MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ŞI ARTE
CATEDRA DE ARTE ŞI EDUCAŢIE ARTISTICĂ

EDUCAȚIA MUZICALĂ PRIN MUZICA DE

DIVERTISMENT ÎN CREAŢIILE PENTRU ACORDEON
Referat ştiinţific
la recitalul de licenţă

Specialitatea Muzică

Autor:
Studentul grupei MZ31Z
Vlad COTOVICI
Conducător științific:
Viorica CRIŞCIUC
dr., lect.univ.

BĂLŢI, 2023
Controlată:
Data ___________________
Conducător ştiinţific:____________, (titlul științific)
__________________
(semnătura)

Aprobată
şi recomandată pentru susţinere
la şedinţa Catedrei de arte și educație artistică
Proces verbal nr. ______ din __________
Şeful catedrei ______________________
dr., conf. univ. Tatiana BULARGA

2
 CUPRINS

ADNOTARE……………………………………………………………………………………..4
REPERTORIUL INTERPRETAT..............................................................................................5
INTRODUCERE...........................................................................................................................6

CAPITOLUL I. DIMENSIUNEA TEORETICĂ A EDUCAȚIEI MUZICALE PRIN

CREAŢIILE INTERPRETATE LA RECITAL
1.1. Educația muzicală prin prizma creaţiilor interpretate la recital...........................................8
1.2. Metode specifice în valorificarea repertoriului pentru acordeon la lecţia de Educaţie
muzicală.............................................................................................................................10

CAPITOLUL II. APLICAREA REPERTORIULUI INTERPRETAT ÎN CONTEXTUL

UNITĂȚII DE CONȚINUT MUZICA DE DIVERTISMENT LA RĂSCRUCEA SEC. AL
XX-lea – AL XXI-lea
2.1. Modalități de realizare a unității de conținut Muzica de divertisment la răscrucea sec. al
XX-lea – al XXI-lea în baza creaţiilor muzicale pentru acordeon.................................................14

2.2. Aplicarea creaţiei Passion Valse, a- moll, Antonio Murena și Joseph Colombo în contextul
unității de conținut Muzica de divertisment. la răscrucea sec. al XX-lea – al XXI-lea...............17

CONCLUZII GENERALE.........................................................................................................22
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................23
ANEXE.........................................................................................................................................24

3
 ADNOTARE
Actualitatea investigaţiei este marcată prin posibilitatea de valorificare a repertoriului
pentru acordeon pentru atingerea la elevi a următoarelor unități de competențe: Interpretarea
expresivă a unor melodii din creații celebre create în sec XX-lea; Comentarea creațiilor
muzicale conform unui algoritm / unei scheme privind conținutul de idei, imagine, formă, limbaj,
stil; Manifestarea interesului activ şi creativ pentru cunoaşterea muzicii, prin descoperirea
proprie a elementelor specifice limbajului muzical.
Scopul investigației este prezentarea muzicologică şi metodologică a creaţiilor
interpretate în recitatul de licenţă.
Obiectul investigației îl constituie procesul de realizare a unităților de conținut în baza
repertoriului interpretat la recital.
Obiectivele investigației:
1. Caracterizarea creaţiilor propuse spre interpretare;
2. Analiza muzicologică a creaţiei muzicale Passion Valse, a- moll, compozitori Antonio
Murena și Joseph Colombo;
3. Delimitarea tipului de organizare a conţinutului compoziţiilor muzicale;
4. Integrarea metodologică a creației Passion Valse, a- moll, compozitori Antonio Murena
și Joseph Colombo, în cadrul unițății de conținut Muzica de divertisment la răscrucea
sec.al XX-lea – al XXI-lea: pop, disco, tehno; răp etc.
5. Formularea concluziilor.

ANOTATION
The actuality of the investigation is marked by the possibility of capitalizing on the
accordion repertoire for students to achieve the following units of competence: Expressive
interpretation of some songs from famous creations created in the 20th century; Commenting on
musical creations according to an algorithm / scheme regarding the content of ideas, image,
form, language, style; Manifestation of active and creative interest in the knowledge of music,
through own discovery of the specific elements of the musical language.
The purpose of the investigation is the musicological and methodological
presentation of the creations performed in the undergraduate recital.
The object of the investigation is the process of creating content units based on the
repertoire performed at the recital.
Objectives of the investigation:
1. Characterization of the creations proposed for interpretation;
2. Musicological analysis of the musical creation Passion Valse, a-moll, composers Antonio
Murena and Joseph Colombo;
3. Delimitation of the type of organization of the content of musical compositions;
4. Methodological integration of the creation Passion Valse, a-moll, composers Antonio Murena
and Joseph Colombo, within the content unit Entertainment music at the crossroads of the 20th -
21st centuries: pop, disco, techno; rap etc.
5. Formulation of conclusions.

4
 REPERTORIUL INTERPRETAT

1. Jul KATI Concert triptic

 Mișcarea I e- moll
 Mișcarea II a- moll
 Mișcarea III F- dur
2. Johan Sebastian BACH - Preludiu și fugă, e-moll
3. Andre ASTIER – La tempete, Studiu de concert, d- moll
4. Antonio MURENA și Joseph COLOMBO - Passion Valse, a- moll
5. Aranjament Corin CIOBU – Fantezia balkanică, partea III, final „Sudic
mix”, d-moll, ansamblu instrumental.

5
 INTRODUCERE

Actualitatea investigației este determinată de a elabora un referat metodologic pentru

prezentare şi abordarea muzicologică a repertoriului interpretat la recital în contextul cerinţelor
curriculare moderne. Muzica însoţeşte omul din primele clipe ale vieţii. În lumea întreagă,
mamele cântă copiilor cântece de leagăn. Pe măsură ce copilul creşte, el asimilează cântece
pentru copii, pe care, mai întâi, încearcă să le repete, iar mai târziu, să le compună de unul
singur. Maturizându-se, copiii cer tot mai multe impresii muzicale inedite. Copilul se
familiarizează treptat cu arta muzicală profesionistă, cu creaţia componistică dedicată copiilor.
Astfel, creaţia componistică pentru copii a fost o ramură importantă pentru toate timpurile.
Compozitorii din toată lumea au acordat şi acordă o mare atenţie „muzicii pentru copii”,
conştientizând cât se poate de clar rolul acesteia în formarea lumii spirituale şi morale a
conştiinţei umane. Am profundat convingere că dragostea pentru muzică şi gustul pentru muzica
de calitate trebuie să fie implantat copiilor de la cea mai fragedă vârstă, de pe băncile şcolii…
Concertele pentru copii necesită o străduinţă aparte. Cei mai talentaţi artişti şi cele mai bune
colective de interpreţi să fie invitaţi să participe în aceste concerte. Cei mai buni compozitori
trebuie să creeze muzică pentru copii.” – spunea D. Şostakovici, marele compozitor al epocii
noastre.Este demonstrat teoretic şi practic, impactul repertoriului interpretat în formarea elevului
la lecţia de Educaţie muzicală.
Actualitatea investigaţiei este marcată prin posibilitatea de valorificare a repertoriului
pentru acordeon pentru atingerea la elevi a următoarelor unități de competențe:
 Interpretarea expresivă a unor melodii din creații celebre create în sec XX-lea;
 Comentarea creațiilor muzicale conform unui algoritm / unei scheme privind conținutul
de idei, imagine, formă, limbaj, stil;
 Manifestarea interesului activ şi creativ pentru cunoaşterea muzicii, prin descoperirea
proprie a elementelor specifice limbajului muzical [6, p.26].
Scopul investigației este prezentarea muzicologică şi metodologică a creaţiilor
interpretate în recitatul de licenţă.
Obiectul investigației îl constituie procesul de realizare a unităților de conținut în baza
repertoriului interpretat la recital.
Obiectivele investigației:
6. Caracterizarea creaţiilor propuse spre interpretare;
7. Analiza muzicologică a creaţiei muzicale Passion Valse, a- moll, compozitori Antonio
Murena și Joseph Colombo;
8. Delimitarea tipului de organizare a conţinutului compoziţiilor muzicale;

6
9. Integrarea metodologică a creației Passion Valse, a- moll, compozitori Antonio Murena și
Joseph Colombo, în cadrul unițății de conținut Muzica de divertisment la răscrucea sec.al XX-lea
– al XXI-lea: pop, disco, tehno; răp etc.
10. Formularea concluziilor.
Baza conceptuală a investigației se constituie din teoriile ideile muzicologilor B.
Teplov, B. Asafiev despre învăţământul şi educaţia muzicală, D.Kabalevskii, I.Gagim despre
conceptul predării educației muzicale în şcoală ca artă, A.Abdulin, O.Apraksina, despre
tehnologiile promovării activităţii interpretative la lecţia de muzică M. Roterştein Cum trebuie
scrisă muzica pentru copii,
Metodele investigației. Investigaţia a antrenat următoarele metode de cercetare
ştiinţifică:
- teoretică (analiza literaturii în psihologie, pedagogie, muzicologie, a materialului
teoretic şi empiric, analiza şi generalizarea situaţiei şi a circumstanţelor actuale în vederea
utilizării metodelor specifice educaţiei muzicale în procesul antrenării în activităţi de cercetare,
investigare);
- metodologica (aplicarea repertoriului recitalului la unități de învățare (module) .

Termeni-cheie: creații pentru acordeon, repertoriul interpretativ, lecţie de Educaţie

muzicală, Muzica de divertisment la răscrucea sec.al XX-lea – al XXI-lea, unitate de conținut.

Structura lucrării. Referatul este constituit din introducere, două capitole (muzicologic
şi metodologic), concluzii, bibliografie.

7
 CAPITOLUL I. DIMENSIUNEA TEORETICĂ A EDUCAȚIEI MUZICALE PRIN
CREAŢIILE INTERPRETATE LA RECITAL

1.1. Educația muzicală prin prizma creaţiilor interpretate la recital

Conceptul Educaţiei muzicale este de a preda muzica ca o artă, adică copiii la lecţia de
Educaţie muzicală trebuie să trăiască muzica. În primul rând profesorul trebuie să-i înveţe pe
copii să asculte muzica prin anumite metode, căi. Un lucru este să auzi muzica, să asculţi
muzica, adică să pătrunzi în tainele ei, şi altceva este să o înţelegi, căutînd să o interpretezi.
Educaţia muzicala se bazează pe anumite legi, care necesită a fi demonstrate, clarificate,
argumentate şi explicate. Dar ce şi cum se poate argumentă în muzica, dacă mintea nu pătrunde
deplin sensul ei sonor? Ori muzica mai mult se intuieşte, se simte, decât se explică. De aceea
orice abordare pedagogică a fenomenului muzical este, în esenţă, un proces psihologic. Pe
parcursul practicii îndelungate de educaţie muzicală s-a conturat o sferă specifică de studiere a
muzicii, cu teoria şi practica sa - învăţământul muzical-pedagogic. Numărul insuficient de surse
bibliografice în domeniu îngreuiază procesul de pregătire a cadrelor didactice.
Promovând mai multe lecţii de educaţie muzicală în şcoală am observat că elevii nu
denotă un mare interes faţă de această disciplină, aceasta fiind posibil doar numai în cazul în
care îl poţi cuceri pe copil. Cucerirea are loc prin felul cum îl aduci pe copil în faţa muzicii,
pregătindu-i să o primească cu inima şi sufletul deschis, numai atunci rezultatul apare pozitiv.
Dar pentru a-i aduce în această stare de emoţii, de trăire se pot folosi mai multe tehnici de
organizare şi desfăşurare a activităţii de cânt vocal-coral la lecţie şi în afara ei [2, p.26].
Implementarea Curriculum-ului şcolar presupune, în primul rând, cunoaşterea de către
profesor a tehnologiilor de elaborare a obiectivelor educaţionale. Nu mai puţin important este şi
faptul că obiectivele nu pot fi înaintate în mod arbitrar. Pentru a evita subiectivismul în
elaborarea obiectivelor este necesar:
 a se sprijini pe anumite strategii bine verificate;
 a cerceta şi a diagnostica necesităţile (interesele) şi posibilităţile elevilor;
 a antrena elevii în procesul de determinare a obiectivelor educaţionale.
De rând cu metodele şi formele de instruire, situaţia didactică este un element al
tehnologiilor pedagogice.
Situaţia didactică este una din motivare şi soluţionare a contradicţiilor (sarcinilor,
însărcinărilor, problemelor) create de profesor şi elevi (într-o măsură mai mică). Ea include toate
elementele tehnologice de bază: motivarea activităţii, stabilirea problemei, soluţionarea
problemelor de către participanţii la situaţie, argumentarea şi demonstrarea rezultatelor,
evaluarea rezultatelor.
8
 Promovând orele de în şcoală am folosit mai multe forme care m-au ajutat să-mi aduc
elevii în faţa muzicii la un nivel mai înalt şi anume elevii din clasele a II-a. Metodele
specifice/moderne mi-au fost de mare folos pentru că elevii în cadrul cântului coral au fost mai
activi şi majoritatea elevilor au participat cu interes sporit faţă de arta muzicii. Fiecare avea
dreptul să-se manifeste-aşa cum gândea [12, p.96]. .
Formele muzicale au o strânsă legătură cu limbajul muzical. Se vorbeşte, de aceea, pe
drept cuvânt, despre formele muzicii tonale, cristalizarea şi evoluţia ulterioară a sistemului
major-minor fiind decisiv pentru configurarea principalelor forme ale clasicismului şi
romantismului muzical. Existenţa şi istoria formelor, a genurilor muzicale se manifestă în
strânsă legătură cu diferitele sisteme de organizare a sunetului. Astfel concepţia modală
bizantină determină, la rândul ei, structurarea discului muzical într-o formă specifică care
depinde de strategia tipică modulaţiei în gândirea modală bizantină. În momentul
introducerii aleatorismului ca principiu de organizare a discursului muzical , care adoptă
hazardul nu numai în organizarea melodică, ci şi în forma muzicală pe care o
promovează consecvent. La rândul său, Messiaen propune, o dată cu „valoarea adăugată”
şi structuri adăugate care schimbă echilibrul formei muzicale. În orice epocă şi în stil, impactul
sistemului de organizare a sunetului asupra formelor şi genurilor muzicale este esential.
Discursului muzical poate fi analizat din punct de vedere morfologic.
Asemenea discursului verbal, şi în cazul celui sonor se distinge construcţia frazelor şi se
pot discerne, la nivelul microstructurii, părţile constitutive ale acestora: celula, motivul, fraza,
perioada. Tehnicile de prelucrare a sunetului se constituie în funcţie de parametrii
sunetului, în primul rând de cei ai înălţimii şi duratei. Astfel, transformările înălţimii se
concretizează în: repetare, transpoziţie (în variantele: secventare şi imitaţie), inversare, recurenţă,
recurentă inversată [6, p.54].
Creațiile interpretate la recital: Jul KATI Concert triptic: Mișcarea I e- moll; Mișcarea II
a- moll; Mișcarea III F- dur; Johan Sebastian BACH - Preludiu și fugă, e-moll; Andre ASTIER
– La tempete, Studiu de concert, d- moll; Antonio MURENA și Joseph COLOMBO - Passion
Valse, a- moll; Aranjament Corin CIOBU – Fantezia balkanică, partea III, final „Sudic mix”, d-
moll, ansamblu instrumental, pot fi cu succes utilizate pentru formaea competențelor muzicale la
elevi la lecția de Educație muzicală.
În concepția Curriculumului, conținuturile constituie un mijloc de formare a
competențelor, devin mobile, flexibile şi oferă profesorului libertatea și responsabilitatea să
decidă măsura și modalitatea de a le valorifica în procesul educațional, repertoriul muzical
pentru audiții muzicale cât și repertoriul muzical pentru interpretare vocal-corală în funcție de
diverși factori de impact (specificul elevilor, al localităţii sau zonei geografice etc.). În sens larg,
9
sistemul de conținuturi ale Curriculumului reflectă cele patru domenii intercorelate, specifice
disciplinei „Educație muzicală”: Audiție, Interpretare, Creație, Reflecție - prin care se formează/
dezvoltă cultura muzicală a elevului, ca parte componentă a culturii spirituale.
În concluzie: în sens îngust, conținuturile de învățare includ cunoștințe (declarative și
procedurale) și valori umane. Activitățile și produsele de învățare recomandate în Curriculum
prezintă liste deschise de contexte semnificative de manifestare a unităților de competențe
proiectate pentru formare/ dezvoltare (activități de învățare) și pentru evaluare în contextul
unității respective de conținut. Cadrul didactic are libertatea și responsabilitatea să valorifice
repertoriul muzical pentru audiții muzicale cât și repertoriul muzical pentru interpretare vocal-
corală în mod personalizat, dar și să le completeze în funcție de specificul clasei concrete de
elevi, de resursele disponibile.

1.2. Metode specifice în valorificarea repertoriului pentru acordeon la lecţia

de Educaţie muzicală

Metodele de predare în muzica pentru acordeon sunt o parte integrantă a metodologiei

pedagogice, având în vedere legile generale ale procesului de învățare, diverse instrumente
muzicale, precum și în alte domenii de pedagogie. Tehnica a evoluat, a evoluat treptat. Fiecare
generație de interpreți și profesori au contribuit la această știință, aceasta îmbogățind cu noi date
practice. Cuvântul" Metode" Origine greacă; traduse în limba rusă înseamnă" Calea spre nimic ».
Tehnica - ca metodă de exersare, şi Tehnici pentru a efectua orice lucrare ( cercetare, educație,
formare). Obiectivele temei curriculare Muzica de divertisment ne pregătesc pentru activități
practice de predare în școală general de muzică și cercuri de amatori.
Scopul familiarizareal elevilor cu teoria jocurilor pe orice instrument muzical cu
elementele de bază ale procesului și practicii de predare, pentru că profesorii tineri nu au
experiența necesară pentru a lucra cu elevii care au dobândit de-a lungul anilor.
Acordeonul este un instrument muzical manual, constând dintr-un burduf atașat la două
rame de formă dreptunghiulară, pe care sunt montate butoane, sau la unele tipuri, clape
asemănătoare celor de la pian. O persoană poate cânta la acordeon trăgând (expandând) și
împingând (comprimând) burduful, făcând ca aerul să treacă prin conducte metalice, denumite
tubușoare. Acest flux de aer face tubușoarele să vibreze, fapt care produce sunete. În
1854, Anthony Faas din Pennsylvaniabrevetează acordeonul. Cel care cântă la acordeon produce
diferitele note apăsând butoanele și clapele. Tubușoarele și butoanele care controlează notele
joase se află, din perspectiva celui care cântă la acordeon, pe partea stângă a burdufului, iar cele
care controlează notele înalte se află pe partea dreaptă. Principalele două tipuri de acordeon sunt
10
 cele cu acțiune simplă și cele cu acțiune dublă. La acordeoanele cu acțiune simplă, fiecare buton
produce două note, una când se trage burduful și una când se împinge. În cazul acordeoanelor cu
acțiune dublă, fiecare clapă sau buton produce aceeași notă și la împingere și la tragere. Cel mai
cunoscut tip de acordeon, acordeonul-pian este un acordeon cu acțiune dublă. Acordeonul-pian
are un șir de clape asemănătoare celor întâlnite la pian, în locul butoanelor de pe partea dreaptă.
Un instrument asemănător acordeonului numit Handäoline, a fost inventat la Berlin în deceniul 3
al secolului XIX. Cyril Demian a brevetat primul acordeon propriu-zis în anul 1829, la Viena.
Primele acordeoane aveau zece butoane melodice și două butoane pentru bas. Versiuni ulterioare
au adăugat mai multe butoane, permițând muzicienilor să producă o varietate chiar mai mare de
note și sunete. Acordeonul-pian a fost dezvoltat în deceniul 6 al sec.XIX. Concertina este un
instrument mic, hexagonal, asemănător acordeonului. Este produs în versiuni cu acțiune simplă
și cu acțiune dublă. Sir Charles Wheatstone a inventat concertina în 1829. Acesta a fost inspirat
de modul în care funcționează sheng-ul, o veche muzicuță chinezească [12, p.104].
Caracterul artistic la activităţilor didactice vor impune la lecţie de Educaţie muzicală metode
specifice învăţământului muzical. Profesorul va realiza o cale proprie de parcurs în vederea
redescoperirii unor noi adevăruri, consemnate în noi cunoştinţe, noţiuni. Metoda include în
structura ei o suită de procedee (o tehnică mai limitată de acţiune, un simplu detaliu, o
particularizare sau o componentă a metodei). Varietatea procedeelor face metoda mai atractivă,
mai eficace şi interesantă, între procedeu şi metodă relaţiile sunt dinamice: metoda poate deveni
însăşi un procedeu în cadrul altei metode; tot aşa un procedeu poate fi ridicat la rang de metodă
la un moment dat.
Metodele vor avea un caracter dinamic, se vor distinge prin flexibilitate, cu permanentă
deschidere spre înnoire, precum şi racordare la cerinţele actuale ale învăţământului muzical.
Metodele îndeplinind funcţii respective, au caracter polifuncţional. Profesorul de Educaţie
muzicală va apela perpetu la metodele didactice clasice din învăţământul general. Sunt adoptate
diverse modalităţi de clasificare [1, p.244]:
A. Metode de predare-asimilare a cunoştinţelor, dintre care unele pot fi:
-expozitive: povestirea, descrierea, explicarea,
-conversative: (dialogate): conversaţia euristică, discuţie dirijată, problematizarea;
-Tradiţionale: expunerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, observarea, lucrul cu
manualul, exerciţiul;
- De dată mai recentă: algoritmizarea, modelarea, (este denumirea metodei de predare- învăţare
în cadrul căreia mesajul ce urmează transmis este cuprins într-un model), problematizarea,
(predare prin rezolvare productivă de probleme Gaghe, R.,) instruirea programată, studiul de caz
se foloseşte braistorming, metode da simulare (jocurile), învăţarea prin descoperire.
11
 B. Metode de evaluare care se împart în metode de verificare, de apreciere (verbală şi prin
notă):
De verificare, tradiţionale: verificare orală curentă, verificare scrisă curentă,
De dată mai recentă: verificare prin teste docimologice.
Clasificarea convenţională a metodelor de învăţământ [2, p.145]:
a) metode clasice (tradiţionale), expunerea orală, conversaţia, demonstraţia intuitivă, lectura;
b) metode moderne, descoperirea şi problematizarea, modelarea, cooperarea, asaltul de idei, studiul
de caz;
c) metode de predare, care servesc mai mult actului comunicării din partea profesorului, cum ar fi
expunerea orală în formă de prelegere, demonstraţia, conversaţia, evaluarea;
d) metode de învăţare, care servesc mai mult în actul asimilării cunoştinţelor, studiul individual,
descoperirea, exerciţiul;
e) metode de predare-învăţare, cum ar fi predarea-învăţarea în echipă, simularea, asaltul de idei,
experimentul;
f) metode active sau acţionale: experimentul, conversaţia, instruirea programată, exerciţiul – prin
rezolvări de probleme sau efectuarea lucrărilor practice în laborator;
g) metode de cunoaştere (explorare) indirectă: demonstraţia intuitivă de substituţie, modelarea,
simularea;
h) metode de cunoaştere (explorare) directă: observaţia, experimentul, studiul de caz;
i) metode cu caracter de cercetare: observaţia, experimentul, convorbirea, chestionarul, metoda
statistică - matematică, analogia, inducţia, deducţia, asaltul de idei, studiul de caz;
j) metode de evaluare – testele docimologice, probe scrise, practice. Asupra metodelor generale au
lucrat Nicola I., Cerghit I., Babanschi I., Cristea ,S., Cucoş C. [3, p.90]:
Problema metodelor de predare - învăţare, utilizate în actul pedagogic, este o problemă
complexă, care generează noi investigaţii în pedagogia muzicală. Pe lângă metodele general-
pedagogice, ca experimentul, observaţia, ancheta ( care cuprinde convorbirea şi chestionarul),
analiza produselor activităţii şi a cercetării documentelor, metoda testelor, se utilizează Metode
specifice Educaţiei muzicale, care conferă lecţiei de muzică mesaj propriu artei sunetelor.
Potrivit caracterului artistic, educaţia muzicală atestă metode specifice învăţământului muzical:
Metoda acţiunii emoţionale (profesorul creează o atmosferă emotivă în jurul oricărui
moment de întâlnire cu muzica) metoda include aşa procedee specifice: crearea efectului mirării,
crearea situaţiei de succes, crearea situaţiei de joc.
În această ordine de idei, enumerăm autorii şi metodele specifice educaţiei muzicale:
Metoda generalizării muzicale. Metoda meditaţiei asupra muzicii (Abdulin E.); Metoda
dramaturgiei emoţionale, Metoda generalizării muzicale, Metoda perspectivei şi retrospectivei,
12
(Kabalevski Dm.); Metoda stimulării imaginaţiei, Metoda „re-interpretării” artistice a muzici,
Metoda caracterizării poetice a muzicii (Gagim I.); Metoda dezvoltării a diferenţierii stilistice
(Aliev Iu.); Metoda conversaţiei muzicale (Bezborodova L.); Metoda analizei de provocare,
Metoda palmofoniei, palmografiei simfonice, Metoda analizei în activitate (înscenare), Metoda
perceperii/însuşirii intonaţional-stilistice a muzicii (Krasilnikova M.); Metoda trăirii muzicii
(Vetlughina N.); Metoda perceperii intonaţional-stilistice a muzicii şi modelării a procesului
creativ-artistic ( Şcoliar L.). Asupra metodelor specifice educaţiei muzicale au lucrat Vasile V.,
Gagim I., Aliev Iu., Delion, P., Motora-Ionescu, A., Apraxina O., Halabuzari, P., Abdulin E.,
Şerfezi, I., Kabalevski Dm. ş.a. [18, p.19].
După sesizarea la nivel psihologic a muzicii vom recurge la conştientizarea ei, la analiză
pentru determinarea limbajului muzical, care în finalitate va reliefa imaginea specifică artistică a
mesajului sonor. Cunoaşterea ca principiu ştiinţific se va realiza la lecţia de Educaţie muzicală
prin intermediul a trei trepte: senzorială, practică, raţională. La baza principiului senzorial,
care se axează pe perceperea vie a mesajului sonor, coexistă prezentarea intuitivă, reaudierea,
asimilarea creaţiei muzicale [4, p.75].
După perceperea senzorial-psihologică a muzicii urmează treapta explicării şi analizei
mesajului muzical, proiectat în coeziune perfectă cu muzica vie. Treapta a treia, raţională va
duce la înţelegerea materialului muzical prin intermediul cunoştinţelor muzicale, care vor fi
explicate şi analizate în procesul cunoaşterii şi în conformitate cu materia de studiu. Vom
evidenţia unele metode propuse în pedagogia muzicii pentru realizarea aspectului didactico-
organizatoric al lecţiei de Educaţie muzicală: Metoda dramaturgiei emoţionale, Metoda
acţiunii emoţionale (Abdulin E.), Metoda asemănării şi contrastului (Asafiev B.). Alte
metode specifice actului de predare/învăţare sunt: Metoda stimulării imaginaţiei, Metoda re-
interpretării artistice a muzicii [5, p.87].
Pe lângă acest grup de metode în pedagogia muzicală au fost elaborate metode ce ţin de
“transfigurarea muzicii din fenomen exterior în act / fenomen interior“ (Gagim I.). Printre ele
Metoda caracterizării poetice a muzicii este o metodă eficientă în predarea şi însuşirea
cunoştinţelor muzicale, care se mai poate numi şi metoda verbalizării artistice a muzicii. Rolul
cuvântului în actul predării primelor cunoştinţe muzicale va purta un caracter artistic, coloristic,
se va caracteriza prin emotivitate, va respecta o anumită intonaţie, expresie.
În concluzie: muzica este înrudită cu alte arte, elementul lor comun fiind modalitatea de
reflectare a lumii în imagini artistice prin creații muzicale. Scopul metodelor este identic cu
scopul fundamental al Educaţiei muzicale: formarea culturii muzicale ca parte indisolubilă a
culturii spirituale.

13
 CAPITOLUL II. APLICAREA REPERTORIULUI INTERPRETAT ÎN CONTEXTUL
UNITĂȚII DE CONȚINUT MUZICA DE DIVERTISMENT LA RĂSCRUCEA SEC. AL
XX-lea – AL XXI-lea
2.1. Modalități de realizare a unității de conținut Muzica de divertisment la
răscrucea sec. al XX-lea – al XXI-lea în baza creaţiilor muzicale pentru acordeon
Având în vedere experienţa muzicală acumulată şi cunoaşterea unor criterii, norme de
evaluare estetică a fenomenelor muzicale, tema în cauză vine să contribuie la conturarea
trăsăturilor generale şi specifice conform cărora se va determina apartenenţa creaţiilor muzicale
la unul din aceste domenii. Prin cunoaşterea cu trăsăturile muzicii academice şi ale muzicii de
divertisment se va opta pentru cultivarea unui adevărat gust muzical-estetic pentru dezvoltarea
capacităţii de a deosebi valorile muzicale autentice de fenomenele distractive uşoare,
superficiale.
Se va explica semnificaţia termenilor, se va argumenta utilizarea lor.
Muzica de divertisment cuprinde creaţii cu conţinut şi caracter deosebit, solemn, care
necesită un anumit efort de participare al ascultătorului şi o pregătire specială. Termenul muzica
de divertisment (fr. divertisment – distracţie, amuzament, voie bună) se referă la compoziţiile
muzicale şi vocale cu caracter distractiv. Este cunoscut din sec. XVIII, fiind supus modificărilor
de conţinut şi formă în funcţie de cerinţele timpurilor. În sec. XVIII divertismentele erau
considerate creaţii pentru ansamblu sau orchestră de cameră (I. Hagdn, W. Mozart etc.). În
sec. XIX îşi pierde accepţia anterioară, transformîndu-se într-un gen potpuriului. Renaşte în
sec. XX, lărgindu-şi sfera prin creaţii speciale pînă la cântece şi melodii de muzică uşoară
contemporană.
Termenul muzică de divertisment se referă şi la suita de balet (“Carmen-suită” de R.
Şcedrin); la suplimentele din balet, comedii, tragediile lirice, operele comice, interpretate între
părţile spectacolului sau la finele lui, neavînd vreo legătură cu subiectul de bază al acestuia; la
prelucrările cântecelor şi melodiilor populare. Punând în discuţie muzica de divertisment, va
apărea problema cu privire la rolul şi locul muzicii cu caracter distractiv în viaţa contemporană.
în soluţionarea ei se va ţine cont de faptul că în perioada adolescenţei sporeşte volumul
impresiilor muzicale acumulate în afara lecţiilor şi şcolii, impresii cauzate cu preponderenţă de
influenţa exercitată de fondul muzical cotidian, în care tot mai mult domină muzica uşoară, pur
distractivă. Elevii trebuie ajutaţi să se orienteze just în multitudinea fenomenelor de prost gust,
facile, sterile de kitsch etc.
Trăsăturile generale distinctive ale muzicii de divertisment nu pot fi strict delimitate.
Termenul muzică de divertisment are două semnificaţii generale: a) muzica uşoară, accesibilă
percepţiei; b) muzica uşoară de importanţă, dat fiind faptul că multe din creaţiile muzicale
14
profunde prin conţinut se dovedesc a fi reacţii uşoare, accesibile percepţiei. întru evitarea unor
eventuale confuzii se va opta pentru înţelegerea că muzica de divertisment trebuie să vină în
corespundere cu aceleaşi cerinţe de ordin estetic, pe care le satisface muzica academică [7, p.49].
O altă problemă importantă este cea a interrelaţionării muzicii academice şi muzicii de
divertisment. Pentru soluţionarea ei vor trebui dezvoltate următoarele teze:
 Episoade, fragmente de divertisment nu numai că pot pătrunde ci şi îşi găsesc locul în
creaţii academice ample, contribuind la dezvoltarea conţinutului lor general dramatic,
tragic. Iar în creaţii cu caracter general de divertisment se întîlnesc episoade cu conţinut
academic. Aceste fenomene apar mai clar în operă şi operetă: în operă muzica cu caracter
distractiv interpătrunde muzica academică, fiind subordonată conţinutului general; în
operetă muzica cu caracter academic îşi găseşte locul în muzica de divertisment, fiind
subordonată conţinutului ei general distractiv. Prin urmare, unele creaţii, fragmente pot fi
calificate şi ca muzică academică, şi ca muzică de divertisment.
 Din compoziţiile muzicale de gen (academic sau de divertisment) pot lua naştere creaţii
cu trăsăturile celui de-al doilea. De exemplu: muzica dansurilor din Baletul “Prometeu” a
servit pentru L. V. Beethoven drept material al “Variaţiunilor pentru pian”, iar mai tîrziu
– al finalului simfoniei “Eroica”; R. Şcedrin, în baza muzicii lui J. Bizet, a creat baletul
“Carmen-suita”.
 Muzica academieă şi muzica de divertisment pot “coexista” în una şi aceeaşi creaţie
integrală. Exemplu: “Galopul” – un dans obişnuit de salon; “Valsul” – unul din cele mai
dramatice fragmente ale muzicii lui A. Haceaturean la drama “Mascarad”.
 Muzica uşoară, accesibilă percepţiei, cuprinde creaţii aparţinînd celor mai diverse genuri:
de la un simplu cîntec de estradă pînă la simfoniile lui Haydn şi Mozart. Muzica uşoară,
prin conţinut, de asemenea cuprinde creaţii diverse ca gen, referindu-se în multiple cazuri
la acel simfonic. Trăsătura de bază a muzicii uşoare, prin conţinut, este caracterul ei
distractiv. Prin urmare, aprecierile date muzicii academice şi muzicii de divertisment vor
fi nu de natură formală, ci de conţinut.
Este cunoscută afirmaţia conform căreia „ muzica este împărăteasa artelor, pentru că ea îl
însoţeşte pe om în toate momentele importante şi nu numai ale vieţii, fie ele vesele sau triste.”
Nu trebuie neglijată nici afirmaţia conform căreia prin muzică se menţine starea de sănătate
psihică şi terapeutică a organismului. Muzica, alături de celelalte arte şi ştiinţe, contribuie din
plin la formarea şi desăvârşirea personalităţii fiecăruia dintre noi [7, p.14].
Şcoala românească de muzică a dat numeroase şi remarcabile valori, datorită strădaniei
dascălilor ei de a semăna în rândul elevilor dragostea pentru muzică. Este bine de luat în seamă
că profilul psihologic al copilului de 7-8 ani determină anumite particularităţi în planul
15
metodologiei de aplicare a curriculumului disciplinei Educaţie muzicală:
 Caracterul activ-participativ al învăţării, în care elementul ludic joacă un rol important;
 Caracterul oral-intuitiv al metodelor şi procedeelor, în care interacţionează cunoaşterea de
tip senzorial cu cea de tip acţionai.
 Diversitatea repertoriului pentru audiții și a repertoriului pentru interpretare vocal-corală.
Abordarea metodologică a unițății de conţinut

Practica muzicală reprezintă activitatea centrală pe care se bazează întregul proces de

educaţie muzicală. Ea îmbracă aspectul cântării, al interpretării vocale şi instrumentale.
învăţătorul va avea grijă, în primul rând, ca prin exerciţii speciale de respiraţie, emisie, dicţie,
intonaţie, exerciţii de cultură vocală să cultive la elev o voce firească, limpede, suplă, expresivă.
Aceste exerciţii trebuie să îmbrace forma jocului, pentru a capta interesul trebuie să
pornească de la sunetul sol şi să nu depăşească întinderea vocii copiilor. Exerciţiile-joc trebuie să
fie simple, dar melodioase, cuprinzând fragmente de gamă sau nuclee melodice din cântecele
pentru copii. Ele trebuie exemplificate şi exersate în nuanţe scăzute, într-o atmosferă de linişte şi
calm. Explicaţia şi demonstraţia învăţătorului trebuie să preceadă efectuarea acestor exerciţii-joc,
a căror durată nu trebuie să depăşească 5 minute [8, p.104].
Cântecele abordate de către copiii de clasa a VIII-a trebuie să fie simple, vioaie şi
atractive. Ambitusul (întinderea) trebuie să fie restrânsă (5-8 sunete), pentru a da posibilitatea
unei intonaţii fireşti, fără stridenţe sau crispări. La debut poate fi reluată o serie de cântece din
repertoriul precedent ca de exemplu: Căsuţa din pădure, Masă bună, Ceata lui Piţigoi,
Concertul.
În această etapă, cântecele se vor învăţa exclusiv după auz, cea mai frecventă formă de
învăţare fiind cântarea în grup. Pentru a atrage copiii într-o activitate mai complexă, după
învăţarea cântecului, se vor utiliza modalităţi variate de consolidare, cum ar fi:
 Cântarea în lanţ, pe grupe de copii sau individuală;
 Cântarea în dialog, (între învăţător şi clasă, între solist şi clasă sau între
o grupe de elevi);
 Cântarea vocală însoţită de acompaniament ritmic (cu obiecte sonore sau instrumente de
percuţie naturală: palme degete);
 Cântarea alternativă (de exemplu, cântare alternativă cu bătutul ritmului, cântare vocală
alternată cu cântări în gând); în această etapă se formează şi deprinderi de mânuire a unor
jucării, obiecte sonore sau instrumente muzicale de percuţie, care completează fericit
educaţia muzicală bazată pe cântare vocală, aducând varietate şi inedit de interpretare,
colorând atmosfera şi stimulând buna dispoziţie a copiilor. Dintre instrumentele muzicale
16
 care pot fi folosite în educaţia muzicală a copiilor, fac parte cele de percuţie: tobiţe,
tamburine, maracase, castagnete, clopoţei, zurgălăi etc. Pe lângă acestea, de mare
eficienţă educativă, sunt jucăriile muzicale sau obiectele sonore confecţionate de
învăţător: morişti, baghete, cutiuţe rezonatoare,(cutii umplute cu pietricele sau boabe de
cereale). Desigur, învăţătorul poate folosi instrumente muzicale, precum: vioara, chitare,
pianul, acordeonul, cu care poate acompania cântarea elevilor [6, p.56].
În concluzie perioada şcolarităţii este, în primul rând, o etapă de achiziţii senzoriale, în
care se urmăreşte captarea interesului copiilor pentru muzică şi îmbogăţirea experienţei lor
muzicale, prin contactul direct cu această artă prin cântec şi joc. în acelaşi timp, la această vârstă
începe şi procesul de conştientizare a elementelor limbajului muzical. Până acum, copilul a
practicat muzica exersând pe viu elementele din care este constituită. Cu alte cuvinte, prin
cântare, el a redat anumite raporturi de înălţime, durată sau intensitate între sunete. Aceste
elemente însă nu au fost conştientizate. Sarcina învăţătorului, în această perioadă, este să sprijine
elevii în perceperea şi redarea conştientă a acestor elemente de limbaj. Nu este vorba de
teoretizare, deprinderi elementare de a recepta muzica, prin activităţi de intuire organizată,
intonare şi recunoaşterea diferenţelor de înălţime, durată sau intensitate, ca şi reprezentare a
acestora printr-un cod grafic(liniuţe, scăriţe) sau gestul (desene ale mâinii prin aer), specifice
gândirii concrete a elevului.
În concluzie: Prin muzica interpretată, audiată, creată se va modela comunicarea elevului
cu lumea, autocunoașterea, integrarea în mediul social și formarea viziunii despre și pentru
viață. Atât prin specificul şi conţinutul său, cât şi prin posibilităţile sale formative, muzica
solicită nu doar fondul intelectual, ci și cel afectiv al elevului, cu implicaţii directe în
declanşarea unor stări, a unor trăiri şi sentimente, făcându-l sensibil în faţa marilor probleme ale
vieţii, contribuind la creşterea unui suflet frumos, armonios, cu o aleasă educaţie pentru valorile
spirituale, cu extinderi în ţinuta etică individuală, morală, civică etc. Arta îl ajută pe elev să
trăiască plenar, să simtă mai puternic și mai profund viața, îi deschide noi orizonturi pentru a se
cunoaște și cultiva prin artă, pentru a cunoaște și a se integra în viață. Cunoscând/ valorificând
lumea prin potențialul artelor, elevul se cunoaşte/ se construieşte pe sine ca fiinţă spirituală -
nivelul suprem al oricărei educaţii.

2.2. Aplicarea creaţiei Passion Valse, a- moll, Antonio Murena și Joseph

Colombo în contextul unității de conținut Muzica de divertisment
  Sintagma muzică de divertisment desemnează creațiile muzicale realizate în afara
sistemelor de notație muzicală de tip savant (ceea ce le asigură un grad mai mare sau mai mic
de oralitate). Autorii lor (care pot fi anonimi și pot lucra în mod colectiv) au în vedere
17
 deschiderea către public, în consecință abordând teme de interes general și comunicând cu
publicul prin diferite coduri (altele decât limbajul muzical: versuri, dans, videoclip) – trăsătură ce
poartă denumirea de sincretism.
Muzica de consum cuprinde în ziua de astăzi muzica culturii de masă. În plan teoretic,
este considerat că muzica de consum se opune celei culte (astfel, reunite, cele
două definesc întreaga sferă a muzicii). Această situație, încă valabilă la începutul secolului XX,
s-a modificat puternic în ultimele decenii, granița dintre cele două tipologii dovedindu-se inutilă
sub multe aspecte (de pildă, tot mai multe genuri muzicale sunt abordate de ambele părți ale
„graniței”). De altfel, istoria muzicii prezintă numeroase alte momente față de care o atare
delimitare pare forțată.
Termenul englezesc echivalent este popular music (nu confunda cu muzica populară).
În limba română, nu există exprimări sinonime cu muzică de consum, cu toate că în acest scop
sunt folosite (incorect) locuțiuni cu sinonimie parțială (deci, care subliniază doar unele trăsături):
 muzică de divertisment vorbește de un caracter funcțional (non-estetic) al muzicii, anume cel
de a produce bună dispoziție. Dar însuși genul divertismentuluieste o creație de factură cultă.[2]
 muzică ușoară, reprezentând în fapt un gen al muzicii de consum
 muzică pop, confuzie cauzată de ambiguitatea terminologică popular music–pop music din
limba engleză; reprezintă un alt gen de muzică.
Numele dansului provine de la cuvântul german "walzer", ceea ce înseamnă filare, rotire.
Baza valsului este tocmai curbura neteda, continua a perechii cu miscare simultana in jurul
holului. De obicei, dansatorii novice sunt oferite să prezinte în mod mental un pătrat mare, pe
care să valeze. Dar aceasta nu este singura caracteristică a dansului [12, p.104]. .

Figurile Valsului Vienez

În 1983, Internaţional Comitee of Ballroom Dancing a standardizat figurile de dans.

Acestea aveau să fie singurele permise în competiţiile de dans sportiv timp de
aproape două decenii:

- “natural şi reverse turn”: deplasări şi întoarceri continue;

- “changing steps”: figuri de legătură;

- “natural şi reverse fleckerls”: dans rotativ-staţionare;

- “contra check”: legătură între fleckerl-uri.

Figura N1. Figurile specifice Valsului Vienez.

18
 Pentru caracteristica clasică a valsului:
 structură rapidă și ritmică. "Unu, doi, trei, unu, doi, trei" - așa ritmul pașilor valsului bate;
 din trei bucăți muzicale. Aceasta înseamnă că fiecare măsură include trei bătăi, pe care se fac
mișcări;
 dansul se desfășoară într-o poziție închisă când partenerii se îndreaptă unul spre celălalt. În acest
caz, femeia este puțin la dreapta;
În același timp, dansul a avut o influență puternică asupra dezvoltării diferitelor genuri
muzicale: opera, baletul, Suite. Special pentru cuplurile de waltzing, au fost făcute melodii
frumoase și magnifice, care au devenit clasici mondiali.
Valsul complet de libertate dobândit în 1888 datorită lui Wilhelm al II-lea, ultimul împărat
german. Acum, iubitorii se pot bucura de dansul lor preferat, fără nici o jena și cercuri
înconjurătoare în jurul sălilor magnifice.
În prezent, interesul pentru vals nu este la fel de luminos ca în vremurile vechi. Acest dans
este mai mult interesat de dansatori profesioniști și de adevărați esteți. Sunt create școli, studiouri
separate, unde oricine poate învăța să facă mișcări de vale. Ele sunt folosite în grupuri de concert
și concurs. Cu toate acestea, mulți profesori de dans iubesc valsul pentru compatibilitatea sa cu
alte genuri - rezultatul este o performanță frumoasă, în care istoria este interconectată cu
modernitatea.
Acordeonist și compositor, Antonio Murena, cunoscut sub numele de " Tony
Murena  ", născut pe 24 ianuarie 1915 în Borgo Val di Taro (provincia Parma , Italia ) și a murit
la 29 ianuarie 1971 în Le Vésinet ( Yvelines ). Acordeonist virtuos, cu o interpretare fină și o
formulare elegantă, împreună cu un excelent bandoneonist a fost foarte devreme atras de jazz .
Este autorul clasicei Indiferențe [1, p.98].
Bandoneonul (sau bandoneonul, spaniolă: bandoneón) este un tip de concertină
deosebit de popular în Argentina și Uruguay. Este un instrument tipic în majoritatea
ansamblurilor de tango. Ca și în cazul celorlalți membri ai familiei concertinei, bandoneonul este
ținut între mâini și prin acțiuni de tragere și împingere, forțează aerul prin burduf și apoi
direcționează aerul prin niște lamele specifice, ca prin apăsarea butoanelor instrumentului.
Bandoneoanele au un sunet diferit de acordeoane, deoarece bandoneoanele nu au de obicei
comutatoarele de registru care sunt comune la acordeoane. Cu toate acestea, tonul bandoneonului
poate fi schimbat foarte mult utilizând presiune variată a burdufului și suprasuflare, creând astfel
potențial pentru joc expresiv și timbre diverse [17, p.55].
În 1923, părinții tânărului Antonio au emigrat în Franța, ca mulți italieni. Familia s-a
mutat la Nogent-sur-Marne. Mulțumită unui unchi care i-a dat primul său instrument, el a fost
introdus la sunetele acordeonului foarte devreme. Cântând la repertoriul musette, el a început
19
apoi să „facă balurile” la vârsta de 9 ani, după ce unchiul său îi oferise un acordeon cromatic.
Lansat de vărul său Louis Ferrari, a început repede cabaretele (Le Chantilly, L'Ange Rouge) și
sălile de muzică.
A aflat despre bandoneon în 1932 și a început să cânte în grupuri de tango la modă. El
integrează astfel cele mai bune orchestre de tango ale vremii, cele ale lui Rafaël Canaro și
Eduardo Bianco. Cu cvintetul său, el este, în special, al doilea acordeonist din Balajo, rue de
Lappe din Paris, și îi cere lui Jo Privat să-l înlocuiască. Cântă la La Silhouette, La Boule Noire,
La Java, Pré Catelan și Ciro's. Matelo Ferret este adesea ghidul său. În timpul războiului, Murena
este contactat de Glenn Miller pentru a se alătura orchestrei sale; moartea trombonistului în 1944
va împiedica realizarea proiectului. Singurul său fiu; Tony Murena s-a născut pe24 decembrie
1944, la Paris, rue des Martyrs. (de aici și originea numelui său de scenă). În 1947 a cântat în
Cambodgia în fața regelui Norodom Sihanouk , el însuși acordeonist. Cântă în America de Sud,
Italia, Germania, Elveția.
În 1949 a cumpărat o sală de dans în rue de Courcelles , Le Mirliton, unde Stéphane
Grappelli și Django Reinhardt au venit uneori să gătească . În anul următor, l-a cunoscut
pe Astor Piazolla în Statele Unite [15, p.64].
În 1958, el a fondat orchestra musette de Radio Luxembourg cu Marcel Azzola , André
Verchuren și Louis Ledrich, care însoțește artiștii de varietăți. De asemenea, găzduiește
emisiunea de televiziune 36 Chandelles. Ulterior, din motive financiare , ca mulți alți
acordeoniști în moda muzetei „populare” și comerciale.
Creaţia Passion Valse, a- moll, Antonio Murena (acordeonist, compozitor) și Joseph
Colombo (acordeonist-virtuoz) pe care o propunem spre audiţie reprezintă o creaţie de
virtuozitate specifică muzicii de divertisment. În primul rând, dorim să menționăm ca exista mai
multe tipuri de vals: valsul simplu, valsul lent, valsul vienez și slow fox, care este un gen
dezvoltat pe baza valsului. Cel mai vechi tip de vals, care înca mai are succes în zilele noastre,
este valsul vienez [10, p.34].
Ținând cont de proveniența și perioada apariției acestui vals, de specificul perioadei
de atunci, precum și de muzica și costumația pentru vals se pot face niște caracteristici ale
lui. Valsul este o întruchipare a romantismului, a visului transpus în realitate, a iubirii pure.
Avand mișcările lente și uniforme, acesta ne da o stare de visare, de zbor, ne duce într-o
atmosfera calma, linistită, luminoasa. Este poate cel mai romantic dintre dansuri, nu întamplator
fiind nelipsit din cadrul ceremoniilor.

20
 Figura Nr 2. Partitura creației muzicale Passion Vals.
Passion Valse este caracterizat prin înalţari şi coborâri ample şi elegante.
Masura muzicala este de 3/4, tempoul fiind de 27-30 batai/minut. Reamintim ca valsul
considerat regele de necontestat al dansurilor de societate.

21
 La originea Valsului a fost Boston-ul, dans care a disparut odata cu sfarşitul primului
razboi mondial. Boston-ul (importat din SUA) a fost dansat pentru prima data într-un club select
din Anglia, in 1874. Dansul Boston nu seamana deloc cu Valsul de astazi. Poziţia partenerilor
era diferita: partenerii dansau unul lânga celălalt. Valsul prinde contur dupa Primul Razboi
Mondial, cand se decide ca mişcarea să fie: pas, pas, lânga. Varianta moderna a acestui dans a
fost creată în jurul anului 1910, de catre profesori de dans din Anglia.
La campionatul din 1922, Victor Sylvester a câstigat dansând o combinaţie care era
formată doar din figurile “Natural Turn”, “Change of direction” şi “Reverse turn”, mai puţin
decat învata astăzi un începator [14, p.99].
Dansul a fost îmbunataţit începand cu anul 1926, cînd mişcarea de bază s-a schimbat în:
pas, lateral, lânga. Apoi au aparut multe alte figuri, care au ajuns sa fie standardizate de Imperial
Society of Teachers of Dancing (ISTD). Cele mai multe se folosesc şi astazi în dansul sportiv.
Contribuţii importante în dezvoltarea Valsului au avut Victor Sylvester, Miss Josephine Bradly,
Maxwell Steward si Pat Sykes, primii campioni englezi.
Valsul astazi
Este un dans lin, care combină deplasarea pe orizontala cu mişcari verticale, determinând
variaţii ale centrului de greutate al perechilor. Predomină întoarcerile în ambele direcţii, iar
mişcarile de baza includ o suită de pasi (“Chasse turn”) în care picioarele se apropie pe pasul al
treilea. Ezitarea (“hesitation”) reprezintă exceptia, în care se face un singur pas pe prima bataie a
masurii, pastrându-se poziţia pe celelalte doua [18, p.76].
Mişcarile care caracterizeaza Valsul sunt înaltarile şi coborârile. Acestea se repeta la
fiecare masura astfel:
– Pe pasul 1 începe înaltarea;
– Pe paşii 2 şi 3 continua înălţarea;
– Pe sfârşitul pasului 3 se coboară.
În concluzie: Din punct punct de vedere procesual, aplicarea repertoriului pentru audiție
la lecția de Educație muzicală se axează pe următoarele aspecte generale: - promovarea
concepţiei constructiviste şi interactive: centrarea pe cel ce învaţă, interacţiunea elevului cu alţi
elevi/ cadre didactice; - realizarea intra-, inter- şi transdisciplinarităţii în contexte autentice de
învăţare, asigurând formarea eficientă a competenţelor; - valorificarea principiilor
individualizării, diferenţierii, personalizării în procesul de învăţare, asigurarea eficientă a
incluziunii şcolare; - crearea mediilor de învățare cu eficiență înaltă.

22
 CONCLUZII GENERALE
Valorificare repertoriului pentru acordeon în realizarea lecţiei de Educaţie muzicală
prin aplicări practice se pare că ne face competenţi în proiectarea unei lecţii integre din toate
punctele de vedere. Frumuseţea este direct legată de starea de spirit a cunoaşterii, pe care mulţi
dintre ei o redau ca bucurie sau eufonie. Cu cât cânţi cu mai multă pasiune, cu atât efectul este
mai puternic preciza profesorul de educaţie Robert Beck. Promovarea frumosului prin creaţiile
pentru acordeon este una dintre sarcinile principale ale profesorului de Educaţie muzicală.
În cogniţia şcolară se poate de folosit dintre cele mai diverse cunoştinţe despre muzică,
însă neapărat, raportate la valoarea artistică şi afectiv-emoţională a elevului, la viaţa lui, la
interesele acestuia. Se poate de folosit ritmul natural al cuvintelor cu silabe lungi şi scurte, de
folosit ca instrument predilect percuţia, instrumentele de suflat primare: fluier, ocarină. Se poate
de apelat la memorarea pieselor, prin deprinderea copiilor chiar şi foarte mici cu noţiuni ce
decurg din jocuri în care copiii învaţă forma, arhitectura muzicii, însă nu şi fără cunoaşterea
logică a legilor de aplicare a cunoştinţelor în domeniu.
Cunoaşterea muzicală va soluţiona tehnica audiţiei muzicale, pusă în slujba repertoriului
de piese: elevul este obligat să audieze piesa muzicală, indiferent ce activitate ar efectua:
odihnă, joc, citit etc. La fel, se poate folosi tehnica descifrării în module a celor mai complicate
piese academic şi de divertisment, ce devin „jucării muzicale”, care apoi se asamblează şi devin
concerte, partite.
Şi după ce vom pregăti prin ora de muzică toate elementele cunoaşterii, prin jocurile
preluate prin diferite metode, pedagogia muzicală, ne separată fiind de aplicaţiile practice, va
deveni tehnologia şi strategia principală a profesorului de Educaţie muzicală. El înstruieşte
elevii la orele academice anume pentru acest sens - numite activităţi de cunoaştere, folosindu-se
de un anumit limbaj, încât cunoştinţele să fie expuse şi înţelese cu toate regulile artistice şi după
intenţiile compozitorilor acelor sau altor creaţii muzicale.
Cunoaşterea tehnicilor de interpretare se impune în mod deosebit, în deosebi cunoştinţele
despre întinderea vocilor, timbrurile, registrele, posibilităţile intensive, posibilităţile de mişcare
(agilitate), posibilităţile de dicţie şi articulaţie etc. sânt mijloacele de expresie ce necesită a fi
puse în valoare, în mod conştient şi creative.

23
 BIBLIOGRAFIA
1. BILLARD F., DIDIER R., Istorii ale acordeonului, Castelnau-le-Lez / Paris, Climat
INA, col.  "Muzical", 1991, 488  p.  ISBN  2-907563-40-8 
2. GAGIM, I. Ştiinţa şi arta educaţiei muzicale. Chişinău, 2004. 123 p.
3. GIULEANU, V. Tratat de Teoria muzicii. Bucureşti, 1985. 322 p.
4. BEBTOIU, Pascal. Gândirea muzicală. Bucureşti, 1985.143 p.
5. BENTOIU, Pascal. Imagine şi sens. Bucureşti, 1973. 233 p.
6. CURRICULUM NAȚIONAL, Educația muzicală, Curriculum disciplinar, Ghid de
implementare, clasele V-VIII, Grupul de lucru: M.MORARI, Expert coordonator:
V.GUȚU, Tipografia centrală: Liceum 2020, ISBN 978-9975-3437-7-0, 80 p.
7. MANUAL pentru clasele a VII-VIII, GAGIM I., BORȘ A., COROI E., Editura Știința
2007, ISBN 978-9975-67-246-7, 151 p.
8. MANUAL pentru clasa a VII, CROITORU S., GAGIM I., Editura Știința 2003, ISBN
9975-67-375-9, 134 p.
9. IORGULESCU, Adrian. Timpul muzical. Materie şi metaforă. Bucureşti, 1988. 96 p.
10. NEMESCU, Octavian. Capacităţile semantice ale muzicii. Bucureşti, 1983. 167 p.
11. MORARI Marina, BORŞ, Alexandru. Educaţie muzicală, manual pentru calsa a III-a,
Chişinău, Ed. : Ştiinţa. 2012, 95 p.
12. MAZELI, L.. Вопросы анализа музыки. Москва, 1978. 102 p.
13. MEDUŞEVSKII, В. Интонацирнная форма музыки, Москва, 1993. 90
14. МУЗЫКАЛЬНАЯ ЭНЦИКЛОПЕДИЯ. Т. 1 – 6. Москва, 1973 – 1982. 244 p.
15. МУЗЫКАЛЬНЫЙ ЭНЦИКЛОПЕДИЧЕСКИЙ СЛОВАРЬ. Гл. ред. Г. Келдыш,
Москва, 1991. 322 p.
16. KOH, Iurii. Избранные статьи о музыкальном языке. Санкт-Петербург, 1994. 65 p.
17. KORÂHALOVA, Nadejda. Интерпретация музыки. Москва, 1997. 99 p.
18. LIVANOVA, Iulia. Из истории музыки и музыкознания за рубежом. Москва, 1981.
156 p.
19. NAZAIKINSKI, Е. Звуковой мир музыки. Москва, 1988. 188 p.
20. NAZAIKINSKI, Е. Логика музыкальной композиции. Москва, 1982. 147 p.
21. NAZAIKINSKI, Е. О музыкальном темпе. Москва, 1965. 211 p.
22. SKREBKOV, С. Художественные принципы музыкальных стилей. Москва, 1973.
23. HOLOPOV, Iurii. Гармония. Теоретический курс. Москва, 1988. 92 p.

24
 Anexe

PROIECT DIDACTIC
Disciplina: Educaţie muzicală
MODULUL (unitatea de învățare): MUZICA DIN ZILELE NOASTRE
CLASA A VIII-A
UNITATEA DE CONȚINUT: Muzica de divertisment la răscrucea sec. al XX-lea – XXI-
lea: pop, disco, tehno, răp.
Competenţa specifică: perceperea şi conştientizarea diversităţii fenomenului muzical
artistic din perspectiva semnificaţiilor emoţionale şi estetice în trăirea şi cunoaşterea trăsăturilor
specifice ale caracterului de marş, dans, cântec.
Unități de competență:
1. Interpretarea expresivă a unor melodii din creații celebre create în sec XX-lea;
2. Comentarea creațiilor muzicale conform unui algoritm / unei scheme privind conținutul
de idei, imagine, formă, limbaj, stil.
3. Manifestarea interesului activ şi creativ pentru cunoaşterea muzicii, prin descoperirea
proprie a elementelor specific limbajului muzical.
Obiective operaţionale:
Cunoştinţe:
O1 Să identifice la care grup de instrumente sună melodia: instrumente cu corzi,
instrumente de suflat, instrumente de percuţie;
O2 Să determine fragmentele din Passion Valse, a- moll, Antonio Murena și Joseph
Colombo;
O3 Să recunoasă la auz cele mai răspândite genuri de muzică simfonică: simfonie, concert,
suită, uvertură;
Capacităţi
O4 Să interpreteze corect intonaţional, arătând cu gestul mîinii cântecul Santa Lucia
(canţonetă napolitană), traducerea versurilor Simona Ciurumelescu;
O5 Să alcătuiască variante de acompaniament care pot fi executate la instrumente muzicale
pentru copii: tobiţe, tamburine, clopoţei şi altele;
O6 Să explice ce caracter (cantabil, dansant, sau de marş) au cântecele interpretate;
O7 Să urmărească mişcarea liniei melodice din fragmentul Passion Valse, a- moll,
Antonio Murena și Joseph Colombo;
Atitudini
O8 Să participe emoţional în elaborarea mişcărilor plastice în redarea caracterelor specifice
Passion Valse, a- moll, Antonio Murena și Joseph Colombo;
25
 O9 Să manifeste interes pentru creaţie muzical-artistică.
Tehnologii didactice: Strategii didactice: strategii analogice, strategii emoţional-afective,
strategii mixte.
Metode:
1. Specifice educaţiei muzicale:Metoda stimulării imaginaţie;Metoda re-interpretării
artistice a muzicii; Metoda asemănării şi contrastului; Metoda conversaţiei muzicale;
Metoda perceperii/însuşirii intonaţional-stilistice a muzicii;
2. General – didactice: conversaţie euristică; dramaturgie emoţională; exerciţiul;
explicaţie; analiză; povestire; dramatizare; discuţie dirijată;
3. De evaluare: aprecierea vizuală; notarea; aprecierea verbală.
Activităţile muzical-didactice: Audiţia muzicii; Cântul vocal-coral; Mișcări muzical-ritmice;
Însuşirea cunoştinţelor muzicale şi despre muzică; Caracterizarea muzicală; Creaţia muzicală;
Jocul muzical.
Mijloace didactice:
1.Muzicale: înregistrarea Passion Valse, a- moll, Antonio Murena și Joseph Colombo,
interepretarea Jul KATI Concert triptic Mișcarea I e- moll; Mișcarea II a- moll,

A ndre ASTIER – La tempete, Studiu de concert, d- moll; Aranjament Corin

CIOBU – Fantezia balkanică, partea III, final „Sudic mix”, d-moll, ansamblu
instrumental.

2. Didactice: instrument muzical (pian); portretele compozitorilor; fişe cu formule ritmice (în
baza duratelor de pătrime şi optimi); poster Scăriţa muzicală cu gestul mâinii pentru fiecare
treaptă;
3. Tehnice: calculatorul.
Bibliografie selectivă
1. Curriculum şcolar. Clasele V-VIII. Chişinău: Editura Lumina, 2003, Curriculum şcolar. Educaţia
muzicală. Clasele V-IX / Ministerul Educaţiei, Coroi E., Croitoru S., Borş A., Gagim I. Chişinău:
Cartier, 2000, ediţia I; Curriculum modernizat la Educaţie muzicală, clasele primare, Morari
M., Stânca A., 2010, ediţia II.
2. Croitoru S., Gagim I.. Manual de Educaţie muzicală. Clasa a VII-VIII. Ch.: Editura: Ştiinţa,
2012; 127 p. USBN 9975-67-222-1
3. Gagim I. Dicţionar de muzică. Chișinău: Ştiinţa, 2008
4. Morari M. Elemente de limbaj muzical. Bălți: Presa universitară bălţeană, 2008
5. Constantinescu G. O călătorie prin istoria muzicii. București: Editura Didactică şi
Pedagogică, 2007
26
 Schița scenariului lecției
Abordări: Ti
mp
Secvențele Strategii Tehnici de evaluare
Obiectivele alo
lecției Unităţi de conţinut didactice (ce şi cum va fi
operaţionale cat
(etapele) (activitatea elevilor) (activitatea evaluat)
(mi
profesorului)
n.)
EVOCARE Să participe Elevii intră în clasă Strategia 3 Activism Observare
(moment emoţional la audiind muzica emoţional-
organizatoric, perceperea/ Passion Valse afectivă;
Reactualizarea audiţia muzicii. Elevii determină prin
temei, verificarea Să recunoasă sonorizare caracterul Metoda
temei pe acasă cele mai specific fragmentului din explicaţiei;
etc.) răspândite Passion Valse Tehnici de
genuri de sonorizare;
muzică Sarcini
simfonică: didactice la
simfonie, nivel de
concert, suită, aplicare;
uvertură.
Să intoneze Interpretare: Elevii Metoda 4 Cunoaşt Apreciere
corect solfegiază fragmentul exerciţiului; erea verbală
fragmentul din din Passion Valse temelor
prima mişcare a muzicale
Simfoniei Improvizaţie muzicală: Notare
jucăriilor de a) Elevii interpretează pe Aptitudi
F.J.Haydn, roluri cântecul Santa Metoda 5 ni de
Concertul de Lucia (canţonetă perceperii/ creativit
T.Constantinesc napolitană), traducerea însuşirii ate
u. versurilor Simona intonaţional-
Să alcătuiască Ciurumelescu; stilistice a
variante de b) Elevii alcătuiesc muzicii;
acompaniament variante de Sarcini
care poate fi acompaniament executat didactice la
executat la la instrumentele nivel de
instrumente muzicale pentru copii la integrare;
muzicale pentru Passion Valse, a- moll,
copii. Antonio Murena și
Joseph Colombo.
REALIZAREA Să interpreteze Cânt vocal-coral: Metoda 8 Cultura Control
SENSULUI corect/expresiv Elevii interpretează şi perceperii/ cântului
(cunoştinţe intonaţional însuşesc cântecul însuşirii
noi/tema nouă, didactic Santa Lucia intonaţional-
cântecul Santa
aprofundare în (canţonetă napolitană), stilistice a 4
Lucia traducerea versurilor muzicii;
temă,
(canţonetă Simona Ciurumelescu Control
consolidarea
napolitană), Tehnica Cunoaşt
materiei etc.)
traducerea melogestica; erea
versurilor Metode termenil
Simona Elevii explică caracterul expozitiv- or
cântecelor interpretate; euristice
27
Ciurumelescu
Să participe Audiţie Strategii 8 Cultura Apreciere
emoţional în problematizată: mixte, audiţiei verbală
elaborarea Jul KATI Concert triptic Metode
Mișcarea I e- moll; inductive-
mişcărilor
deductive; Observare
plastice în Mișcarea II a- moll, A
redarea ndre ASTIER – La Tehnici de 4 Particip
caracterului verbalizare, ativitate
tempete, Studiu de
muzicii audiate
Passion Valse, concert, d- moll;
a- moll, Aranjament Corin CIOBU Tehnici de
vizualizare; 5
Antonio – Fantezia balkanică,
Murena și partea III, final „Sudic
Joseph
mix”, d-moll, ansamblu
Colombo
instrumental.

Analiza-discuţie:
Elevii determină
caracterul muzicii
audiate;
Re-audiţie: Elevii
cercetarează imaginile
afişate în timpul re-
audiţiei fragmentului din
Jul KATI Concert triptic
Mișcarea I e- moll; A
ndre ASTIER – La
tempete, Studiu de
concert, d- moll;
Aranjament Corin CIOBU
– Fantezia balkanică,
partea III, final „Sudic
mix”, d-moll, ansamblu
instrumental.

28
REFLECŢIE Să urmărească Dramatizare: Metoda 4 Artistis Notare
(Generealizare, mişcarea liniei Elevii elaborarează dramaturgiei mul
Evaluare finală: melodice din acompaniamentul emoţionale; Apreciere
apreciere, fragmentul ritmico-timbral la Sarcini Interes verbală
notare, Badinerie fragmentul Passion didactice la
anunţarea şi (Scherzo) din Valse nivel de
explicarea temei Suita pentru aplicare
pe acasă flaut şi
orchestră nr.2
de Johann
Sebastian Bach
Tema pe acasă: Alcătuiţi planul de interpretare a unei lucrări muzicale proprii, utilizând onomatopee.
Intitulaţi aceste creaţii muzicale.

29
 Declaraţia privind asumarea răspunderii

Subsemnata, Vlad COTOVICI , declar pe răspundere personală că materialele prezentate

în referatul științific la recitalul de licență sunt rezultatul propriilor cercetări şi realizări
ştiinţifice. Conştientizez că, în caz contrar, urmează să suport consecinţele în conformitate cu
legislaţia în vigoare.

Numele de familie, prenumele

Semnătura

Data 30.05.2023

30