11

NOIEMBRIE 1987

REVISTA UNIUNII COMPOZITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA ŞI A CONSILIULUI CULTURII ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISfE

https://biblioteca-digitala.ro
 REVISTA UNIUNII COMPDZITORILOf DIN REPUILICA SOCWJSU [IOMÂIIIA
ŞI A CONSILIULUI CULTURII ŞI EDUCAJIEI SOCIAUITE
ANUL XXXVII
Crea.fioita.te Şl
- oa.loare in inoăfămîntul
muzica.I
Actualul an universitar 1987-1988 în învă­
ţămîntul artistic se desfăsoară sub semnul în-
demnurilor şi orientărilo~ cuprinse în magis-
trala cuvîntare rostită de secretarul general al
partidului la marea adunare populară din mu-
nicipiul Cluj-Napoca, din 15 septembrie a.c pre-
cum şi în documentele celu~ de-al III-lea Con-
gr~ al Educaţiei Politice şi Culturii Socialiste,
„eve1_1iment de însemnătate deosebită în viaţa
socială a patriei noastre, în activitatea de for-
mare a conştiinţei revoluţionare a omului nou,
constructor al socialismului si comunismului "
- aşa cum arăta tovarăsul Nicolae Ceausescu
de la înalta tribună a ac~stui larg ş1 r cpn:zen-
tativ forum al culturii noastre socialiste.
In R0mânia socialistă, muzica, alături de Le -
lelalte domenii ale vieţii spirituale, a devenit
un bun al întregului popor, unul din factorii
de edificare a conştiinţei omului nou, o me-
sageră a unităţii în jurul partidului, a secreta-
rului său general. Mărturie a crezului comun
şi a elanului revoluţionar, a talentului şi crea-
tivităţii maselor ca şi a celor mai inzest:·aţi din-
tre promotorii ei, muzica reuneste azi milioan e
de oameni înfrăţiţi în efortul ~omun de ridi-
care pe trepte superioare a culturii şi ci\·iliza-
ţiei pe pămîntul străbun. Expresia acestei
uriaşe mobilizări o reprezintă Festivalul Na-
ţional „Cîntarea României" care - aşa cum
spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîn-
tarea rostită la Congresul Educaţiei Politice şi
Culturii Socialiste - ,,s-a transformat în cei
peste 15 ani de activitate într-o adevărată
forţă de creaţie a poporului în toate doinenÎile,
a dezvoltării unei culturi noi, în care poporul
reprezintă factorul determinant".
Pentru slujitorii artei sunetelor - corP.p:)zi-
tori, muzicologi, interpreţi - procesul de for-
mare a viitorilor muzicieni înseamnă o preocu-
pare permanentă pentru o calitate superioar[1
a tuturor activităţilor de învăţămînt în spiritul
exigenţelor înscrise în Programul ideologic al
partidului, pentru perpetuarea ataşamentului
faţă de idealurile socialismului. Muzica, - atît
în formele ei mai elaborate, cît şi în genurile de
largă popularitate - reprezintă o oglindire a
aspiraţiilor colective, ,,un grai în care se pot re-
cunoaşte fără putinţă de tăgadă însuşirile oa-
menilor, ale popoarelor" - cum spunea nrnrele
Enescu. Creaţia muzicală a anikr socialismului,
inspirată din tradiţiile poporului nostru, din
https://biblioteca-digitala.ro
NR. 11 (422) NOIIMIRII 1N1
Prof. univ. Nicolae CALINOIU
lupta sa pentru libertate, ca şi din titanicul
efort de edificare a noii societăţi, s-a remarcat
prin lucrări capabile - aşa cum sublinia tova-
răşul Nicolae Ceauşescu în Raportul prezentat
la cel de-al XIII-lea Congres al partidului -
,,să ridice arta şi clutura românească la un ni-
\'el mai înalt de dezvoltare, să contribuie la
formarea conştiinţei socialiste a poporului nos-
tru, să însufleţească în muncă şi viaţă tînăra
generaţie, să înfăţişeze viitorul luminos al pa-
triei noastre".
Creativitatea reprezintă în domeniul muzical
crearea unor forme de conştiinţă şi nu de sim-
plă delectare. Tînărul aplecat asupra portati-
velor devine din ce în ce mai conştient de fap-
tul că în fiecare dintre registrele constitutive
se exprimă o · componentă a personalităţii
umane şi că din felul cum se armonizează
acestea rezultă o fizionomie morală, un anu-
mi't mod de angajare în lumea reală, o atitu-
tudi ne faţă de viaţă, aşa cum arată ne-
pieritoarele creaţii ale clasicilor muzicii ro-
mânesti si universale. Muzica este de aceea
profund implicată, împreună cu celelalte do-
menii ale artei, în acţiunea de modelare a con-
ştiinţelor ca ~i de prospectare a trăsăturilor ce
trebuie să îmbogăţească portretul omului de
pe aceste meleaguri. In acest spirit muzica, ală­
turi de Hteratură, artele plastice, teatru, cine-
matografie, se străduieşte să îmbogăţească pa-
trimoniul naţional cu noi opere valoroase care,
aşa cum spunea tovarăşa academician doctor
inginer Elena Ceauşescu de la tribuna recen-
tului Congres al Educaţiei Politice şi Culturii
Socialiste „să fie pătrunse de umanism re-
voluţionar, de profundă încredere în marile
noastre idealuri comuniste, care să servească
dezvoltării conştiinţei socialiste, educării omu-
lui nou, să redea în forme originale, cît mai
variate. preocupările şi aspiraţiile poporului,
lupta şi munca sa pentru construirea socialis-
mului şi comunismului".
S-a afirmat pe drept cuvînt că misiunea ar-
tei, în formele ei cele mai elevate este de a
zugrăvi „omenescul în întregimea sa". (Goe-
the). Acest fel de oglindire plenară în care
transpar laolaltă toate atributele fiinţei umane
aureolate de capacitatea de a-şi întrevedea în-
făţişarea proprie în perspectiva unei dezvol-
tări viitoare, aducătoare de noi însuşiri, repre-
zintă încununarea marilor virtuţi ale imaeina-
1
 (iei artistice. Recrearea umanului. tema care
străbate arta lui Leonardo ~au Michelangelo,
a lui Shakespea re sau Beethoven, a lui Enescu
sau Brâncuşi, presupune acel titanic cumul de
factori de invenţie, măiestr ie , imaginaţie care,
r emarcat în Appc1ssionata lui Beethoven ii
smulgea lui Lenin faimoasa exclamaţie ,,iată
ce minuni pot face oamenii !·'. Intre c.reativi-
tatea tehnică, ce presupune orientarea spre un
scop determinat şi pluralitat.-:'..1 scopur ,lor care
se întrepătrund în conştiinţa umaM1, arta se
ins tituit • ca un factor mcdi'ator. Dar pune-
rea în practică a acestei medi eri presu-
pune întotdeauna o adev[1rată creatic. Arta
implică ingeniozitate tehni ci'1 şi ~[1iestrie,
elaborarea de soluţii inedite dar aceasta
în vederea implemenhirii în real a unor
modele a căror complexi tatc funcţional[1
este adeverită nu numai prin coerenţa legilor
de coexistenţă ci şi prin anticiparea vizioncJră
a transformărilor în timp a fiecăruia dintre ni-
velele constitutive şi prin înglobarea acestora
într-o rezultantă organicii, estetid'i. Din faptul
61 toate particularităţile care conferă operei ori-
ginalitatea sînt rezultatul interacţiunii în r,0-
rimetrul conştiinţei artistului cu un anumit
mediu, cu anumite condiţii social-istorice, cu
anumite direcţii de angajare, anticiparea ar-
tistică nu este ficţiune pur[1 sau utopie, ci o
estimare veridică şi entuziasmantă a dev,~nirii
omului de pe anwnite meleaguri şi inzestrat
cu un anumit caracter, pe care în forma lui
generală îl definim ca fiind naţional, dar care
prin concretul realizării artistice devine şi uni-
versal.
Dacă mentalitatea burgheză s-a străduit s:':i
facă din muzică o formă de rafinament senzo-
rial şi ambiental din care dispar toate compo-
nentele personalităţii umane ca şi ale carac-
terului naţional in favoarea delcct:irh pure,
artistul zilelor noastre, mergînd „la izvor şi nu
la ulcior" - cum spunea secretarul general
al partidului - reînnoadă tradiţiile marii arte
din totdeauna, valorificînd filonul sensibilit[t-
ţii populare şi, mai ales, al „înţelepciunii popu-
lare" cuprinsă în termenul de folclor. Afirma-
.rea peste ·hotare a muzicii noastre, îndeCJsebi
în ultimele două decenii, se datorea ză faptului
că muzicienii noştri nu s-au lăsat seduşi de fe-
luritele „ulcioare aurite" - adică procedee
tehnice de ultimă oră cultivate în scop exclu-
.siv - ci au ştiut să le adapteze unor cerinţe
expresive care transformă lucrările lor în r-mi-
sarele unei culturi muzicale străvechi şi pres-
tigioase, îmbogăţite cu dimensiunea contempo-
rană, a ci\ · iJizaţiei socialiste. Muzicienii noştri
au iniţiat un dialog fertil şi cu feluri-
tele discipline contemporane, cum ar fi
cibernetica, semiotica, electronica ş . a. Prin
aceasta ei au urmărit şi determinat prin
soluţii personale metamorfozele muzicii în ac-
tuala revoluţie tehnico-ştiinţifică astfel incit
muzica şi-a putut aswna multe trăsături şi
funcţii inexistente cu decenii în urmă, prin
https://biblioteca-digitala.ro
ca re ca şi-a lărgit sfera de influ e nţă şi posibi-
lităţile de expresie. contribuind la umani zarea
arnbi;mţei sociotc-hnice şi chiar la diversifica-
rl';t şi modernizarea programelor de in-
\·:-1\;1rnînt. Umanis11rnl muz1n1 noastre con-
k111µ0ra1w, Gtrc inglobcaz.:-1 tl'irnicitatea făru
Sit i se s ubordoneze, înţelepciunea cu care
ea prdigure,1z,-1 un total organizat al fu ·1c-
ţiilor ~i nu al sc>nzaţiilor arut.-1 domeniul
muzical ca dt•nscbit dP apt în a sluji
ideea intndi~ciplinarit[1tii. FxisL-1 cc•rcl'ti1ri care
evidenţiazC:-1 marile posibilităţi ale limbajului
muzical luat în accepţiunea de mai sus. de a
figura sub veşmînt acustic o multitudine de •
modele funcţionale din cele mai feluri te du-
mcnii. Muzica a dezvoltat din străYcchi tim-
puri o gîndire sistemică care a inspirat mari
sinteze în C'imrul ştiinţelor, cca mai recent,\
fiind Psihologia consonantist[t a lui Şte­
fan Odobll•ja, rrc:ludiul ciberneticii de a:~i.
Prin această generalitate a limbajelor ei
func:lionale, prin evidenţierea implicaţiilor în
multiplele domenii de cerC€'tarc - matematic[1
şi fizică, biologie şi fiziolog ie, psiholo 6 ie ~au
economie - muzica poate stimula - îndeo-
sebi în învătămîntul liceal - acele modelări
prin analogie· care stau la baza creativit,iţii. Nu
este întîmplător faptul că în multe ţi'1ri ,tle lu-
mii modelele muzicale sînt folosite ca testl' de
creativitate pentru domeniul tehnic şi nici fap-
tul că marii matematicieni români, Gheorghe
Ţiţeica, Lalescu, Pompeiu ş.a. erau practic ~mţi
ai muzicii, dntciU cu pasiune la un instrument,
pasiune împărtăşită de mulţi alţi savanţi ai lu-
mii precum Einstein, Poincare, Bolyai !;,.U.
Modelele muzicale cărora fenomenul rezo-
nantei le conferă un caracter universal, adinca
1or implicare în diferitele straturi ale existen-
ţei sau conştiinţei pot constitui nu numai pri-
lejuri de încîntare ci şi „o cale de pătrundl•re
c,pre o lume mai înaltă a cunoaşterii " , aşa cum
intuia Beethoven, o formă de iniţiere în mo-
dalităţile supreme de finalizare ale ('ricărui
demers creator.
*
Invăţămîntul artistic muzical constituie unul
dintre domeniile care se străduieşte ~ă conlri-
buie cu succes la ridicarea artei si culturii ro-
:nânesti la un nivel mai înalt de dezvoltare, la
forma.r ea conştiinţei socialiste a poporului nos-
tru, cerinţe exprimate de secretarul general al
partidului, tovară!iul Nicolae Ceauşescu, la cel
de-al XIII-lea Congres al partidului ca şi b
recentul Congres al Educaţiei politice şi cul-
1urii. socialiste. Pe fondul dezvolti'1rii necon-
tenite a patriei noastre, a eforturilor de fău­
rire a unui om nou cu o înalt[1 conştiin\C1 re-
\ oluţionar[1, îm · ăţămîntul muzical - co111p,~-
ncnt;l important[1 a vieţii muzicale ron,â-
n r-!-it i - a cunoscut o impetuoasă afirmare.
l'rcgiilir"d studenţilor la Consern,torul „Ci-
prian P orumbescu" se realizează asrnzi prin
împletirea organi c[1 dintre acti\·it:i\ilc de stu-
diu cu cercetarea ştiinţifică şî practka artis-
tică, in direct ă leg,1tură cu viaţa, cu oamenii
muncii şi în beneficiul acestora, contribuind
astfol atît la nobila operă de educ, :re a niasc-
lor cit ~i la mai buna pregătire a \·iitoarelor
cndre de muzicieni. Valoarea acestei pregătiri
se confirmă în succesele institutului nostru la
cea de a VI-a ediţie a Festivalului Naţional
.,Cintarea Români,·i", în cadrul c[1ruia studen-
ţii Conservatorului au obţinut 7Li de prC'mii.
dintre care 45 premii I. De asemenea, în pe-
rioada 1!:J81-- l!J87 sL..tdentii Conservatorului „u
obţ;nut peste 60 de pren1ii internaţionale la
difcnte concursuri muzicale de prestigiu d e
peste hotare, ceea ce confirm[1 inuitul nivel
:ii ::,colii noastre muzicale. Roadele activităţii
institutului nostru SE· e\· idenţiază prin valoarea
c·:impozitorilor, interpreţilor, educatorilor şi
oamenilor de ştiinţ[1 muzicală pe care îi pre-
g[d.im, a căr<Jr activitate se bucură de aprecieri
Plogioc1se atît în ţară cît şi în str{1inătate. Cna
dintre tri',săturile importante a activităţilor de~;-
f :lşur'ate în institutul nostru o constituie crea-
tivitatea -;u sţinută printr-o confruntare per-
manentă cu modelele preluate de la înainta~i
~i de la maeştrii care predau în institut, cit
~i cu i=ublicul format din oamenii muncii din
intreprinderi şi instituţii, adică cu etaloanele
gustului, aspiraţiilor, exigenţelor aflate în con-
Creafii inspirate din lupta Partidului
Comunist Român
Apreciind e\'oluţi a genului ce cuprinde cre-
aţii inspirate <lift lupta PCR, putem observa
cii, de-a lungul anilor, au fost scrise numeroase
partituri cu acest conţinut, astăzi cea mai ni-
mentă fiind prezentarea lor în funcţ : e de
apnrten e nţd J..1 un strat sau la celălalt, por-
nind de lu cele mai vt·chi tradiţii . Niiscut din
cintecul r e \·oluţionar muncitoresc, la rîndul lui
cu o aprl'ciabilt'1 vechime, pornind din perioada
constituirii clasei muncitoare la noi îq. ţarii,
qenul pe care-l urmărim are, -pentru perioada
inodnn,\ cîtcva modele, i\·it e în primii ani
în care clasa muncitoare a cucnit puterea prin
revoluţie. Este vorba de Partid, pavăza mea
'ii Alr.ticl, soare de mai de Ioan O. Chirt>scu,
~au de mobilizatorul cîntec Să fii partidului
oştean d ţ Matei S0cor. Vigoarea, simbolizind
forţa !oii optimi'smul, dar şi frumuseţe a melo-
di d 1 s înt caracterisici ale ucestor cîntece in-
trate definitiv în constiinte.
lmbogiiţi11du-se cu noi creaţii permanent,
domeniul putem spune că s-a lărgit te matic
considE:rubil, cele mai noi realizări conţinînd
https://biblioteca-digitala.ro
tinuă creştere, ca urmare a democratiiării vie~
tii artistice de la noi.
Ca urmare a transpunerii in viaţă a mă­
s urilor pri\'ind dez\'oltarea şi modernizarea
continuă a procesului de învăţămînt şi a re-
zultatC'lor obţinute, Conservatorului i s-a con-
ferit, de patru ori consecutiv, în ultimii ani
Diploma de evidenţiat pe ramură, ocupînd lo-
cul întîi pe ţară tn întrecerea socialistă dintre
institutele de învăţămînt superior.
In prezent, studenţii şi cadrele didactice din
Conservator sîntcm ferm angajaţi să răspun­
dem cu maxim[1 dăruire şi exigenţă înaltelor
chemări adresate de secretarul general al parti-
dului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în magis-
trala cuvîntare rostită la deschiderea unului
de înv{1ţ{unînt l 0 87-1988 în municipiul r.Iuj-
N apoca : ,,aveţi o nobilă misiune - cea mai
nobilă misiune posibilă -- aceea de a f 01 ma
uameni, conştiinţa oamenilor, viitorii cetăfeni
şi constructori ai socialismului, viitorul
patriei noastre . Faceţi totul pentru Ci ră spund<'
ncestei misiuni nobile de fiiuritori ai conştiin­
ţei revoluţionare ! Prin aceasta serviţi poporul,
serviţi patria, serviţi cumunismul, viitorul de
am· al României ! ".
Anton DOGARU
a proape întreaga noastră gamă de preocupări.
l:!:ste semnificativă, în acest sens, o decLaraţie
a unui compozitor ce activează, cu mult suc-
ces, în gen, Teodor Bratu : ,.Trebuie să spun
c,1 eu, astJzi, prin cîntec revoluţionar nu în-
ţeleg numai mar!jul de luptă, ci şi cîntecul
care evocă o atitudine nouă faţă de viaţă, un
cîntec dedkcit frumuseţii ţării. Este revoluţio­
nar tot c~ s -a făcut şi cît de mult s-a facct
în ţara noastră românească mai ales ln aceste
dou,i ultime decenii ; oamenii sînt tipologii
revoluţionare astfel că şi un cîntec de dra-
goste poate fi revoluţionar, dacă dezvoltă ideea
unor r..iporturi interumane înaintate şi de
mare generozitate. "
Cu aceste gînduri, drept cadru al prezen-
t:1rii pe care o intenţionăm, vom mai aminti
cite\ u dintre lucrările ce se constituie astăzi
în tradiţie. Este vorba, mai întîi, de oratoriile
Gri v iţa noas.tră ~i fresca Zorile ele aur ele
Gheorghe Dumitrescu, care reunesc evocarea
cu liuia prezentului, a vieţii de azi şi tocmai
in aceaş ta constă marea măiestrie a autorului,
s
 zugravind cu forţă aspectele revoluţionare ca-
racteristice pc firul istoriei de luptă şi cul-
mininci cu actul de la 23 august 1944, a fost
construit şi oratoriul Pe lespedea eroilor de
Sergiu .Sarghizov ; dar mai incitanta este rea-
lizdrea ura turi ului Constelaţia omului de eătre
Tibenu Oluh, unde este imaginat un miting
mondial comunist. In ultima lucrare, din punc-
tul de vedere al mijloacelor de expresie, găsim
ins c risă, pentru prima dată, şi m.iiestria ccm-
pozitorului Tiberiu Olah pe linia preluerării
variaţionale a unui cîntec bihorean, tehnica
de cre aţie pe care valorosul autor o va înno-
biia per111anent, de-a lungul întregii sale acti-
vitiiţi, de venindu-i o caracteristică personală
puternică. Tot · din grupul de lucrări scrise cu
ani în urmă fac parte şi oratoriul Scînteia
eliberării de Ovidiu Varga, poemul Ştefan
Furtună de Wilhelm Berger şi Balada stea-
gului de Sigismund Toduţă, ultima lucrare
fiincJ rcmarcabili'1 şi prin concepţia barocă ce-i
stă la baz[i. Mai înscriem în planul acestor rea-
lizari, mai aproape sau mai departe de anii
noştri, cantata Prind visele aripi, de Tiberiu
Olah, poP.mele iVoapte de august de Doru Po-
povici şi Soarnle libertăţii de Constantin Ar-
vinte, Comunistul de Constantin Palade, Sub
.<,tema partidului de Cornel Ţăranu, Forum XIII
de Liviu fonescu şi S,tejarul românesc de
George Draga. Este sl! nmificativ că toate aceste
lucrări, scrise în perioade diferite ale istoriei
noastre noi, omagiază sau evocă aproape toate •
evenimentele care au marcat istoria de luptă
şi realizări, trăită sub conducerea PCR.
O etapă noua în gen o marcheză perioadei
care a început de la alegerea ca preşedinte al
ţării, a tovarăşului NÎColae Ceauşesc1..1. Expo- '
nentul cel mai inaintat al concepţiei de luptă
a PCR a devenit un simbol, cîntat„ c,magiat,
cu toate mijloacele ce stau la îndemîna crea-
torilor. La f Pl, mă gîndesc, acum, la primele
lucrări . ce au . a vut ca subiect de inspir,tie
viaţa şi activitatea preşedintelui nostru. F-stc
vorba de Ctmmnist de omenie si Trăiască
întîiul preşerlinte al ţării de Teodor Bratu,
Din plai de Olt de Radu Paiadi (Nicolae Dra-
goş), Odă Preşedintelui dintîi de Ion Crisan
(Victor Tulbure), Cînd spunem Ceauşescu, noi
spunem România de Sergiu Eremia (Victor
Tulbure}, Avem pe lume un conducător de
George , Grigoriu {Victor Tulbure) şi Poporul,
Ceauşescu, România de George Grigoriu (Au-
rel Stodn). Toate aceste 1ucrări, realizate cu
veritabilă măi estrie, •şi-au ocupat locul celor
:nai preferate cîntece, în repertoriile forma-
ţiilor profesioniste şi de amatori ele răsunînd
cu forţă, în toate ocaziile. ' ·
Este interesant că pentru compozitori, ca
şi pentru ceilalţi creatori, gîndirea PCR, pre-
cum ~i activitatea şi gîndirea social-politica a
Preşedintelui · nostru au devenit fundament
estetic al creaţiei, îri acest fel noile date ca-
racieristici, fiind determinate de aceste;. Se
t:-!i~ ·ţă ac:tul creaţiei ·este un act de conştiinţă
c1v1ca, pe . de o parte, politică . şi estetică, pe
de , altă parte, astăzi atributul 'vibrant, mobili-
4
https://biblioteca-digitala.ro
zator însoţindu-i în permahenţă. Viaţa nouă,
desfâ,mrîndu-se în contextul nobilelor aspi-
rati i ~ătre pace permanentă, viaţa liniştită, de-
finită cu trăinicie în toate dimensiunile ei fru-
moase, acest cadru creează operelor şi creatori-
lor lor noi condiţii de inspiraţie, lucr[1rile rezul-
tatt~ purtind necondiţionat amprentele cores-
punzătoare. Vreau să subliniez, cu alte cu-
vinte, că în compoziţie , ultimii ani au des-
chis un drum, pe albia genului, cu trăsături
tipice. deja putîndu-se aprecia că au fost puse
bazele unei tradiţii noi. Luceajlll' nou arzind
pe cer cie mai şi Partid a toate ziclitor de Teo-
dor Bratu sînt cintece din această nouă di-
rec\ie, în care melodia caldă, învăluitoare,
esenţial folclorică, îndeplineşte rolul pentru
eare a fost construită. ln anul 1974, compo-
zitorul Claudiu Negulescu a scris inspirata
partitură Con9resul lHarelui Particl, omagiind
înaltul Forum t e a avut loc atunci. Angajante,
solemne sînt şi lucrările In partid ne e tăria
de Gheorghe B.azavan (Ion Socol), Te vom
urma, partid iubit de Radu Paladi (Nicolae
Dragoş), La Congres de Vasile Spatărelu
(Eduard Covali), Să ne trăieşti, partid iubit de
Vasile Timiş (Constantin Duică). Sînt construite
caiete speciale cu lucrări pe care compozitorii
le-au dedicat Congreselor IX, X, XI, XII şi
XIII ale PCR. Cu sonorităţi de madrigal, Teo-
dor Bratu a reamintit i.:;toria plină de sacri-
ficii în lucrarea In memoriam Doftana, iar
Sergiu Sarchizov, folosind armonii tipice mu-
zicii de jazz, a scris un inspirat omagiu, inti-
tulat Partidului, un tînăr cînt. Sărbătorirea a
50 de ani de la făurirea P.C.R., de asemenea,
a oferit prilej compozitorului Teodor Bratu
ie a-şi conduce inspiraţia în direcţia elaborării
suitei Ani de luptă, ani de glorii. cîntînd anii
· grei de suferinţă, apoi lupta şi izbînda. Du-
nitru D. Botez este autorul unui inspirat cîn,
tec intitulat Partid erou, partid vic-torios, iar
din creaţia lui Emil Lerescu amintim Partid,
măreţ conducător. In acelaşi sens, menţionăm
lucrăirile : ln zi de 8, luna lui florar de
Felicia Donceanu, Partidul, chezăşia vieţii de
Constantin Arvinte, Stegmul libertăţii noas-
tre de Mircea Stan, Partidul marii bfruinţi de
Mircea Neagu, 1n steagul tău foşnesc milenii de
Constantin Romaşcanu, Drag partid de Marin
Constantin, Cind spun par.tid de Adrian ~op,
Un partid, o Românie de Gheorghe Carp şi
Partid; sub flamurile tale de Cornel Ţăranu .
Forţa rostirii, în aceste cîntece, de cele mai
multe ori, e!;te foarte puternică. In lucrarea
1lvem pe lume un conducător de George Gri-
goriu (Victor Tulbure), de pildă, ideile muzicale
' repetîndu-se celular, sub semnul ·marii acce-
sibilităţi, poartă cu ele gîndul „avem pe lume
un conducător / cum unu-n lume-i steagul
tricolor !" Rostirea simbol, în lucrarea Parttdui,
Ceauşescu, V .ii.torul de Radu Paladi (Dan Ro-
taru) este aşezată spre sfîrşit, în vîrful unui
arc melodie construit cu tensiune, sensul aces-
teia fiind univoc . Melosul blînd din lucrarea
Partid, stegar al României de Dumitru D. Bo-
 tez (Nicu şor Constantinescu) cîntă pămîntul
Mioriţ e i , pe care stegar şi mîndri e ne este
PCH. Metamorfoza este lege de creaţie ,1 cin-
tecului Uniţi , spre comunism, urmăm partidul
de Corn el Tră il escu (N icolae Drago~), unde me-
los ul de pe albia minorului, simboli zî nd H e-
muril e grele, de luptă , treptat, este aşezat pe
un drum majorizat, luminat din plin , în ideea
de a simboli za „patri a gră din :1 ", pe ca re o von1
împodobi . necontenit, pe drumul viitorului
comunist. Laure nţiu Profeta este autorul unei
cuceritoare partituri fe sti ve, La patru::::eri d<'
ani, în care dinamismul să rbă tor esc anunţă :
„ Cinta ţi un cîntec sărbătorii / La patru7eci de
ani ! / Atunci sclipiră -n inimi zorii / Şi-n
codrii nof?tri su verani".
Cu contribuţii însemnate în gen trebuie apre-
ciat şi compozitorul Vasile V. Vasilache. Co-
laborînd cu poetul Eugen Rotaru. el a scris,
de exemplu, un frumos cîntec, intitulat Şaizeci
~i cinci ele t1·eple spre lumină, cu ocazia Ani-
versării a 65 de ani de la făurirea PCR.
Melodica acestuia aminteşte melosul r o-:nan-
telor noastre, învăluitor. acum însă rostirea
fiind categorică, imnică. Folosind aparatul
bo!(at al fanfarei simfonice, soliştii şi corul
bărbătesc, compozitorul Emilian Ursu a dat
la i veală un cuceritor marş festiv, Coman-
ianlul suprem, in care elemente ale cînteru-
lui popular sînt cununate cu caracteristici ale
tîntecului revoluţionar. Cu paşi melodici mici
')i armonii calde se prezintă şi dntecul
Ceauşescu „La mulţi ani!" de Temistocle Popa
(Eugen Rotaru), la fel şi urarea Vă spunr>m
astăzi „La mulţi ani" ! de Ion Cristinoiu (Ro-
xana Popescu), dedicată zilei de naştere a
tovarăşei Elena Ceauşescu .
In tnate aceste lucrări, compozitorii, pornind
de la date istorice, ce atestă vechimea noastră
pe pămîntul Mioriţei, cunună aceste date, pri-
vind continuitatea naţională, românismul nos-
tru, cu idealurile de astăzi. ce continuă visu-
rile şi aspiraţiile strămoşeşti. Desigur, că acest
drum este chiar cel pe care clasicii noştri co-
ralişti au înscris · primele contribuţii. Adică,
vreau să amintesc că acesta este drumul celei
mai sănătoase tradiţii, în genul cîntecului
coral românesc.
In anul 1981 a fost realizată, la Editura
muzicală, în redacţia lui Constantin V. Drăgoi,
colecţia de cîntece şi coruri Partid al marilor
izbî.nzi, in care, de asemenea sînt înscrise
citcva partituri ce definesc stilistic foarte bine
genul ce ne interesează. La mulţi ani, partid
al faptei de Radu Paladi (Vlaicu Bârna) este
un dntec cu trei idei, aşezate pe centrii mi
bemol, do şi si bemol. Contrastul tematic este
aici mai mult de atmosferă, prezentarea celu-
lelor bizuindu-se pe paşii legănaţi , cu note
repetate şi ea se face cu viteze diferite, în di-
vers(:'le secţiuni ale lucrării. Rezultatul este
plin d~ m~reţie, compozitorul fiin~ unµl djq-
https://biblioteca-digitala.ro
tre marii ma eş tri ai genului. Pa rticl i;iui eu
dărui de Vasile Timiş (Ma ri eta Sava Bursuc)
f un ă grav, constitui t fiind dintr-un co ral
au tentic, multh·ocal, Imn partidului de La u-
r e n ţ iu Profeta (Euge n Frunză ) se d esfi'lş o a r:1
pe un drum mod al, ia r Partid, v is cntezăl ul"
de Mircea Neagu (Viorel Gh . Coz ma) co n\inc
ci k,·a d e fin iţ ii ale pa rtidului. ca „inima cc
flutură -n drapel ", rostite categoric. 1n ar-
r,1onii de madrigal, Doru P opovici cî nt::-t, in
lucra rea Uni 1,te şi conco,-die, dragos tea de liber-
tate şi de partidul care ne a sigură lini7tec1 . Vo-
cile . se ală tură, cu v igoare, în m .:-m unchiuri
pulsatorii. rezultînd s o nor i t ă ţi deosebi t dl' frn-
moase, prin e x cd e nţă vocale . In cul ori cl)rale
particulare, ţes înd o pîn ză dt> glasuri, parti-
tura D e clrumul soarelui ascult, sc risă de
Cristian Alex. Petrescu, impresi o nează prin
fantezie, culminaţia finală l ăs înd desc his[1
poarta că tre vis ...
Adaug acestor consid e raţii de mai înainte
citeva aspecte• legate de noile contribuţii, sub
aspect tematic, din domeniul operei şi bale-
tului. Tradiţia aici este constituită , după cum
se Ştie, din operele Fata cu. garoafe de Gheor-
ghe Dumitrescu, cîntînd eroismul exempl ar,
Pădurea vulturilor de Tudor Jarda, Tramb-
fi..-ii Doftanei de Norbert Petri, cu o d esfă­
şurare esenţial romantică, Drept ul la dra-
goste de Teodor Bratu, simbolizi nd frămin­
tarea destinelor antrenate în lu pta aprigă , In.-
t erogatoriul din zu1·i de Doru Popo vici, a vînd
un conţinut lirico eroic. Lor li se ală tur ă bale-
tul Primăvara de Cornel Trăilescu şi opereta
Răspintia de Florin Comişel. De curînd, com-
pozitorul C:1tălin Ursu a semnat partitura ope-
rei Tinereţe. eroică, o frescă dramatică in.:;pi-
rată din evenimentele desfăşurate la Bra ş0v.
în anul 1936. Eroul celebrului proces, tînărul
revoluţionar Nicolae Ceauşescu, polarizează ac-
ţiunea şi existenţa celorlalte personaje ale ope-
rei. Muzica este construită cu leitmotive
contrastante, angrenate într-o tratare simfonică
ce, în principal, foloseşte ca materiale dczvol-
tătoare marşul - şi cîntecul revoluţionar. Sînt
foarte puternic conturate, de fi ecare dată.
satul natal, judecata, cu toată · ambi anţa, m ama
şi sora eroului , concluzia operei bucurîndu-se
de o atenţie specială, compozitorul, prin rea-
lizarea sa, dovedind reale a ptitudini pentru
gen.
In sfîrşit, tot în legătură cu cele mai recente
cc,ntribuţii la dezvoltarea genului, sînt menţio­
nabile ciclul de concerte intitulate Onor co-
mandantului suprem, desfăşurate la sfîrşitul
lunii ianuarie a fiecărui an, în ca re, de fie.:.
care dată, se fac auzite noi şi inspirate cre a ţii
semnate de ]j:milian Ursu, Sergiu Eremia, Sa-
vel Horceag, Aurel Giroveanu şi Irina Odă­
gescu Ţuţuianu precum şi creaţiile originale
aparţiriind compozitorului Marin Constantin,
dirijorul celebrei Corale 11 Madrigal ".
 GEORGE GEORGESCU
Acad. Radu P. VOINEA
Preşedintele A~ademiei R. S. România
Anul acc~ta, la 12 septembrie - s-au îm-
plinit 100 de ani de cind a văzut lumina zilei
ia Sulina, acolo unde cerul se uneşte cu ma-
rea, George Georgescu, cel care avea să scrie'
una din cele mai profunde, mai remarcabile
pagini din istoria artei muzicale interpreta-
tive româneşti. . • !r. cele din ur111[1, la vîrsta ele 19 ani va fugi
Academia Republicii Socialiste România, cel
mai înalt for ştiinţific şi de cultură al ţării, al
cărei membru corespondent a fost George
Georgescu, îşi indeplineşte o datorie de onoare
omagiind astăzi sub cupola ei memoria acestl,i
titan al muzicii româneşti şi, am putea spune
fără să exagerăm, universale. · intra la Hochschule fur Musik la clasa pro-
Evocarea de astăzi are o semnificaţie deo-
~ebită şi prin faptul că cel pe care-l oma-
giem a slujit cu devotament neţărmurit, cu
dăruire, cu toată fiinţa sa muzica; această .,re-
velaţie mai înaltă decit orie~ înţelepciune şi
orice filozofie, care eliberează pe cel ce-i pă·­
trunde sensul de toată mizeria în care se tî-
răsc ceilalţi oameni'' cum o definea Ludwig
van Eeethoven, ,,cea mai pur omenească şi
cea mai g~nerală dintre arte" cum o numea
Jean Paul, ,.o cerească baie a sufletului" după
J. H. D. Zschokee, .,sinteza infinitului cu fi-
nitul, a eternului cu trecătorul şi a realităţii
ultime a lumii cu aparenţele ei'' (l-am citat
pe Tudor Vianu). ,.graiul sufletului" după
George Călinescu, acea „nedesluşită interme-
diară intre spirit şi materie înrudită cu amin-
două şi totuşi deosebită de ele" cum avea s-o
numească Heinrich Heine, sau „die wahre
allgemeine Mem;chensprache" (adevărata limbă
universală) - l-am citat pe Karl Julius
Weber.
Muzica are în spiritul, în concepţia marelui
nostru George Enescu „menirea sfîntă să
stingă urile, s1 potolească patimile şi să apro-
pie inimilf> într-o caldă înfrăţire". Să ne gîn-
dim la paginile Simfoniei ·a IX-a de Beetho-
ven, magistral interpretată de cel pe care-l
comemorăm astăzi, la finalul ei luminos, care
aduce ge:neraţiilor viitoare mesajul pentru li-
bertate şi progres.
ln situaţia actuală cînd însăşi viaţa pe pla-
neta noastră este pusă sub semnul întrebării,
şedinţa de astăzi a Academiei, privită ca un
omagiu adus muzicii în general. cu mesajul ei
de puce şi unuia dintre cei mai străluciţi re-
prezentanţi ai artei interpretative românesti.
capătă o semnificaţiţ deosel?iţj;\ 1 · ··• ••
6
https://biblioteca-digitala.ro
A.tras de muzică din fragedă copilărie.
George Georgescu va fi fost desigur fascimlt
de muzica militară din oraşul Gal,1\i, uncie
se stabilise familia, şi, descoperind o vioari"1
ascuns[1 într-un ungher încerca , într-o odaie
dosit:1, să cir.te tr-t felul de melodii, ferindt'.H,f'
de tatâl său care nu dorea s[1 aibă fecior .,lău­
tar'' . Cînta in coruri şi dirija adesea corul
şcolii, în locul profesorului de muzicf1.
din Giurgiu, unde lucra tatăl său. la Bucu-
reşti şi \·a absoh·i conservatorul dup:1 nwnai
trei ani, avind ca m:=iestru de violoncel pe
Constantin Dimitrescu. Certat cu părinţii îşi
va ci ş tiga singur existenţa, va da concerte , va
stri11ge bani şi va pleca în Germania unde \ ' a
fesorului Hugo Becker, vestitul violoncelist,
care-i va ceda locul în cvartetul Martf'au. Cu
acest cvartet el va cutreiera multe ţări euro-
pene timp de patru ani. In timpul primului
război mondial are regim de prizonier cu do-
miciliul obligator. Un accident în gara Dort-
mund in l!llo îl obligă să renunţe la vio1on-
cel. Richard Strauss şi Nikisch îl sfdtuiesc să
îmbr:1ţişeze cariera de dirijor. Succesele răsu­
nătoare obtinute la Filarmonica din Berlin îl
hotărăsc d~finitiv pentru această carieră.
Intors în ţară după primul război mondial.
George Georgescu a depus o susţinută şi pasio-
nată activitate în vederea organizării şi
dezvoltării vieţii concertistice româneşti. In
r::alitate de director · si diriior al Filarmonicii
din Capitală şi, o perioadă, al Operei din
Bucureşti, George Georgescu a adus timp de
aproape cinci decenii o considerabilă contri-
1:Jutie la închegarea şi perfecţionarea vieţii mu-
zicale simfonice din ţara noastră. îngrijindu-se
totodată cu pricepere şi căldură de creşterea
multor generaţii de slujitori ai artei muzicale
interpretative româneşti.
A dirijat de-a lungul anilor cele mai mari
orchestre ale lumii. Totodată, marea rq)llta-
ţie internaţională pe care şi-a cucerit-o ;1
atras sub bagheta sa, pe podiumul Atenf'ttlui
clin Bucureşti unele dintre cele mai ilustre
nunw de intcrperţi muzicali din lume.
,\ fost admirat şi iuLit nu numai de publicul
AtenN1lui, ci şi di:- masele largi de muncitnri
din fabrici ~i uzine, în mijlocul cărora a pă­
şit de nenumărat(• ori, desf.''ttîndu'...i · cu arta sa.
Acestea sînt faptele. Ar trebui, în conti-
nuare, să fac şi unele aprecieri' asupra artei
sale interprt'tative. Imi este, desigur. foarte
' ~rcu pentru <;ft accasţa ar înseI111!U că foJosţş~
 adjecth·e şi nimic nu este mai dificil decît de
a f(Jlr,si corect adjectivele mai ales 1wntru
mine c;1re, în domeniul muzical nu am alU1
calit:iie - dacă aceasta C'Ste o calitate, - dl·-
cit ;icccc1 c.-1 îmi placC' muzica simfoni61, mu-
;:ica de opert1, în general muzica bun:'.t. !mi C'ste
tP;•m:1 c:1, printr-o folosire neaclC'cvută a ac.ljL'C-
tinliui s:1 nu diminuez miiretia statuii de
bronz pc car<' am durat-o în · sufletul meu
dirijorului pc carC' l-am admirat şi îndrăgit
în anii studenţiei şi cîţiva ani dupZi aceea. De
,tceca, sft-mi fie îng,}duit sfi dau cuvintul unor
rersonalit,~10 'ii critici muzicali reputaţi : Peter
Hey\',·orth scri<1, într-un ziar londonez .,.'\m
auzit orchestre care au atins un foarte în,1lt
grad de perfecţiune tehnicii, dar am ascultat
puţino care s:1 cîntc cu atita dăruire a ini-
mii. !n interpretc:rea orchestrei româneşti nu
\ ei giisi nici o urmă de profesionalism inclife-
:sent, care face ca aşa de multe orchC'stre de-
si\virşitC' să sune totuşi plictisitor ... O cx-
traordinar[1 gamă dt• culori ... Căldura şi pa-
siu,wa corzilor deosC'bit de atrăgătoare''.
Emile Vuillermoz scria într-o revistă fran-
ceză : ,.George GeorgC'scu este un şef de orches-
tră al cărui dinamism nu se cxercit[1 numai în.-
spre instrumentişti. Fluidul său iradia;r,ă in ju-
rui estnidd sale\ ascnwni undC'lor sonore care
s~ imprăstie în aer. Toatt1 sala este iradiată şi
îi primeşte înrîuririle. Puţini oameni posedă
o astfel de posibilitate direct[l şi atit de pu-
tcrnic{1 asupra unei colectivităţi de exe-
cutan1:i sau de auditori".
Exigentul critic muzical român, George
Hrearnl scria în 1941 despre Simfonia a IX-a
de Beethoven dirijată de GeorgC' Georgescu :
,.Dirijorul a stăpînit în cele mai mici amănunte
întregul complex al partiturii. emoţionat el
însmi de măreţia operei, stîrnind cu neslăbită
grijă, emulînd, înflăcărînd, ţinînd viu elanul,
1.ugestionind şi dezli'mţuind în largul desfă­
şurării sonore, viguroase încordări de energii
sau concentrîndu-le în rafinate estompări di-
namice, tr.':ind într-o perfectă comuniune spi-
ritual~'i. cu conduşii săi dramaticul univers de
viaţa şi muzică al Simfoniei a IX-a."
In sfîrşit, George CiUinescu remarca : .. Di-
rijorul nu mînuia numai bagheta, el îşi com-
nunea faţa după valoarea emotivă a frazei,
fiind sever, ori resemnat în faţa soartei sale,
iar la dezlănţuirile furtunoase, opunindu-se cu
umărul, împiedicîndu-le să ia proporţii · de-
zordonate. Acest fel de a fanda spre valul sim-
fonic era poate teatral, dar foarte sugestiv,
util şi pentru orchestranţi şi pentru ascult[1-
tori. Cu vremea, George Georgescu şi-a mo-
derat gestica, iar în ultimii ani o redusese ia
5ugestii, abia insinuate. Făcea astfel nu pentru
c~i vigilenţa regizorală îi scăzuse (niciodată il-a
fost mai rafinată), ci pentru că executanţii.
unii îmMtrîniti cu ochii la bagheta lui, îi cu-
noşteau toate nuanţele, le prindeau la cel mai
mic semn cu un devoţamenţ ~i o înceredere
oaro~•;.
https://biblioteca-digitala.ro
Care a fost secretul atingerii acestor culmi
în arta muzicală interpretativi:'! a lui George
Georgescu'?
r:.'t!--punsul ni l-a dat dirijorul însuşi : ,.Dad
natura cstl' mărinimoasă şi înzestrează cu ade-
v:~1rat p2 un 0111, acesta este dator a-i onora
darul. îngrijindu-l, cultivîndu-1 cît mai mult.
,\ceasta numai prin muncă şi studiu neîntre-
rupt se poate obţine. De aceea, şeful de or-
('hl'stra care b a 10-a interpretare a simfo-
ni!'i Ernica a lui Beethoven nu o studiaz[1 ca
l,1 pri1n c1 dată şi, lucrînd-o pentru a 100-a oar:1
nu <lc~coperă intr-însa lucruri noi, ;,iccla con-
fundă chenwrea de dirigent cu ceea ce nwca-
nismul rnetronomului ajunge s:t îndepli-
nească".
In încheiere, cîteva cuvinte despre alegerea
lui George Georgescu ca membru corespon-
dent al Sectiei de limbă, litcratur:·1 ~i urtd.
Cercetind a~hivele Academici, am găsit că
aceasta alegere a avut loc în Adunarea ,gene-
rală din 21 martie 1963. In propunerea, făcută
probabil de academicianul Mihail Jora, se mcn-
t_ ionează prezentarea înainte de 1944 în primă
audiţie a unor lucrări valoroase din patrimo-
niul culturii muzicale universale (Beethoven,
Brahms, Richard Strauss, Şostakovici, Proko-
f ie(·. Simfonia a II-a de Haciaturian. Simfonia
a III-a de Rahmaninov, Daphnis şi Chloe de
Havel Crcatia lumii de D. Milhaud, Serenada
de Britte1{. Don Quichotte de RicharJ
Strauss etc. De asemenea, este menţionată
atenţia deosebit[1 pe care George Gcorge::;cu
a acordat-o promovării muzicii româneşti
prezentînd în ·primă audiţie Oratoriul Tuclor
Vlaclimi,-cscu de Gheorghe Dumitrescu, N1mf/:1
în Carpaţi de Paul C0nstantin0scu, Simfonie/a
d,-, Ion Dumitrescu, Preambul, Intermezzo şi
,"vfarş de Zeno Vancea, Variaţiuni simfonice ce
Mircea Basarab etc.
t 1n articol entuziast apărut cîteva zile mai
tîrziu, la 5 aprilie 1963 în revista .,Contem-
poranul" poartă semnătura lui Victor Eftimiu
şi estp intitulat Laurii Akademos. Se face elo-
giul noilor membri aleşi George Georgescu '?i
Paul Constantinescu, care se alăturau acad~
micianului Mihail Jora şi membrilor corespon-
denţi mai vechi, Sabin Drăgoi şi Matei Socor.
•
Comemorarea a 100 de ani de la nasterea lui
George Georgescu sub cupola Academiei mai
are o semnificaţie importantă : ea dovedeşte
o dată mai mult că opera de creaţie supravie-
ţuieşl2, că ea este mai tare decît moartea. !n
poezia Dacica a lui Tudor Arghezi. olarul care
a făurit un vas de lut, descoperit după mai bine
de 3000 de ani, continuă să trăiască tocmai
prin această creaţie a lui, prin „zbenghiul de
floare'' pe care ţ-a pus C\1 unghia pe peretele
vasului.
7
 .,Clipa trăieşte, veacurile mor" se spune în
poezie. Creaţia, această minunată sinteză între
talent ş1 muncă trăieşte, in ciuda secolelor ca re
trec.
Şi ce rămine nealterat în vasul de lut ? Ne-o
spune poetul :
Olarul drept pe palma lui te-a pus
Şi-ai scos răspuns, la deget, în auz.
Fragetul sunet, dulce, lin
E-ntreg şi nou ca la-nceput, şi plin.
Tot atît de intreg, de nou şi de plin a ră­
mas şi va rămîne în continuare in inimile
noastre farmecul concertelor dirijate cu atîta
măiestrie de George Georgescu, această figură
luminoasă a artei interpretati ve româneşti şi
universale.
REPREZENT AHT DE SEAMĂ
Al ARTEI INTERPRETATIVE
ROMÂNEŞTI
Prof. univ. Nicolae CALINO/V
Preşedintele Uniunii Compozi.torilor
şi Muzicologilor
Data de 12 septembrie din acest an mar-
chează aniversarea a 100 de ani de la naşte­
rea lui George Georgescu, personalitate proe-
minentă a culturii româneşti, unul dintre cei
mai mari dirijori ai noştri, pe plan mondial
unul dintre cei mai importanţi din vremea sa.
Numele său devenise încă din timpul vieţii le-
gendar, identificîndu-se cu însăşi arta pe care
o profesa magistral - dirijatul. Cei mai vîrst-
nici dintre noi l-au văzut, ascultat, admirat şi
aplaudat. Falnic ca statură, elegant în ţinutii,
precis şi sugestiv în gest, cu vorba drămuite.
şi străbătută de o undă de umor, George
Georgescu nici nu putea să nu impresionete.
Era un om pe lingă care nu puteai trece indi-
ferent : te atrăgea, te captiva, te convingea.
Forţa personalităţii sale sta în cunoştinţele,
sensibilitatea, intuiţia, experienţa, puterea de
sugestie, capacitatea de unificare a energiilor
orchestrei in scopul tălmăcirii muzicii aşa
cum el o înţelegea, o trăia şi o restituia pu-
blicului, care îl admira fără rezerve.
George Georgescu nu reprezintă însă un
nume numai pentru arta dirijorală : el a fost
!ii un animator cu rare înzestrări, ştiind să
polarizeze priceperi şi entuziasme, să valori-
fice idei ~i capacit~ţi ; .1 fost un profesor prin
8
https://biblioteca-digitala.ro
pilda a tot ceea c<> făcea ; a fost un promotor
a l artei mari, al noului din vremea sa, dove-
dit ca a ta re în confruntarea cu trecerea tim-
oului.
· Plecind din Sulina, pitorescul oras de la
îngemănarea Dun ă rii cu Marea Neagră, George
Georgescu a studiat Ia Bu cu reşti, s-a perfec-
ţionat la „Hochschule fi.ir Musik" din Tierlin.
S-a afirmat ca violoncelist concertist, membru
in cvartetul de coarde Marteau. La pupitrul
orchestrf'i Filarmonicii din Berlin, ansamblu
faimos, George Georgescu şi-a făcut un debut
dirijoral care lăsa să se întrevadă o
frumo asă carieră. Studiase cu Arthur Ni-
kish (1855-1922), stea de primă mînă a artei
baghetei de la confluenţa veacului al XIX-iea
cu Cl'l de al XX-iea. Succesor al lui Billow,
marele austriac: a transmis tinărului şi talen-
tatului muzician român din tainele artei sale,
găsind terenul fertil pentru rodirea tradiţiilor
de anvergură ale int e rpretării clasicilor şi mai
cu seamă, a romanticilor. George Georgescu
s-a bucurat de pre ţuirea şi prietenia lui Ri-
chard Strauss, de la care a deprins eleganţa
atitudinii la pupitru . La 4 ianuarie 1920,
George Georgescu işi face debutul la Filar-
monica bucureşteană, în care va activa pină
la trecerea sa în nefiinţă, la 1 septembrie 1964.
Timp de peste 4 decenii, muzicianul a reuşit,
cu energie neabătută, trecînd prin perioade
de potrivnicii care nu l-au înfrînt, să imprime
o linie modernă activităţ i i primei noastre fi-
larmonici. Linie modernă în repertoriu (se
cîntă multă muzică de compozitori în viaţă,
români şi străini), stabilitate în afiş, selecţie
e xige ntă a instrumentiştilor, atragerea cola-
borării unor şefi de orchestră şi solişti de
primă mărime, încurajarea unor tineri. intra-
rea în circuitul concertistic european. Lectura
programelor prezentate la timpul respectiv
dezvăluie constanţa în concepţie, ambiţia -
putinţa şi reuşita - de a menţine Filarmonica
la nivelul marilor orchestre ale lumii . Conco-
mitent, George Georgescu a lucrat şi la Opera
Română, cheltuindu-şi şi acolo neobosita-i
energie şi · aducînd suflul înnoitor, prezentînd
în fiecare stagiune un număr sporit de pre-
miere, acordind creaţiei româneşti atenţia cu-
veni tă . Absorbit de activitatea personală, df'
copleşitoarele obligaţii de la Filarmonică, de
la Operă, muzicianul a fost, cîtva timp doar,
profesor de dirijat la Conservator, iar în ul-
tima· parte a vieţii a îndeplinit funcţia de
preşedinte al Consiliului muzicii din Comitetul
de Stat pentru Cultură şi Artă.
Ecourile înfăptuirilor artistice ale lui
George Georgescu sînt multiple. Multe sînt
risipite în sutele de cronici din ziare şi re-
viste ; şi mai multe vibrează în amintirea ce~
lor care l-au văzut şi care s-au bucurat de
comuniunea spirituală ca şi prin generosul său
act interpretativ ; cîteva - nu puţine, dar
nici atît de multe pe cit a meritat - ne ·sint
prezente prin înregistrări discografice de re-
ferin\ă, îndeosebi din Enescu, Paul Constan-
tinescu, Beethoven, Brahms, C~aikc;,vski, Bi-
ehard Strauss şi alţii. Astfel, George,Gcorgcscti
a fău rit un public al Filarmonicii, al Operei,
al muzicii ; l-a făuri t în timp şi peste timp,
apărîn du-ne, şi azi, la centenar, ca un veritabil
promotor al culturii muzicale român eş ti. Ast-
fel, George Georgescu a , ,egheat la crearea
unei tradiţii, a unei şcol i interpretative ro-
mâneşti. Astfel, George Georgesc u cel din
constelaţia talentelor muzicale excepţionale ale
vremii lui, a fost prezent cu stră lucire ca oas-
pete al marilor colecti\'e si mfonice din Franţa.
Austria, U.R.S .S., S .U.A., Greci a, Ungaria, An-
glia, Italia, Spania, P oloni a, Cehoslornda,
Belgia, Norvegia ş.a.
Prin organizarea prezentului simpozion, con-
sacrat omagierii lui George Georgescu, ne fa-
cem o datorie patriotică şi cetăţenească , răs ­
punzî nd înaltelor îndemnuri ale secretarului
general al partidului, tovarăş ului Nicolae
Ceauşescu , care, în magistrala expunere la ple-
nara lărg ită a C.C. al P .C.R. din iunie 1982,
spunea : ,,Nu se poate v orbi de educaţie patria-
......
https://biblioteca-digitala.ro
tică sociolisw. fără cunoaştere şi cinstirea tre-
cutului, a muncii si luptei înointaşilor". Oma-
giindu-ne înaintaş(i, înţelegem şi mai bine mi-
siunea cc n e revine în actualitate, pentru a
duce mai departe' exemplul lor.
George Georgescu a fost , cum inspira t l-a
numit George Călinescu, ,,um mare orator mu-
zical"; tribuna lui a fost rampa de lansare a
va lorilor perene ale c rea ţi e i umaniste, vorbind
ascu ltători l or săi aşa cum gl ăsuia Enescu „de
la inimă la inimă", înălţihdu-i in zona pură,
lir i că ori tumultu oasă, a marii muzid, deschi-
zîndu-le orizonturi largi de gî ndire ş i simţire.
! ntr-un fe l, Gcorg_e Georgescu a făcut muncă
deopotrivă de apostolat şi de d esâvîrşire ;
mw1ca artistului care îşi înţelege menir ea în
înfrăţire, în ălţare, înţelegere şi pace. Pentru
acest€a toate, contemporanii l-au preţuit" şi
iubit; pentru acestea toate îi cinstim memo-
ria în anul centenarului naşterii ; pentru aces-
tea l•Jate, numele său va rămîne pentru tot-
deauna înst:ris în cartea de aur a muzicii ro-
JY1âneşti.
DIN ACTIVITATEA UNIUNU COMPOZITORILOR
AGENDA
?n lunile iulie şi august s-a desfăşurat în toate ju-
deţele ţării faza finală a Festivalului naţional „Cin-
tarea României, ed. a VI-a. Membrii Uniunii Com-
pozitorilor au fost prezenţi în juriile finalelor., pre-
cum şi ca îndrumăto ri direcţi ai formaţiilor artistice
participante în Festival e La 14 iulie În Sala Studio
a Ateneului Român a avut loc Plenara lărgită a Co-
mitetului de conducere al Uniunii compozitorilor în
întimpinarea celui de al III-lea Congres al Edu :: aţiei
Politice Şi Culturii Socialiste e La 16 iulie a avut
loc o vizită de lucru, informare şi documentare a
Uniunii compozitorilor la Uzinele „23 August " din
Capitală . Delegaţia a fost formată din Vasile
Tomes::u - secretar, Ion Chioreanu şi Ion Badea -
compozitori, corul „Madrigal" dirijat de prof. univ.
Marin Constantin ; au mai fost de faţă numeroase
cadre didactice şi studenţi ai Conservatorului „Ci-
prian Porumbescu" din Bucureşti e Intre 29 iulie -
2 august la Amara - Ialomiţa s-a desfăş urat a XX-a
ediţie a concursului interjudeţean pentru soli şti vo-
CRli ci muzicii uşoară „Trofeul Amara 87 " ; Din ju-
riu au făcut parte Vasile Donase, Ion Cristii10iu,
Vasile Veselovski, Dan Beizadea, Şerban Georgescu
şi Voi cu E năchescu • între 3-9 august la Sf. Ghe01·-
ghe şi Reci a avut loc a XVIII-a ediţie a Concursu 'ui
Interjudeţean de interpretare a muzicii u ş oare ro-
mâneşti „Nufărul '87" sub genericul „Patriei un cin-
tec tineresc ". In juriu a fost prezent compozitorul
Dan Beizadea e Intre 26-30 august la Struga - Ia ş i
a avut loc sărbătoarea folclorică „Trandafir de la
Moldova"; Din juriu a făcut parte compozitorul
10
https://biblioteca-digitala.ro
Constantin Arvinte e Intre 26-30 august a avut Joc
Concursul de creaţie şi interpretare „Mamaia '87",
manifestare de prestigiu care a antrenat întreaga
breaslă a compozitorilor şi inter preţilor de muzică
u şoară românească e La 25-26 septembrie s-a des-
făşurat în localităţile Botoşan i, Dorohoi, George
Enescu şi Mihăileni un complex de manifestări „Zi-
lele George Enescu ", ediţia a XI-a. Au avut loc sim-
pozioane, dezbateri, evocări pe tema „Ei l-au cunos-
cut pe George Enescu", concerte, recitaluri, expoz i ţii.
Au participat : George Pascu, Vasile Spătărelu, Me-
lania Boţo can (Ia şi ), Nicolae Boboc, Bogdan Vasile
(Timi ş oara), George Manovici, Ioan a Bălan (Botoşani).
Şi-au adus co ntribuţia la relizarea concertelor şi re-
citalurilor Ion Baciu, Iosif Sava , Valeria SecitJ,
Adriana Bera, Mihaela Vasiliu, Orchest ra simfonică
din Botoşani şi cvartetul de coarde „Armonia" din
Roman e Intre 30 aug ust - 6 septembrie la Sibiu,
muzicologul Vasi 'e Tomescu şi compozitorul Cornel
Arion au luat parte la simpozionul „Dimensiuni li-
rice în creaţia muzi ca l ă românească" • La 6 septem-
brie la Bu cu reşti la Casa de cultură a Ministerului
de interne, muzicologul Ghizela Suliţeanu a confe-
renţiat despre „Valoarea de document a atestă ri i
orale, a folcloru lui muzical " • La 7 septembrie la
Sibiu compozitorul Cornel Arion a susţinut prelege-
rea „Unele probleme ale creaţiei şi interpretării co-
rale româneşti În ul imii 40 de ani«, în cadrul ma-
nifestării „Cibinium '87".
A.. V.

Studiul arhetipurilor muzicale (IV)
Arhetipul alternanţei elementelor contrarii
(Yin-Yang)
I. Cuplajul arhetipal Yţn-Yang (formă de expri-
mare simbolică a opoziţiei binare relative în general
pe care am ales-o dintre multiplele formulări posi-
bile pentru bogata şi îndelungata ei tradiţie ca şi
penlrn complexitatea asociaţiilor de idei sugerate
astfel) ~emnifică relevarea bi polităţii e11er9ctice fun-
damenta.le, a echilibrului, simetriei, interşanjabili­
tăţii forţelor unitare ce acţionează în univers.
1n 'cadrul psihologiei analiti.:e a lui Carl Gustav
Jung· se propun cîteva asocieri :binare arhetipale,
înt1'e care reţinem pe cele numite de el arhetipurile
Per:,ona-Ombra, _respe.:tiv Animus-Anima · sau arhe-
tipuriie TatÎilui-Mamei; deşi toate acestea subînţelcg
opoziţii binare, dintre ele, primele două· nu . par a fi
asimilabile, prin abstractizare, cu modelul Yin-Yang
(dupli cuni acest model, ia rîndul lui, nu se reduce
sau identifică pur şi simplu cu Diada, difere nţierea,
opoziţia binară etc., aclăugîndu-le sensuri particulare).
1.1. Astfel, arhetipul Persana (10, 81) apare ca un
fragment al psihismului colectiv, o formaţie de com-
promis între individ şi societate (în traducere exactă
ar însemna „mască"), de fapt, un eoni plex, poate
mai bine struct_urat de::ît toale .celelalte posibile (10.
139), complex ce permite funcţionarea acceptabilii <-1
unei individualităţi într-un context social dat, con-
f_o rm unor coorclonaie care ap_arţin atît individua-
lităţii cit şi cole.:tivitti."ţii respe~tive. ~rhelipul Perso11i1
nu se identifică cu Eu-I (nucleul conştient al perso-
nalităţii, cu mult mai divers în_ cc,mţinut) decît în
cazuri patologice (cazuri ce impun, de exemplu, în
condiţiile unei inflaţii a personalităţii, o reconstitu-
ire regresivă a Persanei prin înţelegerea critică a re-
alttiiţii). Fiecare fiinţă este însă urm~tă de Ombril. sa
(9, 153), arhe"tip ce exprimă latura ascunsă, inferioară,
primitivă, de obicei refulată, a personalităţii (fără
a fi nici bun nici rău în c>scnţa sc1) ; cu cit l•ste
mai puţin in .: orporată în viaţa con ş ti e ntă, cu atît a-
ceastă Ombra este mai „neagră". prezcntînd peri-
colul fracţionării personali_tiiţii, dez echilibrării Eu-
lui. In schimb, prin integrarea armonioasă a Ombret,
omul se apropie de totalitate, devine mai bogat, com-
plex (ceea ce nu înseamnă n ea părat că astfel se a-
propie ele perfecţiune) (14, 100).
1.2. Arhetipul Anima ocupll ·un loc important' în
psiholoiia lui Jung, fi\hd un concept asupra •diruia se
revine constant, adăUiîndu-i-se. de fiecare dată pre-
https://biblioteca-digitala.ro
$f .UDii
Corneliu Dan GEORGESCU
cizliri (9 ; 10 ; 12 ; 14). Nu există o simetrie deplină,
aşa cum s-ar pllrea, în ceea ce priveşte raportul A-
nimus-anima, conceptele operind fn planuri diferite
şi avînd deci semnificaţii, roluri distinc'te (există, de
exemplu, o relaţie compensatorie specifică între ar-
hetipurile Persana şi Anima) (10, 147). Arhetipul A-
nima pare a avea şi o funcţie de relaţie între conş­
tie 11t şi inconştient, misiunea sa fiind aceea de a uni-
fica, integra elemente ale inconştientului în conşti­
inţă (9, 54) ; arhetipul Animus poate- fi considerat ca
avînd o funcţie predominant discriminatorie, orga-
niiatoare, rolul său fiind acela de a distinge, cunoaşte,
controla. In ambele cazuri. este vorba de "persona-
lităţi parcelare" (9, 54), de zone fragmentare, incom-
plete, ale unui psihic (de o „minoritate feminină- "
pentru bărbat sau „masculină" pentru femeie, disi-
mulată sub pragul conştiinţei) (9, 86) ce poate in-
t,,gra sau proiecta ([n cel mai rău caz, refula) com-
pc11e11te complementare esenţiale individuaţiei sale,
adică împlinirii unei personalităţi complete, echili-
brate, armonioase.
2. Oda'tă cu noţiunea de individuaţie ac:::eptăm o
oerspe::: tivă dinamică asupra personalităţii unui in.
<livid, personalitate privită ca o devenire contfnu4
(devenire ce poate, la rîndul ei, eşua în nevroză, poa-
te fi stopată temporar sau definitiv de factori e.xternf
sau interni, clupă cum poate conduce la o maturizare
reală) . Individuaţia se desfăşoară practic prin alte"'
nanţa a două procese complemen'tare, la fel de ne-
cesare :_ un aspect de regresie (care ar consta în a-
,Jnptare la ~ lume interioară, impusă de exigentei~
Eu-lui propriu), respectiv, un aspe:::t ele progreifa
(::-are ar consta din ' necesitatea la fel de vitală a a,
daptării la condiţiile mediului extern). Primul asped
subînţelege un proces subiectiv şi interior de int•
grare, iar al doilea, un proces obiectiv de „relaţte ca
ceilalţi" (13, 61) (14, 96). In mod normal, aceasta re-
prezintă o acţiune continui!. ce-şi desfăşoară compo-
nentele într-o armonioasă reciprocitate (sensul alter-
nanţei lor a fost intuit perfect de către Goethe, care
le asemăna cu raportul între sistolă şi diastolă în
funcţionarea inimii, persistenţa în doar una din a-
ceste faze insemnind moartea) (13, 59). Precizăm cll
procesele de regresie şi progresie nu trebuie confun-
da te cu bipolaritatea tipologică introversie-extra-
versie;care actionează în alt plan (13, 61) ..
 tt. beşi cuplurile arhetipale Persona-Ombra, A-
nlmus-Anima prezintă un aspect bipolar, adaptabil tn
linii foarte generale unei opoziţii de tip Yin-Yang,
o apropiere mai pregnantă pare să fie vizibilă în ::a-
zul proceselor regresive şi progresive implicate in
l.ndividuaţie, datorită caracterului acuzat dinamic sl
comoensatoriu al acestora (astfel, regresia subînte-
lege o „întoarcere spre sine limitativă" de factură Yin,
în timp ce progresia subînţelege o „direcţionare spre
exterior, expansivă, adaptivă" de factură Yang). Dat
transformarc>a, dinamismul sint implicate în chiar
apare nt cea mai statică departajare binară a tipu-
rilor psihologice în personalitilţi introvertite şi ex-
tra1:ertite, tipuri definite de mişcarea energiei psihica
{libido-ul) Intre subiect şi obiect (11, 323). Tipul introver-
ttt se caracterizează prin faptul că acordă o importanţă
mal mare factorilor subiectivi în raporturile sale cu
lumea exterioară, are o atitudine rezen-ată faţă de
fapte în general, are o viaţă interioară mai bogată,
profundă, originală, dar riscînd să conducă la deza-
daptare, egocentrism, neurastenie (sau explozii/afe:-
tive disproporţionate cu cauzele lor aparente, prin
reacţia compensatorie a inconştientului) ; mişcarea
energiei este concentrică, manifestare conformă prin-
cipiului Yin. Tipul extravertit, dimpotrivă, depinde
de evenimente exterioare, se manifestă mai activ în
mediul în care trăieşte, tşi comunică expansiv ideile,
Impresiile sale, se acomodează mai uşor la orice si-
tuaţie neprevăzută, are o viaţă interioară poate mai
superfi.::ială dar mai entuziastă, generoasă, desch~
spre lume, In cazurile extreme riscînd să ajuniă 1A
risipirea wnergiei, dorinţ4 de a place cu orice pt~ţ.
Isterie (sau, prin reacţia compensatorie a in:::onşti­
entului, la idei fixe proiectate abu1.iv tn acţiuni ca-
pricioase, incoerente) ; mişcarea energiei psihice este
excentrică, manifestare conformă principiului Yana.
Aceste două tipuri psil.ologice generale se asociazli,
In. viziunea lui Jung, cu alte patru tipuri funcţionale
(definite. prin preponderenţa proceselor de fa:::tură
mţic.,nalil, sentimentali!, tntutttvă sau senzortaUt);
acestea ar funcţiona, tntr-un echilibru propriu fi~
cărUi subiect, prin ai.ocierea unei funcţii principale,
:dominante, cu o funcţie secundară (asocierea raţio­
nal-senzorial ar conduce la tipul intelectual practic,
~ocierea raţional-intuitiv la tipul tntelectual s;:,e-
culatit•, aspcierea inversă - tntuttiv-rnţtonal -· la
lipul artistic etc.). In contextul celor două tipuri
.psihologice principale {introverttt-extraverttt), aceste
patru tipuri funcţionale adauglf nuanţe spect.itce unet
~cheme binare fn care acţiunea principiilor Yin-Yang
rlimine totuşi vizibiiă.
ll. In general, arhetipurile introduse $i . comentate
de către Jung reprezintă noţi.uni complexe care nu
suportă întotdeauna o accepţiune unică, o definiţie
limitată, uneori nu sunt clar diferenţiabile sau nu
au un simetric bine definit etc. ; tentativa de apli-
care a lor în muzică - ln sensul celor arlltate 111 (5)
şi reluate In (6) (7) (8) - prezintă, desigur diti-
cultăti suplimentare. Privind arta sunetelor ca pe o
ima,:;ine a vieţii psihice, iar o piesă muzicală ca pe
o personalitatt.' ln curs de lmplinire, vom putea re-
marca în procesul individuaţiei acesteia momentele
cur1os~ute de regresie (momenţe . ln care ideile muzi-
cale par a se concentra, reduce la ceea ce le este
esenţial), rc:spectiv de progresie (momente ln care
https://biblioteca-digitala.ro
ideile par a fi in expansil,U1e variind, asimilînd in-
formaţie nou1 ek.). In mod si;nilar, cuplajul arhetipal
/>Prso11a-Ombra ar putea fi reprezentat prin aspPc-
tul relativ convenţional, ordonat, raţiona : izabil, adap-
tat unui public anumit etc., respectiv el'! subteran,
neconformist, neordonabil, vecin cu dezordinea, iar
cuplajul A11ima-Animus prin aspectul instabil, ca-
priciu!>, diverg<.'nt al unei idei (aspect care, prin in-
tegrare, conduce la îmbogăţirea evidentă a ideii res-
pective) sau prin aspectul rigid, legiferabil, oare-
cum formal, schematic al acesteia (aspect care, prin
integrare conduce la re:evnrea structurii logic.:! ja
idc>i1). (Ca un exemplu, putem cita,' pl'ntru primul
caz, tema a li-a - tl'mă ,.feminină", contrastantă -,
asJ.,ectul variaţional al unor reluări tematice, iar pen-
tru al doilea, planul tonal prestabilit al und forme,
rigiditatea unei „caruri" frazale etc.). Continuind
aceast11 optică, procesul transferului - văzut ca fe-
nomen de p1·oiecţie a unui conţinut arhetipal psihic
asupra unui obiect sau fenomen fizic exterior (în
principiu, un suberfugiu adesea util dar defectuos
în esenţă) nr putPa fi ilustrat lntr-o operă muzicală
prin includerea neadecvată, ,,naturalistă" neinte-
grată etc. a unor „obie::te muzicale străine•: (cum ar
fi citate sau alu1.ii din alte limbaje muzicale), trans-
kr ce su.i;iereazll prin caracterul material, senzorial,
„inferior" al obiectului ales o proiecţie a Animei
(adică, a factorului coloristic, decorativ, ornamen-
tal etc. ce nu-şi găseşte suportul înăuntrul limbajului
muzical respectiv ci apare ca un artificiu care pare
să învioreze construcţia, de fapt micşorlndu-i coe-
renţa şi mărindu-i vulnerabilitatea) sau elemente
schematice străine (:um ar fi structuri logico-mat~-
matice f!lr& un cmespondent artistic-senzorial cores-
punz!tor), transfer ce sugerează, prin caracterul ri-
gid, formal al procedeului ales o proiecţie a Ani-
mus-ului (adică, a factorului profund, de „rezistenţă"
interionr/1, care nu este tnsă creat de operă dup!
necesităţile ei ci este „tmprumutat" din afara sa,
efectul fiind doar aparent structurant şi contribuind,
tle fapt, Ia diminuarea caracterului viu, spontan,
org,mic al muzicii respective). O operă de artă mu-
Y.ica14 JJDRte fi privită deci ca o personalitate care-şi
poate găsi tndlviduaţia, se poate împlini în modul
ei specific, unic, tntr-ndevăr creator, original, inte-
grlnd elemente ale structurii sale corespunzind aces-
tor arhetipuri sau poate „eşua" pe unul sau mai
multe din aceste planuri. Aceleaşi idei se pot for-
mula prin extensie, Ia analiza unui stil sau curent
mu1.ical anumit ; exlst4 astfel perioade, muzid ,im-
perfect lmplinite" (oricUt de relativ ar apărea ~cest
tt.'rmen tn judecata unei opere de artă, deoarece
noi nu vizăm aici aspectul . ei estetic), ln care. de
exemplu, arhetipul Ombrei ar irumpe, impunind
informalul, dezordinea, tntimplarea, arbitrariul, ln-
tr--un context cultural ln care arhetipul Persona sta-
bilise un convenţionalism inacceptabil, sau muzici
„dezechilibrate", lnc!innte către complementar fie
ln direcţia proiecţiei arhetipului Anima (prin co-
laje, mixturi de genuri muzicale ireconciliabile apa-
rent, deobicei mai aproapt de senzorial, ca reacţie
la o predominanţă a co.-renţei) fie, invers, in direc-
ţia proiecţiei arhetipului Animus (prin modele for-
male riiide, respectiv „formalism", schematişm etc.
prin reacţie .la o perioadă .de . pcrninaţie a unei
muzici pur coloristice, insuficient susţinute intc>rior
constructiv) ; în primul caz, muzica poate fi ex·
presivă, colorata, p:ă.::ută dar superficială, ,.defec-
tuos construită" iar in al doilea, solidă, bine pro-
porţionată, rhr seacă, inexpresivă. Incercarea de a
detecta tipuri psihologice sau funcţiile lor tn struc-
turile muzicale pare tngreunată de faptul că acestea
nu ~înt întotdeauna lesne disociabile nici in plan
pur psihologi.:: ; din acest motiv, este mai interesant
a urmări nu atit modul în care ar ariita o muzică
de tip raţional, sentimental, intuitiv. senzorial, de
exemplu, ci mai ales în ce anume constă latura ra-
ţional!!, sentimentală, intuitivă , senzorială a unei
opere muzicale privite ca o unitate specifică, cu
dozaje proprii. a acestor patru funcţii .
4. Semnificaţia profundă a cuplului arhetipal Yin-
Yang nu poate fi releYaU pe deplin de.::tt tn contex-
tul cultural care a generat această definire sim-
boiică şi anume, in relaţie cu conceptul Tao (sau
Dao), concept al cărui valenţe arhetipale evidente
ar justifica o abordare separatii. Ca şi cuplul Yin-
Yang, Tao reprezintă o noţiune fundamentalii a
~tndiri i filosofi ce antice chineze, considerat anterior,
perioadei marcate de gtndirea lui Lao-Tse (sau
l ao-T:rl) sau Confucius (care a contribuit dealtfel,
la formularea lui), fiind atribuit legendarului lm-
părat Houang-Ti (mileniul HI i.e.n.) (2, 8).
•U. Tc10 s<> mnifică Unitat!'a primordială , Principiul
indabil. în afilra rdaţiei cu timpul şi spaţiul. care
precede Cerul şi Pămintul, Absolutul. Ultima reali-
L!k. ne-numărabilul, ne-fiinţa conţinind virtualitatea
fiinţei, vacuitatea de unde izvorăşte p:enituclinca,
obscuritatea care conţine germenele luminii ; el nu
are origine, nici sfirşit, există in sine şi pentru sine,
fiind insnisabil, indefinibil, inexprimabil, in acelaşi
timp drumul parcurs şi tmplinirea lui, lumina care
clarifică. Dar. Tao-ul pe care-l numim nu este eter-
nul Tao ; numele care defineşte nu este nume:e
imuabil. Concept de esenţă non-teistă, el nu este su-
pus riscurilor antropocentrismului ; dimpotrivă, el
ne atrage atenţia asupra dublei naturi a Principiu-
lui : imanenţa sa faţă de lume şi, fn acela:ti timp,
trans:::endenţa sa. Tao este asemuit cu vidul origi-
nar ; din el provine Unul - suflul primordial, Doi -
cuplul Yin-Yang Trei cuplul menţionat plus vidul
menţionat), (2, B_:_83).
4.2 . Principiul Yin-Yang (numit şi Ti-Tien: Pă­
miut-Cer) figurează, pe de o parte. cE>le două forte
ale naturii. principiul dualităţii care impregneazii
lumea manifestări'.or, iar pe de alta, ordinea cos-
mică, pentru că opereazii sub acţiunea lui Tao. El.
cunoaşte două reprezentări graficr tradiţionale care
figurează cele două forţe ale UniYersului (ter<'stru/
celest, obscur/luminos, feminin/masculin, negativipo-
zitiv, perfe:::ţiunea p!lsiv.'i / perfecţiunea activii) în-
tr-un echilibru perfect; rrprezentarea dinamicii su-
l!ereazâ întrepătrunderea, alternanţa, reversibilitatea.
Componentele Yin-Yang sunt total interdependente,
neputi1:d rxista unul fără celălalt. complettn<lu-se
muhial, crrindu-se reciproc într-un ciclu fără sfir-
~it. Nu este vorba deci de un dualism ireduc\.ibil,
radical, µentru că ele se resorb in unitatea Tao;
forţe_le opuse nu sunt decit aspecte djferite ale un~i~
https://biblioteca-digitala.ro
-şi aceleiaşirealităţi, avind funcţia de multiplicare
c:1 şi pe aceea de reuniune, echilibrul in care se
p.:Jstreală prover.ind din armonia interacţiunii lor !ii
nu dintr-o luptă [ntre ele. Nefiind nici suhstanţe,
n1c1 entităţi, ci reprezentind un principiu inerent
ansamb: ului lumii manifestărilor, perpetua lor in -
tc>rac.:\iune condiţionează toate transformările şi al-
krnanţele forţelor contrarii . din ele em·ană toate
combinaţiile posibile de opozi\ii, toţi factorii com-
plementari existenţi in natură .
4.3. Principiul Yin determină tot ce este nc-gatlv,
întunecat, slab,, feminin, potenţial, natural : ci este
legat de haosul iniţial, tem-bre, pămintul-mamă , de
forţele inerţiei de ceea ce fnseamnă contracţie, cvn-
densare, coaguiare, de reg1uni'.e no;dice, umbrite, de
frig, noapte, iarnă dar şi de elementul matern, de
in<luli,:cnţă, lnţe!egere, pasivitate, dulceaţă, inţe>lc-p­
ciune, de carnea trupului, linişte , apă, gn'ldin:1, ar-
gint, perlă lună. Principiul Yang determină lumina
care împrăştie tenebrele (din această cauzl. Yin pre-
cede totdeauna pe Yang tn reprezentările tradiţio­
nale, deoarece întunericul, moartea precede - ş~
suc~ede - lumina, viaţa), mişcarea, energia pozitivă,
expansiunea, disiparea, evoluţia. Cerul-tată, fn rela-
ţ.ie cu regiunile sudice, lnsoritc, cu căldura, :dua,
vara, aspectul patern, de justiţie, metodă, energie,
cu on~ele trupului, casa, muntele, aurul, jadul, focul.
soarele. Din punct de vedere al reprezcntă1_.ii sim-
bolice geometrice, ele sunt exprimate de Careu, res-
pectiv Cerc (ca imagini ale Pămîntului ~i Cerului);
aplicate la cele două ipostaze ale omului ·- imobil,
pasiv, respectiv ln miş::are, activ - ele determlnii
viaţa internii, inima, sentimentele, instictul, emoţia,
intuiţia respectiv activitatea fecundă, spiritul, in-
telectul: raţiunea. Deşi există o kgătură cvidentii,
mai strfnsii, Intre Vtd şi Yin, în principiu c.:uplul
Yin-Yang determină legea dinamică a realului mar-
cat de Plin, acţionfnd fn cadrul acestuia, Vidul
fiind doar locul funcţional tn .::are are Joc transfor-
marea. Trebuie evitată asocierea cuplului Yin-Yang
cu noţiunile de ,.rău" şi „bine", noţiuni cu mult mai
limitative, ireconciliabil opuse ; ori. ln glndirea chi-
nez! care a generat aceste concepte, de exemplu,
ziua (ca şi virtutea, binele) nu poate exista decit prin
raporture la noapte (sau vi :::iu, rău), deoarece Yin
şi Yang nu sunt doar pur şi simplu complementare ci
şi tnevttalJile : ctnd se afirmă un lucru, se afirmă in
acelaşi timp şi opusul său. Pe de alt!i parte, Je:;ea
unhrersală a schimbării, impusă de interacţiunea Yin-
Yang angrenează pe cea a reversibtlitifţit, Doar Tao
<'Ste imuabil etern ; în lumea dualităţii nu poate
exista o stabilitate durabilă, ,.binele" poate oricfnd
dev€ni „rău" şi invers. Fiecare element „creşte"
p!nă la apo!leUl siiu, apoi „descreşte inevitabil, re-
levlnd opusul său. Unitatea superioară, coerenţa tn-
tregului, ,,sAnătatea" apar doar clnd cele două forţ4j
actioneazii lntr-o perfectă armonie ; dacii echilibrul
dintre ele este rupt, dacii cele doull forte lncep s!l
se opună una alteia, tncercfnd să se domine reciproc,
ele devin destructive, rezultatul fiind dezintegrarea
unităţii, .,suferinţa" . tn limbajul pictural clasic chi-
nez, jocul clementelor de Vid şi Plin determină o
~lţernanţă multi-etajată de tip Yin-Yani, în care, de
exemplu, Muntele c~te Yang ş i Apa P~te Yin. chr.
ln relaţie cu Cerul - ;'a rc PStP Yang - <'IP sr111 -
11ifica împreună Pămîntul. carP eslP Yin Ptc'. (I , 8~)-
4.4. Semnificaţia simbolică a acestui cuplu arhl'-
tipal este valorificatii p~ deplin, într-un mod po:i tc
unic în istoria civili,mţiei umane, !n Yi-J<inq (,,Car-
tea t•·ansformărilc,r"), al cărui nucleu li constitui('.
Cu ajdorul unor semne primarp (linia !ntr<'rupt.'i
pentru Yin şi cea rontinuă pentru Yani:) se cons-
trui<'sc cele pa tru cmnbina\ii binare po~ibil l'. apc,i ,
prin adăugarea unui al treilf'a element, cele opt tri-
.,'rame, semne incilrca le cu un bogat• simbolism. !n-
cerdnd să acope re în totalitate, !n plan arhetipal,
r.-alitatea vieţii psihice a omului privită !n con-
tinua ci transformare. Acest<' opt trigram<' ~unt 1-Pu-
11ile într-o sct1Pmă duală (aşa numitul ,.C<'r antr1
rior", respe:.:tiv ,,posterior " (18, 16); pP ele altă pa1·te,
ele se combină, la rinclul lor, două cite două, pro-
1lucincl 64 hexagrame distincte (care pot fi fixe -
,.luminoase" sau ,,obscure" - respectiv, mutabiil',
condudnd la acc:e tnmsformări care constituie esenţa
ace~tei construc\ii). Yi-King distinge trei tipun de
transformări : I non-transformarea (fundal indis-
pensabil, care face perceptibil o tranformare pro-
priuzi::;ă, o schimbare) ; 2. transformarea circulară
(care rev ine la punctul de plecare); 3. transforma-
rea ireversibilă (,,deschisă") (18, 322). Simholismul
aceste i con5trucţii nu se bprPştc insă aici ; din in-
teracţiunea i:elor opt trigrame fundamentale se nasc
cele cinci substanţe (în gindirea chineză, foct:.l, apa,
lemnul, metalul pămintul), incluse la rlndul lor în-
tr-un sistem unic (,.planul Fluviului Galben"), sistem
ce stabileşte relaţii cu punctele cardinale, anolim-!
puri, cele nouă numere principale (18, 347) . E,pre-
siP a dualismului şi complementarismului universal
prir.cipiile Yin şi Yang sunt deci insPparabiie, iar.:.
ritmul lumii este cd al alternanţei lor (ele ,;des-
compun " timpul tn perioade şi spaţiul în regiuni).
NU este deci de mirare că sfera semantică a sim--
bolismului lor (asupra căreia nu putem insista · aici)
este atjt de bogatll . Alături de cuplurile binare d~
fate 11 ;- mai putea fi amintite şi ·altele (interior-exte'i
rior, !nthis-deschis, prăpastie~creastA. şarpe-vultur;
Eva-Adam, coborire-ascensiune. negru-alb. stinga-"
dreapta jos-5us, echin0cţiu-solstiţiu, respectiv sol-
stiţiu d~ iarnă-solstiţiu de vară etc.). Remarc/im 5i
existcn\a unor simboluri fără corespondent simetric
(pentru Yin : cutia, vasul, caverna , aurora. lebiicia,
floar<'a, crinul, pădurea, rombul, ·ctmpia etc., ic1r
pentru Yang cerbul, berbecul, calul, leul, cavalerul,
cuţitul, săgeata, securea, cornul, fi<'rul, cocoşul, sul-
ful etc.). Da ::- ă marca majoritate a simbolurilor cu-
r en te (2) pot fi, dacă nu grupate binar, conform
corespondenţei lor cu prin c ipiile Yin-Yang, m ăca r
atribuitP univu unuia sau altuia, Pxistă totu~i şî o
categorie cu totul aparte de simboluri care par a
exprima tocmai lipsa de polaritate, incertitudinea (răs­
crucea, labirintul, bala_nţa , crucea, ceaţa, crepus~ulul,
~ita, proba, fereastra, uşa, .poarta, moneda, firul, Ian_-
\ul, scara, podul .e tq.
5. tn muzir:ă, se impune diferenţierea celor două
planuri nnalitict' funclanwnta!P ale fonomcnt,lui mu-
zical (dife1·enţiercp echivaJenţtl cu reprezentările
14
https://biblioteca-digitala.ro
gra fice tradiţionale aiP principfilor Yin-Yang): pla-
nul srnt,c (,,are an' in \r('d e re pa radigma mu7.icală,
~tru .- tura ,,în nfara timpului"), n-sricctiv cf'! dina-
rnic ( ,: an' ·arP în vf'derP si ntagma muzi cal ă. rf'!aţi i le
c<' S(' ~tabilr~c în timp -intre ,,obi<·cte mil7.icale ").
Con ~ r·cinţ<'lc ·act•stPi dichtomii -sint evidl'nte : in lim·p
cc- o ~-t ru rtu r d 111u 1,ica l ă poate a vea, privită slati·c,
un carart(" r Yan ~. într-o succesiune - deci, pri\·ită
din ,rniic - <'a poale' preze nta un caracter Yin, dacă
s1H-r<'~iwwa condu< C' la o dcscre~tere de encri:ie r e-·
Jati, ·-'i. Din punct de , ·e dcrc al transformării, con-
i nrm prinnpiiloi' Yin-Yang, eslP norm,1! ca ceea cc
în cC' 1w ca Van g să · d Pu nt"t în mocl inC' v itabil Yin
~i invers.
5.1. i\nalogia dintre pauză ş i Vid, respectiv, sunet
şi PiiP pan• ,-,·idPnt:'i ; r eR!itatea mu z icală poate face
i,1să ca UIH'llri . rolul Ficlult1i să fie jucat de u:-1
.,fund.ii muzical p.isiv" (sunete tl'n.uto, pedale, acom-
paniament Ptc.), in raport cu „evenimente muzicale
active" (.,obi ecte mu zica le" mai pregnante, situate în
p ,i m plan, vocea prindpa1ă etc.).
5.2. In mod similar, :-ioţiuni uzuale, aparent uni-
v 0ce, cil acPlea de ordine şi dezordine (compara-
bi!l' cu cuplul arhetip Persona-Ombra) suportă mai
multe intei-pietări. In primul rind, se poate distinge
o ortline d e clarată, explicită (manifestată ' prin no-
ta\ie mu1,icală pre c isă , schemă vizibilă, inienţ.ii de-
ciarate ale autorului) şi o ordin e ne-de c larată. impli-
cită (pe rceptibilă uneori, aparent paradoxnl, în lipsa
sa u chiar prin contrazicerea factorilor citaţi anterior).
Astfel, o muzică impro vi zată (cum ar fi secţiunea ·de
cadPniă a unuî concert instrumental clasic, o piesă
muzicală tradiţională indiană sau, ca un caz Iimită i
un produs a l practicii ,,Freies Zusammenspiel" -
in1µrovizaţie colecti vă ) poatf' conţir.e ln ea o ordini"!
,.naturală " , i nvoluntară (locuri comune, automatistne,
rf'petări) superioară unei muzici notate in cele mai
mici rletalii" (dar care evită sistematic elemenh1I pre-·
, 'izibil). Deci , raµortul schemă/improvizaţie , si:ris/
ara!,determinat/intimplător etc. mi reproduce tn mod
cihligatoriu pe cel intre ordine!dezordint. De fapt;
nu este deloc simplu ·a· defini c'e · tnseamnă dezordine
pPntn1 o operă artistică. fn principiu, ar părea !';Îm-
p1u să considerăm tot ceea ce este străin de o anu-
mită paradigmă muzicală, definită de opera respec-
tivii, ca dezordine (de exemp'.u, cluster-ul faţă de
siskmul armonic funciional cJasic sau - căutind un
corespondent grafic - linia curbă 1ntr-un sistem de
linii drepte, dar - pc d e altă parte - şi linia Ş(·· r­
puită într-un siste m de linii dre pte sau linia in-
t1..:ruµtă într-un siste m de linii rontinui, fip P!f'
dre pte sau curbe etc.). Dezordin ea pare însă sii fif'
o noţiune- extrem de rP!ativă , pentru că cPea cf·/
este ddiriit ca atare într-un anumit sist<'m, poate fi
considerat ordine !n altul ; ea nu poate fi defin itii
d Pci <lecit într-un context concret prin raportar<'
~. pccifică la termenii acestuia. Dar a::'Pst context poat ~,
evolua la rindul lui, se poate transforma în timp.
iar ceea cr> era la un moment dat re s imţit ca r/e-
zorclinc să fi e incorporat într-un nou sistem, ma;
co mp!Px dPcit cel precedent, ca o nouă online (pro-,
cedt·u clt'altfel cure nt în forma muzi cal~ d r> tip evo-
lutiv , l.>~ ţ:a tă pe pl"incipiul .irheţipţ1l de \:on:;trurtje
 p,ogres;\·). Astfel, într-o muziGă ,,PP deplin struc-
turati:i" cum este cca clasică t:uropeană (care ne-a
ckrit puncte de sprijin concludPnle şi în dPfinirca
ar!wtipmilor i\"a~krii şi Mort,ii) (8), d<'z\·oltarca lP•
mat, cd (rPspPc li\·, descompunC'rca, confruntarl'a, .,dC'-
fonnarca „ idc-i'.or, lf'111Plor, l egală df' o anumită i;1 -
~laiiililat,· tonal.i , un cara :- lC'r mai disonant al ar-
mvnici, o ritmică mai agitată etc.) aparf' ca o dczor-
r/i11c (rcluli ·,ă ~i temporară) faţi'i dl' orclinea pro-
pusă de c:rpoziţie şi resta bi Iilă dP r(' priză, inlr-u
!urllici so11c1tă, după cum, o gamă cromatică apare
într-o poziţie similară faţă de una diatrrnici (sau
fa\ă de lrisonul consonant). Orice abatPri ck la un
t<'111110, nivel dinamic, tunalilate, fo r mul:\ coloristic-
orcheslrală, catego rie sintactică e le. propuse şi sta-
hilizal f' ant e rior, sint rcsin1\ilf' ca al.Jatc-ri, dc\'ieri .
Ele nu pol fi însă dc-lcclnll' dcdt în d c sf ă~ urarea
temporală a muzicii, într-un anumit monwnt al
acPstPia, mo!1wnt trccător, fugiti\·, dcoarecc- PI poate
fi unn ,1t de integrarea acestor c'.c-m c nk într -o nou;'i
unitate·. în momentul următor. De-ci. din nou, viziu-
nea dinamică se opll1!<' celei statice. A ceas tă opti~ă
se poate ex tinde asupra unui grup cie opere,
stil s,1u ::-ontext stilistic general, la nivelul cărora
~.e pot defini factori care re-orga11izeazc'i, ordoneaz!ţ
ceea cc ,.lurburase" epoca precedPntă.
6. V<,m încerca să dcpist':'im form e de manikstare
a prin ~ipiilor Yin -Yan.[! la ni\·e]ul structurilor muzi-·
c&k elementare~. La ni\·plul înălţimii sunetului mu-
zical (paramrtru dictat de fr ecvc-nţa acPsluia), în
grnPr.il. rPgistrul grav (sunetele „joase") prezintă un
caracter Yin, iar cel acut (sunetele ,,înalte .. ), un ca-
1 acter '{ani! (nu atit prin rchi\·alenţă simbolică cu
cuplul Pămînt-Cer, dt şi prin tensiunile difPrite pe
carP I<' rPprPzintii). In mod particular, orie•' mişcm·e
cscc,1.~ională (o gamă ascendentă, dP Pxemplu) are
un caracter Yang şi invPrs; aceiaşi intf'rprPta re µoati>
fi Pxtinsă la o cdulă , motiv, frază muzicală. }\cest
contur mc'.odi c poate avea însă un aspc ~t mai com-
plex. caz în care raportul Yin-Yang poate fi defi-
nit pe fragm e nte ale acestuia sau global, considerînd
direcţia sa prmcipală. In cazul conglomeratelor ar-
monice> sau timbrale, critPriul rPJ.(istrului poatc să
nu mai apa1·ă operant. Evident, între două acorduri
similare, cel plasat în rcgistrnl a : ut va avea un
caracll'r Yani! mai pre;:nant, dar - în cazul în car~
un arord este• mai disonant - este posibil ca ten-.
siunea sa să-i imprime acest ~aracter. In cazul ace-
leia ~i pozi\ion :îri ca :-cgistru, formaţiik c1rmonicc
mai compl<'XP, dinamizatoare, tensionate, relevă u~
rnractt-•r Yang tn mod similar se pol interpreta scă·· .
rile tonalr, modal" etc. de tip major sau minor, acor-
durile r<·' s pcl'tin• ; un rol important ii poate juca ~i
cl<!nsitatca sunetelor ce formează o structură me-
lodică (de!ii acest aspect esll• analizabil in pl:in
agogic). La nin' lul intensităţii sunC'tulvi (para•ne tru
dictat de amplitudinea "ibra\il'i acestuia), analiza r<'-
ic\·ă datdP poate cel,! mai puţin conll'slabik, com-
parativ cu celelalte nivele. Se poate considf'ra as-
pectul static (caz în care un sunet, obiect muzical ex-
pus în fo,·te are un caracter Yang, implicind o inves-
tiţie energetică efectiv mai mare decit în ca7UI ex-
punerii saJe în piano) sau aspectul djnamic (r.iiZ jn
https://biblioteca-digitala.ro
care, o înşiniire ele sunete in c resce ac/o, în opoziţie
cu cC'lc în climi1;ucnclo, impune caracterul Yang). In
a cest sens pot fi interpretate detalii cc se înscriu
în s fera timbrală / dinam ică (atribuind caracter Yang
sunddor a ~c0ntuate, în sforzarzdo etc.), ca ~i unele
fu:·11,;1;iu;1i mai complexe (de exemplu , c uplul cres-
c'cn(lo ;- c/imi11u•.'11c/o arc carartl'r Yin , deoarPce con-·
duce la scăderea energici). La nin'lul (ittrat<'i su-
11„Lului (parame tru dictat de timpul în care sc des-
fă~oar:i vibraţia n'specli\· ă ) , c ritl•riul pur cantitativ
ar putea distinge un caracter Yin-Yang re levat prin
s111wt!, scurte-lungi, celule sau rnoli\·e ritrnicP sim-
r-le :-:au complexe. incepind cu durate lu111ti sau
sdtrtc ele. In planul a(Jogicii muzicale, raportul Yin-
Yang poale fi re: e vat în difei-enţierea tempo knt-
rapitl - în cazul unui tempo con stant -- ~au, rallen-
tando-a ccelcrando, în cazul unui tempo variabil. Ha-
portul s1metri :---asimetric poate fi dease1r.eni luat în
consi deraţie. Astfel, măsurile simetrice (de exemplu,
cele i.Jinarc) au un caracter Yin ; ace-laşi car.~d.:r
poate fi c1tribuit tempo-ului liber, rubato, opus cdui
r;iu~tr, (.. tactul " implicind o energic nrganizaloarc,
de tip Yang) . La niH' lul timbrului SUIIC'ttdui (para-
mf:'tru dictat dl' forma undei sonore 'ii a raportului
dintre armonice) - domeniu prin excelenţă dificil,
rdra ctar ordonării - criteriul cantitativ pare cel
mai operant. u11 Tutti orchestral faţă de un solo ,·a
suge ra raportul Yang-Yin. In rest, noţiunile de tim-
bru „masculin" (dur, penetrant, aspru) şi „feminin"
(moale, b:înd, lin) rămîn supuse unui · subiectivism
.;reu de evitat. Un raport Yang-Yin ar putea fi ell.-
primat prin sunete executate tn secco, pizzicato,
prenwre, fru,ato de. faţă de cele obişnuite, sau de
111,;tru111ente ca cele de alamă (trompetă, corn trom-
bon) sau percuţie dură (tobă, timpan), în ~ompa-
raţie cu rele de coarde (vioară etc.) sau de suflat
din lemn (flaut, clarinet etc.) ; la un nivel mai gene-
rai, modul de producere a sunetului (de exemplu,
prin lovire, frecare, vibraţia coloanei de aeq nu ne
oferă un criteriu con::ludent, asociaţiile simbolice
,,din afara muzicii" impunindu-se ca inevitabile.
fi.I. O viziune mai generală asupra ideii de struc-
turare a spaţiului şi timpului muzical, ln sensul
prin~ipiilor Yin-Yang ne relevă date sintetice şi o
pPr~pedi\·ă mai puţin obişnuit/I asupra unor no-
ţiuni curente in muzicologia contemporan!I. Astfel,
spaţiul ~' timpul în can' se desfăşoară diverse ope-
raţii la niv., 1 mPlodic sau ritmic (expuneri, inver-
~ări , recurPnţe, transpoziţii augmentări-diminuări,
reuniuni, Jifr r enţ~. inter~ecţii etc.) poate avea sau
r.u o structură proprie, re:ativ independentă faţă de
acestP opna\ii. 1n cazul planului înălţimii sunetului,
o ascml'nea oi'ganizare spaţială impune ide-ia de
,,,uzi c ă modalii în adevăratul înţeles al cuvintului
1•11uzică în care sunetele se raportează pcnnanc11t ;a
o tonică, ceea ce presupune un sistc-m de re!a\.ii
complexe între ele), faţă de ideia de muzică serialit
(in care acelea~i operaţii se desfăşoar !I în absen \a
aceste i ~tru : turi sup~cioare unificatoan·, sunetele
Jiiml absolut <'gale Si neutre u,iul [aţ i! d<? ce lălalt).
tn cazul planului cluratf'i sunetului. organizarea t,~111 .
porală poate impune ideia de puls ritmic, cu \'/\-
!oare similară d~ reper, factor ştrucţurant superior
(în 11cest caz. raporturik de durată dintre ~unele
dşt1gi1;d în plus dimensiunea n°laţir-i ce se " tah i-
leşte intre ele şi ac est tact, pu'.s). ln ambe!" ca7Ur;_
csk vorba dr· o rl'ţ ca in v izibilă slr11. r turut ă , rlr
esenţă Yanq, care conferă operaţiilor e nunţat e> o di-
m en siune în plus, o ,·a)oare informa\ ion,1l ă supc -
rir,nrJ, u c1:er;.; i1! supli m en t ară, o n doua posioiii-
tal<' de flrlicularc, în afara rclaţii/c,1· de la inrlit:id
la individ, specifice concepţiei sc riai ... , prin raporta -
rea permanentă la un 1·cpcr uni c, spaţial sau tem-
poral, reper ce acţionează ca [oelor uni(1 ca tur. Di~-
tincţla muzi :ă rnodală -- muzică seria:ă -- care ti m:e
să se estompet.e In ultimul timp - cle,·inc astfel mai
clara, ca şi ac~ca dintre ritm şi ci uri!lr.
7. La nivelul si ntaxei mu zir,il c neintcrrsează re -
laţiilP dintre e lcnwntcl(' analizat(', rP la\ii cc se stu-
bi!t-sc in succesi unr·a lor în timp. O primi\ a bor•
darp ge neral ă Ya r cle,·a şi aici existc n\a unei cc,e.
rente superioare', a un or rda\ii sin to cti r<' direcţio­
nrite (:ontext in care ;i~a numita fonnă ele tip evo-
lutiv nu ar rep rezenta d Pci t un caz particular, efor
nu unicul), r e5pectiv, a unor r e laţii sintactice f/2-
xibile, nedir e cţionate (context care ar impune /¾ Ş a
numita muzică
non-evolutwd sau atemporalâ}, dicho-
tomie ce rele,·ă Pchi\·ale ntul unei tipo logii conforme
principiilor Yan g-Y in . Acela~i raport Yang-Yin poak
fi observat 1n opoziţia dintre forma „deschisă"
(tip A G) ~1 cea „închisă" (tip ABA ). între struc-
tu1·[1rile clP tip ~imE' tri c sau asimPtric. Din punct ele
n:d<"rc al ra tcgori ci sintactic<' (p rob l e mati ~ ă pf' ca r e
o abordăm în modelarf'a propusă c!P S. Niculescu) (1 6)
o dicltotomie simplă rn ono-pluri,·ocal oferă un prim
punct de reper, rPli e fincl un raport Yin-Yang ce
JY:ia t„ fi regăs it in r e la\ia monodiei faţă dE' homo,
fon if', j)ol i fon ic, hct,-rofon if' sau .:i lwtcrofon iPi faţ,'1
de polifonie, el homofoniei faţă ele hekro[uni e :,i
poli fon ie, d eş i in acPste caz uri decizia pare nrni dis-
cutalJiJii. Remarcăm p 0sibila aso:iere ·în plan sir:1-
bnlic cu o altă structur!i cvaternară arh etipall'l, aso-
cicn~ care ar rele,·a caractere comune int re /!omo-
foni" ~i pcim î11t (matC'rial dens, aspru, ,;reu, sta tic.
pasi1·J. a monocli.-i cu orntl (material rarefiat, trans-
par,-,nt, fluid) poate )i a li eterofo ni Pi, respectiv poli-
foniei. r· u npa' sau [ucul (mater iale fără formli stabil:'\,
mobile, fec undante sau clestructi\·e, transmiţătoare ele
encrgiP.
8. ln acPastă s umară aplicat ie muzicală am Inccr-
rat inten\ionat să abordăm, succesiv sau simultan,
diferite planuri, nive le, momente ale unei structuri
muzicalP, cu scopul de a rel<',·a cara:terul mobil,
flexibil, interşanjabil al principiilor Yin-Yang, tn
fond, esenţa r e lativă, aparenţa ideii de opoziţie in
0cneral. Unitaten precede şi .rncccde orice opoziţie
binară, oferindu-i zone de trecere, perspectiva unei
~inteze sau inclu zind-o într-o unitate superioară.

1. Cl:E'n g. F :·nn<;oi~. \ 'id şi plin. Bucurf'~ti, 1'183 (Pari s , 1!)79).

:!. ChevaliEr, .Jea,~. Glwe rbnndt. ,-\lain. Dictionnaire des symboles, Paris, 1!!82 .
.1. Coope r. J. C., La l'hilosophie du Tao, St. J ea n ele Bra ye, 197i (We!lingborough,
l!i,2).
-!. Danielou, Alai•1. St:imantique musicale, Paris, 196î.
5. G E:o rgcscu , Dan Conwliu. Preliminaries to a ThPory of Archetypes in Music,
în · Revue Roumaine d'Histoirl' de l'Art, tome XIX, BucurPşti, 1982.
6. Ge:c-rhescu, Dan Corndiu, The Study of Muc;ical Archetypes (I). The Symbolic
nf Number,;, în R.R .H.!\., tome XXI. B11cure~ti. 198-!.
7. Georgesc11. DilP ConlPliu. The Stud~' of Musical Archetypes (li). The Iterra-
tive Building Principie, în R.R.H.A .. tome XXII, Bucureşt i. 1985.
8. Georgescu, Dan Corneliu, The Study of Musical Archetypes (III). The Birth
and Death Archetypes, în R.R.H.A., il.Jme XXTIT, Bucureşti, 1986.
9. Jung, Carl Gus tav, Psychologie et reli1?ion, Paris , 1958.
10. Jung, Carl Gustav, Dialectique du Moi ~t de l'lnconscient, Paris, 1964 (Zurich,
1933).
11. Jung, Carl Gu5tav, Types psychologiques, Geni•ve, 196:'i.
1::! Jun g, Carl Gustav, Les Racines de la Consciencc, Paris, 1971.
13 . .J11n g , Carl Gustav, L'Energetique psyd1ique, Ge ni-ve. 1973.
14 . .Jun g, Carl Gu~tav, La ps}·chologie du transfer!, Paris, 1980.
15. Mâche, Fran<;ois-B0rna rci, Musique, mythe, nature. Paris, 198~.
16. Niculesc•J , Ste fan. Analiza frnomenolngică a tipurilor fundamental,'. de feno-
mt~nc so11ore şi eterofonia, în Studii de muzicologie, voi. VIIT, Bucureşt i,
]f)î2.
17. Niculescu. Ştefan. Intre incliYidual şi general, în Arta, tom e XXX, Bucur'c'şli,
1983.
lR. Yi King, TTennes, 1976.

16
https://biblioteca-digitala.ro
VIAŢA MUZICALĂ
lilele culturii sovietice în R. S. România
Virtuozii din Moscova
Se cuv ine, 111ai intîi, o succintă fi şă biografică :
ansamblul „Virtuozii din Moscova" a sărbătorit în
luna septembrie 1987 a cincea aniversare ; id eea în-
fiinţării aparţine violonistului şi dirijorului Vladimir
Spivakov, absolvent al Conservatorului din Mos:·01·a,
laureat al mai multor concursuri internaţ1onall', dc>s-
pre ca!·e David Oistrah spunea că ,,aparţine ce!or
mai buni tineri reprezentanţi ai artei interpretative
sovietice" ; menirPa declarată a acestui colectiv de
muzicieni este de a familiariza publicul larg cu mu-
:lica de cameră de la Ba:::h şi Hănclel la Şostako­
vici şi Şcedrin, · ansamblul organizîncl festivaluri în
di verse oraşe ale Uni unii So,·ictice, la care se adaugă
numeroasele turnee intreprinse în străinătate .
Şi ·a1:um cîteva imt,resii culese la concertu l oferit
publicului bucureştean vineri, 11 septt-mbrie, la Alt>-
neu. Programul a cup rins lucrări de Mozart ( Mic a: 5e-
nmacia), Şostakovici (Si1'1funiC1 ele cameni cp. 1JO bis) şi
Vivaldi (A110Ltmpurzl e i. Pnn urmare, compozi tori cir-
cumscrişi, in · aceeaşi ordine, clasicism ului, neodas i-
.::ismului (dar ~i neoromantismului , cel puţin prin act'<;'.:
opus), respectiv baro::ului muzical - categorii sti!h-
tice ce evidenţiază valori diferite '(uneori cltiar opuse)
ale raportului sentiment / raţiune, &ltft>l spus, inimă /
minte : suveranitatea raţiunii în clasicism, ocultarea
acesteia de către sentiment în romantism (prin exten-
sie, deci, ~i în neoromantism) si c•chilibrarC'a lor n·asi-
pt•rfectă în baroc. De CC' am apela t la acest b inum
formulat prima oară de Jun g? Pentru c ă, falai111l'nte,
interpretarea muzicală trPbuie s1 \ină seama dt- va-
riantele lui axiornatice (oriclt de general sa u, într-un
fel, apodictic ar fi e l'=' expri mate), ca să nu mai vor-
bim de infinitatea nuanţelor ~i diversitatea metodc'.or
de demo11strnr~. La acest nivel se hotărăşte puritatea
sau întinarea stilistică. Tot aici actul restitutiv face
~au dt>sfa::-e rolul em iţătorului de pec;te veacuri al ca-
racterelor înscrise in codul genetic al unui anume
timp artistic. Programul, după · eum reiese şi din sim-
pla lui l ec tură , a fost gerieros, rotund, cuprinzlnd vir-
tual toa te cele trei ipostaze ale Taportului semna' a t
mai sus. Romantismul însă s-a erijat de fapt, în capul
Jr afiş al conce rtului. Gestul romantic l-a excedat pe
cel baroc ş i surclasat pe cel clasic. De aceea Şosta-
kovici a fost şi la propriu ~i la figurat la e l acasă,
versi unea redată de ansamblul sovietic fiind, catego-
ric, entuziasmant,i. (In treacăt fie spus, această si m-
fonie de cameră dedicaUI memori ei jertfelor fascismu-
lui şi războiului constituie adapta rea Cvartetului de
coarde nr. 8; manipularea cu o mare dexteritate n
unor vaste suprafeţe sonore, strategia pe zone tim-
brale complexe argum e ntează faptul că gtndirea sim-
fonică este la Şostakovici nu numai apanajul genului
simfonic. ci o constlmtă a întregii sale crenţii) . Mo-
zar t ş i Vivaldi au fost însă citiţi cu acelea~i lentile
prin care s-a văzut un spectacol romanti c, dt> multe
ort iu::endiar, cu piscuri ş i abisuri abrupte. intr--un
cuvînt un discurs sonor în linii frînte, îndrăzneţe şi
de o mare virtuozitate. Din păcate însă la Vivaldi
acensta reprezintă doar faţa vizibilă a icebergului iar
la Mozart chiar partea lui ·nevlizutli. Miza s-a pus pe
cucerirea privirii, ochiul furînd urechea. Dar nu de
tot. Astfel satisfacţiile spectatorilor nu au foc;t nici-
decum, puţine pentru că, dincolo de dimensiun~ deli--
https://biblioteca-digitala.ro
berat spec t ac ulară, tehnica instrumentală individuală
şi colectiv:i, coe re nţa ş i omogenitatea aparatului or-
chestral ori calitatea emisiei sonore etalate de inter-
µreţii oaspeţii nu fost, într-adevăr, excepţionale. In-
truniml toate aceste atribute, la care se adaugă un
r<'a l tem perament solistic. în spatele căruia se află, d••-
sigur, vocaţia autentică, Vladimir Spivakov a confir-
mat intru totul aprecierile lui Oistrah.
Concert de muzică de cam,ră
Este evident că şcoala componistică sovietic! con-
t e111po rană nu a trăit · avatarurile altor şcoli europene
în ceea ce priveşte . sentimentul vldiuul, al abstrac-
ii0i~i~m ului ori forrnali1ării excesive. (ln paranteză fie
spus, orictt de excesivă se vrea o formalizare, ea nu
sP poate răsfrlnge asupra tuturor propoziţiilor limba-
juiui de formalizat ; adică, nici o formalizare nu poate
„dura " intt.>gral actul componistic), Creatorii sovietici
uu E-v1 tat, de a-;emeni, abuzurile expresioniste şl nu
s-au i11ti midat ln faţa ofensivei atonale. Au cultivat
tn sch imb ancol'area în tradiţie şi cercetarea realului
(social, mora l, etnic). Iată ctteva coordonate deftnlto-
ri1 ale muzicii sovietice contemporane. Le-am relnUl-
n1t :: u ocazia concertului din 9 septembrie de la Ate-
neu, manifestare d er ulată într-un cadru festiv, cu par-
tici purlc'a membrilor Ambasadei U.R.S.S. la Bucureşti.
Uupă cuvintul introductiv pertinent şi lămuritor, ros-·
t1t de Petre Codreanu, am ascultat opt lucrări apar-
ţ,nind tot atltor autori, reprezentlnd şase republici so-
vietice, deci diverse aril geografice dar şi varii vlrste
creatoare, de la venerabilii Tlhon Hrenlkov fi Oheot'•
ghi Sviridov la Otar Taktaklşvili, concertul oferin-
du -ne în final un eşantion din muzica lui Serghei Pro-
kofiev. A rezultat un repertoriu bogat de stiluri şi
tei inici d(• com poziţie, de surse propriu-zis muzicale,
chiar de forme şi genuri. Contrastantă acestei diver-
s ităţi nt>-a apărut reiterarea structurilcr restitutive,
zitircenia surselor timbrale pentru care orianizatorli
acestui con ::-ert au optat. Pentru că, sub
aspect interpretativ, concertul se putea Intitula
foarte bine ~1 rel'ital de pian Ilinca Dumitrescu (cu
inv itaţii ei: Georgeta Stoleriu şi Raluca Voleu). O
singură ex cepţie : prezenţa ln final a cvartetului ,,se.
rioso". Aceasta nu ştirbeşte, · desigur, meritele prota-
~or:ii;tei ; dimpotrivă, sporeşte admiraţia noastră pen-
tru en tuziasta şi laborioasa pianistă care este Ilinca
Dumitrescu. La aceeaşi înalt! altitudine interpretativă
s-a situat Sanda Şandru prin puritatea expresiei şi
acuitatl'a emisiei. Mai puţin convingătoare a fost vio-
loni sta Raluca Voicu, precipitată uneori ln mlnulrea
arcuşului, neglijentă alteori în intonaţie (ln poziţiile
înalte). Cit de<;pre cvartetul „Serioso", ca şi cu alte
prilejuri, cuvlntt- favorabile tn special la adresa se-
rioz1tă\ii şi disciplinei care se instaurează ln dialo-
iz urii,· sonore purtate de membrii formaţiei : Radu Un-
gureanu, Daniela Isipciuc, Traian Ionescu şi Maria
A marin ei- Oţeleanu . Programul a cuprins Poemul pen-
tru piu ,, de Otar Taktakişvili (n. 1950 - Georiiia) -
delioer.:it neoclasic, cu sonorităţi adesea edulcorate - ,
Suita pentru pian „Ztdurtle vech_ t t Buhara" de De-
17
lorom Saidaminova (n. 1943 - Uzbekistan) - per-
meabilă la SU C'estiile fo '. clorice dar şi de un anume
relief dur, a:1e~:oic 11ccesibil - , Două c!ntece de Zlafa
Tkaci (n . 1929 - R.S.S. Moldov~nească) - suave_:
limpide cum ar spune Doru Popov1 : i -, Sonata 11r. :.,
pentru pian de Jan Răts - cu o grilă ritmi c: ă sata-
nică dar ~i cu o inedită temă de colind românesc(?) în
partea a Il!-a - , Trei fresce din Pamir pentru vioară ~i
pian de Zarrina Mirşakar (n . 1947 -Tadjikistan) - opus
prezen ta t în primă audiţie cu ani în urmă la Mos: ova
tot de Ilinca Dumitrescu -, Două cîntece din ciclul
~ase cînteC·? pe ve rsuri de Puşkin de Ghec•rghi Sviri-
dov (n . 1915 - R.S.S. Ru-;ă) - izvorîte ciin sem111ţe
de- romaniă rus5 -, Douii cîntece p e versuri d e Ru-
bert Burn s de Tihon Hrenikov - de o largă acce-
sibilitak -, in sfîrşit Cvartetul nr. 2 op. 92 de Pro-
kofi ev - scris la o distanţă de 11 ani de primul cvar•·
tel (19::iO), pe tenll' kabardine, in care autorul îşi poli-
sează uneltele în vederea elaborării ultimelor sale ba-
lete. Aşadar, -o panoramare ambiţioasă, binevenită a
c'rrarl'i muzicale sovietice. Am plecat însă regretind
abscn\a unor nume · reprezentative pentru componis-
tica sovietică actuală : Denisov, Şnitke, Eşpai. E ca
şi cum dintr-un con ce rt referenţial de muzică româ-
nească ar fi lipsit Niculescu, Stroe sau Vieru.
Liviu DANCEAI\U
RBcltal PavBI şi Nina Kogan
Dewre evoluţia fraţilor Pavel şi Nina Kogan se
poate vorbi ca despre cea a unui cuplu perfect sudat,
alcătuit din artişti maturi - aşa cum ni s-au relevat
in cor.certul susţinut - in ziua de 4 septembrie -
pe sc~na Ateneului.
Işi spun cuvintul, în formarea lor, şi descendenţa
dintr-o · familie ·de distinşi muzicieni - ca Leonid Ko..
!{an şi Elisabeta Ghilels şi strălucirea ş:olii muzicale
sovietice contemporane.
Pavel Kogan -- Yiolonist cu activitate conc~rti~tică
interm,ţional1 - se distinge in primul rînd prin so-
lidatea formaţiei de muzician, cu ferme concepţii in-
terpretative. Cunoaşterea în detaliu şi asimilarea da-
telor stilistice ii caracterizează vers iuni'.e, permiţln­
du-i tutod3tă abordarea cu lejeritate a unui reperto-
riu de larg orizont. Pavel Kogan are simţul labo-
rioasei construcţii beethoveniene (aşa cum ne-a do-
vedit-o in Sonata .a VI-a, oferită cu o seară înainte
pe scena RadiC1televiziunii) dar nu-i este străin nici
tonul confesiunii romantice - din Sonata n II-a în
sol major de Grieg spre exemplu. · Şi chiar dacă aici
elanurile au fost uneori „temperate" - sobrietatea
este o constantă a modului său de exprimare - ti-
nărul violonist a ştiut s!!. pună în valoare pitorescul
sugestiei folclori-::e atit de prezent in opusul a:esta de
tinereţe al compozitorului norvegian.
Aceeaşi alură gravă - cu nuanţe rebarbative pe
alocuri - a căpătat, sub arcuşul lui Kogan, Sonata
pentru vioară solo d~ Prokofiev.
Violonistul sovietic a ţinut să prezinte publicului
bucureştean şi o lucrare mai puţin cunoscută : Dublul
concert pentru pian, vioară şi orchestră de Felix Men-
delssohn-Bartholdy, prilej cu care a apărut şi in ca-
litate de dirijor al orchestrei de cameră a Filarmonicii
„George Enescu" . El şi-a etalat şi aici naturalc\ca şi
echilibrul în tălmăcirea paginilor romantice.
Pianista Nina Kogan cucereşte de la primele mă­
suri, rcţinindu-ne într-atita atenţia incit deseori ui-
tăm că ea „acompaniază". Natură muzicală de rară
calitate, Nina Kogan este înzestrată şi cu un rafinat
simţ cameral, apelind la tuşeul cald, de o noblet~-nu
foarte des întilnită pe scenele de concert. Nu-i lip-
seşte însă nici vigoarea solistică - atunci cind este
cazul, iar SonQta de Grieg a avut de ciştigat din pros-
peţimea tentelor cromati ce cu care pianul a participat
la reafi;:area înfregul'.li sonor.
18
https://biblioteca-digitala.ro
PoatP cea mai desăvîrşită impresle a produs-o D1t-
olul concert unde discursul său, sublimat într-o ade-
vărată poetică muzicală, ne-a trimis cu gîndul la marii
interpr e ţi a i lui Mendel ssohn-Bartholdy.
Victoria Jagling - Vladimir Skanavi
Cîteva zile mai tirziu -· o nouă sec>ră de sonate -
de data aceasta pe ntru ,•iolon cel şi pian - oferită de
Victoria Jagling şi Vladimir Skana\'i.
Un opus beethovenian din perioada dr incPput -
Sonata nr. 1 în fa major - adus în scenă în lumini
parcimonios grad,1te, fără străfulgerări dar într-un ca-
dru stilisti:: gîndit cu justeţe, a deschis recitalul.
ln următoarele două secvente ne-am reintilnit cu
un opus tîrziu de-al lui Prokofiev - Sonata în do
major - lucrarea ce mărturiseşte despre „retragerea"
in „neoclasic " a compo7itorului şi redată ca atare ; de
asemenea cu Grieg. Sonata în la minor op. 36 a so-
lidtat mai direct disponibilităţile temperamentale alP
violoncelistei şi implicit interesul publicului.
Chiar dacă e\'oluţia Vi : toriei Jagling şi a lui Vla-
dimir Skanavi nu a fost spectaculoasă, de altfel o anu-
mită notă de sobrietate se poate c iti în chiar selec-
tarea pieselor - arta 101· interpretativă dezvăluie reale
acumulări subterane, resurse ce mai pot fi incii va-
lorificate.
Michaela ROŞU
Paata Burciuladze pe scBna OperBI
Române din Cluj-Napoca
.,Zilele culturii sovietice în R. S. România" au pri-
lejuit şi în acest an intilnirea publicului nostru cu
artişti prestigioşi din Uniunea Sovieti::ă, între care
s-a numărat basul Paata Burciuladze.
De m,uitat va rămine sonoritatea glasului ,;ău ,ub
cupu'.a Ateneului, în microrecitalul oferit simbătă 12
septembrie (microrecital inclus într-un concert sim-
fonic al orchestrei de cameră „Virtuozii Mosc0vei ",
dirijor Vladimir Spivakov). Şi, fără îndoială, de un
interes cu totul deosebit au fost înconjurate apariţiile
sale la Timişoara şi Cluj-Napo::a în rolul Zacharia din
opera Nabucco de Verdi; căci era vorba de ~ansa de
a-l asculta, de a-l urmări „pe viu" in acest rol pc cel
care îl interpr~tase anul trecut în deschiderea stagiu-
nii teatrului „La Seala" din Milano, alături de stele
ale cintului ca Ghena Dimitrova şi Renato Bruson, sul>
uai;teta lui Riccardo Muti.
La numai 32 df' ani, cu o faimă internaţională ca-
re-l plasează in elit~ interpreţilor de operă conti.'m-
porani, Paata Burciuladze înseamnă înainte de" toate
u11 adevărat fenomen vocal. Amploare, forţă - cu to-
tul ieşită din comun - ambitus întins, cu acute stră­
lucitoare şi srave superb rezonate, omogenitate tim-
brală în toate registrele, acestea ar fi particularită- ·
ţile glasului său, pe care-l condu::e cu o asemenea
uşurinţă şi naturaleţe în emisie incit creează senzaţia
că, practic, nu are limite, pe nici o dimensiune. Im-
posibil de uitat sau de confundat această voce, mai
impresionantă incă privind în perspectivă, gindindu-ne
că vocile de bas ajung la plenitudinea frumuseţii şi
!oril'i lor abia către vîrsta de 40 de ani.
Totodată Paata Burciuladze s-a dovedit a fi în-
zestrat cu sensibilitate şi inteligenţă muzicală, cali-
tăţi care, cizelate în timp, valorificate la maximum în
viitorii ani de experienţă scenică şi sub îndrumările
unor mari pe rsonalităţi ale teatrului liric cu care an
fericirea să colaboreze, îi vor determina - credem -
deveni rea ca artist de mare forţă expresivă, pe mă-
sura propriei sale voci. ·
 Spectacoiul în care \-am \.irmărlt - prilejulnd f01;-
marca şi confirmarea impresiilor mai sus menţio­
nate - a fost cel care a avut Joc miercuri 9 septem-
brie pe scer.a Operei Române din Cluj-Napoca, sub
bagheta lui Victor Dumănescu. Alături de solistul oas-
pete au evoluat interpreţi ai cole::ti\· ului-gazdă intre
care s-a distins baritonul Dan Serbac, în rolul titular.
Odată în plus acesta a demonstrat că estt> nu numai
posl•sorul unei voci calitati\'P ci mai ales un muzkian
rafinat, un artist autentic ale cărui intlc'ligen\ă, sen-
sibilitate şi talrnt puse în slujba rolului inte!·prt>tat îi
conferă acestuia cea mai mare dintre calităţi : aceea
de a fi convingător, emoţionant.
Potrivită rolului - în special prin incisivitatea ~i
strl\lucirea glasului - soprana Rodica Toma în Abi-
gail a depă!iit cu profesionalism dificultăţile vornic
extreme ale acestei partituri.
ln Fenena a P\"oluat mezzosoprana Ana Oros cu
1.. .:ildura ~i st>nsibilitatea cerute de personajul verdian
iar în Ismail - tîhărul tenor Ion Pojar, o voce re
marcubilă ca frumuse ţe timbrală, dar încă insuficiPnt
pusă în Yaluare de intţ,rpretarea muzicală !)i scenică.
Aflat in a treia stagiune pe scena Operei Român,'
din Cluj-Napoca, spectacolul cu Nabucco de Verdi -
în regia lui Viorel Gomboşiu - este echilibrat şi omo-
gen; n,dat fără a fi şi... rutinat, un spectacol în nota
caracteristică a ambitiosului colectiv artistic tran-
silvan. · duce" Sl' distinge prin sublinierea, uneori paroxistică,
Ligia ARDELEAN
Dl~ertism,nt
Emin Babaev, Irina Malghina,
La/ma Vancu/e
Studioul de concerte al Radiodifuziunii Române a
2ăzduit în seara zilei de 5 septembrie un program mu-
zical şi corei{rafic în accepţia foarte largă a diverfr;-
mentului, cu participarea - in prima parte - a cu-
plului moscovit de solişti Emin Babaev şi Irina Mal-
ghina, şi a ctntăreţei, dansatoarei, coregrafei Laima
Vancule, din Riga - în partea a doua.
Prezenţa în acest specta:-ol a cunoscuţilor Emin Ba-
b.aev şi Irina Malghina - acompaniaţi de 4 inslru-
mentisti din orchestra Ansamblului de estradă din
Moscu·va - a ~ermis numerosului public să urmă­
rrnscă o suită de momente de autentică reuşită, in
sensul unei arte complexe atlt în plan muzical cit · şi
teatral, al dansului şi al mimei ; Emin Babaev este
un mare talent de comedian, abordează stiluri dife-
rite, danse.iză, dnt•i la vio:-t 1·1l. la da•;iet1 ~i 1-•n;ile nu
numai... Irina Malghina se conturează, emblematic la
fel de plăcut şi cu permanente resurs~ de a dărui bu-
curie.
Cuplul Emin Babaev, Irina Malghina ev;:iluează dez-
involt ~i se relevă ln interpretări de calitate ale hi•
turllor scrise de colegii lor, compozitori, cit şi ale unor
titluri din marele repertoriu disco internaţional. Dar,
mai mult, Babaev şi Malghina sint şi actori de com-
J;o.-:itie, actori care îşi concep ca atare scenele> fll!litive
determinate de conţinutul de idei al unui cintec sau
altuia, în specificul larg al galeriei umane.
Parţell a doua a programului a fost rezervată 11imi-•
toarei prezenţe conturate de Laima Vancule din Riga
şi a krupului său de 12 dansatori 5 instrumentişti ~i
doi componenţi in chorus; Laima VanculC', regizoare
de teatru, cintăreaţă, dansatoare, coregrafă, crea toare
dC' mod1, a t-voluat cu acest întreg sistem de admi-
rabilă fervoare scenică, punînd in imagine specta-
lară '.'iziuni de o impresionantă noutate in toate com-
p&rtime1;telc acestui mirific evantai de arti :: ulaţii, res-
pirînd intru totul suflul prezentului. Nu a avut im-
por_tanţă dacă s-a cîntat şi s-a dansat break, dacă asis-
tam la momente de musical sau show de televiziune;
https://biblioteca-digitala.ro
în'lporlantă a fost linia de mare ţinută, densitatea con-
tinu:1 .de vitalitate.
Laima Vancule este un nume care poate onora
scene dintre cele mai pretenţioase pe mapamondul
civilizaţiei noastre artistice contemporane, ea concen-
trea ,ă izbucniri de inteligenţă vie, nerutinler4, o stare
de uni ci tate care cu atit mai mult se defineşte ca
\·aloan•.
Mircea M. ŞTEF ANESCU
Concertul de lnchldsrs
ConcPrtnl de închidere al mnnifestărilor grupate sub
gpneri•.~ul .,Zilele culturii sovietice ln R. S. România",
a fost su<;\inut, de asemenea, de reputata formaţie
,.Virtuozii l\Ioscovei .. , conferind întregului eveniment
aura sărbătorea'scă a unei culminaţii de spe::ial nivel
artistic ; a fost un \'eritabil spectacol de reprezentare
a culturii muzicale rus~ şi sovietice atlt tn domeniul
componistic cit ;;i in cel interpretativ, spectacol reali-
zat cu participarea unor nume de vlrf, de nivel mon-
dial, ale artei instrumentale şi vocale.
I.a fel de pasionat, de exuberant şi, deci, la fel de
pa!">ionant în calitate de dirijor ca şi ln aceea de solist,
Vladimir Spivakov este adevăratul ferment activ al
formaţi1~ i în fruntea căreia apare; stilul său de a „con-
a cuntrastelor, a diferenţierilor dinamice puternice ce
devin constructive in ordonarea momentelor discursu-
lui muzical. Descoperirea, detalierea pronunţată a
opoziţiilor caracterologice ale textului se constituie aici
într-o adevărată voluptate a edificării ln fapt sonor a
acestuia. Entuziasmantă apare ln interpretarea aces-
tui mănunchi de veritabili solişti, nu numai străluci­
rea tehnică a concertării în ansamblu, transparenţa
int--fabilă a tonului, întregul complex de culori tim-
brale, ci, mai ales, antrenul interior, plasticitatea ima-
ginilor muzicale, claritatea şi pregnanţa acestora.
Fie că este vorba de primul Concert pentru pi.an
tmmpetă şi orchestră tle coarde, de Şostakovlcl, fi~
de Serenada în do major de P. I. Ceaikovskl, Splvakov
rew_ eşle să determine „respiraţia" mare a muzicii, ros-
tirt•a ei intimă întotdeauna vibrantă ; iar aceasta fără
a 1wglija claritatea detaliilor, abil şlefuite cu sens vir-
tuoz. Plasticitatea imaidnilor muzicale capătă tr4s4-
turile unei adevărate vizualizări scenice, impresio-
nantă în conturarea atft de preţioasă a unul Dans ro-
mânesc de Bart6k, a unei Viziuni fugtttve de Proko-
fiev. Solistul concertului, Vladimir Krainev, bine cu-
noscut publicului nostru, a etalat o pianlstlc4 de mare
claritate, cu o strălucire ce se reveleazl firesc stabi-
lind o evoluţie alert4, o colaborare realmente ~pecta-
culoasă cu întregul ansamblu, cu dirijorul. SA apre-
ciem faptul că partenerul său, trompetistul Vasill
Kan, a demonstrat că dispune de o paletă timbrala
uimitoare, de o a :: urateţe a emisiei sonore, atlt de
funcţional ataşată caracterului muzicii compozitorului.
Evoluţia - in cadrul aceleiaşi seri de muzicii -
~ basului Panta Burciuladze se constituie, ln ·s ine,
rntr-un eveniment aparte. Clntăreţ de circulaţie in-
ternaţională solicitat ln cele mai de seamă teatre de
operă ale lumii, Burciuladze impresionează, tn pri•
mul rtnd, prin amploarea cu totul neobişnuită a vo-
cii sale, prin gravitatt-a, prin consistenţa acesteia ·
am în vedere, în primul rtnd, realizarea romanţei
Vă billecuvîntez pddurt de P. I. Ceaikovskl. Exist!,
tn plus, în cîntul lui Burciuladze, o plasticitate ti-
pic scenic-dramatică privind manie:·a de conturare a
personajelor interprt:>tate; mă glndesc, de această dată,
la l.Jala<ia puricelui şi la monologul Iul Boris din
operio1 c11 acelaşi litiu de Musorgski. Culorile vocii
sale pot fi observalt·, tnsă, plenar ln acea bijuteria
a tea trului muzical italian care este „Aria calom-
niei ·• din opera Bărbierul clin Sevilla de Rosslni. In-
treiiul concert - la fel ca şi precedentele - s-a des-
fă ~ urat sub semnul acelei bucurii de a dărui, dar şl
de a recepta valorile muzicii de largă a ccesibilitate
bucurie pe care publicul Ateneului Român şi-a ~ :
feslat-o cu un entuziasm direct, nedisimulat.
l>'.unitru A V AIUAN
l.9
 IJECADA DISCULUI SOVIETIC
Organ iza n•a unor 0 ecade ale cliscului sovi etic in
Româma, în altern a tiv ă anuală cu Decade ale dis-
cului românesc 'in U.R.S.S., a intrat de multe vrPme
in trad1\ia rcla \iilor de colaborare intre casele de
discuri „I::Jectrecord '· şi „M elodia ". Desfăşurată de
fiecare da tJ în alt ora5 al ţării noastre, DecaGa
disc ulu i so n c tic a avut loc, în acest an, la ma-
gazinul „Muzica ·• din Bucureşti, fiind încadrată in
m a nife stăril e pril ejuite de Zilele culturii societice
in R. S. Roma1.iu ~i verni~ată la 5 septe mbri e. 1\lo-
cuţ1unil e pronun\,ate cu această ocazie de către
Dr. Vasi le Tomescu, secretar al Uniunii Compozi-
torilor :-;i Muzicologilor r::>mâni şi de Tamara Pe-
trenko, director comercial al filialei „Melodia " dm
Novorosiisk, în numele oaspeţilor sovietici, au re-
liefat amploarc:a realizărilor obţinute prin co;abora-
rea romii.no-sovietică în dom e niul· schimbului de
discuri, factor eficient al apropierii pe plan cultural-
artistic intre cele două ţări ş i popoare.
E:..:poziţia de mape de discuri deschisă cu acest
prilej la e tajul I al magazinului, ca şi disciţ_rj_le so-
vietice special aduse şi puse în vinzare din prima zi
a Decadei, au oferit o imagine concludentă, deşi
parţială, a importantelor realizări dobîndite de casa
„Melodia" în privinţa bogăţiei repertoriului naţional
şi unin!rsal, a prezc:ntării grafice de un nivel supe-
rior a mape lor de discuri, a calităţii tehnice
propriu-zise a discurilor, sub raportul captării sonore
şi presajului . Adevărata imagine a dimensiunilor aces-
1.0r realizări ne-au oferit-o în s ă abia cataloagele de
noi discuri editate de „Melodia" în 1986 şi 191!7.
Parcurgerea acestor cataloage prilejuieşte aproape la
fiecare pas g ăs irea unor titluri de cel mai înalt in-
teres artistic. Din multitudinea de impresii culese
după lectura atentă a celor 90 de pagini ale fiecărui
catalog, voi releva, pentru început, atenţia statornică
acordată - reactualizării unor vechi înregistrări de va-
loare artistică ~i documentară unică, evident cu îm-
bunătăţirile tehnice necesare impuse de exige11ţele
actuale ale discofililo1·. In această categorie intră, de
pildă, continuarea editării integrale a înregistrărilor
lui David Oistrah ca violomst şi dirijor, cu un nou
album (5 discuri) cuprinzînd realizările marelui muzi-
cian in 1965, 1967 şi 1971 cu Orchestra simfonică din
Berlin (R.D.G.), ca dirijor în Simfonii de Beethoven
şi Prokofiev · şi ca solist, sub bagheta 1ui Kurt
Sanderling, în Ccncerte de vioară de Bach (nr. 1
fii la m i norj, Beethoven. Stravinski, Prokofiev (nr. 1
fn re major), iar în dubla calitate de solist ş i diri-
jor în Concertul br!Zndenburgic nr. 4 de Bach. ln
acelaşi album apar şi înregistrările cu Filarmonica
Cehă. din 1972, incluztnd Stmfonia nr. 1 de Brahms
şi suita din Romeo şi Julieta de Prokofiev, ambele
cu Oistrnh la pupitru. Nu mai puţin importantă mi
se pare începerea acţiunii de reconstituire a acti-
vităţii de înregistrări a marelui pianist şi pedagog
Hemrich Neuhau-;. Primul album, cu 5 discuri, cu-
prinde imprimări din 1938-1953, cu lucrări de
Bach, Beethc.,ven. Brahms, Rahmaninov, Skriabin.
Continuă edit11rea înregistrărilor istorice ale pianis-
tului Vladimir Sofroniţki, cu albumul nr. 10
(6 discuri), cunţinînd piese de Beethoven, Chopin,
Schumann , Skriabin, Prokofiev. Din înregistrJri le
regrl'tatului Emil Ghilels au mai apărut pe discuri
Concertul d e pian nr. 2 în sol major de Ceaikovski
(,.liVe" din Sala Conservatorului din Moscova, în.
1972, cu Orchestra simfomcă de Stat a U.R.S.S,, di-
rijor f:vghenl Svetlanov) şi un recital Schumann-
Brahms-Mendelssohn (tot ..live" din sala „Ceaikovski"
din Moscova, 1983). Alt mare pianist dispărut. Gle nn
Gould, este prezent cu înregistrarea integrală a în-
tilnirh sale din 12 mai 1957 cu studenţii Conserva-
torului din ·Moscova, ocazie cu care a exe::utat !u-
crări de Albnn Berg, Webern, Kf-enek şi Bnch (părţi
clin- Arta fugii şi 1 clin Variaţiunile Goldberg); discul
include şi exţnin e rile' · verbale ale - concepţiei sale des
pre , -sioua -şcoală : . Yieneză şi interpretarea lui Bach.
https://biblioteca-digitala.ro
Vechi înregistrări <le operă cu mari cîntăre\i d„ la
,.Bolşoi Teatr" sint deasemeni reactualizate : Cnea-
zul Igor de Borodin, (din 1941, cu Pirogov, Kozlovski,
Obuhova, dirijor Melik - Pa ş ae\'), Ruslan şi Luclm 1 ta
de Glinka (din lU:lS , cu Barsova , Reizcn etc ., dirijor
Samosud), Saclko de Rimski-Korsako\' (din 19-IG-19-17,
cu Hanaev, Petrov, Barsova, RPizen, dirijor Nebolsin),
Dama ele pică de c~aikovski (din Hl37, cu Dzerzln •
skaia, Obuhova. Hanaev, dirijor Samosud) şi - in-
credibil ! - recitaluri de arii din opere ale tenorului
Dmitri Smirnov (din 19tl9-1924), ale sopran ei Lidia
Lipko\·ska (din 191'.!-191 3) ş i ale baritonului Gheor-
ghi Bakl a nov (dm 1913).
Sele c ţionarea discurilor de maxim interes dintre
acelea realizate de principalii dirijori, solişti instru-
menti;;ti şi vocali sovi e tici actuali ridică în faţa dis-
cofilului mari dik•me . Impresionează dimensiumle
grandioase ale repertoriului abordat de nou înfiinţata
(din 1961) Orchestră simfonică a Ministerului Culturii
al U.R.S.S. !>Ub bagheta dire::torului ei muzical Ghe-•
nadi Rojdestvenski : începe rea integralei Simfonii/or
de Bruckner (pină în prezent editate nr. 1, 2, 4, 5, 6,
dar ş i Simfonia „ele .5coală" • în fa minor, aceasta
inexistentă pină în preze nt în discografia mondială),
apoi a integralei Simfoniilor dt• Şostakovi c i (pînă în
prezent editate nr. 1, 2, 3, 5, 6, 8, 12), înregistrarea unor
lucrJri inedite de acelaşi compozitor, aflate doar în
manuscrise (muzici de film, o suită pentru jazz-band,
opera comică Fulgerul cel mare), în fine a unor ci-
cluri de lieduri de Musorgski interpretate de basul
Evgheni Nesterenko (Cîntecele şi dansurile morţii,
Fără soare ambele în noua orchestraţie a lui Edison
Denisov) şi a Concertului ele pian nr. 2 de Brahms,
soli s tă Victoria Postnikova.
O altă integrală, aceea a Simfoni-ilor de Ceaikovski,
a fost realizată de Orchestra simfonică a Radiotelevi-
ziunii sovietice sub conducerea lui Vladimir F'edo-
seev, acelaşi care dirijează şi Conc~rttfl de vioară de
Ceaikovski, solist Vi :::tor Tr~tiakov. Tot cuprinzind
creaţii de Ceaikovski a apărut şi un recital de pian
al lui Sviatoslav Richter, incluzînd Nocturne. Valsuri,
Romanţe, Menuet, Scherzoso etc. Tihon Hrenikov, cu
al său Concert ele pian nr. 3 în clo major - inter-
pretat de compozitorul tnsuşi ca solist la Bucureşti în
stagiunea trecută - este prezent pe un nou disc in
versiunea solistică a lui Vladimir Krainev, alături de
Filarmoni::a din Lenigrad dirijată de A. Dmitriev ;
in aceeaşi interpretare, Concertul de pian nr. 2 în fa
major de Şostakovici. Cele două Concerte ele vioară
de Hrenikov au apărut şi ele pe un disc, în varianta
solistică a lui Vadim Repin, cu Orchestra simfonică
de Stat a D.R.S.S., dirijor Evgheni Svetlanov. Exce-
lenta formaţie ,,Virtuozii din Moscova", a căre i· apa~
riţie la Bucureşti a constituit punctul culminant al
„Zilelor culturii sovietice în R. S. România", poate fi
ascultată într-o imprimare a Concertului de pian nr.
1 în do minor de Şostakovici, cu Vladimir Krninev
ca solist şi Vladimir Spivakov ca dirijor, în timp ce
Spivakov apare ca solist în Concertul ele vioară de
Ceaikovski a::-ompaniat de orchestra „Philharmon ia"
din Londra dirijată de Seiji Ozawa. Pe Ghenadi Roj-
destvenski ii regăsim, dar nu la pupitrul . orchestrE'i
sale din Moscova, ci la acela al Filarmonicii din Lee
ningrad, dirijînd Simfonia nr. 2 pentru cor şt or-
chestră a compozitorului sovietic contemporan Alfre<;I
Şnitke. Pe reversul discului, Motet e de Bruckner co
Corul de cameră al Ministerului Culturii al U.R.S.S.
condus de V. Polianski. Alte două integrale atrag
atenţia : a Concert elor d e pian de Rahmaninov (soli.st
Victor Eresko, cu Fila rmonica din Leningrad, diriJOrl
V. Ponkin şi G. Provatorov) şi a Concerte/o,- de -pian
de Prckofiev (solist Vladimir Krainev, cu Filarmonica
din Moscova, dirijor Dmitri Kitaenko), Igoi• Stravinski
este bogat reprezent'lt în c::.- le două cataloage, cu /-'a• '
să1 ·ca de foc (muzica integrală n baletului, interpretatl
de Filarmonica din Moscova cu Dmitri Kitaenko li;i
pupitru), Simfonia pentru instrumente de .mflat, Oc-
tetul pentru suflători, Dumbarton 0aks, Ebony Con-
certo ~i lucră ri pentru voce şi ansamblu (în toial ,3
discuri cu ansamblul de solişti instrumentişti de la
,.Bolşoi Teatr" dirijat de Alexandr Lazarev). O °-altA
..... . .
 orc:hestră de operă, aceea a Teatrului „Kirov" din Le-
ningrad, apare, şi ea pe disc cu Co11ce1·tul pentru cla-
rinet_ de Aaror. Copland, solist A. Kazakov, dirijor !uri
Tcmirkanov, charismaticul director muzical al Operei
leningrăd e ne ~i dirijor oaspete prin:::ipal al orchestrei
Roval Philha rmonic din Londra.
Trrcind pestP mult€' alte discuri nu mai puţin in-
kr<'sante (rPcitaluri ale pianiştilor Tatiana Nikolaeva
şi Gngori Sokolov, concert<' înregistrate ,.Ii,·e" din
I:182 ale diri_iorilor Evgheni Mravinski şi E,·ghen1
Svet!anm·), -;ă mai rdevăm, din sectorul vocal, Cf';P
două discuri ale mezzo-sopranei Elena Obrazţova, unul
cu Ueclw·ile pe versuri de i\lathilde Wescnclondc ci<'
Wagner şi Rapsodia pentru alto -~i orchestră dP
Brahms, celălalt - contrast definitoriu pentru •:ersa -
tilitatea marei dntărl'(e - cu pagini din operetPle
clasice vienl'ze VăcluvC1 Pcsdă Co nte/<' <ie Lu.remburn
Voievodul ţi<11rnilor, Fi11 ză tor~l de pasări (ambe le ~~
orchestre dirijat!' c!P Algis Juraitis. acompaniatoru'.
preferat - )i soţul - artistei). In fine, două impor-
tante intcgra!P cir operă : Boris Godunov de Mm,orgski
(în orchestraţia lui Himski-Korsakov cu scena supli-
:i1C'nt;iră „La rntedrala Vasili Blajenîi" orchestrat!\ de
M. Ipolitov-lvanov, într-o distribuţie de mari Yedete
incluzînd P" Evgheni N0sterenko, Elena Obrazţov~
Vladimir Atlantm·, Juri Mazurok, Artur Eise n etc ..
;-icon,IJaniaţi de ansamblul de la , ,Bolşoi Teatr" d in
Moscova, dirijor Mark Ermler) şi Dido şi Aeneas de
PurcP!l (în distribuţie Maria Bieşu şi V. Dragas :::u
ansamblul dC' cameră al Radioteleviziunii din r(S.S.
Moldm'enPască, dirijor A. Samoilă). Şi mai slnt înc/i
foarte multe altele, care merită întreaga atenţie.
Edgar ELIAN
Stagiunea orchestrei slmfonice a
FI/armonicii „Ceorg9 Enescu"
.. George Georgescu. maestrul magistral al atitor di -
rijori valoroşi din generaţiile mai noi este un actor
exceptional, sau ca să evit o expresie ce poate fi rău
,inţeleasă, un mare orator muzical, pe cheia tumultuo-
sului ! " Cuvintele rostite acum treizeci de ani de
George Ci'Hines:::u lncearcă să surprindă printr-o sin-
gură trăsătură de condei un portret interpretativ : cel
;il uneia dintre personalităţile vieţii noastre muzic,ilc
din deceniile trecute, omagiate acum şi la împlinirea
unui veac de la naşterea sa. Acestei aniversări i-a fost
dedicat şi concertul de deschidere al stagiunii sim-
fonice 1987-1988 a Filarmonicii ,,George Enes:::u" din
Bucureşti, selectind in program pagini legate prin timp
de numele celui pe care tot George Călinescu îl ve-
dea - în titlul unui articol - ca pe „dirijorul ge-
nial".
Sub bagheta dirijorului Mihai Bredicea nu, în sala
Ateneului Român a răsunat joi 17 septembrie Suita
din baletul Nunta in Carpaţi de Paul Constantinescu;
pregnanta substanţei de factură folclorică, amprenta
stilizării a::esteia într-un limbaj orchestral de mare
concizie, vervă şi st_rălucire s-au regăsit in această
versiune, distincţia şi sobrietatea dirijorală zugrăvind
tablouri de ample dimensiuni, caracterul pictural pre-
dominind în faţa dinamismului şi mobilitătii deruMrii
simfonice. • ·
Momentul concertistic al serii a rememorat pardi
debutul pianistului Valentin Gheorghiu (sub privi-
rea lui George Georgescu, a::um 44 de ani) in Concer-
tul nr. I în do major pentru pian şi orchestril de
' î-,lldwig van Beethoven, fresţanţa şolisticl! şi maNrf •
https://biblioteca-digitala.ro
tatea artisticii a muzicianului au înnobilat tălmlicir~'a
prin fineţea şi natura l eţea Pxpresiei. prin patima ace-
lei simplităţi a ex primării plin e dP sensuri cc vor-
beşte despre măiestria şi autC'nticitatPa unei interp r e-
Uiri. Fă ră a atenua prospeţimea şi luminozita tea aces-
tui opus mai timpuriu, Valen tin Gheorg hiu a creionat
totu şi a~C'l contur stilistic propriu universu ' ui ~onor
brethov<'nian indi,·idualizind ,·igoarca primei mi ş::ă1·i,
ten ta mer!itativă a celei median<' (cu o ek,·are şi P.!e-
.l!an\ă a conci11l'Prii fraz :>lor pianistice) iar apoi exn-
lwranţa ş i adntul finalului.
Arc uirea în pl"O;.)orlii grandioase a Simfoniei Alpi-
lor cl0 Richard Stra~ss a DUS în lumini:i ,a atribu\
,-~r-ntic1l monu11wntalitatea c:ksc rierii ; amploarea d!''i-
fi1~ur ă rii in tilllp . ca şi impuni:itoare lc etajări verticale
alE- discursului simfoni, si-au sporit pregnanţa s i prin
ciPcupare:i atr-:1li'i a trasPPl01· temati :.:e, a st1· u cturării
materialului componistic înt r-o clarl'I s uccesi une a sec-
ţiunilor ronstr·J cti,·e.
•
Cel de al doilea program al orchestrei
si1nfonice a Filarmonicii bucureş t e nP s-a menţinut în
sfera unui larg interes mai ales prin includerea unora
dintre lu :: rări'.e de mare responsabilitate interprPta-
_tiv!:i - reclamînd nu numai o riguroas/i ş t ii nţă a tra-
tării artistice ci şi o accentuată experienţă a stiluri-
lor componistice, a dialogului cu an samblul. pentru a
;itinge profilul sonor c0rut de partitura abordată. Ast-
fel, opţiunile dirijorului spaniol Ramon Torre Lledo
s-au îndreptat către coordonate distincte ale exprt:si-
vitiiţii muzicale plămădite la cumpăna veacului nos
tru : Simfonia I d e Jan Sibelius şi Suita din baletul
Pasărea de fo :: de Igor Stravinski.
Prea puţin cunoscuta simfonie de Sibelius evocă o
lume de sugestii plastice, de freamăt şi dinamism al
imaJ?"inilor sonore. de contraste şi culori desprinse Jin
fondul spiritualitătii nordice, cu bogata sa îngemănare
de fantastic şi rral. de legendă şi adevăr . Aceastli
paletă a cromaticii naţionale finland eze. apropiate de
postromantism prin a'.ternanta luminilor şi umbrelor
(dozatP de la sclipiri la tenebrP) dar şi prin puterni-
cul rPlief al trăirilor expresive a apărut mai puţin
concludent materializat/I in versiunea de strictă trans-
punere a textului muzical semnată de tinărul diri .ior
~naniol. ce i-a atenuat suflul tumultuos reducind din
elanul talazuri '. or orchestrale, ca şi din pulsaţia di~-
cretă, uneori misterioasă , a unor pagini de aparentă
acalmie lirică, el•!giacă.
Aceeaşi permanentă gri.iă de a elimina orice posi-
bilă .. extravaganţă" a estompat şi strălucitorul · de-
cor sonor al basmului Pasăren de foc; suit0i din
h,iletul lui Stravinski i-a lipsit astfel viaţa din;imis-
mul, acel miraj făurit din sunet, culoare ~i gest (triadă
pe care varianta de concert trebuie să o păstr eze ) ce
se degajll din fiecarP mişcare a opusului. din fircare
portret adus în prim plan. Lui Ramon Lledo i-ar li
tre buit mai multă putere de comunicare, mai mulUi
forţă de a ,se exprima prin muzică, 6 mai - profund ă
implicare in actul intf' rprc- taliv: cm:i_jul alegerii unui
astfel de repertoriu se crrC'a într0gi t şi prin c ur;i_iul
rostirii acestuia, al trăirii sale, ce ar fi confer it vi-
braţie gindirii dirijorale de care tinărnl muzi::ian spa-
n iol a dat totuşi dovadă.
Aceeaşi „discreţie" şi-a pus amprenta şi asur,ra
acompaniamentului · Concertului nr. 7 în re major
penfru vio ară si orchestră dC' Mozart avind u -1 ca so-
list pe Dani el Pocllovsehi. Cu un ton frumos, cu fraze
amplu desenate violonistul a releva t o sol,ridate a
liniilor mozartiene, viguros afirmate, cu siguranţa sti-
listi că, expre~ivă ~i a jo:::ului instrumental ce de-
monstrează un interpret matur.
,'\nea Ioana ANDRIE'SCU '

„Archaeus" - Panoramic XX
O formaţie fn nelntr e ruptă activitatr ~prc- ~lu.ii-
rea r.1uzi:::ii noi, ,,Archaeus" aparc- în concertul din
2 octombrie de la sala mare a Atc-neului într-o formă
remarcabilă . Concertul însuşi, împănat cu ClipelP. lui
Octavian Nemescu, a căpătat în contextul respectiv
o neobişnuiUi unitate .. ,Momentele" muzicale respec-
tive, apărlnd ca leit-motive intre pieS<'le programu-
lui creau o ambiantă „quasi" repetitivă cu totul bi -
neveniUi, o formă de „quasi rondo" pentru un con-
cert întreg, acesta prezentfndu-se cu toate stilurilr
incluse ca o „quasi suită" foarte omogenă. De ce nu
ca un „quasi colaj" - care azi caracterizează o bunfi
parte a producţiei muzicale ?
Tastenspiele de Ştefan Niculescu, într-o intc-rprc--
tare viguroasli şi coloraUi a Rodicăi Dănceanu au
stat alături de Sonata pentru vioară şi 71crcuţie rk
Tiberiu Olah (Ion Georges:::u şi Alexandru Matei) sub
semnul unei gindiri muzicale impecabil formate, ck-
finind [ntr-o ambianţă aproaoe comună. prin fi n:
adlnci douâ personalităţi dP prim ordin, azi definitiv
impus~ fn peisajul mondial. Consistenţa ideatică si
marca stilistică inconfundabilă caracterizează mai
-!lles aceste două lucruri în cadrul concPrtului „Ar-
chaeus", ambele v&nite ca un fel de cadenţe instru-
mentale de fnaltă virtuozitate pe lingi! bucăţi con-
sistente de ansamblu ca Septetto, Quartetto şi Quin-
11'tto (din „quasi opera" de Liviu Dănceanu) care au
constituit punctele centrale ale „cupletelor" din „quasi
rondo-ul-concert" ,,Archaeus". O subtilă cantabilă şi
hipertimbrată intervenţie a violoncelului solo (Anca
Vartolomei ln Reverberaţii de Valentin Pet::-ulescu) cu
discreţia şi rafinamentul caracteristic compozitorului
şi o profund muzicală piesă de ghitară solo de Aldo
Brizzi (inegalabilul Vasile Colţea) - Serenata au
marcat alte douâ momente de real interes. Am mai
audiat un trio - Hudba - pentru clarinet, percu-
ţie şi plan, de Ilja Zelenka şi o Sonată pentru cla-
rinet şt fagot de Francis Poulenc în care mdi ales
aportul interpretilor - Vasile Mocioc. clarinet şi
Vasile Macovei, fag.Jt (în afara celor deja menţio­
naţi) - ne-a apărut decisiv. Dar ca în orice „quasi"
rondo-spectacol (sau concert) avem „quasi" cuplete
de tot felul. CalitatPa acestei bogate şi semnificative
seri muzicale a fost fără tndoială varietatea în uni .
tate a muzicii , echilibrul întregului program şi, mai
ales, bucuria pe care ţi-o fa:::e de fiecare dată rein -
tllnirea cu un ansamblu [n permanentă evoluţi e, cu
profes:onalitatea şi talentul din ce ln ce mai cuJth-at
lll membrilor săi. Este, fără îndoială, merit.ul prin-
cipal al lui Liviu Dănceanu, de al cărui nume şi
aport lntregul acest colectiv se leagă şi pe care 11
saluUim cu câldurl\.
Nicolae BRINDU5
Rudolf Kerer - recital Liszt
Un recital de pian J:.iszt pe podiumul Ateneu-
lui poate constitui orictnd un moment de atracţie
pentru melomani mai ales cind pe afiş figurează nu-
mele lui Rudolf Kerer - veche cunoştinţă a pu-
blicului nostru. Fapt demonstrat şi de seara de 28
au,gust, Inscrisă ln stagiupea „es-tivală" a Filarmo-
nicii.
Modul ln care pianistul sovietic se apropie de ma-
rele compozitor romantic impresionează deopotrivă
prin tumultul exprimârii - chiar dacă nu de puţine
ori acesta este „potolit" de dorinţa de a atenua din
fastul retoric specifk lui Liszt - şi prin ancorarea
ln liniştea apelor adinci ale meditaţiei. Fulguranţa
hnaainllor efemere sau picanteria u,nor melqdji de
22
https://biblioteca-digitala.ro
sorginte folclorică populează la rlndul lor universul
lisztian. cu multiplele sale faţete, tn miezul căruia
ne-a purtat, timp de două ore, Rudolf Kerer.
Un„ori l-am fi dorit poate mai prins de elanurile
rnmantice sau de fragilitatea momentelor de reală
poc7. ic ale Sonat ei în minor. Sub acest aspect partea
a li -a (cea dintîi a mai cuprins Fun eraliile, răsco­
'.i tnare mărturie a frămintărilor compozitorului din
perioada rP\' oluţiei ele la 1848) a rPlevat o cu t..otul
alt/\ fa\;'\ a sensibilităţii lui Kerer. Culoarea a tre-
cut pc primul plan. Ca mijloc de transcendere a unei
rr'alităţi - fie ca şi poetică - şi convPrtirea ei în
problPmatică filozofică (Sonetul după Pctrarca ),; sau
~prl' a surprinde imagini, impresii cărora trecerra
timpului le-a îmbogăţit ~i sedimentat - în insusi
forum-ul interior al autorului - sensurile (Valea lui
CJbcrmann).
Rapsodia ungară nr. 12 şi Mcfisto-Vals au trecut
şi ele - !n mod benefic - prin ,.filtrul·• persona-
lităţii lui KPrer, jocul planurilor timbrale iluminin-
du-l e cele mai ascunse latenţe în defavoarea purei
d emor.straţii de virtuozitate.
M. R.
Organistu/ Iosif Cersten 1mgst
Un recital de orgă Iosif Gerstenengst [nseamnă ga-
ranţia măiestriei interpretative aureolată de sancti-
tud1nea vîrstei, ceea ce s-a dovedit cu prisosinţă în
concertul din 22 sPptembrie a.c., pe scena Atenului
Homân.
Deşi un program care nu a oferit Bach (decit în
concizia unui bis). fascinaţia instrumentului-orches-
tră a ;,itras un public numeros pentru a urmări cu
atenţia încordată lucrări de Dietrich Buxtenude, Paul
Hindemith, Leon Boellmann şi două prime audiţii
român eşti ,;emnate de Dorian . Varga · şi Gheorghe
Firea.
Cuprinz!nd numai lu:::rări df' Buxtehude, prima
oarte a recitalului a gradat succesiunea pieselor tn
funcţie de o tensi.une interioară crescindă ., şi o ampli-
ficare a formelor şi tehnicilor contrapuncticc pre-
clasice. De la Preludiul şi Fuga în sol minor; stabl-
lite pe sonorităţi ample de registraţii oarecum uni-
forme la Triplul coral in re desfăşurat cu un ton
estompat şi hieratic, urmat de Ciaccona în mi minor,
cu bogăi ia timbrelor bine şi dozat variată şi în-
cheind ~u l\fagniftcatul arcuit ln forme monumen-
tale, organistul Iosif Gerstenengst a ştiut să subli-
nieze esenţa stilistică, deşi pe alocuri cu unele uşoare
derogări ritmice şi de sincronizare.
Cealaltă parte a programului ne-a reţinut atenţia
prin cele două piese româneşti prezentate de orga-
nistul Iosif Gerstenengst in primă auditie. Fantez.ic.
cromatică „Omagiu lui Bach" de Dorian Varga, abor-
dind cu pietate şi pricepere travaliul contrapunctic
hac.:hian. se văde'ite deplin ataşaUi tehnicii variaţio­
nak, urmărind contrastul de intensităţi şi timbre,
poate prea aglomerate !n suprapuneri, dar cu de-
plină puritate stilistică.
Micul preludiu fn la bemol - la minor pe o V<'-
cl1c melodie din Banat de Gheorghe Firea se contu-
rf'ază ca un crochiu, un exerciţiu de stil in spiri-
tul aceleiaşi tehnici variaţionale. dar pe o suprafaţă
mai restrinsă formal, c;i cu grija de a pune în lu-
mină o fermecătoare linie melodică .
Cu precizie şi frumuseţe sonoră a interpretat Io-
sif Gerste,1engst Sonata a II-a de Paul Hindemith,
deosebit de realizată vădindu-se prima parte (Vivo)
n ncesteia, ~i Suita 9otică op. 25 dţ Lt:on f3oel1man11,
cuceritoare prin simplitatea şi delicateţea M enuetului
gotic (part ea a II-a), a maiestuozităţii Introducerii (par-
tea I) ~i a mf'loclicităţii şi vivacităţii Toccatei finale.
In concluzie, un recital în care organistul Iosif
Gerstcn engst a făcut încii o dată demonstraţia bo-
găţiilor timbral e ş i expresive ale acestui complex şi
magnific instrume nt, orga.
Mihaela MARINESCU
Liliana NichitBanu - lnna Oncescu
Joi, 17 septembrie, a avut loc în sala Studio a
Ateneului Român un rPcital sutinut de mezzosoprana
Liliana Nichlteanu şi pianista Inna Oncescu. Am
fost prezl' ntă , atrasă fiind atît de frumuseţea pro-
i;rramului :munţat - Beethoven, S chubert, Schumann,
Liszt, Hrah1ns, Faun\ Kodaly, Schwaen, Felicia D0n-
ceanu - cit ':'i de calităţile interpreţilor. atit Liliana
Nicbiteanu cit !ii Inna Oncescu numărindu-se prin-
tre tinerii mui:iciPni frecvent implicaţi In viata ro-
mânească de concert.
Liliana Nk.hiteanu - solistă a Teatrului Muzical
din Galaţi - are o voce amplă, generoasă, caldă, fru-
mos timbrată şi inteligent minuită. Interpreta depă­
şeşte cu uşurinţ3 problemele vocale şi pe cele de
interpretare ridicate de pagini dificile ale genului -
cum ar fi Lied der Mignon de Schubert sau Apres
un reve de Faure - abordînd cu curaj şi umor chiar,
şi comicul unei piese ca cea aparţinind compozi-
torului K. Schwaen şi intitulată Katzenpastete. Am-
biţia - ce \ine de profesionalism! - de a reda tex-
tele poetice în original - germană. franceză , ma-
ghiară - o onorează, chiar dacă pînă la rostirea (dic-
tia) impecabilă mai este un pas. Apreciem de ase-
menea, în mod deosebit, pre zentarea în recital a unui
C'iclu de lieduri semnate de compozitoarea Felicia
Dor.ceanu, Odinioară, pe versuri de George Bacovia.
Felicia Donceanu, maestră a liedului românesc, cere
intPrprE-ţilor să-ş1 utilizeze vocea ca pe un instru-
ment cu efecte delicate sau. dimpotrivă, cu sclipiri
aspre. mate. dure. Poezia lui Bacovia impune chiar
această paletă expresivă deosebit de colorată . Cin-
tind aceste minunate miniaturi. Liliana Nichiteanu
şi Inna Oncescu au colaborat intim, reuşind mo-
mente de mare frumuseţe.
Dacă am dori să facem cîntăreţei Liliana Nichi-
teanu cîteva observaţii generale menite a o con-
duce către acel atlt de dorit •. mereu mai bine",
a:-estea s-ar referi la unele probleme de emisie so-
noră (nazalizare) pe anumite înălţimi (mereu ace-
leaşi) şi de respiraţ ie (atac sau frazare) ca şi la can-
titatea de voce, uneori în ('XCes (manieră de a cinta
.. operistic") can, nu se pretează întotdeauna la de-
licatele sinuozităţi ale liedului de certă intenţie ca-
m~ralii. In aceea~ i i:ke, sugerăm interpretei preocu-
parea, d e a lărgi în jos, către nuanţele de p şi pp,
gama de sor.oritiiti <1 vo:.:ii sale.
Tnna CJncescu s-a prezentat, în seara pe care o co-
mentăm, in dublă ipostază de solist şi partener în
cuplu. Referindu-ne la evoluţiile sale so!istice tre-
buie să spunem că Inn:i Oncescu a interpretat Ca-
priciu op. 76 nr. 1 şi lntermezzi-Je op. 119 nr. 2 ~i
op. llS nr. 1, 4, 5 şi 6 de Brahms cu sensibilitate şi
dăruire. Edifi::iul sonor a fost bine gîP.dit, corect
construit. într-un suflu echilibrat. N-au existat pro-
ble me tehnice. Şi totuşi, am sesizat Ia Jnna Oncescu
o destul de acută reţinere în faţa clapelor, o p~r-
manentă cenzurare a gestului, chiar şi teama de a st?
avinta în bogăţia paginilor brahmsiene. Unul dinlre
motivele :1cestPi atit 11dini este, fără îndoială, instru-
mentul. Pianul din sala Studio a Ateneului Român
a fos.t, in ucl'asiă seară de recital, foc1rte departe de
{:Qll0i ţ ia s11 optimi\ de fu11cţicmare, Ţnţ e nţjile iuţer-
https://biblioteca-digitala.ro
pretei se izbeau pe rman e nt de re fuzul . de in capaci-
tatea tehnică a pianului d e a ră spunde sc, Jicită rilor,
de Ia rafinamen tul de sonoritate la exa ctitatea ata-
cului de clapă . Şi nu este vorba de un simplu acd-
clent, ci de un fapt e Yide nt, ce se repetă. Este cert
că instrumentul din sala Studio - un instrument
d e marcă - ar m erita o verificare, o pregă tire mai
atentă din partea specialiştilor. · înaintea unui spec-
ta col cu public.
Cristina SARBU
TESCANI- ,,ORFEUL MOLDAV 11
Tescani - mirifice plaiuri în care liniştea pare
să eman e muzică iar muzica înnobilează pacea un-
duitoare a acestor locuri. In cad rîndu-se într-un de-
cor spiritual dintre cele mai adcc\·ate (înv ă luit în
nuanţele aurii ale acestui prag de toamn ă ), .tulbu-
rînd doar arareori tihna acestui caclru, cele trei
concerte găzduite de Aşe zămîntul „George Enescu"
de la Tescani, reunite sub iwnericul „Enescu -
Orfeu! Moldav" . .au reliefat preocuparea organiza-
torilor (Comitetul Judeţean de Cultură şi Educaţie
Socialistă Bacău. Comitetul Jud e ţean Ba că u al U:r.c..
Orchestra Simfonică din . Bacău şi Colegiul Criticilor
Muzicali ciin cadrul A.T.M.) de a contura trasee di-
ferenţiate ale peisajului nostru muzical . actual ; •
această a VIII-a edi\ie a manifestării a păstrat ins/I
şi o dimensiune proprie acestei frumoa se tradiţii :
cea .a evocării creaţiei şi personalitliţii enesciene.
Afişul primei seri a alăturat „Lirica vocală enes-
ciană şi jazzul" - d0uă orizonturi ale expresiei mu-
zicale cam grE-u de asociat prin coordonate comune.
astfel incit programul s-a constituit din dou/1 enti-
tăţi distincte. asamblate după l egea contrastului.
Interesul trezi t de ace<;t periplu ·prin universul vo-
cal-cameral Pnescian a fost sporit prin ,restituirile"
propuse. pagini menite să întregească biografia com-
ponisticii a autorului prin elemente necunoscute tncl\.
aşa cum a fost Cîntecul indian tălmăcit c u fin eţe de
soprana Georgeta Stoleriu sau corul · Waldgesang
oferit de cei patru cîntăreţi invitaţi. ln cadrul a ces-
tui gPneri :> nu puteau Jip~i. fireşte , file din cP)e
Şapte cf.-itec~ de Clement Marot i basul Viore l Ci11r-
dea (acompaniat la pia:1 de Silvia Savu). a atribuit
celor două rafinatP miniaturi selectate dimensiuni
statuare, cu ecouri eroice pe alocuri - i€'Şite din
~piritul celor' şapte miniatu r i cc1merale selectate: in .
timp ce tenorul Cristian Mihăil e scu (secondat - ca
şi restul programului. de pianista .Jnna Oncescu) a
înviiluit cele două titluri a]Pse în efuziuni de q•n-
sibilitate romanţioasă. cam înd e părtate de discreţia
ace~tor bijuterii vocale. încercin<l poate s1i cam11.
fleze momentul de ,.eclipsă" al g.lasului siiu Cele
T1·ei cfntece opu.s 4 au relevat din nou inte)PctuaH-
zarea gP.stul ui inte rp retativ al mezzosopranei Ru,c1n-
dra Donose ca ,:;i continua sa prrocuparr. de a găsi
datPle autenti ci tăţii stilistice.
Un număr închegat In sine. concertul de jazz sus-
ţinut de formaţia Opus 4 (Nicolae Simfon . Mi1·cea
Tiberian , Eugen Nichiteanu. Cătlllin Rotaru) iin-
preună cu saxofonistul Dan Mîndrilă s-a definit nrin
profesionalismul şi frumoasa tinutii instrum f' ntali'i a
fiecărei prezenţe, .,acordate" într-un ,.re~lstru" uni-
tnr - r ezultat al ,;tudiului, al dialogului îndelun-
J.? a t şi colabori'lrii ; într-U"I context variat. s-au re-
marcat şi vale nţele componistice ale pianistului Mircea
Tiberian si ale saxofonistului Nicol;:ie Simion -'- cu
un plus de culoare şi nerv fRţ!i de temele anterior
sPmnate.
G e nericul celei de a doua seri s-a numit: ,.Uni-
vers eontempora~ - vlrtuoziţate". am.beie noţiuni.
fiind puse tn Iumin4 de cele două recitaJuri camerale
23.
ale afişului : Trio-ul ,,Syrinx" - tn Suita fn la mi-
nor de T e le mann - Dorei Baicu, Dori n Gli!!:l şi Pa-
vel Ionescu materializind sonor ace astă transc-n p-
ţie cu precizie şi prospe\imr a liniilor intP):ratc• ln-
tr-un veritabil joc al timbrurilor ~i nuanţrl or , iar i n
Concertino de Viorel Munteanu co nturind amp la
~spira\ie ex prPsiv ă a acestf'i Jucr.'.\ri d e a c crntuată
tehnică şi sudură a ansamblului. Ia r apoi A url'li a!1
Octav Popa in duo cu Cristina Stănes c u . J\:a tura:rţ ea
rostirii clarinetului a evid e nţiat strălucir<'a ş i l'!a-
nul Marelui duo concertant de We ber, lirismul in-
teriorizat al Sonatei nr. 2 i11 mi b emol major de
Brahms, spontaneitatea şi \"erva Sonatei d<· Poulenc.
fiind lnsă destul de des „segm e ntată " de int(-rven\i1k
uşor crispate şi rigide ale pianului.
Ultimul tablou al acestui „triptic" de la TPscar.i
l-a reprezentat concertul orchestre i simfonic-c din
Bacău dirijate de Ovidiu Bălan, deschis în ambianţa
nostalgică a Baladei de EnC'scu. Evoluţia celor doi
foarte tineri violonbti a vrut par:'ă să s1mboli .:c;:e
una dintre faţ1ctelc numeroase ale portretului <'flf'~-
cian : cea a copilului-interpret, c u reali ză rile sa!c ar -
tistice de excepţie. Echilibrul ~i pre stanţa solistică
demonstrate de Alexandru Tomescu în Concertul în
mi major de Johann Sebastian Bach au reliefat
tonul plin şi robusteţea discursului violonistic, în
timp ce ar:: uirile ampie ale frazei lui Dan Claudiu
Vornicelu au conturat distincţia liniilor Concertuiui
nr. 5 pentru vi.oară şi orchestră de Mozart cu un
sunet cald. delicat şi cu o deosebită intuiţie mu z :cală.
Jn finalul programului, acurateţea ş i atenta dozare
a sonorităţilor şi-au pus amprenta asupra versiunii
Simfoniei în sol minor nr. 40 de Mozart, bagheta
lut Ovidiu Bălan dovedindu-şi fermitatea şi aici, ca
şi ln a:::ompaniamentul paginilor concertante .
A. I . A.
MAMAIA '87
26, 27, 28, 29 şi 30 august 1987. Şovăielnică, plu-
tind. parcă lntr-o atmosferă de slclitoare incertitu-
dini, vremea pe litoral, la Mamaia îndeosebi, păr <'n
ln acei:te zile mai puţin favorabilă plajei si i:>ăilo1·
tn apele mării, dar, ln schimb, foarte favorabilă
spectacolelor artistice Intre care cele prilejuite cie
concursul de creaţie şi interpretare a muzi ::i i uşoare
romAtu~şti, ,.Mamaia '87", ocupau, firesc, un loc p1·i-
vileglat. Eveniment artistic ? Da. Efectul imediat
putea fi urmărit ln fiecare din cele 5 seri ale con-
cursului ln care Incinta Teatrului de vară din acfeastă
splendidă staţiune a litoralului era plină, pină la
refuz, de un publi:: cald, generos şi competent. Fac-
torii de omani:rnre a manifestării (Consiliul Cul-
turii şi Educaţiei Socialiste, Uniunea Compozitorilor
şi Muzicologilor din R. S . România, Radioteleviz1U>:1ea
Română şi Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă
al judeţului Constanţa), pot fi mindrl de modul în
care au izbutit, cel puţin din punct de vedere orga -
nizatoric, să-şi onoreze •sarcinile specifice pe care
şi le-au asumat pentru pregătirea şi desfăşurarea
acf'Stui concurs devE>nit cel mai important moment de
afirmare, [n cadrul mai larg al Festivalului naţional
,.Cin tarea României", a muzicii uşoare române;;ti. ~Iin-
dri pentru calitatea artistică de ansamblu a spec-
tacolelor de concurs şi a recitalurilor, pot fi ş i fac-
torii - sit le zicem - de specialitate cum sint re-
gia artistică (Biţu Fălticineanu). s::enografia (Cornel
Ionescu), redactorii muzicali (Eugen Aron, Mariana
$oitu), regizorii de sunet, formaţiile orchestrale con-
duse de Cornel Popescu, Alexandru Vilmany şi Io-
nel Tudor, care au realizat lnregistrăril e negative-
lor d~ orchestra, interpreţii din ambe-le secţii ak
concursului ~i din recitaluri.
21
https://biblioteca-digitala.ro
Pe ntru tinerii solişti participanţi la se::ţla de ln•
terpretare ,;-a dm·edit, şi în acest a n , utilitate;i cres-
dnd a ;i c ursului inte nsiv de pregătire co mpl<'xă
(lrlmi c-ă voca l ă , interprelati\·ă . arta ac-torului _ eslrtil'::i
inl P rprl'tării vut·ale, mi~care sce ni că Ptc.) pe :-arP ii
organizează. in ce pînd cu anul lrl86, Ce ntrul ;.p<'-
l'ial rte p<•rfl'c \ionar.-, al cadrelor rlc pc lingă C .C F:.S.
~i ·1 ,·a trul ,,Con stantin Tănase " ~ub egida Consiliului
Cuiturii ~i Edu caţil'i Socialiste. Este o iniţiati\· ă me -
11i lci s.:l a;.i):ure conc- un ·n\i lor un minimum de' in -
el n.11 na rt la un superior ni \"el de sp<'cial ilale pedag..,_
gi :· ă ~i profesionalii, în tain e le descifrării ş i rerliir: i
cun·ctl" a m,:sajclor artistice conţinute de muzică şi
le:,; tele interpretate. Profesorii · Georgeta Stvleri u,
Marina Mirra. E'ena Dima ~i Camelia Dăscălr>sc11
(ra 11to) ; SPr):iu Dan Pop (di c\i<' şi arta actor 11lui);
Viori ca Chi~ ~i l\'lihaela FPher (mi ş car e sce nică ş i
balrl); Iun Martha (machiaj) ; Petre Munteanu, Du-
mitru Lupu ~i Magda Bobo:: ( corepeti ţi e ) au vădit
în susţin erea cursului de care Yorbim atit în
pre găt irea Co ncursului ,,Ma maia '8fi " cit şi !n cel
pe ntru „l\13maia '87". nu numai pricepere carf' pe
unii dinlrP ci i-a consacrat în ierarhiile superioare
ale in vă \ămîntt,lui artisti c românesc ci şi o apro-
piere ca!rlă U <' n •~ ro;isă ~i de suflet faţă de elevii lor.
n c;rnllate k s-au putut \·edea în nivelul calitativ
foart~, hun la ::arc au e1,01uat participanţ.ii ultimelor
dou .:i Pdiiii al e concursului şi - aş spune - , cu dcu-
~ebire în nivelul df'mo11strat la sec ţia de interpreta re
,.I,Iamaia '87 " .
Persistenţa cu ca re ecourile acestei manifestări con-
linuă s,i stăruie ln mintea noastră, mobili zindu-n e
inte resul ş i gindul · analitic pentru o obiectivă aşe ­
zar<> a ei în contextul vieţii artistice naţional e, l'!'itC,
cred, un argument în plus în fa voarea calităţii şi
rn ra cterului ei de even ime nt artistic, pledează !n
sen~ul n eces ităţii de perfecţionare a ci ca modali-
tate e fici e ntă de stimulare şi afirmare a valorilor în
domeniul cr e aţiei şi interpretării muzicu noastre
uşoare. Spun aceasta pentru că sînt incă unele im-
portante a:;pecte ale concursului care privesc lo-
gica lnsăşi a compe tiţil'i şi care continuă să se afle [n
faza unor imperfecţiuni ,·izibile. O oarecare labili-
tate a criteriilor axiologice face încă să prevaleze o
concepţie de nivelare a valorilor ceea ce, fireşte,
poate substitui atributele obiectivităţii şi ale profe-
sionalităţii cu cele a!e ge nerozităţii şi serytimentali~-
mului. Este adevărat, după cum spunea la vremea
lui şi Immanuel Kant, că adevărul logic se întîmplă
să nu cores !'.)undă întotdeauna unui punct de vedere
esteti c. Măsura în care cele două adevăruri - lo-
gic şi estetic - , pot fi îmbinate fără riscul suspiciu-
nii, nu a putut fi încă st.abilită de nici un r.avant
şi nici chiar de cei mai mari esteticieni. Certitu-
din ea esteti::ă este subiectiv! · (de gustibus non
disputanclum), · pe dnd adevărul logic nu poate fi
decit obiecti\·. Jn absenţa unei corelaţii pe temei
11xiologic între logică şi estetică, adică Intre pro-
frsionalilate şi g:ist este posibil un soi de frivoli-
tate a comportamentului apreciativ, un fel de ames-
tec a ceea ce este cu ceea ce nu est"? important,
incit nu se pot stabili ierarhizări. Şi dacă teama
de faptul că v e rita s odium parit (adevărul aduce
11ră) cum spuneau latinii, implică, automat ,;i ti-
midito1t<•a punctului dl' vedere logic, atunci pentru a
nu da !'Xdusivitatc dictonului, tot latin „victi.~
/1.onor·' (glorie învin~ilor), sugerăm necesitatPa unPi
rcgîndiri a modului de alcătuire a juriilor ş i, dPo-
potrivă a sist„mului de jurizare, astfel !ndt, fn
viitor, să fi e eliminate pe cit posibil nu subicetivi-
tatea Psteticl!, ci subiectivismul de te rminat de jocul
unor inkre~e mai puţin estetice.
Revenind însă din paranteza pe care mi-am tn~!i-
duH--o cu sentimentul profund al respectului faţă " dP
eforturile pe care organizatorii le fa c ppntru a con-
feri concursului calitatea - cum am mai spus -
unui veritabil eveniment artistic cu caracter bilanţier
!ji sărbătoresc, mă voi referi pe scurt la cele două
secţii ale concurs·,1lui şi la citeva re:- ita iuri în afara
cwcv.rs~lYi : m~nif~~ţ~ri nire, 111 qn loc Al,! in~ic~ţ
nivelul foarte bun la care se află. ln prezent, crea-
ţia ~i interpretarea muzic-ii noastre uş oa re' şi, de ase-
menc..I. P .\ istC'n\a în rîndurilc tineril o r interprC'ţi ş i
compc,z1tori a unor talentP ~i a unui polC'n\ial cr l'a -
lor de-a drPptul impresionant!'. CeJC' :;n de piPsc din
:-(,n c ursul d e crPa\iP, cele 5t; dl' pi(•s1· din con c ursul
de interpri•tare, dintre care 2ll în primă audi\i<' " i
a · ături de de cl'IP pl'ste 50 de dntP1'<' prPZC'ntalP în
rPc1taluri au dat măsura canlitati\·ă (aproa ;Je I ;iii ci<'
lucrări el e ce Ic, mai diverse stiluri ~i temati c i) ,:; i , a-
litativă a stării dC' co111pditi\·itat1•. ))(' plan int, ·r ·
national. în care se află crPalia ro111âncascft în acest
deos~·bit de popular dc,meniu ·al muzi :· ii. Prin c ip,ilt•l•·
aspecte de compC'titi\·itate \·iz<'ază sincl'ritat<•a i11-;pi -
raţiei. frumusC'ţca mdodici\, hogi\ţia 1·itrnurilor con-
gruente celor mai sc•mnificatin· stiluri "i t<'lmk;
Rfirmate pe mapamond, lirismul <'xprPsiC'i "i uma-
nismul profund al :1wsajului. 1\l ă tu1 · i d(• compo;:1-
tori s-au afirmat s i SC' afir111ă , cu simţ poPtic în
conlint:ă c r l'St<' n' s i cu ex igenh· constru :'. tiH• - sti-
listice, lit<'ra~P ~i ·c:rmnatica)P ~. de ase nw1wa spo-
rite autorii dC' texte care par a fi hotărî\i să ias/1
din fo :'.a în~ăilării dr C'U\·intr goa!P. cP din coadă vor
să sune spre a-1 parafraza pP marP)e F:111inesct1 .
Lucru, cel mai greu în artă este cucPrire;i sim-
plităţii. A ~;implilă\ii prin ::-arc se poate penetra, c rP -
dib1l iii convingător i11 mintea !5i sensibilitatPa oanwni -
Jor. Crroţia fie ea !:,i de muzic.:\ u ş oară sau. mai a!Ps
de muzic'.i u5oară, are ne\·oi e de simplit;ite ş i sincP-
ritate. virtuţi ce pot fi dobindite. cu sau fără \'oin\a
explicită a compozitorilor :;i poPţi '.o r ele tah~nt, d11 c:'1
aceştia se găsesc într-un contact p e rman e nt cu r-•;i-
litatea timpului lor. cu dinami :-a PvoJuţiC'i spiritual,•
ai căror martori sînt. PPntru a :-easta c reaţia soli-
cită - cee.-i ce compozitorii şi poe\ii noştri ce i mai
valoroşi au şi d emonstrat - . o concentr<11 e
extraordinară, o putere miraC'U)oasă de a arti cula
elcm'entele producţiei imaginativP în sist~me sonon!
de comunicare dirt>ctă si emoţională. Desigur, nu tot
ce se produce în muzica noastră uşoară poate a\Ta
girul viabilităţii. ln ansamblu însă calitatea acest('i
muzici este deosebit de bogată în valori ;iutPnticc·.
variată in moda'.ităţi şi personalităţi ..:reatuarc şi
avtnd o demnitate aparte circumscris ă unui mconfun ·
dabil specific naţional. Clişeele tcmati ::e sau ling-
vistice par\'er ite în muzica noastră u şoar.:'i pe filiera
unor stiluri de împrumut, nu în spiritul d in li-
terii lor, se piPrcl fără semnificaţie în uni\'E,n,u! \ ' i! -
Jori!or ;iutenticP.
Promi!Atoare s-au dovedit a fi cîştiguri)e dobinclit„
de concurs şi în latura creaţiei interpretative Ct:i
28 de concurenţi la secţia de interpretare a :::on-
cursului (25. solişti individuali şi 3 grupuri) au adus
cu ei mărturia unor talente de certă valoare, ;ipă­
rute ~i descoperite în diverse concursuri 1udeţe11e
şi interjudeţene şi, mai cu seamă, pe scena Fe~tiva-
Jului naţional ,. Cin tarea României", Efortul ac~~~to~
tineri de a fi ei lnşişi (efort ajutat şi de cursul in -
tPnsiv de care aminteam mai înainte) a conf Prit
Pvoluţiilor ir.terpret<1tive originalitate. a ::-ondu-; ia
conturnrea - cu puţine excepţii - . a unor perso-
naliti'iti distincte, viahile stilistic !: i sub raportul
modernit.:iţii. ln această ordine d e idei aş aminti
vitalismul scPnic de factură incipil•ntă a lui Danie!
lordachPoaie şi al N inei Doroftei . muziralitaka si
rafinanwntul vocal al l\farilenei Dobre. Corinf'i Ma-
thia, Flo:-inei Cupşa. Ancăi Turca~iu '?i R;imonei
Bădes::: u. căldura ~i farn1t'CUI discret al glasului lui
Cătălin Crişan, inteligenţa scenică şi amp:oarea rP-
,11strului vocal dovedite de Alina Mavrodin, Eliza
Penua~u. Angela Stoica, tenacitatea şi \'igoarca prc-
gătiri i muzkal -scf·nice arătate de Luminiţa Raclariu.
Otilia Rădulescu, Nina Şerban, Aura Buiac, Floren-
tina Pocora, Monica Măceanu şi Grupurile' .,Tun" ii
.,Stil '\ fin eţea si distincţia vo:-ii şi sl'nsibilitc1\ii cc· c1u
r.arackrizat evolutiile Leliei F '. orcscu, Ro .•::.tnPi Vul-
pescu şi Luminitei Ha!ip, toate aceste însuşiri con-
figurind o paletă stilistică şi de te mperam e nte in-
terpretntive cu i!mpie 1,iisponil>i]ităti penţru dezvol·
ţdri. VjitOHl'<:,
https://biblioteca-digitala.ro
RecitalurilP. pe lingă calitatea l or de 1nonv, nte dP
spectacol complPment;ire serilor d<' co11 ~11rs, Pl' li;1g ă
ro: ui lor cir- a ofPri publi c ului posi1Jili t.;1tr •a rd ,-. w .
nirii cu 1·c•.IL'lP 1·011sacrak ak genului . c um -,înt
i\lirabda Oau,·r. Corina Chiriac. E\'a Ki ss. C o rn!'!
Con stanliniu, ;\[ihai Constanti1wscu, Id !',11'(' nu <'
cazul s :1 m;i ,·cf<'r airi. au pril<·juit ~i c·o11fir;n;1rra
idni dC' ,·o ntinuilate în arta intPrprl'l,1:-ii 11w1.ic ii
o1oastn, u ,cm·,· p l' in aportul noilor grnrraţii d " in-
krp1-qi. Dl'11s,,1J it ck C'Xpn·si\· în ill'l'Sl ,.,,ns : L fnsl
r„c1talul l.orL·da11, ·i Gr:>i'a - d•·\ir.ălnarca T 1·o fct1lu;
.. l\lam.iia ' fl(i". Lon·-1 ,rna a fost străluciloarr, \·inrntf\
~i ('OlllUll1(·a ti ·, .:'i, \·t,dind o rapid/\ p\·olu\ir i1, plan
profrs1on;il; c,1 arf' 111obililatr• -:,i gra\;,• ~cN, ;ciî iz-
\'r1ritf. ci;ntr-n inklip•n\5 arlisti c,1 d,•o ,« · bită; Pa
arc o Pnrrgir \' ita ' ii p •·opri,· d oar marilor \'f'ci l'\f' ale
mu1 ic 1i w;eoarl' 1110d1' rn1·. ln au.,; t sl' ns n Ti Li111l s ă u
currinzind 11111;,i ci (i<- Dan fk i1.a,ka. Ak:-.andru Simu
si Adnan En rsc u a c rn:,tituit :·i111p11l d,· afirma rf' plt- -
~ară a complcxl'lor L'i 1·irtu\i tt•hnico-int1•1-r1 n· ta ti\P.
Ea a d ovPdit c;'i ~tiP să se• auton1lti\·p î;1lr-o p<'1· -
pPi.Uă sta rP dr t'rrati\·it;i te r<·nlru a '-111Ul,.! <· ,-11111'-
tdor si ritmuril or mu7. iC'a !P un , nlorit 11011. , , fl„ x i -
lJilitat~ c t: sens com ·ing.'\tor. o lt1111in[1 capab il ·-, , 'i !,·
innobi'.e zP <;(•mnif k·a\iilc ş i <;/\ h- fa C' ilitc·1.P un i111pact
c 111oii o nal ~i rap id :·u public ul.
în rîndul PXCPP\iilor se insni.- !:-i ri .· cilalui st:•;\i -
ntll. d e Adrian naminPsc u . o \·ocC', un t,-•1npe;-a111<'11t
ş i o intPligPnţA dP an\· Pr,l!ură care ii ,.,il11Paz'\ pf'
tinărul inlt-rţ, rd în rindul c<'lor mai buni pc can·
muzici! u~oară n,mf111Pască i-a a\·ut ~i îi arP. E,t\'
de asem e nPa de-· amintit rec italul c uplului Ştdan
Hru şcă - VasiJ P Şe1<drtt. rPcital ::e a avut daru l
de a ni' r ca min '. i C'" farmec poiltf' av ea s implilatC'a
ş i s incPril;itf.';i în muzi l'tL
1\:-as dori să închei ;icestf' rînduri făn'i a subli-
nia c~Jitatea impPc;i bilă a prezPntării rlatoratf' f,11·-
nlf'cului scPnic, intPli)!Pn\Pi ~i spontaneităţii lui Oc-
ta v ian U r<;u)es ~u. preC'Um şi PforturiJP mPritorii d r> -
puse dP Casa dP discuri „El<'ctrc!'ord" p ~ntru ;i
oferi publicului Jll'"Z•·nt la Mamaia „ptul C'ompl Pt d"
disC'Uri C'Oll\inînd melodii)P prezPntah• în co,1 :·ursul
dP crc;iţiP . Toate accslP'l au făcut . rPpf't, ca f'rli\ii'l
Jin a,: l'st an a con:-ursul 1.1i ci„ la Mamaia ~,i he,1: •-
ficipze de atributPIP evenimf'ntului artisti c, a!P unui
<'venimPnt aşteptat şi aprPciat C'il at,,rP dP C'ei ;iprnapP
JO.OOO mE'lom;ini care l-au urmărit la fa\il loc ului.
Vasile DONOSE
Concursul interjudoţean al corurilor
bărhăte~ti ,,Sabin Drdgoi"
- Timi~oara 1987 ·
î'rri.uţînd dcsr.hiderPa unei noi stagiuni mm:ica) P
la Timi şoara, un e\·e nimcnt artistic inc:lit a sporit
fru111usc (l'a spirituală a ora~ului. a Banatului, C'arr
iată co11ti11u;l a fi o „Ţară a C'Orurilor". Două zil<·
din sl'ptcmlJrie, 12 :;i 1:1. a răsunat itongul primei
cdi\ii a Con::-ursului coral intc•rjudeţP,'111 .. Scthin
Drăi.oi " dri;tinat ansarnhlurilor corale băr„uătl·s~i. Din
inima ac·Pstui Dărnlnt zămisl!tor dP cîntt-c, in. satdP
si orn,;c l•· căruia rezonau în d Pcc niik trPi, pa trn "i
C'ind alP secolului nostru, 180 dP ror11ri !i i t·i0 de
fa11farP, a fost lansat semnal de· <>mula\ ii' ir, cînt.
sprp pr<'tutindenilc spaţiului românesc. Numr-Je lui
Sabin Drăgoi, unul clin marii muzici Pnl români ai
vea('u !ui nostru, cea mai mar .~ antă pPrsonalitnte mu-
7iculu cur!' a activat' mai bin t• d<> un sff•rt de 'lPPul
lfl Timiiioar~ c~ pedagog, dirijor de c->r şi com-
 pr>zitor. este l'fi;:i1-1 concursului CP onorează ~i obligă
în a ce li.1 51 t imp _ l\lomf'ntul dPdan5ării primei Pdiţii
a an ·<,tui nou concurs coral nu r str intlmpl:!itor; d
s f • <; Upr.1 p unc c u anin· rs;irPa un:.ii dPcrniu dP ,tdi-
,·itat,· c1 coralr i bărhfitesti „Sabin I>nigoi ·' c1 CitsPi
d,• C'Ullură c1 111unicipiuiui Timi~oara. C,,rala carP
poa1 t ,i nunwlr compo7iton:lui a luat fiin\:1 ir. a ;1ul
J' 17i în ,1 i111.tt11l ci,· t'f•·rn•scrn\ă creatoar1· 11enPrat
rlr F<'st1 ·,ai11l naţional „CintarP,1 HomÂni<'i'' , rf'Unind
iubitori ai artei Uff.tlP din di,·crse catPgnrii snC'ialP
~i prnfrsil•nah•, îrifrătiţi în iciraluri, ln :·intui patrif'i
străb11nr•. Dr la înfiinţare pinii în prezent corala
_,Sabin Dră)(oi" poartă amprPnta ta!Pntului, dici!'n-
1,<'i si iscusinţf'i dr a Yalorifica cu voluptatP snno-
ritil\ilP sp1·rific1· an„amblului d<' ,·oei bi'irhăte ~ti. a
rlirijorul111 său Diodor Nicoară. Corul a a\·ut o e,·o-
lutir spPclaculoasă în asimilarea unui repertoriu
hognt, cr1•aţia românPască beneficiind dP o rc>prrzrn-
tare esenţială : I. Vidu, S. Drăgoi, T . Bn-diccanu.
N . llrsu. l\1. NPgrea, I. D. Chire s:-u. Gh. Dun1itrrS<.·u,
M. Jfoinic, I. ()dăgPscu. V. SpătărC'lu ••te. Din lill'-
rat11ra muzirală unin• rsală. tn reprrtoriu fil-!Urează
lucrări cir RPPthovPn, Schubert, VP.rdi, Gounod,
13Prlioz. WehPr Orff ~-a. Mobilitatea stili„Lică ,şi ca-
litat<'a interprPtărilor s-au cizelat ln timp scurt P<'
difrrit<' scPn1· ti111i!Soren~·. ln intreprinderi, casr dr
,ullt,rii. cllmin,, culturalr din judeţ şi din \arii. Eior-
t11rilr curului mt fost încununate în mod firrsc c11
~a ,;r titluri dr• laurC'ilt !:'i pr!.'miul I în Festi-.•alul
na\1or,al „C'înt;ireR Homâniri·' şi f"U titluri de lau-
r,.,;1t la alt" frsti\·aluri şi concursuri cora!P intcr-
_judr\<'llf'. Cu o as!.'m,·nra „cartP de vizită " corala
„Sribin Dri.il{oi" a fost im· Pstită şi ra nll'sagerâ a
:-intului cora l românesc peslt:' hotare. participind la
concursul coral internaţional Bela Bartok
(I{ . P . 1 ; 111::ară •- - Drhr;, ţin. JfliR). Fcsti\·alul irtl'r-
naţio11;1l ,.Rr11111s·' (H. S. F. l11i;1oslavia - Belgrad. l!li!l)
sat: turn<·Ul ci<' ,on ~Prl<' din H. D. G e rmană (GNa,
)111'.:1) .
ldn.> a organizării concursului coral .,Sabin Drăgoi"
la Timi~oarn a prins contur în sinul coralei cu ;ice-
l;i~i nunw -;i a fost cultivată de neostoitul său diri-
jor Diocior Nic-oară cit şi de preşedintrle formaţiei ,
J,,sif Tl'ic u. drvotnt dntăreţ şi corist. In cadrul krtii
al Festiw1Jului national „Cîntan'a României '•. bu :·u-
rinclu-sr de sprijinul total ;ii organelor judeţene' de
part ici s i dP stat. prima ed ii ie a concursului a avut
1111 11 r a ~tf'ptat P.cou în _judeţele patriei. Revelaţia nu
a constat în numărul formaţiilor pre zente pe scena
minum1tului ~tudio de r oncerte al Lice ului de artă
„Ion Vidt: ". ri în rcpl'rtoriul ele o înaltă P:,;i gen\1
pe care l-au prezentat la un înalt ni\·e! interpre-
tativ .
Prima zi a c•mcursului s-a constituit într-un me-
dalion „Sabin Drăgoi ". Luările de cuvbt, vibrînd
de fiorii comunicării directe, au p!edat pentru actua-
litatea irapantă a creaţiei marelui compozitor. La
tribunii s-au succedat Nicolae Boboc - J,ncul lui
Snhin Dră(Joi in panteonul muzicii româneşti, Du-
mitru Jompan - Sahin Drăr1oi şi anii .5ederii ln Deva,
Mihai Dnigoi - Snhin Drăgoi .5i Banatul şi Rodica
Giurgiu - Sabin Drăqoi, animator al miscării corale
bă11ii. ţl'ne. Latura vie · a medalionului a · fost întru-
p;ită d<' un c-oncPrt susţinut de corul Filarmoni :· ii
.. Hanatu :•· "i corala bilrbătească ,,Sabin Drăqoi " , cli--
rijall' d1· Diorlor Nicoară, concert al cărui program
a cuprin ~ lucrări sC'mnificativP alP compozitorului. ,\u
ră sunat Hăndţeuna, Trnnclafir de pe răzoare, Ursai
pus, ·a ,-uqi11iW ~.a. ~i în original pe cor biirblitcs:'.
/<lilă bihrm•a11ă, T,ae chiorul, Asta-i rloru si !Jată-
111i-tl' băt,-înc:ţ<', din care au rPie~it cunoscutele apti-
tudini \·irtuale ak dirijorului D. Nicoară pentru
unduin•a d e dnll•c romit'lesc, cu un rafinat simţ al
duin<'i *i jocului.
In zi•1a concursului propriu-zis sarcina juriului
alcătuit din Radu Paladi, compozitor. preşr>dintt>,
Mire-ea Nea!,!U, compozitor, Stelian Olariu, dir!_jJr
NicolaP Boboc, dirijor ~i compozitor, Achim Pcnda
fo lclnrbt, H<'mus Tascău, dirilor si Ladislau Csiz-
mank , instructor. st•~retarul · juritilui, nu a fost
uşoară ln departajare~ corµrifor r.onc\lrentc, Trej
https://biblioteca-digitala.ro
.tn~ambluri d e mare forţă artisti : ă au cucerit Tro-
f•·ul primPi rclit_ii a concursului ~i anume : .. Armo-
n ia " din C luj-Napoc-a. dirijor F:mil Maxim . .,.'\ r-
rnoni.1„ din Brăila, dirijori Pctri-:,or l3P.,;.clwa ':-i Lucian
So,111 ri1 si C-1 rnla „Sabin Dră !,!oi· ' din Timi~c,ara,
~l1ri.1or n ·iodor N i coară. ,\lte patru formaţii au fo,-,t
r;'1spli1tik c-u premii speciale : !\nsamblul artistic
o stă .,, · s c ...-\lhatrosul " din lVJan!,!a '. ia, dirijor i\larin
llud .i\<',111 , corul căminului cultural din Slatina-Nera,
j1Jd<'!_11l Caras-S<',: Prin. dirijor Nicola<• Chirilh, corul
.. Zfirandul .. al ,·..t"rnnilor de război , din Arad, dlri-
1or Gl·1"Cll'l!lll' Flui1•r:1s si corul intreprindr-ni ,Unio"
din Satu - 1\-larl', cliri_j(,r · Pdru Vc1carc iuc. ·
i i ui,;mcntind atmosfc •:·a siirlJătoreasu'\ a pf'!or două
zil<'. în car0 la Timi<;;oara s-au v<'rificat strălucit!'
\·alen\1· ale muzicii coral<' bărhăte~ti. într-un gest
d<' n o l,ilă comuniune am ase-uitat re~italul coralei
fl'minin c ,.Primă\· ara " din Piatra NC'amţ, dirijată d,·
Acia Beatric·,, Chicu si al corului mixt al ciubulu1
CF.H. din Timisoara ,· dirijat d e Duru l'l'lurgu.
Epilogul a aparţinut corului s ă rhfitorit, carr in-
tr-tm conc-p;·t rir• gală a fă c ut sL'l •·c\ia unor lucr/'iri
corall' n -'Pr<'zentati\·c pentru , ompozitorii bănăţeni,
spa1_iu artist.Îl' dominat ,u autoritate d<' Diodor l\ii-
coarii , dirijorul reu 1 ind o nou/I prrforman\ ,1 în .t
crea )i transmite ,;pontan fiorul intPrp1T tati\•.
Ovidiu Gil L\'EZAN
COSTINEŞTI
Gala tinerilor concerti~ti (ediţia a 41-a)
!n mod cert, susţ inerPa unei premiPre artistice
nr<'supune, în egală măsură, o grijă specia,tl din
partea organizatorilor '.ii o prC'gătire deosebit de
temeinică a evoluţiilor interpretative. Căci, în trecu-
tul sewn estival , tntr<' 9 5i 12 august, în sala ,,Forum"
• d e ia Costine~ti, cPa de a -ll-a ediţie a .:onc<'rtelor
grupate sub genericul „Gala tinerilor concertişti" s-a
constituit într-o veritabilă premieră în ceea ce pri-
veştr nat111·a directă, realmPntc vie, stimulatoare în
ambP!c sensuri, a relaţiei interpret-public. Iar pu-
blicul de la Costineşti, publicul tînăr al acestei sta-
\ iun i de vacantă. a putut să angajeze o relaţie spon-
tană. n e sofisticată, lipsită de orice fel de idei pre-
roncFpttt<' cu tinrri i interpreţi, urmărind şi răsplătind
cu căldură r-volu\iile acestora. Să apreciem, de
asemenPa, cadrul organizatoric impecabil, datorat
stăruinţelor lăudabile. angajate, · ale ccnducerii sta-
ţiunii tinerdului din Costine')ti ca *i sclc.:: \ia reper-
torială de autentică atracţiozitate. sek•cţie datorată
Cok•giului criticilor muzicali din A .T.M. A5tfel,
dup ii 1t.ala de poezie. după cea a tinerilor actori,
cea de teatru ~i de film , Costi:1 e~ti a găzduit in vara
trC'cută una dintre cde mui importante reuniuni ar
tist1cc al<' tinerilor nostri interpreti, însutiţi şi de
aceasti.i dată de critica muzicală de specialitate, re-
pre,:rntată de distinşi mînuitori ai condeiului, criticii
muzi ::ali Tosif Sava, Elena Zottoviceanu, Eugc'n Pri-
cope, Anca Toana Anclri escu, Veronica Zbm·,r:,.1, Lu-
miniţa Cioacă precum şi de o echipă de transmisie ~i in-
rPgistrare a RadiutP!eviziunii Român e . instituţie Cf'
asigură în continuare cea mai importantă platronnă
de lansare, de promovare pentru tinerii noştri mu-
zicit•ni.
A~a dar, prinwle două concerte dP la Costineşti clll
fost axalP P<' c-rPa\ia ma eştrilor clasicismului vienPz
Haydn si Mozart. alături de care au fost prezentate
lucrări SL' nmate tle Rossini şi Dinu Lipatti cu :c.t•ns
de omagiere , in iwesţ dif\ 1=1rn1t1 cuz, a personaHt:lţii
marelui mu7.1c1an român de la a cărui na ş tere se
împlinesc. în această perioadă , 70 d e ani. . riitur elf' obsen ·at :-A cei doi violo ni~ti. Linu Pru-
. S:.i aprer:i em. la începutul dPrulării momentrlor pr1-
mf'!or două concerte, i:testul marelui nostru darinetist
Aurelian Octav Popa, de a accepta participarc>a la
această „ga lă " în calitate :le inYitat rle onoare: ,. /11-
truduccr<' .~i v a,·inţiuni" pentru rlar inc> t -~i orchestni
de Rossini a be nPficiat de acel inimitabil farmc>c de
care d ispur.e artistul în conducerea e l ei:tantă, a tit dP
inspirată a cantilenC'lor. fapt evidPn\iat in spPcial
în pari.ea mPdiană. lPntă, 11 Concertului în lu major
cfo Mozart. Iar în ceea ce privr>şte stabilirea cadru-
lui stilistic trebuir> apreciat din capul locului că
dirijorul Paul Staicu. Orchestra simfor.idi din
Constanţa a u ri•ali7.at u -;u s ţinere adr>:· \·ată. d!' un
rPmarcabil bun gust. ric o s11p1Pţc> ~i o prompti --
tudinP realmente imprPsionantă privind stabilir<'a
relaţiei interpretative cu tinerii muziciPni.
Jnstrumentist al colectivului . simfonic craiovean.
laurea t al Concursului „G. Dima" de la Clu_i-Kapoca,
edit1a i!JOfi, oboistul f'Jcirin Ionoaia dc>z,·oltă o rda-
tio1~are dicic-ntă intre calitalPa d e excPpţic ;i lt>nll-
lui - dr- o fer mitate aproape „trompPtisticii", rl.ir
bogat timbrată. pe c!P o parte, ~i malr>abilitalt-a [r?t ··
zării. pP de alta : Concertul în do major de Haydn
a fost realizat. astfel. c-u o clarit.1tP a gindu lui 1Fiis-
tir. ce ~erve5tc construcţia de ansamblu dar lumi -
nea:'. ă df.'taliile planurilor sonore cu sPntiinentul unr-i
siguranţe suverane. Sînt aspecte pe care le-am urmă­
rit şi în cintul sopranei Simina Ivan. solistă a Tea-
trului de Operetă din Bucureşti. studentă a ConsPr-
vatorului din Capitală. deţinătoare a premiului l ob-
ţinut la concursul de canto de la Paris din vara
lui 1986. Deşi glasul nu di s pune de o apreciabilă
amploare, cele două arii din operele Nunta lui
Figaro (Suzana, actul IV) şi Răpirea din serai (Cons-
tanze actul I), au fost realizate cu acea atent stăpî­
nită 5tiinţă a stilului ce susţine viaţa interioară a
0
personajului. asigurind. totodată, C'chilihrul conturu-
rilor melodice, prospeţimea evoluţiei vocale.
Laureată recent. la Craiova. cu marele premiu
,.Dinu Lipatti", violonista Luminiţa Roga cev - ab-
solventă. tn 1987. a Conservatorului bucureştean
dispune de o impresionantă forţă a comunicării, for\il.
ce alimentează fiecare frază muzicală pe cdre o
.roste5te" tinăra interpretă : entuziasm;intă a ap.~ rut.
în realizsrea Concertului nr. 5, în la major rl P Mo-
zart. anvfc'r,Wra expresiei ce animă datei€ discursului
muzical. Vibraţia artistică de temeinic ă fundamen-
tare lăuntrică devine aici constructi\·ă atît la ni-
yeiul trasării . atît de captivante a reliefu :ui mare al
lucrării cit şi la ac:>la al .. angajării" unor culori
timbrale atît de eficiente în diferenţierea plc.1nuri-
lor sonote, la luminarea evoluţiilor armonicl·.
* * *
Aceeaşi hună stăptnire a datelor stilului :nozartian
o putem distinge şi în cazul pianistei Valt'ntina
Sandu; Rondo-ul concertant în la major, o parti-
tură - din păcate - foarte rar prez,,n tl'i in sălile
noastre de concert, a dispus nu numai de claritatea
formulării pianistice ci şi de o sensibilă timbrare a
tu=,eului, de o eleganţl'i dezinvoltă a sustinerii evo-
luţ: iei muzicale. Concertone pentru două viori şi or-
chestră de Mozart face şi acesta parte din şirul
lucrărilor marginalizate în viaţa de concert ; contem-
por !mă c u binecunoscutele concerte pentru vioară a)P
maestrului din Salzburg, lucrarea constituie, într-un
anume fel. un comentariu propriu asupra genului de
concerto grosso. Şi totuşi concertarea camerală <lt'
ţip baroc tjispuric tiici ~!! o F:vj<;lenţ<'I eţc1lan: :;oljşticll.
https://biblioteca-digitala.ro
ln special tn cazul celor două ,·iori. Este lmbucu-
naru - rPcr-nt admis cu c-P;i mai marr nwdi<> in
Consf'l'\'iltorul bucurc~tPari - ~i 1\-Jihail Gln i::a. a<'-
tualln<·ntc> Pic,· în ultimul an al Li c-r ulu i d r> artă
GPc,rgP EnPscu ". au ~tiut se'\ l'takz<' in f.ipl s onur
;;tit car;icte ristici:P partic-ulan' cit ~i c-<'11' d, • stil alr-
lu cră rii · mă gîndc-sc la prP)!n,mţ;i solisti ; n ,·i1·-
tuoză _: în cazul primului. 111 inlpriori zar<'a Iu.-icrn
c!e tip ca nwral - în c-azu l cC'lui de a l cbil<'a. la
courdon<1rPa mtui r alii un ilară prh·i11CI c-o n~trur\ 1:i
disr.urt;ului mu,:ical. aspcd datorat în imµortan tii
măsură ,:elului profrsional atil de e>fic,1cc ;ii -i1ri-
iorului Paul Stairu. Să apreci<'m - in finalul pn-
inei părţi a acestor notaţii - sensi_bil!tatea ii:lP1,i-
l!Pnt intre\ inu tă pr car,' o probează pian ista :\J;in uc ,a
M1hl11lescu. de~i partitura Co11cc•rti110-u.lui în stii da-
sic de Oinu Lipatti a fost r<'datil cu acea tindditatr
cc> d<"curi:c din tatonarPa reC'iprocă, nu întotdPauna
sigură, dintrE' solist şi or::hcstră .
D. t\.
* * *
ConcPr tul canwra l (1 l auew,t 1!l87 ) ca re a intrr-
rupt !,irul simfnnicf'!or ;i · pr-rmis tinerilor intc·r-
pre\i s ii se manifrstf' ~i în 11 cPst dnnwniu de ~llb-
st~n\ialit;itr- rnnn·ntrat'I . lin proi:tram d en s a sPkc--
tat oper<' t>se n\iol t· - Rnch. I\Jnzart, Schumann. Scl111 -
lwrt, Gem•,1p E1wscu. într-o frumo asil sr-ar,1 ci "
mu7ică carr a inn•put sub un fronlispi :·i11 .-P onn--
Bach: Preludiu şi Loun- d1 ;1
rf'az,1 into tdPa una -
Partito pentnt 1 ,ioară .~olo fn. mi majc r. Li vi u Pru-
naru - proaspăt student al Conservatorului bu,·11 -
reştean - este o natură muzicală spontană. comu -
nicativi\, ajutată df' posibilităţi tPhnicl' naturnk ~i rlr
un sunet r o bust: PI a dat rf'liPf c;irac-tNului con -
:-1>rt1rnt. spectaculos al s:-riiturii Prdwliului., in con-
tra st cu delicatP\o;i \Psăturii polifonin• din /.01.r·c',
cu o ~iguran\ă cc1re promite o dPz,·oltHrr ele an -
vi>,;ţură . Mihail Ghiga - tncă elf'v pP băncil0 l ,i -
c~ului de artă din Bucureşti - In Sonata în mi mi-
nor KV 304 de Mozart - operă sobră, d P amploarf'
sonoră dar lapidară ln formă - a demon strat o
cultură- ~tilistică şi o calitate a glndirii mu ..: i:-a lP dP
iinută. Soliditate a construcţiei. logică a fra ză rii.
sensibilitate reţinută tn cantilene vorbesc d es pre o
atitudine intel<>ctuală de maturitate faţă de actul
interpretativ. Dobîndirca unui plus de spontaneitate
ii \'a aduce desi~ur pe tînărul inter prPt la acea
stare de echilibru dorită intre Plaborarc ~i Plan.
Acest Pchilibru propi cr- rn ~i raportul optim într<'
concretul instrum t' ntal (rle mnrP rlifi :-ultal<') -:;i ldwr-
tatea ctntu!ui a fo<st i:tăsit si credem stabilizat - în
viziunea Luminiţf'i PPtrP-Rogaccv asupra So nat ri
a 111-a p entru pi.an .~i v ioară ,,in cara-::tcr popu/01·
romanesc" de G„or11c En esc u. Interpretarea tensio-
nată dar suplA a dat viaţă rulorilor fugiti\·,._ <i<'lil -
liilor rJ,, plasticitatl' a)p t,-· xtuhti dnr 1 i im·olburnrikr
dramati ce, cu un suflu dP autentică inspira\i <'. Est<'
o ·;er~1u11e cc sP profilează ca unul dintrf' \·iituar<'I"
reper<" din viaţa lucrării pe podiilmurile de cunC'Prl
ale ţilrii ş i din evoluţia tinerei artiste. Confruntat cu
difi c ultăţile majore ale partiturii, Dragu~ Mihăilesc u
la pian, c u tot handicapul unei co laborări ad-hoc si
al unui pian necorespunzător. a reu!)it să obţină mo-
m e nte de reală frumuseţe. RPmarcabil ,1 a fost con-
tribu\ia sa. tn acelea!;i co ndiţii, ~i la Sonc1ta d e 1\lo-
zart amintită mai sus. unde limpezi mea contururilor,
cnlitatt>a sunetului ne-au fă cut sl\ uitllrn de ncadf'c-
V{ll'efl insţ r um ţ nţll)Ui,
27
 Simina f\·;rn - aşa cum premiul obţinut
de curind la un concurs la P.iris a confir-
m;it -n - s -a a r.'H at o int•' rprf'lă dP rafin;imcnt a m" -
lmii,·i francez,·. in cdc dclllă piese de Jacqu,-.s Lc-
;::uPrnc-. (Au somml'il ş i .Te uous r1woic}. Ca *i in
L011<1uir m,, (rzi ., din :' iclul en('sci;-m pc versuri rlP
Cil"•m,·nt l\farol. pronunţia impcc;ibilă, atacul delicat,
transpare nta emisi<·i. fluenţa rostirii. r>lPganţa fra-
zi1rii (~i d·c C" :1t1 ~i a prezentării) au convins de
adp1·.,nia ci Id a cest repertoriu foarte particular,
cal'l' C!Te o i:nhinare strinsă intre m :'iil'~lrie ,:oi rul-
tur,i . !1, uni\·crsul total deosebit al ., ta,·qarf'tei la
1 ·ir ld1;iţă dr Schuhert, l11h:'nt11! scenic al 11rtiste i ~i-a
spu~ ,uvintul. transgrrsind lnsă 011recum hota re!,•
li<'clului.
ln ultima ~ear:i a Ga!Pi (12 augu~t lfl87) ne-am
rf'Întilnit cu orchestra simfonică din Constan\..1 su 1>
cnnduc,:,rca lui Paul Staicu, p!'nlru un program
dr muzică romanticii, dr strălucire instrunwntal/1 . în
Concrrt11I in re mfJjor pentru uioani ~i orche.;tră.
dP Paganini. Koppandi Jeno. student la Conserv.i-
ton1l dujciln, a str.'\ bi'\tut cu o velocitate ~i o ,,cn-
ratc\P dPmnc de· in-:id1at difi ::- ultăţi'e acrobatict' ale
partiturii. Calitllţilr sale d e \·lrtuozitate ·- ob,inutr
printr-o cti~C"iplinan' atentă a unor 111ijloace natu-
rale - - ar ;i\·ea numai Ol' cişti,::at din dezvoltarPa
i maginaţiei sonore şi a unei aprofundări a 1c·:xpre-
siei. Violoncefr;tul Florid Costinel a abordat cu
aplomb şi comunic3tivitate Variaţiwiile µe r, tr-1;1,z
:·ocor:o c:ie Ceaikovski. !ntr-o \·iziunf' pasion'llii rare:
valorifică !ndrosf'hi cera ce rstc rxpresie directă in
litera partiturii. lJar :-um primul pas al actul11i in-
tf'rpr<'tativ este controlul asupra emisiei sunetului şi
hinP!nţeles !:-i al cP!orlal\i paramf'tri ai li:nhajului
im,trume;·,tal. se impune o atitudine mai lucidă faţii
Je partitură şi ce cerintelc ei. Tn Concertul nr. 2
in fa minor de Ch::ipin. Dorina Bindea, stiiplnă r,e
o tehnică îngrijită, ;i re]ir?fat cu hun gust poe1.ia
ar1./Hoare a muzicii dar 'ii somptuozitatea ei pia-
nistică. un dialog suplu cu orchestra, o frazare lim-
pedf' şi Plegantă, fineţea trecerilor intr-un arc con-
structh· susţinut ru ştiinţa dozajelc,r au contribuit
(1.ii ncolo de unele mici inegalităţi datorate poalf> şi
unt'i insuficiente experienţe de scenă) la realizilre'I
unei versiuni de calitate. Iată o tinără pianistă care
s-ar cuveni să intre mai des tn circuitul vieţii mu-
z:cale.
Atracţia exerl'itată dP vocea umană ;isupra publi-
<'Ului s-a observat din nou ln primirea caldă făcutl
ariilor vr>rdicnf' interpretate de Emilia Ciurdea , cu
~tiin\a de a r<'lida valorile expresive ale textul4i şi
cu stri'iiucirP vocală.
CoupPrin spun "a c-ă „nimic nu-i mai plăcut pPntru
tinE' însuţi, nimic nu te Jp;igă mai mult de ceilalţi
d!'dt faptul dt• a fi un bun acompaniator. Dar cc
rwdrcptatP ! El cstr ultimu1 pr carP-1 lăudăm la un
f"On ~rrt". Fără să putem îndrepta aceast!I nedrf'ptate
a istoriPi, tn•buir să rrlevăm dăruirea artistică, com-
prte nţa, profc-sionalitatea cu car<:' orchestra simfo-
nică din Constanţa şi dirijorul ci, Paul Staicu, au
lnsoţ!t această Ga'.'i ca şi tn alţi ani. conlucrind
fructuos cu soli~tii. spri.iinindu-i în momentf>le difi-
l'ilE', salvind r hi11r unele' mici accidentP de parcurs,
într-un spirit de col;iborare generoasă.
Dacă mai ;idăugilm la aceste manifesti:lri şi lntll-
nirilt> cu studen\il rnmlini ~i strjini ln cadrul ASC
sau la Clubul studenţilor de l~ Arhjţecţµr4, -putem
https://biblioteca-digitala.ro
conchid!-' că.,Gala tinPri!or concPrtişti" de la Costi-
neşti. ediţia
I , a fost o reu ~i t '.i c'JrP s-a bucurat de
un public foarte numeros (sal,i „Forum" don•dindu-se
abia îri ::: ilpătoare) ~i de o atmosferă de autentică
drago~tc d<' frumos.
Elena ZOTTOHCEA.l\U
ARAD
Gala tinerilor concerti~ti
(ediţia a 42-a)
Defliarf'a tinerilor virtuozi a inrPpllt cu OaniPl
Gui ţi, pianist pe ::arc l-am remarcat încă _ de acum
ciţiva ani. la preselecţia şi apoi in cte~fil~urarPa 111-
tilr:lirii ,Tinere talente" de la Rlmnicu Vilcrn, clnd
venise de curind din Banatul nata l ~i intra,E" ln
claselE' Liceului de artă din Cluj-Napoca. DaniE'!
Go1ţi este astăzi un clen1Pnt fruntaş al Conservato-
rului „Gh. Dima" şi şi-a dezvoltat din plin aptitu-
dinile de instrumentist de mare soliditate ii bra-
vură solistică red11tahilă . Aceste calităţi şi le-a
do1·pclit in parcur,;:erca paginilor Concertului 1tl', 2,
în do m.rnor de Rahmaninov, r.lădit mai n1ult in
linii pure decit în detaliile unor trăiri romantice
exacerbate. Goiţi este un temperament echilibrat şi
puternic. susceptibil să lumineze îndeosebi com-
oonentele de naturii arhitPctonică ale lucrărilor tăl­
;năcitP --şi poate că preocuparea de viitor pentru
un colorit sufletes::: mai diferenţiat. pe~tru o calitate
interioară a lirismului ar completa spectrul resursdor
sale interpretative, aflate ln plină perioadă de for-
mare. Din Iaşi, n;iai tinărul său coleg Samir Golescu.
abia iesit de pe bă'1c:ile Liceului de artă „Octav Biln-
cilă ", a dovedit că 111!:'rită din plin să se num <: re
acum pr.intre studenţii Con~ervatorului :,Geor&e
Enescu". Tălmăcirea Concertului nr. 1, fn. si bnnol
minor de Ceaikovski a fost captivantă prin strălu-
cire, căutarea şi găsirea concreteţei sonorităţilor, ar-
doarea incandescentă a impu'.sului. Samir Goli;-scu
pare un ta!f'nt complet, lnclinat deocamdată cu deo-
sebire- sprP paginile de \'irtuozitate spectaculoas,1
(in ,.bis" s-;i confruntat cu dificilul Mephisto-Vals de
Liszt) dar fiind deschis tuturor posibilităţilor de apro-
fundare, bazat fiind pe o irt'zestrare instrumentnlă
ieşită din comun. Descoperirea unui talent de ase-
menea putere- de comunican· este stimulatoare şi rP-
lf'vnnt/1.
în ambele progrmne simfoni:::e, din !l şi 10 septem-
brie, am regăsit cu plăcere indemînarea intrumen-
tală şi muzicalitatea de excepţie a clarinetistului
clujan Liviu Goean, distins anul trecut cu prileJu!
concursului de interpretare „G. Dima·• şi afirmat ca
membru al Filarmonicii din cetatea culturii transil-
vane. Dacă ln Introducere şi variaţiuni de R.ossini
mai erau detalii de perfectat. mai cu seam/1 !n dia-
logul cu o:-chestr3, redarea Cîntecului lung de Cor-
nel Ţăranu a pus din plin în valoare originulitutca
vc1loroasPi lucrări (întemeiat<\ pe contactul de sub-
stanţă cu valorile folclorice). una din contribuţiiie
de primă mină la îmbogăţirea litt'.• raturii româneşti,
de fel negllJabilă, a clarinetului, E.sţe \!11 exen1pl1,1
 al faptului că tiilmiidrea pe măsură a paginilor ro 0
mâne~ti se poate constitui în eveniment indi!>CUta-
bil al reuniunilor concertisti::e de felul celei arădene.
i\m mai ascultat la Arad o tinără \"ioloncelislă
clujean.'i de serioasă formaţie, Diana Ligeti, care ne-a
prezPntat o crl'aţie cont ~ mporană mai rar abordal:i
de instrumentiştii noştri, Concertino pentr uviulunr:1•!
-~i orchestră de SerghE i Prokofie,·. Fără înc.ioiaiă că
stilul marelui compozitor sovietic presupune o re-
dare mai incisivă )i spirituală dt>cît cea furnizată de
solista noastră, 1~are în compania orchestrei mai .:..re,
firesc, de ciştigat în amploai·e a tonului şi persona-
litate definit conturată a dntului. In schi1•,1b, l'a a
.;părut a\'antajată pl' parcurs ul programului c<1rnt•-
ral din li septembrit·, C'ind ubordart>a unor pagini
de J. S. Bach ~i a Solo-so11atei dl' Anatol Viei u ,l
avut o nob!Pţe a st~ntimentului ~i a vădit o înţelegere
muzi;--ală de maturitate.
Colega de Conservator a Dianei LigC'ti, flautista
Adriana Petrescu, este formată la reputata ~coală
ele suflători clujPană ~i a redat paginile Concertului în
sol major ele Mozart cu fluenţă şi transparenţă ; to-
tuşi, i "e ct•rP pe viitor o putt're de convmgere S;JO -
rită, trăirea mai plină ~i diwrsificată a muzicii,
atribute care voi· întregi o educaţie artistică aleasă .
Vioar:ci a fost reprezentaM în „Gala" arădean li dt>
Liviu Prunaru, care întruchipea7ă a~teptările 11oa5tr,~
deosebite adresate generaţiei de tineri virtuozi ai ai·-
cuşului, intraţi la Conservatorul „Ciprian Porum-
bes:u" din Bucureşti. Dacă în Concertul nr, 2 de
Mozart poate fi dorită o conturare mai deplină a
textului (de altfel Monrt pune probleme deosebite
tuturor interpreţi!'.)r acestPi muzici de rigoarf' sti-
listică şi exigenţă a permanentei vivacităţi, filele
bachi€·ne din concertul cameral de a doua zi ne-au
adus o satisfacţie sporită, iar Ulmăcirea dificilei
Sonate a VI-a pentru vioară solo de Ysaye a fost
entuziasmantă, dovedind că locul ciştigat de Liviu
Prunaru in „plutonul" tinerilor violonişti se va con-
sol:da fără îndoială odată cu anii de Conservator.
Am avut, la Arad, b1icuria d~ ll ~asc_ul~~, pe unul
din . cei mai buni organi.~ti ai noştri. braşovea1111l
Eckart Schlandt, într-o formă deosebită, paginile de
J. S. Bach şi Max R~ger fiind interpretate nu numai
cu o stăplnire suverană a formei şi detaliilor ci ~i
cu o ritmic.ii vitală (destul de rar prezentă la frec-
ventatorii acestui masiv instrument) şi cu o forţă di>
transmitere a bucuriei muzicale-irezistibilă. Ceea CI:'
a f!icut ca „Gala" să se încheie şi să culmineze în
accentt sărbătore~ti, onorînd aura de i>veniment cul -
tural a frumo3-,ei intllniri.
Alfred HOFFMAN ·
PIATRA NEAMŢ
„ Vacanţele muzlcale1Î la a XVI-a ediţie
Aşteptate, an de an,' cu mulţ Interes, ,.Vacanţele
muzicale la Pi,ll~ra Neamţ", organizate de Conserva-
torul „George Enescu" din Iaşi şi de Comitetul d.t•
Cultură şi Edu~aţie Sociali!ită al Judeţului Neami (de
obicei Intre 27 iuniţ• - 12 iulie), au intrat de 111Uit în
tradiţie şi in. conştiinţa publicului meloman pietreau, .
ele aflindu-se deja la a XVI-a ediţie. Pentru un
oraş. cu. atitea frumoase tradiţii culturale, dar care
este lipsit de instituţii muzicale profesioniste, ma-
nifest!frile „Vacanţelor" vin să aducă periodic acel
s.u flu al artei menit să conţribuie la evoluţia gus-
tului artistic ai locuitorilor acestor meleaguri ,ii in
domeniul marii muzi::i. Făcind . operă de elevată edu,
c:aţie . muzicală, . ~ţup.enţii Conservatorului ieşean clş
https://biblioteca-digitala.ro
tlgă şi et, prin confruntările cu un publi c tot mai
exigent şi prin obţinerea acl':ei siguranţe in actul
interpretativ care le catalizează progrPsul c1rtistic.
Chiar dacă anul acest3 nu s-a ajuns la amploarPa
!-ii fastul manifestărilor unor ediţii antt'rioa1·~-. nu S('
poate contesta că, in ceea ce priveşte scrupuluzit..il,•.i
artistică şi climatul spiirtual, ni\'l•lul progranwlur
pn·ze11tat,• a fost in spnsibil progrPs.
Inceputul l-au făcut o serie de recita:ul'i prPzt•n-
talL• de cadre didactice all• consen·atorului ie~ean ,
care au prilPjuit mai întîi audierea unor lucrări cun-
temporanL• ca, ele pildă, cL•l susţinut de clarinetistul
Dumitru Sâpcu, lnsoţ;t la pian dl' VasilP Tarnm·sclti .
Alături de lucrăn de Fr. Poulenc ~i U. Milhaud, ci
au interpn•tat piese dt' Viorel Muntt·anu, f'eliciu IJon -
c~•anu. Cristian ;\[isit>vici ,; i Vasilt' Spăt !i rl'!u. punin -
clu-~i plenar talentul ~i măie s tria lor in tă:măcin.·a
artistică a opus-urilor menţionate.
In contrast cu climatul modern al recitalului amin -
tit, emin e nta pianistă Adri'lna Bera a ofe rit o ua zc1
de lnaltă clasicitate într-un recital M ozart. Cu fi-
nPţC',1 şi discernămîntul interpretativ cu carP :1t•-a
obi';,nuit Adriana Bl.'ra, cl'ie trt'i Sonat!' cil' ;\lozurt
1KV. 280, 309 si 310) au apărut cu adt>vărat biju -
terii sonore de epocă în care sdipirea ~i , crn1 nu
ascund nicidecum lirismul inkriorizat al cu111µwi -
torului. Din lumea ro111anticilor, nwzzo-suprana Ma-
ria-Jana Stoia ~i pianistul Ioan Welt au adus la
rampă lieduri, conturind cu deosebită sc11sibilitatt'
alit lirismul ingenuu al lui S 2hubert, cit şi el'! .-mav
..ii lui Hrahms, după care au rc"memorat. cu pioiwnie,
figurii,' man•:ui GeorgP Enescu (cu melodiu S(>UJlir)
şi a 11('Uitatului, fost rector al conservatorului ie?ean,
Achim Stoia (cu două lied-w•i pe versuri de T. r\r-
11hezi).
La rînclul lor, studenţii nu s-uu lăsat ni ci Pi moi
prejos, înscriind -în cronicile „Vaeanţl'ior " foarte me-
ritorii recitaluri. Astfel, pianista Simona S : Auna 1
(stud. anul I), o certă promisiune, şi-.a confirmat în ·
suşirile prin interpretările remarcabile date Sorrnt e1
op. 109 de Beethov{•n, Sonati11ei de Ravl'i şi Fa11Le, w 1.
„Călătorul" de Fr. Schubel't, iar violonce:istul Lau
ren ţiu Gherman (stud. anul I II) a adus o nolă de
gravitate ln -programul său, redind cu multă în -
ţt•leg,ne Sonata op, 40 de Şostakovici, după ce a tăl­
măcit, cu un patos reţinut şi cu adîn .·1111l' t'XJ)resi 1 !.i,
celr 5 piese op. 102 Ul' Robert Schumann (la fru-
moasa realizare a acestui rC>cital apol'LUI pianistt>i
Tatiana Moro=1anu fiind evident).
l/.1 prollram mai prolix ca stil. dai' menit să pun:i
in valoare capacitatea de adaptare la climate ~ti -
listice diversificate, a fost acrla al violoniste i
A~iana Nedriţă, care a cuprins lucrări de Baeh, Mo-
zart, Pa!lanjni şi Claude Ballif. Stăpîn.l pe o bună
tehnică violonistică şi dovedind un Ol'izont slil istic
larg, tinăra .intepretă, acompaniată cu probitate ar -
tistică de pianista Adriana Bera, a înscris un nuu
suc~es în palmaresul său, deja destul cll' bogat.
Relevind o ţinută artistică de deosl'bită profesio-
nalitate, manifestările celei dt> a doua săpt:'imîni a
„Vacanţelor muzicale" au adus, de useme1ii, in f11ta
publicu:ui meloman pietrt'an aUt .nume cu rezonanţă
în arta interpretativă românească contemporană, cit
şi tineri ce bat la porţile afirmării. Astfel, . duo-ul
Alexandru Moroşanu (violoncel) şi Tatiana Mo1·O-
şanu {pian), binecunoscut ln ţară şi cu frumoase suc-
cese peste hotare, deţinător al unor prestigioase pre-
mii in~~rnaţionale, a propus un foarte intere:;ant
program ce a urmărit să prezinte ,,tema c u varia-
ţiuni" abordată de mari compozitori din difel'ite eµoci
muzicale : L. van Beethoven, N . Paganini, B. ;\,Jartinu,
Paul Constantinescu. Succesul de care s-a bucurat
recitalul a fost confirmat de numeroasele re.' hC>mări
la rampă, cei doi inh·rpreţi oferind în că lrei ,.bis"-uri
(pitse de I. Albeniz, D, Şostakovici, Serafim An -
tl'opov).
Cu strălucire tehnică şi cu multă adîncime de ;:în-
dire, ne-au fost t!llmăcite, tn seara următo1.1re, d t'
pianistu Doina Grillore (stud . anul l) dou:i sonate
de D. Scarlatti şi Sonata op, 78 de Beethown. Dar,
revelaţia · serii au constituit-o cele Trei tc;blouri cltri
29
suii a J e balet „Peiru.~ka " de Slravins.ki, pP cart•
tinăra interpretă le-a redat cu multă vigoare ~i plas-
ti ci tate a expresi,:,i.
luiJitorilor muzi c ii de cameră pianist<'!<' 1\·l ihar•la
Far\ade si Ozana- Diana Zare a lt•-au făcut, intt·-,)
frumousJ 'i i nua-1 \ată intc-rpretare, un d ar deo;,e!Jit :
ink!!rala Vat.m,·ilur dl· Chopin i i cite va din c,•.t• n wi
îndrăgite Drm.mri w,,;w·•! de Braluns, în Vl' rsiune
p.-ntru pian la 4 miini . Continuind sc ria manife s tă ­
rilor „Vacanielor" , cvartetul t..l e coarde ,,Gaudc-amus "
,1J const•n·ator·Jlui ie,wan (Dănuţ Manea - vioara I.
Lucia Cire') - vioara a lf-a, Luiza Fordea - violă
„i Sebastian Vîrtosu - \•ioloncel) a reînnoit succesde
~a!C' antcrioart' (încununate, de altfo l, si c u olJ\in':'rea
prt>miului I la fe..,tivalul arle i si l' Ulturii studen -
ţ, ·st1, ediţia 1!187, Cluj-J\apoca). impresionîndu-ne j)rin
umogenitak, µl"in seriozitatea cu care- au abordat
partiturile rc-spc-ctin• - Cvartetul clisu11a11tt'lor rJe
l\ loza rt, Cval"tetul consonanţelor de- Pascal Bentoiu
si Cvartetul up. 125 de Fr. S chubert - conturlnc.i
vxpn·s1v ficca n • edificiu al cliscursului sonor. Dt·\i -
nător ') i t>I a l pn•miului I la Pcli\ia din acest an
a intîlnirii artistice stucl e nţes ti de la Cluj-NdpOl'a,
darinc-li stul Glwor!lh,· Că li1ws c u (stut..1. anul I) nt>-a
prr:pus. în n •citalul susţinut împrc-ună cu flautistul
Coristantin Tllltnaciu ')i pianista Diana Spinu, un pro-
grnm inedit : Sonanţe de Vasile Spătărelu, Burl<'gcn
d,· ,1 ttn Rychlik şi Introducere şi temă cu varia/iu 11 i
de G . Hossini. La rîndul său. flautistul Constantin
T:11mac iu în cele două Sonate de Hiindel şi, în spe-
Cia l, în Carnaval veneţian de Genin, ne-a re-amintit
c-alitii\ile sale de virtuoz al acestui instrument.
Manifestările camerale ale „Vacanţelor " au fost
i11. ·ununatl' insll de recitalul cvartetului h,,;,ean „Vu-
ces " (Bujor Prelipceanu - vioara I., Anton Diaconu -
Y;oa ra a II -a, Constantin Stanciu - violă ~i Dan
Prt>liµceanu - violoncel), aşteptat cu multă ·nerăb­
dare de melomanii pietreni ce au avut buouria cie
cf i1Udia un program de bogată diversitate stilistică
(i\lozart, Ceaikovski. Şostakovici). Constituindu-se, ş i
d P astii dată, într-un etalon al perfecţiunii în mu-
2 i, a dt> cameră, demn de urmat de mai tinerii :·un-
fra ţi , recitalul cvartetului „Voces" a adus un plus de
strii lucin· s i profosionalitate „Vacanţelor mu.1:icale·'.
Pv lingă IJogateh• recitaluri, cu varietatea stiiistică
a c1c 1.· stora. studenţii ir.-:;eni au prezentat publicului
pie tre.:in si un concert simfoni ::-. cit 5i unul cameral
su,ţir , ut d l' corala ,_Cantorc-s ami c itiae". Pregătin­
du -se cu multă sPrioz itvte pentru aC'eastă cor,frur,-
tc1rP cu puulicul , sub competent'! şi entuziasta în-
clru:narc a dirijor ului C:irneliu Calistru, orchestra
s i mf:.i11 1 c ă a Consnn1torului „George Enescu" a ot•-
i-1t ur, program cc- a cuprins, mai intii, două lu ; rari
elf'· valoare din tezaurul muzicii românesti in e:are
'.l1UZiC'a bizantină este valorifi cată cu multă măies­
trie · Variaţiuni pP o temă bizanttnă clin secolul ul
X/1-/ Pa pentru vi oloncel sl or c hestră de Paul Cun-
stantinescu 'ii Glasurile Putnei de Viorel Munteanu.
Dup!i ce au dat dovadă de înţelegere a unei muzici
bazalii pC' arhetipuri bizantine, cintînd cu patos inte-
rionzat. studenţii ie-,eni, sub bagheta lui Corneliu
Ca listru, au s tiut să fa::-ă saltul stilistic necesar
n ·alizînd atmosfera vieneză juvenilă a muzici-i Iul
SchubPrt eu o intl:'rpretare promptă, cu fineţea şi
ru verva adecvată Simfoniei a V-a, creată de autor
la numai 20 de ani.
Ultimul concert al „Vacanţelor" clin ac~st an a fost
e:el al coralei ,.Cantores amicitiae" condus cu ne-
d ez min~it entuziasm, de Nicolae Gâscă . ca· de obi-
cei. prima parte a programului a cuprins lucrări din
r,•pt•rtoriul corul românesc, piesP de V. Spătărelu
V. Timariu. Al. Paşcan u !'ii M. MarbC' fiind interp1·e~
talc- cu mult patos '? i e lan tinerr.sc. Măsura talentului
~i a p1 eg ătirii me mbrilor ansamblului s-a evid e nţiat
in-;n, în special, în Hitual pentru setea pămîntul. ui de
l\·1. 1\farbe, lucrare dev e nită reprezentat :v ă · pc-ntru
rep,•rtoriul co ral profesionist românesc, pe care au
redat-o cu multă virtuozitate, creind momente de
mare te nsiun e dramatică tn pofida dificultăţilor lPh-
nice alt' piesei. .\ doua parte a fost e tinerească ş i
ao·
https://biblioteca-digitala.ro
veselă călăbrie muzicală prin America, Brazilia,
Cuba (cu piese de L. Bernstein, G. Cohen, .J. Denve-r,
N. Roge r) însoţită la pian de Vasilica Stoiciu,
Slava Golescu, cu o reintoarPcere pe plaiurile nata!e
'? i î11.:l1 e iată cu nemuritorul imn studenţe~c „Gau-
d,•a111us ig:tur ".
Nu t rt• lmie să uităm a nH'nţiona că, şi la această
Pcli\i•·. ,.Vacan\elt··' au debutat cu o expoziţie a stu-
dt•n\il o,· de la secţiu ele arte plastice a conserva-
torulu1 it"iean, expozanţii (Mihail Tara~i. Stcfa11 Po-
top, :\ela Constantinescu, Zamfira Bîrzu, Tudor
Constuntin, Draga Aliţei, Jcn Dorina, Melania Gea-
măn ~r Radu :'lla:·ovei) rek'vînd în pînzele lor ta-
lent, urigin.ilttate, seriozitatea cu care priv{•sc aciu(
artisti c-.
Ca un coroi.ir al .. Vaca:1ţelor muzicale ", Simpo-
zion ul cu t e ma : ,, ,\firmarea tinerilor interpre\i in
vic1ţa muzicală a ţării, expresie a democratismului
culturii noastrP socialiste", la care au participat
muzi :-.:ilogi ,;i cJmpw:itori din Iaşi şi Bucureşti (Eu-
gen Pricope, Mihail Cozmei, Liliana Gherman, Vero-
nica Zbarcea , C ri s tian l\lis1evici etc), cit şi dr. Do-
rin Speranţia (din oraşul GhPorghe Gheorghiu-Dej),
a dezbătut cu sagacitate \·ectorii viitori ai acestei
valorousc- acţiuni, d "V t' nită tradiţională.
l\ebeneficiind, considerăm, de o publicitate pe mă­
sura valorii p :"ograme'.or prezentate. pentru a se
face cunoscute mai mult publicului larg, .. Vacanţele
muzicale la Piatra Neamţ" s-au constituit in'iă si la
ace.astă ediţie, it,tr-o sărbătoare a tinereţii şi a· marii
muzici, aşteptată ca întotdeauna cu mult interes şi
cu multă dragoste de melomanii pietreni.
Dora-Maria DA VID
LUDOVIC FELDMAN
O lege inexorabilă a firii face ca omul care a dă­
ru:t semenilor săi prinosul un{,i inimi generoase des-
chise, născînd în juru-i tri!iri sub:ime, să adu~ă Ia
sfirşit, dnd steaua i-a apus pe firmam ~ntul vieţii,
durere, întristare şi suspin pentru flacăra care s--a
stins. S-a stms fla.căra vieţii lui Ludovic Feldman,
I~ al. 9~-Ie.i an al existenţei sale, o existenţă J~gi-
hmata mtegrnl de dragostea pentru arta sunetelor
de slujirea cu pr.obitate şi devotament exemplar ~
acesteia, de nobleţea ~i profunzimea mesajului trans-
mis se11:enilor. S-a stins flacăra vieţii ce'.ui care,
discret m exteriorul fiinţei sale, mistuit înlăuntrul
acesteia de veşnice nelini~ti creatoare, si-a aflat ros-
tul in transfigurarea sonoră a elanului · liric contem-
plativ, răspunztnd astfel vocaţiei artistice autentice
umanismului care edifică. '
Născut la Galaţi la 25 mai 1893, a studiat aici,
apo, la Conservatorul din Bucureşti la clasa cunos-
cutului pedagog al viorii Robert Klenck pentru ca
in ajunul primei conflagraţii mondiale să se perftc-
ţioneze- la Viena in \studiul aceluiaşi lnsţ'rument cu
Frnnt1ăek Ondri~ek. După un scurt popas la Zagreb,
un_de a . condus partida de viori din Orchestra Ope-
rt>1, rev 111e tn ţara natală pentru a activa ca violo-
!"list în 01·chesti:a ~perei Române din Bucureşti, apoi
111 orchestra primei noastre Filarmonici, unde va fi
promovat concert maestru. Participă la concertele
Cvarteţului de coarde Alt•xandru Theodorescu. Se
află în preajma lui Enescu, descifrînd pe estrada de
conct>rt, la fiecare întoarcere de pagini, din care-şi
făcusl' un gest frec vent Şi sacru. taine ale măiest1 ici
genialului co?1pozitor şi interpret. Aspiraţia de a
c:omµune devme pentru Ludovic Feldman, cum era
ş 1 pentru Enescu. o stare dt> spirit, o acţiune care
pre_va] l•ază asupra interpretului. Izbuteşte să fie, în
a~11 . 111ncguraţ1 ai războiului şi opresiunii fasdst~.
?1sc1pol la compuziţie al lui Mihail Jora, alăturîndu -se
111 această ipostază, la virsta sa. de aproape 51J de ani,
 generaţillor de tlned muzicieni formate de eminentul
c-ompozitor ş i dascăl. I nsen inarea după furtună ad u să
de anii postbelici înseamnă ş i pentru Ludovic Felc.l-
man încep utul unui timp rodnic, stimul a to r î n di-
recţ ia concertistică şi pregătind cea de a doua etap:l
a împlinirilor sa le, anume în domeni u l compu,:iţie i.
be la mijlocul deceniului 5 pînă în toamna , ieţii
sale cinci destinu l i-a hărăzit să-şi piardă vai, :·;1
Beethoven, auzul - durere umană rcsimţitg µestl'
margir-ile fir ii de un muzician - Ludo vic FC'lcl1 ,ian
a investit energia sa cr ea toare s i aleasa experiL· n\ă <le
interpret într-o op e ră componistică de o dL'nsilate n
s ubstanţei ş i vari·:-tate a mijloacelor pu\in vbi ~nu1 ,e.
Avînd ca pred ilecte don JL•n iul simfonic, concertant
Si cameral, s-a rostit astfel prin glasul instrum1,•11 -
telor. L-au inspirat t o tu ş i ver suril e lVIarinnei Duini -
trescu în ciclul de „Cinci poeme pen t ru cvi ntet si
recitator", compuse cu două decenii în urmii s i cu-
prinzînd cu atita înţ el es „Cin tec ul din ramurile
nopţii " , ,,Vrem ea culesului" , ,,I nvocaţie", ,,Urcu-
ş ul " ş i „E leg i,! ". Cîteva clin creaţiile sale s ugerează
caracterul expresiv care Ic este propriu, cum est.-
cazul cu ,,Poem tragic ", lucrare de debut interpr<:,tat.1
la 11 no1emb1 ie 1945 de Filarmonica din Bucureşti,
,,Odă so l emnă " , _.Simfonie omagială", ,.De profunc.lis".
„Episoade şi viziuni", ,,In m e moriam ", ,,Uvertură
eroică ~• Hapsudie dobrogeană " Trei ima,:ini"
„Burles~ă..:• Jn . rest, adică în 1~1aj~ritate, creaţia
compozi torului aparţine muzicii pure conturîrid un
univers afectiv domin a t de lirismul romantic cu
penumbre dramatice Şi tragice. I nclinaţia romantică,
starea c onte rnp lativă a m uzicii sa le din prima pe-
rioad1c'\ cunosc ulterior o devenire aproape antino mica
prin organizarea riguroasă, prin controlul lucid al
structurilor sonore, dar, în ansamblul ci, , rea\ia
acestui dăruit compozitor este densă puternică din
punct de vedere• emoţional viguroasă, coherentĂ sub
aspectul conslruc\ici. Avind ca pn•mise resursele sis-
t em ului diatonic-modal şi a le ritmicii caracteristice
melosului românes::, aşa cum aflăm în suite, in .,.Poem
https://biblioteca-digitala.ro
pentru doar/1" sau ,,Concert pentru flaut ", creaţia sa
parcurge în mod spectaculos clapele un ei noi ur-
gani7.ăr i în care elementul cromatic devme consti-
tutiv, generator. Ceea ce dăinuie însă în lntregul
demers componistic al lui Feldman C'ste pr incrpiui
sinll-zei personale, al individualizării solu\ ii lur asi -
milatl' sau in1·cnlate, al unei permanente varia\ii în
cadrul unităţii mate rialului care nu-şi diminu ează
\'a l enţPle temati : c, arhitectura le, coloristice. ci k
nuan\ează într-o substanţă vie, patetică, ard e nt ă .
[nterprctate în concert, difuzate la Radio. ir~rc-
gist ra tc pe clise, tipărite, analizate în studii ele spe-
cialitate, multe dintre lu crările lui Fcldman a u intra t
în conşt i inţa muzicală con temporană. iar alt,•l e Î 'i i
a ş teaptă m l•ri tJta punt•rc în valoarl'. /\ ceasta este cu
atit mai mt;lt o datorie a noastră, cu cit mu zic iunul
nu s-a con,p l ă :· ut in turnul de fild eş al proµriilor
zămisliri ci s-a s tr ăd uit pentru promovan•a nou lu i
din jur activind in fruntea biroului secţiei de mu-
zică simfoni..:ă şi camerală şi în comitetul el e c011-
duccre a l instituţiei de breaslă. Pentru înfăptuirile
sale muzicale a fo!>t distins cu titlul de Maestru Enw -
rit al Artei , cu ordine !ii med3lii, cu Prem ii el e• Stat,
Premiul Academ iei R. S. Românin. Marele premiu a l
Uniunii compozitori lor şi muzicologilor, Premiul
,,George Enescu".
In numel e Sccretnriatului Uniunii compozitorilor 'ii
muzicologilor aduc e minentului artist şi creat,w un
ultim şi îndurerat omagiu.
Vasile TOMESCU
CRONICA DISCULUI
Discuri de autor
Discurile de car e mă voi ocupa in această cro-
nică reprezintă, indubitabil, o • secţi un e glorioa s ă din
activa preocupare A „Electrecord "-ului pentru slu-
jirea muzicii române ş ti contemportme. Patru com-
·. i
pozitori Brînduş, Myriflm
Maroe, Ştefan
Niculescu şi ./\natal Vieru - ni se
infă\i')ează în ipostaze esenţiale a le devenirii lor
graţie unor interpreţi cu har in l'lalJorare,1 mu:
zicii noi. De a ltmi nteri, ultimii trei autori berwfi-
ciază ş i de aportul unui entuziast răspînditor al
creaţiei româneşti în lume, extraordinaru l saxofonist
francez Daniel K ientzy.
31
 Vreau c;ă elogiez de la început prezentarea gra-
fi ă a mapelo r di!>curilor datorată Anei Goli'ci
( r. Brînduş) şi Wandei Mihuleac (M. Marbc, Şt. i-
culnscu, J\.. Vieru) .
Di scul dedicat lui Nicolae Brîndu ş (ST- ECE u29-!7 )
c11p1•indc opusuri dintr-o pe rioadă mai ,·eche a om-
pozilot".J lu i, cea în care. sub infl u enţa unor por\iuni
a le post-serialismului anilor '60, e l ca ută un modu .;
v i v1?ncl1 origina l intre partitura inslitu\iona!izată, loc
g •o,netric a l semnt-lor cc marchează pre.len · unei
voinţ e auctoriale şi praxi sul scon tat „ingenuu" al ges-
tului in strumental ,·iu . Tocmai pentru a reliefa mai
a mplu acest comerţ intre gramaticile sugerate de
compozitor ş i , citirea " lor de ătrc in tlilr pretul c:1-
ruia i se• soli ilă dezinhibiţia în faţa rodurilot· n·s-
pe li\ .. , Brindus propune o descindere „arhc>olo!{ic "
în diacronismul ace lui omer\. Acea . la este po-
c; ibi l ă datorită benzii de magnetofon, cc inmagc1zi-
nl'<1zli fie o memorie f'Xterioră gestului rl'a :izat de
interpret în prezent ( Match-Mo11oclie I şi Polijoi:je 4
din ciclul P/1/ora - 1968-72), fie una •mersă din
nterioritatea a insu. i gestului performaU v (Soli-
loque l ş i Soliloque 4 - R l? verb e raţii, din acE'ln .. i
ciclu). In ambele ~·azuri (d l•formările trep tate a le
unor \îpu r ituri din Oaş - Matcli ; suprapunerii
suc es i,·e a le interpretări l or trecu te ale Ju crăni -
~~ftil llll:J~lt:;0~i;s:
l)¾i\1/G. t{Jch!TZY . . \ooe:rt ' '
=
' <.n::~w fXir'l)j,~1c,
'. ,.,.;. :,.,.
o/ilof/tLC'}, dccodar a setu ri:.or gramati cal e ale com-
po.li \it>i. rccup r eaiă - prin a t ivarea 1· Cl'pţi •i 'li
m mori i interprC'lilor - micro i macrostru::tun
din arhetipul inco.nşti 'n tului aflat la baza oricărei
prvductii ·onore organizat• in stra turile i supe-
rioare.
.ompo1iliile lui . Brîndu beneficiază de tlilină -
ciri de r ferin\ă, purti nd gi.rul prestigioas lor for-
111 tii „Ars ova'' ( ondusă de Corn 1 Ţăranu ) . ,.Hy-
p rion" (I ancu Dumitrcs u), ,.Trai ct" (Sor in Le-
rescu ) i „Concerto" (Dorel Paşc u) . Aceasta din m ·1 ,1ă
in t rpre tează Antifonia (p ntru a nsamblu d c0arcl
t!J70), st ranie explorare „ge nerativă" în univer ul
celulelor s mant iza bil, din bocetu l ance trai.
ondiţia tehnică a discului, asigurată de spec ial işti
a Adriana D n , i Gheorghe Grosal'U, se man1fe:;t.'\
prin acuitatea surprinderii delicatelor raporturi din -
tr multiplele planuri a le muzi cii lui icolae
Brindu .
Myriam Marbe a grava t, p discul de autor pP
Nil' i 1- r aliza t „Electr cord"-uJ ( T-C, -0 19>J),
dou/1 lu crăt ·i dP dală re:: entă : ConcerLu l pen tru ...
Dn11 ic / l( i ent Ly -5i su.rofon (19861 , i TrommellJ~ss,
pentru trio de coard (J 985).
Am sp uc;-o :,i u a lt prilej, Concertu l lu i M riam
1arbe st o m r· izbîndă a au toarei, o conipo :!iţie
ce comprimă, complex înd eluniate (ş i remarcabile)
32
https://biblioteca-digitala.ro
prospectilri ln tl'dloriul faptul u i sono r îndr::l,meţ, nU
o dată insolit, dar perfect branşat la prelu ngiri le
contemporane ale gindirii muzicale e uropene din ul-
t:rmclP . ecole. Pentru :: ă Myriam Marb ş tie, ~uve-
ran, să îmbine reverenta in faţa vestigii lor (i ncu) via-
bil e al t radiţiei cu, spuneam , ,.pipăirea " dezinvoltă
a mat riei sonicc.
tfel, secţionarea tripartită ( deşi dispusă lr. t r-un
singur !;,Uvoi) a Co11ce r Lului clP saxofon, an u111ite si-
me tr ii î ntre secţiunilP extreme, tensi unea solist-
l utli. ,,narativ:tatc-a" unor fragmen te a le pâ1·\ii me-
diane repre zin tă rezultatul a<;im ilăr ·ii di namice, per-
·01 al!, - de către compozi toare - a liniilor de forţă
pe ca re s-a desfă urat, secular, ge nul concortant.
Dimpotrivă, explorarea ultraminu\ioas:l a efe::lelor
saxofon ului, înd1 ăzne l il t imbrale la nivel ul or-
chestrei. ori la ce l al un<Jr voci desp rinse clin aceasta ,
;,mbiguilatea programatic/1 a delimitărilor dintre zo-
nl'le alea torii ş i cele „st rict" notate etc. aparţin
laturii cu adev.1;·a t novatoare a demers ulu i lu i Mv-
riam Marbe. ·
Trommelbass - undl' , ·ioara. \'iola şi \'ioloncelu l
sint co:np:cta le, t imbral, de pPrc utic - v ăcteste o
anume nos talgie (d etec tabilă , de mai mu lte m;i, în
cr aţia a ut oarei ) a clasicului, chia r a barocului, vă­
zute ca spaţi i privil c:>.~iate de exp rPsie, hiar pentru
limbajul sonor cel m ai modern. Aici, peda la obsl.!-
dan lă, pulsatorie devine obiect d e metamorfo~are
co tnplexă in focarul mobilt-lor structuri ce se pe-
t•indă pe corz il e ce lor trei in strumente.
l nterpre tarea Concertului ele sa;rofon permite o
întî.ni re săr bătoreas ă : Da ni e l Kientzy (dedicatarul
opusul ui) ş i dir ijor ul Ho r ia Andreescu . Trommeloa . s
e t realizat de T rio-ul „Romanti ca" (G eorge Dim ,
Şte [a n Gheorghiu, Constantin Ghcorghiu-Holb::tn}, in
olaborare cu percuţionista Viorica Ciurilă, în con-
di \ii de xigen t profesionalism .
Discul Şte fan Nicul esc u (ST-CS-0 1Q7) este mlirtu-
ria edifi anlă a un i cr aţi i d e remarcabilă coezi un e
internă.
nisonos JJ, p ntr u or :: hestră (1971), aparţin e ace-
lei esen ţiale zone a reaţie i lui ~ icul Sl'U in care
ompozi lo rul e labore a ză Ş i de săvîrşeş t e un n,ocl l!l
propriu de e terofonie. H et eromor phie, Formcmt s,
AforiJmc, I son I , Un i onos I ş i li etc.·· sinl. deja,
parlitu1·i di:! r fcrinţă pentru co nfi g uraţia muzici i noi
1·omâh ş ti . Im aginea h eracliteană a opoziţiei n u/
Multiplu (avînd coresponde1 t în feno rn nul c:ust ic
primordial a l a lternanţei nod - v ntru) este r.ea
carE' se află în resorturile intime a le ::om poziţiilo;
e ocate.
 .!-incronie II (Omaggio â Enesco e Bart6k, l !-181), Naraţiune li (1985), pen tru saxofon şi orchestrif -
pentru orchestră de ca m eră, se subsumează unei mărturisind propensiunea compozitorului pentru is-
perspective diferite de am·izajare a actului compo •. ·---·· codi r ea rapor tu ri lor ce pot aparf' între cleme nte di s·
nistic (detec tabil ă dej;i, in Fmomente şi 1s01! 11), ·•·-··- piiratP. e te roge n ('_ pentru „impur '' (în sens post-
P !ih e rată de feti şu l stru ct ura lismul ui excesi v fr:Jrma- moderni s t ?!"?) - ocazionPaz ă o nouă i11tiln1re ,.ln
Iizant, intcrzicind sunetul „frum oi,'. a ~ordul conso- ni\"C' '. în a lt " între muzka r0111t"111ea scc\ ş 1 arta inlt'r-
nant, reactidnd, tocmai. secţiu ni a le- istor;ei m117,i- pretali v ă a lui Daniel Ki entzy.
ci i domin a te d e m on odie (arta bizantină, a Ex t re-
mului Oric-nt etc).
Monumen tele sigure a le s intezelor opera te, în ul-
ti!Dii ani-, în creaţia lui Şt. Niculescu sînt Sil'1fonia
a If.,1 (,.Opus dacicum", 1980) ş i Simfo11.i,1 a III -a
- concertantă - pentru sa.rofon (.,Cantos" , 191H ).
Şi pe discul lui Şte fan Niru les::: u. Dan iP I Kientzy
Pstc preze nt ca interpret a l Simfo niei .,Ca11tus''. , co-
laborîod , la tensi u nea VPritabi le lor fa pte artist:icc,
cu Iosif Con ta .
Unisons li ş i Sincronie II sînt dirijat(• de Cris;-
tian Brâncu ş i (discipol d e marcă al şc olii ele com -
pozitie a lui Ş tefan Niculescu). la pupitrul ac e l e ia ş i
Or:::hestre a Hadiote!Pv iziunii Române, asi gurin-
du-Ji-se o optimă res piraţi e tuturor detaltilor ce a l-
ciltuit'sc tcx turilP dPnsP ale partituri lor.
Jn fine. Ana tol Vieru ne propune. pc discul
ST-CS-0199. mu zic i bine distincte, venind dm stra-
turi îndepărtate (d ouă decenii) intre ele, ale evo-
luţi ei sale artistice .
. Orl:i tăce rii (1968), pentru o:-che s tră, figurind. ul-
terior. Ir! ca talogu l lucrăril or l ui Vie ru ca primă
simfonie. nu poate să nu ne frappzc imagina\iil p r in
puterea ei premonitoarc cit pr iveş tp devenir('a -·
ulterioară mumentului apariţiei - unor te ritori i ale
gîndirii muzi cale . Is ::: ată dintr-o rea c ţie de împo-
trivire la „manie rismul serial '' (cuvintele autor.u -
lui) , Odă tăce rii poate fi receptată . az i, ca o invcs-
ti,1rnţie îndrăzn eaţă în interioritatea s un etu lui , în re-
laţia veşnic inter~anjabilă dintre sunet şi „umbra" Dirijori•i Ludovic Baci (la pupitrul orches t ri::·i HTV)
~a. zgomotul. Blocul d e 6 1 de sunete care str5j u- ~i Re mus Georgescu (orchestra „Banatul" din Ti-
ie~te la începutul lu crăr ii. bloc „sculptat " r:: u o mi ş oara), primul în Odă tăce ri i, al doilea dw!ogind
daltii avind trei ,.muchii " (forte. piano, pauza) , con- c u D. Kientzy tn Narnţitme II, stnt demni dP Plo-
stituie, de fapt, un suprasunet că ru ia i se prez intă, gii max ime pentru ca pacitatea lor de a pătrunde
treptat, .,formanţii", parţialele", alunecăril e ,tran - 111 intersti\iile muzicii conte mporan <'.
zitorii" către zg umot e tc. Licl,efierea lui -- în sec- La discurile consa c rate lui M. ]\,far be, $t. Nicu -
ţiune>a finală a partiturii - dimpreună cu tatonar"a lC'sc u ş i A. Vi c 1-u dim ensiunea h•h ni că - de marc
rafinată in marginea audibilului. a fo~netului ,_mi - aruratPţe şi fină investigaţie a . procc·selo r acuslir<' -
sif'i sonicc (p ărţile II şi III) alcătuiPsc o i111prc~io- es te asigurată de compozitorul Călin Ioa chimesc u.
n51ntă disecţie fă c ută , !ncă: acum douăzeci ele a'1i,
elementulu 1 \'ibrator .ce prad u:·p mu zica Fred POPOVIt:I

https://biblioteca-digitala.ro
DE PESTE HOTARE
Prezenţe româneşti
Sonata de George Enes: u op. 26 nr. l pentru
violonce l ~i pian recent descoperită, a făcut obiec-
tul unor concerte> ş i a trezit un interes ie ş it di :1
comun. Compusă in 189&, sonata a putut fi ascul-
tată la Bu c ureşti în 18!'f9, iar ultima ei inle rprc
lare inaintea unei foarte lungi pauze s-a petrecut la
Paris în 1907, cu Pablc Casals la violoncel şi
GC'orgP Enescu la pian - în cadrul unri scrii de
sonate pentru violon cC'l 5i pian care s-a bucurat,
la \'rPmt>a respec1\·ă. de o rafinată ~i entuziastii au-
dirnţă. I ală ce scria printre a Ileie, Rontgen lui
Griei:, comcnlind n·~pPct1\·c'e manifestări : ., ... concer-
tPlr au fost foarte bum·, cu un public distins şi în
intrPgime artistic, iar succesul a fost extraordinar
dr mare ... Casals a cîntat admirabil şi cu neobo-
s ită ţinută pină la sfirşit . Toate cele opt sonatE' au
fosl prime audiţii la Paris. O lucrare deosebit de
agreabilă este sonato romanului Enescu, compusă
pc cind acesta an•a 17 ani. Enescu e unui din
cei nrni buni violonişti, iar in propria lui sonată
a cintat partea de pian cu perfecţiune". Dupii anul
1907, sonata nu a mai fost interpretată, ba mai mult,
nici partitur:i ei nu s-a mai găsit. Prin anii '20, di-
rijorul Bruno Walter a încercat să-i dea de urmă,
probabil fără succes. In anul ]!)85, prin diligenţele
lui Friederich Edelmann, fagotist principal ln Filar:.
monica din Mtinchen, s-a descoperit in sfirşit o copie
a partiturii în arhiva personală a lui Tudor Cior-
tea . Drept urmare, soţia fagotistului vest-german,
Rebecca Rust, imporhntă violoncelistă americană
impreună cu pianistul ncw-yorkez Da\·id Aptcr aa
putut prezenta sonata de tinereţe a marelui com•
pozit<Jr român la Concertgebouw, Amsterdam, spre
~flr5ilul anului trecut. Au urmat, in anul acesta,
con : e rtelc aceloraşi la Washington (sub patr0na-
jul L)rganizaţiei Stalelor Americane) şi la New-York
- concerte în care piesa de rezistenţă a fost mereu
.on;il.a e nesciană . In „Performing Arts ", critica de
spt'cialitatc apreciază prezenţa unor ,,idei proaspete,
utilizate cu măirstrie " .,Thc Japan Timcs" consa-
cri\ e \·cnimcntului un• substanţial articol cu titlul
.,Sonata lui Enescu redescoperită", sub semnătura
lui l\forcrl Grilli, iar Jan van Voorthuyscn, şd al
departame ntului de muzică la llct Vad,,rland din
Haga, Olandn, comentează in fc>Jul următor : ,,Ce
lucrare intl'iigcntă ~i importantă pentru un t!năr de
17 ani 5i cc inte rpretare id eală, datorată ace-;tor ·foi
arnc•ricani talPnlaţi şi rntuziaşti" ... Sonata durea;:â
:;i, dl' mio1ute cu cele pat, u părţi ale ci, dar neobi~-
nu1ta Pi Jun~iml' nu te oboseşte . Dimpotri\'ă. Cu
l(>at,'i tradiţionala ei structură arhitectural,i - clar nu
a ca dl'mi c ă, son;ita estr plină dt> surprizc, de de\'iPri,
de ct•ea ce am putea numi dantelărie muzicală. De
aceea nu te plictiseşti ascultînd-o, iar multele ei COll-
https://biblioteca-digitala.ro
trr,sl<' îţi m('nţin atenţia trcazâ ... Sonata nu este
singura piPsi'i uitată a acestui geniu muzical. .. "
Tr. r1·ogranrnl cip sa:ă al recitalului de la Corcoran
Gallery of Art, Nl'w York, se dă 5i un text al lui
Pablo Casals din Hl55_ din :--arc cităm : .,De Enescu
m,1 kagă o jumătate de secol de prietenie. Enescu
m;-a inspirat întotd eauna cea mai mare afl:-c\:un"
~i !I c:>nsidPr, fără nici o rzitare, printre marii com-
pozitori ai vremurilor noastre. N -aş putea întări
mai bin e propria nH'a afirmaţie decit adi'iudnd că
aprecierea mea nu se opreşte doar la Enescu com-
pozitorul, ci se extinde la multiplele faţete ale ac,.•s-
tui strălu::it artist - violonist, pianist, dirijor etc.
Din ciţi muzicieni am cunoscut, Enescu m-a izbit 01
fii:1d ce l mai complet, stăpînind o viziune cUJJrin-
z.'i loan: 'ii atin;.:ind culmile perfec ţiunii în crea-
ţia sa . Şi pe urmă demnitatea, modP.stia, forţ,1 1110-
ralâ mi-au stîrnit întotdeauna admiraţia . In aceste
timpuri chd reclama e la marc preţ, marele şi
iubitul mei prieten rămîne model de artist scrupu-
los, care îşi urmează propria muncă, munca sa ade-
vărată, imperturbabil, neimpresionat de agitaţi<! mo-
delor trecătoare, de frivolitatea şi pretenţia aşa- nu-
miţilor inovatori. Acest fericit echilibru dintre nobil;i
natură a muzicianului şi atitudinea senină a on,u-
lui face din George Enescu una din cele mai admi-
rabile şi mai cuceritoare figuri ale a::estui timp".
I. I.
* •
tn perioada 13 iulie - 4 august 1987 a avut Joc
la Viena / Austria, Concursul de interpretare de
canto Belvedere. Printre cei 300 de candidaţi - ca-
µa::itatea maximă a concursului - s-au numărat şi
sopranele Felicia Filip şi Maria Diaconu. Regula-
r.1entul prevede patru etape fiecare, in parte, eli-
minatorie. Cei rămaşi în co~petiţie, după cea de a
treia etapă, pot, la libera lor alP.gere să concurne,
sf'parat, şi pentru o altă distincţie cu valoare inter-
nHţională, Pre miul Mozart.
Felicia Filip s-a prezentat cu un repertoriu alcă­
tuit clin arii din operele lui Mozart, Răpirea clin
Serai (Constance) ş i Flautul fermecat (Regina nop••
\ii), marca arie a Violetei din ac:tul I al operei
Traviata de Verdi, şi aria Luciei din actul I al
<,perei Lucia cli Lammennoor d e Donizetti. :M aria
Dia::onu a cintat o arie din Forţa destinului de
Ve rdi (Pace, pace), o arie din Don Giovanni (Donna
Anna) şi alta din Nuntn lui Fiyaro (Conte,;a) uc
Mozart şi o arie din Cio-Cio-San de Puccini.
La an, aslă ediţie a Concursului internaţional de
canto BeivC'clere n•pr('zentanţii şcolii românP~li au
obţinut rezultate impresionante. Fe licia Filip s-;i cla-
sat pe locul li obţinind ~i Premiul Mozart şi Pre-
n1iul Japo11e;; .,ţcordaţ de preşedi ntele Concursultli
internaţional dt" canto Madame Butterfly, prerniu ce
presupune o SC'riC' de apariţii în concf'rtc ln citeva
dintr~ oraşele Japonif'i în luna mai a anului 1988) .
l'\'lariil Diaconu a împărţit cu colega sa, Felicia Filip,
Pr""miul II, obţinlnd şi ea Premiul J\loz01·t. Tot ,\!a-
rici Diaconu i s-au mai acordat 'ii Premiul publi-
cului, Pre iss Kuricr şi Premiul Praghez.
Dintre frumoasele succese internaţional!"' ai!"' FC'-
lir.ie i Filip - succese ce au început în 1983 d11d
a r.lştigat Premiul II şi Premiul JHozart la Fl"stiva-
lul internaţional de canto Francisco Vinas Barcelona
- ::;pan ia · şi au continuat cu Premiul 11 la Con-
cursul internaţional Piotr Ilici Ceaikovs ki -- Mos-
cova (1986), cel mai bun loc obţinut vreodată de
un concurent român la această prestigioasă com-
petiţie mai amintim - după victoria de la Be!-
v~de1·e - aprecierea deosebită de care s-a bucurat
dntăreaţa r'.)mân că pe scena Operei din Varna, in
urma evoluţiei din cadrul i;pectacolului cu opera
Riooli>tto de Vl"rdi (Gilda) ce a avut loc in ca-
drul Festivalului de operă din acest oraş (distribuţie
internaţională). Felicia Filip este de asemenea, invi-
tată in luna noiembrie a acestui an să interpreteze
tot rolul Gildei din capodopera verdiană pe scenele
de operă din R. P . Polonă.
După Inchci€rC'a concursului Belvedere, Maria Dia-
conu s-a reîntors la Opera din Berna / El veţ ia und<'
(este angajată din anul 1985. Nu de mult, am fost
informaţi că Maria Diaconu a mai obţinut 0 im-
portantă distincţie internaţională - Premiul r la
Concursul internaţional de canto de la Geneva sep-
tembrie 1987 intrectnd un număr de 140 candida1.i.
Cristina SARBU
•Toamna muzica /a varşoviană
Eveniment artistic de prim ordin ln viaţa artistică
internaţionalii, festivalul de muzică contemporană
,.Toamna muzicală varşoviană" a marcat, cu f'diţia
din acest an, încheierea celei de a treia deca<lf' de
existenţă. In acest răstimp , care permite dejH o
perspecti vă de la primul festi va l, in 1!)56 iniţiat de
Tadeusz Baird şi Kazimierz Serocki, panoramicul
creaţiei muzicale a secolului nostru a găsit o int•!re-
!>anlă şi complexă prezentare, devenind tr<'ptat 11n
important capitol de istorie a muzicii. Acesta a fost,
credem, şi spiritul care a guvernat actuala ediţie, în-
tr-un fel jubiliarii, cu un repertoriu ce aliitura crea-
ţ i ilor de ultimă orii şi aspecte ale une! rememorări
privind mari nume înscrise, de-a lungul timpului, ln
agenda festivalului. In excelenta suită a buletinelor
zilnice, difuzate de biroul de oraanizare, ni se oieru
c.> st4ţisţică succinţă a participliriJor, den1011s~r;n~
https://biblioteca-digitala.ro
configurnţia programelor - de-a lun gul a 25 de
con::erte, a tre i spC'ctacole df' opt'ră, s-.iu p<'rindat
prin fa(a publicului 1:1-1 lucrări (48 apaninir,el rnm-
µozitorilor polonezi, 86 aparţinind compozitorilor di n
alte- ţ'lri), sc-mnate de crea tori din R. P. ?olon.:\ (H)
d in Austria, Argentina , Braz ilia, Bulgaria, Canada.
CC'l1osl0\·a :· ia , Franţa, H. D. G ermană, H. F. G1·:·-
mania. Marea Britanic, Grecia, Ungaria, l sraC'l, lta -
1:a, J ap<J nia, CorC'ca, Norvegia, Homânia. Uniunea
SO\ i c tică, Eln- ţia , StatnlC' Unitf' ale AmC'ri cii (7:, de
creatori). Alături ele interpreţi ai ţării gazciă. o ~1-amă
de muzic ieni ş i ansambluri au pledat pentru mnzi ca
contemporană, aduc!nd ~i pe a::-est plan o boAată
reprezentare (CehoslO\·ac ia, Franţa, Marca Brilani<',
a. D . G er mană. R. F. Germania, Unitmea SoviP-
ticii, Spa nia, Elveţia , S.U.A .), rel<', · a lă ~i ele un nu-
m ăr marcant de prime audiţii mondia li" (22 df' lu-
crări ).
Retrospecliva unui asemenea ş ir de manifr,tări
apare destul de dificilă la o simplă r ememorare, irn-
presiilf' acumulate fiincl variatP, ca rpzultat al
contrapunctului de stiluri şi personalităţi. Trea pt.1
istorică · cea m{li apropiată el e „arhivă" P.ra
repreze ntată de nume ale debutului d e veac,
nume cu contribuţii relevabile în epocă
Charles Ives (un program atractiv susţinut dP
Orchestra de cameră a Academiei de mu -
zică din C racov ia şi muzică de cameră interpretan
de Cvartetul silelian), Anton Webern (Cvartet ele
roarde), Fran cisc Poulenc, Bela Bartok, Villa Lob'.)s.
Cronologi c, organizatorii au acordat o mai mari'
pondue maeştrilor r are au asigurat ascensiunea ;;:!n-
dirii muzi cale în a r!oua jumătalc a secolului, de ),.
Pie:-re Boulez şi Luciano Berio la Iannis Xenakis,
Hans Eisler, Olivier Messiaen, Igor StraYinski sau
Witold Lutoslawski. Simpla enumerare drmonstreaz ă
dorinţa de a găsi o relaţie de p ermanenţă Intre di-
forite!e şcoli, stabilind interferenţele, contribuţiile !ii,
binelnţeles, şans::i de intrare ln istorie acum, c.ind
secolul nostra se pregăteşte pentru epilo~. In ace-
laş spirit se situează şi gestul revere nţios al co•
memorării lui Szymanowski, înlr-un concert omi\-
g;al de o factură mai puţin obişnuită. Organiza-
torii festivalului au solicitat mai multor co•11pozitori
de pretutindeni să s:riC', special pentru lmplinirea
a 50 de ani de la moartea muzicianului polonez, o
serie de piC'se vocal-instrumental!"', a\'lnd ca motiv
inspirator una din ultimele lucrări ale maestrului
(Mazur ca op. 62, nr, 2 pentru pian). Cele 12 lu-
crări care au alcătuit programul au prezenlnt, lntr-o
formă deosebit ele atractivă, Cl' !r mai diver~e ten -
dinf,e ale componisticii actuale, de la C'co uri e:---
presionlste (Dic SLille SLaclt de Bronius, KutaviLiUs)
le o viziune modernă asupra surselor foklori:-e
(/Hanchay Puitu de .'\lPjandro Iidesias 11ossi) d e la
mv estiga ţii în lumea ritmurilor (Polyt empi No. 5 de
Stcfan Dragostino,·) la variate ipostnze ale unor
\"iziuni ncornmanticl' ('l'ra11cla[irul 11eqru de Şerbim
l\iichifor La mia nrnzonr de Arne Nordheim, Lat -
1
35
viJa elf' P cteris Vask,) _ Tn con tex tul r<?s pectiv. pi r•;a
lu i Ş,·ru. 1 11 '\'icil1 fur (el f' ;iltfPI si11gur,1 p r, ·; Pnt,"i rn -
111 [1n f',1~c.:i în ft-~t1,·,tl) !>-a rPniarca t prin or il.!i1•a-
lit; 1t1•,; so'ut1 il <>r l·r,mpon1..,tic<' ..,i sulitila n-•l;1\1<· ru
;1 10d , -;u1 111~pi r.i\r,r, i>u,_·u r în du -..,,· d0 o r,·umoa,:1_ ,.,,_
d, ,r" i11 \•Tprd; 1\11" (m(·z1.osoprana J ,1< il••iga T cr<'~a
S tPff1p it·11) .
Hi11•·i11!1•i<',. i11 ~111ta ll1u--:irilor ;il r~p pf'ntru k :;-
li1 ~il. 11u1111·Jt, lui Kr zys;,: t„ r l'rndPn· :• ki a ,n·ut în-
liwlnk, plii ti11rl trilmtul IIIH'i largi popularităţi în
rindul p11lillf't1lui (La111r11h/ia lui .Tu ro b - l·'i '. ar-
11•."n ,c,1 d in C 1·;i1 ·u1·ia ; A<iurJiPttn din l'ura<li su/ 1,i<T-
r/11 1 - - l-' ilarr11011 ica din Le ningra d). aşa cum c.-Ie
Tr,·i pr,,•111c cl up,l /l,,1iri Michau.r de LutosJ;w :sk i
•-rau ,1..,t 1 ·ptal" d e c:J:1cf' rlul fin a l (Orches tra ~im -
run; ,.J din Kato\\'i ce) c u o him·, · e111tă n·mL·mor.ir"
:1 U'1Ui marf' suc<•s din \ren1t. Tn n·pNtoriul si111-
ron w 0 i HJC.il-<;i mfnnic, în prin c ipiu clrci în pro-
:n-a rnd c dr mare ~pf'clacol. am întîlnit d e asenw-
nra lu rr.h i polonPz(' (S n •1fo11i<1 a IX-a ,,Sim(c ;i.'a
d , Sp,: ra11zu· • dr 1\ndrrj Panu[nik. Fraa111cnle pc:1-
tru cn,· ,; i o ;·, ii P~\r.'i rle Z . Myeiclski) ~i lucrări a '. e
•mor compo zi tori rlin ~coala ~o,·il'licii (Simfonia a X-a
cir Şr; s \c1co, · ici . u ,1 i11tcrPsan t conc~rt pentru vioară
..,i orch ,·,tn'i, O((crt o rium, d f' So[ia Guba~·dulim1 , o.
sluf":is,1 hto r ic <Jrch es lrnlă n lui Andrei Pdrov. dup3
ro111an11 l l11i Rulgako,·, Ma,•slrnl -~i Mnrqa,-1'1<1), Atrac-
ti,c p ri n 111od:rlit,1 lra exprcsi\· ă 0chilibrat.ă a renli·
dri i ci isc- ursu Iu i r ă111 în în m,•mori<' .5i flotaţiil e
prnt ru ,·oe•· ,; i on ·h, ·,tr.:i dr l\l a rk K opy trnan (l s -
ra"1). T ,·11 .:/Jl'(lf' pl'ntru ,·iol uncel !5 i orc hcst ră de
Arnf' No rclh ci m (l\'o n-e,,::i .i). l\'dndoios în<;ii , elf' un
su :Trs cn t.Pg,)ri c s-a bucurat oratoriul Ca11.thnes
ele circu/o r1yra11t c, :)(•ntru cor, nici soli&te, instru-
nw nlc *i ans;:irnblu cit' per c uţi e elf' Klaus HubPr (r:t-
\'P\ ia ). Jdera dramatt11·gic.1 a lurrări i rezi dă in su-
p rapunt' tT a ;i rio u.:i planuri inspiratoare - nwdi-
l aţiile , ·izionarr- a le un ei portrse mi sti cr din sec. XII,
supranumit·î .. si;,il ;i Rinului " . ~î tc ... tul patetic, răs­
vo litor a l lu i Heinrich Boli, text sc ri s cu putin
inain t<' dr moar te. Ca s i rom3nul lui Umberto Eco,
Vumr/e t nmda [ il'ului, :-u rgr rea \<'xtu · ui latin ar<' o
fun c t. i•' Pll ii;mislică ev ,·;1 lori 0xpres i,·p în sono ri la-
tra li P1bii. iar declamaţia rrcitatorului. ln ger-
m ană , actualizează naraţiun ea, dindu - i dimensiunile
participării contemporane, Suita de sPc venţe corale,
~;olisti cc ,; i insln1m en tal0 clădită pe textul recitnt
.irr u n hi ,-ra tism poi.enţ;1t de mijl oace l0 rcprf'zcn-
lurii ,onorr• mult1clir-ll'ns ional0 ( cond iţi e !ndeplinită
rif' spa\iul rntu11cl. , li rtajr. al Cat<'draki PVimghr-
li c<' drn Var şu , · in . în can' amplasarPa surselor so-
nore pNmilPa o irnprrsionantă pa)l'tă df' culori si
inlt•nsrt ,1 \i) . () c.1 k a sirnµlităţii ca1·e nu es t(• cea a
Iu l Orff, d(•z,·,1 lui (' în muzira lui i(laus Hub<'!' sub-
til<- înţf'lpg p ri ale moctalîsmului arhaic, ale ctero-
foniri ca o condi\i f' intîmplătoarr . ,·ariahilii a (•xe-
cu\i('i, <'li putc rr : i!' Pfrct asupra ascultii torului. rnr0
r,\I est<· in v itat la concesii.
l .>1horatC1rul ciintot :h-auna pf' care ii reprf'zintă
mu zica ci <' c nrm·ră (inclusi,· muzi ca p,mtru ansam-
bluri cil' mici dimensiuni), a apărut ~i în seria cnn-
,Prl0lor ;rudiat, , drl'pt loc ul principal a l prezentării
,nu ltllr pr·<'orupi\r; ro rnpon isti c•· . N0-a int0re<;,,t să
d, · s(·i frărn linia cla s icizantă prin rigoarf' a man•e rPî
d 0 crea ţi ,• ce ii caracteriz ează j)l' Krz.vsztol Mey,•r
https://biblioteca-digitala.ro
(prc5edintele Uniunii compozitorilor polonezi , pre-
,pd int!c'!P f<'st1valului) în Sonatn p e ntru vio loncel şi
l' i an, f'XPmplar prezentată cir ,ornpo;,itor în com-
pani.i ;·rlli~tu lui so\'Jt'ltc {\·an l\Jo11ighetti (inte rpret
~i al unri alte lu c rări pe ntru Yioloncel solo, apur-
ţin înd lu i T oma sz Sikorski. C int ec ul sire1wlor). l ;n
relrd apa 1·lr l-a a v ut Cvartetul silczian, con,pus
di n exl'de n \i instrum e ntişti, capabili a da unor parti-
turi de dal ă n, cc ntă (prime audiţii mondiale -
Apostrnphc p011tru cvartPt ~i pian de Edward Pallas1..
Cvartet ele ,·oanlc nr. ?. de Aleksander Lason, Mus!-
quc ,:n quatre scimes ele Marek Stachowskî) o linie
mtere&anlă d esc hisă noilor posibilit/'J\i pc ,;;arc le :,re,
practic inepuizabile , muzi :·a d<'stinată acestui tip dP
ansamblu (re uşitelor aceste i formaţii . pe pla11 inter-
pret;;ti,·, li s-a adăugat muzica de Wclwrn şi Jnn
Kr0nz). Tot la un nivel remarcabil s-au situat .-:îte\·a
rnomcntc de ~luo pianistic. relcvînd în repliciic in -
~lrun1entalc o vigoare tonifiantă a sonorităţilor, - .nu
lipsită de o a1,11me fa c tură accesibilă, spcctacularc':i --
Quinto (primă audiţie mondială) de Hanna Kulenty-
Elrcwneys şi ConcPrti110 pe,- clue piano_forti de Sza-
bolcs Eszten y i (la pian Jcrzy Wilkowski ~i S. Esz-
tenyt). Deşi propunerile programului erau intere-
sante, Orchestra de cameră a Academiei din Cra-
covia nu . a depăşit o apariţie pasag eră. minirnali-
zind prima _ audiţie mondială a mini-oratoriului L e
cile n ce de Oskar BalakausRas ş i seria de piese
al<' lui J\·es prin lip~a unf'î ,· ariaţii dinamice şi &
P.< no gpn i ti'i ţii cie ansamblu (dirijoilre Joanaa Wnuk-Na-
zaro,,·,,) .
Tn trad i ţia ff-stivalului ,· ar ş ovian , muzica . electro-
n id a r epr <'zl'ntat în mod permanent un loc pri-
1·ikgiat, ,ăutîndu-şi drumul spre publi c. Deş i orele
co11certelor de muzică e lf'clronică erau cdf' mai
,::reu acc0sibik (numai inr<>pînd d e la orf'le 23), pu-
bli cul nu a lipsit manifestînd rea c ţii extrem de
d i ferenţiate în re~eptare, Agenda festivalului <;i-a
propus o ad Pv<'i rată panoramare a celor rnai intere-
sante focare de muzică electronică, deja destul de
cunoscute în lume. Rezultatele creatoare, în . urmă­
rirea tuturor ilcestor ::-onccrte, ne apar foartP va-
riate, ln princi'piu condiţionate de profilul ~coli-
lor respecti ve şi, nu în ultimul rînd, d e procentul
de profesionalizare componisti c.'i în relaţia cu cea a
in ;; inerului de· sunet, Cele două concerte susţinute
de „Groupe d e Recherchc Musicale·•· din Paris par
Hl fi a .:ordat o pondere mai mare suprizelor sonore
i,i satisfacţiilor coloristice în sine, adesea pierzin-
du-se prin a ceasta coerenţa ş i continuitatea. Sub
n·i,ia tehnico-artis~ică a lui Vran1;ois Baylc şi L'a-
n if'l Teruggi, lucrări ca E:rercisme 3 (Bf'rnard Par-
mPg iani), Stop I l ' lwrizon (Christian Zanesî), Aquatica
(D. Teru;::g i), Motion-Emotion (Fr. Bayle) -- toate
în primă audiţie Yarşoviană - , au atras parţial
atcnlia ascultătorilor. Mai interesantă a apărut re-
laţia pC' car<'. în cel de al cloi '.ea ron cc rt, Gîl:E's
Racot o realizează intre sursa e l e ctronică şi saxo-
fon ul solist. ln Exultitudes (o excelentă colaborare
c u ~axofonistul Daniel Ki e ntz y instrumentist de înaltă
,·aloa re, a\'izat cunoscă tor al ·limbajului utilizat). Ori-
cum. ckrnon-;traţia d e t0lrnică e lE' c tronîcă a fost fas-
cinantă, a:-f'asta !; i datorită un c•i aparaturi de ultimă
oră, ·ex tre m de complexe. Concertul Studioului expe-
ri1nenţal al Radiodifuziunii polo11eze a propus c4
bw1ă !)liinţă un program de lip istoric, gîndindu-se niu-c(L'd dl'mon trati",ă a preocupărilor cArt• dau
probabil o utilă verificare în timp a c· utărilor şi 011. istcn\ă frâmintănlor alit de ardente alt' n ari-
reu şi telor de altă dată . Simfonia lui BogusldW Jo,· arltşti contemporani.
Schaeffer (1 9tl-l) Şi, parţial , Microstru turile lui Dimensiunea t atru lui muzical - desigur in a-
Wlodzmierz Kotonsk i (1963) îşi arată virsta, par să drajul unei accepţiuni tradiţion ale - a adu fe!:oli-
ţin de un timp a primelor d scopcriri ,a l jocului va lul ui acea pată de culoar ne e ară populilni
aminltrilor cu imagini pitorC'. li . R flcc\1a acea ·ta
.,.., clutorează cel ui mai important tillu propulsa t de
actuala cdi\i , opcrn Mal!.~ lrul şi J\larţ1areta de R1i-
ner Kunad, compozitor german r art binc cotat
în tei;trul con t mporan. Prcmicru, dl' dată rcC'P11l/1
(finalul ta gi w,ii trecut ). fuse c aµr,' ciată drt>pl un
mar~ eveniment. Est !ntr-utotul adevărat, ducii
aprecil'm spe tacolul după dcmonstrn\ta un i mon-
t5ri fostuor1 . e d111 cai e nu a liµsit nimic clin eea
Cl' fcicl'a dcliciul specla olelor cu ma ş inăl'ii m ed1e-
\'al plus o tehnică sccni 11 uluiluarc. HPgia !.
buc~ră ci toate ace.s le rnijloart', pub licul aplauull
cc v de, pentru că l se arnt.1 tot felul dP minuni la
sul, la sub-;ol , i !n aer, de i su csu l pare asig:.irat,

Danie) Kientzy

cu noua lume oferită d e tehnica respecti\•j_ Di-

ferenţa de viziune componisti .:: ă. !n favoarea co -
renţei ş i compl exităţii actului de creaţie specific
muzical, apare evidentă în l\fu~ica pen tru bandii şi
p:an solist (1971) de And rej Dobrowolski şi, mai
ales în J otayu (1987) de Jaros,law Kapuscinski sau
Agent Orange de Ryszard Szer meta (1987), pentru
bandă, percuţie, saxofon alto şi sintetizator. Nu este
de neglijat faptul că colaborarea cu in t rumente le uă
un plus de atractivitate discursului, mai ale>s în faţa
un or autetnicP performanţe intcrpretati\·e (pi anis tul
J. Kapuscinski, saxofonistul David Pituch percu-
ţionistul Jan Pilch). Nu ne a . tcptam a ;,capărnt
roncertul realizut de Technischc Universităt BcrlLn
să fie c I mai convingător. Totuşi airi, componist ica,
cu toate avantajele profesionalismului t radiţiona l pus
în slu jba muzicii e lectroni ce, a avut cel mai con-
vingător r elief. In special la ·Laszlo Dubrovay -
Symphonia (1 985), la Robin Minard - 1 ew Work
(1987) şi la Riccardo Mandolini - eremonia Sf'-
c1 eta (198 7 ), lucrare ee une ş te fericit banda şi exe-
cuţia la ghil4ră e l ec tri că (foarte _ bună execu\ia ghi-
taristului Mat'ek Walewender).
U n fe tival de asemenea anverg ură reliefeazl! de-
Opera „Vedeta" dP Zygmunt Krauze - solis!1
si,il Ur şi nume interpretative. Sumara trecere în
trebuie să llali11a Slowiclca
revistă a celor mai va loroase pr zenţ
reţină baghete dirijorale - poionezul ,Jacek Ka. -
przyk , spa niolul Arturo Tamayo, sovi t icul Mari s
ceea ce s-a şi intîmplat aparent. Gustul amar vine
Jansons - , solişti de prestigiu, - violonistu l Gidon
In s de la audierea un i muzi i pe C'arc nici o PN .
Kremf'r, vio!onceli tul I van Monigh tti, soprana El-
(orrna1~ţă . (chiar cea interpreta ti vll , sub hagh1>ta
zbieta Panko. In af.ara Cvartetului s il zian şi a celor
enerdcă a clir r torului Teatrnlui Wi lki , Robert SA-
două orchestr poloneze ascultate (Filarmoni a din
tanowski) nu o poate salva din mcdio rul oktail
Craco ia şi rches tra .. Fil,u·monicii silezien ), re\i~
ima g-ina t de ompozltor (în genul Wagner- rff-tla~-
nem dinlr . nsamb lurile pt· zen te forma\ia er,glet.
agni clc.). La polul opus ac stui s tufos sµc•.::tacol,
,,Lontano " condus:! d Odulin e de la Martinez, An-
opera de cameră Vedeta de Zygmunt Krau7 (inspi-
sambl ul pentru muzica nouA al Cou „e rvatorului din
Freiburg ·şi t ue ocalsolist n tuttgart. Datorită rat de un argument lilerar mai puţin I bru d cit
lor · muzica -se olului XX- ·nu-·a , apărul ca o rudă romanu l lui Bulgakov, piii · scriitorului polonez
săr~că a repertori ului de stagiune, ci în toat fru- Helmut Kayzar) arată că e poale gindi teatral rn, ·ă

https://biblioteca-digitala.ro
a trăda o ţinută muzicală eficientă, unit:,ră şi mo•
dernii. In dimensiunea Uill'i ore de spectacol, cu o
;i: c.'.i tuirc· fornrnlli liberă (opera este gindită pc 1110-
ciule mobile ca amplasament in timp), lu :- rni·<•a
ir. •, 1tâ l.i o subtilă radiografie psihologicli:, acct>si-
b i lă f~ră efort publicului. .Mijloacele sonore aparent
m0de~t,.. (o solistă principală, patru \·oei aclitionale ,
1cpi ~ud ice , o orc h,.•stră formată din ~apte instru-
1111•nte) ac o pPră col'1plet toate intenţiile compozito-
rului, cllnd satisfacţie oricărui amator de teatru
n1uzi ;:al de calitate. Poatl· că prezf, nţu Ia pupitru a
comµozitorulu1 a contribuit în mare măsură la res-
pectarea intP nţiilor sale si, implicit, la acest n•-
zllltat care poa r tă Sl•mnul \· iabilităţii operei con-
t<-mporam•. ln fine , 0 notă fugitivă pt•ntru un alt
~µcctac:ol al Teatrului W1elki, neînscris în proi;ramul
festivalului, de~i ar fi nwritat. Fără îndoială, ope ra
Wozzek de All>an Berg riimîne unul clin momen-
tPle de n•ferin\ă al<' tPatrului muzical din se-
colul XX, versiunea \· arioviană putînd să susţinii
c:ompara\ia cu cPle mai pretenţioase performanţe pl"
pl.:in mondial. ltPmar2ile făcute în legătură cu acest
clomeniu muzical se încarcă de noi probleme, în
atmosfera 1/lsată de cel de al treilea Congres al
teatreiur lirice, încheiat la Varşovia doar cu dteva
zile înaintea inaugurării festivalului. La întrebarea
principală care a făcut subiectul congresului
,.r-:oul chip al operei în era audiovizualului "
~pecta::olele urmărite veneau să dea răspunsuri
Plocvc>nte.
Impresia de ansamblu lăsată de cea de a XXX-a
t•diţie a Toamnei varşoviene este tonică, rimind cu
ideile expuse de preşedintele Festivalului, în cu-
\·lntul tic deschidere : ,,Toamna var~oviană trebuie
să fie ln primul rlnd o oglindire a situaţiei actuale
in muzica contemporană. ln acest sens; trebuie să
ne gindim nu numai la viitorul unor asemenea fes-
tiva:uri , ci mai ales la viitoarea ..-voluţie a muzi-
cii, a acelei muzici pe care o numim NOliA". In
această perspectiv,1 am adăuga, Toamna varşoviană
s-a înscris sub semnul echilibrului, al profesionalis-
mului, al conştiinţei creşterii muzicii pe solidele
contribuţii acumulate de-a lungul veacului nostru.
dr. Grigore CONSTANTINESCU
* tehnica componistică, iar muzica acestuia poate fi me-
Ediţia clin acest an a Festivalului Internaţional
de Muzică Contemporană „Toamna la Varşovia" a
avut o s<'mnifi :·atiC' dl•Ost•bită, mardnd atît come-
morarea a SO de ani dP la moartea mare1ui com-
pozitor µolonez Karol Szymanowski, cit ~i anivcr-
snrt.'a a tn·i decenii de existenţă a acestei impor-
tante manifestări muzicale. Invitat de secţia polo-
neză a Societ.:iţii Internaţionale de Muzică Contem-
porană să compun o lucrare dedicată lui Karol
38
https://biblioteca-digitala.ro
Szlmanowsky şi să particip la concertul omagial
în care liedul meu „Tradafirul Negru" pe versuri
de Ka;;imierz Tetmajer a fost interpretat de meizo-
scprana Jadwiga Stepier'i, solistă a Operei varso-
viene si de compozitorul şi pianistul Szabolcs
!::szt~nyi , am avut astfel prilejul de a asista şi la
alte L·vncerte ~i recitaluri cuprinzînd pe-,te 130 de
cr<'a\ii contemporane (printre care 22 de> prime
audiţii absolute) ale unor compozitori din 21 de
ţări. A fost desigur. impresionantă această amplă
desHşu1·are de forţe artistice ce a marcitt din mul-
tiple perspective o coordonată esenţială a muzicii
de azi : sinteza.
„Ne af!Am in perioada marilor sinteze, într-un
alt „fin de siede". Tot ceea ce se crează ln această
epocă va fi reevaluat. Cred că şansa supravieţuirii o
va avea doar muzica scrisă într-un mod natural şi
care reprezintă sir:teza a ceea ce s-a realizitt în ul-
timele decenii" - declara profetic ilustrul compo-
zito1· polonez contemporan Krzysztof Penderecki . .
!\Jodalitllţile diverse de materializare sonoră a acE'S-
tui deziderat au fost deseori asimilate cu aşa-numita
dire:-ţ1e „neo-romantică", fapt care m-a determinat
să cliscut această problemă şi cu alţi exponenţi de
frunte ai artei componistice poloneze şi să consem-
nez opiniile lor.
- Zygmunt Krauu: ,,Analiz!nd istoria muz1c11, pu-
tem distinge cu u~urinţă perioadele in care curentele
noi, inovaţiile ş1 experimentele au un caracter domi-
nant. După astfel de perioade, urmează de obicei
etape mai lini'?tite, cînd se renunţă la o parte din
cu::cririle perioadelor . precedente. Ne aflăm chiar
acum într-o astfel de etapă . şi, după părerea mea, nu
.,tendinţele" vor fi decisive ln evoluţia muzicii. Ceea
ce este cu adevărat de valoare în artă, în muzică,
este creaţia unor autentice personalităţi componistice.
Travaliul lor poate contribui în mare măsură la dez-
voltarea muzicii".
- Krysztof Meyer: ,,Intoarcerea la curentul neo~
roma11ti 2 în muzică nu este <lecit · una _dintre ten-
din(elc pe c;.re le remarcăm la ora actuală şi deci
nu îi atribui o importanţă excesivă. tn afara citorva
luc rări fundamentale în acest domeniu, există nu-
meroase compoziţii grafomane, secundare şi eclec-
tice. Este, de altfel, foarte dificil pentru un com-
pozitor să urmeze această cale, deoarece utilizarea
iu iomurilor trecu tulul solicită un mare meşte!iug in
reu comparată cu cea a vechilor maeştri. In prezent
se vorbeşte mult despre muzica neo-romantică, chiar
dacă ca nu reprezintă, după opinia mea, curentul
principal. Astfel, pentru mine sînt mult mai intere-
sante alte fenomene, ca de pildă muzica reali:zată cu
ajutorul ordinatorului, muzica electro-acustică care,
d,_, a~Pmenea, oferă compozitorului multe posibilităţi
dt- a - şi valorifica propria concepţie creatoare. Cred că
aspt•c:telc cele mai importante în artă sint indepen~
denţa şi originalitatea, iar nu subordonarea la o
modă.".
 Marek Staci1otvski : Jrrii este fcarte greu să exs
prim ceea ce reprnintă pentru mine întoarcerea la
romantism în muzică, deoarece acest curent în com-
ponisti ::-a contemporană este deja un fapt stauilit.
Chiar dacă unii compozitori nu acceptă această di-
recţi e - considerind -o o modă l'Ît' meră - ea a im-
pus o inconfundabilă amprentă asupra multor lu c rări
create în prezent. Sint convin-; că acC'st cure nt a
apărut in mod spontan ş i ine\·itabil, ca !'i i reink,ar-
cerea naturală în artă : după o perioadă dominată de
muzica speculativă, construită clupă metode foarte
riguroase ce resping eau „ad limine " orice emo\ie,
era normal să urmezC' o rL•acţic . Tn·buie ins:'\ să ne
întrebăm dacă a c Pa<;tă tendinţă este cu ad e v.''iral o
modă sau , dimp o tri v ă, semnul unor schimbări im-
portante în muzi c11. Personal, în calitate dl' compo-
zitor, sînt int1•n°sat de două aspecte - cel intele::-
t11al ,:; i cd em o ţional - fără a da prioritatC' unuia
sa-..i a ltuia. Critic ii, totuşi, remarcă în lucrăril e P'lt'le
o anumită prt'dominanţă a elcmf'ntului emoţi o nal. <,ă
fi e oare aceasta o manifestare a ncstalgiei, sau <lo-
rinţa mea de a reda forma cu adevărat umanistă şi
in ace laşi timp modernă a muzicii?"
Fără a tragL• \Teo concluzie, pentru a nu fi 11cu-
zat de subit' ctiv1sm, îmi permit doar să reamintesc
c ă acl'astă dificilă sarcină r e vine în mare măsură
publicu!ui avizat, cel care în timp va rl'\inP cu si-
guranţă autenticele valori ale epocii noastre.
Şerban NICHIFOR
Din presa internaţională
Jntr-un număr recent al revistei trimestriale de
muzic<'i F_innish Afusic Quarterly se publică o amplă
preze ntare a Academiei Sibelius, sub semnătura di-
n ·ctoarei acestei academii muzicale, Ellen Urho înte-
mPiati'i cu peste 100 de ani în urmă, această insti-
tuţie muzicală de învăţămînt superior finlandeză a
fost preluată de stat abia în 1980, participlnd la
rl•centPle reforme ale învăţămîntului finlandez. In-
stitutul de Muiică din Helsinki a fost întemeiat în
18fl2 de Martin Wegelius şi condus de acela'ii pin/\
în 190G, <;lupă principii care s-au păstrat pînă azi :
urmărirea educaţiei g<'nerale a muzicianului, i;1cc>-
perea studiilor muzicale la vtrste mici ~i atingerC'a
unui standard cit mai ridicat prin active contacte in-
tnna\ionale. Elevul său Erkki Melnrtin, compu1.ito,.,
dirijor, profesor, autor de aforisme şi pictor, i-a ur-
mat la conducere pînă ln 1934. In acest interval insti-
tutul ş i-a schimb&t numele în Conservator, tnvăţă­
rnlntul s-a div1>rsifi::-at, acoperind toate instrumen-
te'. e componente ale unei orchestre, s-a format o
orchcstni' · -a · studenţilor şi un curs de euritmie, ca
şi o sf'cţic didacticii şi una militară. Ptnă în 1959
Co11~ervatorul din Helsinki devenind Academia Si -
belius, a fost condus de pianistul Ernst Linko,
apoi de compoziturul, organistul ~i savantul Taneli
https://biblioteca-digitala.ro
Kuusisto, sub cal'e instituţia a căpătat statut d e in-
vă\limint superior; din 1971 Ve ikko Jielasvuo a fost
şeful ! ~cademiei pînă la s, himbarca din l~BIJ, timp
tn car<' invăţămîntul muzical finlandez s-a de zvol-
tlll necontenit, lntreţinind active r<'laţii muzicnle cu
străinătatea. In preze nt. acc C> ntuează actua la dire,' -
toare, s-a elaborat un prog ram ri guro~ d t, slutliu.
cunţinincl Pduca\ie gPnerală (dP c>XC>rnplu limbi
străirw) şi cer::-etare ~tiinţifică . Finanţan•a cil' c-ătn·
stat dă noi posibilităţi de studiu. chiar inlt>rdisd -
plinar (există tt•me dl' studiu muzi c ă-medicină . dt'
c>xemplu). ,,Se pare că nu e foarte ll':,or, ubs,' n ·:'I
E. Urho, să găsl' ,:. ti echilibrul intre artă ş i ~lilll\ă , in-
te racţiunC'a lor fiind cea mai fructuoasă . Ca s{1 cinci u
artivitak ~ tiinţifi c a într-o acadt'lllie muzical ii îţi tre -
buit.• rc>sui·se şi de îm·ăţămînt ş i econoniice. Tot ulit
cit· important c>ste s,i schimbi 'ii a titudini•a oame niio1.
Nu e vorba de a sacrifica pentru 'iliin\ă spirilul ar•
lislic, ci de faptul c:I arta are ne,·oil' dC' 'iliinlă, a ,;,a
cum şi ştiinţa arc lll'\ oie tle artă, de origin;ilit'.l lt',
rlf' creativitate şi dC' bogăţie de l'XprC'sie '.
ln prezent, Academia Sibelius cuprindf', l)C' lingă
st•: ·\ii!e dP compoziţie, tt>crie, crc hPstraţie, dirijat,
instrumente ş i canto, pedaclogie de ., un ci;rs clt_• ja z_z
şi dl' muzică populară. Biblioteca tindt• să de\• ină ca
atare un cf'nlru naţional ; dt>oramdată post>dă pPste
g OOO de înregistrări, tot atîtea volume şi în jur de
65.000 partituri . Din 1983, acordă ş i doctorale.
*
Hevi~ta e 6 ipt Nmă Pris111 a publicat un studiu de
Fathy cl-Sanafawi în care se enumeră o serie de
instrumente egiptene vt•chi tlin cart> s-a P\·oluat sprt'
in strumentarul muzical europ1•an clin ultimele
~Pcole. Este vorba de instrumente cu coarele,
instrumente de suflat, cu clav(atură şi percuţi,• . Se
menţionează de exemplu, arhaicul instrunwnt <Jl'n .~,
de diverse mărimi, care a dus, în varianta sa cPa
mai mare şi cu minime transformări la ;ictual a
harpă ; apoi, · 'fpostazele primitive ale viorii ')i onJ1!1w11
hydrnu.likon · construit de Ctesibios din Alexandria
în jur de anul 300 î.e.n., o , orgă acţionată prin forţa
r,pt>i, producînd nişte sunete bllnde, pliicute . Prin-
cipiul pianului pare _să fi fost utilizat pentru JJl'ima
oară de vechii egipteni, iar în direcţia instrum C> ntl'!or
de pPr: uţie, atît de importante in Egiptul antic, se
numesc, printre altele, bare-perechi din piatră, os,
lemn ~i ivoriu, sculptate uneori în formă el,• miini
~au de picioare ş ~ ornamentate, ca şi tobele, cu mem-
brană din pit'le de animal sau de peşte, pe cadru
din argilă, alamă sau lut.
Centrul de informaţii Muzicale din Republica De m o-
crată Germană anunţă programul festivalurilor ce
vor 3vca loc in anii viitori in această ţară : Zih:le
:\•1 uzicale R.D.G . tn februarie 1988; cea de a 12-a Bie-
39
nalli 'fuzi ri i din Ber lin în f bruarie 1 8fl, următoa-
r a diţi a Zilelor Ju zicalP in [ebruariP 19!.JU iar ap0 1
Bi nala in februarie 1991. Intre 19 şi 25 februarie 1988
\"Or f1 prez n tc cele mai pro minente figuri ale muzh.ii
cq-gc•nnane din componistică
conc~rt
i int rpretare, în
imfonice, camera le, ,·ocale, electronicP.
G ă zduite lu Bl'rlin , Zilele Muzicii vor reuni ş i an-
\ambluri muzi a l<' din Dr sda, Rostock, Leipzig,
lfallc ~•te. Di>1 progr m se evidenţiază, printr altele,
µrezen\a Grupului de 1uzică ouă ,,Hans Eisler", cu
un foarl b1,gat 1·cpcrtoriu cam ral; opera de ca -
mrră Sµiel (Joc) dt' Paul-Heinz Diltril:h, dup
13crkett; opera grotescă ,,AY, Don P rlimplin •· de
l{ali Hoy r după Feclerico Garcia Lor a, pentl'Ll
actori, instrument i bandă . Se v mai interpreta
o op ră rock, muzică uşoară ş i de jazz.
* amp'.il 1nanifcslare intitulată 001 mstaclt la A mster-
Tn tn.· .JO iulie i 5 august a .c. , Berlinul de F.st a
găzduit Congresul C'onsiliu:ui Internaţional al .!\ Iu-
zicii Tradiţionale.
* ce rc.ările Institutului de Muzică
L Krakovia s-a deschis o şcoală specială de con-
str uctori de instrumente muzicale, pentru copii fă ră
https://biblioteca-digitala.ro
n?<lcre. tn Eu ropa nu mai există dedl o sin 6 ură
~u,alii d acc:,t gen, la Praga.
*
Directorul So ietă\ii Henryk Wieniawski a des~o-
pent !n bil.Jl iok'c1le ş i arhivele london ze o serie
intrcJgti d do umentc cu privir la marele muzi-
cian polonez - printre care două cadenţe de vir-
tuozitate 1 con er tele 17 ş i 22 d e Viotti.
*
!1 noi mbrie 1987 se organizeaz.'i la Amsterdam o
dum - concerte el zbatere, prez ntări ale act[vi-
li:i\d In stitutului r.ruzica l lnternaţional de la Darm-
~tatll incepînd cu 1946 (prin filme, le cţii, dialo-
!{UriJ - la care participă ,pe lin gă centrul muzi cal
oa5pt>tc, fundatia Gaudeamus, ora ş ul AmstPrdam,
Conservatorul din Utrecht ş i mai m ulte reţele ra-
diofoni1..e. Această manifestare se înscrie între 'in-
o uă de la Darm-
stadt de a difuza cit mai larg şi cu cit mai multă
efi...:1e n \ă cre aţia muzi::ală a zilelor noastre.
I. I.
NOUVELLES MUSICALES
DE ROUMA-NIE
Bulletin â lnformdfions
de !' Un.ion des Gompositeurs
de Id Republique Socialiste de Roumdnie
GEORGE GEORGESCU
Cent ans viennent de s'accomplir le 12 sep-
tembre dernier depuis gu'a Sulina, la ou le
ciel s'unit a la mer, a vu le jour George Geor-
gescu - celui qui allait laisser dans l'~isto.ire
de l'inierpretation musicale roumaine une des
pages les plus profondes, les plus remar-
quables.
.L'Academie de la Republigue Socialiste de
Roumanie, notre plus haute tribune des
sciences et de la culture, celle-la meme dont
George 4eorgescu fut mempre correspondant,
se fait un devoir d 'honn.eur de rendre au-
jourd'hui hommage, sous sa coupole, a la
memoire de ce titan de la musique roumaine
et - pourrait-on le di~e, sans exageration -.--
uni verselle.
Son evocation en ce jour se charge, de .sur-
croft, d'une signification toute partis;::uliere du
~ait que celu i a gui nous rendons homma2e
a servi 1~ musiqtţe avec un devoument ia-limite,
avec un don de soi ou passait tout son etre; la
musjqu~. doq t Beeth @v~n 9isait gu'elle est „une •
revclation plus haute que n'importe quelle
sagesse et n'importe c;iuelle philosophie, de-
livrant celui gui penetre son sens de toute
la misere ou se trainent les autres hommes" ;
la musique, que Jean Paul, considerait
comme „le plus purernent humain et le plus
general des arts", que J. H . D. Zschokce te-
nait pour „un celeste hain de l'âme", que
Tudor Vianu envisageait comme „la synthese
de l'infini et du fini, de l'eternel et du passa-
ger, de la realite ultime du n;ionde et de ses
apparences" ; la m'usig ue enfin, ,,ce langage
de l'âme" d'apres George Călinescu, ,,cet
imprecis intermediai're entre l'esprit et la ma-
tiere, apparente aux deux et pourtant diffe-
rent des deux' d'apres Henri Hefne, ,.die
wahre aJlgemeine Menschensprache " pour d-
ter en fin de compte Karl Julius Weber.
Pour notre illastre Georges Enesco la mu-
sique a 11 la mjsşfon şacree d'~teindre leş
https://biblioteca-digitala.ro
Radu P. VOINEA,
m enibre de l' Academie
President de l' Academie d e la Republique
Socialiste de Roumanie
haines, d'apaiser les passions, de rapprocher
les creurs dan s u ne chaude fraterni te" . 11
suffit de songer ă la Neuvie me de Beethonm,
magistralement interpretee par celu i que
nous commemorons a ujourd 'hui, a son fin al
radieux. apportant aux generations du lende-
main un message de liberte et de progres ...
Aussi, dans la situation actuelle, quand c·est
la vie elle-meme gui, ~ur notre planete , est
mise sous un poignant signe d'interrogation,
la seance d'aujourd'hui de l' Academie --
envilsagee co·mme un hommage a la
musique, source de paix, ainsi qu'a l'un des
plus. brillants representants de !'art roumain
de l'interpretation musicale - se double-t-elle
d'un sens generalement huma'in.
George Georgescu, que la musique attira
des sa plus tendre enfance, aura sans doute
ete d'abord fascine par la musique militaire
de Galaţi, la ville ou s'etait etablie sa famille ;
puis, dans la maison de ses · parents, dans une
chambre a J'ecart, void qu.'il decouvre un violon
ou blie dia.ns un coin, il se mit a y , joue r toutes
sortes de melodies, , mais en cachette, en se
gardant bien d'etre sur'pris par son pere qui,
lui, ne voulait pas d'un fils „laoutar" ! Ensuite,
vint l'heure de l'ecole: îl chantait dan s le
chceur et, souvent, le diri'geait-iL , a la place
du maître de musique. Enfin , a 19 ans, de
Giurgiu ou avaicnt emmenage les siens, s'en-
fuira-t-il a Bucarest et c'est la que dans seule-
ment trois ans, ayant co:ipme professeur de
violonoelle Constţlntin Di1vHrescu, il decro-
cha son diplome du Conservatoire. C'est
aussi a Bucarest que, brouille avec ·es pa-
rents, il gagnera tout seul sa vie, donn era des
concerts, amassera un pecule et finalement
partira en Allemagne·ou, s'inscri va nt a la Hoch-
schule fi.ir Musik, il pours uivra ses eludes
a la classe du fameux violoncelliste, le
profess ur Hugo Becker, qui d 1ailleurs va lui
ceder s~ place d~n s le Qu1;1tuor Marteau. P en-
dant quatre ans îl parcourra nombre d~ pays
d'Eu rope avec ce Quatour. La Grande Gue rre
lu i va ut le reg ime de priso nnie~. a dom icile,
e n All c magn e meme. U n acci de n t c n ga re rlc
Dortm und, <'n l 91G. l'obl ige a renonccr .1 11
violor~celle. Ri char d Strauss e t Ni kic;ch J'en-
:.:-ouragent alo rs a se diriger ve rs u ne ca rriere
de chd d'orchcstr0. Les succes rctcn tissan tc;
qu' il obtilen t a u pupitre de la Ph ilharmoni e
berlin oise le decide nt a embrasser pour de bon
ce tte carrierc.
, . '
Ren tre en Rowmrni e apres l a guerre, George
Georgescu se Youe passionn ement a l'orga-
ni sa ti on et au develo ppement de la v ie d l'
co ncert c n son p::i ys . Comm e directcu r d ch ef
d' orch es trc de la Philh arm oni e buc::t res toise
0t, pendan t un temps , de l'Opera de Buca -
rcst. il a pportc clu ra nt presq ue cin q uan te ans
une rcmarc1uablc co ntr ibli t ion a la cr ista lli-
sati on et a u perfectionn ement de la vie sy m-
phon ique r oum a in ~ et se consacre avec e n-
tende ment d gene rosite a la fo rm ati on m u-
sicale de nombn' uses ge ne rations d'interpretcs.
Tout au lo ng des a nnees, Ies plus grand s
or chestres du mond e ont r esonne sous sa ba-
guette. Dans le mem e tem ps, sa gra nd e re-
nommee internati onal e attirait sur le podium
de ·1'Athence, a Bucarest. quclques-uns des
plus illustres in terprd .es du m onde.
Ad mire e t aime pa r le public de l' Ath e nee
qu i ne m anq uai t jama is de se presser a ses
conccrts, ii le fut aussi par Ies ma~ses d'ou-
vriers des fabriq ues et des u sines dont plus
d 'un e foi s il a fran chi le seuil pour y appor-
ter a tra,·ers son art la delectation que tou-
Jou rs nou s offre la m usiq ue.
Jusqu'ici, je viens de vous soumettre -Ies
faits de sa vie. Il me r esterait, a present,
d'ajout er des appreciati ons quant a son style
d 'interpretation . Mais il m'est difficile a le
faire · parce qu'il m e faudrait · alors user d'ad-
jectif , d'epi,t hetes et rien n'est plus malaise
que de se servir correctement des adjectifs,
surtout lorsqu'il s'agit de moi qui, dans le
domainE' de l'art sonore, n'ai d'autre qualite --
si toutefoi s <r'en est une - que d'aimer la
musique. J e crains donc qu'un emploi inade-
quat de l'epithe te ne ditninue la noblesse de
Ia statue de bron ze que j'ai elevee en mon
cceur au chef d'orchestre aamire et aime au
temps de mes etudes universitaires et dans
les ann ees suivantes. P ermettez-moi donc
de passe r pour ain si dire la parole c\
dcs figures de marque de la critique mu-
sical e : parmi celles-ci, P eter Heyworth
r crivait dans un ·journal londonilen qu'il „a
bi en entendu des orchestres attei.gnant un
tres haut degre de perfection technique , mais
peu qui jouent avec autant de don de soi. Dans
l'interpretation donnee par l'en semble rou-
m ai n, p oint de trace de cette tern e profession-
n alite q ui fa it que t ant d'ordhestres parf.:tits
n 'emanent tout de meme que de l'enntli .. . Un e
p alette extraordin'1 ir.e cie nuan es ., Une cha-
42
https://biblioteca-digitala.ro
leur et une passion des cordes „particuliere-
me nt c.1 ttrayante ". Dans u ne r evue fran,<;aise,
E m il e Vuill crm oz · decela i t dans le chef d 'or-
chestre Geo rges u ,.un dy namistne ne s'~xer-
<;a nt pas seuleme nt sur Ies instrum ent,stes.
So n fl uide irr adi c a utour de son estrade telles
â cs ondes sonores se repandafit dafis l'air. La
sa lle toutc entiere e n est irradi ee · et re<;oit ses
ema nati ons . II y en a peu gui possede nt cette
capacite d'influer d e maniere a~i imme'diate
e l puissa nte s ur un e collecti vite d'executants
ou d'auditeurs ". George Breazul, notre exi-
gcant critique mu sica1, ecrivait en 1 1941 a
propos de la Neu v i eme de Beeth ove n sous la
bague tte de Geo rge Georgescu : ,.Le chef d 'or-
chestre s'est montre maître jusque dans le"
plus petits detail s de l'ensemble de la parti-
tion, emu lui-meme par la gra nd eur de
l'ceune, incitant sans jam a is r elâcher son
emprise, stimulant, enf!amm a nt, maintenant
vivace l'elan , suggestionant et declench ant au
plus Jarge du de ploiement sonore de \'Îgou-
rcuses tensi ons d'energi e qu'ailleurs il concen-
trait en estompages dynamiques Gle grande
finesse, vivant enfin en parfaite · c·o mmunion
s piritueHe avec son orchestre le dramatique
uni ve rs de vie et de musique de la JXe Sym-
phonie" . En a'erni er e instance ecoutons George
Călinesc u : ,,Le chef d'orchesfre ne maniait
pas seul ement sa baguette, il composait son
vi sage selon la valeur emotive de la phrase,
tant6t severe, t ant6t r esigne devant le sort et,
s'opposait de son epaule aux dechaîne ments
orageux les empechant de prendre des pro-
portions desordonnces. Ce tte fa<;on de fendre
la vague symphoniqu e avait peut-etre un rien
de theătral, ' mais si pleinement suggestif, si
1
utile et pour les 'membres de l'orchestre et
pour Ies autiteurs ! A vec le temps, 'George
George,scu modera son geste, et _meme · dans
les dernieres annF.es, le redtiisit a ·de simples
suggestions a ·_peine ins'inuees. Ce . n ~efait pas
parce que sa vigilance de metteur en 'scene eut'
faibli (elle n 'avait j,a mais ete plus raffinee),
ma.îs parce que Ies executants - dbnt quel-
ques-uns avaient pris de l'âge, les yeux fixes
sur sa baguette - conn3issaient toutes ses
nuances, Ies attrapant au moindre pelit signe
avec un zele et urie confiance aveugle''. ··
On pcut alors se demander e n quoi 'consis:..
ta it le secret de p3reils ·sommt:!ts atteinls dans
l'art de l'inter,pretati6n ? 'La reponse , c'est
lui-meme, le chef . d\)rchestre Georgescu qui
nous la demne : ,,Lorsqu'un homme est verita-
blement doue, la nature lui ayant ete gcne-
reuse, cet' homme-lâ a alors le devoir d'hono-
rer le don r e(j'.u, en le soignant, en le cultivant
le plus qu'il pet.Ît. +'C ela ne peut s'obtenir qu'il
force de · travail et d'etude ininterrompus .
Ausşi, le chef d'orchestre qui a sa cent et
unieme interpretation de l'Hero'ique de
Beethoven ne l'etudiera_., pas comme , a la , pre-
miere fois et, travaiUant. sur elle pour la oen·t
et unieme fois n'r · -deco1,1v.rira poinţ · q~~
 aspects tout neufs, celui-lâ aura confondu sa
vocation d e c hef d'orch estre avec ce que le
mi•ca nis me du metronome accomplit ' a lui
seul".
Et maintcmmt, R\·a nt de condure, k , ·ous
dira i quelques lll ots sur l'e lect ion d e George
Gcorgl'scu ·commc membre corres pond:rnt d e
celte Acade mi c, i't la Scction el e Langue, Rel-
lcs-Lcttrcs d 1\rts. En fouillant dans nos ar-
chives j'ai trou vt·• qu'ell c a cu li cu au cours
de l'Assemhlt'·e G L· n&ralc qui s'cst te-nuc le
21 m ar s 196:l. L;i proposition de• l'clirE'. pro-
bablenw nt duc a J'acad1:; mi cic n Mihail Jnrd,
mcntionnait parmi ses m erites le fait qu'il
a ,·ait cn;e e n co nce rt ava nt 1944, pour la pre-
miPre fois en Roumanic; quelques-uns d es
chds-d'o?u ,·rc du patrimoine uniYerscl d e la
mu siqu e (de Beethoven, Brohms, R ichard
Strauss. Chostakovitch, Prokofie v, puis
aussi la II" Symphonie de Khatchatou rian
la III' de Rachmaninov, Daphnis et
Chloe de Rave l, La C'n;ation du
Manele d e Darius Milhaucl, la Sereno c1<> de
Britte n, Don Quichott e d e Richard Strauss etc. ).
Ma1s on m entionn a it a w=s i t ou t pa rti cu lif'rc-
rnent la grande• atten ti on qu'il aYait accordce
a prom ouvoi r la musique r oum a ine intcrpre-
tant !'Oratoria ,,Tudor Vladimirescu" d e
Gheorghe Dumitrescu, Nunta în Carpaţi
(.,Noce dans les Carpates" ) de Paul Constan-
tinescu, la Sinfonietta de Ion Dumitresc u,
P1·eambule, Intermezzo et Marche d e Zeno
Vancea, les Vm·iation s sy mphoniques de Mir-
cea Basarab etc.
Quelque:, jours a prt'>s l'c lectio n, d a ns ] ,1 re-
vue culturell e „Co ntemporanul " du:'> a\·ril 1963,
paraissai t sous la signature de V ictor Eftimiu
un article enthousiaste intitule Laurii Aka-
demos, faisant l'eloge des nouveaux membres
C:-lus (George Georgescu et Paul Constanti-
-·
https://biblioteca-digitala.ro
ncscu) qui ctaient venus se joincire a u plus an -
cien membre d e l' Acadc mi c , Ic profrsscur Mi-
hail J ora, d aux rlus ancicns m e mbres cor-
rcsponcl a nts S a bin Drf1goi et Mah-i Socor .
*
Cctt C' commc-mora ti on du ccntcn.ii rf' d e la
n <1is<;<1 nce dC' GC'nrge Georgescu sous b cou-
rok de l' :\c.:idc mi e signific e n plus - - !'t c'C's t
li1 sem trosil\ mc se ns important - quC' I'ceuvre
cn\1ti \"C' ;; un·it, qu'clk C'St plu s forte qu1• l:t
111(1rt. D:111'; Ies bcau x vers de son r oi- nw
!Jcicico, Tud or Arghezi nous racnn te l 'h istni n'
ct 'un potic r qui, ayant tra ,·aillc un vase c>n
terre cu ite, mis au jour plus de 3000 ans apres,
cnntinuP de vi , ·re prccisement par cettc ceu-
n c de ~es mains, par ce „rie n de fl e ur·' tracc-
ci(.' so:, ongl c sur la panse du pot. ,,L'instant
\ it. Ies âgC's mc urc nt ;' di sent C'L'S ver s.
L 'cem·ri ·. ce tl c admirable sy nthi•se C'ntre le
ta lent et le traYail, survit, e ll e poursuit son
r
cxiste nce en d e pit de ecoul•cment des s iecles.
St que rcs tc, in a ltcrc\ dans le pot de terre
cu itc? Le poete nous le dit :
Olaru drept pc palma lui te-a pus
Şi -ai
scos ră.~pu ns, la deget, în auz.
Prag<"dlll sunei , cl11lce, lin
E-ntreg şi nou ca la-ncepu t, şi plin.
Sur sa paumC' la potier t'ayant posc / De .an
doigt te touchant, tu repondis / Cc son toul
fr ais , tout t e ndre et doux / Se garde entier et
neuf comme au debut, et plei n / .
Cest ainsi', pareillement entier, pare ille ment
· neuf et plein , que nous est r es tc et restera dans
n os creurs le charme des concerts diriges si
magistralcme nt par George Georgescu, cc tte
radie use figure de l'interpretation musicale
roumaine autant qu'universelle.
 UN EMINENT MESSAGER DE L'(COLE ROUMAINE
D'INTERPRtTAT/DN MUSICALE
Pr Nicolae CALINOIU
President de l'Union cles Compositeurs et de,;
Musicolo9ues de la Republique Socialiste de
Roumanie
Le 12 septembre 1987 marquait l'anniver-
sai re du centenaire de la naissance d'une pro-
eminentf' figure de la culture roumaine :
George Georgescu l'un des plus grands parmi
Ies chefs d'orchestre du pays et. au niveau
international, )'un Jes plus impcrtants de son
epoque.
Snn nmn ft;iit den~nu legendaire par cette
p;irfaite idPntification avec l'art qu'il profes-
sr1i t Pn nnîtrc : la direction d'orchestre. Les
plus âges parmi nous l'auront vu, entendu,
admire et applaudi...
La stature fil're, la tPnue pleine d'aisance, le
geste precis et suggestif, le verbe pondere et
toujours un tout petit peu taquin, tel qu'il
etait, George Georgescu avait tout pour im-
prcssionner : on n'aurait pu passer a cote de
lui an,c indifference ... 11 vous attirait, ,·ous
charmait, vous amenait a ses idees. La force
captivante de sa personnalite venait de ses
connaissances profondes, de sa sensibilite, de
scn intuition, son experience, sa puissanee de
suggestivite, enfin de son aptitude a ressembler
Ies energies de l'ensemble orchestral pour
l'ame ner a interpreter une musi'que telle qu'il
la comprenait, telle que lui la vivait, telle en
derniere instance qu'il entendait la communi-
quer a l'auditoire, a ces auditeurs si nombreux
qui l'admiraient sans reserves aucune.
Pourtant, son nom ne presente pas de
l"importance seulement pour la direction d'or-
chestre : ii fut aussi un promoteur et un ani-
mateur de la vie musicale. hautement cJoue,
sachant polariser les enthousiasmes et les sa-
voir-f aire, sachant mettre en valeur idees et
facultes ; il fut aussi un enseignant de par
l'exemple meme de ce qu'il fai'sait et reus-
sissait; ii fut enfin - et nous l'avons dit
tout-â-l'heure - un promoteur de la grande
musique mais egalement d'un „neuf" qui atten -
dai t alors, en son temps, d'etre experimente
et dont l'avenir a confirme ensuite l'interet.
Ne a Sulina, la viile si pittoresque ou le
Dan ube se perd dans Ies flots de la Mer Noire,
venu de son propre chef a Bucarest pour des
c··tudes de musique au Conservatoire. il s'est
par la suite pcrfectionne a la Hochschule fiir
Mu~ik de Berlin, s'est affirme comnw vio-
loncellistc de concert dans le Quatuor i1 cor-
dt>s „Marteau", ct debute orillamenţ au pupi-
https://biblioteca-digitala.ro
tre de !'orchestre philharmonique berlinois.
un ensemble par ailleurs fameux, 1l'aissant de5
lors e11trevoi r la belle carriere qu'il allait
faire comme chef d'orchestre. Eleve d'Arthur
Nikisch (1855 --1922), cette etoile de premiere
main de la baguette au carrefour des x1xe et
XXe si<?cles, successeur de Btilow, George
Georgescu a re<:;u de ce repute maître autri-
chien Ies „mvsteres" de l'art de la direction
d'orchestre ca·r. en ce jeune mais si doue Hou-
main, Nikisch trouva un champ fecond ou
cueillir la moisson des hautes traditions inter-
pretatives des classiques et notamment des ro-
mantiques. De Richard Strauss, dont Geor-
gescu avait gagne l'estime et l'amitie, il apprit
l'elegance de l'attitude au pupitre. Enfin, le 4
janvier 1920, de retour en son pays, il monte
pour la premiere fois sur le podium de la Pîîil-
harmonie buo2.restoise ou il reste actilf, jus-
qu'au jour de sa mort, le ie septembril 1964.
Pendant plus de quarante ans, il a reussi,
grâce a son inlassable energie, et en depit de
periodes critiques qui, pourtant, ne l'ont ja-
mais abattu, d'imprimer une ligne moderne a
l'activite du plus important orchestre phil-
harmotdque de Roumanie. Une orientation mo-
derniste du repertoire {il faisait jouer beaucoup
de musique de compositeurs contemporains
roumains ou etrangers), une permanence su;
les affiches de concert, un choix exigeant des
instrumentistes, l'invitation frequente des
meilleurs solistes et chefs d'orchestre de l'e-
tranger ciu du pays, l'infatigable encoura-
gement d~s jeunes, et pour finir l'entn~e de
sGn orchestre dans le circuit de la vie concer-
tante europeenne - voici quelques-uns des
grands merites du chef d'orchestre toujours
dynamique. 11 suffit de lire Ies programmes
ele son epoque pour se rendre compte de la
constance de sa pensee, de sa vision d'interpn'--
tation, de son ambition - de pouvoir et reus-
sir - a maintenir la Philharmonie buca-
restoise au niveau des grands orchestres du
monde.
Ac.:tif dans le meme temps a l'Opera Rou-
main de Bucarest, y depensant la aussi de
sun inepuisable energie ct lui appnrtant un
souffle de renouveau, en offrant a chaque
nouvplle saison un toujours plus grand nombre
· d 'operas en premiere, accordant â la creation
musicale natiorrnle l'attention qu'cllc meritait
(::'ţţait tout cqla a la foi's.,. Prts par tant
ci'activhes et obHgations - ă la Philhar-
monie, a !'Opera etc. - George Georgescu
ne fut que pendant peu de temps
professeu r de la direction d'orchestre au
Conservatoire ; et ce n'est qu'ă la fin de sa
vie qu'il fut president du Conseil de la Musi-
que au Comite d'Etat de 1a Culture et des
Arts.
Les echos de ses accomplissemen ts sont mul-
tiples. Nombre d'entre eux snnt dis pt:rses
dans les centaines de chroni4ues parues dans
Ies journaux et revues du temps ; mais de
plus nombreux encore vibrent dans la me-
moire de ceux qui l' ont vu et ont joui de la
communion spirituelle qu'il offrait a ses audi-
te urs, de son genereux acte d'interpretation
rnusicale . II y c-n a aussi, de ces· echos, sinon
peu, du moins pas aussi nombreux qu'il
les meritait, cclans les gravures sur dis-
que de reforence pour Enesco, Paul Cons-
tantinescu, Beethoven, Brahms, Tchaîkovski,
Richard Strauss et quelques autres encore.
C'est ainsi que l'on peut affirmer que Geor-
ge Georgescu a „ceuvre" un public de la Phil-
harmonie, de l'Opera, de_ la musique pour tout
dire; il l'a ceuvre a .Ja longue et pour long-
temps, si bien qu'aujourd'hui encor~, at! jour
de son centenaire, il nous apparaît comme un
vrai promoteur de la culture musicale rou-
maine.
C'est ainsi qu'il n veille infatigablement A
la creation, a la „mise en. place" d'une tradi-
tion, d'une ecole nationale de l'interprctation.
C'est ainsi, enfin, que faisant partie de la
constellation des talents exceptionnels de son
epoque, il fut toujours present - une pre-
sence brillante - comme hote frequent des
grands ensembles symphoniques de France,
Autriche, Russie Sovietique, Etats-Unis, Grece,
Hongrie, Angleterre, !talie, Espagne, Pologne,
Tchecoslovaquie, . Belgiql:le, Norvege, ·et tant
d'autres .. .
https://biblioteca-digitala.ro
C1est ainsi, â notre tour, qu 1ayant organisc~
ce symposium a sa memoire et afin de lui
a pporter ici l'hommage qu'il merite, nous
remplissons un devoir patriotique et de bons
citoyens en repondant aux appels du secre-
tain~ general du Parti, 'le president Nicolae
Ceauşescu , qui, dans son magistral expose au
Plenum du C.C. du P.C.R. en juin 1982, a affir-
me qu' ,,on ne saurnit parler d'education Ţ)(l­
triotique socialiste si l'on ne connaît pas et
l'on n e cultive pas le Ţ)(lsse, le labeur et la
lutte des devanciers".
Aussi, en rendant hommage a nos aînt'-s,
comprenons-nous mieux la mission qui nous
revient dans l'actualite afin de mener plu~
loin leur exemple.
Tel qu'avec tant d'esprit l'aura decrit Geor-
ge Că,Jinescu, George Georgescu a etc „un grand
orateur de la musique"! La tribune ou son
verbe musical s'exerc;ait etait la plate-forme
d'ou il lanc;ait les valeurs perennes de la crea-
tion humaniste, en s'adressant ă ses auditeurs
de la ma nic'•re suggeree si chaleureusement par
Enesco : ,,de c<;:eur â cceur" ·; en les elevunt
jusqu'a la zone pure, lyrique ou tumultueuse,
de la grande musique; en leur ouvrant de
larges horizons de pensee et sensibilite.
Et l'on peut dire que d'une certaine fa1ron,
George Georgescu a fait un travail d 'apostolat
et dans le meme temps de perfectionnement
de l'artiste comprenant veritablement sa
vocation par la 'fraternisation, l'entente, l'elt:'.'-
vation et la paix. C'e!;t pour touţ cela que
ses contempornins l'ont aime et apprecit; et
c'est pour tout cela aussi que nous celebrons
sa memoire en ce .jour du centenai re de sa
naissance.
C'est pour tout cela ·surtout que son nom
reste pour toujours grave dans le livre d'or
. de la musique roumaine.
(En frenc;ais par ·Colette :'Ghimpeţeanu)
4:5
 MAGAZIN L MUZICA DIN BU CU REŞTI
C ll l t:1.tVIClOtlet nr. u, sector I - uu c ur e ~ti, lCI. 1!i.60.SS,
15 . .n.:..t. l\1aga1 lnul e!ltt~ d esc his dtn tc intre ore lt q-19

Partituri , d l rli de muzicologie 51 de edu- - Ca~dt• i111pri111alt· c u mu :ril'ă populară )Î

ca\il' rnuzkalA : muzici sim fo ni c ă, de operă, u~oarli

opere tli . de {'a nt eră, u · oară, de Ja n , popu -
larii , mulutle p. nlru studiul in strumentel or.
Revl s 111 „Muz icu".
Ui,t·url d e mu zi că simfo nicii , tle camerii, tle
o p e ră .
operetii, u ·oarii. d e Jan , popul a rii ş i
pie~ d e tea tru
I n, lr u111en le tl e f anfară
1• i,tn e, \' iuri, v io le, v iolonce le, co ntraba~i
Saxofoa ne, nu iuri . turagoli, ucordeoane cu
80 d e ba.· i, co bze, c hitare e lectrice (bas ~i
de armonie) prel'111n ş i chitare clasice de
diferite tiJ)uri . tamb a le de concert, baterii
https://biblioteca-digitala.ro
de jazz.
MAGAZINUL MtitttA bi li
C-tlt:a Victoriei nr. 41, sector 1 - Ducurcşt.l, te l. 15.60.88,
IS .O . ??. Magadnul este deschis zllnlc intre orele ,-u

- i\mplific·.itoare 2 , 35 W, boxe tle 40 w:

50 W 5i 4 Ohmi, difu zoa r e pe ntru radiofi -
c.ire, tclcvi1.oarc, ca~etofoane auto s te,·,,o
„Co rina" . radioca~etofoane auto „Stela" ,i
.. Ral., ", precu m ~i aparate ,Ic ra,liu ,le dire-
rite tipuri.
Hew,i ~i casete ORWO . a parate foto
ln cadrul magazinului se fac ex pertize pcn -
lru viori . piane , pianine ~i :1ltc in.~lr111nent1:
muziC'ale precum 5i demonstraţii privinJ
1110,lul dt· folosire " lclevi,oarc lor. magn e-
tofu a nt•lor. pi ckup - uril or e tc.
Mărfurile af late în magazin se vind şi pc
vi m cn t că tre instituţii, intreprinderi, că­
mine c ulturale, cooperative de protluc( ie,
organi1.:1ţii .i„ pi o ni e ri.

https://biblioteca-digitala.ro
 CUPRINS SOMMAIRE
Nkolae ClUinoiu Nicolae Călinoiu
Creativitate >,i valoare ln invăţăml:ntul mu- AptLtude creative et valeur de l'enseignement
zical ..... . . . . . .. .. . . . . 1 musical ..... .
Anton Dogaru Anton Dogaru
Creaţii inspirate din lupta Partidului Comunist 'Oeun-es inspirees du combat du Parti Corn-
Român 3 muniste Roumain 3
Radu P. Voinea
George Georgescu ..... ·.. li
Radu P. Voinea
George Georgescu •• 6
Nicolae Căllnoiu Nicolae Călinoiu
Reprezentant de seamă al artei interpretative ·Un eminent messager de l'ecole roumaine de
româneşti ..... H l'interpretation musi::ale 8
Din activitatea Uniunii compozitorilor 10 De l'activite de l'Union des compositeurs 10

STUDII ETUDES
Corneliu Dan Georgescu Corneliu Dan Georgescu
'. Studiul arhetipurilor muzicale (IV). Arhetipul Etude des archetypes musicaux (IV). L'arche-
alternanţei elementelot' contraru (Yin-Yang)
type de l'alternance des elements contra·i-
11
res (Y~n-Yang) . . . . . . . . . 11

VIAŢA MUZICALA LA VIE MUSICALE

'Semneazi: Liviu Dănceanu, ·Michaela Roşit,
·Ligia Ardelean, Mir::ea M. Ştefănescu, Du-
mitru A vakian, Edgar Elian, Anca Ioana
Andriescil, Nicolae Brînduş, Mihaela Ma-
rinescu, ·cristina Sârbu, ·vasile Donose,
Ovidiu Giulvezan, ·Elena Zottoviceanu, Al-
fred Hoffman, Dora Maria Davjd . . . .
Signataires : Liviu Dănceanu, Michaela Roşu,
Ligia Ardelean, Mircea M. Ştefănescu, Du-
mitru Avakian, Edgar ELian, Anca Ioana
Andriescu, Nicolae Brînduş, MihaeQa Ma-
1rinescu, Cristina Sârbu, Vasile Donose,
Ovidiu Giulvezan, Elena Zottovkeanu, Al-
17 fred Hoffman, Dora ,Maria David 17

IN MEMORIAM IN MEMORIAM
Vasile Tomescu
'Vasile Tomescu
Ludovfc Feldman 30
Ludovic Feldman .... ·. . . . . 30

CHRONIQUE DU DISQUE
CRONICA DISCULUi
Fred ·Popovici
Fred Popovici Disques d'auteur ·. ,. •. •. ·. ·. . . . . . . . . 31
Discw-i de autor . ·..... 31
ASPECTS DE LA VIE MUSICALE
DE PESTE HOTARE A L'~TRANGER
·Ioana Ieroniril
Ioana Ieronim
Cristina SArbu
Cristina Sârbu
Presences roumaines 34
Prezenţe româneş·ti 34 'Gri1ore Constantinescu
Gri1ore Constantinescu ' Şerban Nichifor
·Toarnria muzicală varşoviană 35
:L'Automme musical ·de Varsovie 35'
Ioana Ieronim
Ioana Ieronim
Din presa in~naţională 39
"Dans la 'presse dnternationale 39 '

NOUVELLES MUSICALES DE ROUMANIE 'NOUVELLES MUSICALES DE ROUMA:NIE 1

Radu P. Voinea Radu P. ·voinea

Grorge Georgescu o George Georgescu . ..
. . .. - . . .
'
41
Nicolae Căllnoiu Nicolae CiUinoiu
Un eminent messager de l'ecole Roumanie Un eminent messager de l'ecole roumaine de
de rlnterpretation musicale 44 l'interpretation :musicale . •. ·. . . ·. .

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 MUZICA Nr. 11 48 P· Bucureşti - Noiembrie 1987

Redacţia : Bucureşti, str. Poiana Narciselor nr. 6, sector 1.

Telefon : 15.93.61
Administratia: str- Constantin Esarcu nr- 2
Telefon: 16°.37.47
Revista se găseşte Ia chioşcurile dP. difuzare a presei, m librăriile
cu secţie muzicală şi Ia Magazinul „Mu.â ca" din Bucureşti, Calea Vic-
toriei nr. 41. Abonamentele se primesc la toate Oficiile poştale, factorii
poştali şi difuzorii din întreprinderi şi instituţii.
Cititorii din străinătate se pot abona adresindu-se la ROM-
PRESFILATELIA - sectorul export-import presă P.O. Box 12-201,
telex 10376, Bucureşti, Calea Griviţei nr. 64-66

COLECTIVUL REDACTIONAL
dr. VASILE TOMESCU (redactor sef), GEORGE DRAGA (redactor şef
adjunct). Redactori : dr. NICOT.AE BRll\'Dl.'Ş (studii, creaţii), ALFRFU
HOFFMAN (viaţa muzical ă), MICHAELA ROŞU (Nouvelles mn~icaif's
de Roumanie)•
Secretar de redactie: GHERGHINA SPIREA

COLEGIUL HEDACTIONAL
dr. VASILE TOMESCU, GEORGE DRAGA, THEODOR GRIGORIU,
FLORICA CIOCÎRLIE, MICHAELA ROŞU

Pe coperta I : Vas il e Hus Balin - L cye ndă

III I. P . Informaţia - c. 1639 Lei 15

https://biblioteca-digitala.ro