...
(Continuare din pâg. 1 J
J reală asupra p~blicu1u1 cel mai larg.
male. Ce facaji cond apare 18 orizont, dealul
da „r dullfel, .., fUm de valoarw? Ce tapl .,_
culturi, ca deoaeblrw eale, pentru dumnea-
voaalri, difuzor da fllma, lnlrw Destinaţia
Mahmudia" fi „lnghiţitorul de săbii" , embale,
~; :::.-:?Mel Inei fi trebuia ai le pre-
Pwtru Op114: Ca fapt de cultură, Deati118jla
:":"':b~. un film '!'ai bun decît fngh~lto-
- Afa crwdatl dumnea-alri?
- De, n;im wzut filmele, dar cred că Dea-
llNllla Mahmudle e mai !>un.
-S..r pirea ci eate vlcevaree, ba chiar
cala douli l i - ee afli la exlntmltillle tablou·
lui: Destinaţia Mahmudia e probabil fUmul cel
mal •b al ptlmulul eemntru al anului, tn
timp ca lnghiţltorul de săbii • erati • fi cal
mal emb~los, defl el poale Intrige ..,.ori aau
=~r1 ...:;m.;: :~l:u1rf.i~~ 8c::';'.~ ~':;:
chiar rwoplnge, le prlma vedere, pe unii apec-
veni contrlbutla dumnea-atri.
P.O.: Uneori te mai încurcă şi titlurile. şi
ch iar cronicile, destul de neclare, nici pro,
nici contra. Incit nu prea ştii dacă un film e
mai bun decît altul şi ie socotim pe toate ale
noastre. , ·
- Elle lldevi„t ci le pot lncurca UUurlle,
daci le conduci numai după ele. Şi eate llde-
vi„t ci nici noi, crllicil, n-am epuizat poalbl-
Utillle de • ne exprima oplnHle deapre !Hmele
8111111 ln dlluzarw, opinii carw 1„r putea even-
tual codifica fi 11rwnc, ca l i vii •tulim li nu
~.~~:=i.:-:~j =~'=11:..:::~:..-.:
Ullutfte prog„male, ca li pulell Iace fi dum-
nea-•tri ceva tn aprlllnul INmalor ...Ita din
ccwn ....
Educare• publicului , dar ~I educarea educi
tor11or
Interlocutorul nostru ne mai spune că „ llnt
='8pe~~ :O:e~~ n~ a~~~!m~:'nţ\! ~~~
1 0
cientă acestei fraze, crezlnd că e vorba de in-
tîmplărl nesemniflcatiw, care ln nici un caz
nu pot privi filmele importante.
Testul pe care l;im intreprins ulterior în
fn~u~enesrn;:~':~0 din~rlşi ~~n;l~~i~!
a pune problema filmelor clasice şi de arh i vă ,
se impune discutat modul cum sînt oferite
publicului propriile noastre filme de ca lita le,
din piogramal"98 curentă, adică acelea care
pol awa o influenţă f_ormativă şi educa\ivii
20
deschisă"
rilmlne ln •.arhiva a micului
ecran.
După aproape 70 de ani de la prima ei
variantă, piesa lui Camil Petrescu,
această tulburătoare „dramă a absolutu-
lui". continuă să rămlnă în afara obişnui­
telor .,tipare" dramaturgice (şi teatralita-
tea el discutabilă a fost, sigur, unul dintre
motivele principale ale temerilor oameni-
lor de teatru faţă de acest text dewnit
claalc}. Adaptarea semnată de Dan Nec-
şulea - pe care putem să o numim, cred,
chiar ecntnlzarw - este fidelă textului, cu
excepţia unor prescurtări destul de ma-
siw on partea întli cînd, printre altele, s;i
pierdut o idee importantă cu rezonanţe
actuale. Sintem în Europa anului 1914,
„nici prea bună, nici prea rea"', din
preajma primului război mondial:. „ Nu va
fi niciodată război. .. din cauza armamen-
tului teribil de azi" - se spunea în text...
„Daţi-mi trei mitraliere de astea noo . ce
trag şase sute de focuri pe minut. ş i
~ nu-mi mai e teama nici de o adunare de
zece mii de oameni de pe stradă. Ei... alt-
ceva era pe vremea revoluţiei aceleia
fra nceze". Am luat acest " mic" exemptu,
atit de caracteristic pentru forţa vizionară
a scrisului camilpetrescian, tocmai pen tru
Este o d1scuţ1e care nu poate să nu vizeze
şi „educaţia educatorilor", pentru că nimic m.
ne îndreptăţeşte sa considerăm fa1ală slaba
frecvenţ_ă - ~ publicului la filmele de calita1e,
La „ Co~ul roşu" al uzinei, la atelierul me-
".~nic şi electri~ . ln alt~ secţii ale întreprinde-
"'· apoi la sediul Casei de cultură şi al cine-
clubului, distribuim 56 de exemplare ale unui
chestionar conţinind titlurile filmelor româ -
neşti din ultimii doi ani şi jumătate, cu rugă ­
mintea ca „subiecţii" să sublinieze filmele vi -
zionate şi să indice 2-3 dintre ele pe care le
socotesc cele mai bune şi 2-3 apreciate
drept cele mai slabe.
· Din aproximativ 65 de lungmetraje româ-
~ ~a~,:up~;-;,~'/aju'::~!"1n~~i~pi~~q~~
lui Roşu, participanţii la test au vizionat, în
·m~ie , 17.
I~ trunlea topului frecwntei , se situea ză
Drumul a.•lor, film al cărui regizor a fost de
faţăla premiera din localitate, încă o probă
~n.f~~~-~1;:,r~itftlinO:re1a"tili:n:;Pa:::::
al lrwcven!el, cu lndlcarwa numirulul de
apeclatorl carw, din totalul de 65, au vizionat
lllmele ln cauzi:
Drumul oaeelor - 42
Burebloll - 39
Ion, blealtmul pimlntulul - 33
Buni _„,
Artiala, dolaril fi ardelenll - 32
Irina - 30
Dumbrava minunată - 29
Mir-• din tren - 29
Ultima noapte de dra11oole - 29
Celelalte filme au fost vizionate de mai pu-
ţin de jumătate din cei tes1aţi.
lată acum topul satisfacţiei, cu indicarea
numărului menţiunilor pozitive.
Drumul - l o r - 27
ton, bleatemul pimlntulul ... - 15
Alo, alerlzeoiă 11ribunlca - 14
Bună -ra. Irina - 8 Wiiiem Rllz: Cineclubul fiinţează ln oraşul
Fall lllOfll8n& - 8
U1llm1 noapte de clrogoote - 6
Celelalte filme au întrunit salislactiile a mai
puţin de o zecime din totalul subiecţil o r.
Mod i ficările de pozillie, awmsul unor lilluri
şi dispariţia altora, de la un top la altul, de ta
ordinea frecwnţel la aceea a satisfacţi ei,
atestă un anumit simţ critic şi o deschidere
culturală care dă, de pildă, clştig de cauza
ecranizării unui mare roman clasic - Ion ,
ble11tmul pimtntulul, blealemul Iubirii.
Noi intreb6 rt deapr9 difuza re a III mel or de ca-
ll li te
Am ofent c1tre1e de ffia1 sus indeosebi pen -
tru reperele pe care ele le constituie în cerc.A·
a sublinia insemnătatea fiecărui cuvint
din textul originar şi, desigur, regretul
faţă de fiecare cuvin! pierdut pe drum.
Dar asta, să zicem, a fost o paranteză ...
Spectacolul realizat de Dan Necşulea e
foarte bun, respectuos faţă de spirilul
piesei şi susţinut de remarcabili „pitoni"
interpretativi. Victor Rebengiuc ii joacă
pe Şerban Saru-5ineşti, caracterul veros
al personajului, inteligenţa sa „supew
rioară", calmul său (doar aparent) imper-
turbabil, toate, sini marcate cu desăvirşită
=~~~~~!f~~~ul~i c~~~~~:~,Pc'l~
rare la mijloc cit şi prin comportamentul
acestuia „de o duritate de gravură", cum
o dorea însuşi Camil Petrescu. Un rol cu
totul şi cu totul deosebit realizează Vale-
ria Seciu în rolul Mariei Saru-Sineşli,
identlficindu~i stilul predilect de inter-
pretare cu natura şi felul de a fi al eroinei
căreia ii „filigranează" cu multă fineţe fra-
gilitatea, vulnerabilitatea, curajul şi spai-
mele, nădejdea şi deznădetdea. ln sfirşit,
vorbind despre „piloni" - rolul principal
al piesei, acela al lui Gelu Ruscanu, este
interpretat de Traian Stănescu, al cărui
personaj , care acţionează în numele
„ dreptă ţi i absolute" este desenat în tonuri
tarea destinului local al filmelor de virf ale
acestor ani. Pentru aceasta, vom apela la re-
zultatele unui test similar întreprins printre
criticii de fllln, ale cărui rezultate sini publi-
cate ln „Magazinul estival Cinema '82'.
lată cum se situează primele şapte filme
din acel top în ardlnea descrescîndă locală :
Probe da microfon - vizionat de 9 din cei
56 de spectatori consultaţi. cu 3 menţiuni po-
zitiw;
croaziera - 10 spectatori, nici o menţiune
PQzltivă;
lntoarcerea lui Vocii Liputnaanu - 5 cond din acest produs ş I act de artă.
spec1atori, 1 menţiune pqzitovă ;
Stop cadru le mali - 8 spec1atori , nici o
menţiune pozitivă, 2 menţiuni negaliw;
O lacrimi de lali - 4 spectatori, nici o
menţiune pozitivă , 2 menţiuni negative;
Lumina palkli a durerii - nici un specta-
tor. nici o menţiune;
lnghl!ltorul
mei o menţiune.
de
oibll - nici un spectator,
Astlel, sintem obli~aţi să ne întoarcem la
~~~:!:nci' ~~"r~~~~~~r~ ~:i~~t°ftr:!t~ ~i
0 1
anume dintre cele mai Importante, atit tema-
tic cit şi valoric, care par să nu fi trecut niciow
d ală prin acest oraş, deşi în unele cazuri ne
a liăm la mai mult de doi ani de la premieră .
Dacă sini citate cu totul izolat, ele par even-
tual văzute de c1Jiva curioşi, în timpul depla-
sărilor în alte localităţi. Astlel, cei 4-5 spec-
tatori care îşi amintesc să fi văzut lntoarcarwa
~ ~~~.':,1\1:~~ t!.~.:C~":'klideaf~~~
(lnghl!ltorul da olbll nu are deci! 3 luni de la
premiera pe ţară), ne fac să ne întrebăm dacă
ş i cind au rulat aceste filme ln localitate şi
după ce criterii se fixează numărul de copii
ale filmelor şi viteza lor de circulaţie? Este O
p roblemă care rămine deschisă.
O mica ş ansă ~I o nouă decizie
La sediul Casei de cultură, ne lntrunim
într-un ~int colocviu concluziv:
bu~ .~:'u1~·~~~~ \te"..~~~ "u~li,;~~f;~p
1
~::~~~.::l'it =:r:Sr~iv~~el~lt~a vc.::
loare şi educarea gustului public. Avem
0
~a~:.:ăw ft deci cineamalorH
lllflJI
vid aceate lllm• da valo..-a. Dupi IHtul . - .
Iru, ,...,,am ace•ti lmpreala. Nu 1-er putea
găs~ ln Clldrvl C.1el da culturi, o poalbllltale
de a dapifl csacterul lnUmpliltor fi lacunar
el programirtl lllmelor?
Norbert TMJgnor: La recentul Congres al
educaţiei politice şi culturii socialiste. o ta-
ran că de undeva din Oltenia a obtinut 6000
exacte. în măsură să sublinieze caracterul
permanent dilematic al publicistului „care
a văzut idei" •. drama sa cu predestinări,
parcă, de tragedie greacă . Alţi actori sini
de asemenea buni sau foarte buni: Ge-
orge Oancea (foarte la locul lui în rolul
socialistului Praida), Monica Ghlută (so-
ţia lui Petre Boruga), Mircea Şeptilici
(Nacianu), sch~e izbutite, viu colo„te, de
personaje realizind şi Vasilica Tastaman,
Constantin Dlplan, Matei Alexandru,
Adina Popescu, Liiiana Ţicău, Matei Ghe-
orghiu, Papii Panduru, Marcel Iureş şi al-
ţii .
„Sarlalul" Jocul _.or la televiziune
poate fi considerat un succes, care tre-
buie să indemne la tentatiw similare.
Cilln cALIMAN
e Arborele copilăriei (Joseph Hardy,
1975). Cu Cliff Robertson . Melod„mă 1n
dulcele stil american. Talăl - alcoolic;
mama - femeie bună, de "suflet; tatăl
moare (comă alcoolică, evident). Familia
~u~~~~Ye)deE~~tă~': ~:: l:1~~~~
geniale. Aceasta este însi una adormi-
toare, una „leneşă'', una dintre acelea
care justifică accepţia îndeobşte peiora-
tivă a termenului.
• l)qgoltea unei femei (Jean Gremil-
lon, 1953). Lumea bună (Mi.c heline
Presle, Massimo Glrolti, Paolo Stoppa,
Gaby Mortay) într-o poveste avind şi ea
culoarea melodramei „leneşe": domni-
şoara doctor trebuie să aleagă Intre dra-
Pe':~~e::""~[" ~.:~:.rai~~ i::;:::~~.!'r~j
pleacă, ea rămîne plînglnd. Fin.) Cinema
deşuet. Şi totuşi e Gremillon ...
• Aiticlrw (Emanuel Bosk, 1979). O tl-
nărilprinsă în plasa sectanţilor se sal-
vează în ultima clipă. Temă şi subiect ge-
neroase, tratate însă mediocru din punct
de vedere cinematografic.
• Subltltulrwa (Slicha Gultry, 1949).
Michel Simon ln dublu rol, într-o poves-
tioară construită pe una din schemele
clasice ale întlmplărilor cu fraţi gemeni.
Nimic de semnalat decit, repet, prezenţa
lui Michel Simon. Să nu uit totuşi: mai
era acolo, în cîteva secvenţe, cineva mic
::;.:"n:'r~~,8~i.1~~ i~~~~~:ci"n~
cumva era chiar el...
• A foat regiialti compania 1 7;t (Ro-
bert Lamoureux, 1976). Ei \M?!
Au„1 BADESCU
de adeziuni, cu aplauze indelungate. zici nd
c â ceea ce este ,,spumă" în cultură trebuie să
aparţina şi provinciei. Unele dificultăţi sini
reale şi plauzibile, cum sint cele legale de
existenţa peliculei pentru copil. Dar de ce.
gr,:ie~:'~.,"~~u::1o~~e~m1;: n~ "at'p';':
1
ritate filmele <te calltate? Sint întrebări pe
care şi noi ni le punem. Unele soluţii ar tre-
bui să le găsim, dacă tindem să vedem filmul
ca act de cultură şi de educaţie, fără ca să
aiungem neapărat la filmul-şablon, adică fă­
- N„r exllta Inii o mici , „ l i , pe pi„
local tl !Udai•„, ln aca•ti prhrln!i? Nu oe
:::•.!:":~..:~a r.C::'!"'c:' cuC:.a:,i:=
pe siplimlni, pentru doui ore, nu neapir81
una din cale 12 capodopere ale tuturor 11pun.
lor, daaemnate la Bruxellea acum 20 da -~
ci unul din cele 15 lllme bune ale ultimilor
dol „~ care Ml dai• copil, ln circull!le cu-
rentă?
N.N.! Am încercat şi vom mai încerca să re-- ,
10
luăm colaborarea cu Intreprinderea cinema-
tografică judeţeană, eşa
perioada cind făceam nu
cum procedam în
doar filme, ci şicul­
tură cinematografică. Contind pe rezolvarea
favorabilă a unor aspecte economico-organi-
zatorice, am putea solicita ca, în afara celor
patru zile pe săptămfnă rezervate, la casa de
cultură, proiecţiilor cinematografice, să fixăm
două ore, într-o a cincea zi, dedicate unei ci-
nemateci proprii, la care să vedem sau să re-
vedem, să•zicem, Lumina pelldi a durerii sau
Ciilăuza. I n afară de asta, la sugestia cineclu-
bului, I ntreprlnderea cinematografică Ca-
raş-Severin şi oficiul teritorial Timişoara ar
putea programa şi reprograma unele filme de
calitate în zilele obişnuite, pentru lntreg pu-
blicul, la propunerea cineclubului nostru şi
cu ajutorul cineamatorilor, ln ce priveşte mo-
bilizarea unui număr cil mal mare de cinefili.
nostru de mu~i ani. El s-a născut din pa-
siune, din nevoia de a produce şi spiritual, nu
numai siderurgic. S;i lucrat din proprie Ini-
ţiativă şi, de multe ori, consultlndu-ne unii cu
alţii , au lost motive de bucurie pentru ambele
raă~:n;a~~r."ra ·~i~o;r l~e,;::~~'::'~e :~
şi noi
pune pe bună dreptate problema ca, prin ci-
neclub, prin casa de cultură, să obţinem un
dşlig mai mare şi să acţionăm cu mai multă
eficienţă în educarea oamenilor şi ln sprijinul
afirmării filmului romănesc. ·
- Vi lellcltim pentru lllmele d u - - -
tră toarte bune, pentru numero..ie pr..,.I
binemeritate fi vi dorim IUCC*I tl ln rullz•
rH acealel noi fi Importante - proprii.
V•l•I„ SAVA
 Cinemateca la frumoasa vârstă de 25 de ani

Arhiva Naţională de filme a împlin it 25 de ani de la înfiinţare . Eve-
ni ment sărbătorit în sala Cinematecii de cineaşti, critici de film .
spectatori cinefili şi bineînţeles de gazde: redactori , muncitori filmo-
tecarl, tehnicieni restauratori. Evocarea emoţionantă, a drumului
parcurs în aceşti 25 de ani, a însemnat şi o reamintire a greutăţilor
din perioada de pionierat arhivistic, a entuziasmului cu care s-a por-
nit, acum un sfert de veac, la constituirea patrimoniului naţional ci-
nematografic . Şi cum fără filme o asemenea aniversare nu ar fi fost
de conceput, au fost proiectate trei scurtmetraje realizate de un
grup de pasionaţi ai istoriei filmului, conduşi de ing. Alexandru Gas-
par: A d!>U8 p19mleri (despre munca arhivistică de salvare a vechi-
lor documente cinematografice) , .Ap„qla cl...,...tog„fulul (con sa-
crat începuturilor filmului ln România sub forma primelor actualitâţi)
şi Afl8rl!la documen„rulul; ln încheiere invitaţii au re-re-văzut cu
b!Jcurie o operă clasică a istoriei cinematografiei româneşti - o
11C111ple furtuno1116, în regia decanului de virstă a regizorilor noş tri
de film, mereu tînărul maestru Jean Georgescu.
C&doul aniversării: Cinemateca bucureşteană are, de curind, drept
sediu, o sală mai spaţioasă , mai frumoasă, mal adecvată : fosta sală
a cinematografului „ Borie".

omagiu unor
mari d1sparuţ1 Războiul inainte şi după Înrolarea regizorului
ln 1942, cind Statele Unite abia i ntraseră în eaş i tem ă . Ş i asta pentru simplul motiv că ar- grează) meri tele ce lor ce au luptat pe front.
războ i, cetatenii americani ştiau prea puţin e ti stul dăduse aici glas unei experienţe tră i te . Veteranii se simt singuri şi î ndureraţi de a se

despre realitatea trăită ln Europa de către
sofdati sau de către populaţ ia civilă . Reporta -
jele din presă, actualităţile filmate ereu insufi-
cient de edificatoare, şi astfel impresia gene-
rală se baza mai mult pe lucruri deja ştiute
din alte războaie . Elocvente pentru această
fi psă de informare sini producţiile hollywoo-
diene dedicate în acea vreme celei de-a doua
conflagreţii mondiale, filme tratînd, de pildă ,
despre ocupaţia nazistă, aşa cum puteau să
şi-o i nchipuie de la distanţă, cineaştii. Filmul
din acel an al lui .William Wyter, Doamne
nlftr, se referă la englezi, naţiune afla rl
in lu p tă ş i nu face nici el excepţie la reg ula
Prin destinul voit exemplar al unei femei, rea -
lzatorii urmAriseni să dea o lecţie de demni-
tate şi curaj. Şi totuşi, mai rar atita realita te
distorsionată, atîta aglomerare ere situaţ i i -li­
mită. şi pină la urmă, atita fals. Singure sec-
ven!ă ci t de cit verosimilă - evocarea dezas-
trului de la Dunkerque de către soţul eroinei,
scapat ca prin minune din acel măcel - este
si singura nescăldată în apa de roze ce
inundă filmul . Sobrul - altădată - Wyler nu
are deci t o scuză : a vorbit despre o realita te
pe ca re nu o cunoştea {dacă aceasta ar pu-
1"8 fi o scuză!) .
Dar reg izorul pleacă el însuşi la război , şi
astfel se produce experienţa directă de can•
avea nevoie. Primul rezultat este Poves tH
..,.. fortireţe zbufjitOlll9 (1944), documen1a-
rul (devenit faimos) dedicat distrugerii bazei
de submarine germane de la Wilhelmshaven.
Avioane, soldaţi , comenzi, disciplină , strate-
gie şi iar avioane, piloţ i... lucruri aparent reci
şi seci - ş i totuşi filmul emoţionează , filmul
în sufleţ eşte prin credinţa sa că fascismul tre-
~:~r~ă'~~'::'rl::.t:;:~~1:x~e~~'.nc~:-
tigase în footă sugestivA . Departe, tuşel e
groase, exagerările din DollmM Mlnnlftr. De
aceea documentarul acesta programat în ca-
drul „ Omagiului" nostru nu este numai o lz-
bindă a genului. El egalea ză în foită de su-
gestie sumedenie de filme de ficţiune pe ace-
istoria
De la „Napoleon" nimic nou pe frontul filmului?
------.---------------„--------------1
apocrifa
a1~fi:.;~'e~i!r're~~ : ~if~~uf~:=~~i~~~;'î~
1 vedea aruncaţi într-o astfel de luptă pentru
viaţa cea de toate zilele. Unii s-au întors in-
firmi , incapabili de muncă , a~ii îş i gă se sc
ocupat locul la fabrică sau la birou, vai'.
chiar acasă . Multe lucruri nu mai sl nt aşa
cum kt..au lăsat: copiii au crescut ş i vor sa
t răiască altfel deci! părinţ ii, soţiile au muncit
· în locul bărbaţilor şi au că pătat , astfel, o im-
p revizibilă independenţă , cei ce s-au fofilat şi
au rămas pe loc au ocupat slujbele bune, ba
mai mult, mini m alizează ( ad i că nu chiar deni-
care nu erau deloc pregăt~I . Cel 111111 fru"'°'I
ani al vlelll 11C111otre (1946) este expresia con-
vi ngătoare a acestul zbuci um, a acestei du-
reri. Fă ră a atinge culmile artei , primul film al
veteranului de război Wyler William este unul
din cele mai convingătoa re mesaje de pace
lansate de c inematograf ul nord-america n.
Lecţia vi eţii ii transformase pe Wyler într-un
arti st-cetăţ ean .
Festivalul
ca rampă de lansare
P uţine lucruri din agitata lume a filmului
stirnesc atîtea controverse ca palmaresul
unui festival. Cu toate acestea. faima unui
premiu aco rdă unei pelicule sau unei pers~
n alităţi o anume autoritate care se perpetu-
ează . De cele mal multe ori laurii au confir-
mat valori autentice. Aceste Impresii însoţesc
vizionarea ciclului „ Festivalul internaţional al
fi lmului de la Karlovy Vary - premii şi sem-
ni ficaţii " , prilej de relntl lnire cu titluri şi nume
care vizează un loc Tn Istoria cinematografu-
lu ~
I ncă mal Impresionează forţa şi echilibrul
unei pelicule ca Cel mii lrulllOfl „1 al vleţU
noastre, pentru care William Wyler este ră s­
pl ătit cu premiul pentru regie în 1948. Nimen i
nu poate contesta sobrietatea expresivă ş i
impactul politic al Slrfl plmlnlulul de Her bert
J. Biberman, impresionantă c ron i că a unei
greve i n~iată de minerii me><ican i. De u n pa-
tetism tulburător, Pe Donul llnlftlt reg izat
de Serghe1 Gherasimov este ş 1 azi un exem-
F~" ti~~i~'1" ~ihr;;;c::· ~~::1'u.::;;,;:/'":
Tony Richardson relnvle ecoul revoltei „tin&-
rilor furioşi " şi îşi confirmâ calitatea de em~
ţ~~~:t1o::'~~I ~~î\~ir:~~!~ritamprl!
c1 p ală, Rita Tushingham, unul dintre cele mai
fascinante chipuri nefotogenice ale cinema--
tografului. Interpretarea el este un şir de mo-

După premiera filmului ~· cum m1· do-
~"t~i~~'F~,:~ii:~av~:i:n~i~!: T~cf;~:
aceastit e clar că nu va mai face altceva" Iar
Ea - Marea Garbo „nu a fost niciodată mai
minunată"... .mai tinără ... " atîta „frumuseţ e
~181~:'~iri~~b~n::r:' ~:r~~ ~t=
Maria Uvarova. eroina filmulu i Cer cuvlntul,
g~iaGl~~ 1 :ia~11~0 ;ă id~nlo~mrt':'ll.ă(n~::
Panfllov o ,,salvează" modilicind din mers
scenariul. Cel care moare î nsă lntr-adevăr de
o criză cardiacă în timpul filmărilor este sce-
~.:!u~a1~:Si~e~~~i ~~o~di~d~ o;;i~
Gance a pus în joc tot ce se Inventase pi nii la
~~~?p:l~t~~":'O..!en:.::~~n~I u:;:i~1/':":I~
mai reprezentative pentru stilul lui Pasollnl,
~o~llt~:;r~~J.:'ctl~~o~~! :~~i~~!W!~!~ :.'::S~n?sem~ruzime şi lirism, neorealism şi
montajului, suspraimpresiunea. Tot atunci î n- După aproape două decenii de la premi eră ,
trebulnţează pentru prima oară triplu-ecran şi recu noaştem că pe .bună dreptate I s-a acor-
mai tîrziu, sonorizi ndu-şi filmul, relieful sonor dat actriţei Jeanne Moreau premiul de inter-
1~). ~~~OŢ~ e~~°J;nd:~~.er~:!:!ami~~= ~~~~a~e fu'i~i~~lu~. r~c~~..: Ş'i~:.=ra
1 1 1

plecat imediat în Suedia, du pă terminarea fii-
mului (după t ermin..-ea nu după premieră, la
care nu participa niciodată) s-a î ntors totuşi
şi a fost din ce i n ce mai un ică {Cocleau), in-
comp..-abilă (Mauriac), admirabilă (Shaw) îo
~~u~.::~ ~::.,n8eu~~~:,V.,lnfnt~~1t1'::,~ ~~a':
amen inţat (mic ş antaj fem inin, ziceau unii) ci
pl eacă de la Hollywood ln 1941 , după pre-
miera comediei Femei• cu dDui feţe, presa
vremii clama Indignată : ,,cel mai nepotrivit raf
~~ii/~a ~~'. ~;:'°cien:r~~~fn~::ac\'n~
beată", „.„un clown. .." o maimuţă pe l ri n-
ghie'', şi, normal, Marea Garbo a plecat de la
Hollywood... defin itiv.
ln 1931 după premiera filmului Lupta de
Grittith, presa vremii a socotit filmul ce nere-
prezentativ pentru geniul autorului lntoferSI·
tel (la vremea lui, lntol«lll\i fusese la fel de
fluierat de presă şi public). Regizorul s-a î n-
chis într-o cameră de hotel şi n-a mal vrut sa
vadă pe nimeni. A lncercat timp de 17 ani să
mai Iacii film. Zadarnici Apoi a murit. După
mal bine de jumătate de secol, lntoferS1ţi
deschide, festiv, competiţia de la Cann es
1982. Publicul, de dala aata, avizat, n-a mai
înţeles că .trupele lui Cyrus iau cu asalt Ex-
~rr,,u::ig~~~ ~~!'!ţ::'c~i <~:!:le '~~rl:!
nou scenariu I. A doua convorbire dintre eroul
interpretat de Sukş ln (un dramaturg talent at
dar nonconformist) ş i autoritara primăriţă are
loc la .. telefon. Ina Ciurlkova joacâ singu ră
scen a, magistral. dar ... cu ce in i mă cind şt ie
că Sukşin.„
Re alizind în 1927 clasicu l Napoleon, Abel
risea că a fost uluit de uriaşa desfăşurare de
forţe umane, financl..-e, mecan ice, de dram a-
tismul filmărilor (studioul era plin de Invalizi) .
Şi atunci ce a mai rămas de Inventat, de
adăugat. pentru cineaştii de azi? lntrebare re-
torică, deocamdată .
Geta DAVIDESCU
acestui personaj nu s-au diminuat cu trec&-
rea vremii. Cu enormă plăcere se revede V•ri
caprlclo81i de Jiri Menzel, stadiu psihologic
lnvăluit într- o Ironie tandră . F ineţea observa-
ţiei şi delicateţea sentimentelor au impus
ţ~~\~ei~~v~ev~~rs~a"::f?~~~~i1z~nu~~~
tor iugoslav, Zlvojln Pavlovl6 al cărui Cinci
voi fl - i fi llYld Impresionează prin vlru-
len ţa criticii !'le moravuri ş I prin vitalitatea lu-
mii evocate. Multe ar fi titlurile care merită să
~~i~~..:.kt~en~~:a:er~~~ .::.;ii:i~~
xandr Stolper, Moertff UNII blrocal de To-
mas Gutlerrez Alea, Acest NI de dr-oost• de
Alberto Bevilacqua sini numai cîteva dintre
ele.
La Karlovy Vary s-au afirmat ş i cineaşti r~
mâni. Valurile Dunlrll de Liviu Ciulei a fost
premial pentru exemplara sa ri11>are. pentru
patetismul discret al dramei pr i cmuită de răz-
~~if::l~~al~lh!,;~tf~sDÎ~l~~e f~~°'J~~~
pentru rolul din Prin cenut• lmperUlu ~ iar
fragila Anda Onesa pentru Dulol A ...t•la
1r-a. Revăzind fil mele premiate, se poale
observa că festivalu l de la Karlovy Vary nu a
câutat niciodată sâ epateze- şi să lanseze
mode, dar a avut curajul să lanseze nume
noi, să Impună cinematografij mai puţin cu---
noscute. Ciclul pe care Cinemateca H dedică
l asă o tonică senzaţie a valorilor sigure.

aceasta. o..,. DUMA

21
 Junele octogenar
zice:
cutează
şi vei avea

Trebuia să împlinească virsta de 80 de

Mi, pentru ca Frank Capra să se de cidă
să-şi Iacă o selecţie din proprllle-i filme.
Şi de ce atit de tirziu 7 Pentr.11 că - zice
el - nimeni nu speră ca filmele sele să
fie reprogramale vrecdală . Filmele sini ca
ziarele: te uiţi odată peste ele şi le uiţi " .
Numai că filmele lui Frank Capra au i~
fruntat timpul, iar selecţia pe Cll'e a fă­
cut-o pentru seara omagială, Ol'Q#lizată
de American Film Institute a fost, cu ade-
vărat, vedeta serii. Gazda era James Ste-
wart la această manifestare dei>sebitii, Iar
printre oasp<ţii de onoare erau nume glo-
Se cunosc prea bine toate aventurile rioase ale cinemalografului american şi
comice de pină acum ale lui De Funes î n nu numai ale lui, cum ar fi Claudette Col-
postură de j#ldarm: La Saint Tropar, la bert, Bette Davis, Peter Fal~. Donna
New York, apoi cind jMdarmul se i nsoara Reed, Art Buchawald, Burgess Meredith,
ş i cind are de-a face cu extratereştri i
Bob Hope, Jack Lemmon, Telly Savalas
După ce şi-a făcut , ca să spunem aş a , şi , în sfirşit, Donald Sutherlaid.
stagiul în jandarmerie, De Funes a luat o Frank Capra s-a născut acum vr~ opt
pauză, adică a redevenit civil, b!I chill' decenii, în Sicilia şi a venit în Statele
s-a îmbrăcat în haina epocii lui Mollere Unite împreună cu părinţii săi pe cind
ca să aducă pe peliculă AvaNI (intre noi avea vreo 6 ani. A urmat cursurile şoolii
fie vorba, nu prea i-a me~s ca o mănuşă) . la Los Angeles, a obţinut chiar şi o di-
Şi iată că jandarmul se trezeşte, dacă nu plomă de chimist, numai că nu reuşea

şi nici nu vine singur: J a n - I ,1

la o nouă viaţă , cel puţin la o nouă serie
1..- ~~ş~i~~·:s~ ia~~~~ 1~!:'i~a::p~
=~~ai~t-:~~~ ~ s~r::~:r=~ rienţă
ti~iu
pe care avea s--o folosească mai
în filmele lui cele mal bune.
să-ipronunie numele) Mereu în căutare de slujbă, într-o bună
Regia o semnează Jean Girault, dar zi Franck Capra a bătut la uşa unui stu-
~~ n~i~,:: Îi ~0r~~-i~nc::~:t2~ ~
1 diou de filme din San FrMcisco şi a ce-
rut, nici mai mult nici mai puţin, decit să
deci! de co-regie. De astădat~ . scontat fie lăsat să facă film. „Dar ai vrec expe-
sau accidental, marele comic înfrunta o rienţă în materie de film? a fost întrebat.
concurenţă serioasă şi curioasa (pentru
Capra a escamotat răspunsul printr-o altă
cii ea vine de 1a o debutanta pe care întrebare: „Glum~i? Doar sint din Hol-
presa de cancan a ş i făcut- o celebră : Ba- lywood". Şi ,..a intimplat să fie lăsat să
beth, ş i dacă pronumele nu vă spune to- facă film deschizindU-t-se astfel calea
tuşi prea mult, vă spunem ş i numele: HaP spre trei premii Oscar.
lyday Adina: fosta soţie a lui Johnny Hal· Acum vrec 20 de ani, fără nici un fel de
lyday (căsnicia lor fericită a durat citev a declaraţii spectaculoase, fără nici o mott-
lunii). E clar că De Funes a î nvăţat ceva vare specială. Frank Capra s-a oprit sin-
din lecţia eşecurilor (vezi AvaNI şi Supa gur şi nu a mai vrut să calce pe platoul
cu van:I) şi că se întoarce la sursa si- de filmare. Avea să spună , nu prea de-
gură. mult şi cu totul pe ocolite, că după păre­
rea lui „Filmul e un joc doar pentru tineri.
~. n~v~ie să }ei tot tii:npul noi şi _noi ~~
tarin ş1, daca nu eşti m stare sa le iei,
pierzi controlul asupra echipei". Aşadar,
După ultima „înfăţişare" la Cannes cu
ultimele filme ale lui Capra sini din 1964,
filmul său care încerca marea reYOOire dar niciodată n-a mai ajuns pe culmile
imbinind stilul de altădată cu nevoia de a atinse înainte de cel de-al doilea războ i
fi pe placul celor ce avansau banii ş 1 mondial cu S-a lnllmpl• lntr-o no1P1e
vroiau să~I asigure încasările, Jean-Lu.: sau Exlr8Vag•llul MII!• Deedl. Filmul
său favorit este, după cum ţine să o su-
Godard a şi anuniat o nouă. poveste cin<>:
matografică . Evident, el este obişnuit cu
blinieze, Vlaja-1 mlnu...ii, care conţine
dteva scene admirabile, numai că gene-
păstrarea nu a secretului, c1 a unw ade-
raţia care a făcut frontul în cel de al doi-
vărat mister în jurul a ceea ce tace, aşa
lea război mondial nu •a arătat inclntată
că nu ,..a aflat mai mult deci! că a ales-o
de fantazările lui Capra Poate că este
pe Isabelle Adjani ca interprelă şi cii, demn de r<ţinut faptul că ultimele lui
dacă autorul nu se răzglndeşte, filmul se
filme si nt de popularizare ştiinţifică şi au
va Intitula: Pr911Umele . C.rm•"· foste real izate pentru televiziune. Unul
Şi aşa credem că a spus prea mult sfir>-
turnate pe viu, prin apetul făcu t la inter- dintre ele este despre circulaţia st ngelu i,
tul noului val de odinioara. preţi neprofesionişti, ş i prin construirea altul despre energia solară, despre vreme •
naraţiunii filmice pe traseele documen- şi în sfirşit despre razele cosmice. ,,Au
tare. Acest procedeu îngăduie nu numai fost o adevărată bucurie pentru mine"
Aşa i ,..a spus scriitorului şi scenaristu- să se restituie spiritul şi ambiaiţa timpu- mărturise;te octogenarul. Acum Capra
lui Eric Segal din clipa în care faimoas a lui, dar şi de a situa nişte repere uşor de nu mai calci pe platouri şi nici în stu-
poveste de dragoste a înlăcrimat specta- recunoscut de către spectator. Documen- diouri iar maree lui plăcere este sa
torii de pe toate meridianele. Eric Seg al, tarul, subliniază criticul bulgar, intră în meargă din cind în cind să stea de vorbă
în realitate profesor de limbi clasice la o relaţii tot mai complexe cu acţiunea fil- cu st~denţii , bine1·n1e1es despre cite un
universitate americooă , a scris acum un mică şi constituie un fel de linie de loi'\ă , film. „lmi fac, de obicei, un program e;a-
roman, care a şi fost adaptai pentru permiţind sublinierea unor semnificaţii Jonat pe trei zile - explică el. Prima zi nu
ecran sub titlul: llirt>el, femele, copil ideologice ş i artistice suplimentare unei înseamnă cine ştie ce. A doua - mai e
Adaptarea a făcut-o Dick Richards care a opere <;lnematografice." ceva. Dar în cea de--a treia ne cunosteam.
ţ i nut să declare presei că ,,noul film inspi-
rat de ,,domnul Love story" va fi o sur- ~':f~f8~~ ~:aT. c:it~p~ti~~liaC::,~ ~
priză : mai subtil, mai emoţionai! ş i mai care să'. se a~aţe. Le spun că filmul e sin-
profund deelt Love Story. (Iar noi şti m gurul lucru invantat de om care a oprit
că reclama este sunetul comerţului. Cite universul din mers. Ba chiar l-ar putea
nu se spun clnd se laisează un film!) . face să dea înapoi. Tiparul e ceva minu-
nat numai că nu poate opri universul din
Ideea de a face un film cu gaigsteri. mers. Le maJ spun că într-un film poves-
spărgători de bănci s I vagabonzi care tea contează . Ea emoţionează ori nu. Ca
ocupă imobile nelocuite. şi se proclamă regizor, aveam posibilitatea să cuceresc o
stăpinii lor (pe englezeşte le zice squat- anumită abilitate tehnică. Dealt.fel, învăţa­
ters şi probabil că pe acolo termenul are sem o sumedenie de trucuri. Mi-am dat
lntr-un recent articol publica!, criticul o rezonanţă ,,mai specială" decit vaga- seama însă că tot ceea ce contează pe
bulgar Vladimi r lgnatovski. aborde ază bonzi) Ideea asta n-ar fi nici nouă nici din ecran este omu I".
foarte interesantul şi etil de prezentul în cale afară de incitantă. Noutatea filmului Cu ocazia decernării îneltei distincţii
ultimul timp fenomen de osmoză dintre vest-german intitulat ln.iti soc:l.C•e, rb- acordată de American Film Institute,

rn:=~ ~~:ri~I~~ ~~=tf~~~:.

document şi ficţiune în filmul bul9ar ca
dealtfel î n filmul de pe toate merid1aiele.
Care ar fi astăzi relaţiile dintre filmul de
ficţiune şi cel documentar în cinemato-
graful bulgar, se î ntreabă criticul mai sus
pomenit şi îşi propune să depisteze ele-
mentul nou apărut pe acest plai în anii
din urmă. „Documentarul, spune lgnatov-
ski, ~!runde tot mai mult în textura lung
metrajulu i printr-o serie de .filiere şi în
special prin utilizarea de scurte secvenţe
octogenară ,
ci ndva preferala lui Rein-
hardt, alături de Lilli Palmer, „o Garbo a
europenilor", cum ,..a spus despre ea.
Regizorul Othokar Runze le-a distribuit în
principalele roluri femin ine ale filmului
său oferindu- i Elisabethei Bergner cum
precizează el „ un rol cum n-a mai avut în
cariera ei".
Era şi timpul!
Frank Capra a ţinut să adreseze tinerei
generaţii acest sfat: „Nu vă luatl după
modă. Lansaţi-o voi. Nu faceţi compromi-
suri, credeţi în voi Îfl\livă , pentru că nu-
mai cel cutezător poate crea ŞI numai
astfel de oameni ar trebui să facă film .
Doar cei curajoş I sint indreptăMi să se
adreseze, timp de două ore, omului din
întunericul sălii" ·
M. AL
 bru, datorat unei eludate răzbunări a regizo• :
rei care, după ce construieşte c.u patimă se-

Spectatori, nu fiţi numai spectatori! veră , dărimă , descompune, deplasează ac-

tator cind are ocazia să se întîlnească c u un
regizor care gîndeşte un film ca Unlftea din
scrisoarea lu nii adlncurll Ţin săCi mu"umesc Malvinei Ur- '
Cinema-ur „o neseriozitate"? ş i anu pentru că nu a umplut cu vorbe ceea
ce era făcut pentru tăcere" . (Ana Drighqă ,
J n cultura generală a multora, cinematografia e considerată o artă. cea de-a str. Poeniţe 69 - Bucureşti ).
şaptea . Această formulă, devenită atit de banală, o cunosc şi o repetă toţi. În- • „Nu se poate contesta permanenţa stilu-
centele principale, modifici zonele de mobili-
zare a interesului, expediază firă mari re-
prete, sub masca unui ztmbet caricatural, o
intreagă existenţă căreia ii Insuflase viaţă .
Brutalitatea şocurilor provoacă o anume
neîncredere. Unlftea din aclncurl îmi dă im-
presia - voi li bănuit pentru această afirma-
ţie că-mi dau importenţă peste media unui
spectator docil? - unui material filmat pen-
tru cel puţin trei filme începute dar netermi-
nate" . (Florin Octavian Molnar, Aleea Zaran-
dului nr. 4, bi. 467, ap. 32 - Bucureşti) .

=
trebarea este clţi o şi înţeleg ca artă, clţi o acceptă alături de pictură, muzică, li- lui Urşianu care transpare în orice film al au-
te ra t ură. lntrind lntr-o bibliotecă, ceri o carte despre creaţia lui Beethoven sau toarei: apetenţa pentru atmosferă, fundal ul
unor evenimente istorice de cotitură , evitarea
.!'~c~aa~':;~~~~î~;i:.~~t ;:.,t;,t:~~ :ri~~~~ln~~ r~e:c:.:::~ b~~i:
1
violentei, personaje interesante. Reţinem , a
tecă şi ceri, de pildă , revista „Cinema" sau alte tipărituri despre arte a şaptea . doua oară , expresivitatea lui Val Paraschiv.
Eşti privit cu suspiciune, bibllotecara abia ţi le dă, numără paginile deja ciopîr- Reuşită ml se pare scena dintre tată şi fiu :
lite. Şi blbliotecarele au, totuşi , dreptate. Pozele au fost pur şi simplu sfişlate, multă emoţie în sinceritatea dialogului, ami n-
eu vulgaritate şi incultură din reviSte de cultură . Oe ce este privită cea de-a tind prin ceva de o secvenţă similară din
şaptea artă ca o distracţie, aş zice de bilei? Paradoxal mi se pare faptul că, Tiunul. Patetismul finalului dăunează însă
metaforei din titlu. Un omagiu nu t rebuie su-
dacă i-ai întreba pe mutţi spectatori, ironic, de ce.şi pierd vremea cu filme, de
ce citesc „reviste de-astea cu poze''. ţi-ar răspunde prompt că aşa le place, ar- bliniat 111eonastic prin finaluri-statui". (Ale-
gumentînd tot ~u cea de-a şaptea artă . Dar dacă, d i mpotrivă , al încerca să vor- undru Jurc11n, str. Principală 14, loc. Ciucea
impresionîndu-mă totodată,
beşti într-adevăr serios despre cinematograf, tl-ar răspunde imedia•. „să-i slă­
beş ti cu teoriile" şi „să te ocupi de lucruri mai serioase". Şi totuşi, eu sini si- - !"?.MiS:uU1iîcut,
gu ră că , dacă am lăsa de:0 parte prejudecăţile , există cinefili înflăcăraţi, serioşi , omagiul pe care filmul ii aduce în finalul său
pasi onaţi de problemele serioase ale cinematografiei. Cred că trebuie să privim eroilor neamului nostru. Acea expoziţie oma-
cinematografia ca pe o artă ce n-are •-<11 face „complexe" în faţa celor recunos- gială concepută de regizor reflectă încă o
cute de atîta vreme drept clasice şi serioase". dată înţelegerea adevărată a rostului filmului
istoric în contextul societăţii contemporane.
Olivia Loz.an, str. Romain Ro/land 91 , Craiova UnlflH din adf!'Curl poate sta alături de
filme ca Serata, lntoarcerea lui Vocii Upuş­
neanu, Treci toarele Iubiri, îmbogăţind astfel
• „Pe tot parcursul filmului stai într-un fel
de aşteptare pasivă, aşt"'tind să se întlmpl e
ceva şi filmul se termina şi-ţi dai seama că
acel ceva s-a întîmplat aproape fără să-l iei i n
s eamă , sau fără să-l deosebeşti în cadrul fil-
mului. Concluzia: nu poţi spune că filmul ţt-a
mers la inimă, dar nici că ţi-a displăcut''. (Sll-
vla lorcleche, str. Prof. Ştefan Nicollltl, nr.
1-3, bl.02, se. 8 , 91. 3, ap. 29- BucureŞti)
, : p~r~"'i~emaă &~8.:iîî~ f~':,.~cJ:i'~ui;:~
este perfect, totul e la locul lui, dar ce lume
nefericită! N-'Sm ieşit fericită de la acest fllm
şi la început mă încerca o uşoară tahicardie,
dar oamenii trebuie să ştie şi mai ales să nu
uite pe cei ce s-au jertfit pentru o ide& fru-
moasă ." (Ştel•I• Zamfir, DrufT/UI Taberei 7
- Bucureşti)
• „Filmul a demarat într-un mod interesant
datorită mai ales construcţiei regizorale. Gin a
P.atrichi, prin natura deosebită a personajulu i
interpretat, se distinge cu mare expresivita-
tate. Sfirşltul însă a ucis parcă filmul, arun-
ci ndu-1 spre zona realizărilor obişnuite ale ci-
nematografiei noastre, Păcat! "„ (Ffflp Ralu,
srr. Rossini - Bucureşti)

Filmul de cineclub

!.Urmare dtn pag. .7)

De la semne la ceriltudlnl

Una dintre virtuţile întllni rli prilejuite de

„Primăvara arădeană„ , sub auspiciile Festiva-
lului naţional „Cîntarea României", o consti-
tuie şi această dublă deschidere spre filmul
experimental şi spre cel - mai cuprinzător -
eseistic. .
La „Atelier 16", Marcela Muntean a produs
eseul Reflexii, care ar sch~a o a treia direc-
ţie, după cele reprezentate de Gheorghe Să ­
bău şi respectiv Ioan Pleş şi Alexandru Peci -
can. Un film punlnd în valoare jocul luminii
· pe materii oscilante, dar mai ales vecinătatea
tandră , mereu Inedită , a formelor umane -
un mic poem al graţiei şi lucidităţii feminine .
Am lăsat la urmă filmele care au încununat
„primăvara arădeană" , cu mult mai darnic de-
c1t semnele de „împrimăvărare" ale începutu-
rilor, prin certitudinea unor valori de clrc ula-
tie naţională şi intematlonală : lntarmeuo cu
moroşeni de Iosif Costinaş (Timişoara) şi
Vama Veche de Corneliu Dimitrlu (B ucµ-
reşti) . Din nou, modalltăti mai mult deci! dife-
rite, opuse chiar. atit în construirea ~. narat iu ­
nii'', cit şi i n cristalizarea ideilor.
Iosif Costinaş descinde printre cioplitorii ln
lemn din Maramureş . mereu alţii, tnserindu-i
în cadre egale, cu un rafinament de frescă
medievală, pentru a degaja ideea de-abia ln
ultima imagine printr-un frapant detaliu de
arhitectură populară . Este imediatul spaţial şi
temporal, contemplat de aproape, cu ochii
mari deschişi , aparent o simplă cronică a tra-
va liului cotidian uniform, în realitate un eseu
despre miracolul transformării muncii în
creat ie.
Corneliu Dimitriu ne tine, în schimb, tot
tim pul în unul şi acelaşi cadru, .cu mereu
aceleaşi cinci personaje: soarele, merea, mar-
ginea de metal a unui vas abandonat, trupul
unei femei şi aparatul de filmat. De la început
e n unţată, ideea îşi precizeazâ contururile pe
mă sură ce zbaterea nestăvilită. a valurilor şi
pendularea aparatului între striaţiunile meta-
Julµi şi porozitatea pielii umane reuşesc să
facă sensul mai transparent, în această can-
ţa tă profană : imposibilitatea de a disloca, dar
Filmul românesc ş 1 de a descifra prea lesne suverana unitate a
lumii .

Liniştea din ad1ncuri

„Un poem despre demnitatea umană , un

film clădit prin şi pe simboluri (n.r ~ aceeaşi
opinie o are şi Nlco"'8 Georgl, comuna La- CINEMA ,
/eşti, Gorj: „Ufl film al simbolurilor singulare Piai a Scîn te ii nr. 1, Bucur oş i i 41017
care constituie fiecare i n parte un angrenai E>iemplarul 8 lei
dintr--<> vastă maşinărie a unei anumite lumi
din epoca celei de-a doua conflagr&lii mon-
diale") al · căror înţeles odată descifrat. ne da Cititorii dih străinătate. se pot abona a<lre~
convingerea că ne aflăm în faţa unei realiza n sindu-se la ILEXIM Departamentul Export•
cinematografice de excepţie . Un fitm ce pro- Import Presă, P.0.Bc»t 136-137-le/ex 11226,
pune o formulă inedită pentru î nfăţoş a rea an- Bucureşti, sir. 13 Decembrie nr. 3
titetică a două atitudini ce-şi au inceputul in
om: războiul sau nedorita damnare - şi ~
Coperta t
~\i"lnsa:,i~~!am:e;~,i~':r.~ ~ in~e~~~~~i~'.!;
1 1 Prezentarea 'artistieă : : Preum tarea grafic,1
Doi actori îndrăgiţi, două roluri princi-
dat încă o dată siguranţa că nu m-am înşetat pale iii două filme ln curtnd în prem ieră: Anamaria Smigelschl Ioana Stati e
atunci cînd, cu ani in urmă , vizionind piesa Mllrla Plo• în „Aşteptînd un tren " de
Mk:ul EyoH, am considerat-o drept un extra- Mircea Verolu, şi Ovidiu l„lu Molclov„ Tiparul executat la
ordinar partener al... publicului. Partitura in ,,lntilnirea" de Sergiu Nicolaescu CombinatjJ/ poligrafic
acestei mari actriţe mi-a adus in minte ~casa .Sclnteii~ •7 Bucureşti
(printr-o curioasă nevoie de compensa re a Fotografie de Victor STROE
feminităţii transfigurate, incredibil, in mon-

23

Pe ITngă filmele de mare tonaj cum ar fi
E.T. (TIM Eltnl-T.,...ttlal) ultimul film al lui
Spielberg, film care bate toate retetele spec-
taculosului - e vorba de o vietate extrateres-
t ră care dintr-o lntlmplare nefericită rămlne
în afara navei sale, adică se trezeşte singură
~e~ dr:!~~~;:: ~:'\:~pea~~u~~:, d~u~!:
brilllate, ş i, vai, cu cite peripeţll l Filmul apar-
tine, cum vi daţi seama, genului science-fic-
tion, dar deopotrivă parabolei, pentru că fi-
inţa aceasta, deşi extraterestră , proiectează
sentimente foarte terestre: cum ar fi spaima
omului de singurătate , imposibilitatea unei l i-
inte. chiar şi extraterestre, de a exista de-
parte de ai săi .
...ln alera filmelor de mari proporţii care
durează 2-3-4 ore, uneori peste patru ore,
cum ar fi 1'11191181 Inspirat, evident, de Wag-
ner, care tine aproape 5 ore, dar cine lzbu-
:i~i.~.::~~'.e,!rl;!Jt~~:idf;l~~I e~e1~~=
mină rămlne mut, surprins, intrigat şi parcă
dornic ca slarea de fericire - care nu e nu- ·
mai o fericire melornană - să continue, să
c~~l~'!':ăra, deci, a acestor filme care presu-
11un -mari mon1ări - exotism, turism, star-sis-
tem - apar din ce În ce mai des în reperto-
riul internaţional , în cinematografele de artă ,
la cinemateci, -şi deseori chiar şi ln cinemato-
grafele obişnuite filme de o modestie la fel
de frapantă ca şi luxurianta mai sus pome-
nită , filme „scurte" de o oră , uneori p!4in
peste o on\, alteori p!4in sub o oră.
Ele aduc în cinematografe un alt ton, alte
modalităţ i şi adeseori alte lumi.
Ele sini numite „filme de Oi><>Zqle". Opozi-
lie ta <:e?
ln primul rlnd opozqie la fast. La bulimia
=~~~afb~~~f/;~~i": s~:'.;r.rn
Fltzcaruldo, povestea unul baron al c111.1ciu-
.~U.:rz pror,i~:''pa~~1 ~er:~~i~ez~'m:ee1a?::
m8(11a, "3ar sfirşeşte prin a deveni oomplicele
ei. Mai mult: sclavul ei. Protagonistul e pier-
dut pe drum şi odată cu el ş i (irul unei p1t-
siunl mai mult deât temerară : Mecena vrea
să clădească o operă în junglă şi să adu că
~~~· şJnp,:"~~ o. r~~~~~~· i~e1~0:ă ş~r~:
1 1 8
~'t :er:v~~~r~:g:i~~.~~~ ~~'~er:i'~~~!
fi guraţii uri aşe (,.daţ~ml 5 OOO de oameoo
~Ţ;f~~l~t (~i~~:::'1~),d~::fr~~r~ Pj~
ore") de problemele tehnice puse de specta-
colul ' unu l vapor obligat să escaladeze un
ilmul~de-mare-montar
contra
fi Imului-de-demontare
munte (ideea s.-a născut demult, la Carnac, l n
cîmpul cu menhire şi dolmene; regizorul ş~ a
propus să descifreze secretul acestor gigan-
tice blocuri - „gind~~vă că ele au fost de-
plasate aoolo acum cinci mii de ani şi că nid
azi nu există cabluri care să permită deplasa-
rea unei încărcături de 200 tone!". Părlr>­
du+se că a găsit explicaţia, Herzog a căutat
ani de zile prilejul să-şi expună teoria: „trlt-
buie mal intîi să sapi sub bloc nişte şanţuri ş i
să le umpli cu trunchiuri de stejar lntărite la
foc. Apoi..." ). Fllzcarralcto s-a transformat,
î ntr-adevăr, într- o grandioasă aventură teh-
nică. Scrisorile lu i Herzog către asociaţii lui
scrise în ti mpul turnă rii ş i publicate după
aceea pot al cătui o operă !Iterară de sine stă­
t ă toare şi eventual sursa inspiratoare a unui
film: un nesăbu it pe urmele unui alt nesăbui t
Cert e ci legenda acestui film este mult mm
m iş cătoare deâ t filmul insuş i. Klaus Kins ko
joacă pe superman- ul, dar privit de la oare-
care distanţă se vede bine că dacă acest film
are un personaj credibil, ba chiar fascinant.
el nu poale li altul decit omul din umbră . re-
gizorul care a i nviţat istoria la MUncnen ş1
meseria de sudor î ntr-o oţelărie americană .
El n-a î mplinlt î ncă 40 de ani, dar de 1a·10 ani
cu treieră lumea, de preferinţă pe jos, de pre-
fe ri nţă în zonele cele mal sălbat i ce. FllzC<1r-
raldo a fost filmat în Peru, la 2.000 de kilo-
metri de ,;iviiizaţie; pentru Fabl morpna s-a
afundat în coclaurile Africii; La lllCIPUI fi~
tlcil„ Joal mici a fost filmat l n insulele Ca-
nare. iar Mina de ouH în Guadelupa Gran -
(j;oasele tablouri, exotice li hipnotizeaza în
continuare. Nu el, nu Herzog, este acela care
- cel puţ in deocamdată - va putea pole-
miza cu soectaculosul.
Godard, da! Filmul prezentat de el, Pa-
siune, răml ne opera cea mai controversata a
festivalulu i. Dincolo de dispute, dinoolo de
ambiguităţi (care ambiguităţi? zice criticul de
la Le 'flgaro. ,,povestea este de o luminoasă
simplicitate"); dlnoolo de semnificaţi i nova-
toare (care semnificaţii ? - zice crltirul de la
La Moncla. „Rar angoasa a produs un gest
atit de puţin semnificativ" ); dincolo de intenţii
receptate sau nu, stă pasiunea lui Godard, de
nimeni contestată , de a pu lveriza cinemato-
graful spectaculosului. Filmu • este construit
pe două planuri cum nu se poate mai suges-
tive. De o parte o mică uzină cu o tinără
muncitoare care t ncearcă zadarnic să for-
meze o grupă sindicală. De cea lal tă parte un
mare platou (studioul cel mai modern din Eu-
ropa: 200.000 franci pe zi) . O Imensă armată :
războinici în zale, pe jos sau pe cai, odalisce
cu sau fără văluri , coifuri, drapele, falduri,
draperii, cavaleri, scutieri, etc. etc. Oamenii
,,de la film" se intersectează cu cei de la
uzină fără să se vadă, fără să se audă, nici
:;;~fuF~:':·u~~:~~~ă d~n~v:;:,:,i},~~: ~~i~
fără precedent î n cinema: arii din opere su-
prapuse peste claxoane, difuzoare, telev~
zoare, tranzistoare (,,Slntem invadaţi de zgo-
mote care ne î mpiedică să ne auzim", zice
undeva regizorul) . Nu se i nlel~e prea bine
despre ce e vorba în filmurdln foim. (Impreci-
zia - spune Godard - Iace parte din ereci-
zla realismului; viata care se desfăşoare sub
ochii noştri este infinit mai greu de descifrat
deci! viaţa de pe ecran; „vl&1a" nu-ţ i dă po-
veşti cu introducere, tratare şi sfirşit; hăţişul
filmului este însuşi hăţişul realităţii) . Regizo-
rul din film turnează cu o virtuozitate reală ,
tablouri vivante, triumfale, de o somptuozi-
tate maximă, citate din Delacroix, din Rem-
brandt. Arătlnd şmotrul acestei echipe ron-
ţăită de mecanismul superproducţiei , hărţuită
de un producător obsedat că-şi pierde banii,
agasată de toanele unei vedete nesigură pe
farmecele ei, Godard a volt să demonstreze
cel Putin trei lucruri: 1. că şi el ştie să facă
..filme frumoase"; 2. că frumuseţea pollsată ş i
repolisală a marilor montări ascunde manipu-
lări estetice, morale, politice; 3. că spectacu-
losul este o lume atit de absorbită de con-
struirea unei Imagini exterioare Incit nu mal
are forţa şă trăiască Palune( a) pomenită i n
titlu. .•
Ideile lu i Godard, ca ş i acest film socotit
ie
„inclasabil" merită o discut aparte. Aici, aş
vrea să reţin reactivarea unei tendinţe. Revl-
gq_raraa unui curent. Deci:
ln opoz~le cu o cinematografie a prisosulu i
baroc apar pe ecrane o serie de filme mo-
deste din punct de vedere bugetar, majorita-
tea documentare, de o sobrietate ascetică, cu
un langaj aproape uscat, ln care accentul
cade, de cele mai multe ori, pe text, pe ' "
plici. Un anu me l ip de film de t eleviziune
d acă vreţi, pe care marele ecran î ncepe sa-I
adopte cu lncredere. încredere în primul rînd
in spectatori pe care ii oonsideră apţi să se
lase clştlgaţl nu numai de scenografie, ci şi
de peripeţ i ile spiritului, ale intelectulu i.
Aceste filme sini în generat fil me-portret.
portrete de cineaşti (EHa Kazan), de pletoro.
(Mlmlrul ..._., tle Clouzot, tlar şi "Mll•en
film suedez care povesteşte v i aţa unul pictor
necunoscut nouă car&-ŞI petrece z iua la
u zină ş i noaptea în faţa şevaletului incercind
- cum zic autorii - să creeze într- o epoca
de gh8"ă o lume caldă); portrete de cintăret o
(Brei). l n centrul acestor producţii se află un
artist, dar în jurul acestui artist un roi de în-
t r ebări care ton nu numai de oond~la artistu-
lui. Oe aceea filmele acestea, chiar ând au
aerul că sini c:Jestlnale specialiştilor, nu sini
deloc, dar deloc filme doar pentru o
categorie anume.
EHa Kazan un outsider (realizat ae un critic
de reputaţie internatională , Michel Ciment)
nu e atit portretul unui reg izor, fie e] şi părln­
lele acelui de neuitat America, A111erlca. Fil-
mul este portretul unui om care n-a vrut să
se lase i ngh~ it de mirajele meseriei lu i, n-a
vrut - a putut, dar n-a vrut - să devină la
rî ndul lui fabricant de miraje. ln mijlocul ba-
bilonulul hollywoodian, marea lui ambq le a
fost să nu uite de unde a plecat şi fiind me-
reu deschis la tot ceea ce o lume l n preia-.
cere propune necontenit, să rămină şi des-
chis dar şi ataşat unor valori peste care tăvă­
lugul trece adeseori nepăsător. Ataşat, de
pildă , de ideea de familie. Kazan se uită mirat
la lamillile de cuci din jurul lui, la păsărelele
care zboară la 13-14-15 ano don culbul.p1t-
:~ r c a f~~n~ ~~şr~:a':i;. ~:u~
s-au dus. La 7(} de ani, Kazan, mereu modern
1n artă , nu acceptă această ,,modernitate în
comportament". Extratereştrilor de care vor-
beşte Spielberg, ş i ant~tereştrilor de care
vorbetll> atitea alte filme occidentale, el vrea
să le opună (printre altele) unitatea unei fa·
milil ,,patriarhale". El vrea ca 9eneraţlile să se
ţ ină unele de altele, bunicii sa nu fle daţi ui-
tă rii, oopiii să nu se lase pierduţi ln spaţiu .
laţii să-şi tină strfns cu o mină tatăl, cu cea-
la ltă fiul; Importante ca lanţul să nu se rupă .
~~ru"li~r~~,i~rfn~r:~î~n"ll~i~~~~~u~eg::
rou din New York,
producători
n esuler~I
oraşul preferai. referinţe Io
Iubiţi (Spiegel), la producaton
(Meyer; „lui Meyer nu-i plăcea Kat ·
~r~.\).e r~:1~~n1f~:,~~iP1~"ren~!.~:
Williams, cu care a oolaborat şo pe care ,...,.
invidiat. el, Elia Kazan, prelerfnd întotdeauna,
să fle un scriitor de clasa III, declt un cineast
de clasa I. De ce? Pentru că a. fi cineast în-
s eamnă să cerşeşti tot timpul. M-am sătu ral
să ~escl - E ceva de care nu v-atl săturat
pinii la 70 de ani? - De dragoste! Sigur că
dragostea nu este soluţia războiului atomic, a
crizei, a absurdităţii mondiale. Ea este î nsă
punctul în care s-ar putea găsi o soluţie de
~~~~~i~~~e. c~cni':/n~J:ib1?:' ~.r.'i:e~ie.;ci~
vorbe. Un regali ·
Cam aceasta este şi senzaţia produsă de
u n alt film modest, film de arhivă care a fost,
du pă părerea mea, cel mai mare succes sen-
limental într-un festival care se credea dur,
dar acum s-a trezit vărsind şiroaie de lacrimi
· în faţa unor pelicule de arhivă care-l arată , la
în ceput, tinăr provincial, filiform, lntr-o haină
de piele, cu un dinte lipsă , scuzindu-se că
..are accent", dar repeti nd ca să se ştie:
..j'aime Ies belges". O oră ş i jumătate electri-
za ntă. Brei are patetismul Edithei Piai, dar ~i
un chel de viaţă care vine de departe, don
Brueghel zice ef. Fiimui n-are nici un comen-
tariu, dar felul I n care au fost montate cinte-
cele lac din acest film nu numai un recital
extraordinar, nu numai un omagiu postum, ci
o dramă cu atit mai răscolitoare cu cit cel
cere trebuie să piară păstrează pină în ultima
cli pă un umor sfidător şi o grijă ocrotitoare.
pentru cella~I. De pildă, pentru „bătrini i" care
nu mai ştiu să vorbească. Bătri nii tac, lui ~a
r. azut părul, nu mai alear91' pe scenă, nu mai
poate nici măcar să stea on picioare, dar aşe­
zat pe scaun strfnge ghitara la piept. Mai a~e
î ncă ceva de spus. O adevărată comedie
umană în acest film cu un unic personaj.
(Brei, nu mi pirill)
Chylllova ,,..... Formari are tot o oră şi ju-
mătate, dar două personaje. ln aceste 90 de
minute cunoscuta regizoare cehă a dorit, ln
principiu, să facă portretul unul ooleg de ge-
neraţie, Milos Forman. Intenţie depăşită pen-
tru că din prima scenă , de cind pătrunde in
studioul în care îş i filmează amlrul, de la
prima întrebare („care e ideea princ i pală din
scena asta) cearta Izbucneşte şi de la un cap
la altul pelicula nu Iace deât să arate disputa
dintre doi profesionişti, ea care-l atacă me-
~e:'ce,il ;,er~~ r~ar~n~ul s~~ ~o~~.:,~~
apoi - cind vede că r>-are şansă - începe
î ntr-adevăr să - iexplice, apoi cind vede că nu
e lnleles începe să ridice tonul, să nu mal fie
atent la sintaxă , căc i ea i i i ntreabă franţ u-
zeşte, şi el ii răspunde englezeşte, şi cind ea
contraatacă părăsi nd şi ea gramatica, aban-
donlnd şi ea fonetica - me u e ta pozislon
dan la vi? ta pozision u e? u e? - !i cind el
ii răspunde că I don't know ea se onfurle şi
mai tare şi î ncepe să strige la el: se ne pa po-
sibil se ne pa posibil şi cind li imebuneş te
bine, el aruncă lurculqa şi cana cu bereş li r>­
cepe să strige şi el; şi acum tensiunea pare
că nu mai poale li suportată , acum ea uită să
mai vorbească franţuzeşte, el uită să-l mai
răspundă englezeşte, acum lncepe un adevă­
rat scandal în limba lor maternă , scandal pe
care nimeni nu-l mai i nCelerie. dar pe care
autoarea îl lasă fără sublitlun, pentru că mai
important -<lecit -<liaiogul este ait:i starea.
Extraordlnar acest film în care o oră şi ju-
mătate doi artişti nu lac decit să se certe în
două limbi care nu sini ale lor. Marea Intel ~
gentă a Chytilovei stă aici ln curajul de a-ş i
asuma o imagine dezavantajoasă . Femeia fo-
l oseşte o limbă care-i scapă, pronunlă defec-
tu os, are un vocabular sărac. Pe cit de dezar-
mată , pe atit de încăpăţinată : u e ta pozision?
Forman se enervează , se înfurie, dar pinii la
urmă se vede bine ş I unde e sa potision. Un
film admirabil despre dol artişti autentici care
au ales căi diferite, s-au despăoţlt şi, final-
mente, s-au regăsit, privindu-şi reciproc ope-
rele. .
Sigur că filmul Chytilovei nu poate rivaloia
ca succes de casă , cu .E.T.-ul lui Spiel ber9
Important mi se pare că cinematograful d•s·
coperă că, nu numai fiinţa extraterestră . da•
. Şi ideea poate li spectaculoasă . Că se poale
călători nu numai în cosmos·, dar şi în inte-
lect.
Ecaterina OPROtU