Omagiu Preşedintelui ţării

Strălucitul simbol al unitătii

•
noastre

Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste

Expresia solidarităţii de voinţă, conştiinţă
şi acţiune a Întregului popor
•
24 ianuarie 1859 -' 24 ianuarie 1980
„U niţi in cuget şi-'1 simţiri'_'
 Strălucitul
ln luna ianuarie a fiec ă­
rui an, într-un singur gind
şi intr-o singurii simţire, ce-
tăţenii patriei noastre cin-
stesc ziua de naştere
a tovarăşului Nicolae
ceau,eacu, fiul cel mai iubit al poporului
nostru, simbolul idealurilor şi năzuinţelor
noastre, al fiinţei noastre naţionale.
ln aceste zile ale lui ianuarie din de-
ceniul al nouălea, în care am păşit cu
incredere ln viitor şi ln vastul orizont pe
care ni-l deschide glndirea. profundă a
preşedintelui ţării, inspiratoarea munci i
noastre neobosite, s-au desfăşurai lu-
crările Congresului Frontului democraţie i
şi unităţii socialiste, care au culminat cu
realegerea tovarăş ul ul N lcolae
Ceau,eacu ln calitate de preşedinte al
F.D.U.S. A fost încă un prilej după lu-
criirîle Congresului al XII-iea al P.C.R.
de a privi lungul drum pe care l-am par-
curs plnă acum in construirea noii noas-
tre societăţi, precum şi de a desprinde
din noianul de fapte, date şi cifre nu doar
un bilanţ statistic ci unul al conştii nţe i
noastre în faţa propriului destin. România
de astăzi, România soci alistă care îşi
înscrie devenirea pe orbita ţiirilor evolu-
ate, civilizate, cu o structurii modern.A şi
echilibrat!, România progresului multila-
teral, a grijii pentru om, pentru bunăstarea
lui, pentru creşterea lui deopotrivii mate-
rială şi spiritualii, este ţara care a ştiut
sA îmbine armonios efortul de înnoire şi
creştere cu acela al aprofundării şi cris-
talizării conştiinţelor şi permanenţei noas-
tre ca popor.
Toate aceste acte şi fapte ale României
socialiste, care-şi găsesc ecouri de pre-
ţuire pe toate meridianele lumii, se dato-
Festivalul filmului la sate
O traditie
'
in viaţa spirituală
Sini peste doul decenii de
cînd a fost iniţiat «Festiva-
lul filmului la sate» des-
fqurat pe tot cuprinsul ţi­
rii ln ultima luni a anului
ce oe încheie ,1 ln prima
luni a anului ce incepe.
2
simbol al
re sc ritmului intens şi spiritului atlt de
fecund imprimat muncii, gindirii şi dez-
voltării noastre pe toate planurile, spirit
materializat în ştiinţa conducerii sociale,
in arta de a gindi şi a prevedea creşterea
riguroasA, înnoitoare, cuprinzătoare, de
a stimula munca, construcţia şi dezvol-
tarea poporului nostru. Acest spirit şi
acest ritm nou şi cuceritor de noi înălţimi
pe spirala progresului social şi uman
caracterizează poporul nostru de cind
la clrma ţării se află tovarăşul Nicolae
Ceau,esclL Acum, după Congresul al
XII-iea al partidului sîntem în faţa unei
noi etape. «Documentele programatice a-
doptate de Congresul partidului - a sub-
liniat secretarul general al partidului
asigură ridicarea pe o treaptă calitativ
superioaril a societăţii noastre, a întregii
opere de edificare a socialismului şi co-
munismului în România. Ele deschid în-
tregii noastre naţiuni largi orizonturi de
muncă şi creaţie, jalonează un amplu
şi mobilizator program de înflorire multi-
laterali! a României socialiste. Dezvol-
tarea şi modernizarea bazei tehnico-mate-
riale a societăţii, creşterea în ritm susţinut
a economiei naţionale, afirmarea cu pu-
tere a revoluţiei tehnico-ştiinţifice vor a-
sigura ridicarea gradului de civilizaţie al
întregului popor, consolidarea şi mai pu-
ternică a modului de producţie socialist,
intărirea forţei materiale şi spirituale a
ţării, a independenţei şi suveranităţii
României socialiste». · vorbesc despre realităţile noastre, ca şi
Acest spirit revoluţionar constructiv ,
armonios şi cuprinzător este dimensiunea
determinantă pe care Preşedintele ţări i
o înscrie în istoria vie a prezentului, ca
şi in conştiinţa noastrA, ln convingerea
noastră că, adăugind vlrstei ani. ii adău -
a satului
Cu prilejul prezentei ediţii, a XXIII-a,
ne-am adresat directorului general al
Centralei Româniafilm, tovari,ul Marin
Stanciu, cu rugimintea ai ne vorbeasci
despre oemniflcaţia acestei ample ma-
nifestări.
- Festivalul filmului la sate, manifestare
unitătii
'
găm şi valoare, adăugăm vieţii o .altă înăl ­
ţi me şi bunăstării întregului popor o alt ă
amplitudine.
Pentru cineaşti acest spirit revoluţio­
nar pe care ln repetate rinduri l-a invocat
Secretarul general al partidului, este firul
roşu al manifestării sale. «Întreaga acti-
vitate politico-educativă - sublinia tova-
răşul Nicolae Ceau,escu - trebuie să
fie pătrunsA de un puternic suflu revolu-
ţionar, comblitind manifestările retrogra-
de, mentalităţile înapoiate, cultivind înal-
tele idealuri ale socialismului şi comu-
nismului, teoria ştiinţifică a materialismu-
lui dialectic şi istoric».
Necesitatea unei noi calităţi, condiţie
primordială a unei creaţii superioare -
mai profundă în gindire şi mai aleasA în
exprimare - îşi are în această indicaţie ,
in documentele de partid, ca şi in bogăţia
de sugestii şi lndrumări dată de Secre-
tarul general al partidului la întilnirile cu
cineaştii, drumul limpede trasat al acti-
vităţii creatorului în societatea noastră .
Cinematografia este şi ea un exemplu al
progresului nostru generai. Ea se afl ă
astăzi ln fata cerinţei de a produce un
numar mai mare de filme - va trebui in
scurt timp să producem 50-60 de filme
1 anual - dar acestea vor trebui sA fie şi
mai bune. Putem spune cu toată anga-
jarea şi satisfacţia că noul an este mar-
torul apariţiei unor filme care vestesc
împlinirea acestor deziderate. Fiimeie care
despre trecutul no stru. poartă marca unei
mai profunde glndiri şi a unei mai alese
ţ i nute estetice, caracteristici ce vorbesc
despre o . evoluţie atit de mult aşteptat ă .
Cinematograful, arta cea mai populară,
este o condiţie care obliga imens pe ci-
devenită tradiţională în viaţa spirituală a sa-
tului soclalist,a început în acest an la scurt
timp după încheierea lucrărilor celui de-al
XII-iea Congres al P.C.R., afllnd în progra-
mul de perspectivă trasat întregii noastre
cinematografii un nou imbold pentru Inten-
sificarea şi lmbunătăţirea calitativă a mun-
cii cultural-educative prin film. Lucrătorii
din Intreprinderile cinematografice jude-
ţene, în colaborare cu unităţile judeţene de
cuttură şi educaţie socialistă, pe baza re-
comandărilor Centralei Româniafilm, au
elaborat din timp planurile detaliate ale
unor acţiuni de o mare diversificare in
scopul de a integra vlzlonlirlle propriu-zise
din cadrul Festivalului lntr-un context cul-
tural-educativ mai larg.
'..-Puteţi să numiti citeva dintre aces·
te acţiu'nl?
- Aria este, aşa cum spuneam, foarte
largă. S-au organizat concursuri adresate
in special tineretului, pe teme de cultură
cinematografică privind filmul românesc
Jn primul rtnd: s-au organizat expuneri,
simpozioane şi mese rotunde pe teme ca:
Realizări şi perspective ale cinematografiei
româneşti ln lumina programului adoptat
la cel de-al XII-iea Congres al P.C.R.; Pagini
glorioase din lupta şi munca tineretului re-
flectate în filmul românesc - urmate de
proiecţia filmelor Rîul care urcă muntele,
Pe aici nu se trece, Speranţa, etc.;
Grija faţă de avutul obştesc , prelegere ln-
soţită de filmele Proprietarii, Cianura şi
picltura de ploaie- S-a discutat de ase-
menea relaţia carte-film urmată de proiecţia
filmelor Dincolo de pod, Tânase Sca-
tiu, etc. Simpozioane speciale au fost org a-
nizate pe tema filmelor pentru copii: ilu stra-
te cu Mama şi seria filmelor cu Vero nica.
Am citat desigur doar citeva dintre exemple-
le posibile. O altă serie de acţiuni s-a ocupa i
de propaganda vizuală a filmelor. Fiecare
judeţ a tipărit afişe (40 OOO în toată tara),
invitaţii pentru spectacolul de deschidere,
cine-calendare pentru elevi (100 OOO exem-
plare în toată ţara), panouri pentru filmele
româneşti ln premieră, şi multe altele. În
unele regiuni, manifestările Festivalului au
fost legate de aniversări specifice locurilor
noastre
neaştii României socialiste. Ea TI cere res-
ponsabilitate şi un spirit mereu viu, o
efervescenjii într-adevăr revoluţionară, o
atitudinea exigentă fata de sine şi faţă
de arta sa, pe milsura cerinţelor epocii
şi a menirii artistului în societatea noas-
tră ln centrul creaţiei se află omul, un
om care cu fiecare zi devine mai com-
plex, mai spiritualizai - am spune că
devine mai om şi prin aceasta cu atît
mai greu de parafrazai în noua sa com-
plexitate. Trecutul este citit cu ochii pre-
zentului, prezentul îşi descoperă sorgin-
tea în trecut. Aceasta este magistrala
permanentei noastre. ArtLstul este con-
ştiinţa vie a epocii lui, dar aceasta 1i
cere sA vibreze la intensitatea ei, să de-
vin.A mesagerul conştiinţei ei dinamice
de făuritoare a unei lumi noi. A fi artist
al unei asemenea epoci presupune o
stare de incandescenţă creatoare. O pil-
pîire de o clipă nu este in stare sA lumi-
neze sensurile bogate ale unei astfel de
epoci. E nevoie de veghe permanentă, de
cunoaşterea multilaterală şi profundă asu-
pra unei lumi care progresează cu paşi
de uriaş. Un exemplu strliiucit pentru noi
toţi TI oferă prin gindirea sa, prin munca
sa şi prin patriotismul său înflăcărat, pri-
mul cetăţean al ţării. Iar acest ianuarie
devine prin evenimentele sale - slirbă­
torirea zilei de naştere a tovarăşului
Nicolae Ceau,eacu, Congresul al II-iea
al Frontului Democraţiei şi Unităţii so-
cialiste şi Ziua Unirii, simbolul însuşi al
unităţii noastre în jurul partidului. ln ju-
r ul ctitorului României socialiste, tova-
r ăşul Nicolae Ceauşescu.
«CINEMA»
respective. De pildă , la Luncoiul de jos, vi-
zionările s-au desfăşurat în cadrul aniversă­
rii a 2 OOO de ani de minerit pe plaiurile bră­
dene. Şi în consecintă s-au proiectat filme
pe teme adecvate.
- SI revenim la filme. Care este re-
pertoriul acestui popular festival?
- Ca să aveţi o imagine a întinderii
acestei manifestări cinematografice, tre-
buie să vă spun că o reţea de 5 500 cinema-
tografe săteşti participă la organizarea
acestui Festival. Fiecare cinematograf pre-
zintă în cele două luni (de la 2 dec. 1979 -
la 31 ian: 1980) cfte două programe pe săp­
tămlnă, adică un total de 16 programe.
Printr-o banală lnmulţire aflăm deci că, în
lntreaga ţară, se prezintă 88 OOO de astfel de
programe, compuse desigur din filme de
lung şi scurt metraj.
- Ce număr de filme intră în compe-
nenta acestor programe?
- Fondul de filme rulaţ mă refer la cel
străin, este cel din ultimii cinci ani. Filmul
românesc nu are, desigur, limite de difu-
zare. Avem astfel aproximativ 700 lung
metraje artistice, străine şi româneşti -
dintre care 21 tn premieră pentru cinemato-
grafele săteşti
(este vorba de filme ca
Speranţa, Ora zero, Teatrul cel mare,
Ultima trontlerii a morţii, Mihail, cline
de circ, etc.) şi rulăm o mie de scurt me-
traje (documentare şi animaţie), din care
28 premiere din acest an. Pe de altă parte,nu
trebuie să uitaţi cii ln fiecare an apar noi
generaţii de spectatori şi mă refer ln special
la şcolari , pentru care filmul nostru istoric
Dacii, Columna, Mihai Viteazul, Ştefan
cel Mare, Buzduganul cu trei peceţi,
sini pentru el tot premiere.
- Cifrele sînt într-adevăr impresio-
nante .i nu mii indolesc c:li fi audienta
publicului este pe misura lor.
- ln ultima ediţie s-au înregistrat peste
zece milioane de spectatori. Scopul nostru
principal este ca prin programe ctt mai va-
riate sli contribuim prin film la educaţia
cultural-politică a tinerelor generaţii, să
lmbogăţim tradiţiile vieţii spirituale a satu-
lui nostru socialist.
Adina DARIAN
 Mult iubite şi stimate tovarăşe Nicolae CEAUŞESCU,
toţi cineaştii din ţara noastră vă urează din adîncul inimii:
LA MULTI , ANI!
spre fericirea poporului nostru şi continua înălţare a Patriei noastre

3
 Filmul documentar nu trebuie să fie un simplu martor
- Aţi Intrat ln clnemato-
B
gratie ca acenariat de filme
documentare? Ce lnaeam-
il:lflla ni aceaata?
- Am Intrat ln relatil mai
directe cu filmul ca scenaoist
amator, pe clnd eram student
la Filosofie şi la Conservatorul din Cluj.
Am obţinut un premiu la un concurs na--
tlonal de scenarii prin anii 1949-50, probabil
primul concura de acest gen din RomAnla.
Clnd mi s-a lnmlnat premlul,eram student
la Institutul de Arti Cinematografici din
Bucureşti, unde am ficut o specializare la
sectla de scenarii. Profesooi şi student! In-
vitam pe atunci, cot la cot, ceea ce este
filmul şi acest lucru ml se pirea extraordi-
nar. După absolvire am lucrat ca redactor.
autor de comentarii •i scenarii de filme
documentare şi de fictiune, de scurt şi
lung metraj şi abia după 10 ani am început
să lucrez ca regizor. Probabil ci practica
scenaristică şi redactlonală mi-au dat un
anume ascendent ln munca de regie, con-
stlnd ln capacitatea de a-mi glndi şi elabora
filmele la care am lucrat.
- Slnteţi prin urmare un acenarlst
devenit regizor. Dar toarte mulţi regi-
zori de documentare 1,1 tac alnguri ace-
narllle... Si ne expllcim aceaata prin
preponderenta atructurllor realului, a
vieţii care aa organlzead «d• la alne»,
dupi criterii mal puţin aubJugante pen-
tru autorul d• film? (Nu exclud criteriul
eatetlc, auprem, acela care di regizo-
rului de documentare dreptul de a fi
autorul filmului aiu).
- Specificul filmului documentar obligă
pe scenarist şi pe regizor să fle aproape
unul de altul, pini la confundare. Pe de o
pa11e, pentru cil regizorul-scenarist se obli-
gă Implicit să tranapunli ln film ceee ce a
notat tn scenariu, iar scenaristul-regizor sli
imagineze doar asemenea structuri care
slnt realizabile ln genul documentar. Cu
toate acestea, ln procesul de filmare, sce-
nariul este supus Inevitabil unul şir per-
manent de adecvliri la realitatea concretă.
Se poate spune că scenariul se rescrie şi
se completează aproape la fiecare cadru,
iar această rlspundere cade, vrlnd-nevrlnd
pe umerii regizorului de film .
- Ce aena are evenimentul fi ce aens
faptul de excepţie pentru munca unui
documentarist?
- Aş disjunge, lntr-adevăr. Intre eveni-
ment şi faptul de exceptie, ln sensul că
primul poate să nu fle de exceptie, ci un
fapt obişnuit.
- Riapunderea de a prezenta faptul
ln tenalunea lui unici, •I cu Importanta
lui economici ,1 umani, nu credeţi el
artlatlc,.„
obligi la o responaabllltate fi ln plan
tel Incit lncrederea ln reali-
tate ai se conjuge cu nelncredere„fer-
tlli, ln aderenta la compoziţia gata ti-
cuti a lntlmplirli (lntlmplare ln sens
tllozotlc, de adevir al necesitiţll)?
- lntlmplarea nu surlele decn celor pre-
gătit! să o lntlmplne. Regizorul de film do-
cumentar trebuie să aibă idei destul de pre-
cise despre filmul pe care urmeazli d-l
faci ·~ totuşi, destul de «labile», Incit ele
să lase loc oriclrui fapt autentic, fie el chiar
neprevăzut, clnd acesta poate fi pu116torul
unei semnificatii, al unei expreslvttitl spe-
ciale. Din acest punct de vedere, scenariul
de film documentar ar putea fi definit ca
fiind acea lucrare pregltlloare care-i per-
mite regizorului s-o lncalce, sub presiunea
faptelor autentice, ln timpul filmării, lării a
trida, prin aceasta, ideea filmului, ci, dim-
potrivă, slujind-o. lntultla artistici m-<i pus
adesea, totuşi, ln sltuatla sli constat că
ceea.ce Imaginasem acasă, ln scenariu, să
e1lste întocmai ln realitate. O aperceptie
care seamlni oarecum cu situaţia fn care,
ln astronomie, o stea e descoperltll nu prin
lunetl, ci prin calcule matematice.
- lati cum am obţinut o definiţie ,;,
Imediat o metatori, d••I nu pomlsem
la drum cu «scenariul» lor.- Cum apre-
ciaţi dumneavoaatri reletla dintre anec-
dotici ,1 poezia unul documentar?
- Problema aceasta s-ar putea pune ln
aceiaşi termeni ln care ea se pune în llte-
raturl. Anecdotica şi poezia din poemele
lui Marin Sorescu nu se exclud, ci se con-
ditionează, atlta vreme cit anecdoticul nu e
practicat ln sine. ln filmul Cutltul, un lndl·
vid, plesnind de sănătate, loveşte cu cu·
cuţitul ln inimă pe un tlnăr. Cel care-l
salveazl, ln extremis, dupli o operatle
cumplltl, sini doi chirurgi, dintre care
unul se află dupli al doilea infarct iar
celllalt are stomacul rezecat. Alăturarea
acestor două situatil, ln fapt anecdotic.
cantine ln sine germenele poeziei, dacă nu
chiar exprnsla el deplinii. Este Impresio-
nant sl constat! ci omenirea progresează
~prijinlndu-se nu neaplirat pe umeri de
atleti, ci prea adesea pe oameni şubrezi
sub rapo11 fizic. Umanitatea lor apare cu
atlt mal strlilucltoare.
- A fi expozitiv lnaeamni a te asl·
gura ci efti bine lntelea?
- ln filmul expozitiv, calitatea cunoaşterii
scade, pentru ci spectatorul nu e implicat
efectiv. Univocitatea expresiei expozitive
nu se apropie nici de vh1utlle analitice ale
ştiinţei, ci are un caracter de suprafată.
4
vlzlnd mal cu seamli aparentele. Ca atao e
nu se poate spune dl stilul expozitiv spo-
reşte gradul de lntelegere. Ba, dimpotriv ă .
Ceea ce nu lnseamnă ci stilul expozitiv
trebuie exclus cu desăvlrşlre.
- Nu o datA ne atlim lnai ln situaţia
de a lnreglstra comentarii ce, volndu·ae
«calde», lncerclnd si-i clftlge pe apec·
taior cu o cucernicie metaforici ce rar
se teme de Inflaţia poetlzanti, Ignori
pur ,1 simplu datul real al Imaginii,
torta el de a vorbi de la sine. Ce e de
ticul?
- Nimic nu e mai suplrltor ln film decn
mimarea poeziei. Unei asemenea rezolvl1i
li este de preferat stilul expozitiv, de care
vorbeam mal lnalnte. Existl însă situatii ln
caoe textul, Judecat ln sine, are reale vir-
tuţi literare, chiar poetice, •i cu toate aces·
tea el poate să fle nepotrivit, pentru că nu
fuzionează ln sinteza cinematografică , ră·
mine mereu undeva deasupra. Dacă-l uo -
mlreştl, nu mal vezi imaginea, Iar dacă o
urmăreşti, pe aceasta, nu-l mai poti auzi
pe el. Un fel de Incompatibilitate care, în
loc sll ducă la conjugarea cu Imaginea.
duce la divorţul lor. Mllsura poeziei unui
text de film trebuie foa11e bine cumpăni tă
ln ansamblul filmului, pentru ca sl nu in-
tervină această ruptură, atn de aupărătoa 1e
ln film.
- Ce lnţelegeţl prin protealonallamul
unul autor de documentare?
- El presupune buna cunoaştere a reali-
tătil lnconjuratoare, cu deoseplre a cele•
care formează obiectul fllmlrii. Şi, ln con-
seclntll, capacitatea de a alege cele mai
adecvate mijloace tehnice şi de expresie
spre a reliefa Ideea. Apoi, capacitatea de
a lucra cu gratie, firă mişelii ln plus şi .
dacă se poate, strecurlndu-te ca o umb ră
Imaterială prin realitatea dată. Generalii nu
au şanse man de reuşltl ln filmul docu-
mentar.
- Cu atitea galoane de la atltea "bi·
Ulii», dumneavoastri ln•lvi aţi luat cu
asalt gradul ln cauzL. ln ce fel consi-
deraţi ci se manltesti uneori experienţa
de documentarist a cutirul regizor care
a trecut demult la filmul de ficţiune?
- Aproape loji marii regizori s-au for·
mat la şcoala documentarului. Experienţa
de la filmul documentar prilejuieşte familia-
rizarea cu serviciile tehnicii cinematogra-
fice, cunoaşterea ambiantei şi a problema-
ticii sociale, manlfestlrlle concrete ale vle-
til autentice, lntr-un cuvin!, o mai adecvată
apropiere de vletii şi de film.
- ŞI totu,1, ce este ficţiunea pentru
un autor de scurt-metraje?
- Vreti să spuneţi pentru un autor de
documentare, pentru ci pot exista scu11·
metraje de fictlune ln care ficţiunea are
forme asemlnătoare cu cele din filmele de
lung-metraj.
- Vreau al apun ci ficţiunea, bitala
,1 factura el nu sint la tel lntr-un lung-
de~~~lc~:u'!!Pf~'~':, :::::;,:c;:.;:;i~:~
1 petitivi pe plan mondial. O atestă atn pre-
farul?
- în ceea ce priveşte documentarul, e1
bine, in documentar nu poate fi vorba de
fictiune. Aici faptele nu sini lmapinate de
autor. ele sini culese direct din realitatea
obiectivă. lntrebarea care se pune este
cum poate deveni faptul autentic, cules
direct din realitate, un fapt a111slic, plin de
semniflcatle? Nu prin flctiune, nu prin ln·
ventaree unor sltuatli, ci prin transfigura·
rea faptelor culese din realitate. Mijloacele
de transfigurare, Jn documentar, sfnt, ln
esentl, selectla, montajul, sublinierea prin
tex~ muzici şi efecte sonore. Prin toate
aceste mijloace evenimentul autentic se
subiectivează, putlnd să doblndească un
plus de valoare, o semnlficatle artistică.
- Şi aceasta chiar nu ţine de dome-
niul dicţiunii»? Documentaristul nu are
de luptat cu preJudeciţl ce-l lncorae-
teazi ln libertatea lui de a fi artist, de a
crea? De unde vin ele ,1 pini unde e
vinovat de ele regizorul care semneazl
filmul?
- Libertatea de creatie ln documentar
nu e un dat ce vine din afara autorului, nici
exclusiv dlnlluntrul lui, ci rezultatul reci·
proc conditional al celor doul surse. Ar·
tistul adevllrat, artistul responsabil talen-
tat, este creator de libertate prin faptul că
op(lunlle lui contribuie la dezmărgln i rea
oamenilor, la înarmarea lor cu cunoşt i nţe
capabite să asigure acel impact necuMH
cu realitatea.
- Si trecem o Idee prin Inimi. lmpad
cu realitatea, cum aţi zis, poate al fle
'' aceea ci vom produce mal multe
filme de lung-metraj. cre,terea nume-
rici • de fiecare datA Invocat.I ca argu-
ment al sporirii responaabllltlţli pentrv
calitate. ln compartimentul documen-
tarului, la «Sahla», deci, cum ae traduc
aceste Imperative are cinematografiei
noastre?
- Numai ln contextul unei anumite can-
litlti pot apare opere de valoare, adică un
anumit grad de calitate. Ceea ce nu ln-
seamnă că există un raport direct propor·
tional Intre cantitate şi calitate. Dimpotrivă.
i;'oate exista o sltuat1e ln care, dincolo de
o anumită cantitate, calitatea să fie ln de-
clin fie din cauza Insuficientelor de ordin
material, fie din lipsa unul număr cores-
punzător de lndiYidualităti creatoare. Acest
lucru este valabil atn pentru filmul de fle·
tlune cit şi pentru documentar.
- Filmele dv. au obţinut prestigioase
distincţii Internaţionale, la festivalurile
de la Edlnburg, 91famala, Cork, Teheran,
Viena. Slnteţl membru al unor Jurii, la
contruntirl organizate peste hotare. Am
ai vll cer, de aceea, al priviţi documen-
tarul rominesc de la lnilţlmea unor exi--
gente competitive pe mapamond. Cum
stim? Ce aa Impune?
- A existat o vreme clnd şcoala de film
documentar romAnesc era pe deplin com-
miile, relativ numeroase, pe care le-a oh--
ţinut ln confruntlirl internalionale, cit sl re-
cunoaşterea sa, ca atare, de către critici ca
Georges Sadoul şi de alte peo sonalilăti
importante ale cinemetografiei mondiale,
cum ar fi regizorul englez J . Grierson. Astăzi
nu facem filme mai putin bune. Ele au r6mas
tnsi la nivelul de atunci, Jn vreme ce cine-
matograful mondial a evoluat pe multiple
planuri.
Cauzele pentru care nu mal slntem com-
petitivi sini mal multe. Filmele noastre au,
de obicei, o bătaie prea scu11ă. Sini făcute
sl fle folosite doar pe plan local. Lărgirea
paletei tematice ar uşura accesul şi ar fa-
cilita succesul nostru ln competiţii inter-
nationale.
- Regizorul de documentare este
foarte aproape de dinamica edltlcirli
Rominlel de azl Calitatea lui de repor-
ter ii ••••i în rlndul lntll al oamenilor
de presi. $1 totu,1, posibilitatea de a
alege subiectele, fi nu numai de a fi
ales, ca ai zic •••· de Importanta lor li
di documentaristului '' un sentiment,
pini la urmi tonic, de «lnsatlsfactle» ce
ar putea ai vini din abaanta unor pro-
puneri personale care al lnveatlgheze
realitatea ln latura el mal puţin apect•
culoasi, dar tot atlt de •griltoare•?
Puteţi ai·ml daţi un exemplu ln sensul
preclzirllor mele?
- Noi slntem cronicarii marilor lnfăptuhi
contemporane din România. Ne lndeplinlm
o datorie celătenească atunci clnd arlltllm
milioanelor de spectatori cum se materiall-
zeazli, pe cuprinsul tări i, marele efort crea-
tor, contrlbutla Partidului Comunist Român
in frunte cu tovarlşul Nicolae Ceauşescu,
la edificarea societăţii socialiste multila-
teral dezvoltate. Efo11ul nostru trebuie ex-
tins lnsl şi mal mult. Filmul documentar
nu se poate multumi sl participe doar la
consemnarea victoriilor deja obtlnute, el
trebuie sl joace un rol propulsor şi pe par-
cursul luptei, pentru ·1nfăptulrea diferitelor
obiective, sl releve contradictlile ce se
ivesc, fenomenele pozitive şi negative a'9
vietii sociale. Văd, de aceea, necesari o
mal largi gama de filme vizlnd lndreptarea
unor moravuri, necesitatea foloslrtl, Tn mai
largi măsuri, a satirei şi umorului.
- Calitatea, problemi asupra cirela
se centreazi eforturile noastre ln cinci--
naiul pe cars n lncepem, aduce „adar
o noul orientare fi ln clmpul de preo-
cupirl ale documentarl,tllor? fn ce re-
zidi aceasta?
- ln productla materlall a fost Introdus,
pe buni dreptate, criteriul aprecierii efi-
cientei economice dupli valoarea produc-
tiel nete. Trebuie sl operlm şi ln film cu
un criteriu asemănător. SA măsurlm mal
exact operlnd cu valori autentice, nu cu
false valori, valoarea de creativitate netl
implicatl ln film de fiecare participant la
actul de creatle. Aceasta presupune o mai
exectă Individualizare a Implicării sau ne-
impllclrll artlatlce ln film. Or, neimplicarea
in mod creator reduce, nu odatl. la zero
toate celelalte valori cheltuite ln film. Nici
decorurile, nici costumele, nici pelicula fo-
losltl, nici caracterul major al temei, nu
pot salva un film ln care nu s-a Investit
creativitate. Iar dacă acceptlm sll sanc·
ţionlm lipsa de pa11icipare creatoare tre-
buie să acceptllm şi evidenţierea partlci-
plril cu succes a a111stulul la actul de
creatle.
- Aveţi ln urmi o activitate bogată,
ca autor de document8re. Un stil al fli·
melor Hmnate de dv. e firesc si se fi
conturat in acest :istimp. Definiţi-l,
t:anacrletl·I el...,entele de bazi.
- Am realizat filme ln gen uri foarte dile-
' ite. Clnd am făcut filme patetice am pus
frlnă retorismului, impllclnd patosul ca pe
un dat obiectiv ln imagine(._ d• trepte,
Stuf, Spre cer etc.). Am făcut comedii,
dlslmullnd lntentlonalitatea comici, adop-
tlnd tonul candid, pentru ci nimic nu tre-
z eşte un zlmbet mai generos decn lmpac·
tul candorii cu sltuatllle cotidiene (Bucu·
:eftlul vizut de la un metru lnilţlme,
Scrisoare din ora,ul nou). Am realizat
anchete sociale atrlibătute de lirism (I„
cuslnta) sau demascatoare (Cuţitul). Am
Ileul filme despoe peisajul românesc (Vr•
mea tlnulul), şi chiar filme de anlmatle
sau fictlune (Tudorei ' ' Vaalllci, Bile-
taful lui Utlcu, Un petec de hlrtle). Af
spune ci toate s-au caracterizat printr-o
mare sinceritate a tonului, prin realism şi
simplitate.
- ln lncheiere, o indiscreţie. Cursa
de fond a documentarului nu v·a dat
niciodatA nostalgia dupi o Hmnituri
pe un lung metraj, prHupunlnd ci unul
din filmele realizate ar fi putut deveni
«de ficţiune»?
- Consider ci viata mea este prea scurtă
spre a o fi măsurat ln lung metraj. Am făcut
ln jur de o sută de filme de scurt metraj,
exprlmlnd o suii de puncte de vedere asu·
pra lumii lnconjurltoare, lntr-un răstimp ln
care -judecind dupl ritmul mediu de la noi
- aş fi putut face, poate, zece filme de lung
metraj, ca structuri şi Idee. Dealtfel eu
consider că filmul de lung metraj contem-
poran este aproape lntotdeauna mult prea
lung pentru ceea ce spune.
Ioan LAZlR

· sondaj în cineunivers
o criză
Printre multele paradoxuri
care caracterizează cinema-
B
tografia actuală, unul priveş­
te destinul documentarului.
Pe de o parte, prezentarea
realităţii cotidiene ln concre-
teţea el brută, fără intervenţia
fic liunii, constituie o tendlntil majoră şi larg
1ăspindită. Am mal avut şi altă dată ocazia
să vorbim despre afirmarea ln filmul con-
temporan a unei veritabile dimensiuni docu-
mentariste, dimensiune care se manlfestli
fie !n stil, fie !n preferinţele tematice, fle ln
structura poveştii, fie pur şi simplu, ln folo-
sirea (mai mult sau mal puţin abundenta)
a seCventelor pur documentare intercalate
in fluxul ffctiunil nu numai ca element ilus.
t1 atlv pentru un anumit cadru de viaţi. sau
un anumit moment Istoric, ci şi ca factor
cu funcţiune dramatică.
Viziunea aceasta documentaristă o pu-
tem regăsi ln multe opere neorealiste, ln
filmele «free-cinema»-ului britanic (ai cărui
realizatori s-au format mai toţi la şcoala
documentarului), ln creaţii reprezentative
ale cinematografiei lumii a treia sau ln cl-
teva din filmele de mare răsunet ale lui De
Seta, ale fraţilor Taviani sau ale lui Olmi.
Ecoul favorabil de care asemenea filme,
o asemenea viziune clnematograflcA se
bucurii ln rlndurile publicului corespunde -
mutatis-mutandis - cu voga de care be-
neficiază !n ultimii ani literatura de non-
ficţiune : clirji de istorie, memorii, amintiri,
cărţi de clilătorle, cirjl de referintil ştiinţi­
fici. După cum se ştie, astfel de clirji ocupă
!n mal toate ţlirlle primul loc !n ce priveşte
vinzal'ea, mult înaintea literaturii de ficţiu­
ne. clasice sau contemporane.
Ecou favorabil - situatie crit i că
Dar dacă aceasta este, indiscutabil, o
tendin!A prioritară a gustului contemporan.
pe de altă parte e evident că filmul docu·
mentar ca atare se găseşte lntr-o criză de
mari proporţii . Lipsit de credite, aupus
unei difuzări aleatorii, mai totdeauna de-
pendentă de diatrlbuirea filmului artistic.
slab sprijinit de critic!, adesea ignorat sau
doar «suportat» de public, lipsit !n ultimii
ani de stimulul pe care-l putea oferi apariţia
unor opere de excepţie şi de răsunet, do-
cumentarul se află astăzi mal peste tot,
lntr·o stare de marginalitate periculoasă.
Pentru mulţi tineri creatori de talent (exem·
piui atrtor mari regizori contemporani,prin-
tre care f„am putea aminti pe Resnais, He1-
zog sau Wanders, este concludent) docu-
mentarul constituie doar o trambulină care
le permite să emigreze la un moment dat
cu şanse de succes !n lumea filmului ar-
tistic (deşi, mal ales !n S.U.A„ calea majora
pentru afirmarea ln cinematografia artis-
ticii, nu mal este, !n ultima vreme, cea de
la documentar la filmul de ficţiune, ci de la
televiziune sp1e cinematograf).
Desigur, documentarul n-a dispărut din
atenţia cineaştilor şi a publicului. Pe llngă
folosirea - despre care am amintit lnalnte
- a fragmentelor documentare drept lnser-
turi ln filmele de ficţiune, nu putem Ignora
nici favoarea de care se bucură filmele de
montaj, de,1 acestea folosesc mai ales do-
cumentare vechi, filme care corespund, în
egală măsură, setei de cunoaştere I storică
şi de sinteza rapidă ca şi unei anumite
nevoi de nostalgie. Natura !ns6şi a monta-
jului, măiestria celui care-l utilizează, per-
mite Introducerea -firă adăugiri exterioa-
re - a unui plus de dramatism. Si nu ui-
tăm de asemenea că printre Inovaţiile ul-
timului deceniu se numără şi documen-
tarele de ficţiune, filme care respectă cu
aceeaşi rigoare ca şi documentarul, ade-
vărul evenimenfelor evocate, autenticitatea
a documentaru.lui?
cadrului şi a dialogurilor, cu singura deo-
sebire că personajele slnt lntruchipate de
actori care se străduiesc să se efaseze !n
spatele modelelor reale. Filme cum sini
Salvatore Giu!lano al lui Francesco Rosl
sau creaţiile tlrzii ale lui Rossellini au
autentificat valabilitatea unei asemenea ma-
niere.
Dar toate acestea reprezintă doar rezol-
vări laterale. Documentarul adevărat. cel
care a marcat istoria cinematografului prin
at!tea opere excepţionale, de la Dzlga Ver-
tov la Robert Flaherty şi p!nă la Jorls lvens
şi celebra şcoală documentaristă engleză,
acest documentar străbate azi o perioadă
extrem de dificilă, deşi, după cum am văzut.
contextul social-istoric, preferinţele latente
ale publicului nu s!nt cu nimic mai puţin
favorabile astăzi declt !n perioada !n care
marile capodopere ale trecutului au apărut
şi s„au impus.
Mai mult. documentarul actual pare să
se fi resemnat cu statutul de completare,
dorită sau impusă , a filmului artistic. Nici
nu mai poate fi vorba de o existentă cit de
cit independentă a acestei ramuri de creaţie
cinematograficii. Puţinele cinematografe
profilate pe documentare, care funcţionau
ici-colo, au cam dispărut. Producţia, ig-
norat! de marHe companii, supravieţuieşte
mai peste tot numai datorită sprijinului
acordat de anumite organisme publice lo-
cale, naţionale sau Internaţionale sau de
citre stat, ceea ce ln unele ţări are efecte
nu tocmai pozitive asupra iniţiativei crea-
toa1e a documentariştilor.
Cauzele se stiu, soluţiile nu!
Criza actuală a documentarului poate fi
explicată , credem noi, prin accentuarea tot
mai pregnantă a caracterolul de spectacol
al reprezentaţiei cinematografice. Dezvol-
tarea televiziunii care a preluat aproape in
Există
totalitate functiile extraspectacu1are, func-
ţ i ile de mijloc de comunicare de masă
(mass-media) ale cinematografului de altă­
datli, a contribuit in mare măsură la acce-
lerarea acestui proces. Jurnalele de actua-
!iti~ cinematografice (care au avut clndva
perioada lor de glorie) au dispărut aproape
cu desăv!rşlre, iar diferite tipuri de emisiuni
de reportaje şi anchete s-au substituit ln
conştllnta publicului documentarelor cine-
matografice (ca să nu mal vorbim despre
faptul că principalul debuşeu al acestora
din urmă n constituie tot televiziunea). Ca
o reacţie firească, spectacolul cinemato-
grafic şi-a subliniat specificitatea nu numai
ln ce priveşte conţinutul şi forma de ex-
presie, ci şi ln ce priveşte modul de organi-
zare a prezentării sale !n fata spectatorilor.
ln această nouă structuri, documentarul -
cel puţin ln accepţia sa tradiţională - !şi
găseşte tot mal puţin locul.
lnseamnli oare aceasta că un capitol din
istoria cinematografiei se apropie de epu;-
zarea virtualltătilor sale? Greu de rlispuns.
Poate lntr-adevăr, pentru jurnalul cinemato-
grafic de actualităţi nu mai exlstli nici un
viitor. Dar abundenta emisiunilor documen-
tare la televiziune menţine viu gustul pentru
un gen care, dupl cum am văzut. cores-
punde şi unor necesităţi contemporane.
Nu este exclus ca,aşa dupA cum t~leviziu­
nea, devenind cel mai mare difuzor de filme,
a dat, !ntr-o primă etapă, o lovitura grea cine-
matografiei, pentru ca ln etapa următoare
să contribuie indirect sau involuntar la re-
vigorarea creattei cinematografice şi la mai
buna valorificare a tezaurului cinemato-
g1 alic - prin lărgirea considerabilă a pu-
blicului cinefil şi prin readucerea !n actuali-
tate a nenumăratelor filme de valoare -tot
televiziunea să contribuie m!lne la o nouă
tnflorire a documentarului. Şi nu trebuie să
ultim că asistăm azi ln lumea lntreagă la
o fantasticA dezvoltare a creaţiei amatoare,
la o efervescenţă a creativităţii de masă prin
care se exprimă tot mai mult viziunea şi ju-
decăţile nu numai ale unor persoane indi-
viduale ci şi ale unor variate comuniUIV
umane, altădatli dizolvate !n masa specta-
torilor pasivi, a simplilor receptori de artil
cinematografică. Filmul documentar se ma-
nifestă !ncă de acum ca o formă predileclă
de exprimare a acestei creatlvltătl. Răm!ne
doar ca viitorul, poate chiar cel apropiat.
să dea răspuns !ntrebărilor cu privire la ,
destinul documentarului.
H. DONA
ambitia
documentarului
Perpetua tinereţe
Lăudabilă Iniţiativa redeschi-
B
derii cercului de creaţie al
c ineaştilor de la studiou! •A-
lexandru Sahla» şi mai cu
s eamă, deosebit de lmbucu-
1ătoare hotir!rea (Inedită) de
a inaugura această «serie
nouă» cu clteva scurt-metraje lnfăptulte in
perioada studenţiei de elitre cei mai proas-
peţi membri ai colectivului de documenta-
rişti . Trei regizori şi dol operatori, toţi foa11e
tineri, toţi foa11e dornici de afirmare !n c!m-
pul nonfictiunii, s-au lnfăţişat astfel, ln faţa
mai vlrstnicilor şi mult mal experimenta-
ţilo r lor colegi, cu filme «de şcoalli». Ac-
ţiune stimulatoare desigur, dar !n acelaşi
timp neobişnuit de temerară, peliculele
alese nefiind dintre cele destinate absol-
venţei ci «doar» rod al acumulărilor din
primii ani de lnvătAlurl ln l.A.T.C. Patru
din «grupul celor cinci», respectiv Serban
ComAnescu, Moscu Copel, Corneliu Dorin
Gelep şi Ştefan Gladin au căutat să ex-
tragă din Inc! firavele lor filmografii opu-
surile cu caracter documentar: Navetl,tii,
Un cfmp verde ln ploaie, O datl pe an,
Pseudotratat de copl!Ar!e; unul slngur, şi
anume Adrian Slrbu, a preferat să se pre-
zinte cu un film de ficţiune: Invitaţii tre-
buie onorat!.
Nu am face, credem, nici un serviciu ni-
mănui, dacă ne-am apleca asupra lucrarilor
foştilor studenţi cu aceleaşi exigente pe
care ar trebui să le pretindem profesioniş­
tilor lncercatl; turnate adeseori ln condiţii
tehnice precare, secvente lntregl se resimt
nu numai de pe urma unor Inerente fovllefi
pe planul construcţiei Imagistice. Ar fi pro-
babil, iară,1, o greşalA dacli am exagera !n
sens contrar, supralicltlnd calităţi Incipien-
te, nevalidate Inc! de timp, plerz!nd din
vedere că menţionatele scu11-metra)e nu re-
prezlntli declt cele dlntll etape ale unor
traiectorii artistice pe care le dorim cit mai
viguros conturate ln viitor, etape ce le bă­
nuim lnsă tn buni mbură depăşite de pe
acum.
Dincolo de orice posibile plusuti sau mi-
nusuri, de orice rezerve sau efuziuni, am
reţinut aptitudinea relevirll expresive a
planurilor-detaliu, etalată concludent de
Serban Comănescu ln Navetl,til (tr6sătu-
1'ă cu atlt mal preţioasă cu cite vorba desp1e
un film de anul I) . capacitatea lui Adrian
S!rbu de a lansa cu limpezimea demon-
straţiei audio-vizuale o acuză la adresa fai-
'sitătil şi Indiferentismului (lnvltatH trebuie
onoraţi) ori eforturile lui Moscu Copel de
a descope1·1 slmburele de umanitate in
mijlocul unei realltAll nespectaculoase (Un
cîmp verde ln ploaie).
Mal dezinvolţi comparativ cu colegii 101
de la regie, firesc mal deconectaV !n mînui-
rea dlrectl a camerei 1 operatorM S·au reco-
mandat cu scurt-metraje vil, edificatoare
asupra resurselor de care dispun la ora
actuali. Am aflat ca atare in Corneliu Dorin
Gelep, un cineast cu vocaţia autentică a
reportajului. Filmul său O datl pe an, con-
sacrat tlrgulul de la Polovragl, pulsează de
viată şi dinamism; condus de un «cine-
ochi» nepărtinitor, !!nărui realizator se in-
sinuează abil ln miezul «evenimentelor»,
surprlnzlnd cu gravitate şi exactitate pe
pelicula color aspecte dintre cele mai di-
verse ale unei lumi pitoreşti , ameninţată
însă serios de asaltul poluant al kitschuri-
lor de tot soiul. La r!ndul lui, Ştefan Gla-
din dovedeşte ln Pseudotratat dle copilă·
rie, o sensibilitate de factură specială, un
har aparte ln a dezvAlul chipuri de copii
lncărcate de priviri întrebătoare, ce ascund
parcă tn ele toate neliniştile şi !mplinirile
noastre.
Tot cercului de creaţie de la «Sahia·
Film» li datorlim o emoţionantă retrospec-
tivi Mirel llleşlu unde, lntr-o destul de parci-
monioasă autoselectle, am avut prilejul să
revedem clteva din filmele fale de ieri şi
de azi, de la metrajul mediu lnvltAtoarea,
turnat !n urmă cu două decenii şi jumătate,
pini la recentul Curajul marilor •P•tlL
O perpetuă şi orgolioasă tinereţe stră­
bate lmpetuoas operele acestul reprezen-
tant de frunte al documentarului românesc;
fie ca avem de a face cu clocotitorul Trei
atrlglte pe Blatrlta, cu laureatul «Palme
d'Or-ului» cannez, Clntecele Ren8'terU,
sau cu rafinatul ln marea trecere, deslu-
şim aceeaşi neoatolti bucurie a autorului
Intru lnflptulrea ritualurilor Imagistice, a-
ceeaşi pilduitoare cutezanţa ln cucerirea
continua a unor alte «mari spatii» de lumi-
nă şi culoare. Capabil orlclnd de surprize
neaşteptate, Mirel llieşlu ne-a rezervat una
şi de astă dată, lnlAtlş!ndu-ne Noi, la cinci
ani, peliculă mal puţin ştlutli, de un umor
dezlintult, dublat de o Ironie fină şi muşcă­
toare totodată, peilculă carela scurgerea
vremii nu l-a alterat declt Imperceptibil
acuitatea mesajulu i.
Olteea VASILESCU
5

e
Un film al cărui platou de
filmare a fost tntreaga ţ a ră.
inefl1a Filmul care, pe bună drep-
. tate se va numi Spectaco--
tut spectacolelor.
· Firesc, după succesul primu-
lui film Cintarea României
(at1t la public ctt şi &a critici) autorii acestei
a doua serii stnt aceiaşi : Dumitru .D.oRe -
scenariul, Ion Moscu - regia. Ilie -Vaîe"il-
tin şi Otto Urbanski - i maginea. Din nou
deci, o coproductie a studioului «Alexan-
dru Sahia» cu o casă de filme (Casa trei).
Pînă aici totul pare simplu. Precedent
există . Controversa documentar sau artis-
tic? s-a lncheial. Genul pare lncelălenil:
«artistico-documentar». Experienta. sau 1
cum se spune, rodajul s-a făcut. Dar odată
filmările începute, nimic nu mai e atît de
simplu. Înlli, pentru că ştacheta ridicată de
primul film trebuie cel puţin menlloută (în
1979 7 filmul Cintarea României a primit
premiul special al Asociaţiei cineaştilor) .
Apoi, pentru că festivalul naţional con
ce pul ca cel mat amplu cadru de manlfes
tare a talentelor din toate domeniile a în -
t runit, la această a doua ediţie a sa, pe ste
trei milioane de participanţi din întrea ga
---
împotriva necinstei , în general şi în particular
Locul de filmare: satul Gligo-
8
reşli , aflat la o oră şi jumătate
!ea~ i~;:::fu~~i~i :,~ii:::~!
1 debiteze replica, mereu întrerupt, hărţuit
~b~~l~~e,,,'1a~~~c~~ej~~;.:;:
uscată a Arieşului. Aici, po-
trivit scenariului lui Petre SAlcudeanu, a
fost găsită o fată lnecatii. Aparent sinuci-
dere, de fapt o crimă. Cazul este anchetat
de un maior, numit ca in toate scrierile de
acest gen ale lui Petre Sălcudeanu , «Buni-
cul• (Dorei Vişan) şi ajutorul său Panaites-
cu (Gheorghe Negoescu). Paralel cu anche-
ta, o echipă TV (operator Mihai Oroveanu,
sunetist Mihai Pragotă, electrician Marin
lspir) tnregistrează pe peliculă interogato-
riile. Acţiunea filmării : echipa sus menţio­
nată li descoperă pe culmea dealului pe
Tnvăţătorul Apostol Moraru (artistul emerit
Costel Rădulescu de la Teatrul din Sibiu)
care !şi explică prezenţa, de altfel dubioasă ,
la locul crimei: aici era sâ fle omori! şi el
acum 30 de ani, în urma unui conflict cu
sătenii. «Aici, chiar aici?» - n stfrneşte
neîncrezător maiorul. «Da. aici era să mor
şi eu şi de cTnd s-a înecat fata vin mereu ... »
Regizorul Iosif Demian găseşte prea acto-
riceasc.A. rostirea, aşa că, înainte de urmă­
toarea dublă mai repetă o dată, strlclnd
ordinea textului scris, de fapt, trăglndu-1
spre fluxul vorbit pentru că dorinţa lui este
să creeze pentru spectatori senzaţia de
anchetă adevărată, desfăşurată acum sub
ochiul aparatului de filmat. Se filmează cu
aparatul silenţios (echipa de Imagine Iosif
Demian, Constantin Chelba şi mecanicul
de camera Costel Nlca) ln priză directă
(echipa de sunet Vasile Luca şi Jerzy
Drozcsak). Se înregistrează zgomotele lo-
cului - un excavator care scormoneste
matca rtulu i, trecerea trenului peste pod ul
din apropiere, zgomotul maşinii in care•
sosesc anchetatorii etc.
Starea de bază a echipei este înţelegerea
Ea vine dinspre colaboratorii principali -
regizor, operator, regizor-secund (Viky Co n-
stantin Moţiu}, pictorul de costume (Li-
dia Luludis), directorul de producţie (Va-
sile Ganea), secretara de platou (Grigo-
11\a Rogobete) ş1 se transmite ec hî pe1 de
actori. lnţelegerea se face simţită mai ales
în condiţii grele, iar aceste conditii grele
se arată in a doua zi de filmare. Este o fil-
mare complicată cu Dorei Vişan , Gheorghe
Negoescu şi Anton Aftenie - neprofe-
sionist, descoperit de Dan Pita şi Iosif
Demian la Un august in fliciri. Aici el
este interpretul lui Crăciun, piesă impor-
tantă tn dosarul acestei crime. Fost chiabur.
6
t ară. Iar in al treilea rind (şi aici ne oprim.
d eş i realizatorii ar fi putut incă mult con ·
ti nua), pentru că trebu iau găsite modalităt 1 .
fo rmule noi. Dacă vă mai amintiţi , în prim(!
serie, existau mai mulţi arti ş ti profesîoni ş t1 .
care prezentau pe judeţe, o adevărată hartă
a talentelor României. în Spectacolul
spectacolelor nu sini declt doi comenta-
tori-prezentatori: Anda Cilugireanu şi
A mza Pellea, ambii laureaţi ai festivalulu i.
Ne aflam tntr-una din ultimele zile ale
an ului, însoţind echipa de fil mi\rP in ul;:t ho-
ra torul de testări şi omologări la procede e-
le de sudură» de la Griviţa Roşie, devenit
rea personajului. Ca şi el, totul e la trecui
zidurile sînt nişte foste ziduri, scara m.1
duce nicăieri . bălăriile lnghit spaţiul din jui
În acest spaţiu tocmai pătrund maiorul s1
Panaitescu în căutarea lui Crăciun. lntre
timp Aftenie a dai un «recital» (de fapl .
a fost o repetiţie) cu un potpuri - voce şi
tacimuri - căci el a fost ospătar . Bucata
cheie: «Silvica, Silvica eşti dragostea
mea ... » este întreruptă brutal de regizor.
fost soldat, fost puşcăriaş , Crăciun isi cu întrebarea: «Oe ce minte Urdăreanu ?».
bi ntuie ruina de casă şi încearcă să fac ă Omul amuţeşte o secundă, apoi începe să
faţă interogatoriului. lmbrăcal ţărăneşte dai
zdrenţăros , cu o sabie - mai exact o teacă de Oemian. Clnd ln sflrşit se filmează ,
in care se află o jumătate de sabie -lncinsâ Aftenie este stors ca o lămfie şi gemetele
peste şold, cu o pălărie pleoştită pe cap cu care începe cadrul sună foarte convingă­
şi mănuşi peticite savant, personajul cr e- tor. Cadrul este lung şi greu, aşa incit se
ează exact senzaţia care trebuie: de nebu - filmează pe bucăţi, întrerupte de noi repe-
riie. Decorul casei Crăciun imaginat de tiţii colective. Toată lumea este in jurul lu i
tinărul Iulian Renţea , încă student la sceno- Aftenie, toţi ii stirnesc, ii încurcă , ii
grafie (singurul decor construit pentru film , d escurcă, ii incită . «Da" ce fac cu textul ? -
celelalte găsite şi adaptate poartă semn ă ­ se nelinisteşte omul - eu am învăţat un
tura lui Ştefan Antonescu) vine în prelungi- te xt, şi acum ... » Oemian, Chelba şi Vi sa n
O ancheti în care fiecare martor
este wi posibil vinovat
· (J)orel Vişan şi Costel Ridulescu
9' în O lacrimă dejatil)
pentru o zi platou de filmare. Deşi echipa
filmase plnă atunci tn multe uzine şi centre
industriale din ţară, Intreprinderea de utilaj
chimic Griviţa Roşie era primul loc unde se
filmau nu artiştii amatori, ci inventatorii .
«Avem peste 40 de invenţii şi inovaţii doar
Tn ultimul cincinal. Care aduc peste 120
milioane lei economii anual». De -0 parte
şi de alta a travellingu-lui, in dialog cu
Amza Pellea (dialog din care nu lipseau
replicile de haz) se aflau cinci interlocutori
in halate de lucru şi cu ecusoanele între-
prinderii «Griro»: inginera pro i ectantă Eli-
sabeta Gheorghiu, muncitorul inovator
Dumitru Girleanu, Ilie Bologa, sec retarul
comitetului de partid al Intreprinderii, in-
ginerul Iulian Anghel, tehnicianul Gheor-
ghe Fit şi Eugen Ganea. directorul tehnic.
Am lăsat viitorilor spectatori bucuria de
a auzi la premieră lntreg dialogul ce s-a
filmat in acea zi şi în locul lui am preferat
să-i dăm cuvlnlul lui Amza Pellea (care va
apare în film in ipostaze diferite, nelipsind
desigur şi aceea de Nea Mărin).
«Mi bucur ci apar in acest film in
dubli calitate: comentator-prezentator
,1 laureat al pri mei edittl. A• putea ai vi
vorbesc şi despre bucuria mea ci pot
lua contad cu cei care contribuie nemij-
locit la dezvoltarea tehnico-materială a
patriei, cei care-i asiguri inilţarea spre
noi trepte de progres. Şi cred ci e bine
si aritim cum aceasti dezvoltare cu-
prinde laolafti cintec, dans, munci,
inventivitate, gînd, faptA. Consider im-
portant ci filmul încearci ai demon-
streze - •i sper ai •i reu,easci - ci la
noi in tarâ se munce,te cintlnd, şi se
cintll muncind. Mi se pare Important
acest lucru, ca simbol al fiuriril unei so-
cietlltl noi, care se construle•te după
princioiile unei grandinase sfrnfonii».
Roxana PANA
ii răspund într-un glas: «Lasă textul !».
Vişan continuă : «Te ajut eu la text, Iii pun
î ntrebări şi răspunzi pur şi simplu la între-
bările mele». «Silvica, Silvica ... - asta o joci
cu spatele spre Panaitescu. Nu te intere-
sează . E prea mic ...» - continuă Demian ş i
Vişan preia ideea din zbor. «Tovarăşe maior,
v e deţi că vă ştiu şi gradu', şi p-al dumitale îl
stiu» - ii spui lui Panaitescu-deci stii că e
mic ... » «Gata! O facem?» întreabă Chelba.
Demian vine lingă aparat. Cei trei rămin la
locurile lor, concentraţi. Dorei Vişan . atent
la firul lavalierei care asigură înregistrarea
întregului dialog, aruncă o privire «de in-
specţie» în jur. «Atentie la maşină! E cu
roţile tntoarse!• - anunţă el şi Chelba ii
linişteşte : «Nu-i nimic, nu se vede maşina».
«Totul e minciună la filmul ăsta» - con-
chide Dorei Vişan , şi Demian intră incon-
ştient de calambur cu clasica întrebare
regizorală : «Se poate?» I se răspunde: «Se
poate!». Dar nu se poate. Nu se poate
pentru că aparatul sucombă lntr-o pană
de acumulator.
La capătul zilei de filmare, Iosif Demian
ţine neapărat să vorbească despre oamenii
care poate că nu s-au văzut dar sint foarte
importanti în echipcl. De pildă, machieuza.
O cheamă Sorana Popovici, este asistentă
de şase ani, debutează cu O lacrimă de
fatl, este foarte doritoare sA machieze
numai că nu prea are ce, pentru că filmul
cere un machiaj foarte sumar. Apoi este
costumiera, Nuli Crăciun . Pe Nuli Crăciun
am văzut-o. După douăsprezece ore de
filmare făcea cura! ln cinemobllul-garde-
robă. Apoi sini şoferii de pe microbuze,
de pe ARO, de pe autobuz şi toţi sini foarte
importanţi , dar trebuie să ne oprim. Echipa
are vreo douăzeci de oameni, nu-i putem
cita pe toţi. Atunci cel puţin actorii, care
nu erau la această filmare. De pildă , Luiza
Orosz, care joacă fără onorariu pentru că
i-a plăcut rolul şi echipa; Gheorghe Bosun,
care s-a î mbrăcat în costumul personajului
şi s-a mutat în casa acestuia, să se acomo-
deze; Horia Baciu - în viaţă mecanic de
aparate la IATC, un fel de istorie vie a
institutulu i; Dragoş PTslaru, actor din Piatra
Neamţ , proaspăt angajat la Teatrul Mic şi
debutant în fi lm; Daniel Dumitrescu, stu-
dent la Politehnică şi membru al formaţiei
«Song»: Maria Necşe , campioană de te-
nis ... «Este o echioă foarte bună - încheie
Demian - asta aş dori să se ş tie'& .
O lacrimă de fată are într-adevăr o
echipă foarte bună . Şi asta e un mare noroc
pentru film . E un film greu, cu mulţi neprofe-
sionişti sau începători. nu dintr-un capriciu
ci din nevoia de autentic a filmului. Se fil-
mează cu o intenţie v i zibilă şi cu un efort
la fel de înnoire a mijloacelor de expresie.
Da, aparatul «minte», «fură» , încadreaz ă
neaşteptat , surprinde şi cuprinde altceva
decit se aşteaptă actorii. Vorba lui Dorei
Vişan (<fotul e minc i ună» , dar minci una
asta, (<mi nciuna artei» Jeste bine gîndită ş 1
bi ne aşezată în slujba adevărului viitorulu i
film.
Eva SiRBU
 - - - - ~-- --
Bucureşti - Pasajul Univer-
sităţii -ora 11. O zi obişnuită
de lncepu1 de iarnă. Dar o
zi.. nu tocmai obişnuită pen-
tru cei ce trec grilblti sau ln-
glndurati pe aici, căci: se fil-
mează. Cu greu reuşesc să
deosebesc cttiva actori, un regizor, un ope-
rator. Sini: Virgil Oglişanu, Horaţiu Mlllă­
iele, Constantin Dicu, Sandu Grozea„ . o
parte din echipa filmului Cintec pentru
fiul meu.
- Ce rol ai ln film?
Alexandru Atanasiu (4 ani şi jumătat e):
A1n un . ro l P!lncipal.
-$Hi place?
- Da! lmi place filmul, o sll fie frumos .
Şi-mi place şi Alfa, e un cline foarte prie-
tenos. E partenerul meu.
- $1 cind te vei tace mare, vrei să
fii actor?
- Păi, nu sini şi acum actor? Atun ci
am sil mii fac ce-o să vreau eu!
in filmul Cintec pentru fiul meu (SCP·
nariul: Mihai Opriş şi Constantin Dicu, după
o idee din romanul «Îngerul negru» de Io n
Ochinciuc), Alexandru Atanasiu este fiu l
unui inginer (Silviu Stănculescu) . El por-
neşte să afle adevărul despre' tatăl său, pe
care n-a avut timp să-l cunoască. Dar, se
ş tie, adevărul despre un om d ispă rut într-o
moarte fulgerătoare nu e uşor de stabilit.
Alexandru li va lnsoti pe reporterul Virg il
Dumitraşcu (Virgil Ogăşanu) la acest drum
urPu, care începe în cadrul unei anchete
t v., dar ii dep ăşeşte cu mult limitele.
Llni•tel Gata? Motorii
Se aud comenzi scurte, fnsotite de o
permanentă rugilminte adresată oamenil o1
să-şi continue drumul, să nu îngreune ze
munca echipei.„ Constantin Dicu, regizo-
rul filmului , cel care ln numărul din decem-
brie al revistei «Cinema» ne-a prezentat fii-
ii cheamll Victor Ionescu şi
8
e marinar. Secund şi apoi
comandant de echipaj pe un
mineralier. E părăsit de solie
chiar ctnd e numit coman-
dant. De aici conflictul; nu
ştiu dacă e bine„zis conflic -
tul. Poate povestea.
Asta ştiam despre ce am să fac clnd am
început filmările. Marinar. Ce frumos, ce
viată minunata îmi lnchipuiam, pe mare,
«aer», vezi lumea, cunoşti oameni, locuri
minunate, te lupţi cu furtunile, pe scurt acea
viată aventuroasa pe care şi-o doreşte cel
ce umblă mai mult cu tramvaiul, agătat de
scara autobuzului, de la serviciu acasă ş i
din clnd ln clnd vlslind ln Cişmigiu. Minera-
lier. Ceva uriaş, 200 metri lungime, 30-35 lă ­
tlme, pescaj cam 15 metri. De la pupa la
prova faci o excursie, cale enormă în care
omul se vede cit o pisică . Şi undeva sus.
puntea de comandă şi acolo un om. Co-
mandantul. Comandantul! Ce cuvin!, ce
.,rezonantă are acest cuvtnt Ce Imagine iţi
trezeşte! Nu ştiam mal nimic despre aceşti
oameni, doar îmi închipuiam, aşa cum fşi
lnchipuie orice om. Pentru mine era ceva
dur, bărbătesc, un om preocupat, un om de
care te apropii greu. Singur cu glndurile
lui. Mi se părea că trebuie să fie oameni
foarte lnalti şi solizi, ceva de legendă.
Cam aşa şi credeam că am să-l <dac»
pe marinarul meu, binelnteles pe fondul
povestirii lui Timotei Ursu. Mă rog, aşa ceva
încercam să sugerez.
Noroc că i-am cunoscut. Am cunoscu1
trei. Pentru că am filmat pe trei mineraliere.
Mult praf, praf de la minereu . zgomot, sar-
r111i dC' pl;1ri ~<" rlin\f', intr~ stuJ 1n1 i ntră la
reparaţii, alergături între dană şi casă s ă-t i
vezi familia, pregătiri pentru noul dru m.
Cam 4-5 zile stau acasă, vorba vine, Intre
d_ouă drumuri care durează 20-21 zile (de-
pinde de rută) . Comandantul. Nimic din
ce-mi închipuiam. Oameni ca şi noi, se
mişcă la fel ca noi, vorbesc ca şi noi. Aşa
mul şi glndurile sale lnainte de debut !şi
concentrează !oala atenţia asupra lui Ale-
xandru, citre are o scenă scurtă cu Horatiu
Mălăiele .
Dicu: Alu, te rog, nu te uita ln aparat'
Da. Dai Aşa e blnel Stop! Băieţi , fiţi atenţi .
da ?I Sandu ?I Binel Hai, hai încă o dublă!
Linişte! Gata? Motori!
Horaţiu Mălăiele: Bătrine 1 ai fost bun!
Alu ... eşti mare! Mai ai puţin şi eşti ca
mine! Eu fmi păstrez mereu simtul umo-
rului! Se şi vede, nu? Îmi place persona-
jul Mituş . E un personaj mai «altfel». Te
atrage, aşa ca într-o cursă. „ Sini multe
nuanţe care-l compun, multe replici pe
care t rebuie să le rosteşti cu grijă, să nu
sune fals. Căci, ce este oare mai pericu-
los deci! un film de actualitate care sună
fals? Importante deci, să găsesc adevărul
personajului pe care-l tac, un personaj pe
care-l descopăr şi eu, pe zi ce trece. Mitu ş
e un personaj aşa-zis lării o evolutie dra-
matică, un personaj care, deşi rămlne ne-
schimbat, cu fiecare replică , ! şi descope ră
identitatea„. Faţă de celelalte personaje pe
care le-am interpretat ln filme.„
- Şi care au creat un personaj Mă ­
lăiele?
- Nu, nu cred că au creat un astfel de
personaj! Nu, sigur nu! Ar fi şi păcat să
existe un astfel de personaj, căci fiecare
rol pe care-l fac, şi ln teatru şi ln film , în-
se amnă ceva„. Un pas, o etapă „ . O clipă
în care mă descopă r eu însumi.
Aici totul oe poate compara
Alexandru Grozea - operatorul echi-
pei. ca re nu-şi pierde nici o cli pă răbdarea,
analizează cu grijă fiecare detaliu, fiecare
umbră, fiecare mişcare .
- Cum merge filmul?
- E greu. ln primul rlnd, pentru· că e un
film de actualitate. Aici totul se poate com-
para cu ce vedem zilnic ln jur şi de aceea
să fie? Aparent da. Nimic din lnsemnele
exterioare pe care mi le lnchipulam. Doar
privirea. Ochii. Şi ochii trădează fondul.
Am stat mult de vorbll cu el. Ceea ce
m-a impresionat este generozitatea lor
spontanii, sufletul deschis, cllldura, inteli-
genta, capacitatea de a descifra omul, In-
ţelepciunea, torta ce le-o dă privirea drept •
în ochii interlocutorului şi mai ales un soi
de mlndrle nedisimulată. Farmecul lor cu-
ceritor.
Scriu toate astea ca un omagiu adus aces-
tor minunaţi oameni despre care ştim aşa
de putin şi care ar merita scenarii pe măsura
a devărului lor, şi a vieţii lor neînchipuit de
grea.
Oricum muJtumesc comandanţilor Frei-
lag, Nicolae şi Drilguj, pentru ospitalitatea
lor marlnArească şi pentru faptul că ne-au
lă sat cu generozitate să le cunoaştem cit
de ctt sufletul.
Ştefan IORDACHE
trebuie să fie adevărat şi foarte frumos.
A doua dificultate se numeşte Alexandru,
fa ptul că se lucrează cu un copil. ln gene-
r.1! caut să-l «surprind». pen tru a nu-i
di struge farmecul, candoarea. Fac un fel
oe «cine~v,rite», şi cred că va fi bine.
Alu: - Mai facem două duble şi gata?
Dicu: - Nu. Facem plna iese bine!
Alu: - Şi dacă azi lese bine, mline ce
mai facem?
Dicu: - Muncim. Şi azi, şi mline .. .
Alu: - Da! Ştiu . Dar poimline?. „
Un personaj-ancheta
Virgil Ogăfanu - personaju l principal
al filmului, reporterul Virgil Dumit raşcu -
e un minunat coleg de echipă,
«...Personajul reporterului Dumitraşcu
mi-a plăcut de la lnceput. Poate şi pentru
că mi s-a pilru1 că a fost creat pentru mine,
că este gîndit pentru structura mea inte-
rioară, că mă poate reprezenta. lncă de cînd
am citit scenariul am avut senzaţia că -l
cun osc de mult, că-mi aparţine . Prin me
seria sa, personajul acesta trebuie să re-
prezinte o nevoie permanentă a oamenilo r:
aceea de a investiga viata. De a-i pune ce le
Am devenit superstitlos cu
rbpunsurile la întrebarea
«Ce proiecte aveţi?» Nicio-
dată nu mi s-au lmplinit aş a
cum le-am mărturisit la în-
ceputurile anilor. Dacă vă
amintiţi, nu am spus nimănu i
că n-o să fa, niciun film în '79. Şi totuş i„ .
Acum treburile par să stea mai bine
Am intrat ln producţie cu un serial Tv -
Lumini fi umbre - scenariul de Titus
Popovicl (o parte din episoade scrise în
colaborare cu Francisc Munteanu). Voi
lucra regia, de asemenea, Tn colaborare
cu Mihai Constantinescu. Echipa va fi
mixtă, şi de la televiziune, şi din Buftea,
iar niodali!Alilf de lucru prevăd pentru pri-
ma oară la noi, combinarea înregistrărilor
M.G.S. (procedeu specific televiziunii) cu
filmările obişnuite. ln final, copiile vor li
toate magnetice. Sper că vom reuşi o
utilă experienţă şi neapărat un serial bun .
Scenariul ne asigură toate conditlile pen -
tru aceasta. Vom urmări destinul unor
oameni, mai bine-zis al unor familii, în
anii din preajma lui 23 August 1944, ajun -
gind p f nă în zilele noastre. Ca de obicei,
autorii scenariului s-au adaptat perfect la
structura specifică a filmelor pe care le
a bordează (Titus Popovici scrie pentru pri-
ma oară serial TV), construind cu rigoare
şi fantezie un tablou de viaţă impresionant,
încărcat de idei, s u sţi nut de personaje
extrem de bine conturate.
Printre proiecte am şi un scenariu al lui
Mircea Radu lacoban , seria a 11-a a com e-
diei fotbalistice, Toate pentru fotbal (pe
care chiar nu ştiu cum de s-a reuşit să nu-l
filmez), şi un scenariu scris de mine, in-
tunericul alb care a fost discutat de cu -
rin d, favorabil, de către oamenii care mc'i
interesează . în cadrul comisiei profes io-
nale a Asociaţiei cineaştilor. ln acest sce-
nariu, tratat într-un registru tragi-comi c,
dezbat problema fanatismul ui religios, prac-
-- ~ - - - -- - - - - ·-,
mai mari lntrebări, dar şi pe cele mai mici.
De a le căuta răspunsul. De a descoperi
lucruri frumoase, dar şi de a lupta cont ra
meschinului, contra minciunii... Dar să
ş tiţi, ci în acest personaj nu există nici o
um bră de didacticism, nu exista nimic for-
ţat. lmi aminteşte de Mlroiu din «Steaua
lără nume», pentru acest permanent uman
pe care-l simbollzeazil, pentru această per-
manentă nevoie de investlgatie. E ceva foar-
te actual, dar şi foarte poetic ... Acum 10-15
ani spuneam că nu-mi place filmul, cil nu
mă interesează. Poate şi de aceea am făcut
atn de puţine filme. Contactul meu cu cine-
matografia a fost oarecum «lnttmplăto rn
ş1, cred eu, neconvingător. Acum am mai
cr escut ... Facem mai mul t e filme, şi noi,
ca actori, ne maturizilm prin ele, înviljăm,
ne putem controla şi ne putem verifica posi-
bilităţile.
Aş vrea ca personajul pe care-l inter-
pretez ln Cintec pentru fiul meu să fie
un «personaj-anchetă». Un personaj ca-
pabil sil înceapă un dialog actual, deschis,
cu publicul. „
Oana POPEIA
Precizare: ta rubrica «Panoramic roma-
nesc» din nr. 12/1979, articol ul «Labirintu l»
apartine colaboratoru lui nostru Ioan Lazar.
tical de unii sectant!, pentru care credinţa
înseamna obligatoriu şi nevoia de a o im-
pune altora. Acţiunea filmului s-ar petrece
într-un context anacronic acestul fenomen ,
o ambianţă vitală şi tonicii a unui orăşel în
plinii dezvoltare, atmosferă caracteristică
timpului nostru. Credeam că am să-l pot
realiza lnalntea serialului de televiziune„.
Aşadar, vechi recidivist ln ale declaratii-
lor de proiecte, v-am mărturisit lncă o data
cîteva. lmi rămlne doar sil sper că nu voi
începe rilspunsul de la lnceputul anului
viitor cu vorbele cu care am deschis decla-
ratia aceasta. Am de altfel argumente de-
ci sive ln acest sens. Şi un optimism ne-
cli ntit.
Andrei BLAIER

repere şi modele
În cul'ind, Cl'eştel'ea progr&-
Eirerr03 „~. „.„„„ .„•••„••
nită sa lnlesneascil transt o1 -
marea hegelianil ln calitarn,
va doblndl-alura trepidantă a
unei curse contra cronom e·
tru. Se cuvine. de aceea, cu
riscul de a ne repeta •i de a trece drept pi·
sălogi, peste măsură, să lnslstilm asu prn
citorva lntrebilrl şi probleme fundamen tale
ale realizării de filme. Ce n Interesează pe
cineaştii noştri? Cum descifrează ei p1<>-
blematlca Istoriei, trecute şi prezente? Am
începe prin a reaminti că - oricn de fasci-
nante ar fi ecranizările - cineaştii nu pot
evita confruntarH «originali» cu reali-
tatea, cu fenomenologia ei, dar nu numai
ln Ipostazele senine, trandafirii şi triumfa-
liste, ci şi în acelea mai aspre, mal dramati·
ce. Construirea sociallamulul şi lansarea
sondelor ln viitor, Intru «plpillrea» premi-
selor comunismulu i, nu sunt numere de
serbare şcolarli, cu recitări de poezele, ta-
blouri vivante şi coruri reunite, ci compo rtă
- şi sub unghiul artei filmului - o anali7i"I
g ravă, lucidă, şi o interpretare responsab i lă
a faptelor şi a mişcărilor de Idei, caracteris-
tice epocii, mal precis decenii lor de ges .
!lune comunistă a puterii, ca şi deceniu lui
care se deschide, ln acest frămlntat sf11"ş 1I
de secol. Asemenea fapte şi Idei, evident,
nu sunt toate de aceeaşi valoare şi intensi-
tate, după cum •i ln viaţa economicii şi
soclalil, partidul acordă priorltăll unor o-
biective şi unor procese constructive, fa ţll
de altele, ln cele mai variate domenii de
activitate umanii. Oe aici, necesitatea, pen-
tru cineaşti, a unei Hlecţli, lntli de teme -
enunţate conceptual lntr-un plan, dar ex-
trase şi ca rezultante din opera finită .....,
apoi de subiecte şi acţiuni filmice concrete,
căptuşite cu glndurl devenite pasiuni. lncă
o dată , atenţie la termeni şi la semniflcalla
lor: tema este problema fundamentală.
centrală, lnslişl Ideologia filmului, ln timp
ce subiectul corespunde povestirii, ln d&-
taliu, care «lmbracă» sau dă trup viu, carne,
oase şi slnge - temei, mereu p rezentă ca
prem isă şi mai ales ca finalitate. Schematic,
Tema este Subiectul plus Mesajul, tllcul
(T=S+M). Intre temă şi subiect pot să se
păstreze , practic, raporturi variabile din
perspectiva anvergurii: de echivalentă sau
de inegalitate, ln favoarea clnd a unul fac-
tor, clnd ln a celuilalt. De exemplu, ln
Puterea fi Adevlrul, subiectul şi tema
s- au «echlparal», după opinia mea, astfel
cii tema nu a putut să «crească» prea mult
dincolo de un subiect, el lnsuşl «dilatat».
«supradimensionai»; ln Reconstituirea ,
subiectule aproape anodin, dar tema apa 10
s i mţitor ampllflcatll, Ideologic şi pslho.
social, ceea ce indică o mal eficace angaja1e
a mijloacelor de expresie specifice, film ice:
ln sflrşlt, ln Intre oglinzi paralele, subiec·
tul rămlne suveran, neperm iţlnd desprin-
derea clar decupată a unei teme (s-ar pu-
tea, la rigoare, susţine că filmul acesta e
lipsit de Ideologie). Aşa sfind lucrurile, se
înţelege u şor cum nu pot fi dictate retete si
formuie preconcepute, lndeosebi dacă a-
cordăm - şi acordăm - drept de cetate
celor trei tipuri de filme. Dreptul de cetate,
lnsă, nu exclude dreptul de a prefera, de a
opta. Uneori, tema importantă statorniceş­
te lnsisi importanta filmului (cil ln Puteru
•I Adevirul, şi ln Clipa), dar pare să lase,
cel puţin ln cazurile citate, un spaţiu m ~i
lngust de manifestare a creatlvitilţii regiz o-
rului. Cu alte cuvinte, a lnsălla secve n ţe
care sar din pisc ln pisc, ca elanul din do
senele lui Jean Effel, a pune cap la cnp
episoade de egalii energie semnificati vA.
lnseamnil ln fond a decreta triumful el&-
mentulul didactic, explicativ sau ilustrativ,
ln defavoarea valorilor de expresivitate ci-
nematografici!, de artă a filmului (care e,
şi ea, un proces dialectic).
Dacă temele mărunte, minore, periferice,
cu foarte mare greutate pot conduce la
filme importante, - subiectele pot fi, 111
schimb, şi «oarecare». De la subiecte ba-
nale, «de toate zilele», este posibil să se
ajungi la teme de amploare, «unlversalcn
chiar; exemplul filmelor lui De Slca-Zavat-
tlnl, Hotl de biciclete şi Umberto D, c
mereu grilltor. lntlmplătorul furt al unei
biete biciclete reuşeşte ai1 simbolizeze mo-
tivul solitudinii fi al alienării individului, ia1
din cenuş ia ex i stentă a unui pensionar se
degajă cu putere ideea declinu lui &fa-zisei
«onorabilităţi burgheze». Aşadar, ln ambele
cazuri, teme «mari» din subiecte •mici».
Este una din căile posibile, o perfo rman tă
Ideologico-esteticii pentru obţinerea căre ia,
cineaştii trebuie să accepte ş i eventual
să-şi lnsuşească «metoda» zavattl nian ă a
«filării», a •urmăririi» - pînă ln Int imitatea
glndurilor şi sentimentelor sale dominante
- a omului, a «eroului» JntllnH ocezi onal
pe stradă.
8
teoria filmului
Cind criticul se
Iertaţi-l pe c1111c dacii-şi comunică mo-
destele observaţi i de viaţă. Acum clteva zile,
am Intrat ln farmacia din plata Rosetti; lingă
casă, ca un Ic ln coada de clienţi, o feme ia
de vreo 50 de ani, care li lăsa pe toţi să i-o
la lnalnte, stiltea acolo - ml-a spus mai
ttrziu casiera - de peste un sfert de o r ă;
uitase ce medicament venise al cumpere.
aştepta acolo să-şi aducă aminte. O temă
de film? lncă nu. Un subiect? Un lnceput
de subiect, care - pentru a se dezvolta
lntr-o naraţiune filmică bogată ln sensuri -
presupune urmărirea , lnaoţlrea acestei l e·
mel mal departe, pinii la ea acasli, plnă la
locul ei de muncă , presupune apoi alege-
rea momentelor celor mal grilitoare ale
existentei sale şi montarea lor semnifica-
tivă şi expresivă. lntr-o altil zi, lntr-o dum i
nlcă seara, ln faţa supermagazinului «Un i-
rea», pe una din cele doui «insule» reze r-
vate pietonilor, zăceau singuratice, aban-
donate, o canlstn1 galbenă şi un paner aco-
perit cu un şervet: nu, nu erau abandonate.
ln curlnd au fost luate şi cărate pe trotuarul
de vis-a-vis de un bărbat scund şi vioi,
Intre două vlrste, care mal trecuse fi alte
«bagaje» dincolo de torentul de maşino şi
pe care li mal aşteptau , tot solitare, 11 ci
valize, pe trotuarul cu supermagaz inul.
Omul, lipsit de ajutor, !şi transporta cum
putea, rlnd pe rind, calabalicul, de pe un
trotuar pe altul, respectlnd haltele de pe
«insule», cu mişcă ri precipitate, grăbi t ,
terorizat de trecerea timpului şi lndeosebl
a autovehiculelor, lntr-o schemă de gesturi
prezenţe româneşti
Să rememorăm prezentele filmul ui
l'omânesc ln lume ln cursul anului 1979:
• 180 de c reaţii de lung şi scurt-m&-
traj s-au aflat lnscrlse ln programul un or
festivaluri şi concursuri Internaţion a le
organizate ln 29 de ţilrl, lată clteva
distincţii: lnalnte de tlcere - prem iul
pentru imagine oferit de societatea fot <>-
grafică din oraşul Guipuzcoa; Vlad T e-
pe' - certificat de merit la Festlvalul rle
la Slttes - Spania; Alarml ln Deltă -
diplomil de onoare la Festivalul filmu lui
pentru copii de la Gottwaldow - C&-
hoslovacla, la scurt-metraje: Avem n&-
vole de Iubire - premiul special al
juriul ui la Festivalul filmu lui balcanic
de la Salonic; Materialele plaatlce
a:mate - premiul special al Juriului la
Festivalul filmului ştiinţific ş i tehnic de
la Budapesta; Fereastra - premiul Mi-
nisterului Educaţiei la Festivalul filmu-
lui de la Moscova; Dlmineata cuvlnt&-
lor - diplomă de onoare la Festivalul
de la Leipzig ş i un ultim premiu: la
concursul organizat la Tokyo ln luna
decembrie 1979 de ziarul Japonez «Yo-
miuri Shlmbun», la care au prezentat
lucrări un număr de 9 846 de caricatu-
riş ti din 34 de ţări, Premiul I şi Medalia
de aur la categoria lucrărilor cu subiec-
te la libera alegere, a fost obţinut de
cineastul Octavian Covaci, operator de
Imagine la Studioul Cinematografic al
Armatei.
• in 1979 - peste 200 de «galet>.
«zile» sau «slptlmfnl», retrospecl ive
ale filmului românesc; allturl de mani-
festările din tlrlle socialiste. S-au rem ar-
cat lndeosebi prezenţele din: Egipt.
află-n treabă
şi de deplasă ri ce amintea parabola cu lun-
traşul nevoit să treacl peste apă ş i capra,
şi lupul, şi varza. Situaţia era, desigur, Ilară.
comică, tocmai prin seriozitatea şi urgenţa
manevrelor duse cu responsabilitate la bun
sfl rşlt. Temă? Nu. Subiect? Punct de pl&-
care, eventual, pentru o comedie cinemato-
grafică . Bineln\eles, că aceeaşi condiţie de
a afla, dacă nu totul, milcar elementele cele
mai pregnante ln legătură cu posibilul nos-
tru erou. După ce, pe de altă parte, au fo ~ t
în lăturate treptat «echivocurile», «ambigui-
tăţile» : ce este acest om, un «afacerist».
un «bişniţar», sau un muncitor care se ln-
toarce de la \arli, de la pări nti , «aprovizio-
nat» pentru revelion, să zicem? După cum,
femeia din farmacie ar fi putut fi o cerş&­
toare, o prietenă a casieriţei sau o mamă
care-şi aşteaptă flul care tocmai lnmlnează
bonul farmacistei de serviciu. Iar dacă din
«singularitatea» unor asemenea posibile
•dramatls personae» am Izbuti şi dete1-
mlnăm o anumită «generalitate", un în·
ţeles «universal» - l ată că am făcut să
apari şi tema. Baliverne de reminiscenţ ă
neorealistă! - parei-I aud cum exclamă
cinea,til la unison - spune-ne, deşte p­
tule, care sunt «temele» filmelor tale cu
femela uitucă şi cu \afandachele grăbit ?
Ei, nu - le răspund - nu ştiu . Le veţi al ia
şi le veţi enunţa chiar voi, lntllnlnd, obse• ·
vlnd şi studiind asemenea «personaje» (ş i
atltea altele). Ori vreţi, şi n-ar fi prima oară,
filme (scenarii) de-a gata, «posmagi mu-
ieti»?
peste hotare
Maroc, Angola, Liban, Siria, Sri Lan ka,
Indonezia, Peru, Brazilia, Columb ia.
Mexic, Venezuela, Argentina, Cos t•
Rica, Ecuador, Uruguay, Franţa.
• 500 de lung şi scurt-metraje au fost
exportate ln 75 de lări de pe toate eonii·
nentele. Pe llngă ţările ln care filmul
romanesc a devenit demult o prezen tă
familiari, ln 1979 s-a păt r uns, pe ca le
comerclalil, ln noi specii geografice:
Japonia, S.U.A „ Pakistan, Nigeria, Noua
Zeelandă, Cipru. Mal mult. Au fost
perfectate contracte pentru difuzarea de
creaţii cinematografice r omâneşti ln
1980 ln ţări din Africa şi America La-
ti nă, cu precădere seriale de desen ani·
mat ce urmează a f i difuzate de relele
de televiziune din zonă) .
• T ol la sflrş l tul anului trecut a avut
loc la Karlovy Vary primul Festival ci·
nematogralic dedicat filmelor de scu rt:
metraj pe o tematică rutieră. După prf' -
selec\le au rămas lnscrlse ln concu1
24 de filme din cele 140, reprezentind
Bulgaria, Cehoslovacia, Cuba, R.D .G ..
Polonia, România, Ungaria, U.R.S.S.
Premiul special al Juriului a revenit fil-
mului-reportaj, re\inlnd chiar din rela-
tarea unui supravieţuitor consecinţele
tragice ale unul accident, S-a Intim·
plat într-o duminici realizat de St u-
d ioul «Al. Sahia» ln colaborare cu Direc-
ţia circulaţie din Inspectoratul General
al miliţiei. li felicităm pe autori: scenariul
şi regla Gheorghe Horvath, consultant
Cpt. Ion Şerbănescu , imaginea Romeo
Chiriac.
Coralia POPESCU
Acum mal bine de zece ani, lntr-o după
a miază de primăvară, scenaristul nostru
nr. 1, Titus Popovicl - situat la ora aceea
intre fin isarea lui Mihai Viteazul şi inl·
tierea autoecran iză rii Atunci i-am con -
damnat pe toti la moute - mi-a povestit
d ouă tcfilme», pe care le purta demult r.u
sine şi, nu ştiu , poate cii le mal poartă şi
a stăzi. Un film «problematic», legat de zorii
socialismului ln Maramureş, şi celălalt co-
mic, o comedie ţărănească. Le repovestesc
pe scurt, cu vorbele mele, lncerclnd să nu
te trădez prea mult esenţa lnceplnd cu cel
«serios». Anii 1946-47 ln Oa ş, tinut cu oa-
meni puternici şi uşor de aprins, dar la fel
de lncăpătlnatl şi relativ lncremenitl ln Imo-
bilismul unor secole de Istorie vitregă , ln
c- onsecintl nu prea deschişi «noululJt. Pu-
lerea populară era la lnceputurile ei, co-
111u nlştli mal putini deci! acum, dar foarte
hot ărt\I să-ş i lndeplinească misiunea lsto-
rlc ă, de clasă. El se afirmau, cu precădere,
prin lnitlatlve şi acţiu n i concrete. Una din
aceste Iniţiative, importante, a fost cam-
pania de eradicare a luesului, ln vederea
c ăreia s-au format complexe echipe sani-
tare. Dar neosalvarsanul, medicamentul-
princi pe de atunci, era roşu la culoare ş i
o.1menH dintr-un sat de munte s-au sperie:1t
ca li se fac «lnjectll cu comunism» şi au
fugit ln pădure, lilslnd casele pustii, iar
copiii se ascundeau ln spatele copacilor ,
de unde iscodeau temători. Numai gestul
aproape eroic al unul doctor, care a stră­
bătut uliţele satului cu trupul mlncat de
boală al unul copil ln brate, invoclnd pa-
tetic tntelegerea şi încrederea oamenilor
a dus, plnâ ta urmi, la succes, la victoria
ratiunii şi la reuşita campaniei, comuniştii
clştl g l nd o bătălie cu Inerţia, cu mo ştenirea
unul trecut deloc generos. Una dintre cele
multe. Consfinţită pitoresc de «sfatul bă­
trlnllorn, ca şi de plăplnda celulă de partid
localli, cu activitatea Inaugurată de secre·
tarul ei, un cantonier de cale ferată, printr-o
personală formulă sacramentală: «ln nu·
mele tatălu i, al fiului şi al sflntulul duh,
declar deschisă prima şedinţă a partidul ui
comunist.„» lnt!mplări autentice? Invenţie ?
Ce I mportantă are, de lndată ce opera de
art ă adevărată este totdeauna un act al
fa nteziei creatoare, bazată evident pe fluxul
realităţii, al Istoriei, lnalntlnd pe firul aces-
teia ?I
Comedia, acum. lntr-un sat de lingă
Bala Mare, un tiran cu casa «tn vale» s-a
certat, plnă la primirea de palme zdravene.
cu un consătean avlndu-şl casa •ln deal".
Mlnlos tare, şi răzbunător, «Josanuh• s-a
dus glonţ la şura lui proprie, de unde a
scos nici mai mult nici mal puţin deci! un
tun antitanc. L-a pus ln poziţ ie de tragere
şi a lansat două sau trei proiectile spre casa
impertinentului său Interlocutor. Tunul fu·
sese lăsat de nemţi , ln retragere, Iar omul
nostru, gospodar din fire, l-a ascuns tn
şuri!, sub fin: cine ştie clnd avea să-l prindă
bine, să-i folosească? Şi uite di i-a folosit.
Efectele sunt lesne de sesizat. Alarmă pe
tot traseul pinii la Bala Mare, Intervenţie
cu trupe de securitate şi tot dichisul. La
proces, belicosul artilerist amator, a fost
pe trei sferturi achitat pentru cil .•. legea nu
prevedea, pe lista armelor ce se cereau
predate ln mod obligatoriu, tunuri anti-
tanc. ln final - cu un engelsian simt al
umorului şi al Ironiei - instanta a asimilat
drăceasca unealtă balistică la armele «al·
be» şi pedeapsa a fost dată ca şi cum omul
din jos ar fi aruncat un briceag ln geamul
celui din sus, de la o deplrtare de o Jumă­
tate de kilometru. Subiecte de filme? Ab-
solut. Teme? ŞI teme, dacă autorul ş i -ar
organiza estetic scenariile ln funcţie de
valori specific cinematografice, nu numai
didactic-moralist.
Dar acum zece ani, autorul ml-a spus c;1
nu le-a venit lncă momentul (de fapt, ar li
fost mai bine să le fi trecut: realizate în
anii ·50 sau chiar ·eo, asemenea filme ar fi
«urnit» altfel, decisiv, «carul» clnematogra·
flei autohtone, lntr-o dlrec\le mal fecundă).
Astăzi , după ce au apărut şi după ce am
gustat isprAvile super-comisarilor Miclo-
van şi Moldovan (seria Cu milnlle curate),
cred că şi cele două povestiri filmice invo-
cate au devenit actuale, deşi aparent vor·
besc de o perioadă I storică l nchelată. Cred
cli, tnalnte de orice, actualitatea lor acută
rezidă ln noua mentalitate cinematogra·
lici, pe care realllarea lor ar avea darul
s-o ateste, s-o mărturisească. Nu crezi,
Titus Popovlci, că a venit, pentru filmul
românesc, momentul unor astfel de nara·
ţi unl? Sau am vorbit, aici, doar aşa, ca s;;
mă aflu-n treabă? Răspunde-mi, Titus Po-
povlci, şi Iartă- mă că nu \l-am cerut au tq
rlza\ia pentru dezvăluirea excelentelor tale
idei cinematografice.
Florian POTRA
 - Vladimir Giitan, pentru
B I
_J
ci taci parte din acei ac-
tori sllenţlofi, modefti, h-
nlftitl, care nu tac zarvă
in Jurul muncii lor, nimeni
nu prea
Oricum, ei au trecut
ştie cum au trecut
zece ani de cind ai debutat
şi-ti propun
dem impreunl cum. Practic, ce au în-
semnat ei in cariera dumitale.
să
- i11 p111nul 1111d, un debut important
pentru mine, tn Reconstituirea, conti-
nuare bună cu rolul principal din Cildura,
apoi Afteptarea, Puterea fi Adevirul,
Întoarcerea lui Magellan, Accident, Pe
aici nu se trece, Din nou impreuni, etc.,
plnă la 25 - atttea roluri am jucat ln aceşti
zece ani. Mult, puţin, oricum se poate trage
o linie, se pot socoti plusurile şi minusu-
rile , deci se vede bine şi ce-fi reproşezi şi ce
n-ai mai face, şi ce poti face mai departe.
-Ca al ftli ce ai de ticut mal departe,
trebuie si ftii ce n-ai mai face, nu?
Aşa ci, si Începem cu repro,urile ...
- Ele sint multe, dar cel mai grav este
acela de a fi jucat tn prea multe filme care
mi-au creat un sentiment de jenă fată de
spectator. Sigur, oricine ar putea să mă
întrebe: de ce ai acceptat? Şi tntr-o situaţie
normală, ar fi chiar o întrebare normală .
Dar situaţia noastră nu este normală. Noi
lucrăm lntr-o cinematografie aflată im ă
şi in mod inexplicabil tntr~ perpetuă sta-
re de pionierat. În aceste conditii jucam.
nu in altele. Iar pentru un actor, a refuza s ă
joace este echivalent cu lipsa unui spOrt1v
de performantă de ia antrenament. Ţin la
paralela asta, pentru că mi se pare că există
ceva comun între munca permanentă, care
trebuie să facă din tine, din trupul tău, o
strună care să vibreze perfect în speranta
unei viitoare tntilniri - sportivul cu ,
mare competiţie, actorul cu un mare ro
Cu deosebirea că sportivul are avanta111I
de a o înfrunta cu propriile-I resurse fiz1 Lt'
in timp ce noi, actorii. stntem slujitorii un or
scenarii care nu o dată Iţi aruncă în aer
toate bunele intenţii, tncepînd cu pornirea
de a da tot. Falsitatea dialogurilor, a si-
tuatiilor în care eşti pus, lipsa de logică
a unei dramaturgii , uneori de-a dreptul
ilară, fac din tine, ca actor, un nemulţumit
de sine. Un nemuitumit lucid.
- Totu,i, cu sau firi justificare, cu
sau tlri nemulţumirea asta lucidi, ac·
ceptarea unui rol prost, tot compromis
se cheami, nu crezi?
- Poate compromis e mult spus. Poate
e prea tare cuvlntul, dar n accept Să zicem
că fac - facem, pentru că nu slnt singurul
- compromisuri. Dar le facem in speranţa
şi tn aşteptarea acelei mari Tntîlniri pentru
care trebuie să fii pregitit. Poate acum a111
formulat mai clar„.
- Ce crezi, cre,terea numirului de
filme va in1emna pentru actori şi o
creftere a fanselor de intitnire cu rolud
mai bune, sau numai cu roluri mai multe?
- Cred ln primul rlnd că va trebui să fim
foarte atenti. Numărul mare de filme a1
putea atrage după sine o exigentă mai mic ă.
ln ideea că unde e grămada mai mare se
ascund uşor lucrurile mici. Vreau să sp e1
că nu va fi aşa şi că numărul mare va cre şte
doar exigenta regizorilor consacraţi şi şan­
sele de afirmare ale unor regizori care
aşteaptA de ani de zile si tacă film, unii ..,
şi lnceput -Alexa Visarion, Tudor Mlrlaal
- şi care, pentru cii vin din teatru au, din
punctul nostru de vedere, o mare calttat.:
ştiu sA lucreze cu actorul.
vt.•·
- Vrei al spui el regizorii de fH111 M
ştiu să lucreze cu actorii?
- Probabil iar nu m-am exprimat exact.
Ceea ce vroiam si spun este ci regizorul
de film nu este format la şcoala rlgazul ui,
cume regizorul de teatru, ci la scoala pro-
ducţiei de tip industrial. El se trezeşte pest1•
noapte răspunzînd de un grup de vreo sut ă
de oameni, ocupindu-se de costume, de
mese, de scaune, cai, harnaşamente, pălării ,
nasturi , benzină etc. Sigur, el are sceno-
graf, director de producţie , regizor secund,
dar cum ştie că ochiul stăplnului ingraşă
ogorul, el se ocupă de toţi şi de toate, în
detrimentul muncii de creaţie . Avem multi
regizori preocupati de lucrul cu actorii,
am avut şi eu norocul să tntllnesc ctţiva,
dar lucrul cu actorul nu este o regulă la
Buftea. De ce, la clasica lntrebare reporteri-
ceasci pusă unui actor: ce iubiţi mai mult,
teatrul sau filmul? - toti răspund: teatrul.
Pentru că teatrul, scena - sctndura, cum
ii spunem noi - ne dă senzatia asta bun ă
de creaţie, de care filmul ne lipseşte nu
o dată . Asta am lnteles-o pinii şi eu, care
am început ca actor de film, şi după ce am
intrat ln teatru, ptnă la lntllnirea cu Tuzen-
bach din «Trei surori», am întimpinat foarte
multă neîncredere şi îndoieli.
- Pentru el veneai din tilm?
- Şi lncă din filmul de actualitate. Ve-
neam cu firescul străzii, cu dezinvoltura
generaţiei mele, cu expresia liniştită plnă
la lipsa de expresie a fetei, şi rostirea albă
a replicilor, cu car~ am creat o modi, spre
inclntarea regizorilor de film şi nemultumi-
rea celor din teatru. Desi regizorul modern
de teatru nu se mai sperie de asemenea
«defecte». Din fericire repertoriul a fost bun .
aşa tncn m-am (<reabili tat» fn ochii colegilor
şi ai oamenilor de specialitate, care soco -
tesc că mi-am depăşit , în fine, condiţia de
actor de film şi am devenit actor de teatru „
Asta nu mă tmpiedicli să mă întorc oricînd
la film cu acelaşi joc, pentru film, ceea le
cred, începe să tină de profesionalizare .
- Probabil •tii ci existl,printre altel e,
şi o crizi de actorL Se suprapun con-
tracte, se rateazi tilmiri, se consumă
de pomani timp, bani •i nervi. Criza
asta se va ascuti firesc o dati cu cre,te 4
rea numărului de filme, asa Încît se
avansează ideea formirii unui grup de
actori de tilm. Ai dori să te afli în acel
grup? Ai pirisi teatrul pentru tilm?
- Nu . imt place foarte mult să fac film ,
dar filmul tine în sufletul meu un ioc de
aventură minunată, aşa, ca un ocol al p ă ­
mtntului într-un iaht cn: mai mic - să 21-
cem - , în timp ce teatrul rămîne, tot meta-
foric vorbind, femeia mea iubită, pe care n-o
pot părăsi pentru o nebunie. E o senzaţie
de proprietate, ca aceea a ţăranului fată de
petecul de pămlnt de llngii casă, pe care -l
sapă cu trudi şi plăcere, pentru că-i hr ă­
neşte. Rlmfn, se vede, un tiran prin psih o-
logie. Teatrul lmi dă un sentiment de sig u-
ranţii, este ogorul meu care mă hrăneşt e
dacA-1 muncesc; aventura filmului mi atra-
ge, mă sperie şi tn acelaşi timp mi se pare
derizorie. Aşa, ca o excursie la Ctmpina
tată de o expediţie pe Amazoane„.
- ŞI daci ar fi ai-ml explici brutal,
tiri metafore fi figuri de stil, nedorinta
de a pirul teatrul pentru tilm?
- Atunci ţi-aş vorbi despre lipsa de pers-
pectivă a actorului de tllm. Despre incerti-
tudinea ln care ne scăldăm fără lncetare.
Teatrul este o casă, o clădire, ai un reperto-
riu, ştii ce joci, ştii ia ce trebuie să te gin-
deşti, Iţi garant ează o ritmicitate pe care,
din picate, filmu l nici măcar nu fi-o poate
Pitoresc
cu toptanul
ln aparentă. hazul, «şarmul »
8
lu i Jean Constantin se re-
varsi din prea plinul pitores-
cului sliu, ln tapt, totul «i se
trage» din masivitatea can-
dorii şi a bunlvointei cu cai e
anunţi descoperirea unor A ·
merici demult bătrlne. Comicul său es1e
lipstt - cel puttn pinii la ora de faţă - de
orice urmii de perfidie şi răutate, person a-
tele sale, adică cele care «li cad ln mină »,
cred sincer tn «frumuseţea» şi «triinicia»,
ca să nu mai vorbim de «utilitatea» micilor
învirteli, maşlnatiuni, minciuni, matrapaz-
licuri, aranjamente. Credinţa vietUieşte pină
la p1oba contrarie cum se spune pină la
pri ma pală de vlnt, pentru că - acesta este
adevărul şi aici se află, cred eu, sursa si m-
patiei pe care o sttrneşte eroul comic al lw
Jean Constantin ~ răul nu s-a prins de el
cu ghearele şi cu dlntit, omul poate oriclnd
promite, dară-mi-te garanta. Ar trebui ca
filmul sii se profesionalizeze, să-şi disci-
plineze sistemul de programare, si renunţe
la improvizaţie, să devină o instituţie pla ni-
ficată, tn stare s6 asigure muncii actoru lui
o minimă certitudine de continuitate. A-
tunci da, s-ar putea pune problema opţiu nii
intre teatru şi film . Dupii părerea mea, p i nă
să se ajungă ln situatta asta, ar mai exista
şi alte soluţii de rezolvare a ceea ce numeai
«criza de actori».
- Ce soluţii?
- De pildă , mă glndesc că există lncă
mulţi actori nefolosiţi ln film - şi nu mă
glndesc numai ia C apitală, ci şi ia teatrele
din provincie. Dar cunosc puţini regizori
care să răscolească teatrele tiirii. Unii nu
cunosc bine nici teatrele Capitalei. Există
apoi, aşa, un fel de căşunare pe un actor
anume, care i se pare regizorului ci este
de nelnlocuit ln ochii spectatorului. Fals.
Toţi slntem de lnlocuit. Am tăcut şi eu cite
trei filme pe an, $i acum fac numai unul.
Dacă n-aş fi avut succesele din teatru,
poate eram tentat să cred că m-am prostit
sau m-am plafonat. Nu cred să fie nici una,
nici alta. Pur ş i simplu, nu mai stnt la modă.
Spectatorul are suflet de copil. La început
se bucură de noi ca de o jucărie noul, şi pe
urmi, normal, se plictiseşte. Dar la plicti-
seala asta, contribuie şi regizorul care, din
comoditate, rn ioc să anticipeze, să caute
în tine valentele libere, preferă să te folo-
se ască ln formula cunoscută şi verificată
la public. Slnt convins că orice actor încer-
cat pe contre-emploi, ar trezi interesul
spectatorilor, dar din păcate asta se lntlm-
plă rar, aşa că , lnţepenim ce întepen1 m
i11 tr-un gen, şi pe urmă, apunem ... Există s1
excepţii fericite. Mircea Diaconu a mai
scăpat din clnd ln clnd şi pe contre-empi o1:
George Mihăiţă, ln Accident; Florin Zamfi-
rescu ln Iarba verde de acasi. Dar şi
prea puţin şi prea puţini.
- Oare chiar aşa, totul ţine numai $i
numai de regizor, nimic •i nimic de
actor?
- Doar dorinţele . Şi, poate, promisiunile
pe care li le faci !ie însuti. De pildă , lmi pro-
mit să ies din tiparul de «bâiat bun» care
traversează filmele cu o linişte de dolce
farniente şi să mă lntorc la genul care m-a
lansat şi consacrat. Culmea! Am debutat
cu un <dinăr furios», apoi am fost «ttnârul
nonconformist» şi pe urmă am alunecat,
pe nesimţite 1 în personaje călduţe, banale,
fără carne, nesărate, plate, false, nefirest1,
trucate, din care n-~m scâpat decft rar. in
cite un rol adevârat. lm1 do1 esc să traver sez
cu putere şi inţelepciune perioada asta de
legătură cu o altă vlrstii - mai am puţin
plnă la 40 de ani şi trebuie să mă glndesc
la noua mea condiţie legată de noua rriea
virstă, nu? Trebuie si încep prin a găsi
puterea să refuz, să spun nu rolurilor care
mă ţin lntr-o falsă şi caraghioasă adolescen-
tă lntlrziată. Trebuie, mai cu seamă, să lnvăt
să discern mai bine, pentru ci tot ce se
iartă graţie tinereţii şi lipsei de experienţă,
la o anumită vlrstă, nu se mai iartă„. De
fapt, dacă mă glndesc bine, mi aflu exact
in situaţia ln care se află şi cinematografia
noastră. Şi unii şi altii trebuie să recunoa ş­
tem că nu mai slntem nişte tineri zburdalnici,
că nepriceperea şi lipsa de experientă sini
undeva, departe, ln urmii şi că tinereţea
nu mai e pentru noi un argument pe post de
scuză. Slntem maturi şi trebuie să ne com-
portăm ca atare.
Eva SIRBU
s-o apuce pe drumul cel bun. l?.ubrezenta
micilor afaceri, pe care le pune la cakt ori
le acceptă, sttrneşte rlsul prin intermediul
duioşiei şi lntreaga agitaţie pe care o de-
clanşează ln jur, pe care o lntreţine cu slrg,
bogata alergăturii, e menită să-l salveze de
condiţia păgubosului, al cărui pericol n pin-
deşte tot timpul. Nu are inimă si taie ln
carne vie, «oameni slntem, nu?» şi iatâ-1 de
curlnd ln Omul care ne trebuie, filmul lui
Manole Marcus, lmpiclnd şi capra şi varza:
cum nu se Iacii să-l nedreptăţească «chiar
de toi» pe pro,esorul de matematici, nelă­
sîndu-i cel mal bun elev - şi deopotrivă
bun fotbalist - să participe la Olimpiadă,
găseşte soluţia fericită : din sala de concurs
în maşina Salvării, şi de aici, băiatul dis-
putat este catapultat direct pe terenul de
sport. lată o operaţie ln «stil Jean Constan-
ti n», o combinaţie pe care, desigur, omul o
crede de anvergura actelor unui Ostap
Bender şi pentru reuşita cireia nici nu eta-
lează mlndria, preferlnd să se hrănească
discret. din ea. Această naivitate a închipui-
rii. a Imaginii despre sine, atunci ctnd este
bine pus4 în ecuaţie şi de către regizor, de-
vine purtltoarea unui comic suculent. la
urma urmei, ce altceva fac toti «candizii»
lumii, dectt să triiiască cu zlmbetul pe buze,
în contul celorlalti, experiente care, uneori,
pot fi costisitoare?
Magda MIHAILESCU
9

„Profesiune: filmul", dar
Ecaterina Oproiu: Demult, dar nu foa rte
demult, reviata «Cinema• a publicat un fel
de culegere de articole pe douii pagini de-
dicate unul •Dicţionar al actorului de
film». Cartea aceasta serial de un tl năr
coleg avea, firi lndolală, multe lacune şi
o serie de lnexactitltl. Ardoarea ş i verva
cu care ne-am azvTrllt atunci asupra acestei
lucrlrl care, repet, departe de a li satisfii-
cătoare reprezenta totuşi o bază de dis-
c u ţi e, ml-au lisat de-a lungul timpului un
gust amar ,1 trebu ie ai mlrturisesc ci nu
de puţine ori am căutat cu luminarea un
pretext pentru a miirturisl regretul ş i re-
muşcarea.
Azi ne aflim nu tn fata unul pretext, ci
a unul motiv foarte serios. ln llbrirll a api-
rut o carte de film , o carte·eveniment,
aparţlnlnd lui Florian Potra şi Intitulată
«Profesiune: filmul ». Evenimentul se d&-
torează deopotr i vă calitltilor intrinseci ale
celor peste 350 pagini dense de Informaţi i
şi meditaţii - dar şi contextului general
în care se aflA gtndlraa noastrl cinemato-
grafică. ln ultimii ani, ea, glodirea, a .deve-
nit destul de prompti tn consemnaraa fap-
telor cinematografice. ln cotidiene şi ln
presa culturali, cronica fllmulul a devenit.
tn sflrşit, o rubricii fixl . Mal mult. Pe alocuri
ea lncepe chiar al capete un anumit prest~
glu. Recenzia, analiza evenimentului la zi,
nu poate !nai lnlocul o privire mal l argă
asupra cinematografiei româneşti, nici stu-
diul de slntez6 ş i nici lucrăr i le de specia-
litate la care are dreptul orice artA. Din pi-
cate, tn cinematografia noastrii astfel de
lucrăr i sini puţine . Filmul românesc tş i
dezvoltă din ce ln ce mal vertiginos baza
practicii - lată că tn curlnd vom ajunge
la 50-60 filme anual! lniiljarea edificiului teo-
retic pare l nal mal tnceatil. S-a creat chiar
impresia, dacii nu cumva certitudinea, că
cin eastul romAn are un fel de inapetenţă
pentru ccteorle», pentru «speculatli de idei».
Şti u că o asemenea afirmaţie nu face plă­
cere, dar cum observatia ne include pe
!oii deopot rivii, trebuie să avem luciditatea
să discutăm nu dacă observatla e agrea-
bilii, ci dacii e exactă: nivelul de Intelectua-
litate al f ilmului românesc este departe de
a fi satisfăcător. Scot din cauză excepţiile
care tntiresc nu regula, ci sperante~ noas-
tre şi mA lntorc spre subiectul nostru, spre
cartea lui Florian Potra. Cu o patimă care
nu e de dată recentii, suat l nută sistematic
de o activitate universitari care n obligă
(mal corect cred ci ar fi sa spun, n all-
menteazl plăcerea de a cerceta, de a stu-
dia, de «apprendre pour enselgner•), Flo-
rian Potra, zic, ne pune ln fatA un volum
aeosebit ae incitant. l ntr-un apatiu prea
puţin tnfometat de teorie, Florian Potra lşl
asumă riscul şi bucuria de a efectua un
masiv import de Inteligentă clnematogra-
, flcA. Formaţia gramsclanii a criticului e
cunoscută, ca ş i preferinţele lui spre este-
ticienii unei cinematografii care (a dat fil-
me politice de mare acuitate. Alături de
Arlstarco, Pasolinl, Crocce, Zavattini, tn
paginile cărţii păşesc cu deosebM folos
Balasz, Lukacs ş i , desigur. nu numai el.
10
. -
o .1rnper1oasa
Potra tş l face nu un t itlu de glorie, ci un
fel de datorie pioasă de a ne conexa la
ideile mari care au adăpat şi adapă arta
şaptea . Şi clnd spun asta, ml glodesc nu
numai la conexiunile sale «Internaţ i onale» ,
ci şi la numeroasele, adeseori ingenioasele
legllturl pe care le stabileşte tnlăuntrul pro-
priei noastre culturi. Mal mult deci! lăuda­
bil acest efort de a stabili uneori tntr-un
mod de tonicii polem icii - filiaţii şi con-
vergente, adlcl de a da cinematografiei
noastre o atare de organicitate lnlluntrul
propriei noastre culturi. lată numai unul
din argumentele care m-au determinat să
propun colegilor mel, sA vă propun dum-
neavoastră. Inclusiv autorului, nu o simp lă
recenzie - fle chiar ş i o recenzie elogioa-
sii - ci o masll rotundă , adicl o discuţie
din mai multe puncte de vedere asupra
unul volum pe cit de valoros, pe atlt de
necesar.
Florian Potra: E Inutil să spun cll eu
sini din ce tn ce mal conştient de părţile
bune din această carte, dar mai ales de
limitele ei, tndeosebl ln privinţa zonelor
mal puţin cercetate. Mi se pare lnsl foarte
important să vedem. la o asemenea discu-
tie, pentru care vă muljumesc cu antic~
patie, care ar fi elementele de bază asupra
că r ora stntem de acord, pentru lncheg&-
rea unul front comun al criticii cinemato-
grafice, f ie şi sub forma unei Inventarieri
de probleme, ln acest moment de desch ~
dere spre o producţ i e mult spor ită cant ~
tatlv şi , mal alea, e de dorit, elevată cal ~
tatlv.
Valerian Sava: Prima calitate a acestei
c6rjl ml se pare a fi aceea ci ea Incită la
discuţie. «Profesiune: fllmul» se ş i pro-
clami pe parcurs, chiar daci nu are un
subtitlu de acest fel, ca un eseu, ca o carte-
dezbatere, o dezbatere cu toate categoriile
de cineaşti , de la producător i ş i critici la
distribuitori şi autori. Ceea ce explică tn
mare parte caracterul Incitant al lecturii
este tnsi faptul că tn această carte aslstiim
şi la o dezbatere a autorului cu sine lnsuşl.
El reia texte publicate tn trecut, comple-
Talent şi cultură: calităţi obligatorii
atît pentru cineast, cit şi pentru critic
tindu·le, reconsidertndu-le la zi, cum au
fă cut ş i alţi scriitori, critici sau c i neaşti -
Rene Clair printre el. Este primul temei
pentru numitorul comun pe care-l cău­
tă m. Pentru el, deş i unele deflnl\11, unele
aprecieri sau Ierarhizări diferi poate de
cele pe care le-am adoptat sau pe care
le-am formula noi ln•lne, cartea ne lnvlti
să contlnuilm dezbaterea pe care o des-
chide, lndeosebl asupra cltorva probleme
tun damentale.
.George Littera: Cred că Ecaterina
Oproiu ş i Valerian Sava pun un diagnostic
exact, atunci clnd spun că această carte
este tnsuflejltă de pasiunea dezbaterii. E
vorba de dezbaterea problemelor Imediate
şi, tntr-adevăr, fundamentale ale practicii
noastre cinematografice, dar fn acelaş i
timp e vorba şi de reflectia autorului asu-
pra stării de !api a criticii de film romlt-
n eşli . Acu itatea polemicii despre care vor-
bea Ecater ina Oprolu se exerseazi, mai
mult sau mal puţin manifest, ş i ln raport
cu anumite prejudecii\I, cu anumite llm ~
l ăr i , cu anumite tntelegerl restrictive ale
lenomenulul cinematografic ln planul cn-
ti co-teoretic. Faptul că autorul lnvocii auto-
ri lăl l le teoriei şi criticii de f ilm e cit se
poate de firesc, după părerea mea, pentru
c ă critica noastrl trebuie să- şi faci lntr- un
mod mai energic declt a !nearcat-o ptnll
acum, educaţia teoretică. O criti că adevlt-
ratii e lntotdeauna, cum bine se ştie , teo-
rie ln act; o crit ici vie, capabilă să rllspun-
dă exigentelor proprii operei cinematogra-
fice nu se poate dispensa de clarificări de
ordin mai general. La Florian Potra, nu
cred că există o dlstantA Intre orbita teo-
reticii a lucrării ş i exerc iţ i ului cron i căresc
aplicat. Cartea - spune Valerian Sava cu
justele - ne apare ca un dialog al autoru-
lui cu sine tnsuş l. Din acest punct de ve-
dere, cred ci «ProfHlunea: filmul» e un
fel de pandant la «Expe:ienţl tl •P•ran-
li». Firii al Ignor o serie de elemente noi·
pe care le aduce lucrarea de faţă, vreau
să observ că discursul critic al lui Florian
Potra se defineşte nu numai prin Incis iv ~
tatea, prin inteligenta lui nervoasă, ci şi
printr-o neabiitută coeziune. •Profesiune:
filmul• adtnceşte şi nuanţează multe teme
critico-teoretice pe care autorul le sch~
tase ln «Experien!A •I speranţi » sau ln
alte volume ale sale. Oe pildă , apelul acesta
necesitate a
şi „profesiune:. critica"
insistent la cultură sau încercarea de n
formula cu o claritate sporită statutul re-
gizorului sau dlscutla privind «componen-
ta documentari» a filmului sau Ideea el
cinematografia românească trebuie să-şi
dezvolte capacitatea de a problematiza.
Olteea Vasilescu: Mie mi se pare că
această carte este un eveniment editorial
ş i un eveniment ln primul rlnd ln biblio-
grafia tul Florian Potra. Destinată ln egală
măsuri spec ialiştilor ca şi publicului larg,
«Profesiune: filmul» depăşeşte, cred, cu
mult «Experlenţl fi speranţi», care era
o culegere de texte scrise sau rostite an-
terior, firii această deschidere culturală
de anverguri la care asistăm acum. l n
noul opus avem de-a face cu o prospec-
tare adfncitl a diferitelor zone ale c inema--
togratiel romlneşti, incursiune extrem de
b1nevenlti, pentru că ln genere, cărfile
consacrate ln exclusivitate filmului romlt-
nesc sTnt minunate, dar lipsesc aproape cu
desAvtrş i re. Mie ml se par foarte Intere-
sante tndeosebl douil dlrectll ale lucrării .
Mai tntll, efervescenta. efuziunea cultura lă
a autorului, care devine un fel de obslina-
tie, dar chiar dacii cineva s-ar simii supra-
saturat de atlta Gramsci ş i Galvano de la
Volpe, de Lukacs, Barbaro ş i Inei de multi
altil, si nu uităm că reperele aduse ln dis-
c uţie sini de un foarte !nalt nivel, spre care
t rebu ie ln mod f iresc să t indem. A doua
direcţie este aceea în care Florian Potra
se manifestă ca un Arnheim românesc, ca
«teoreticianul nostru tarll mlinl», un teo-
retician care nu se poate stiiplni lnsă să
nu se implice ln miezul dezbaterilor. El nu
dă numai sfaturi şi sugestl ~ fie el vorbeşte
de pe pozltla spectatorilor sau a criticii,
fie el cercetează lucrările din perspectiva
reali zatorilor ci 1 mai mutt declt attt, oferi
soluţii concrete. uneori de-a dreptul sur-
pri nzătoare. Florian Potra vorbeşte astfel
de «filme visate•. schiţează şi propune
teme şi idei cinematografice pentru viitoa-
re producţii. Ne trimite la populaţia seml-
anattabetii din 1938 şi la cea tot al bacalau-
re a tă din 1988, pentru a conchide: - Faceti
fi lme despre această realitate! Sau clleazii
anumite piese ale dramaturgiei rom6.ne,tl
pe teme Istorice, aparent neecranlzabile,
de tipul «Apus de soare» de Delavrancea
ori «Avram Iancu» de Blaga, pentru a ne
spune: - lndrăzni\i, ecranizati sau adap-
taţi aceste piesei
Valerlll!' Sava: Stnt cel puţin două
zone vitale ale cinematografiei noastre,
in care Florian Potra e primul care pro-
nunţă şi aistematlzeazii cu exactitate o
apreciere 1>0lemică şi constructivii ln ace-
laşi timp. ln aceste două zone, orlclt s-a
sprijinii el ps trimiteri la alte cinemato-
grafii ş i la alţi autori, sini foarte evidente
angajarea personală ş i contr i buţia proprie.
Mii refer la modul cum dlscutii filmul Isto-
ric şi respectiv, scenariul de film şi pe sce-
narişti. Plnă acum a domnit ln critică o
anumită conventlonalltate faţă de aceste
sectoare - foarte importante, dar poate
cele mal vulnerabile sub raportul calltltll.
Vorbea Olteea Vasilescu despre trimite-
rile pe care le face autorul la literatura
noastră pe teme Istorice, la dramele isto-
rice, Ignorate d in capul locului de clnemi>-
tografle. ln volumul pe care-l comentăm
se propune, astfel, implicit, o altă optică
asupra genului, pentru că altul ar fi fost
b i lanţul acestuia, dacă s-ar f i pornit, cum
au făcut alte şcoli de film , de la atlt cft
există tn literatura noastrl pe teme Isto-
rice - nu numai clas i că , ci şi contempo-
rani. ln ciuda lacunelor cunoscute, existl
tn această literaturi puncte de plecare,
există caractere, există o viziune dram•
llcă proprie, exlstii psihologii, atmosferă, ·
culoare ş .a. m.d. ln «ProfHlune: fllmul»
e de asemenea pentru prima dată ctnd vid
citate metodic numele scenariştilor mai
cunoscuţi, nu tn virtutea reverenţei cuve-
nite fatl de statutul lor literar şi public, ci
mal laic şi mal lucid, fiind trecuţi ln revistli
autorii de scenarii - puţini , citi atnt - cu
ceea ce giislm la ei mai mult tentativl declt
reufil6, cu virtuţi ş i limite, cu abundenţă
sub raportul sugestiilor literar-culturale şi
cu deficiente la capitolul structurării dr&-
matice fi cinematografice a naraţiunilor.
George Ltttera: O calitate deosebit de
preţioasă a volumului mi se pare faptul el
el ne propune o viziune integratoare asu.
pra fenomenului cinematografic •ici, prac·
tic, toate Intervenţiile autorului schiţează
linalmente Imaginea şi Ideea unul ansamblu
unitar structurat de lnslltutll, de forme. de
relaţii, de funcţii cinematografice. Aş mal
sublinia apoi torta prospectivă a cărţi i.
Dincolo de dlspozltiile temperamentale ale
autorului, ex i stă tn «ProfHlune: filmul»
o autenticii fervoare Ideologicii; vid tn
numeroasele sugestii ş i propuneri pe care
le avansează autorul dorinţa şi gestul efec-
tiv de a trece de la simpla analiză a stării
de fapt, de la comentarea fenomenu lui c~
nematografic, la tntelegerea mal !naltă a
ideii de eflclentl a acţiunii culturale. Inel
o datl, «ProfHlune: filmul» se dovedeşte
o carte captlvanti.
Olteea Vasilescu: ln ceea ce priveşte
capitolul propriu-zis de prospectle, Intitu-
lat clncotro se tndreapti filmul românesc»,
consider că el ar suporta o d i scuţie sep&-
rată, mal cu seamă asupra tabelului sinop-
tic de titluri pe care autorul le retine din
filmografia noastră, unde ar surveni or~
cum fi alte păreri . Personal cred că, ln do-
r i nţa expllcablll de a sprijini şi Impulsiona
munca cineaştilor tn general şi a producii-
torilor tn special, Florian Potra s-a dovedit
prea generos ln alcătuirea cronologiei sale
selective, extriigtnd cincizeci şi cinci de
«opere marcante» dint r-un total de mal
puţin de trei sute de filme româneşti tur-
nate Intre 1949 şi t978.
Ecaterina Oprolu: Pentru el datoria cr~
ti cii este sA semnaleze originalitatea unei
opere şi pentru ci actul critic se află el
tnsuşi la răscrucea dintre ştllntl şi transfi-
gurare. socotesc acest volum exemplar ş i
prin expresivitatea lui structurali, stilist~
ci. Spun acest lucru cu o lnclntare din
care nu lipseşte repro,ul ta adresa acelor
cronici care tnfi erează (tare mult lml place
mie cuvtntul Asta) banalitatea şi deja-vu-ul
unul film, dar o fac ele tnsele cu atlta bani>-
litate şi cu fraze atlt de standardizate tncft
ml lntreb de ce s-a mal Inventat proverbut
rtde ciob de etc. Citind pe cineva care spu-
nea că nu există oameni neinteresanţi, ci
numai puncte de vedere neinteresante, tmi
P-.,rmit si remarc mulţimea Ideilor pe care
Florian Potra le pune ln circulaţie - chiar
atunci clnd vorbeşte de pelicule suferind
tn mod vădit de avitaminoză creatoare.
Mi·au plăcut Jndeosebi ingeniozitatea ş i
umorul fin al unor comentarii ca «Naşte­
rea lui Plcalb sau «Ceapa verde de aca-
sA». Dar nu numai despre asta e vorba.
E vorba tn primul rlnd de formula clrţll .
Florian Potra nu-ş i permite luxul (s-o fl
chernlnd Asta un lux?) al-şi adune pur şi
simplu fn volum o seaml de comentarii
Indiscutabil Interesante. Relutndu-le, el le
recomenteazii, le compereazl ctnd printr-o
dlstantare lmpud necesar de timp, ctnd
cu o solidaritate care vrea sl demonstreze
nu numai constanta punctelor de vedere,
dar fi un fel de ptlcere necesari de a se
tnfiijlşa aşa cum era «atunci». Textele sale
au o notă personali Inconfundabili. Ele
sini elaborate lntr-o stare de febrilitate in-
telectuali. Se simt tn fraza lui Florian Potra
doul tentative lntr-o perpetuii tensiune:
pe de o parte citatul şi limbajul specific, pe
de altil parte stilul nlzdriivan (adjectivul
l-am scos din lista adjectivelor sale favo-
rlie). Luxurianta lnformatlel şi frecventa
apelării la autorităll tutelare aşazl judecii-
tile lui de valoare sub semnul unei autor~
tltl Impozante, care nu devine strivitoare
tocmai datorltil acestei noi llbertlţi stilis-
tice. Zic «noi•. pentru cil. după păreraa
mea, Intre textele lui Florian Potre de
acum clţlva ani şi cele de azi remarc me-
tamorfoze (ele sini Inerente ln viata flecii-
rul scriitor). Solldltataa şi seriozitatea care
l-au caracterizat tntotdeauna pe autor c&-
păti tn ultimul timp o mal mare - cum
să-i zic eu? - dezinvolturi. Mai exact ml
se pare ci pe măsuri ce Ideile sale se ma-
turlzeazii, stilul lui lntlnereşte. Stnt bucu-
roaal d fac astfel de remarci cu voce tare.
Succesele unul coleg - şi acest volum
este un Important succes - ml bucuri ln-
totdeauna. Este o bucurie atlt de stimula-
toare Incit ml tem ci nu fle o formă deghi-
z ată de egoism.
Florian Potra: Recitind stenograma dis-
cuţiei la care am participat - tn redacţia
revistei «Cinema», la 25 decembrie 1979 -
mi-am dat seama cll, deşi pistreazl os&-
tura fieclrei I ntervenţ ii tn parte, aceaslă
inevitabilă «alntezl» produce, cu voie sau
fără voie, un fel de dezechilibru «termic».
şi , tn consec i nţă, un proces de «entropie•
l ntercoleglală. ca să nu zic intertovlrii-
şeaacl: adlcl o evidentă pierdere de ci~
duri, de oralA fervoare a ideilor, nu numal
exacte, atunci şi acolo, tn dialogul nemij-
locit, ci şi pasionate, solidare şi cordiale,
ln sensul strict etimologic, dincolo de
orice flreaacii disociere sau rezervi critici.
Faptul acesta m-a determinat d rămfh
de două ori recunoscător redacţiei •I con-
ducerii sale: o dolii, pentru privilegiul de a
cinematografiei noastre: cartea de film
fi acordat cirţll mele, ln locul obişnuitei
recenzii (de serviciu), spaţiul unei dezba-
teri vil ,1 llumlnante, transformat! lntr-<>
«cronici tn mi,care», pe mal multe voci
şi inteligente, dintre cele mal autorizate; a
doua oari, pentru veritabila «lectie» de
critici a criticii, unde postura de autor ln-
lesneşte, prin experientA dlrecti, o mai
nuantati lnţelegere a raportului dintre cei
care «fac» şi cel care «vorbesc», chiar şi
ln deplini cunoştintl de cauză. E o expe-
rientll preţloasl, cred, de fructificat ln pro-
pria activitate de descriere •i Interpretare
a fenomenului cinematografic.
Iar daci, afli cum Interlocutorii au căzut.
se pare, ln unanimitate de acord, lectura
c ărţii mele a fost lntr-adevir «incitantb
pentru el, la fel de «incitantb a fost pentru
mine discuţia lor: stimulatoare, lndemnin-
du-mi si scriu şi sA public un nou eseu.
recuperlnd lnsă ş i clldura, tensiunea idea-
l ă , pe care le-am simţit cu o purificatoare
voluptate la «masa rotundb, şi pentru
care mulţumesc cu sinceri gratitud ine.
Dar, pentru ca posibila solidaritate să
se lnchege mai temelnic, lmi permit, la
rlndul meu, si-i «incit», ln lnchelere, pe
binevoitorii mel colegi: pe clnd o culegere
a briantelor cronici şi conversaţii radio-
fonice susţinute de Ecaterina Oproiu?, pe
cînd una aaemllniltoare a lui Valerian Sava,
criticul care vine de departe, de la vechea
revistă «Film•? pe clnd, adunat ln volum,
rodul cercetlrilor Olteei Vasilescu?, pe
clnd, ln llbrllrll, excelentul studiu al lui
George litiera despre stilistica filmici?
Nu lntreb din simpli complezenti, ci din
convingerea fermi ci - poate mai mult
c hiar deci! domeni ul realizllril propriu-zise
Tehnica filmului de la A la Z
Opt ingineri . şi tot atltea nu me prest i-
gioase de specialişti ln tehnică cinemato-
grafică, Alexandru Marin, Gheorghe Cio-
banu, Dan Dendrino, Dumitru Morozan ,
Vladimir Munteanu, Alexandru Petculesc u,
Dr. Iuliu Popescu şi Aurel Poplrad ş i -a u
unit eforturile elaborfnd pri ma «culegere»
r omânească de termeni de largă circulaţie
in tehnica, tehnologia şi producţia de fil m.
Deşi e~istau unele antecedente (a se
ve dea doar «Lexiconul tehnic român» şi
în treaga colecţie «Foto-flim• ale Editurii
Tehnice), meritul lucrării de fatl «Tehn ica
fi lmului de la A la Z» este acela de a fi
re unn lntr-un singur volum notl unlle de
ba ză ' folos ite uzual ln tehnica şi produc ţia
ci nematografică, pornind de la concepţ ia
că filmul constituie un tot unitar cu un lim-
baj profesional propriu.
ln prelata cărţii, coordonatorul lucrări i
ing. Alexandru Marin cochetează clnd cu
ideia unei «culegeri de termeni», ctnd cu
cea a unul «vocabular cinematografic»:
dupll opinia mea, noua aparitle editorial ă
este ln realitate un dicţionar, ordonat fi -
reşte ln ordine alfabet i că, care defineşt e ,
explică şi comentează cu rigoare ştiintifi că
te rmeni de tehnică şi tehnologie cinem a-
tografică (imagine, sunet, trucaje, anima-
tie, proiecţ i e, prelucrarea peliculei etc.) ş i ,
subliniez elementu[ de originalitate în co m-
p a raţie cu multe lucră ri similare străi ne ,
n o ţi uni privitoare la practica curentă a
pr oducţiei de film.
în felul acesta, lucrarea se adreseaz ă
unul cerc larg de cititori din studiouri, re-
ţe aua de difuzare, lnvătăm lntul mediu ş i
superior cinematografic, presa de specia-
litate pini la c ineamatori, în general tutur or
ce lor ce se apleaci cu interes asupra m ij-
loacelor şi modal i tătilor de realizare ale fil-
mului. Şi dacă este adevărat că fiec are
carte lşi are destinul ei, prevld că lucrarea
de filme - critica noastrA cinematografică
poate call c lştige teren printr-o calificare
datorată nu atlt fugii lnalnte a unui caz
iz olat, cit unei avansArl ln bloc, unei pro-
puneri globale provenite dintr- un status
de maturizare generalb.
Valerian SavL ln ceea ce ne priveşte, am
fost conduşi, ln această discutie, mal mult
deci! de "bunbolnta• colegială firească şi
necesară. Am fost conduşi de convinge-
rea că nu numai filmele noastre trebuie
«problematizate» - cum solicită Insistent
autorul cărţii de faţă - ci. ln perspectivă.
ş i dezbaterile criticii. Nu pe calea unor
«rezerve», ci dlmpotrlvl, printr-o confrun-
tare loiali a optlunllor, a criteriilor, a argu-
mentelor. Din acest punct de vedere, dis-
cuţ ia noastră a fost eventual un preludiu,
dar nu a devenit propriu-zis o «critică a
criticii». Spre aceasta va trebui lnsă uneori
să tindem, pentru că ar fi bizar ca ln faţa
ecranului sA fim critici, Iar cartea unul coleg
s! ne smulgă doar exclamatll publicitare.
Dealtfel cu totil ne propunem altceva decll
canonizarea vreunor defi niţii , ale noastre
sau ale altora, ori. cu atlt mal puţin , redu-
cerea lor la ni velul unor flxatil, precare şi
nedrepte. «Avansul» criticii noastre de
film, nu ştiu dacă poate avea loc neap6rat
«ln bloc• sau «global». Cred mal degrab4
ln acele «dezbateri vii ,1 ilumlnante», de o
exemplar6 deschidere '' receptivitate, so-
lidare, dar mal puţin timorate de riscul
«pierderii de căldur6», cordiale etimologic,
dar mal ales Ideologic.
Ecaterina Oproiu: VA mulţumim pentru
această discuţie care, dupll plrerea mea,
r ep rezintă nu numai un schimb de Idei, ci
şi _ o anum i tă experienţă uman6.
de faţA va sta pe masa de lucru alături de
diclionarul limbii române, aJutlnd pe cei
lnzestrali cu harul scrisului sl utilizeze
corect termeni şi notlunl c inematografice,
deseori alterate de necunoaştere sau lntre-
buintate Impropriu. Pentru că . aşa cum o
af i rmă, tot in pretată, coordonatorul volu-
mului cu copertă albastră, ln acest domeniu
c i rculă termeni preluaţi d in literatura str ă ­
i nă şi altii lzvorl~ din lnsăşi experi enţ a
noastră .
Efortul autori lor de a unifica, pe cit este
posibil, terminologia cinematograficA este
demn de toată lauda, cu atn mai mult cu
cll pentru una şi aceeaşi noţiune regăsim
în vorbirea curentă denumiri diferite, c e- şi
trag originea din limbile engleză, rusli, ger-
mană ş i francezli, toate expriml nd acel aşi
lucru, dar cu nuanţe ce pot afecta sensul
lnsuşi al cuvlntului.
Se cuvine, deci, să o spunem apăsat că
autorii şi-au propus un scop major pe care
l-au atins spre cinstea lor, elabortnd un
dicţionar tehnic propriu c inematografiei ro-
m âneşti. Dicţ i onare de acest gen sini multe
în cinematografiile cu tradiţie. Cel mai
simplu ar fi fost. poate, o traducere. Dar
autorii nu transpun. ci compun, nu copiază ,
ci creează termeni pe baza unor cunoştlnte
vaste acumulate de-a lungul a 30 de ani
de cinematografie socialistă, perioadă clnd
ia filnti industria naţională de film, o i n-
dustrie de vlrf, complexă prin diversitatea
ei, lnceplnd cu optica sofi sticată şi termi-
nlnd cu noile tehnici videoelectronlce.
Singurul regret este dimensi unea relativ
redusă a iucrlrll. Presupun că din lipsă
de spaţ i u t ipografic, dicţ i onarul cupr inde
circa 1000 de termeni, ln t i mp ce unele lu-
cr6ri cu acelaşi profil, din stră i nătate, l n-
magazlneazl peste 10 OOO de cuvinte. De
aici, sugestia fată de autori şi ed i tură de
a persevera pentru o nouă ediţie, mult îm-
bogăţită, atotcuprinzătoare ş i mai repre-
z e ntativă fată de stad iul actual de dezvol-
tare al filmului românesc.
Ş i nu pot lncheia fără a mărturi si glndul
ascuns că o cinematografie nu evoluează
numai prin creşterea numărulu i de filme,
ci şi prin strădania constantă de a spori
zestrea de Inteligentă tipărită, cultMnd ş i
stimullnd zona de gtndire, de meditaţ i e, cea
care dă conştiinţa de sine, semn i f i caţ ia va-
loro şi perspectiva viitorului. S-or fi amuzat
latinii, la vremea lor, ctnd spuneau «prlmum
vivere, deinde phllosopharl », dar. ca dia-
lecticieni ce slntem şi cu spiritul critic ce
ne caracterizează. credem că a sosit mo-
mentul pentru cinematografie cl nd «a filo-
zofa», în sensul promovăr ii unui climat de
dezbatere prin scris şi a unei literaturi spe-
cifice, este sinonim cu «a exista•.
Ceea ce nu mă lmpiedică să plec la Buftea
cu cartea sub brat spre «a trăi făclnd filme »
ş i felicltrnd1 cu oarecare invidie, pe cei opt
temerari autori pentru excelenta lor per-
f ormantă .
Constantin PIVNICERU
Filmul muzical
«Cartea de fată este dovada lndelungatei
mele prietenii cu cinematograful. Ea s-a
născut din pasionantul dialog «cu-mine-
însumi» ş:i cu lumea, asupra unuia din «ch i-
purile» lui cele mai controversate «critic »
şi mai lndrăgite «necritic»: acela musical-
coregrafic».
lntr-adevăr, Mircea Muşatescu, autoru l
O lume de celuloid
Ceea ce trebuie spus de la început e c ă
«O l ume de celuloid» de Lazăr Cassvan
( Editura Emi nescu - Colecţia Ciepsidra,
1979) este ceea ce se cheamă o carte de
public. Mai lntli, datorită faptului cA o astfel
de carte despre cinematograf e pentru
orice cinefil ca o picătură de apll ln deşert.
Apoi pentru ~ autorul, foarte cunoscut
publicist Interbelic, nu are nevoie de reco -
mandări, declt pentru tinerele generatil ln
s flrşiţ pentru că autor şi carte ne introduc
i ntr-«un film imaginar Inspirat de amint iri
reale• al acelui trecut de «aur» al cinema-
tog rafului.
Dlstribuitl pe secvenţe cu precădere din
realitătlle anilor '30-'40, volumul lşi are la
în ceput ca sursă atmosfera cinematogra-
li că a Bucureştiului acelor ani descri să cu
ve rvă şi foarte ascuţit spirit de observaţie.
Reţinem tn continuare ca toarte sugesti ve
şi i nstructive capitolele: «Formule publici-
ta re», oClnd Hollywoodul «teroriza» Pari-
sul ş i Londra», «Filmul şi tineretul», «Hap-
py-end cu orice pret», •Producitorul care
fabrica stele•, «Un mit, o legendă, un ge-
niu: Chaplin». «Staruri de odinioară» , «7 re-
gizori - 7 personalitlti». Ca ai cităm nu-
mai clteva. Uzltlnd de o documentalie foar-
te' bogată şi totodată variată (sini introdu-
se ln secvente texte din diferite articole,
acestui «Filmul muzical» (Editura Meridiane,
1979; 25 OOO ex.; redactor: Viorica Matei ),
este un bun şi mai ales adevărat prieten
al acestui «oen».
Adevlrat, pentru ci ştie că orice priete-
nie train i că nu se poate tntemeia decn pe
respect şi cunoa,tere. Iar Mi rcea Muşa­
tescu lşi respectă «prietenul», filmul mu-
zical. Se vede aceasta din seriozitatea ş i
pasiunea cu care vorbeşte despre el (une-
ori pasiunea este o formă a respectului...).
Cit despre cunoaştere, nµ s-ar putea spu-
ne că autorul nu-şi cunoa9te, nu s-a stră­
duit să-şi cunoascA bine prietenul Mărtur i e
stau ampla informatle a cărţii , Impresio-
nanta cantitate de material (scris sau vi-
zual) «despuiat•, evidenta familiarizare cu
legile «genului», cu tendinţele descifrabile,
atlt ln unele perioade trecute, cll şi astăz i.
Pasajele strict expozitive, de natură mai
curlnd pur documentară, alternează cu
aprecieri şi conalderalil personale, ln cea
mai mare parte judicioase, nu o dată ori-
ginale, formulate tntr-un stil accesibil. Cele
13 capitole ale cărţii (Începuturi; Filmul-
operl; Filmul-balet; Filmul-concert; Fii·
mul muzical în scheciuri; Filmul-muzi-
cal de desen animat; Filmul biografic
muzical; Fllmul-operetl; Musicalul, Co·
media fi melodrama muzlcall; Muslc·
hallul fi revista pe gheaţ~ Spectacolul
muzical de televiziune; lncotro, filmul
muzical?), prin chiar simpla lectură a tit-
lurilor lor sini de natură a da o idee asupra
meritoriului efort al autorului de a ordona
şi sistematiza un «material de lucru» ex-
trem de variat şi divers. Se adaugă un
«Mic dicţionar de personalitiţi» şi o
«Filmografie cronologici selectivi:
19211-1111» deosebit de interesante şi utile
(in ciuda unor C<Scăpări» ce puteau fi evl-
tate).
Unii adoră filmul muzical, pe alţii li lasă
rece. O carte serloasâ ca aceasta va «re-
c oncilia», probabil, cele două «tabere». ln
sensul că şi unii şi alţii o vor citi cu plăcere.
D a că sini adevira~ cinefili, fireşte .
Aurel BADESCU
memorii, anchete, monografii, comentarii,
cronici, Interviuri etc. din revistele străine
de specialitate, publicaţii sau alte surse
ale vremii), autorul lşi alcătuieşte un lim-
baj propriu al amintirilor lntercallnd ver-
sante de legătură - Hollywood, Paris,
Londra - ţeslturll spectaculoase ln an-
samblul decupajului slu literar.
ln aceastl structură, abordl nd firesc şi
necesar aspecte din evolutla artei filmului.
autorul obţine prim-planuri clnd nuanţat
trasate, ctnd fugare ale unor actori, regizori,
producltori. De aici revi gorarea unor date
biografice, portrete, fragmente de aduceri
aminte, profiluri, care au alimentat aureola
unor mituri, vedete sau stele pierdute sau
regăsite în magia· primelor vlrste ale cine-
matografului.
Greta Garbo, Joan Blondell, Annabella,
Leslie Howard, Bette Davis, Mae West,
Gary Cooper, Cary Grant, Ivan Mosjouklne,
Marlene Dietrich, Robert Taylor, Tyrone
Power, Clark Gable, Valentino, Tino Rossi,
Ramon Navarro, Danielle Darrieux, Spen-
cer Tracy, Audrey Hepburn, Myrna loy,
Pola Negri, Jean Gabin şi lista dintr- un
vast ind ice de nume ar putea fi continuată ,
precum şi regizori ca ·Lubitsch, Cecne B.
~~!";!111int"~&tu":i'Y~!· a~l~~nt~~n m~I c~~~;
sau mai puţin prin jocul dublu al ecranului,
din fata şi dinapoia acestu ia.
S c r i să cu voluptatea d e gust ări i filt rate
yrin e x perienţa unui deosebit rafinament
format, relevlnd pasional acele momente
care au caracterizat marea galerie a celor
ce au ridicat pe culmi arta cinematografului,
cartea captează prin sens şi cons i stentă ,
prin notaţ i ile sale pline de nostalgie, ro-
mant, vis de od i nioară .
Cum secvenţa finală constituie pentru
autor o analiză a propriei cărt i 1 deci ar
putea fi luată şi ca recenzie şi cum secventa
aceasta rnseamnl nu numai privire spre
trecuţ dar şi spre viitor (viitorul filmulu i
de bună seaml), «O lume de celuloid »
c reează, tn imaginea pre ~tmtului, emoţ ia
pe care f l--0 dirulesc acei pionieri care nu
numai că au cunoscut ' şi popJJlarizat cine-
matograful de altădată, dar mal mulţ l-au
şi iubn şi pot face şi pe alţii să ;,1 ·ubească .
Ştefan GEORGESCU
11

Ce mal poate face un regizor după ce
şi-a asigurat loct.'.11 in istoria cinematogra--
fului cu o capodoperă de talia Piesi ne-
termlnatl pentru planlnl mecanici? S ă
se retragă ln plină glorie, ca Greta Garbo
ori să continue - ceea ce-i cel mai greu -
să-şi concureze celebritatea. Cu noua sa
adaptare după un mai puţin clasic drama-
turg, A . Volodin, Nikita Mlhalkov nu se
desminte. Dar nu mai are cum se egala. Vo-
lodln nu-i Cehov, deşi oarecarl asemlnă1i
nu-s tocmai de neglijat. A descoperit pr<>-
babll regizorul clnd s-a oprit la această
piesă modestl peste care suflase tnsl un
duh cehovian. Ceva din vivisecţia fără a-
nestezie, cu tact şi amărăciune, tăind adjnc
dar nu brutal, atent dar fără menajamtnte,
cu ironie şi sarcasm, cu calm metodic ca la
petrecerea cu pianină, unde un Platonov
lncerclnd să joace jocul unei lumi eşuate
tn convenţie şi resemnare, nu se mal poate
stăplnl şi urlă adevărul . llin-Platonov din
alte timpuri s-a înfundat şi el undeva in
nordul siberian, ca şofer de cursă lungă .
lnalnte de război fusese dat afară din poli-
tehnică pentru el lndrăznlse «să-l spună
nemernicului că-l nemernic» - Tşi amin--
Nu demult se afla pe ecrane Orient-
Express. faimosul remake (faimos prin
distribuţie şi acela). Astăzi putem vedea
Moarte pe Nil, alt remake. Ceea ce-l
impune şi pe et atenţiei spectatorilor sin i
cred, doi factori: Agatha Christie, trecu 1.1
dintre vH acum vreo doi ani, şi c on s1 d c r<1t.1
un cl asic al literaturu de gen, scriitoare
care înainte de a cultiva trama poliţi st-'
îş i onora - şi încă cum! - condeiul. De
aici, un anume farmec pe care-l degajau
talentul, Inteligenta. ascuţimea observaţie i.
Dar dincolo de aceste consideratii, în fond
adiacente filmului, Moarte pe Nil e cu
precă d e re (şi acesta devine ru doilea fac-
tor de atenţie) un film de distribuţie. Nume
foarte sonore, nume de mari actori, se
etalează pe un generic care devine el sin-
gur partea seducătoare a filmului Cum să
treci pe Ungă un afiş cu Bette Davis, David
Niven, Peter Ustinov, Maggie Smith, An-
gela Lansbury din generaţia, să-i zicem
de ieri sau de totdeauna, că re ia i se adau-
gă mai tinerit Olivia Hussey, fosta Julietă
a lui Zeffirelli, Mia Farrow (cu mult mai no-
rocoasă tntr-<> delicîoasă comedie care a•
rulat pe ecraneie noastre, Urmirette-mi. .. ,
ca să nu mai pomenim de Marele Gabby).
Jane Birkin, care evoluează intre film şi
disc cu nonşalanţa acelui «Je t 1 aime, moi
Concert
pentru
o poveste
de dragoste
neterminată
(Ludmila
Gurcenko
t e şteun fost coleg. De fapt, cu lojii ştiau
asta despre profesorul T., dar numai el
îndrăznise să o spună. L-au rechemat dar
n-a mai vrut să se lntoarcă . S-a făcut şofe r.
«intr-un fel li invidiez», mărturiseşte prie-
tenul ajuns inginer-şef al celui mai mare
combinat chimic din Uniune. •El e stăpîn
pe propriul destin». Platonov din zilele
noastre pare mai liber ş i mal ferice. Nu-i
dă tlrcoale sentimentul ratării declt clnd.
confruntat cu Imaginea convenţională pe
care şi-o face despre el fosta logodnică
regăsitll după 20 de ani care-l lntreabli
despre succesele lui profesionale, omul
intră tn panică şi se dă drept inginer-şei.
Daci ar afla ci-I simplu şofe r, femeia nu
l-ar urma, desigur, şi el ar vrea s-o păst reze.
După minciună, se hotărăşte să fugă, dar
n-ajunge prea departe, pentru cA o iubeşte
şi lncearcă s-o convingă. Pinii ln a cincea
seară, măştile vor cădea, pentru că la rln-
dul e~ femeia, acrită de singurătate, de obli-
gaţii şi greutăţi l ncearcă„. Dar asta-I altă
poveste, mal pu~n cehoviană, mai puţin
originală şi totuşi... Ce abur bllnd de lnje-
legere şi compasiune, ba nu, de stimă
pentru condiţia omului Tnvlns - oare nu
l nvingător? - chinuit, dar nu lnfrlnt, etc„
etc. Cred că exact ln acest «etc» atlt de
banal, răscolitor tocmai prin banalitatea
durerilor mocnite şi cinematografiate soit<>-
non plus». John Finch, un june actor dar
î n că nu şi prim, precum şi această mutt
c omentată descoperire hollyw o odiană. Lois
Chiles. Şi dacă insist asupra calităţilor
autoarei ş1 a sonorităţii numelor actoriceşti ,
este pentru că aici s-ar cam opri ş i 44'.arta»
filmului. Realizatorul John Guillermin, aut<>-
'ul mai recent al unui film-catastrofă, Tur-
nul inlernal,pare aici un debutant fără prea
mari speranţe. Moarte pe Nil devine mai
mutt pretextul unor aparitii, al unor nume
actoriceşti şi este de reţinut cn de tăiate
slnt în ansamblul filmului aceste aparitii,
c um fiecare mare actor îşi face intrarea ş i
ieşirea, parcă ignorind ce a fost înainte şi
ce va fi după el Tot ceea ce line de con-
s trucţia personajelor şi de arta actorului
ş i tot ce ţin e de tncîntarea scrisului Aga-
th ei Christie se ascultă cu plăcere. Dar
s u ~ pens u l rd minc doar o glumă şi, cu·
rios sau nu, pe măsura ce povestea îna-
intează, in loc ca el să crească tn intensi-
tate, pare că se moleşteşte la căldura de
prin oartea locului, însăşi verva interpre-
t a tivă diL olvindu-se în toropeala gene rală.
Să devină oare o certitudine faptul că
invocarea marilor nume actoriceşti este
solutia acoperirii eşecurilor sonore?
Producţie a studiourilor •ng:eze. Un film de John
GuitrHmln. Cu: Peter Ustino„, Jane Bi rAin , Lois
Chi:es, Bell• Da„Js, Mia Farrow, John Flnch, Otm.J
Hussey, Simon Mc Corli.lnda:tt, David Nlven,
Dulcele şi amarul,
deznădejdea şi speranţa,
pe mapamondul cinefil
voce, fără preocupări de stil, ca ln scena
finală clnd bărbatului ameţit, aproape ado1-
mit, femela !I tot lnşlră, printre lacrimi, vrînd
să se convingă şi ea cit de bine poate fi
totul chiar după 20 de ani de aşteptare şi
amărAciune .„ stă puterea acestui film «oa-
recare». Dar ce mal poate fi oarecare, clnd
un fanatic al marilor adevi!irurl m.ici prezt--
dează jocul, conduclndu-1 cu supremă sin-
ceritate prin doi actori magistrali: Stanlslav
Liubşln şi Ludmila Gurcenko. Şi nu atlt
primul, pe care li descoperisem ca uimitor
interpret cehovian din filmul altul fanatic
Vasili Sukşin (Cheaml·ml în deplrtarea
cea lumlnoui),ci ea, Gurcenkoi mi-a apă­
rut aici revelaţia. Fosta scăpărătoare stea
a Nopţii de carnaval face aici o strălucitll
compoziţie a ştersului, a cenuşiului . De la
bigudlurlle şi oboseala el Tmpletrltă, din
p 1ima seară, ctnd ronţi!ile tn neştire un măr
ş i priveşte firă să vadă televizorul (admira-
bila scenă cu vecinii ce vin să urmărească
varietăţile) la descărcarea surdă din finalu l
- poate prolog al altei nefericiri - actriţa
e toată •un suflet ln palmă».
Ce se mai poate spune după ce-au spus
totul despre noi, un Cehov, un Mihalkov ?
T olul, din nou, de la început.
Alice MĂNOIU
Producţi e a studiouri:a • Mosfiim•. Regia: Nikita
M ihaJ/fov. Scenariul A:exandr Adabaşian şi Nilflta
~1 ha :kov. Imaginea: Pave: bbeşev. Muzica: Juri
M1hai:ov. Cu: Ludmi:a Gurcenko, Stanisiav Uubş in
Vaientina Te iecilf.ina, Larisa Kuznetova , Igor Ne{iodov
Binecunoscutul regizor cubanez Tomas
Gutierrez Alea !şi continuă cu Supra-
vieţuitorii seria filmelor inspirate din re-
voluţia cubanezi! din 1959, lncepută cu
Povestiri despre revoluţie (1960), Moar-
tea unui birocrat (1966) şi Amintiri ale
aubdezvoltlrll (1968). Regizorul ne pr<>-
pune acum un autentic film politic, sur...
prinzînd nu evenimentele revoluţiei în suc-
cesiunea lor, ci influenta lor asupra sen-
timentelor umane, asupra destinului unei
socletll!l. •Pentru mine nu există dihoto-
Sigur, la un film de divertisment n-am
avea prea mari pretenţii dincolo de acel
«divertere», adică de elementara preocu-
pare de a binedispune spectatorul, de a-l
ajuta sA se relaxeze. N-am avea prea mari
pretenţii nici sA descoperim Idei Inedite ori
revelalii ln urmărirea susţinerii vreunei ple-
doarii pentru ceva. Am accepta chiar fi un
minimum de invenţie narativi şi tot un
minimum de Imaginaţie regizorali pe mar-
ginea ei. Dar Safari-Expre• reuşeşte,
dincolo de orice licenţă pseudo-artistică, să
devinii - firă voia lui - o demonstraţie a
noţiunH (destul de !rialii aceastal) de şuşa­
nea interna!lonall. O actriţă ln griiblt de-
clin de box-office: un actor care dupl ce a
demonstrat ce poate şi poate lntr-adevă~ -
(ln recentul De„rt al tltarllor-Tşl la liber-
tatea de a «face şi un ciubuc» (expresia se
găseşte ln vocabularul şuşanlstic) parcă
făclnd cu ochiul spectatorului; o lntlmplare
greu de etichetai din pund de vedere al
presupusului scenarist şi al la fel de pre-
supusului regizor, plasatll ln cadrul exotic
al unei rezervaţii africane într-o atmosferă
de happening turistic; toate la un loc nu
demonstrează altceva decll el managerii
ei par să fl părăsit afacerea după ce au
lansat-o. Din tot ceea ce vezi (şi nu-ţi vine
mie Intre cinematograf ca fapt cultural şi
cinematograf ca fapt politic» - declară
Alea, căci adevăratul sens politic al filmului
constA tn puterea sa de comunicare cu
poporul căreia I se adresează , ln adevărul
său.
Actiunea filmului Supravletuitorii se
c oncentrează asupra unei familii din marea
burghezie cubaned şi se desfăşoară ln
limitele stricte ale proprietiţii lor. Conacul
devine astfel «spatlul-capcani», inspirat
simbol al morţii , în care numeroasa familie
î şi consumi o existenţi!i aparent indepen-
dentă de ceea ce se lntlmplll •afară» ln
reaUtate. Personajele !şi acceptă captivita-
tea ca ultim semn al rezistenţei in faţa
istoriei, Tncercînd s-o nege, aşa cum neagă
naşterea ultimului copil lntr-o zi anumită
(ziua creării republicii Cuba), trecind cu
seninătste ln cronica familiei o dată falsă„ .
Atlt doar că istoria nu se lasll lnfrlntă şi
lupta tmpotrlva ei devine o falsă luptă pentru
supravieţuire , un degradant zbucium pentru
salvarea biologicului. Căci, ln elegantul
conac, odată cu dispariţia treptată a luxului
şi apoi a necesarului, dispar şi autenticele
sentimente umane, viata devenind o gro-
tescă goană după hrană, o tragică şi inu-
tili zdrenţuire a umanului.
Filmul se structurează pe imaginea leit-
motiv a ceremonialului mesei in familie, a
degradării lui (cu o expresă trimitere spre
Luis Buiiuel, spre celebra sa «Cină de
taină» a cerşetorilor) ca supremă metaforă
a acestei lumi crepusculare surprinsa în
agonie şi din care nu va putea evada decît
acel copil, ce n-a vrut să se nascli în ziua
dorită de familie. Cu efort el va deschide
porţile impunătoare aJe conacului şi în
sclrţlitul lor cuprinde parcă deodată ş1
s trigătul morţii şi al vieţii victorioase.
Oana POPEIA
Producţie a studiourilor cubanen. Regla: TomS~
Gulierrez A:ea. lmaginea:Marlo Garcia Joya. Mu·
zica: Uo Brouwer. Cu: Enrique SanUesteb.ln
Reyna:do Miravat:es, GermAn Pine.':i, Aria Vma
«La Smolensk, prin mii de cuvinte/ Che-
mindu-se care-ncotro/ Din vocea-li ştiută .
lierblnle/ Atlt auzit-am: Alo „ / Vula·n re-
ceptoare-o rafală, pe firul mereu dobori!/
Şi-un glas obosit din centrali!{ Mi-a spus:
Bombardează!. „ Şi-atlt!» Nu apar ln film
aceste versuri ale lui Simonov. Dar cred că i
se potriveac. Poveşti obişnuite, omeneşti ,
din vremuri de pace, frînte abrupt de război.
să -~ crezi ochilor) răml doar cu o perfor-
m anţi: aceea a malmutel. Vai de actori!
Mircea ALEXANDRESCU
Producţie a studlour/10#' din lta:Ja şi R .F.G. Un film
de DuccJo Tessarl. Cu: Giuliano Gemma, Ursu;a
Andress, Jad Pa:ance, Gluse,,,,. Maf{kJ;i
Mel Brooks îşi face un titlu de glorie don
a fi crescut fn cultul comediei de aur şi nu
în mai mics măsură recunoaşte beneficiile
îndelungate! sale ucenicii de obscur scrib
0e seriale comice pentru televiziune, ală­
turi de, pe atunci tot necunoscuţii, Woody
Allen şi Neil SlmonL Un debut tardiv cu
un scurt-metraj «Critlclllt n aduce Oscar-ul
filmului de animaţie ln 1963; de atunci, cele
ci nci lung-metraje semnate ni-l prezintl
consecvent ca pe un comic glndltor. Fidel
comediei burleşti ci şi alta< maeştri ai
Hollywoodului pe care-i omagiază deschis
(aici pe Affred Hltchcock ln secvenţa •pă­
s ărilor» şi a lnlllnlrii din punctul «nord prin
nord-vest•)· Brooks lntreţlne pe ecran o
agilalle non-stop. Gagul de situaţie, com-
portament sau lnfl!lşare are lnsA bătaia
mult mai lungă, treclnd dincolo de efectul
comic Imediat Ei satirizează firă drept de
apel sindromurile-tip ale unei societăţi
super-tehnicizata (cele două secvenţe de
&a aeroport stnt antologice ca cinema, dar
şi cs partret psihologic al contemporanilor
s.11) şi super-nevrozata (mania psihanali-
zei la american~ duclnd atl de uşor la
manipularea bolilor mintale, fi exagerarea
instlnctel0< brutale aici cu trimiteri la an-
tecedentele naziste). Dialogul lui Brooks
cu spectatorul se face astfel pe două
nivele: unul la suprsfa!ll. cel al anecdotei
antrenantip şi amuzante, altul tn profunzi-
mea semnificajlll0< grave. Comediile sale
E aceeaşi senzaţie ciudata, aproape fan·
ta sticl pe care o dă un ceainic sau o jucă·
11e de copil într-o tranşee şi o cască soldă·
1e ască lingă un patefon. Filmul putea fi po-
vestea unei vieţi obişnuite. Viata unei fete,
de micA ambitioasâ şi tenace, care ştie ce
vrea, care la 10 ani scrie compunerea «Pla-
nul vietil mele» şi tot atunci joacă în film ul
«Fata partizanului». Mai ttrziu e Tn lotul
campioanelor la siriturl de la trambuli nă:
pentru ea nu par să existe înălţimi de ne·
ati ns. Filmul se putea încheia paşni c t'u
po.vestea el de dragoste cu tlnărul pilot de
avioane. Dar toate acestea fşi pierd înţele­
sul, se pulverizeazi, devin amintiri înainte
de a se fi lmplinlt, ln chiar primele zile ale
războiului. Povestea, emotionantă ln pat,._
tismul el reţinut, afa cum apare pe ecran
(expresie cinematograficii simpli, oareca-
re) ln ciuda alltor avataruri, pare o viată
obişnuită pentru acei ani. La fel ca cea din
poezia lui Simonov.
Roxana PANĂ
Producti• a studlour/:or «Maxim Gorki». Un film
de loor Vozn.senski. Cu: Rita Sergheeva şi O:g.1
Aghuva, Larfşa Lufjlna, Viadimir Pucllt.ov, Pa v:llf
Rud~nskl şi Vtadlmir Kotov , Mişa Sc~rbalrov ş,
Serghei Obraiov, Una Berman şi Marina GorN>va
Ecranizare a unul roman de Oscar Lewis.
filmul nu poartă atlt pecetea personalitAtii
scriitorului, crt a scenaristului siu, Cesare
Zavattlnl, una dintre cele mai proeminente
ligurl ale neorealismului Italian. Această
«sagb de familie, localizati lntr-o mahala
a unui ora• latino·american, devine o tul·
buritoare acuzatie lmpotrlva subdezvoltăr ii .
Personajul principal, bitrlnul Sanchez, se
strilduie•te o vlatii lntreagil să-tl depişeas­
că condltla mizeră, aă asigure numeroşilor
săi copii un trai omenesc, clştlgul la loterie
se dovedefte o aolutle derizorie, casa mult
visată este obtlnuti clnd nelinl•titul pater
famillas moare. Amblanla acestei drame
amlnte,te de Imaginile clasice ale neo-
realismului italian: curtl nilpildlte de gu-
noaie, frlnghll pe care fluturi cearceafuri
rupte, interioare Tn care se înghesuie o
multlme de copil. Renuntind la posibilitatea
de a trata povestea literari ln termenii
exotismului, regizorul american Hali Bart-
lett a alea solutla analizei atente a relatlllor
sociale, sugertnd ci aceaatli umanitate chi-
nuitil este victima aubdezvoltirll. lnteresan!
pentru preocupilrlle aale politice, filmul are
de asemenea tansa prezentei lui Anthony
trec dincolo de rlsul ln cascadă, prezent
ln orice sali din momentul ln care pe
ecranul acesteia apare Brooks, lislnd un
gust atrepezltor •I amar. Prilej aă ne rea-
mintim ci marN comici au foit adesea nişte
!rişti filozofi ai vieţii.
Productle a studiouri/« din S.U.A. Un film de M e
Broob. CU! M.: Broolu, MadeteiM Kahn , C:oris
Leachman, Harvey Korman
Un film aşezat la hotarul mai multor ge-
nuri: poliţist (axială o lntentie, daci nu o
mini criminali), de avantarl (participăm
la o palpltentli curaă contra-cronometru),
santlmental (o dragoste la prima vedere
ignorlnd orice fel de obstacole), turistic
(poposim lntr-un co" de !talie ,1 ln ctteva
ora•e americane) ,.a.m.d. Dar punctul forte
al filmului nu este capacitatea sa mimetic ă
la diferite clişee cunoscute, ci tonul parodic
şi autoparodlc cu care le abordeazi. Eroul,
un tip modest condamnat să ajungi super-
man, a Invitat engleza la cinema, de la John
Wayne •I a devenit un as al volanului, deşi
el n-are dectt o blclcletl, privind pe ecran
virajele lui Steve McQueen. Urm6riri rn aer
sau pe sol, replicii sumari, aglomeratie de
incidente şi accidente, fac deviza acestui
ocol al unei 1/2 din clrcumferlnta Terrei ln
doar şapte zile. Miza nu este lnsă de tip
jules·vernian, cîştigarea onoarei unui pariu
de club britanic, ci o mult mai concretă
moştenire cifrată la ctteva milioane de do-
lari. Un film antrenant, pe gustul celor ce
apreclazi un spectacol de cascadori.
Productle a studiourilor americane. Un film de
Jonathan Kaplan. Cu: Terence Hlll, llaJHie Perrine,
Jacf(le Gi.11son, S/Jm Picllens
Qulnn, care a valorificat spectaculos rolul
transformlndu-1 Tntr-un adevirat recital ac-
toricesc.
Dana DUMA
Producţie a studiourJ:or americane. Un film de
Ha;; Barttett. Cu: Anthony Quinn, Lupita Ferre1
Do;or.s De: Rio, Stathis Gial/etfs, Lucia M~nde.~
Meritele acestui film - încununat de alt-
fel cu trei premii importante, «Marea arenă
de argint» şi «Arena de aur» (pentru sce-
nariu) la Pola, ln 19n, şi cu «Trandafirul
din Lldice» la Karlovy Vary, ln 1978 - mi
se par a fi. Tn principal, două: cli se inspiră
dintr-un fapt trăit, lucru ce se simte şi ln
structura bine închegată şi argumentată a
scriiturii cinematografice, şi că este inter-
pretat de co pii şi adolescenţi, ceea ce iar
r- onf eră un pl us de autenticitate peliculei.
ln pl anul de acţiune al ustaşilor care du-
ceau, in Zagrebul ocupat de fascişti, o
campante rasistA şi şovinistă, figura şi o
întrunire de mari proporţii a elevilor şcoli·
lor medii din oraş , care urmau să -şi mani-
feste «de bună voie şi nesiliţi de nimeni„
ataşamentul fată de «noul regim». Aflind
de acest plan aJ ustaşilor, comitetul local
al Tineretului Comunist Iugoslav se hotă·
răşte să saboteze mitingul şi să-i transfor-
me în contrariul lui: în clipa tn care se cere
despărţirea copiilor evrei şi strbi de o parte
şi a celor croatl de cealaltă parte a stadio-
nului, elevii încep prin a refuza, apoi rup
cordonul agentilor şi, ln final, fug Tn de-
bandadă de pe stadionul ln flăcări, pe care
nu mai rămtne declt un grup jalnic de sim·
patizanll, descumpăni~ şi lngrozlti. Acest
lucru se petrecea tn mai 1941 .
Pelicula, care se înscrie, tn ciuda unui
subiect mai aparte, tot tn gama binecunos-
cutA de preferinte a cineaştilor Iugoslavi
pentru «filmul de partizani», este semnată
de Duşan VokotiC. Fostul (faimos) realiza-
tor de desene animate ştie să «mînuiasc4»
copiii, te cunoaşte reactille, le i ntuieştţ in·
tuiţiile. De aceea spuneam ci unul din
marile merite ale filmului revine interpre·
tării. Sau mai exact, celui care s-a fAcut
interpretul subtil al celei mai greu inter-
pretabile psihologii: psihologia copiilor şi
a adolescentilor.
Rodica LIPATTI
Producţie a studiouri/« iu9os:ave. Un film de
Du şan Vukotit. Cu: Igor Ga:o. Zvon111111 Crnlo.o.
Franjo Majelic, Bozldar Ai'ic, Zvonit.o Lepel1c
Travestiul a fost întotdeauna o provocare
tentantil pentru arta actorului. Fernandei,
Jerry Lewis, Jack Lemmon şi Inei multi
altll ne-au delectat Jn tot felul de posturi
sau Imposturi. latil-1 din nou pe Peter
Sellers revenind sub diferite mhtl aă or-
ganizeze rilzbunarea panterei roz. Relntll-
nlm cu plicere pe in1pectorul de politie de
natlonalltate francezii, dar practiclnd un
umor atlt de britanic, lansat pe urmele altor
traflcantl, blnelnteles m111 presus de orice
bănuială. Căutarea riuflcitorllor devine un
excelent pretext de comedie petrecutli ln
decorul elegant al atrizllor perlzlene •I ln
cel exotic al Hong-Kong-ului •I uzlnd de
nenumirate gaguri derulate cu o maximi
viteză, pentru a nu-li da rilgazul dP, a deli-
mita credibilul de Incredibil, posibilul de
Imposibil. Şi nici nu simii nevoia atlte timp
cit accept! aă te laşi antranat lntr-o parodie
de bun simt.
Adina DARIAN
Productie a &tudiourJ:or americane. Un film de
B:alt.e Edwards. Cu: Peter Set:ers, Herl>Mt Lom, Buri
Kwoulf, Dya.n Cannon, Robert Webber, Tony Beck;e,
Se lntlmplă cu poveştile pentru copii ce
se lnllmplă de cele mal multe ori cu ecra-
nîzările pentru oameni mari. Din dorinţa -
aici premizl obligatorie - de mare aud i-
entă fa public, aşa-zişi specialitti în dra-
maturgia de film le agrementeaza. te schim -
b ă (uneori plni ta a le face de nerecunos-
cut), le aduc în tiparele unui «storyn verifi -
cat cinematografic. Nu tnsâ firă a pierde
de fiecare dată ceea ce era specific, origi-
nal tn acea poveste, nu fără a le risip i
aburul şi semnele de întrebare.
Aşa se face că Degeţica seamănă mai
puţin cu basmul lui Andersen de la care
s-a pornit şi mai mult cu Heidi, alt film
produs de aceleaşi studiouri japoneze. Nu
ne·a supărat că un cărăbuş care o cară
ln spate pe fetlla cit un deget seamănă
leit - la mimică, la voce chiar - cu Peter,
prietenul lui Heidi (care o căra pe Clara în
spate), ci faptul că aici cărăbuşul apare de
la începutul poveştii , cu rol dramaturgie
de salvator generos. De altfel prea sini toţi
buni la suflet şi prea totul se termină cu
bine. Nostalgici, ne lntrebăm unde e cără­
buşul aceia din Andersen care o r6pea pe
Deoetlca, care li spunea «di e drăgălaşă
cu toate ci nu seamănă deloc cu un cără­
buş», şi care o alunga după ce domnişoa­
rele cărăbuşe strlmbau din antene: «Are
numai două picioare!» Unde·i sobolul cel
tăcut şi uricios? Şi fluturele sortit unui
destin tragic? ln film, totul - desen, cu-
loare, verb - devine simplu şi pastelat,
chiar suspensul fiind o uşoară şi previzi·
bilă sperietură.
Am văzut filmul in!r-o sală llxită de COJlii.
ln mod cert le plăcea. Nu ştiu dacă-l cili-
Woody, Tom şi Jerry, Popeye şi alti
obişnuitf eroi al foiletoanelor animate cts-
tîgă cu fiecare generatie noi şi noi
adepti. Ce ne atrage la aceşti eroi nu
lipsltl de un anume conventlonallsm? ln
definitiv, tehnica loviturilor plasate adver-
sarilor attt la unii cit şi la ceilaltl nu diferă
dacit prin varietatea procedeelor folosite.
Şi totuşi, eate Imposibil să nu rlzi Tn hohote
de lmaglnatla cu care micul dar vajnicul
marinar !şi scapi Iubita lmplrtlnd pumni la
stlnga şi la dreapta. Dar nu numai poantele
Tşi au efectul comic ci şi decorurile, care de
care mai trăznite. limbajul plin de calam-
bururi, anacronisme, arhaisme sau argo-ul
de ultimi! ori ,i, desigur, desenul persona-
jelor propriu-zise. Pe Popeye n simtlm lnsi
apropiat şi pentru cil dincolo de hazul si-
tuatlllor ln care este pus, lntllnlm ln el un
om slab, cam urli, firi Inteligentă leşită
din comun, firi un curaj deosebit, cu o
iubită cam slmpluţil. El este un tipic anti-
erou mal aproape de sufletul nostru dacit
su pereroii· plini de strălucire ai altor seriale.
Oricum. Oave Flelscher ne·a lăsat atun ci
cind a murit nona'Oenar, un personaj de o
tinerete nemuritoare.
AL.BRUMARU
Productie a studlourl:or americ~ne. Un film de
David F:elscher
seră pe Andersen şi nici daci vor avea
vre odată rigazul sau curiozitatea s--0 facă.
Basmele lui Andersen se pot citi cu folos
la orice vlrsti. Paradoxal, prin transfer
hollywoodian de dramaturgie, filmul De-
getica e profitabil doar pentru copii.
Un tltm de
~ poate vorbi şi aşa despre război.
Prm urmele Jăs~t~ Tn oameni, in vieţile lor,
urme pe care n1c1 îndelungaţi ani de pac e
nu reuşesc să le şteargă. Totul e· bun
frumos şi adevărat în viata tinârului agro ~
nom din Kazahstan. Casa cea nouă e
plină de copii, fraţi, surorî. După cum totul
e intrat în odihnitoare obiceiuri ale vîrstei
!n casa _unei văduve dintr·un sat ucrainean'.
lntr--0 z1 o veste neliniştitoare vine să tul·
b ure brusc tihna celor două case aflate la
mii de kilometri distantă. Agronomul e
copilul pe care bătrt na crezuse că l-a pier·
dut tn anii războiului. Revederea peste ani
e dramatică, dar de multe ori drama ade-
vărată e_ singura salvare a melodramei.
Stlngăchle naratiunii, evidenta lipsă de ex-
perienţă a realizatorilor, dau, în mod ciudat
filmului un plus de prospeţime şi emoţie'.
R. PANAIT
P:oduct„ a studiourilor sovietice «Kazahfiim ,,
Un film de Sarfp Bei~mbaev. Cu: Lidia Smirnovd,
Bili.en Rlmova, V. Grlşko.
Cu o cavalerie Tncercatl rn asatturi dra-
matice: patru scenariftl, ca Ennio De Con-
cini, Casare Seccia, Luciano Martino şi
Sergio Leone, cu o dlatrlbulie forte, duclnd
tot greul luptei (Rory Calhoun, Lea Maasari,
Georges Marcha~ Mlmmo Palmara, şi altil~
cu un comandant cill ln tot felul de auper-
cinema-url, Sergio Leone, pe un subiect
fabulos cit cuprinde, nu se putea ca acest
colos hispanoitallan • l'americaine sl nu
nimerească drept la tintă. Adică: săli pline
cu amatori de fast. montare, etos, cu intrigi
spectaculoaea fi calamitiltl naturale •i mal
şl - ln care, mal zlr••li ici-colo platoul cu
cartonul - dw doamne, ce monhlj de sen-
zatll, ce lume nebuni-nebuni, ln această
eri a!Tt de lndepirtatl de a noastri fi to-
1u,1, va~ cit de apropiată. Doui ore de ln-
cordare, suspena, cal, cutremure, achln·
giulrl, revilrsilrl de lavl fierbinte prin gura
celui mal mare bau-bau al antlchitiltii: colo-
sul din RodoL A nu se scilpa epocala
ocazie._
A. M.
C-op:oductâ. hlspano-Jlaliani. Un tilm de Sergio
L«Jne. Cu: Roq Calhoun, Lea Massari, Georges
Marcha/1 Conradio Sanmartim. Angel Aranda
 Încăpăţinarea
cele mal multe ori. nu la !nalte şcoli cu tra-
ditie. c i la şcoala . mult mai severă a vieţii
cotidiene. Un critic stră i n prezent la festi-
val. Nadia Horst, a găs i t chiar o expresie

care se naste
•
noul fo a1 te elocventă atunci cfnd spunea că
«astizi camera de luat vederi a operato1u-
lui arab a depri ns cum să facă o revolu ţie
din fiecare fapt mirunt•.
Ceea ce a dorit, şi ln bună măsu ră , a
r euşit ai trezeascl recentul festival a fost
Sub deviza «Pentru o cin e- noţiunea luptei pentru un Ideal, a rea li ză rii

8
matografie progres i stă ş i li-
be ră», s-a desfăşurat de cu-
rlnd la Damasc primul Festi-
val al filmului arab şi inte1-
natlonal, la care au fost pre-
zente c reaţiile cinematogra-
f ice din 23 de ţări.
Cinematografia arabi
la primul său festival
Medalia de aur a festivalului a fost aco1-
d ată fil melor Ziduri al regizorului i1 akian
Mouhammad Shoukro ş1 !>oarele hienelor
al 1e g1zo1 ului tuni sian Rida B ah1. Filmul si -
ria n A cincea tortireaţA al reg izorului
Bilal Sabounl a obţinut medalia de argint,
filmul reg izorului algerian Omar Askaoi
obtlnl nd medalia de bronz. Peliculei viet-
nameze Fata care inc& nu a vorbit i-a
fost acordat marele premiu al juri ului.
Manifestare cultu rală de o pr egnantă a-
cuitate, primul festival al filmului de la Da-
masc a evidenţiat, ca o trăslitură de nedez-
mlntlti real itate, faptul ci filmul arab a de-
venii o exlstentA de sine stătătoare, ani-
mată de cu rajul expunerii ideilor şi ideolo-
gii lor contemporane, eliberat de cercul ln-
gust al «micii crize», al dragostei melodra-
matice, al conflictelor manifestate, cel mai
adesea, prin dansul buricului ş i clntec de
beduin .
Noua cinematografie arabi fnseamnă şi
este o deschidere lnspre lume, spre reali-
tatea tulbure a lumii arabe. Neignorlnd va-
lul ce străbate lumea contemporană , ti-
nerii creatori de film arabi se lndreaptă , cu
curaj ş i dărui re , spre om, spre temerile,
spre chinurile ş i asp iraţ i ile acestuia. Ni se
lnfătlşează, ln filmul arab de azi, omul, aşa
cum este el pe pămlntul societăţ ii, sub
ploaie, sub soare, ln timp de războ i ş i de
pace. Şi ln măsu ra ln care filmul arab des-
coperi omul pretutinden i, el poa11ă un
mesa j al uman l tl ţ i i.
Sentimentul şi inima. sint, fi r eşte , pre.
zente, dar ele Izvorâse din om şi slnt og linzi
ale omului, sfnt o oglindi i ncandescentă a
încleştirli dintre om ş i pămlntul din ce în
ce mai disputat, Intre om şi forţa răulu i ,
d i'n'tre Ideea de bine şi Ideea de a face bine
în fapt. Şi iubirea melodramatică devi ne un
fapt social, păm l ntesc, r ănii de asupri oe,
de nedreptate. Trec prin filmul arab con-
temporan toate furtunile şi contrad i cţiil e
lumii a treia, eroii traditlonali si ni demi-
t i za~ şi se transformă acum din staruri
ln oameni ai pămlntului şi durerii de zi cu zi.
Recentul festival ne-a demonstrat for ţa
Deviza festivalului:
«Pentru
o cinematografie
progresistă
şi liberă»
ev adăt it spre soare, depa11e de mucavaua
stud iourilor, cu tot ceea ce Jnseam nă a-
ceasta, pentru lntlmplă rile , atmosfera ş i
lumea filmelor, pentru problematica lor ca
şi pentru soluţiile pe care, atn cn revine
celor s-o facă, ea le sugerează. A cincea
fortireati, de exemplu, un film sirian, !şi
desfăşoară actiunea ln lnchlsoare, Nunti
de tormi abordează frontal o seamă de
realitiţi ale satului sudanez de astăzi, Viata
unui copil sugereazi ln mod parabolic
v iaţa lnsiş l a Yemenului contemporan, iar
soarele filmului este lnsuşl soarele Yem&-
nului de azi. T ratarea clasică se rveşte aici
modernismului acuzator al ideii, fi lmul a-
ce sta urmă ri nd di devinli o an aliză , sub m i-
cr oscopul calm al lucidităţ i i , a unei stă1 i
de spirit l n măsură să explice opţ i unile fle
a le unui beduin, fie ale unui intelectual, rn
ce p riveş te modelarea soc i etăţii 101, l n ce
pr i veşte atitudinea fa ţă de acest ră u al seco-
lul ui care l ncepe să se prof ileze, goana d upă
petrodolari , ln ce p r i v e şte obligat ivitatea
f i e căr ui a de a evita copierea servili a altoi
s o ci etăţi ş i a descoperi în propria lume ş1
in propriile re ali tă ţ i dr umul spre viit or.
<C A tace o ::-evolutie
din tieca:e tapt mărnn tl>
Fil mele prezentate la sus ami ntitul festi-
v.al au arătat, şi cu convingere, spectato1 u-
lui, ceea ce ochiul acestuia este neputin-
ci os să deosebească ln tumuttul cotidian,
l-au lnvătat, adică, să lnţeleagi sensul du-
1eril din ochii copilului, să asculte vechile
clntece de luptă şi să desprindă sensul pe
care-l capltă faptul de a rezista ostilităţ ii
te mniţei. Filmele văzute aici au pus l n lu-
mi nă care este acel «secret» ce-l uneşte
pe oameni şi li ajulâ să comunice Intre ei.
Filmele acestea au făcut să se audă ce
c o nţine cl ntecul unui sărac . Chiar sub as-
pectul realiză rii pur tehnice, am remarcat
v1aja ce se ţ ese prin obiectivul aparatului
de filmat al operato1ului arab fo rmat, de
unei ln clpăjlni1i din care de cele mai
multe ori se naşte noul.
Un sirian despre sirien(
Salah Dehnl este, lă rii l ndo i a lă, un nume
c unoscut şi apreciat al ci nematografiei si-
riene contemporane, cunoacut nu doar ca
regizor, ci şi ca critic, scenarist ş i regizor.
r ntr-o scu1tă discuţie pe care am avut-o cu
el, despre filmul de azi din Siria, Dehni
rni -a precizat:
«Cinematografia sirianl r,; are tncepu-
turlle rn urmi cu cincizeci de ani, ctnd so-
ci etatea pa1tlculară «Haramon Film• a rea-
lizat prima peliculă de lung metraj, Acuzat
lări vini. Cinematografia noastri a cu-
noscut, se poate spune două etape: prima,
înainte de revoluţia din martie 1963, etapă a
lnceputului, clnd producătorii erau, ln ma-
joritate, aventurle11 vlsitorl, firi veleltitl de
creaţie , şi cea de-a doua etapă, dupi re-
voluţie, după Mişcarea de redresare con-
dus& de preşedintele Hafez Al-Assad, cl nd,
odată cu lnfilnţarea M inisterului Culturii ş i
O rientării Naţionale, c inematografia s iri ană
a p1i ns d-ş i contureze propria persona l~
tale ş i propriile asp iraţ ii născute, mai ales,
di n si nceritatea cu care a dorit să se ex-
prime pe sine ş i să exprime aspiratille ş i
problemele arabului sirian ca şi pe cele
ale arabului de pretutindeni.
- Ce filme retlneţi din creatllle de
pini acum ale Organismului General al
Cinematografiei din Siria? l-am lntrebat
pe Salah Dehnl.
- E greu de spus, şi ln acelaşi timp, e
uşor, dat fiind ci, din punct de vedere can-
ti tativ, producţia noastră de lung metraj e
li mitată . Aş putea enumera numai clteva
pelicule care s-au bucurat de aprecierea
1urlllor la festivalu rile internaţionale: Al-
Fahd (Ghepardul) , Eroii se nuc de două
ori, Katr Kasaem, ContrHens şi altele,
toate realizate de tineri şi , Tn general, abo1 -
dînd tematici ancorate ln viaţa reali, epu-
' a lă de dulcegării .
O prietenie trainică
Filmul arab contemporan, cred eu,,i pa r-
ticiparea la lunga confruntare filmică de la
Damasc mi-a confirmat-o, reuşeşte sl f ie,
o şcoală ln care clocotesc Ideile şi Ideolo-
giile sinltoase.
Se cuvine adiu gat că început ul anului
1979 a fost martorul unu i lnceput de drum
spre stabilirea şi promovarea de relat •
directe de colaborare - pe care o speram
fr uctuoasă - Intre Românlafilm ş i Orga-
nismul General al Cinemat ografiei din R.A.
S 11 fa ni , cl nd, vizita făcută la Damasc de o
del egaţ ie a conducerii Instituţiei noastre de
fil m, a prilejuit semnarea unui acord-cadou
de colaborare Intre cele două instituţii ,
acord ce prevede, printre altele, efectuarea
ele schimburi de delegaţii , de exper i enţă ,
a si stenţă tehnică şi realizarea ln comun de
c oproducţii .
Avlnd girul prieteniei trainice e xisten te
intre Rom6nla fi Siria şi ale clirei baze au
fost puse cu prilejul precedentelor l ntllnhi
de la Damasc şi Bucu reşti Intre p reşed i nţii
Nicolae Ceauşescu şi Hafez A l-A ssad,
colaborarea rom6no-sl rlani Tn domeniul
creaţiei c inemat ografice .., venL firi lr>-
dolali, să se adauge ş i si contribuie la
î m bogăţirea multilateralelor raportu ri n i•
tente, pe multi ple planuri, Intre cele d ouă
ţări ş i popoare prietene.
Maria CALLAS-DINESCU
Mozart,
contemporanu
nostru.„
lncercarea de a transpune
B lucrări devenite clasice din
repertoriul universal de tea-
tru dramatic fi liric - în
film, adică ln operă cinema-
tografici cu atributele pro-
prii celei de a 7-a arte a
t~ntat şi tenteazil mereu mari personalltltl
don lumea teatrului şi a filmului.
Lawrence Olivier (Hamlet, Richard al
lll·lea fi Henrlc V) tl lngmar Bergman
(Flautul fermecat) sini nume prestigioase
cel mal frecvent citate ln acest context,
fără lnsi să se limureascl controversa,
daci versiunea flxatA pe peliculă Izbuteşte
sau nu ai fie altceva declt producţia sc&-
nlci fllmati a respectivei opere sau piese
de teatru. La 70 de ani, Joseph Losey, re-
gizor de origine americani (nlacut la Wls-
consln) tl de reputaţie mal alea europeana
(Servitorul, Accidentul, Mesagerul , etc)
Incitat de Roit Lleberman - directorul
operei din Paris '' finanţat de Societatea
de filme «Gaumonh•-Franţa, a-a lisat tentat
s6 faci un film dupl opera «Don Giovanni»
de Mozart.
Pornind de la lnreglstrarea muzicii operei ,
realizatâ sub conducerea dirijorului Donn
Maazel, Losey nu a ezitat aă foloaeasci ln
filmu l slu ca actori, ln exclusivitate renu-
m ili clnti reţ l care I nterp r etează partitura
mozartlanl - Ruggero Ralmondl (Don
Giovanni), Jose Van Dam (Leporello), Te-
resa Berganza (Zerllna), Klrlta Kanawa
(Elvira) . etc.
Convins ci cele doul genuri, filmul tl
opera, nu slnt Incompatibile, Losey conal-
deră ci «dincolo de un anumit cadru rapid
prestabilit, opera eate ln acelaşi timp o
formi liricii care-•I gise•te o perfectâ co-
respondentA ln fluenta aparatului de filmat,
in spirl ndu-1 de fapt C ăci ceea ce m-a pa-
sionat - zice el - a fost tncercarea de a
reda liri smul lui Mozart cu ajutorul tuturor
mijloacelor teh nice de care dispune fil-
mul.•
Lutn du-ş i minime ilbertlitl latl de llbre
lui Da Ponte, Losey a mutat acţiunea di
Sevilla, la Vincenza ln Italia, ln palat
Palladio, monument al arhitecturii italiene
din secolul 16 t l a Introdus un person
mut «valetul ln negru•, un fel de observato
cu ajutorul că r uia , «spectatorul poate
ghidat sl vadi ce a vizut regizorul». (Un
crit ic malitlos a scris despre acest vaiei
negru Interpretat de Eric Adjanl că ln afart
de asemănarea lui frapanta cu Isabelle
Adjanl, frumoasa şi talentata actrl!A fran -
c eză, tlnirul nu pare să aibă altă tunct ie
ln film). Personalitatea lui Losey nu se
manlfestl lnsi ln aceste schlmbiri minooe
ci ln Interpretarea dată operei.

Fiimui lncepe cu o lnscrlpt.e pe ecran
apartlnlnd lui Antonio Gramsci, lntemele-
torul Partidului comunist Italian: «Vechiul
este pe moarte '' noul nu se poate lncă
na9te: ln acest lntereon apare o mare varie-
tate de simptome morbidu.
Pornind de la acest citat-motto, Losey lşl
expune ln analiza filcutil personajului Don
Giovanni, punctul ele vedere asupra operei
mozartiene pe care o con1ideri o lucrare
foarte moderni, o drami aoclală cu semni-
ficaţia unul act de rebeliune, daci nu chiar
revoluţionar pentru vremea clnd a foat
creată .
«Don Giovanni, apune regiz.orul, este un
suflet pierdut, dar un suflet pierdut p1'1vile-
glat. Morbiditatea lui, ln Interpretarea mea,
este nutrită de conflictele sociale ale lumii
sale ln care, alilturl de diferitele forme de
robie feudalii, lncep sA se constituie marile
averi ale noii Industrii şi a unul nou tip de
agriculturi.
Premiera mondială a filmului a avut loc
la lnceputul lunii noiembrie, la Kennedy
Center la Washington. A doua zi, filmul a
fost prezentat la New York. Reacţiile croni-
carilor au fost extrem de diverse, de la apre-
cierea ci «seria de capodopere literare şi
muzicale Inspirate de personajul Don Juan
lnceplnd cu Tlrso de Molina şi treclnd prin
Moliere, Byron, Shaw, Mozart fi Richard
Strauss, s-a tmbogilţlt cu Don Giovanni
de losey• (The Washington Post), pinii la
concluzia acidil dl «losey şi echipa sa nu
au distrus opera mozartiana. dar nici nu au
pus-o lntr-o noul lumini. Oricum banda
sonori a filmului e superbi• (The New York
Times).
ln c.., priveşte, după un an de muncii
«ln care opera lui Mozart l-a umplut viaţaB,
Losey speri ca acum, dupll aproape 30 de
ani de exU ln Anglia, unde s-a stablltt de
cind vlctimil a macarthlsmului a fost tre-
cut pe listele negre ale Hollywoodului, sA
poat!i face un film ln tara lu•
«Viitorul meu film se va numi Llnl,te
şi va aborda cu duritate aspecte ale rasis-
mului, apune regizorul. Aş vrea sA lncep
filmilrlle la Chicago, ln Ianuarie, deoarece
am nevoie de multă zilpadă, de frig şi vini.
Doresc ca totul sA fie ln culori primare -
alb şi negru - zăpadă albi şi urme de
slnge» .•.
Departe, foarte departe de lirismul lui
«Don Giovanni», vom regisi poate acea
dimensiune a personalităţ ii artistice a regi-
zorului care situeazi filmele sale pe un loc
aparte ln peisajul cinematografic al lumii
occidentale.
Marghit MARINESCU
P . S. C ind Rocky li a 1eslt /1f! ecrane ln
1Ume 1979. cron1car11 i-au pn_rnfl cu scepti-
cism ş1 rezerva. cons1derindu-: o modestA
seche:a a fi:mufw de mare succes Rocky I,
seche:a care. demonstreazâ că. dm pâcate,
Sy:vester Sta::one (interpretu: prmc1pa; s1
rer;1zoru: f1:mu:u1) nu mai st1e sâ facil a:t-
ceva. A cu'1J, duoJ sase :uni de succes ta
pubric, Sta::one dec·ara ca <c. .. daca R ocxy li
va fi o reuşita. irieN de a face 51 Rocky III.
nu mai pare alit de nesâbu;t.ln. Se pare . .'n
orice caz, c.1 S/a:ione a scâpat de a:ternaf1'(a
la care se gfndea in ca1 de esec s1 anu'11e
aceea de a apare intr-un fr:m de rec:a,ra co-
mercia:a per:!ru un aparat de bdrb1er1t rapid.
Ioan Bala.ş, un român
ajuns celebru la Hollywood
RAsfoind presa vremii de a-
B
cum peste cincizeci de ani,
privirea ml-a fost atrasă de
citeva titluri de articole Inse-
rate la loc d~ cinste. •Un
_ film al lui Bob Curwood».
oinei o glorie românească
în America»; «Un romAn, director de casă
cinematografici la Hollywood». Publicatia
«Rea litatea ilustratb.«Bob Curwood, Tncă
un roman ajuns celebru ln Statele Unite» -
publicaţia •Rampa»... ln 1931, Bob Curwood
a turnat tn apropiere de Dallas, statul ame-
rican Texas, unul din numeroasele sale fil-
me Intitulat Mexicanul, semnlnd regla fil-
mului, deţinlnd rolul principal. Ziarul «The
Palestina Press•, din oraşul texan Palesti-
ne, li numeşte pe Bob Curwood frumosul
ş i tlnilrul actor de cinema şi pionierul fi~
melor sonore texane binecunoscut din nu-
meroasele sale filme. pilcul atlt copli101
cit şi adullilor amatori de cinema ...
Printr-o lmprejurare favorabilă am aflat
că Bob Curwood lşl trlieşte liniştit blltrl-
neţele ln localitatea Cuernavaca (Corn de
vacă) din Mexic. De curlnd, am avut feri-
citul prilej să fac o călătorie ln această plA-
cutll şi minunat!! ţarii . Cum era fi firesc,
nu am putut rezista tentaţiei de a merge în
localitatea amlntitA pentru a-1 cunoaşte pe
renumitul actor, director şi regizor de film
român.
Din Cludad de Mexico pini la Cuerna-
vaca, pe o distanţii de peste 70 de kilo-
metri, privirea călătorului este atrasA de o
rari frumuseţe naturală. la tot .pasul, ln-
tllneştl dealuri şi coline care urcă ptnă sus,
l n vlrf de munte, lmpodoblte cu a1 buşii , cu
flori roşii şi violete denumite Bungabilia.
Este o zonă subtropicală unde, lnceplnd
din a doua jumătate a lunii mai şi plnă ln
septembrie, plouA ln jurul prlnzului cite
2-3 ore ln fiecare zi. Temperatura nu co-
boară nlclodatA sub zero grade şi este,
practic, o prlmlvarA veşnică.
Pe Bob Curwood, de fapt pe Ioan Balaş,
fiindcă acesta este adevăratul lui nume,
l-am găsit la masă, lnconjurat de familie,
de cel dol nepoţi al sAI cărora le povestea
amintiri din viata sa zbuciumată dar ş i în-
cununată de succese.
Luat prin surprindere de vizita zlariştilo1
români, a rămas plăcut Impresionat. Ne-am
aşezat ,1 noi la aceeaşi masa, ilngii nepoţ ii
lui, şi l-am rugat si-şi continue firul poves-
tirilor.
«Am luat d:-umul pribegiei ... >>
- Am plecat din ţară cu mulţi ani in
urmă, mal precis prin 1914. locuiam lm-
preunl cu părinţii mei lntr-un sat din apro-
pierea Braşovului. Mă numesc Ioan Bala ş .
Eram destul de tlniir şi cu greu lml Inii i-
nam dorul de ducii ce ml cuprinsese. Pe
de altl parte, nedreptlţile ş i poverile apă­
sau tot mal greu pe umerii noşt ri, mai ales
al ţărănimii . TatAI meu mii dăduse la şcoală
şi Intenţiona &I scoată din mine un om de
Ispravă. Pasiunea mea era lnsă mişca rea
ln aer curat, excursiile şi cllătorlile lungi.
De bine de rAu, la Insistenţa părinţilor, am
absolvit şase clase de liceu, care ml-au
fost de mare ajutor ln viaţii şi abia mal tlr-
zlu, clnd am dat piept cu greutăţile, ml-am
dat seama de greşeala comisii pAriislnd
şcoala. Izbucnise primul război mondial.
Am plecat de-acasl doar cu ce se afla pe
mine, lăslndu-ml părinţii consternaţi şi ne-
dumeriţi de fapta mea. Am luat drumul pr~
beglel ln direcţia portului, ţinta tuturor hai-
manalelor, şi am reuşit să mli angajez pe
un vapor de marfil. Pe bordul vasului am
lndepllnlt toate muncile necesare unul om
fără calificare. După o lună şi jumiltate de
ciilltorle, am ajuns la Marsilia şi le-am dat
pilrintilor primul semn de viaţii. Oe fapt
Inei de la Constantinopol, am reuşit să
trimit prima carte poştali Ilustrată . Oe la
Marsilia le-am scris ci sini pe cale să-m i
asigur o lrumoasll situaţie materiali, şi că,
firi prea mult efort fizic, clştlg destul ca
sa nu duc lipsa de nimic. Aceasta ca sA le
l ndulcesc cit de cit amărăciunea, fllndcii ln
realitate eram hamal ln port. lucram din
greu din zori pinii ln noapte, cArlnd bagaje
şi saci şi agonlalnd ban cu ban pentru a
outea pleca mai departe, spre necunoscut.
O necunoscută binevoitoa:-e
Timpul se scurgea anevoie, Iar eu tre-
ceam pri n viaţii firi o ţintă preclsil. Ani de
zile am cutreierat prin toate ora,ele ma1i
ale lumii '' nu aş putea spune cil nu m-am
străduit al realizez cite ceva. Am lncercat
toate meseriile posibile, de la ajutor de
mecanic lntr-o uzlnA de automobile din
Germania, boxeur, luptător, chiar şi clUilret
ac1obat, lntr-un circ ambulant.
Cu acest circ parei am lnceput sA-mi
găsesc menirea. Devenisem un c61Areţ de
performanţii. Am prezentat la Paris o aea-
ml de spectacole tl am doblndlt şi primele
succese, dar am avut şl unele necazuri.
După primul spectacol, am primit un
buchet de flori din partea unei necunoscute.
Era primul buchet de flori pe care li pri-
meam ln noua mea carleri. Spre fericirea
şi ln acela•I timp nedumerirea mea, faptul
s-a repetat şi ln seara urmAtoare, tot fără
a cunoa,te cflpta,ul». Aceaatil surpriză
plAcutil avea să-ml aduci lnsA un mare
necaz: din cauza emotiei, ln seara urmă ­
toare am făcut o mişcare greşltl şi am alu-
necat de pe cal, ln plini goanA. Căderea a
fost aşa de puternici Incit ml-am pierdut
cunoştinţa.
Mi-am revenit lntr-un tlrzlu, Iar llngA pa-
tul meu se afla o femeie de o rară frumusete
şi de o mare eleganţi: era necunoscuta
care lml trimisese buchetele cu flori. Aceas-
tă femele cu relaţii ln !nalta societate pari-
ziană s-a oierit să-ml mljloceascli debutul
ln cinematografie. A făcut tot ce l-a stat
ln putinţă, m-a recomandat cltorva regizori
de prestigiu, dar cu toate acestea, succesele
obţinute ln producţiile de filme europene
erau departe de a-ml lmplinl aspiraţiile.
Pe mine mă atrăgea . necunoscutu~ mii
captiva aventura.
Aşa cil, lntr-o bună z~ am lisat totul
baltl, ml-am luat adio de la protectoarea
mea şi de la studiourile de filme europene
şi am pornit Iar ln cAlitorie, de data asta
cu direcţia America, ţinta visurilor mele
inel din anii copilArlel.
O simplă intimplare
M-am pomenit la Hollywood printr-o sim-
pli lntlmplare şi cum nu cunoşteam pe ni-
meni şi nu aveam nici o posibilitate de exls-
tenlil, am solicitat diferite roluri de cillilret.
filndcl era singura lndeletnlclre la care mă
pricepeam bine şi care mii şi pasiona.
Oupil lndelungl aşteptlrl ml s-a lncredin-
tat un rol mic la compania «Universal». Am
fost angajat pe trei ani. Eram un lncepltor
care promitea, dar mal ales eram un om
cu existenta aslguratA. Unul dintre mana-
gerii acestei socletAli producAtoare de film
a gAslt ci lntrunesc toate calltilţile fizice -
şi chiar artistice, daci se poate spune -
ale unul cow-boy yankeu '' s-a hotArlt sA
ml lanseze ln westernurl.
După un an de la această lntlmplare eram
definitiv consacrat ca protagonist şi am
realizat apoi unul după altul, peste treizeci
de filme, ln care am jucat rolurile principale
şi am fost apreciat. Sigur că drumul cAtre
glorie nu a fost chiar atlt de lin cum ar
putea plrea la prima vedere. Prima condiţie
care ml s-a pus a fost să-mi schimb nu-
mele. Ioan Balaş , nume la care eu ţineam
şi tin foarte mult. s-a gilslt el e firi rezo-
nanţii ln lumea filmului şi se pronunţa
greu ln englezeşte. Aşa cil l-am schimbat
ln Bob Curwood cu care am avut şi primele
mele succese. Autorul scenariului primului
film ln care .am jucat a fost romancierul
âmerlcan Oliver Curwood, scriitor cu re-
nume, şi am fost Incinta! si-i lmprumut
numele, drept recunoştlnlii cil opera lui
ml-a deschis calea celebrltilţll.
Un salt spectaculos
Pentru a lnţelege mal bine cit de specta-
culos a fost saltul pe care l-am făcut ln
cariera mea de actor de cinema. aş aminti
doar că, la lnceput, ln perioada de lncercare,
mi s-a oferit tOO dolari pe sAptămlnA. la
semnarea contractului, am primit 500 dolari
pe sAptAmlnil. Abia dupA un an, şi numai
tn urma unui turneu organizat tn toată
America cu filmate mele, care s-au bucurat
de un mare succes de public, am cerut al
flu plltlt mal bine şi am primit 2000 dolari
pe sAptilmlnA. Clştlgul meu a sporit odat!i
cu succesele şi aplauzele publicului ama-
tor de acest gen de filme.
Acum, deşi sini pensionar, mal lucrez,
clnd iun timp tl tot cu pasiune, la studioul
cinematografic de cercetare din Cludad
de Mexico.
l-am lăsat pe Ioan Balaş - o celebritate
româneascA care a realizat o remarcabilă
suită de filme gustate cu mult Interes de
publicul dornic de senzaţional - al-şi de-
pene ln continuare, nepoţilor. amintirile şi
am plecat mal departe, spre vestita statlune
Acapulco „.
FlorH CEAUŞESCU
15
 Filmul, document al epocii
Montand
şi o politică
a filmului
ln numărul 11/1979, am publicat rezumatul
unui articol apărut ln ziarul «Le Monde•
privind situaţia comercială a filmului fran-
cez, articol care tn finalul său - pesimist ,
ca întreaga demonstraţie - punea cauza
unor eşecuri artistico-financiare tn orienta-
rea apoli11c6, frivolă, departe de mulţimile
dezlănţuite şi de problemele lor, caracteris-
tice celor mai multi regizori francezi. lntr-un
interviu bogat ln idei, acordat unul colabo-
Un mister
negru cât hăul
«Dincolo de speranţă,
dincolo de frică,
dincolo de ştiinţă,
puterea cea mai rnspăimîntătoare
a universului,
din care nimeni nu poate scăpa,
nici măcar lumina: hiul negru!...»
sau •gaura neagri», sau «tunelul negru»
sau cum vreţi si-i spuneţi . sau «hau-hau»
sau «bau-bau», că tot nu veţi scăpa, după
cum zice banda publicitară a filmului The
Black Hola, o producţie a studiourilor Walt
Disney (dar nu cu Mickey Mouse, ci cu
Maximilian Schell, Anthony Perkins, Jo-
seph Bottom şi Ernerst Borgnine) cu care
se speră - căci dincolo de speranţă, o fi
o gaură neagră, dar mai e şi ideea de pro-
16
rator al revistei «Cin8-Revue» - actorul
dă rar Interviuri şi acum o face ln plină
turnare a unui film de Henri Verneull,
I de la Icar. o poveste inspiratl de asasina-
rea preşedintelui Kennedy - Yves Montand
răspunde cumva. chiar dac6 nu acelui
a11icol, acuzatlllor privitoare la apolitismul
cineaştilor francezL El se exprimă în ter-
meni decişi , cărora orlcltă rezistentă le-am
opune cu alte argumente, trebuie si-i luăm
totuşi ln seamă , dac6 vrem să discutăm
cum se cuvine problema, mai nuanţat :
•- Se zice deseori, ln Franta, că nu
există lndrăzneală pentru a face film politic.
Wayne,
Că cineaştii francezi nu îndrăznesc s6 atace
subiecte de actualitate fierbinte, aşa cum Presley,
o fac italienii şi americanii. Ce credeţi?
- Glumiţi? Sini argumente fab ricate şi
rău-voitoare! Să le lăsim răutăcioşilor.
Dick Foran
Aceştia sint oameni care au deseori o buna
c u noa ş t c 1 e a cinema-ului in general, dar
afişează o atitudine pe care o socotesc
conştient dirijat6 şi canalizată lmpotr iva
filmului pe care-l depllng cu lacrimi , bine-
Tnteles, de crocodil. Ei sînt totuşi prea inteli - ln timp ce lnsuşl directorul revistei «Cine-
genti ca si nu ştie că a compara filmul Revue» - om cu multi prieteni ş i relat li la
francez cu cel american e aberant. E ca şi H ollywo o d - r e cu no aş te că nimeni nu i- a
cum v-aş spune: «Cum se face că filmul putut dezlega enigma mormlntului lui John
belgian nu există în faţa celui francez?». Wayne, săpat undeva, pe lntinderea cimi-
Ela fel de stupid. Clnd citesc un articol care tirului Pacific View Memorial Park, la o
începe cu «Încotro merge filmul nostru? sută de kilometri de Hollywood, fam ilia
P r iviţi la forja filmului american!» - mă tinlnd la acest secret de teamă ca locul
opresc imediat din lectu r ă. Şi asta nu din od ihnei să nu fie prof anat;
şovinism - ştiu prea bine că multe filme ln timp ce, ln schimb, la mormlntul lui Elvis
franceze slnt slabe, ca să mă exprim deli- Presley din Memph ls (ora,ul acela ales de
cat -ci fiindci nu se poate compara i ncom- Hltchcock pentru Psihoza sa ...) mii şi mii
parabilul„. de admiratori pun flori şi lacrimi şi cump61ti
- Binelnţeles că există critici care tă­ suveniruri, discuri, mlrunţi,uri de la prA-
mliază filmul străin ln detri mentul celui
francez. Să-i lăslm pe americani care au
mijloace considerabile, dar multi artişti
francezi admiră cinema-ul italian. „
- Au dreptate, deşi există Tntotdeauna
tendinţa de a prefera ce-i la vecin. Dacă-l
veţi întreba pe Sergio Leone ce crede
despre filmul italian, vă va rlde ln nas.
Dar ctnd într-un ziar francez, se încearcă
sistematic denigrarea lui Costa Gavras,
aceasta vizeaz.6 mult mai departe dectt
filmele sale şi are o raţiune mult mai adincâ.
Vreau si văd regizorul european capabil
să realizeze Z şi Starea de asediu. (N.R.:
E adev6rat că. Tn Franţa, critica n-a fost tan-
dri nici fată de ultimul film al lui Costa
Gavras cu Montand, Clar de temeie ).
Numai Rosi a putut aborda subiecte echiva-
lente şi p6strez ca pe un obiect preţios tele-
grama adresată lui Costa Gavras şi mie de
către Rosi, după o mărturisire de-a noastră .
Or regia lui Costa Gavras la Starea de
asediu e la fel de percutantă ca aceea a lui
Rosl».
Orictt de discutabile, părerile lui Montand
nu pot fl citite fără a şti ci, după acest
I de la Icar, el va lucra tot cu Costa Gavras
şi cu un alt vechi colaborator al acestuia,
romancierul Jorge Semprun, la o ecrani-
zare c6rela multi realizatori (de ia Eisenstein
p!nă la Zinnemann) i-au dat ocol, fără a
purcede lnsă la lucru - un fllm dup6 acea
operă tundamental6 pentru tot ce este
politici gravi şi responsabil6 l n secolul XX,
Condiţia umani a lui Malrau x.
fD replici la Hăul neirru şi la fit! - a se bate recordul R6zboiului ste-
l ef o: şi al Fllcllo• care se ocupau doar d,e
cosmo-catastrofale, în continuarea 1nt ·o rul unui rechin, ceea ce-i un moft,
şi a tuturor filmelor de feerie raf mon che r, f ată de ceea ce pune la cale
Tbe Black Hole, ă sta merge dincolo de
tură a iscusinţelor - acest pinzele albe, ăsta intră ln neant, tn nec u-
celebrul balon Double Eairle li noscutul universului, Tn acele lumi întu-
necate unde nu se ştie nimic, lumea ste-
tului Lone Eairle, al lui Charles lelor moarte care şi-au epuizat toată ener-
care trei americani au · stribitlll,: gia, i mense becuri care au ars, ce e înăun­
mul aerian de pe coastele st trul lor? , ce reprezintă ele, de ce e atlta
lntuneric acolo, Scufiţă Roşie , ce se ln-
pîni într-un lan de griu, timplli în acel lntuneric, bunicuţo? Tot atl-
tea semne de fntrebare, tot atltea efecte
speciale, tot atita sacrificii financiare, cea
mai fantastică i nvestiţie ln milioane dolari
a stu diourilor din care s-a născut un şoricel
care a mutat muntii din loc, dar cine ştie
d acă acest munte de dolari nu va naşte
de data asta un profit cit un şoricel?
Subiectul lui The Black Hole? Allta cit
v-am spus: o explorare a materiei cosmice,
a lumilor negre cit hăul . Subiectul e el ln-
s u ş i un secret enorm, păzit cu o străşnicie ,
ea î nsăş i fără de precedent ln istoria cine-
matografului. Totul se anunţă enorm, din·
colo de speranţe,
dincolo de frică,
dincolo de ştiinţă ,
puterea cea mai Tnspi!iimlntltoare.
a universului cinematografic,
din care nimeni nu poate scăpa: reţeta!
lncasărlle!»
Căci asta ar mai lipsi - o gaură neagrti
în bugetul studioului după cite a investi~
să racu ' ! Să nu ne glodim la relei Să ne
muşcam limba şi s6 clntăm, conform par-
titurii:
- How do you do?
- I do how-how, ln hăul negru!
 văllile speclallzate ln cultul Idolului, aşe­
zate lnflorltor, exact la Intrarea ln cimitir,
pelerinajele acolo fiind organizate '' de
socletAţl turistice, care oferii ln cadrul tu-
rului, fi o trecere chiar pe la Crown Elec-
tric, Intreprindere unde regele rock-ului a
lucrat, proletar, ca şofer pe camioane;
ln acest timp, po,ta noastrll ne aduce un
omagiu la un alt nemuritor al filmului,
Dlck Foran, cow-boy-ul cu vocea de aur,
actor care, firii sii fi ajuns la gloria lui
Wayne sau Presley, a avut totuşi epoca ''
fan-ii lui. O lntultie ne spune ci, ln lume,
la dlsparltla lui Dlck Foran, nu s-a scris
necrolog mal frumos, mal nostalgic sl mal
curat declt o face acest hunedorean, An-
drei Macarov (Cuuta pofteli nr. 2,
Hunedoara I), cel care altiidatA, la «Cu-
rlent, ne-a povestit cum a plecat, ln 1947,
de la lafl la Tlml,oara sii vadă Seceri
vtntul ellbatlc:
•Marele Wayne a fost mare, dar Dlck
Foran a fost Idolul celor nlscuţJ Intre anii
1920-1925. Ne~ apiirut brusc. Ctnd am
le,11 de la Ferma morţii, am ştiut atlt eu
cit '' prietenii mel de-atunci ca a apărut un
mare cow-boy. Era eupranumlt «cow-boy-ul
cu vocea de aur şi bratul de fler». Cillilrea,
clnta, fiicea dreptate fi apoi pleca pe calul
sau care se numea «Fum». Au urmat apoi
Trldare, Clllreţul mascat, Teroarea
de,ertulul, ln primejdie de moarte, Teri
firi legl, Curierul mascat, Poteca tn-
slngeratl, Leglun- dlavolulul, Spaima
Indienilor, Agentul mascat, Diiigenta
tnelnaeratl, Brigada nordului fi, ln fine,
Legiunea Neagrl. De la acest film am
venit acasii pllnglnd. Mama, fie-I ţilrlna
uşoarA, m-a lntrebat de ce pllng, la care
eu l-am rii&puns: «L-au lmpuşcat pe Dlck
Foran». Desigur ci a trebuit sa dau expll-
caţli suplimentare, deoarece biata de ea
habar n-avea cine era Dlck Foran, dar clnd
s-a llmurlt, atunci a lnceput sii rtdii şi sii
ma llnlfleascii, lnsa eu tot nu puteam ln-
ţelege cum de unul ca Dlck Foran moare
de mina unul prilpiidlt .•• A venit apoi rilz-
bolul fi a dlspilrut de la orizont. Abia acum
clţlva ani, vizionam la televizor un episod
din clncoruptlblllll•,clnd crainicul care anun-
ţa distribuţia, cu glasul acela grav, a spus
printre altil sl de Dlck Foran. L-am reviizut
cu mare bucurie, cu toată r uş inea trebuie
să spun ci am avut lacrimi ln ochi. E1 a
chiar Dick Foran, acela care ne făcea să
nu mlnclm covrigii daţi de-acasă, ci siH
vindem mai Ieftin, şi cu banii să mergem
la cinema, ca să-l vedem pe Dlck al nos-
tru ... Nu ştiu dacă restul prietenilor mel
de-atunci cao·e mal sini ln viată au citit
trista veste, de aceea, şi ln numele lor.
spun doar attt: «Să-l fie ţărlna uşoară!»
Rubrica
«Filmul, document al epocii -
D'ocumentul, sursă a filmulu i»
este realizatl
de Radu COSAŞU
Revista presei
la 1970
Acum zece ani, oamenii intrau tn deceniul
opt al secolului XX. Ei se glndeau la dece-
niul şapte, la anii '60- '70, care au lnceput
- la 4 ianuar ie 1960 - cu moa11ea filozofu-
lui Albert Camus şi au continuat cu primul
zbor ln jurul Terrei (12.IV.1961) - sflrşind
cu primul pas uman pe luni (21 .Vll.1969).
Pe pămlnt fuseseră de toate - şi tancuri
şi libe11ate, şi Beatles-I ( «slntem mal ce-
lebri declt Isus» - Idee acceptată chiar de
către arhiepiscopul de Boston) şi Biafra.
şi mini-jupa şi prim a grefă cardiacă , şi
primii hippies şi revoltele din Paris ş1
Chicago (1968) ajunglndu-se, ln finalul de-
ceniului, ca domnii P.D .G. (preşedlntl - d i­
rectori generali) să ia L.D.S. şi să se îm-
brace ca hipples-il lui Bob Dylan (un cin·
tec al lui: «Ceva s-a schimbai/ Nu ştill ce/
Nu-i aşa , domnule Jones?») marile maga-
zine de pe Champs Elysees vindeau bolo-
vani de cauciuc, cadrele tinere de tehn t--
cleni adorau filmele păcătosului de Godard.
iar poster-urile cu chipul revoluţionarului
Che Guevara lmpodobeau peretii apa11a-
mentelor snoabe şi lnstărlte . «Acesta nu e
declt un lnceput», lnchela un ziarist de
stlnga. bilanţul deceniului şapte - «zia-
ristul e istoricul clipei», spunea Camus.
(La sflrşitul deceniului opt, un alt istoric al
clipei va studia tn «le Monde» «aluneca-
rea» - alunecarea spre dreapta a mal tu-
turor regimurilor burgheze). ln aceleaşi
bilanţuri la lnceput de '70, istoricii observau
că informatica '' etnografia au schimbat
chipul ştiinţei lor, editorii trăiau triumful
c4t1ilor de mare consum cu care se inau-
gura era «clrtil de buzunar», literatura con-
stata prăpastia deschisl Intre best-seller-
uri (sute de cărţi scrise la cald, refetind
Imediat evenimentul de natură mai ales
politică) şi romanele experimentale, filo-
zofii se munceau să-şi reprofileze critica
spre o judecată a lnstitutlilor, muzicienii
proclamau: •Muzica anilor '60, ln lntregimea
el, priveşte spre viitor. vom mai vorbi ln
1980»..., jazz-man-ii ritmau: «Valorile sigure
ţin, muzica pop u rcă Irezistibil», ia1 cineaş-
Iii - clnea,til ln sintezele lor, dupl ce fun-
damentau ci 1960 a fost un an capital
pentru cinema, data de la care non-lnltiafii
au acceptat că filmul este altceva declt un
pur divertisment sau un subprodus Bal-
zac, ajunglnd ln sflrşlt sa vadă ln el un
mijloc de expresie, sub Influenta «noului
val francez» şi a revoluţionarilor italieni,
Fellinl şi Antonioni, stabileau urmiltoarete
puncte de reper pentru această evoluţie
peste care nu se poate trece nici la Intra-
rea filmului ln deceniul 9:
1960: La dolce vita - lnalntea tutu roi.
Felllni biciuieşte «societatea abundentei ».•
Bătălia lui Hernani ln jurul Aventurii lui
Antonioni.
1961. Contestarea ln Marea Britanie: Slm-
bătă sea:i, duminici dimineaţa de Karel
Reisz . • Italia se lansează ln filmul -
peplum.
1962: Chintesenţa Intelectualismului fran-
cez: Anul trecut la Marlenbad. • lntoa1-
cerea comediei muzicale: West Side Story.
1963: Primul James Bond. • Italia dă o
capodoperil de pe poziţii maixis te: Salva-
}~~n?.iullano de Francesco Rosi. Şi 8 1_de
1964: Losey se impune definitiv prin Ser-
vito:ul. • Se clntă Umbrelele din Cher-
bou:g.
1965: O lntllnlre cu cineastul Franju ser-
veşte ca pretext pentru rlplrea omului po-
litic Ben Barka. •Rupturii totală a lui Go-
da1 d de cinema-ul clasic: Plerrot nebu-
nul. • Sergio Leone realizează primul
weste1 o- spaghetti.
1968: Şa-ba-da-ba-da intră ln dicţionar
mulţumită lui Lelouch (Un blrbat fi o
femeie). • Iubirile unei blonde - best-
seller al cinema-ului cehoslovac.
1967: Revelaţia noului cinema brazilian·
Dumnezeul negru fi diavolul blond. •
Moa11ea lui Georges Sadoul.
1968: 2001, Odiseae spaţiului de Stanley
Kubrlck domini producţia . •Suspendarea
festivalu1·flor de la Cannes şi Veneţia.
1969: Democraţia (prin Z) şi hippies-U
(prin More) se apără foa1 te bine. • R enaş­
terea pasiunii (Rubliov). •P1 ă buş11ea ma-
rilor companii american e de cinema.
La intrarea ln deceniul 9, care din aceste
repere nu se dovedeşte trainic? Vom mal
vorbi, poate cu mai multă siguranţa , să
zicem ln num/IDJl-nostr u din Ianuarie 2000,
dar pinii jllunci putem spune că noi. cine-
filii. la ieşirea din decen iil) opt, n-avem de
ce ,..pfivi înapoi cu mfnie.

O poveste
din urmă cu
un milion de ani ?
«Pe cine mal Interesează această isto-
rioară din urmi cu un milion de ani - o
poveste foarte obl,nultl ş i cit de cit nostal-
gici, cu cinci blleţt şi o fetişcană? •
Aşa lncepe Angel Wagensteln - unul
din cel mal Importanţi scenarişti bulgari.
autorul Vocilor ln lnaull, a Soa:elul fi
umbiel regizate de Vllceanov - prezenta-
rea ultimului său film, Concert pentru
flaut fi o tetlfcanl, realizat de Atanasie
Kirlakov. E un text plin, bogat ln sugestii.
despre subiectul unul film Ispititor la fie-
care frazil. cu fiecare Imagine, cu flecaoe
erou. li cităm cu o indelungă plăcere
în asteptarea. lncordată, a vizionării :
«A fost odati ln viaţa mea o fată numită selul acela - puterea ln numele poporului, ca el sii flie mal multe despra faptele mari şi
Liiiana - cu codiţe şi rochiţa Imprimata ln cu un singur pistol Pft care etatea aerisii o mici legate de cale trel litere glorioase pe
albiistrele, o lnclntiltoare Llllanli care a fost expresie de eugeetle latinii: «Parabellum»... care le acrlam, cum puteam, cu vopsea
dată afarii din toate liceele regatului bulgar Mal lntereeeazi azi, pe cineva, aceasta po- rofle: U.T.M. (Uniunea tineretului muncitor)
pentru «actlvltiiţl subversive, primejdioase vesta? reia Uric Wagensteln, lntrebarea sa. cele trei iniţiale ale amlntlrllor mele cele
la adresa statului», dupA o expresie a ace- Aş vrea mal presus de orice ca ea al In- mal pure, cele mal sfinte, cele mal naive,
lei epoci. A fost odată şi un bifat numit tereseze tineretul noetru de astlzl. A• vrea cele mal nostalgice».
Saşo Peev, care era corijent la matematicii
dar, totodata, cel mai bun muzician al
clasei - un băiat care pregiitea un recital
de flaut pentru lnceputul anului şcolar.
Recital care n~ avut loc din cauza even~
mantelor din septembrie. (N.R.: Septem-
brie 1944, data eliberirli Bulgariei de sub
jugul fascist). Mai era un tlnlr ostaş. miop
(N.R.: Eroul din Voci ln lnaull, ucenicul
lntou revolutle al Ilegalistului Costa-Rica.
bi latul căruia li cădeau mereu ochelarii?)
şi bolniivlclos, care fli& Machiavelli pe
dlnafaril, dar nu cunoflea regulamentele
militare, nevenindu-l sii-fl creadil ochllor
clnd a lmpuşcat pentru prima oarii un per-
sonaj riu. Şi un bifat de 15 ani, cu pirul
tuns «la zero» (N.R.: Tot acela, din paran-
teza precedentil?) ca toţi liceenii, amic In-
tim cu Fred Astaire şi Nlkolal Krluclkov,
care a demonstrat ln practici Importanţa
clnemlllografulul ln procesul revolutlonar.
iz butind sil captureze, firii arme, o compa-
nie fascista. Nu-li vine sii crezi, dar acesta
a foat adeviirul Istoric. ŞI mal erau dol mu-
z i canţi din biata orchestra a liceului - un
trombonist '' unul de la corn englez -
care mulţumlti uverturii la «Carmen» şi-au
adus contribuţia la lnfrlngerea fascismu-
lui. Tocmai el, cinci biiieţl ,1 o fati, singurii
sciipaţt din vlrtejul arestarllor, au fost cei
desemnaţi de soartl, ln acea sublimii lună
de septembrie 1944, d la outerea ln orii-

O act•ilă militantă
La lnceputul anului şi al unul nou
deceniu, Jane Fonda, actrltll mult soli-
cltati de film, miirturiaeşte ci a devenit
din ce tn ce mai selectivii, pentru că
•scopul meu nu este prezenta cu orice
pret pe ecran, ci numai o prezentă
semnificativi. Şi să ne lntelegem, nu
prezenta mea vreau aii fie semnificativă ,
ci a personajelor şi Ideilor pe care le
aduc tn faţa publicului. Toati viaţa mea
am fost obiectul unor lncercări deo-
sebite, deşi copilăria mea oarecum feri-
cită n-ar fi anuntat atltea furtuni cite am
cunoscut eu. Furtunile acestea tnsă .
uneori ie-am declanşat singuri şi clnd
nu le-am declan!J&t eu, le-am atras eu.
N-am suportat niciodată să preiau, firă
să trec printr-un filtru critic, toate tra-
diţiile lumii ln care am apirut, şi toate
Ideile şi preJudecătlle familiei mele. Am
supus totul unei re-judeciirl, unei cln-
tirlrl. Rezultatul a fost că ln multe pri-
vinţe m-a revoltat propria mea Inerţie.
De aici dorinta de a priv; spre alte ori-
zonturi, de a descoperi adevărata fată
a prezentului ln care exist. N-a fost
uşor, nu este uşor1 iar satisfacţia mea
nu de puţine ori este amestecată cu o
enormi amlrlciune. Principala cauză
este invidia şi reaua-credintl a altora,
dar foarte adesea propria mea naivi-
tate». Jane Fonda a Tmpllnlt 42 de ani,
este o actrlţii cu preocupări multiple, ln
special de ordin social şi prezenta ei ln
marile probleme care se discutl este
totdeauna salutati chiar dacă nu şi
agreată. Oe curtnd, de exemplu la In-
trarea unei silii din Los Angeles, unde
urma să vorbească şi ea, a lntllnit lipit
pe uşi afişul: •Jane go home!» ş1
mărturiseşte, că a fost una din mani-
festirite care au jignit-o cel mai profund
în viaţă .
Talentul - acest necunoscut
ln filmul abia apărut pe ecrane şi in-
titulat Justiţia este egali pentru !oii
realizat de Norman Jewlson, rolul unu i
trnăr avocat Integru ,1 foarte combativ
este deţinut de Al Pacino, una din
marile descoperiri aJe cinematografulu i
oft-Hollywood (am putea spune para-
frazlnd teatrul necomercial off-Broad-
way) «ln acest ultim film - considerii
un critic american - Al Pacino lşi con-
tinui otriilucita ascensiune alternlnd cu
supleţe momentele şi accentele tragice
91 cele comice evolutnd cu remarcabilă
uşurlnţl de la satira socială la repunerea
ln chestiune a unor noţiuni de justiţie
şi echitate socialii. Paclno este actorul
care conferi unui personaj dimensiuni
ce nu pot fi Imaginate 16rii persoana lui,
lări tem per amentul lui, Iliră nepreviizu-
tul lui •I ln ultimii Instantă 16ră talen-
tul lui».
Provincializare?
Una dintre figurile cele mal proemi-
nente ale free-clne ma-ului englez, Karel
Reisz, vorbeşte lncă şi astiizi despre
acest moment al cinematografului din
ţara sa ca despre o reconfortantă amin-
tire. Deşi face film de televiziune, Reisz
nu ae declari un entuziast. «Clnd faci
un film pentru TV - 91 astlzi se fac
atlt de multe, într-un ritm trepidant şi se
fac ln special seriale, pentru că ele sini
principala hrană a reţelelor tv - ca
realizator al unul sentiment de slgu-
rantli tn primul rtnd pentru că nu ştii
ce e grija financiari. Pentru un realiza-
tor, nu e puţin lucru. Dar televiziunea
ca producătoare de filme - m-am con-
vins tot mai mult ln ultima vreme -
duce la un tip de cinematograf pe care
l-aş numi <ieprovincial». Prin acest «pro-
vincial» nu lnţeleg neapărat ceva peiora-
tiv. Mă refer la faptul că impactul său
este, prin lnsăşi natura sa, limitat: te-
leviziunea nu poate fi preocupată de
enunţuri de profunzime.
Lucrez acum la un film pe care-l fac
chiar la Londra, un film inspirat de un
roman contemporan «Nevasta locote·
nentulul francez» de John Fowles.
Acţiunea se petrece ln epoca victoriană
şi sper cii se va vedea cn de vie este
încă o anumi.tâ concepţie victoriană tn
societatea englezeaacil de aatlzl. Adap-
tarea romanului a 16cut-o dramaturgul
Harold Plnter»:
Cum poli deveni 'egizo: de film?
Nu este vorba desigur de un studiu
sau de un plan de lucru,cl de lnaemnările
unul student din anul trei al Institutului
de cinematografie din Uniunea Sovietică
un ttniir pe care-l cheamii Vitali Kostin
care descrie cite ceva din viaţa unui
viitor regizor de film.
«la Institutul de cinematografie, pro-
fesorii şi studenţii au lucrat lntotdeauna
lmpreună. lncii tn anii '20 s-a tncetă­
ţenit acea splendidă atmosferă de demo-
cratism şi colegialitate care a devenit
o trăsături distinctivă a institutului.
Tot atunci s-a tnstăplnlt şi o nouii
met odă de Instruire - sistemul atelle-
1elor de creaţie, cu cite numai 10-15
stu denţi. Cu toate particularităţile fie-
cărui Individ, fiecare atelier constituie
un tot ln ce priveşte concepţiile despre
artă şi chiar ln contactele de zi cu zi.
Aceasta lmprimii atelierelor un caracter
foarte Individual. Dar partlcularltătile
fiecirui atelier nu exclud stabilirea unei
legături strlnse Intre ele. Spiritul emula-
ţiei creatoare şi al lntraJutoriiril le per-
mite tinerilor să -şi dezviiluie cele mai
bune lnsuşlrl, Iar «biitrlnil», afllndu-se
tn contact cu studenţii, se simt mereu
tineri. ln atelierele Institutului au lucrai
întotdeauna profesori excelenţi, ca ac-
triţa Tamara Makarova, regizorii Mihail
Romm, Serghel Gheraslmov, Marlen
Huţiev, Serghel Bondarciuk, operatorul
Anatoli Golovnia. Iar printre studentu
de aici s·au numărat actorul şi regi-
zorul Vasili Sukşin, regizorii Otar Jose-
lianl, Andrei Tarkovski>1.
După ce povesteşte şi cum lşi petrece
pauzele dintre cursuri, Vitali Kos
spune: «Materia mea p referată este
literatura străină . Ea imi e absolut ne-
cesară, la fel ca şi ce l o rlalţi o mte cinct
sute de studenţi ai institutului. T ol aşa
cum cinematografia nu se poa(e ltps.1
de experienţa lui Stroheim, Chaplin.
Eisenstein, A nlonîoni. Ku rosawa. lată
de ce aici se predau literatura. istoria
artelor plastice, teatrulu i. muzicii, ci ne-
străină •i
matografiei, reg ia, operatoria, o li mbă
Jncă vreo treizeci de materii.
Studioul nostru poale rivaliza cu orice
firmă profesionisti care produce cite
20 de filme de lungmetraj pe an: avem
patru pavilioane de filmare, o instalaţie
de televiz iune, un studiou de sunet.
săli de mon taj şi de vizionare. Filmările
din studio se fac simultan cu orele de
curs. Multe dfn cele mai bune filme
realizate de studenţi rulează pe ecrane.
Studenţi i d in primii ani au de obicei ,
o oarecare experienţă de muncă în
specialitatea pe care şi-au ales-o, de
aceea ei se pot lncadra imediat tn pro-
cesul filmărilor. O echipă de filmare se
formează pe bază de colegialitate, ln
spirit creator. ln colectiv nu există divi-
zare tn mari şi mici, există numai acelaşi
ţel şi aceeaşi muncă. Personajul prin-
cipal de pe platou este, desigur, regi-
zorul, un student dintr-un an superior.
Fondurile alocate pentru filmare sini
girate de un student de la facultatea de
economie. Cadrul rigid al graficului de
filmare şi al disciplinei financiare solicită
studenţilor un nivel profesional tnalt.
ln filme realizate de studenţi joacă
adesea actori cunoscuţi. Iar în timpul
vacantelor, echipele de filmare studen-
ţeşti se răsplndesc prin ţară .
Oe două ori pe an, la institut se orga -
nizează un festival al filmelor studen -
ţeşti. Clştigiitorii primesc premii şi di-
plome. Numele lor devin cunoscute.
Desfăşurarea festivalului studenţesc
este prezentată la radio şi la televlzlu-
ne, Iar la vizionări asiată cei
cîneaşti ... >t
Scandal pe croazetă
sc~~dnaÎ 01i:ev~!g:~:t:r1~~~c;! ~ ·::::;t~
narea Festivalului de la Cannes1 ediţia
19791 al cirul juriu scriitoarea l-a prezi-
dat. lntr-un i nterviu publicat la 13 de-
cembrie 1979 ln •le Matin du Pari s»,
F1 an~oise Sagan arată cil membrii 1u-
nulu1 au fost tn favoarea filmului Tobo-
wrul de Schloendorf pe care şi ea l-a
consi derat capodopera ediţiei din acest
an a festi valului. ln ultimul moment -
susţin e scriitoarea - s-a votat (în urma
unor influenţe tenace - lasă să se ln-
ţe l eagă fosta preşedinti a juriului) ca
marele premiu să fie lmpărţlt cu filmul
american Apocalypse Now al lui Cop-
pola.
Preşedintele Festivalului de la Cannes,
Favre-Lebret i-a răspuns tn «le Mon-
de» dupâ cum urmează: «În 33 de edi-
t1i ak! acestui Festival, dacă aş fi ex er-
citat vreodată presiuni, s-ar fi ştiut!
Le-am spus membrilor juriului doar
atlt: palmaresul va încununa în mod
fericit festivalul. Va trebui ca el să fie
ratificat şi de marele public şi de presă» .
Ele la palmares s-a ajuns şi la nota de
plată, scriitoarea plfngindu-se că nu i
s-au acceptat şi acoperit toate cheltuie-
lile de întreţinere la Cannes. Preşedin­
tele festivalului a Intrat cu această oca-
zie în ctteva amănunte : «Contrar celor
ce se afirmă, noi am acoperit, aşa cum
o facem în mod normal pentru ceila lţi
membri ai juriului, cheltuielile priv i1i d
camera şi restaurantul. Cei 12 OOO de
f1 anci la care se referă Fran4roise Sagan
in interviu constituie o consumatie in
afara celei obişnuite cu mult mai ri-
dicată decit a trebuit să acoperim vrP-
odată pină acum celor 333 de membn
din juriu primiţi de noi la Cannes. D ai
am suportat şi această cheltu i ală. Am
refuzat doar - aşa cum ne oblig au
indicaţiile date de forurile noastre fi-
nanciare - să acoperim şi nota tele-
foanelor».
Limitele p:-op:-ii
Realizatorul spaniol Carlos Saura, a
cărui recentă premieră Mama a îm-
plinit o sutl de ani, se bucură de
o excelentă primire pe mai multe con-
tinente, este un spirit foarte lucid. În-
tr-o convorbire cu un critic, ţinută la
Madrid, fi destiinuia acestuia că i s-a
propus să facă un film porno. ln prima
clipă s-a glndn să încerce şi a început
prin a lua parte la elaborarea scenariu-
lui. lată constatările: «Trebuie să recu-
nosc - spune realizatorul spaniol -
că m-am trezn în faţa unui zid şi m-am
simţtt incapabil să scriu o iotă. Sini lu-
cruri pe care nu reuşeşti niciodată să le
depăşeşti , lucruri care tin de educaţie
şi de pudoare. Acestea slnt limitele
mele peste care nu pot trece şi peste
care nici nu vreau să trec vreodată.
Mondo-telex
e Senzaţiaprogramului de televi-
ziune francez rn noaptea de reveli on
au constituit-o două filme de Jean
Cristophe A verty: Azouk ,destinat co-
pii lor şi Geo:ges B:assens (recital
special pentru Averty) destinat î nsă
tuturor spectatorilo r.
• Regizorul ceh To mas Svo boda a
1ealizat «o comedte cu cintece şi
m uzică » ai căre i eroi sint o vinz ătoare
s1 un ceasornicar (foarte timid si amă­
nuntul acesta este important pentru
încurcăturile comice). Ei se intilnesc. se
iubesc s1 filmul devine Călătorie de
nunti a ceaso:nica:-ului i n Ma:ea de
Co:-ali (dar fără umbrele de C herbourg).
• C:-itică telegratică , la premiera
filmului Ci,tigăto:ul : «El e instalator
ş1 săi ac. Joac ă la loterie. D evine Insta-
lator bog at. O cucere şte pe aleasa mimu
sale. Sfirşitul filmului . Morala: jucati la
loterie. dar nu vă duceti să ved eti Cişti­
gătorul» (Franyois Forestier, in l'E x
press din 22 decembrie 1979).
e
Les Dames de la Manche sau
Doamnele de pe coasta canalului
Minecii este un nou serial alcătuit din
Dealtfel accept limite în tot ceea ce fac.
Şiuna din aceste limite, la ora de faţă ,
este i mposibilitatea de a face film porno
chiar dacă aş do1i să-l fac».
Ce :-egizor preferati?
Aşa a sunat întrebarea adresată uneia
dintre cele mai misterioase actrite ale
ecranului francez şi nu numai francez -
Anouk Aimee (care dupi fiecare fil m
nu se bate să intre imediat pe platou c1
dispare din atenţia producătorilor, a regi-
zorilor şi chiar a publicului.)
Ce regizOl'preferă deci Anouk Aimee?
«Binetnteles pe cei mari cu care am
lucrat ca, de pildă, Fellini, Bellocchio,
Lelouch. Elie Chouraqui !ml place de-
asemenea pentru că ln regm. Iul am
turnat în Prima mea dragoste, un film
la care tîn imens. Problema realizatori-
lor este spinoasll. Pentru mine este din
ce ln ce mai important să stabilesc bune
relatii de muncă cu ei mal degrabă decît
să ştiu în ce măsură sînt nişte cele-
brităţi. Este posibil să lntllneşti pe unul
sau pe altul cu care n-ai lucrat niciodată,
dar de îndată ce începe să-ţi explice ce
doreşte ,it i trezeşte interesul să colabo-
rezi cu e~pentru că se vorbeşte pe limba
ta şi Iti transmite acel ceva pe care-l
ş th şi tu, dar pe care nu-1 Tnteleseseşi în
suficientă măsură .
De exemplu, clnd
l-am intllnlt pe Claud Lelouch nu ştiam
nimic despre el. De lndati ce mi-a vo1 -
bit despre Un l>Arbat •i o temeie am
acceptat rolul fără nici o ezitare».
S1 avionul e o vedetă
Airport •a se află acum pe ecranele
lumii cu Alain Delon la loc de frunte,
a dică pe post de comandant de aero-
navă. (Un Concorde,pentru că una din
atractfite filmelor de aviaUe o constituie
ultima vedetă zburătoare). Inevitabila
defecţiune (inevitabilă 1 căci fără ea filmul
n-ar avea ce povesti) pune Tn pericol
viata pasagerilor, dar spiritul de sacrifi-
ciu, slngele rece, prezenta de spirit etc.
ale comandantului-erou (dar şi ale ste-
wardesei sale Sylvia Krlstel în cazul
de fată) duc lucrurile la bun sflrşiţ ceea
ce tn limbaj cinematografic înseamnă
happy-end, sutele şi sutele de mii de
spectatori răsufllnd uşura~ şi satisfă­
cuţi că totul e bine atunci clnd se
sflrşeşte cu bine.
Filmele inspirate de aviatie - aşa
cum prea bine se ştie, şi cum am mai
spus-o de atltea ori - au fost încă de la
lnceputurile cinematografiei ln gratia
producătorilor dar mai ales a publicului.
De aceea prezenta lor fn repertoriul fie-
cărui an nu este deloc neglijabilă. Avia -
ţia a inspirat filme romantice, filme de
aventuri, filme eroice, filme de suspen s
şi blnelnteles seria le. Tot un fel de serial
este şi acest Airport (de la un fîlm la
altul diferentiindu-se doar distributia
şi cifra care insoteşte titlul şi care nu
este alta declt aceea a anului care a
produs filmul respectiv). Vor apare fără
îndoială şi Airport '81, 'IZ şi aşa mai
departe. Se folosesc tipurile de avioane
cele mal populare, adlci Boeing-urile,
mai nou Concorde-ul, dar se pregă­
teşte fi un film ln care vedeta aviatici va
fi Airbus-ul (realizat în colaborare de
ci nci episoade de o oră , scris şi 1epizal
de Nina Companeez pentru televi 11une._1
t1 anc eză. Modelul este cel clasic . adicd
o saga familială . Epoca 1910 - 1925 dai
nu ta «belle epoque„ ci, dacă se poate
spune, <da laide epoque», pent1 u că
miezul serialului se petrece în timpul
primului război mondial, restul consti
tuindu-1 preliminariile şi epilogul. Parti -
cularitatea aceS'tui serial: nu este o adap-
tare a unei opere literare, de preferinti
celebră, ci are la bază un scenariu ori-
ginal.
• Ratataplan - un titlu ca un ropot
de tobe anuntă un film italian realizat
de un fost actor de la Piccolo Teatro din
Milano -Maurizio Nichetti. Fostul actor
de teatru este regizor şi actor Tn propriul
său film care, după cum se spune, are
ceva din atmosfera lui Play Time de
Tati degajlnd aceeaşi spaimă - virată
pe comedie - faţă de excesele civiliza-
ţi e i de consum pe care eroul filmulu i o
refuză refugii ndu-se la periferia oraşului
printre oamenii mai săraci şi mai puţin
dornici sâ trăiască in locuinte-container.
• Primul festival cinematografic
important al anu lui 1980 al filmului artis-
tic de lung metraj va avea loc tn februarie
in Berlinul occidental. Manifestarea va
g ăzdu i o competiţie internatlonalii dota·
tă cu prem ii, o secţie informativă , o alta
c onsacrată «noului film german», un
industriile aviatice din Franta. R.F.G.,
Anglia şi Spania). Circulă zvonuri
despre stăruitoare propuneri făcute de
reprezentantH firmei americane de con-
s trucţii aviatice Mac Donnel-Douglas
realizatoarea acelui DC-10, de numele
cAruia stnt legate cele mal mari catas-
trofe din Istoria aviaţiei. Reprezentanţii
mai sus pomeniţi s-ar părea că-şi pun
nădejdea repoleirii firmei Mac Oonnel
prin aducerea trimotorului DC-10 ca
vedetă într-un film Tn care , binefntele~
aparatul se va dovedi de mare nădejde
chiar in conditii care ar putea deveni
fatale.
Cintind in beznă
Compozitorul, clntăretul, actorul, scri-
itorul şi mutt discutatul ln uttlma vreme
Serge Galnsbourg a anunţat că ln cursul
acestul an vrea ai apari pe ecrane cu un
film a cărui realfzare - de la scenariu la
regte şi chiar interpretarea unuia din
rolurile masculine - şi-o va asuma.
Calic tn ce priveşte amănuntele, Gains-
bourg a spus doar câ povestea I magi-
nată de el va avea o desfăşurare leşită
din comun, pentru di mai toate lnttm-
plările slnt provocate de o pană de curent
electric, dar una cum se lntllneşte rar
(deşi dacă ne aducem bine aminte
New-York-ul a cunoscut foarte recent o
pană de electricitate foarte reală cu
efecte atn de neaşteptate lncn şi astăzi
sociologii le studiază pentru a desluşi
comportamente neobişnuite chiar şi
oameni foarte obişnuiţi). lncă o preci-
zare dată de polivalentul francez Galns-
bourg priveşte pe Interpretele pe care şi
le-a ales: Isabelle Adjani şi Jane Birkin.
forum lnternatlonal pe tema «cinema-
tografului tinerilor•, o secţie dedicată
filmului pentru copii, o retrospectivi şi
bineînţeles un tlrg de filme.
• Steiner - Crucea de Fler ci. li
este un film produs ln R.F.G., ln regia lui
Andrew Mclaglen (fiul fostului actor
4 Victor Mclaglen) avTndu-1 ca interpret
principal pe Richard Burton ln rolul unui
caporal german care ln timpul celui de
al doilea , război mondial reuşeşte să
împiedice distrugerea unul sat francez
aflat sub ocupatfe.
• Cisitoria Mariei Braun de Reine1
Werner Fassbinder - despre care un
critic american a scris că este «cel mai
mare regizor tlnăr al lumii»,va fi propus
pentru Oscar-ul 1980 destinat celui mai
bun film străin. Plnă ln prezent filmul
lui Fassbinder a primit distincţii dintre
cele mai mari la Festivalul de la Berlin
1979, iar actrîta Hanna Schygulla a primit
premiul David di Donatello destinat
celei mai bune actriţe de film a anului.
• Ce ar vrea si vadi la cinema
compozitorul grec Yannis Xenakis: «La
cinema - afirmi el - trebuie să mergi
odată pe an, şi mai degrabă trebuie să
te duci la filme ştiinţifico-fantastice: te
uiţi, nu te uiţi şi pe urmă te linişteşti plnă
la anul» (ca şi cu muzica zisă «calcu-
lată», s-ar părea) .
Film '79
Săptăm ina tul «Neewsweek» - ca
orice publicatte importantă din lume -
şi-a propus să arunce o privire anului
care s-a încheiat şi a recurs la păreril e
citorva regizori din diferite tări.
• Dar mai lntn o cifră: ln 1979 specta-
torii de cinema au cheltuit 5 miliarde
de dolari pentru biletele de intrare.
Cit despre filmele anului, iată ce cred:
• Regizoar„ itallani Liliana Ca-
vani: «Pentru mine ln 19?9, au existat
două filme importante: Manhattan al
lui Woody Allen, un film inteligent fără
să trădeze adevărata natură a cinema-
tografului care este de fapt aceea de a
da satisfactie spectatorului. Manhattan
este aproape unicul între filmele ameri-
cane prezentate tn Europa care nu de-
vine melodramatic, banal, ori teribilist
Celălalt favor~ al mau a fost Don Gio-
vanni de Joseph Losey. Numai un critic
ignorant sau şovin ar putea să nu re-
cunoască marea frumusete a acestui
film. Este o dovadă că cinematograful
de astăzi nu numai că e tn foarte bună
stare , dar demonstrează că are şi un
viitor strălucit.»
• Regizoru~ actorul •i producito-
rul indian Dev Anand: •filmul meu
favorn a fost Mld night Expresa. Regi-
zorul Alan Parker a creat aici cu multă
sensibilitate atmosfera dintr-o tnchî-
soare, iar pentru mine scena aceea în
care prietena eroului vine sâ-1 vadă
rămlne o scenll memorabili de film•.
• Regizorul american James Brld-
ges (autorul filmului Sindromul chi-
nez): «M-am dus să văd Nosferatu,
realizat de Werner Herzog, după ce am
citit cele mai devastatoll'e relatAri
despre el. Eu lnd găsesc că este unul
din cele mai Izbutite remake-uri după
un film ln alb-negru. Esle un film plin de
atmosferă şi ritm. Noi aici în Statele
Unite slntem mutt mai lnclina~ să folo-
sim planurile tăiate şi un montaj rapid
din cauza influentei televiziunii şi a
reclamei comerciale. Sensul groazei pe
care n inspiri! filmul m-a copleş~ şi o
seami de imagini mă urmăresc. De
altfel ft admir pe Herzog. Fiimui lui
Aguine, Spaima lui Dumnezeu este
unul din favoriţii mel.»
• Regizorul german Volker Schlil-
endorfl (autorul TobofBrulul): «Cu
excepţia Tobo,arulul (utt mereu că
eu l-am făcut) niciun alt film nu m-a
mişcat atl de mult ca filmul turc Oaia
de Zegl Okten. Trebuie oare d devenim
turci ca si exprimăm emoţii puternice
şi să dăm glas realitătli lntr-un mod attt
de direct? Oaia are în mare măsurii cali-
tăţile, !orta şi ingenuitatea filmelor ame-
ricane din prima perloadi a cinema-
tografului şi o mult mai mare ingenui-
tate declt sini capabili regizorii euro-
peni să dovedească. Filmele şi-au pier-
dut poate nevinovătia de la lnceputurile
la lor/ dar acesta nu este un motiv ca reali-
za orii de azi să se comporte asemenea
acelor guru vor să dea lectii restului
lumii.»
• Regizorul francez Bertrand Ta-
vernier: «Deş i filmul american domina
i ncă ln proporţie de peste 50 la sută piaţa
franceză, convingerea mea este că în
1979 acest film a fost mai puţin pene-
trant şi mai puţin experimental ln struc-
tură dectt sin! filmele noastre. Desigur
există şi excepţii - filmul lui Coppola,
Apocalipsul acum şi cel al lui Woody
Allen, ManhattarL Ceea ce ii preocupă
ln cea mai mare măsură pe realizatorii
filmului american pare să fie accentul
ce se pune acum pe latura tehnologică:
Rizboiul stelelor, Superman şi chiar
Alien slnt primele exemple ale acestui
nou suflu care nu poate da naştere dectt
unor producţii inferioare. Clnd tehno-
logia covtrşeşte restul, o industrie me-
canică şi lipsită de simtire nu poate fi
prea departe.•
Desigur părerite cttorva regizori chiar
dacă reprezintă puncte de vedere foarte
avizate sfnt în ultimă instanţă expresia
unor preferinţe, a unui gust şi a unor
preocupări ale respectivului. Şi totuşi
fără căuta să exprimăm un punct de
a
vedere asupra unei producţii întregi,
care ln lume se ridică la aproape 6 OOO de
pelicule, trebuie să constatăm că tn
afara efortului reţinut şi de unii realiza-
tori în ce priveste inovarea prin te hn ica
filmului şi altora prin exotismul temei ,
marile filme ale lui '79 nu stnt cu adevă­
rat mari şi izbutite decn atunci cind
rămln apropiate de sensibilitatea ş1
preocupările omului de rlnd şi de exis-
tenla lui.
19
 - ~
cinec l ub '80
Baia Mare
Demarajul
unui „necunoscut"
N-atl vAzut această opera prima a unui
tinăr - Virgil Andrei V6til - scenaris-
tul, regizorul şi Interpretul unui film
care «a dat lovitura»: N·am mal plecat
in firile calde, 16 mm., alb-neg ru.
26 minute, un film de debut deci, ca1e
reprezintă Baia Mare (Cineclubul Casei
de cultură a sindicatelor) la Festivalul
naţional Clntarea Rom6nlel şi trece cu
brio prin toate etapele plaslndu-se în
laza republicană pe primul loc. O pelicu-
lă posibil argument al unei, iatA, totuşi ,
posibile «situatJI•: a avea cinema-ul în
slnge. Ingrata conditle de «nevăzut,
necunoscut» a filmelor de cineclub
face ca vorbele despre ele, oriclt de
mari, de grele sau de necontrolate ar
fi, să rămlnă tot aeriene şi abstracte,
tot necontrolabile, ca nişte OZN-uri
care nu pot ateriza pe singurul aeroport
valabil: filmul lnsuşl, vAzut sau vizibil ...
N·am mal plecat ln firile calde e
unicat nu numai la figurat, ci, Incredibil.
şi la propriu: nu are nici o copie, ceea ce
limitează numărul proiecţiilor şi afec-
tează longevitatea unicatului. Să ne
facem că uităm, pentru moment, de
aceste prozaice dar vitale circumstanle
şi s6 revenim la aeroport. Se lntlmplă
că un tlniir obişnuit renuntA lntr-<> bună
zi la muncă , adoptă rabelalslana deviză
«fac ce vreau», după care tale frunze la
clini timp de o varii; «Am ajuns să nu
mai lucrez; credeam că asta e viata li-
beri». Pentru că nu faptele n inter&-
seaz6 pe autor, ci mobllurile şi efectele
lăuntrice, efecte ne-spectaculoase, atn
de fragile, de nuanţate şi lntotdeauna
atll de «cft-mal -bine ascunse~. Cu o
sinceritate care lmplnge confesiunea
pini ln plnzele albe ale scuturării de
sine, personajul porneşte pe urmele
propriei stări («Im! venea să urlu„. ln-
cercam să mA agit de ori ce ... A lnceput
să mă roadă singurătatea „. A lnceput
să fie din ce ln ce mal riu») şi a exteri<>-
' izăril ei, mereu aceeasl. Indiferent de
variantele din dicţionar: a umbla lelea,
creanga. vandra. brambura. hai-hui, t&-
ieleu ... Fiimat febril (cu precădere «din
mină», montat febril (300 de lipituri!)
filmul schiteazA cinecardi ograma unui
tlnăr nu turlos, ci doar neliniştit şi de-
zorientat. («Ciutam un punct de sprijin
şi nu găseam nimic.„ Nu-mi pasa de
oameni... Poate erau frumoşi, dar eu
li vedeam urrti»). Agitate, chinuite, arma-
te ln cuceritoarele bllblleli ale sponta-
neltiilli, cuvintele parcă se războiesc cu
Imaginile, Iar imaginile parcă izvorăsc
dintr-o memorie comună. Căci filmul
Iţi lasă nu numai rara senzatl'I de necon-
trafăcut, dar lncă şi mal rara senzaţie
de ne-făcut, de ne-elaborat, de «ln curs
de facere». Te simii nu spectator, ci
co-autor. Şi tocmai clnd ai Intrat ln «sta-
re», clnd, tulburat, eşti acolo, sub pod,
şi te glndeştl «Oare cine sini eu, o apă
stătută, fără folos», autorul te tra·ge de
mlnecă. Aşa ar trebui să se termine
filmul: «m-am lntors ln uzlni şi ,totul a
reintrat ln normal». Solutia vine la sflrşl­
tul verii. nici triumfal, nici strlmtorat.
ci firesc, cu un aer de autumnali!" Inţe­
lepciune... O soluţie de viata turnata
lntr-un decupaj socrati c. «Eu nu ştiu să
fac film», zice personajul şi fae<! film.
«Eu nu mii pricep la poezie», şi «comite
poezie». Mimează naivitatea. «Dacă s-ar
fi putut filma sufletul meu atunci, cred
că arita un gol mare», dar umple golul
cu o analiză şi sever6,şl caldă ,şi avlntată,
şi meticuloasă„. Genericul unui as&-
menea film nu trebuie trunchiat: Radu
Gri gore (imaginea), Adrian Marchiş (la-
borator-m ontai), Jean Muth (asistent,.
de regie) şi Kelemen Csaba, Tarcea Vla<t;
Judith Blomstein, Krelter Tibor («au
mai colaborat»). Cit despre principalul
«vinovat» - Virgil Andrei Vâtă - el e
ln prezent pe băncile IA TC-ului, unde
a Intrat nu nevăzut, necunoscut. ci cu o
romantică şi Incitantă carte de vizită:
N-am mal plecat ln firile calde.
La lnceput de drum profes ionist, să-l
urmăm fostului cineamator de excepţie
nu atn «baftă» la examene, cit « baftă» la
Buftea!
Printr-un montaj de atracţii , remem<>-
rez acum gestul lui Tudor Vornicu de a
ne fi lmpărtăşlt, lntr-<> tele-după-amiază.
frumosul film de amator Om cu strung.
Gestul s-a oprit oare la A sau va demani
spre Infinit?, aceasta-i nevinovata (ba
vinovata!) mea lntrebare ...
Eugenia VODA
20
·t"·
1 I
Tele-revelion
cu fulgi de nea
Orice„ar spune unii sau
altii, tele-revelionul - cit
ar fi el de exact defalcat
pe ani fi pe luni, pe ore fi
pe secunde, cu ecenarll
regizorale de fler, de scli-
pici sau de artificii - are,
pentru fie~ar e spectator ln parte, cite un
scenariu al lui, cite un decupaj perso-
nal, o desfhurare proprie, de la caz la
caz. de la haz la haz, de la necaz la
necaz ... Una este aii-11 consacri noaptea
dintre ani micului ecran, pe fotoliul a şP­
zat tn unghi ul de receptie cel mai spor -
nic, ln halat fi papuci, cu glndurlle lăsate
s6 zburde ln voie pe serpentinele clnte-
culul •I hazului, fi alta e s6 Inghiţi Ima-
ginile din cupa de ,ampanle, din oala
de sarmale, din ciorba de potroace, din
damigeana aflati pe dud, s6 nu mai
flii de unde vine tonul •I neonul, fi albl<>-
nul •I ci clofazotronul... Cert este cii
realizatorii programului de revelion -
ne-ar trebui un spatlu «lncipător pre·
cum ..• • pentru a-i numi aici pe toti, sau
micar o parte - au tinut seama de toti
şi de toate, şi pentru cel care au avut
răgazul (ln fotoliu sau ln.„ ciorba de po-
troace) s6 privească dreptunghiul magic
ln «noaptea cea mai lungă» a fost cit s-a
putut de limpede - de la caz la caz
- că programul televlzlunil a fost antre-
nant şi variat, spumos ,1 duios, arătos
ş i frumos şi aşa mal departe; drept
pentru care spunem aici lncA o data,
cum am mai spus-o, printre cuvinte de
sincerii mulţumire adresate robotitori-
lor tele-nopţii de revelion, că televiziu-
nea noaatr6 ştie «clnd 1,1 pune mintea»
s6 fie maturi •I moderni, atrăgătoare
şi muncitoare, că ftie să-şi respecte
telespectatorii. Ceea ce nu este deloc
putln lucru, ba dimpotrivă.•.
Scenariul propriu al tele-revelionului
s-ar putea numi «Tele-revelion la Bra-
şov». Orice-ar spune unii sau altll, tel&-
revelionul cu fulgi de nea este un gen
aparte, nu toţi au avut parte de el, şi
una este si priveşti Imaginile «la rece»
(adlcli pur şi simplu la căldura sobei) şi
alta este să-li proiectezi micul ecran oe
marele ecran al terestrei-ninsoare ... NP.-
lndolos, din programul artistic al tele-
revelionulul (cu fulgi sau 1Ar6... ), mo-
mentul de miez a fost bijuteria de Ironie
numită «Prietenul meu Shakespeare»
căreia Radu Beligan l-a evldentiat cu
mare dibăcie caratele; a fost un «mo-
ment vesel• (vesel?) de exceptie ... Am
mal rts fi cu Car1119n Stineacu (pe post
de sotle «iubitoare») şi la sceneta «Tel&-
vlzomanla• (cu multe «adre&ell, cu haz
Iscat de reallt6!1 concrete) şi cu Rodica
Tiipălagli sau Tamara Bucluceanu-Bo-
tez. cu Ileana Stana Ionescu şi Nicu
Constantin, cu Liliana Tomescu (cu
unda ei de umor mal grav) şi Sandu
Sticlaru, am zimbit la clipele satirice din
«Calitate de dioptrii• sau (un rls mal
printre dinţi) din «Reparaţie prin tele-
fon•, am avut parte de glume mal lungi
sau mal scurte (cu omuletl deaenatJ de
Mordlllo sau cu Dave. Alien), am fi vrut
s6 rldem şi cu Draga Olteanu-Matei
(dar ne-a cam speriat textul cu «sclrt-
sclrp al tatei Vela), ne-a necăjit şi faptul
că actori minunat! ca Mircea Diaconu
şi Rodica Mandache au fost «deturnatJ•
spre un umor de gust lndoielnic («Nun-
taşi de ocazie»), am acceptat demon-
stratla veselă a Stelei Popescu cu «alan-
dala-s» Ewingli; una peste alta, clipele
vesele ale revelionului au avut•.. haz (cu
fulgi sau firi •.. ) s-au !lisat privite ,1
ascultate cu pl6cere...
Dar au fost şi momente muzicale des-
tule, care au lntretlnut antrenul şi buna
dispoziţie a telespectatorilor. A• lncepe'
cu «cenufăreaoa•Olimplel Panciu, lna<>-
1116 de cavalerii ei de clnt fi de umor,
Mihai Constantinescu sl Marius Telcu.
şi de o tormaţie mai puţin cunoscuta
pinii acum, grupul «Trlson», care al6turl
de «Trio Expres• ,1 •5 T» are dezin·
voltura performantei. Ne-am bucurat tl
de melodiile Margaretei Plslaru (cu
papion) ,1 Angelei Simllea, de antrenul
«lnvllatilor de peste hotare», de Marina
Voica şi Aura Urzlceanu, de «nu e dar
mal minunat ca un vis de tineretu şi
de «eu vreau lu mina lunll•, am aflat 11e
ce sini roşii vifinele negre (pentru că
sini verzi, fireşte). Ana Maria Mocu·
leacu ne-a dus cu glndul lnapol spre «pe
boltă clnd apare luna», Glcii Petrescu
ne-a dus cu glndul inalnte, spre tlnere-
ea f6ră bAtrlnete a dragostei de clntec .•.
l n frumoase decoruri hibernale, reali-
zate ln stilul artei naive, muzica populari
şi colindele au fost «acasb la ele, cu
Sofia Vlcoveanca şi Maria Bucuroiu,
cu mulţi altil, după cum alte voci mari,
ca aceea a lui Nicolae Herlea, au lnnobi-
lat suspensul dintotdeauna al muzicii ...
Din nou s-o apunem, una peate afta,
muzica, de la «clntecele de voie bunb
plnă la «clntecele de petrecere», de la
«tangouri de neuitat» la «clntatl cu noi•,
a-a IAaat «privită» şi ascultată cu plă­
cere, Iar baletul - cu Maria Bănici şi
Aglae Ciobanu, cu ileana Iliescu •I
Aurora Caloianu -a fost, cred, una din·
tre reuşitele - chiar revelatllle - de
seamă ale programului.
Pe urmi..• nAmetli au acoperit «perl-
nita»... A mai fost o frumoas6 seară
romAno-olandeză, Tudor Vornicu a
ajuns «de la A la Anul Nou•, Vartan
Arachelian la «Scurt pe li•, l-am r&-
lntllnlt cu bucurie pe Cristian Ţopescu,
a mal venit apoi şi clipa de vis a
«Song»-ulul .. „ Eram de mult ln 1980...
Cilln CALIMAN
Filme pe micul ecran
• Vlaf! lui Henrlc al Vlll-lea (Alek-
sander Korda, 1932). Fiimui acesta mi
s-a pirul ca o şampanie bună : plăcut la
gust şi spumos, adlci. Sigur, el nu are
nici un fel de pretenţie esteticii (se vede
limpede), are lns6 o dozi de Ironie şi un
umor de o anume amblgultate,care retln
imediat atenlia şi Interesul. Cum se
vede, «demitizarea» se practica şi ln
'32. nu este o cucerire a zilelor noastre.
Zeflemist şi nu o dată «bhcălioa» vizavi
de Istorie, filmul fli di ceva din pliicerea
pe care o aveai ln copllirie triglnd cu
praştia . Un Charles Laughton extra·
ordinar prin subtilitatea compozitiel,
sugerlnd pentru personaj un bizar ames-
tec de luciditate si Inconştientă. totul pe
un fond de veseli cabotinerle.
• Onoarea pierdută a Katharlnel
Blum (Volker Schlondorft, 1976). Peli·
Wii'de un patetism sobru, aproape sec
(oricft de ciudat ar pirea). Ea «doare»
chiar. la un moment dat, ca orice Incizie
- clei nu altceva este acest «Onoarea
plerdut6 •.. ». Filmul (ca şi cartea din care
se Inspiră) se constituie lntr-un fel de
«monografi.- a unul anume tip de vl<>-
lentă, mal periculoasă deci! cea fizicii:
1
~l~~~~~dl~rd~ t::~uZ.~'f1 ~:JI ap:~h~~~:
la «bursa valorllor»,prealunea morali şi
psihică di rezultate net superioare,
Inclusiv sinuciderea. Neliniştitoare de-
monstrarea puterii pe care o poate avea
ln acest sens, ln anumite condiţii, cu-
vlntul tipărit (ln apetA presa). Cinema-
tograf de calitate, exactitate a sensuri-
lor, refuz fat6 de divagaţii, chiar şi fată
de metaforă, realism precis «colorat»,
mai putin lnsă cu sarcasmul (absolut
necesar) care dădea, ln fond, cheia
sti listică a prozei lui Boli.
• invltitorul din Vipevano (Elio
Petri, 1963). Alberto Sordl lntr-un film
cu e v i dentă tentă satirică. Recunoa ştem
mai putln aici pe Elio Petri de astăzi (sau,
altfel spus, imaginea pe care ne-am
obl•nult s-o avem despre el), recunoaf-
tem ln schimb «eternu - ca s6 zic aşa
- comedie de tip Italian, chiar daci
lnviţitorul.. nu este propriu - z:iS o
comedie. MA glndesc lnsA III faptul cA
trama este mereu punctatli de «inser-
turl• atinglnd sau chiar lnb1nd ln zona
comediei. Una cu Lacrimi ln co ochiu-
lui, dacă privim atent f i dacii nu cumva
avem ş i noi o Lacrimii ln colţul odtiulul.
• Rudin (Konstantin Volnov, 1976).
co;;diecantzare a prozei lui Tur-
ghenlev. CorectA ln sensul că nu are
virtuti deosebite. Buni parte din peli-
cul6 pare teatru filmat
• Strilnul de lingi mine (Larry
Peerce, 1975). Vlzlblll deschidere 10-
clali, lntr-o peliculi nu llpsltA de cneva
pasaje de reat6 l ntuiţle psihologici.
Film «curat».
e Din nou despre Laramle (Jesale
Hlbbs, 1971). «Western slab• -lml fOP-
teşte la ureche un amic care se ulti
peste umiirul meu la ce scriu. Aşa este.
• Edison (Clarence Brown, 1940).
Inventator american. Autor al unul sis-
tem telegrafic multiplu de transmisie a
mesajelor, al microfonului telefonic cu
praf de cărbune, al fonografului, al
duliei şi soclului cu filet pentru becul
electric.
Aurel BADESCU
Montajul, intre
eficientă şi pericol
lncetul cu lncetu~ jurnalele de actuali-
tătl ce ln prima pe ri oadă apăreau spora-
dic - atunci clnd se petrecea un even i-
ment important - au cipAtat o ritmic i-
tate, se realizau la două siiptiimlnl, pen-
ii u ca ln scurtA vreme să ajungă chiar
săpt6mlnale. Intre anii 1938-1940, au
!ost realizate cam 100 de jurnale, per-
formantă pe care am reuşit-o şi datorită
faptului că echipa se mărise . ln special
lntăririle au fost primite la montaj, unde
ni se alăturaser6 Anton Bellei, Lucreţia
Drocan, Lia Nelcov, Simona Orighicl ş~
mai tlrzlu, Traian Radu.
Montajul era cea mai obositoare op&-
ratle. Alegerea materialului filmat se
făcea cu ni•te aparate <!f11umlte «M<>-.
vlola>t, pelicula putlndu-se vedea prin
Intermediul unei lupe care nu mărea
imaginea mal mult de două ori, astfel că
anumite detalii nu puteau fi percepute.
Privirea d irectă ln sursa de lumini şi
pilplitul continuu al lmaQinii - Moviola
nu era actionatA de un motor sincron -
oboseau ochii chiar de la prima jumi-
tate de or6. Montajul negativului, după
copia de lucru, era de-a dreptul ext&-
..nuant. Laboratorul de la Mogoşoaia,
unde se făceau operatiunile de dev&-
lopare şi copiere, era utilat cu o foarte
veche ma,lnA de copiat care nu lnr&-
glstra pe copia de lucru numerele de
ordin ale negativului, numere care d6-
deau posibilitatea Identificării scenelor.
De aici, ni•le consecinţe inimaginabile
ce ne complicau munca: eram nevoiţi
sll găsim scenele respective prin supra-
punerea Imaginii, operaţie colosal de
greoaie şi obositoare, ln special pentru
ochi. Fiimui zăcea ln vrafuri uriaşe, lh
coşuri speciale, pe mese, pe derulatoa-
re, peste tot ln lncipere, iar noi (•I spun
«noi» pentru că mă ocupam şi eu ln mod
efectiv montlnd atll pozitivul cit ,1 nega-
tivul, atît liliurlle cit şi trucajele ,1 sune-
tul) trebuia să g6sim scenele ln tot mor-
manul acesta Indescriptibil şi amestecat
Atunci nu aveam un «serviciu al monta-
jului negativ•, aşa cum există astăzi.
Deseori mi prindea dimineaţa al6turi de
Anton Bellei, Lucreţia Orocan şi Traian
Radu, căutlnd printre miile de metri de
li Im o sceni care se lncăpiiţlna s6 nu
iasll la iveal6. ln plus, pe vremea aceea.
pelicula fiind lnflamabilli, pericolul de
incendiu ne plndea la fiece pas. Cu toată
oboseala zilei de lucru şi a noptilor ne-
dormite, eram nevoiţi sll lucrăm cu cea
mal mare atentle pentru a nu provoca un
inc:'endiu. ln compoziţia suportului de
peliculă, Intră o serie de materiale cu o
putere Inflamabilii considerabilă: col<>-
nul col oidal, camforul, acetona, eterul
sulfuric, alcoolul metilic, acetatul de
amil, eterul acetic, etc.
ln majoritatea s61ilor de montaj, lab<>-
ratoare sau cabine de proiectle a studiou -
rilor striine, se produseseră unul sau
mai multe Incendii. Pericolu l era iminent.
Cu ani ln urmă. operatorul Eftimie Vasi-
lescu, intervenind sll stingă un Incendiu
survenit tn cabina de p roiecţie, s-a ales
cu rAnl grave la fatA •i pe mllni. Un as<>-
menea Incendiu s-a produs şi la noi
lntr-o camer6 alăturată cabinei de mon-
taj, unde se afla şi un mic depozit de
film e. Pornit de la o sclnteie produs6 de
maşina de lipit ln momentul raşchetiirli,
incendiul s-a propagat fulgeriitor. Pr&-
siunea asupra pereţilor şi a uşi~ p rodusă
de pelicula ln fliic6ri, era atn de mare ln-
cn nu am putut deschide uşa . Un zg<>-
mot lnfundat venea din camera alătu­
ratA, cutiile cu role clocoteau, le siireau
capacele, presiunea cre,tea, urechile
vljliau Incit aveam senzatla că ne afl6m
lntr-un furnal de topit fontă. Atunci,
deşi eram la etaj, ne-am hotărft s6 sărim
pe fereastră. Ar fi fost singura noastr6
scipare, dar aceeaşi presiune apAsa şi
pe fereastră care refuza să se deschidă.
ln disperare, am spart geamul. Ideea a
fost salvatoare. ln cameră s-a restablllt
presiunea normală şi astfel am putut
deschide u,a. Chiar ln momentul Ieşirii
mele din camerii, gazele care se Infiltra-
seră din camera al6turati s-au aprins şi
Traian Radu, lmpreunli cu Simona Dr6-
ghicl, ce mi urmau la o fractlune de s&-
cundA. au leşit cu hainele ,1 piirul ln
flicărl. A fost o imagine lnspălmlnt6-
toare. Din fericire, rinile de pe fatA nu
au avut urmări grave care să le pună ln
pericol vederea.
Paul CALINESCU
 Continuitatea culturală
a poporului român
Un asemenea clc 1u lşi asumă
B
oiscul unei prezente de ci1 -
cumstantl. ŞI-I asumi. dar li
ren-a depllşeşte cu brio. Io primul
rlnd pentru că piesele alese
din repertoriu slot ele lnsele.
dacii nu valori omologate, cu
siguranţă lucrllrl ambiţioase lntr-un dome-
niu ce se consolldeazll treptat: epopeea
nationah'I. Io al doilea rlnd, pentru cil un
cuplaj inspirat cs acesta care prefatează
filmele da flctlune cu documentare resti-
tuind aceeaşi epocii, rotunjeşte consldeo a-
bil lnformatia clnefllulul, Iar sporul de cu-
noaştere e dublat de un sentiment hrlnlt de
Imagine, acela al ccontlnultiltll culturale»
enunţate ln titlu. Clnd Io deschidere la
Dacii (Titus Popovlcl-Serglu Nicolaescu)
urmlre•tl scurtmetrajul lui Petre Slrln, For-
marea poporului romln, clnd Columna
(Mircea Drfoan) e precedata de Decebal
(Olimpia Robu), Io timp ce poemul etno-
permanenţele desenu I u i ani mat
Disney fără
Alaiul sărbătoresc al Anului
8
Nou aduce printre feluritele
sakt ocazii de amuzament -
•i filme de un anumit fel. A
devenit un obicei, dacă nu o
tradiţie, sA se programeze în
vreme de iarnă, multi!, multă
animaţie. Mai pe fatll, mai pretextlnd că
«merg cu copili•, spectatorii de toate vlrste-
le umplu sălile de cinema pentru a se lăsa
- a cita oarA? - rfplli de farmecul culo-
rilor şi liniilor puse ln mişca re de un mag
numit Walt Disney.
Mag - pentru public, doar. Pentru cola-
boratorii săi, Dleney era mal mult un tiran
ce-şi Impunea gustul şi părerile cu străş- -"'""'-'.""
nlcle, neadmlţlnd nici un fel de abatere de
la o linie creatoare precis trasată. Aşa se
explică şi formidabila unitate a productlei
Disney, de•I «fabrica» numllra sute de ar-
tişti, sute de personalltllli diferite. Aşa ·au
fost produse zecile de aventuri ale lui
Mickey, Donald, Pluto et Co.
Numai cil, din motive tactice uşor de ln-
teles, tllvAlugul nivelator de personalităti
s-a deci• lntr-o bunll zi sA se oprească o
clipă, oferind lmaginatlei clocotlnde a sub-
alternilor slli, o supapă. Conseclntele aces-
tei decizii, luată lnltlal pentru a-şi lăsa echi- avea să beneficieze cu prlsoslnlă de pe
pa sA rfsufle, nu aveau cum sll poată fi cal-
culate lnsl, nici măcar de mintea de com-
puter a magului-tiran -perfect organizator.
Clici, pe de o parte, frlul liber acordat aces-
tor artişti a permie cinematografului de
animaţie un mare salt lnalnte: concretiza-
rea cilutirllor unor oameni talentatl ce in-
tulserll poslbilitiillle fantastice ale celei de producerea primului sllu lung-metraj: Albi
a şaptea arte a permis atingerea unor per-
formante tehnice plnă atunci doar visate
(folosirea culorii şi mal apoi, a efectelor
cromatice, efectul tridimensional, aslncro-
nlemul muzical).· Pe de altă pao1e, aceste
fllmulete lşi fac aparltla ln anii marei crize
econom ice, iar lirismul, tonul lor dulce vi--
Tradiţia veseliei
Vrem nu vrem, Jerry Lewis
8
e un clasic, drept cl•tlgat
măcar prin publicitatea şi
popularitatea lmend de caoe
are parte. Nu trebuie neapi-
rat să fli anob sau prea exl-
. gent cs sll vezi euperflclali-
tatea hazului sllu, dar se pare cll lntr-<> artă
cu valori Inel! prea putln fixate cum e cine-
matograful, o marfll vlndutll cu fler şi ln-
tr-un ambalaj coreapunzlltor poet. trece
drept una de calitate pentru o lungi perloa-
dll de timp. Tot adevirat este cll toate aceste
defecte nu ne lmpledlcll sll zimbim la fil-
mele lui, sll rldem, sll tlnem cu personajul
principal, cum Impune tradllla şi sA ne
bucuram clnd binele lnvlnge rllul,chlar dacă
pentru asta personajul n-a trebuit sa facă
prea multe eforturi.
Cineva ar putea cu lndrepfiltire să lntrebe,
de ce lncepem sll vorbim despre Jerry
Lewis ln,lrlndu-1 mal lntll defectele, clnd
nici lleta celor ce ee pot apune de bine des-
pre el nu e de Ignorat, ba chiar hazul fli-
••
dramatic al lui Alecu Croitoru Vlratele
omulul e completat de Costumul de cere-
monie romlnesc:, exista şansa unul real
ciştlg de culturii, dar şi riscul (mals qul ne
risque„.) unei confruntlrl brutale Intre do-
cumentul ateatat Istoric şi punerea ln sce-
na - cu marja el de licente mal mult orima1
puţin poetice. Apare evidentă aceasta com-
petitle, nu numai de genuri •I de talente,
ci - ceea ce ar trebui sl dea de glndlt au-
torilor unora dintre povestirile Istorice prea
fanteziste - apare şi o dlferenlă de rigoare,
de respect fală de realitatea ce se compune
din evenimente cunoscute. dar şi din alte
sute de detalii ignorate, ce trebuie reconsti-
tuite ln spiritul acestei realltătl presupuse.
Sub semnul verosimilului, deci. Un exem-
plu bun tn acest sens ar merita amintit
rigoarea documentilrll scenografice la Da·
cil, film ce se referea la o perioadă lnde-
părtatil, cu putina date Iconografice, cu
surse dificil de .c ercetat şi totuşi „. Revista
Disney
sător sau şăgalnic. Idilismul sau umorul
ce le caracterizează însemnau pentru mulţi­
mea celor amărftl , posibilitatea unei pre-
tioase evadări de o clipi.
Şi nu ln ultimul rlnd, lnsăol casa Disney
urma Ideii de a-şi Ilsa din clnd ln clnd cola-
boratorii sll zburde. Seria acestor productil
«ln afara seriei» li aduce primele recunoaş­
teri sau consacrlrl oficiale pe plan natlo-
nal: mal precis, anul şi Oscar-ul. Iar ex-
perlenta acumulată, reallzlnd aceste filme,
avea să-l permită lui Disney sA tresei la
ca Zipada.
Seria cu pricina poartă un nume sprin-
ţar şi vesel: Sllly Slmphonles. A trflt
exact perioada dintre cele doull rllzboale
mondiale şi lucrul nu e lntlmpllltor. A stlmlt
elogii lnaripate, dar şi-a numărat din capul
locului şi detractorii. Sau. aş epune mai
maior sale pare pentru destul spectatori la
fel de ascuţit ca •I cel al marilor nume ce>-
mlce: Sennett, Keaton, Chaplin ori Lloyd.
Drept e cll filmele epocii mute se mal da-
gradeazi tehnic, glumele elnt prea «!Acute•,
ln timp ce Lewis •lie d racordeze lntreg
,111ecanlsmul de glume '' gaguri la tehnica
actuali (Io culori. cinemascop, sonor) adap-
11nd tehnica de a face spectatorul să rldil
cu hohote, timpului şi oblcelurllor prezente.
lnto-o epocă ln care cinematograful tri-
leşte tn comedie ecraniztnd succesele
teatrului de bu~evard , sau din remake·uti
mai mult sau mai putin reu,ite, Lewis con--
linul! o tradiţie specificii Hollywoodului,
cea a comicului burlesc, absurd, tradiţia
veseliei nebuneşti, fărli limite care de la
Mack Sennett face o lume lntreagă să ho-
hotească de rls. Sigur, arsenalul bufona-
delor, strlmbllturllor şi gesturilor sale este
infantil şi pare Iliri acoperire falii de stilul
unui Keaton ori chiar al lui Stan şi Bran.
lipseşte acestor gag·uri acooeri rea ha1u·
lui ca o semniflcatie umană generală. şi
~al
pemdtifii
(Dacii,
cu llariom
Ciobanu)
noastră publica o dată cu îeşirea filmului
pe ecrane, Interesanta mă11urle a autoat ei
costumelor, Ho11ensla Georgescu, lnsotită
de ctteva desene şi o fotografie care-l In-
spirase costumul marelui preot. Fotografia
lnfătişa un tllran din Oaşul de acum 50 de
ani, care pu11a un strai alb foar1e simplu,
amintind străvechea simplitate şi monu-
mentalitate ln acelaşi timp a veşmtntuluî
dac. Fantezia scenografici a urmat aceastii
surd, greu de gbit e drept, dar iată, pe>-
sibilA, atita vreme crt cercetarea e dublată
şi de pasiune. Ceea ce era de demonstl'at...
Io acest caz, dar nu şi ln multe altele.
Alice MANOIU
degrabă, oameni ce nu s-au lăsat fermecaţi
cu una cu două, care au opinat ci tot ce
e prea mult strici!, ,1 că preponderenta
unor componente de gust Iacii, reprodu-
cerea unor elemente din naturii ln aşa fel
lncft să arate sau să se mişte «ca Io naturii»,
almosfel'a covlrşltor idillcll, lentila deobicel
l'OZ·bonbon prin care se văd toate - nici
nu lnseamnă al'tll şi nici nu fac un serviciu
publicului. Nu e lntlmplător că Sllly Slm-
phonlH nu a mal vietult dupl al doilea
l'ăzbol mondial. Cele petrecute schlmba-
serf multe Io gustuoile socletAlil şi Disney
a slmtlt, desigur, aceasta. Pentru cA, la
urma urmei, ,1 cel trei purceluşi , şi rllţolul
cel urlt, •I copili apel,şl molla,,1 focul, şi tot
ce mal vedem azi sub vese1ul generic -
adlcil toatll flora şi fauna adunate azi ln-
tr-un program de Sllly SlmphonlH -
sini chesile de gust.
Aura PURAN
asta din punctul de vedere al valorii artistice
e fărll iertare. Desigur şi Chaplin flicea tot
felul de lucruri ridicule şi pe care le putem
caracteriza Infantile, cum ar fi mlncatul' şi­
returilor, alunecatul ln mlruntaiele unei
maşini supertehnlcizate, dar toate acestea,
alAturi de alte zeci şi sute de lntlmplărl se
unesc lntr-un tot care dl dovadl de coe-
ziune, de profunzime. Jerry Lewis, şi ln
general toţi cei care lncearcll sll Imite scoala
burlescului d!ntre cele două războaie, merge
prea ades pe linia minimei rezistente, co-
piind doar reteta sau lngro,lnd inutil li-
niile desenului comic. Numele celor care
reuşesc sll continue stilul lării să forteze
nota aduclnd ceva cu adevlrat nou este
infim. Poate Biiiy Wilder ln Unora le plece
Jazzul, Mel Brooks ln Comedie muti si
chiar Lewis ln S-a turat o nev&. Cum se
vede, cu defecte ori calltăll, Jerry Lewis
face o treabl extrem de utllA mentlnlnd Io
atenţia generalii un gen care, fle strlluclnd,
fle ln ecllpsl, constituie o parte lmportantil
a ao1el filmului (ln orice caz aectlunea cea
mal amuzantil). ŞI cine poate spune că o
artil e completa firii puterea miraculoasă
de a sllrnl veselia şi buna dispozltle, fle şi
numai pe parcursul unei clipe ori al unei
ore şi ju mltate?
Den STOICA
21
 timp nu putem să nu menţionăm că fată
de alte filme nici un difuzor din ţările mai
sus menţionate nu şi-a exprimat dorin ţa
de a achiziţiona : Avaria sau Riul care
urci muntele. ln timp ce filme ale ace-
le iaşi case Unu - Cursa, de exemplu,
Dincolo de pod sau Mere ro$ii au fost
ac hiziţionate şi date ln exploatare ln ţăr i
de pe mai multe continente, unde lnsăşi
prezenta ln reţeaua de difuzare presupune
capacitatea şi calitatea de-a face fală unei
puternice concurente.
În momentul de faţă, Casa Unu are fini-
sate pentru ecrane alte 7 filme.
Mihai DUŢĂ

I N; . Titlul filmului Scena riul Regia Data Numărul

--de
Ca şi celelalte case de filme, Casa Unu Mircea Moldovan s-au realizat de as e- CI L premierei spectat o 1i
a luat flinta ln 1972. Primul el conducăto1 menea două tilme.
şi animator a fost regretatul Alexandru • Casa Unu a demonst1 at şi demonstrea- 1 Toamna bobocilor Petre Sălcudeanu Mircea Moldovan 26.05.75 2 025 OOO
lvasiuc sub lngrljlrea căruia au apărut fil- ză o preocupare constanti pentru lansa1en
mele Ceata, Dincolo de nisipuri, 100 de de nume noi. Se poate vorbi chiar desp1e 2 Evadarea .Francisc Munteanu Ştefan Roman 18.08.75 2 566 OOO
lei, 7 zile, Un comisa: acuzi, Duhul o politică a debuturilor. Exemple: Casa de
aurului, Nu tllmim si ne amuzim. filme Unu şi directorul e1 Ion Bucheru i-au 3 Ora,ul vizut de sus Marcel Păruş
Conducerea acestei case de filme a fost incredintat lui Mircea Daneliuc realizai ea Dumitru Solomon Lucian Bratu 10.11 .75 1 445 OOO
preluată apoi de Ion Bucheru,care a asigu- p1 imului său film : aceeaşi casă a p1 ilejuit
rat producerea filmelor pe care le Indicăm debutul. ca1e s-a dovedit a li «cu acope- 4 Cursa Timotei Ursu Mircea Daneliuc 12.12.75 1 603 OOO
ln tabloul alAturat şi care vor sta dealtfel 'i1 e». a doi operatori: Dinu Tănase si Ni-
la baza celor cltorva reflecţii pe care le tn- colae Mărgîneanu şi a dot 1egizo1i p1ovenit1 5 Dincolo de pod Mircea Veroiu Mircea Veroiu 23.02.76 1 327 OOO
cercAm după o primă etapă de activitate. din teat1 u: Alexandru Talos şi Alexa Visa-
• Raportlnd la volumul lntregii noastre lion. O p1ivire scu11ă,da1 nu superticială ne 6 Mere ro•ii Ion Băieşu Alexandru Talos 19.04.76 1494 OOO
producţii de filme, de la lnfiintarea caselor lngăduie să afi1 mim că p1 ezenta si pe1 -
de filme, trebuie să constatăm: cont:ibu· manentlzarea in creaţia cinematografică a 7 Trei zile •i trei Alexandru lvasiuc
Ila cantitativi a Casei - ca un prim cri- acesto1 debutanţi constituie o ce11ă imbo- nopţi Roxana Pani Dinu Tănase ·1 6.12.76 1 452 OOO
teriu de estimaţie, chiar dacă nu unul ca- găţi1e a regiei noastre de tilm. in aceeet s•
pital - se înscrie Tn mod corespunzitor
proporţiei care li revenea, Tn creşterea ge-
nerali a productiei naţionale de filme ar-
ordine de idei trebuie constatat că produ-
căto1 ii au investigat şi posibilitatea de a
at1age sp1e realizarea de filme ar1istice
8 Serenadi pentru
etajul XII Tudor Popescu Carol Corfanta I21.12.76 1 416000
tistice de lung metraj . · 1egizo1i din sectorul documentarului. Şi a 9 Gloria nu cinti Dumitru Solomon Alexandru
• Continulnd pe de altă pa11e să desci· tăcut o prim! ince1 care cu Felicia Cernă­ Bocăneţ 16.05.77 1 319 OOO
frăm unele preferinte de gen sau de filon ianu de la Studioul «Alexandru Sahia».
tematic, iese fn evidenţă urmiUoarea con - Reţ i nem că, ln 1980. pe aceeaşi linie de 10 Buzduganul cu trei Constantin
statare: Casa de filme Unu a abordat a- p1 eocupări descoperim tn planurile acestei peceţi (2 serii) Eugen Mandric Vaen i 12.09.77 2 937 OOO
proape toate genurile a11el cinematografice Case de filme p1ezenta altor doi debutant•
cu excepţia (plnă acum cel puţin) a filmu- în 1egia filmului ar1istic de lung met1 ar 11 Iarna bobocilor Petre Sălcudeanu Mircea Moldovan 10.10.77 1 995000
lui ştiinţifico-fantastic. O anume «profi- Ada Pistine1 , tot o documenta r istă . reet li-
lare• lncepe totuşi să se prefigureze în zatoa1e a filmului a11istic Stop cadru la 12 Regăsire Anca Arion, Gh .
ultimul timp prin inclinarea mai pronun- masi şi 1egizorul de teat1 u Tudor Mă răsru Robu , Dorei
tati spre tematica contemporani. Oe cu filmul Buni seara. Irina! Dorian Ştefan Roman 24.10 .77 1 584 OOO
semnalat ln aceasta dlrectie: Mere ro•il de
Alexandru Talos, după un scenariu de Ion
• în ceea ce p1 iveşte scenarii le. Casa
Unu a demonstrat pînă acum o constantă
--
Gh. Bejancu . • Cristiana
BAieşu, Cursa de Mircea Daneliuc după preocupare de a extinde a1ia colaborato- 13 Riul care urcă L. Tareo Nicolae
un scenariu de Timotei Ursu, Toamna şi liloi . Se constată p1ezenta unui numă r im- muntele Cristiana Nicolae 26.12.77 1 273 OOO
Iarna bobocilor, cele două f i lme de Mircea p1esionant de scenarişti nou veniţi pe acest
Moldovan, după scenariile lui Petre Săl­ t ă i im. ln acelaşi timp însă este de 1eţinu t 14 Ediţie specială Beno Meirovic î Mircea Daneliuc 6.03.78 1 292 OOO
cudeanu. c ă fi lmele de succes i ncontestabil produse
e Daci tn activitatea curentă a mari101 de această casă au la bază scenarii semnate Dinu Tănase , după
cinematografii ale lumii doi dintre factorii de scriitori ca Ion Băiesu , Petre Sălcudea­ cartea lui
principali ai unui generic de film - pro-- nu. F1ancisc Munteanu . Eugen Mand1ic sau 15 Doctorul Poenaru Paul Georgescu Dinu Tănase 22.05.78 894 OOO
ducitorul şi regizorul - apar frecvent ca Hai ala mb Zincă. ceea ce pledează în fa-
un tandem hotărrtor tn afirmarea unui anu- voa1ea ideii unei colaboră1 i mai stăruitoa1e Francisc Francisc
me gen sau în impunerea unei tendinte. se cu scriitorii tamilia rizati cu cerintele scena- 16 Melodii, melodii Munteanu Munteanu 24.07.78 1 701 OOO
poate spune că şi la Casa de filme Unu tistic ii. Şi ca un pa1adox p1ovocat de atit -
s-a vădit preocuparea pentru stabilirea u- matia de mai sus a1 ti de menţionat că Nadia şi
nor structuri de durată ln colaborarea pro- scenariile ofelite c hiar de producători dele- 17 Avaria Dorei Dorian Ştefan Roman 21 .08.78 847 OOO
ducător-realizator (cu rezultate pe care atft gaţi sau de redactoli de film se demonstrea-
producAtorii cn şi cei ce analizează activi- ză a fi cele mai putin «no1ocoasen: Gloria 18 Gustul şi culoarea Gheorghe Felicia
tatea lor vor trebui să le desprindă şi cer~ nu cinti de Dumitru Solomon, Oraşul fericirii Manole Cernăianu 9.10.78 838000
ceteze). După frecventa unor colaborări văzut de sus de Ma1cel Părus şi Dumit1u
trebuie reţinut ln ordine cifrică descres- Solomon. de exemplu. 19 lnainte de ticere Alexa Visari on Alexa Visarion 23.10.78 778 OOO
clndă următoarele, Tn etapa analizata: cifra • Cit priveşte succesul de public al fi~
cea mal lnaltil de colaborări constante e melo1 p1 oduse de Casa Unu, vom retine ca Vasile Chiriţă şi
«trei•. ln mod concret: după un an de ex- pe o constantă observaţie că filmele ~de 20 Ecaterina Teodo:oiu Mihai Opriş D i nu Cocea 4.12.78 1 965000
ploatare, filmul Avaria - regizor Ştefan succes» se bucuri de interesul publicului
Roman - (ca să ne referim numai ta el) chiar din prima lor zj de difuzare şi că ele I' Timotei Ursu, dupl
n·a atins cifra de 1 milion spectatori. Tot reuşesc să atingă ciha de un milion de 21 Al patrulea stol Mihail Sebastian Timotei Ursu 5.03.79 605 OOO
trei filme pfnl acum a realizat Casa Unu spectatori înainte s! fi împlinit un an în
şi cu regizorul Dinu Tinase (cel de - ai reţeaua de difuzare. V . Ornaru, Gheorghe
treil6a film al acestuia, Mijloc„ la des- Pe plan internaţional , mai multe filme ale 22 Clocolati cu alune Gh. Naghi Naghi 2.04.79 757 OOO
chidere, urmlnd să apară pe ecrane la Casei Unu au fost selecţionate pentru difu-
începutul acestui an). Casa a produs două za1e ln ţările socialiste iar Intre acestea Haralamb Zincă,
filme ln colaborare cu regizorul Mircea vom aminti Cursa, Dincolo de pod. Mere 23 Un om in loden N. Mărgineanu N. Mărgineanu 16.04.79 931 OOO
Daneliuc, care, atft la capitolul «număr ro,il, Toamna bobocilor, Regbire, Edi-
de spectatori», cit şi la cel al prestigiului tie speciali, lnainte de ticere, Docto- Nicolae Dragoş,
a11istic, au dat rezultate foa11e bune. Cu rul Poenaru, Un om in loden. ln ac elaş i 24 Falansterul (2 serii) FI. Avramescu Savel Stiopul 17.05.79 402 OOO

.,

lîngă nava eşuată

îşi organizează
existenţa cu multă
ingeniozitate, dar
anii trec şi soli tumnea
î l aduce în stare de ·
sălbăticie. Intr-o zi ,
intilneşte o fiinţă
stranie •••

Credinciosul VINERI
i i este devotat: Intr-o zi VINERI zicet
aleargă, spală, calcă, vînează, găteşte -S~ne, azi e DUMINEX:A şi
construeşte, sapă •••
pentrucă işi iubeşte tare ~ş mai duce pină in
- Te vei numi VINERI
s~nul. orăşelul de colo, s-o văd pe mama.
şi ai să mă şlujeştil

22.
 cronica animaţiei
Amprenta stilului
Asociindu-se curentului poeti c al ani-
maţiei noastre, Ion Trulcll se Impune
prin amprenta Inconfundabilă a stilului.
Rafinamentul culorilor, gratia siluete-
lor fi lentoarea ritmului sini elemente
fundamentale aJe «scriiturii» sale, pă-
1ind a contrazice specificul dinamic al
genului. Preocupat mal putln de mişca­
rea exterioară a liniilor, el mizează pe
tensiunea compozltlei fiecărui cadru,
pe puterea de sugestie a atitudinilor
contorsionate. Personajele filmelor sale
au gesturi hieratice şi codificate ce
pa111clpii la conturarea sensurilor unei
naratlunl simbolice. Stilizarea desenu-
lui fi a dramaturgiei se aliiturii unei
preferlnte tematice de un «livresc» apar-
te. Referlnjele la mituri sau motive şi
personaje literare cunoscute apar con-
stant ln filmele sale. Legenda meşteru­
lui Manole este Interpretata ln Marea
zidire, figura lui Don Quljotte este evo-
cată ln Hidalgo, iar lumea basmelor lui
Anderson este omaglatA ln Carnavalul
«Citirea» devine la Ion Trulcl un gest
pios, respectul pentru autorii aleşi nu
ingiidule lecturi demitizante. Atenţia
autorului se lndreaptii lnspre actualiza-
rea sensurilor literare cunoscute prin
viziuni plastice moderne.
Constanta tendlnţl de ecranizare
descinde din aspiraţia de sintetizare a
sensurilor majore ale .operelor alese şi
din dorinţa de a folosi mijloacele elip-
tice ale genului ln sensul comunicării
eficiente a celor mal pretloase Idei. Mo-
mentul de maximi Tmplinire Tn acest
sens este Marea zidire, unde sceno-
grafia este Incorporată 1n mod straluclt
dramaturgiei. Acest film este de altfel
şi cea mal reuş ita încercare a autoru-
lui de recreare a unul univers literar,
ln sensul transmiterii adevăratelor lui
lntelesurl prin mijloacele altui gral. Ima-
ginile comunici tragismul condltiel ar-
tistului, capacitatea lui de sacrificiu
pentru nevoia de frumuseţe a oame-
nilor. Destinul creatorului este o temă
ce Inspiri mal toate filmele lui Ion
Truicii. Traduceri ale operei poetice
a lui Nichita Stănescu, Remember şi
Farul, vizează aceeaşi Idee a •arderii»
pentru Iluminarea celorlalti. Lucrlnd ln
prezent la ecranlzaree povestirii Prin·
tul fericit de Oscar Wilde, regizorul se
dovedefte consecvent preocupiirllor
sale. Tiilmiiclrea sa ln Imagini va ln-
cerca ai evldentieze condltla artistu-
lui, sii exprime simbolic sacrificiul său. ·
Constanta tematicii l-a ajutat pe Ion
T rulci s6-fi perfectloneze mljlokcele.
Siluetele prelungi, gesturile tremură­
toare fi fundalul de culori melancolice
au devenit elemente ale Imaginii filme-
lor lui.
Cel mai im portant exemplu este, de-
sigur, Furtuna, omagiu al martlrlza-
1lor rlsculaji Horia, Cloşca şi Crişan .
1 n acest film, linia chipurilor devine mai
colţuroad, gesturile capltii vigoare ia1
po'ft!stirea ln imagini devine mal ten- ·
s1onati.. lmbogiitlndu-şl experlentele de
acest I, Ion Truici are şansa de a-şi
intensifica mesajele generoase şi de a
pune fi mai eficient ln valoare alura
inconfundabilii a plasticii sale.
Dana DUMA
pos i bilităţi
posibile
Cu nici un deceniu ln urmă, Buz<'iul
nici nu pree conta ln statisticile econo-
mice. Astăzi municipiul se situează pe
un loc de frunte 1n dezvoltarea Indus-
trială, ceea ce atrage după sine nece-
sitatea de a lua măsuri pentru proteja-
rea mediului ambiant.
Cu nici un deceniu ln urmă ar fi p<'irut
curloa al filmezi tocmai la Buziiu un
documentar despre numeroasefe ini-
ţiative locale consacrate conservării ca-
litljil aerulu ~ apel fi piidurilor. La real~
zarea studiilor necesare participii mun-
citori fi arhitecţi, Ingineri şi daaciili,
gospodine fi copii. Foarte multJ copi l,
sinceri lub. ori de natura. Printre cele
mai actlWI grupe de mici cercetltorl
entuziaftl .., aflii şi cea de la Şcoala
de Arte.
Am rejlnut propunerii& lor afa cum
le-am fiicut • Crtngui Buzăului sl fie
replantat acolo unde s-a defrifat, cu
copacii corespunzltori, nu cu salclmi.
• Brlndu fele de toamnă, toporaş ii de
pădure, ghloceu sl nu mai fle smu1,1 cu
bulbi cu tot de cei care comercializea-
ză g i ngaşele flori uneori ln mod barba1.
• 56 se manifeste mal multă g rijă pen-
tru frasinul pufos din pădurile buzoiene,
pentru cil altfel, «clnd o sii fim noi mari,
el n-o sii mal existe».
Frumoase Idei de film documentar au
dat aceşti copil, şi nu numai de film.
Alexandru STARK
Spectatori, nu
Tribuna spectatorului
Speram sa găsim înţe legerea cititorilor -Ş I. fireşte,
un ecou al ei in scrisorile pe care le vom primi dupa
lectu ra acestui text - consacrind, ln acest număr .
Hturierul» nostru une i singure. dar dense şi substan-
ţiale scrisori, semnate de un 'echi cores pond ent al
nostru .
Eram elev clnd scriam pentru prima oarl!
1evistei «Cinema». Acum slnt de mult timp
inginer-profesor, dar ln tot timpul scurs de
la prima mea scrisoare citre dumneavoas-
tră, nu a lncetat nici o clipă să mă preocupe
a11a filmului .
Dacii m-am hotlrH să vă scriu azi, din
nou, este din cauza articolelor semnate ln
numărul 9/1979 al revistei de Malvlna Ur-
şlanu şi Dinu Siiraru.
A11icolul Inserat la •Tribuna creatoru-
lui» m-a pus cel mai mult pe gtnduri. Nu
ştiu dacă am dreptul al polemizez cu un re-
gizor de talentul şi reputaţia Malvinei U1 -
şlanu. Totuşi, ln calitate de spectator su-
fletist, cred cll am dreptul sii fac cneva ob-
servaţii .
Deşi articolul menlionat protestează Im-
potriva unei critici elegante, a unor Ironii
graţioase care si nu supere pe nimeni
(lucru cu care sini Intru totul de acord),
pe tot cuprinsul lui nu am găsit decn două
nume proprii de artişti, ca exemple: Corne-
liu Baba şi Tudor Arghezi! Vorbind despre
imposibila colegialitate intre valoare şi ne-
va loare, reputata regizoare cred că putea da
citeva exemple concrete din lumea filmu-
lui, chiar cu riscul de a suplra pe unii.
Se afirmă că un producător (sau mai multi
poate) a permis intrarea ln productie a unui
film slab datorltA greutăţilor materiale In-
vocate de un cineast. Evident, nu se amin-
teşte nici măcar titlul filmului realizat. Dar
cred cll avem dreptul să ştim cine face «fi-
lantropie» cu banii lntregulul popor, sln-
g urui adevărat producător.
Se critică, ln continuare, critica de film
care n-a reacjionat suficient de viguros la
aparllla unor filme slabe. Aceastii aflrmatie
nu o consider Intru totul corectii. Cronicile
de film pe care le citesc cu cea mal mare
plăcere •i lncredere sini cele. publicate ln
uRomAnla liberii» de Ecaterina Oproiu (nu
fac această aflrmatle pentru a clştiga sim-
patia conducerii revistei). Or, aceste cro-
nici, ln afara de eleganţa stilului au, ln cazul
filmelor slabe, o deosebitii virulentă. De
obicei, după o astfel de cronică, renunţ să
mai văd filmul Incriminat. Dar nu cred că
rolul criticii de film este să lndeplrteze
spectatorii din sălile de cinematograf. Dacii
ln industrie, rolul Inginerului s-ar limita
doar la C. T .C., resplnglnd rebuturile şi dind
doar sfaturi pe ca1e nimeni nu este obligat
să le asculte, slnt convins că am muri cu
lojii de foame. Clnd pentru un film se chel-
tuiesc mai multe milioane de lei, a veni
doar la sfirşit şi a spune că filmul este slab
sau foarte slab, mi se pare o risipă pe care
nu ne-o putem permite încă. Nu putem
avea pretenţia să realizăm numai cap~
dopere, dar putem cere ca filmele prezentate
publicului să fle corecte şi mal ales reale,
să nu prezinte o lume falsă ln care, aşa cum
spunea Dinu Săraru , «toată lumea e lncăl­
tată cu pantofi cu crep şi nimeni nu face
nici un fel de zgomot clnt trece prin viată».
Consider că rolul criticii de film ar trebui
să fie mai activ. Chiar cu pretul nerealizării
unui anumit număr de filme (şi cred cll
a11a nu poate şi nu trebuie să fie apreciatll
cantitativ), criticul ar trebui să-şi poatii
spune cuvlntul lncă de la scenariu si apoi
după fiecare vizionare de lucru. ln acest
tel s-ar evita reproşurile tardive care. afilm
incll o dată, costă prea mult.
Şochează afirmaţia Malvinel Urşianu că
dorlnta tinerilor de a se recunoaşte ln fl i-
fiţi numai spectatori!
-----
Observaţiile
unui
spectator sufletist
mele noastre constituie •o formă lngrljo-
r ătoare de narcisism». Personal, consider
că este o dorlntă firească a fieciiruia, ind~
ferent de vtrstă, sA se recunoască tn opera
de artă, indiferent care ar fi ea. Dar dacii
tinerii văd ln film o pereche care se ceartă
din cauza unui noi soi de porumb, daci cei
maturi văd ln film la nişte oameni obişnuiţi ,
interioare ultraelegante şi ultraluxoase (rar
lntllnite ln realismul scenografic din Sep-
tembrie), dacă bătl'lnli care apar în filmele
noastre slnt doar sfătoşi şi fotogenici (chla1
dacii bătrlna de pe malul miirii din Treci-
toa:ele iubiri rămlne de neuitai), ln toate
aceste cazuri spectatorii de orice virstâ nu
se recunosc şi, pe bună dreptate, refuză
un astfel de film .
Desigur, «căile de dezvoltare ale unei
cinematografii nu trebuie căutate 1n mo-
dele externe». Dar de aici şi plnă la a refuza
lectiile date de cinematografia universală
Tn ce are ea mai bun, este o mare distantâ.
Nu consider corectă afirmaţia că •nu devii
cineast mal subtil văzlnd cn mai multe
filme». E ca şi cum am spune că un scrilto1
nu trebuie sA cunoasc4 cit mai mult din
ceea ce au scris ceilalţi . Ca o infirmare a
celor afirmate de Malvina Urşlanu , consider
că este modul ln care Nicolae Mărgineanu
a asimilat lecţia de film a lui Hitchcock
realizlnd, de la lnceputf un film apreciat şi
de public şi de critică . n plus, prezentaree
celor 1itai valoroase creaţii ale cinematogra-
fiei mondiale constituie o cale sigură pen-
tru ridicarea culturii cinematografice a pu-
blicului larg.
O altA afirmatle a Maivlnei Urşianu şo­
chează: «este vital necesar să scoatem ci„
nemat6grafla noastră din Impasul comod
al micilor subiecte». Nu cred că existl su-
biecte mici, ci doar creatori minori. Există
nenumlrate exempte tn arta universală un-
de, din subiecte aşa-zise minore, oameni
de talent au realizat opere nemuritoare. Un
mormlnt poate fi doar un biet muşuroi de
pâmtnt sau o piramidl, o femeie oareca1 e
poate fi subiect pentru un tablou de gang
sau pentru «Gioconda~. un băiat care iu-
bea o fată poate da Romeo •i Julieta sau
Vrei ai til nevasta mea? Abordarea ma-
rilor subiecte ale umanltlţii cere timp şi o
mare fortii artistică. Şi apoi, viata noastrl!
de zi cu zi, viata pe care vrem să o vedem
•eall pentru a o putea face mai bună, este
formalii din nenumărate fapte mici.
Foarte realii consider lnsă remarca Mal-
vinei Urşianu cu privlt·e la cei care sparg
norma cu sute de met1i utili. lntrevăd aici
nu numai greşata pe care o fac unii con-
fundlnd cantitatea cu calitatea, ci şi pro-
blema legată de posibilitatea de afirmare a
unor regizori. De ani de zile, unii sTnt cri-
ticaţi aproape la fiecare nou tllm şi totuşi
ei continuă să regizeze film după film . ln
schimb, Liviu Ciulei (pentru a pomeni doar
un singur absent de mare talent) nu ştiu
să se mai fi apropiat de film de la Pldurea
spinzuraţllor.
ln ce priveşte opinia exprimatii de Dinu
Săraru, cred că ea se poate exprima pe
scurt astfel: realizatorii de film se tem să
nu supere pe cineva şi de aceea. cel mai
· adesea, prezintă lucrurile fals, cu conflicte
minore, care se rezolvi tntotdeauna foarte
principial, reallzlnd astfel un «faliment a1 -
tistic».
. Desigur ci cel ce a scris romanul «Clipa»
şi a realizat filmul omonim poate face astfel
Cililor/I din străinătate se POi abona adre-
slndu-se la ILEXIM Departamentul E•Port-
lmport Presll, P.0.Boz 136-117-telex 11226,
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3
Prezentarea artistici :
Anamaria Smigelschi
Valeria Seciu şi Cornel Coman, doi
actori pentru care anul 198) va fi «lncu-
nunat» de premiere: cite trei filme, cu
roluri prlnclp~le.
Fotografie de Emanuel TANJALA
de atirmatii. Se poate spune acelaşi luciu
şi despre cei ce au realizat Reconstituirea
sau Puterea •i AdeviruL Din păcate, mai
exlstl unii care, indiferent de meritele avute
clndva, au devenit nişte obstacole ln calea
afirmării adevărului ln artă. Şi o operă de
artă care nu arată adevărul, chiar dacă e
dureros, chiar daci viziunea asupra lui e
foa11e originală (vezi uGuernica») 1o astfel
de operii de artă nu poate fi viabilă.
Pentru realizarea unor filme lntr-adeviir
viabile se impune, cred, nu numai un înalt
profesionalism ci şi o reală conştllntă co-
munistă din partea celor ce lucrează ne-
mijlocit la realizarea lui.
Din «Dialoowile cu cititorii» publicate în
ultimul timp, constat că nu prea există
preocupă1i teoretice cu privire la soarta
filmului românesc. ln schimb, aproape în
fiece număr existA cite o masă rotundă la
care participă oameni de film şi discută
aceasta temă. lntotdeauna concluzia este
câ «&loc de mai bine», dar lucruri te nu prea
se schimbi. tn acest context tmi dau seama
ci scrisoarea mea, ca replici la spusele a
doi reputaţi realizatori de film, ar putea să
apară cel pujin obraznică. Totuş i, lmi per-
mit să vii sugerez deschiderea unei rubrici
permanente de dialog Intre realizatorii de
film şi spectatori. Este posibil ca dlnt1·-un
astfel de dialog, ambele părţi să albă de
clşllgat.
Cu multi st/ml, al dv. fidel cititor,
Siiviu ZIMMEL
sir. Semi/unei nr. 3 - Bucureşti
Frazele lunii
Seriozitatea lntervenjlei lui Silviu Zlmmel
nu ne lmpledlcii sii adiiugăm, totuşi, clleva
din acele fraze deosebite găsite ln scrisorile
sfîrşltulul de an care ştim că au pllicut din-
totdeauna cititorilor noftri, tle prin hazul
lor, fle prin acuitatea observatlel sau un
Ilic mal ascuns.
latii un eşantion, ceva mal bogat, de
fraze memorabile,..Oln corespondentele pr~
mite:
• •Am viizut de două ori lntllnirl de
gradul trei şi nu-ml pare riiu. Nici pentru
bani (20+20=40 lei), nici pentru timp. Ma
glndesc la Fiiip cel bun; l-am văzut de
şlÎpte ori» (Ovidiu Costluo - Complex
Regie„ Clmln 8, camera 423, Bucurefti).
e ·Cred ci voi ajunge sii-1 urisc pe J.R.
(din Dai/as) mai mult chiar decn pe Fa~
conettl, pentru ci, dacii acesta avea un
motiv, J.R. este trate cu Bobby şi nu-l pot
permite sii-i faci ceva» (Mlhaela Humi -
Bd. Me11flur11iel nr. 7, 81. D 1, se. 2, ap. 72 -
Bucureftl).
e «Af da bucuros Viaţa merge lnainte,
lmpreunii cu toate filmele indiene şi tur-
ceşti, ca si mai pot vedea. măcar o singură
datA N·a dansat dacit o vari» (Lucian
Stolnicu - Bucure,ti).
• •Nu slnt de acord cu spusele unul
mare regizor Italian (N.R.: Du~ c/IJ! şl/m,
ceea ce urmeazll e o vorbi a lui Hilchcock),
anume că spectatorul nu vine la cinema să
vadii cum se spalii vesela. lmi place sl văd
c um se spal<'i vasele, şi asta e bine sii se
Iacă şi ln film, din clnd ln clnd, cu artă».
(Claudia-Doina BuJdel - Anul li, /.M.f.-
laşl) .
Clf\fEMA ,
Piara Sclnteii nr. 1, Bucureşti 41017
Exemplarul 5 lei
Prezentarea grafică :
Joana Moise
Tiparul executai la
Combinatul Poli11rafic
«Casa Sc/nleil» - Bucureşti
23
 pricini, se trezeşte Tn starea de recupera- la umbra «femin inelor». Este drept şi c ă
bilă ... Despre toate astea s-a intlmplat să Cine mă strigă nu este un film fără cu-
v orbească o echipă dominată numeric SJ ~ ur.Începutul se desprinde greu, scîr-
nl1 numai. de femei. Căc i nu numai s c P- ţirnd din Utini Sfirş i tul c ade bru sc într-un
''•" i ~ 1 ;, ~ j I C' ~Ji 70.-S I(', <f , lf ~ j f'hftHi1,1 elf' ("(l ~· patetism de regăsit in fi lmele anilor 150.
lume - Iulia Manţoc se nume ş te , m ăca r Mijlocul ascunde ic i-c olo petele pojarului
";ti pentru î mbrăcarea To rei Vasilescu 1n numit conformism cinematografic. Regi-
v„ derea acelui fabulos streptease de la pu- Loarea le acoperă, le asc unde, operatorul
le filmează frumos, monteurul le taie la
Chiar dacă despărţirea filme-

8
singe. Degeaba. Ele rămîn victorios vizi-
lor pe sectoare ca la croito - bile pentru că ţin de temă şi de schem ă .
rie -filme de birbati şi filme
de femei - nu este cea mai
O felie de Yiaţă Nu, Cine mă strigi nu face gaură ln cerul
cinematografiei noastre, dar dacă el este
utilă operatie din lume, fap- şi o remarcabilă cantitate de talent - şi este - mai bun, adică mai viu, mai cu
tele rămln fapte: Cine mă lipici, mai ataşant deci! ai~ fra~ ai săi Intru
strigi este un film cu scena- (şi talente) genul numit de actualitate, asta sigur nu
ristă nu cu scenarist, cu regizoare nu cu
tine de specificul feminin, ci de dorinta şi
regizor, şi cu obiectivul strtns_pe problemele de puterea de a s t răpunge măcar din loc
speciei «egală tn drepturi». Lăslnd la o în loc cu o privi re mai a s cuţi t - cuprin z ătoa­
parte tema «recuperarea prin muncă în Letitia Popa aşează oştirile feminin şi o ş · toaică la maieu - merită ţinută minte -
l irlle masculin cu ambiţi ile, temerile, sin şi nu numai pictoriţă de costume, ci ş1 re, mai colorat vi r ule n tă zi d ul g ros al mono-
mijlocul unui colectiv conştient de rolul toniei noastre cin e matog rafice.
gurătătile , decepţiile ş i prostiile ş i speran monteuză - deşi la torta ş i precizia tăietu ­
său•, lislnd-o la o parte ca nespecifică şi
\ele lor fală în fată, într-o imagine «in rilor Iuliei Vincenz sună mai potrivit: mon-
la lndemtna oricui, Cine mi strigi se
oglindă», care trădea ză o tulburătoare a- teur. Este drept, operatorul este chiar op e- N-am reuşit să Tnteleo cine o strigă pe
mărturiseşte dintru lnceput cu sinceritate
s emănare de li nii . Brusc, extratereşt n1 rator - Mihai Popescu - dar intîmplăto 1 eroina acestuî mic gest de refuz al bătu ­
şi curaj a fi un film nu numai de, dar şi cu
şi despre femei . Cu un gest la fel de hotărtt
sint tot pămfnteni sau pămtnteni i tot extrn- sau nu imaginea lui are o încărcătură de cirii sens i bilităţii artistice printr-o tematică
şi tAios ca acela cu care colegii scenarişt i
tereştii. La «o femeie singură» rimea ză poezie. gingăşie şi umor pe care, dacă nll bătută ca marile bulevarde, cred însă câ
aruncă pe ecran serii mari de eroi şi serii
(c un bărbat singur», la «o fată oarecare,1 m-as teme că-l supăr, le-aş numi: specific autoarele au fost strigate spre eJ de vocea
mici de eroine, Rodica Padina - avocat un «băiat oarecare», o durere de suflet fa fe minine. Este drept. şi sce nog raful estP clară, dar nu neapărat soprană a nevoii de
de altminteri -a ales din mulţimea cazurilor
ambigene nu un recuperabil, ci o recupera ~
bilă. Mai mult ceea ce i se Tntlmplă acestei
Ina (personaj citit de Marioara Sterian cu
fermecătoare nehotărlre Intre fata veselă şi
fata tristă a Tngerului şi transmis cu vizibilă
patimă de debutant), este destul de palid
pe linie sentimentală şi pasionant pe linia
relaţiilor cu semenele din specia emanci
pabilă . Pentru că , ceea ce descoperă tat,1
asta care se l ncăpătlnează să-şi păstre z e
c umpătul , să tină sus steagul, brodind flo·
ri cele pe salopetă, folosind cu ardoare toată
gama de farduri «Polena» şi la o adi că
dansind sirtaki aşa incit pe compatrioatele
planetei Femina să le umfle plînsul, fata
asta care ştie ea ce ştie despre «trecutul»
ei - intre noi fie vorba, de o î nduioşătoare
banalitate - ceea ce descoperă ea, tinăra
mai mult voioasă decît fur i oasă . nu este in
primul rind dragostea recuperantă, ci po-
sibilele ipostaze ale fiinţei ei încă atit de
feminină .
Pentru că iată ce i se oteră ei ca
perspectivă :
ar putea fi o tată ca An ica.
muncitoare de elită , studioasă , ambiţioas ă .
ser i oasă, bătăioasă , bărbătoas ă , dar vai.
perdantă la capitolul Romeo ş i Julieta (o
Tora Vasilescu eclipsantă ca prezenţ ă .
fascinantă ca «iUteala de mină şi nebăgarea
de seamă» cu c!are a devenit maestră în
personaje dulci-amăru i. dure-fermecătoare
dar pierzătoare , oricum cu farmecul pe cit
de sigur pe allt de irezistib il) sau: ar putea
deveni femeia asta, care <<s-a distrat la
viaţa ei» şi s-ar mai distra dacă n-ar ti atit
de singură în toate zilele, dar mai ales de
ziua ei (un spectacol Tatiana tekel, doztnd
cu precizie farmaceutică miligramele dr
tnstete şi tandrete, de ca ndoare şi rid icol
ale personajului), sau: ar putea deveni, cu
timpul şi prin cuminţenie, sotia unui m es o fată nu se mai deosebeşte fundamental chiar scenograf - Vas ile Rota ru - d.11 altceva. Un altceva numit de pildă: mai
Ier cumsecade, de pildă sotia aceea c ar l • de o durere de suflet la un băiat, regizoarea ni ci el nu se sfieşte să fie sensibil, să fie m ultă viată.
o bservă cu privire de copil fji zimbet tri st l .i să
deoparte discriminările şi da, din 111 ' ublil, să să
fie fin, atunci clnd e vorba Eva SÎRBU
di <<el» în 20 de ani niciodatâ n-a dan sJt leriorul planetei «Femina»,neputlndu-se a ll ~ sc oată decorul din starea de recu zită ş i
cu ea, aşa» ... Cam aici se termină carac tel, examinează minuţio s universul nu p rea ~ ă -1 aşeze l ntr-o stare de viaţă po t r ivită Scenariul: Rodica Padina. Reai•: Letitla Popa
terul feminist al filmului - dacă spiritul mare, dar destul de populat al acelui col ţ eroilor filmului. Mai este drept că, dintr-un t m aginea: M ihai Papucu. Decoruri: Va sile Ro*
de observaţie, gustul detaliilor, plăce rea de lume pe un şantier unde se trage la bren- fel de răzbunare a sufleorului, nu- mi dau Iaru. Costume: Iulia M antoc. Muzica: Mircea Flo-
scormonirii, a forării ln terenul numit cu ner opt ore şi pe urmă I~ clntă Barbu Lău ­ seama crt de fntimplitoare, masculinii cu rian. Cu: M'arioara Sterian, Tora Vasilescu, Iulian
atita dezinvoltură «omenesc» pot fi soco- taru la ureche, unde iei o gură de ceaţă două excepţii - ConstantinFlorescu în ro- V i.şa, Dinu Manolache, T•tlana lebl, Marius Jones·

tite calităţi exclusiv cu specific feminin . i ntruclt altă vreme nu ai, unde băieţii se lul meşterului, cald omenos şi cu necesa ră .:u, G~~ Şo(rag, MarieU Rareş, Constantin FJo -
rucu, Luci• Şteflnescu, EuS11blu Ştefl.nescu, Cor -
Odată declaraţia de război semnată prin tr ă ­ bat pentru fete şi fetele suferă (că aşa se ambiguitate patern şi Eusebiu Ştefăn e sc u, nel Revent
sltura de unire masculin -feminin, cu o pia· bat ele) pentru băieli ş i unde da, pentru cft ingîner din creştet ptnă-n priviri, restu l, O producţie • Casei de filme Unt.a. Director
cere de strateg încercat pentru că băt ălod asta era tema. pică o fată care din pricinn in ciuda farmecului incontestabil si a ta- Jon Bucheru. Film realizat in studiourile Cen-
asta a mai purtat-o ea şi pe cfmpul Zestrea, unei mame prea petrecărete sau din alll· lentului pe măsură, cad uşor în uitare trului de producţie 1<8ucure,ti».

Iancu Jianu, omul care a trăit la înc eputul

secolului trecut Iancu J ianu, luptător u l
pe care l-a consemnat istoria şi haiducul
pe care l-a nemurit legenda. lată~ ac um
erou principal in do uă f ilme - Iancu Jia-
nu zapciul şi Iancu Jianu haiducul,
un personaj polem ic, am putea spune,
citind declaraţ ia reg izoru lui D inu Cocea-
«De data aceasta privesc haidu c ii printr-o
. altă prismă, Iancu J ianu fii nd un precursor
al lui Tudor Vlad imiresc u.» La Goleş ti ,
apoi la Cislău şi în cetatea Făgăraşulu i
se filmează din pl in. Imaginea - Aurel
Kostrakiewi c z. l n rolu rile principale (şi in
fotografie), Adr ian Pintea şi Stela Furco-
vici.