CUPRINS SOMMAIRE

Ion Dumitrescu
Ion Dumitrescu
La noble mission de !'artiste amateur 1
1
. . .

a artistului amator . .
Nobila menire
Doru Popovici (mu sique) et C. Săbiireanu (vers)
şi C. Săbăreanu (versurile)
Doru Popovici (muzica) Ode a Bălcescu (choeur mixte) sur planche
Odă lui Bălcescu (cor mixt) pe planşă

NOTES

INSEMNARI Zeno Vancea

Sur la polyphonie . . . . . . . . . . .
3

Zeno Vancea
LA VIE MUSICALE
3
Despre polifonie
Signent:
J.-V. Pandelescu, Edgar Elian, Sandu Albu,
Dumitru Avakian, Dan Buciu, Romeo Alexan­
VIAŢA MUZICALA drescu, Claudiu Negulescu, Constantin Răsvan

COMP TE RENDU
Semnează :

J.-V. Pandelescu, Edgar Elian, Sandu Albu, George Sbârcea

Dumitru Avakian. Dan Buciu, Romeo Alexan­ 13 chansons de Sabin V. D r ăgoi . . . . . 33
drescu, Claudiu Negulescu, Constantin Răsvan

George Stratulat
RECENZIE
Souvenirs sur Constantin Dimitrescu et sa
farni.lle . . . . . . • • . . 34

George Sbârcea Eugen Vicos

13 Cîntece de Sabi n V. Drăgoi . . 33 35
. . . .
La revue des publications etrangeces . . .

Lajos Pinter

* I Szabolcsi Bence 37

George Stratulat NOUVELLES DE L'E TRANGER

Amintiri despre Constantin Dimitrescu şi George Sbârcea

familia lui 34
Notes sur la vie musicale de France, Italie,
Autriche . . . . . . . . . • 38
Eugen Vicos
Theodora Albescu
Vitrina publicaţiilor străine 35 Le succes des ensembles de la Radio-Tele­
vision en Bulgariie . . . . . 40
Lajos Pinter
NOUVELLES MUSICALES DE ROUMANIE
I Szabolcsi Bence I . . . . . . . . . . . 37

Dr. Vasile Tomescu

Honunage a Ion Dwnitrescu pour son an-
niversaire . . . . . . . . 42
DE PESTE HOTARE
Viorel Cosma
Le choeur de musique de chambre „Madrigal"
George Sbârcea du Conservatoire de Buca.rest . . . . . . 45

*
Note muzicale franceze, italiene şi austriace 38

Theodora Albescu
Nouveaux ouvrages presentes aux Bureaux
des Sections de creation de l'Union des Com­
Succesul formaţiilor Radioteleviziunii în Bul-
positeurs . . . . . . . . . . . . 47
garia . . . . . .
. . . . . . . . ,
40 (en fran�ais par Coolette Ghimpeţcanu)

https://biblioteca-digitala.ro
 „ • „

ODA LUI BALCESCU

COR MIXT

Versurile de CONSTANTIN SĂBĂREANU Muzica de DORU POPOVICI

Maestoso
f}
, ,
,
�

" ,
„ - -
••
s. I „ „ I
V

f\ p
A. ..
I

-
I

'' ' '

�
... I .... -·
- ...... ... "T - -.
....
·�
- I I

'-'
_.. ....
- .. _,
-
- r
\. ,J I

Cino o'ul În loar

• I

se ce-n llmp Ca-n

f\ f
,
•• -

S.
.i+

fI '
- I ,.... -

" ,
.,.

.
- - • r- I L..I IJ n•
„
- -
� ... T I I IJ IJ
r r r

Bavl jerf-fa-, d'ar

V
ces - cu SI

(\ �
-
,

-- ---...

I '
I I
JIT ... I I I I I
- _,
I
""'
./
I
I I
I I .... r.J

V
A. w I - _j .., -
\. V V
I II

spre voa
„ I

IZ - - re ma - rea, A a

(\
T.
�
... - - -
„

'-
•
" ,

c ' • .ir
. . ... - - -
8. /

rr t
f\ � �� - '-
. '"
-
I ..--.

' ,,
„ - I „
... -
I .... r- -
... ,
- „_
- „
.....
/ „ r

lu- mi- nea-za za

r I

nimb
I
t)
- rea.
!le

fi .llo
'
-

'" „
I
„ ... l „ „

-� �
, "" ......
- - ......
-

'-
„ _. I - ...... 'll- - "-. -
r�

Ne lu-mi-nea -
..,,... --

a a
TI

za ___

f\
• '
� -
... -
,

'-
" ,

.. -
- -
- . ... -
J

https://biblioteca-digitala.ro
 tempo dolcissimo
f\
P
a

-
ft - -
„ . -,, -· ,..., - - -
„

I ' - -
..... -·
n-
- ,_ 7 I
"" „
I I L../
r "'
..:::
r r

ch1i" so -
I I

Cind
" \J I I I

'-
I
roc

p
o vad la 'na i/ o
a

f\ .llo
""
l
-I '
'
I

7
•
.

-,-..;;
I
'"'
- l - - I -1
I ,,,. -..;;i . -
.....1 J ...I I # -'. ...I
......
-

4U
I

;-*-
r I" -1 - - -- -
4if-„
......
--' .

'na/I o
" \J _.
..,,.. '<!"' ':!!:

p
o chii vcid la so roc
za - CÎnd -

f\
-
rea.
-
.llo -· - - - -
# -
„._.
.... ... -

li -
.
li
"
I -,,1
r .�.
I J
I '
...
l r
-

""
-

,,.,. ' I '

.... ...
I
1'
'
-.

Ci'nd po 'na/I o
'-
so roc

1t.....-
dJ!i vad la

��
-

�·�
� • • � �
LI IJ I I , I ,..-
„• -
„

- • ' I r r I n
_,, �
-

Unt! o chii vad la 'nai/ so roc o

f\ ,w.
r_J
'
# I
I

„ -. rI - -
" - -
n •• -
-
I ... ... -
, "
-
-
J
... -
'- \_/ Ir' I LI
.... .....
I r r I..'

!a fi VaO' ŞI cu o - ch1i" lui

I I I r r
ii,
re - e,

f,
- ra-n mei- -
o'e

.llo I -1
„ I
„
I I I I
„ � '
I 'li �
I
""'
.... I I
--' --'I
..... ....
"\. li .wo w
. ... - - = I I
-.
...I - -
. ......
-

ŞI CU lui o'e
.,.., - - -

//
-
\n/ l
-
'-
la ra-n ma - re e,

fi
- - -
va-d o - c/J1i

,w. -
# 11 D• ,... ,... LJ
- -
-·
„ ,

I '
-,, I -
-
I I"" ,...
- -
n•
- - -
- - .... ...
• Ir'
' I
,_ I I I I I

lu
I I IJ
„
I _î
r „

rle
I I I •
'- r
-
ra-n ma re ,
fi e, Ya-d SI cu o

��· „ it19-
-
ch1i" Ivi

!'-
-

_,,_
- -
'
'

#-- • - -
'. „ I lî I I - r-. r--
.. - r I -·
L.J'
- -
_/
' r r
.......
I „ ...

cu o t!e
r

la ra-n ma· - re e, - cl11i' lui

" .llo I
f
I
„ I
. - -
I
- ,... '
r-i - I""
-
I
• ....
' 'I
•

I
�
,
-
-
I
'- I I •
-

" ft
foc lfl -
„
Oes chişl ves -
fli CI - e. Si

I
„ I
I
..._ L --'
I I I f
, .,.
I
I
I
.-l I -
' I .-� .
...... I
- - I
..... . V -

/Jes
·-·
-
-
'-

SI
I'
„
,·oe -

�
/{/ - -
�
cluj1 veş - fli CI e.

I
•
...
• -
-
.
...
- -·
r-
-
I. -
u I"" -
r- -
'f
•
' „
... I

toc
I I ....
' '
I •
'-

CI
I
•
Des - chi,si lfl veş -
fli - - e.

h„
s;

L"'."'
•• • -
-· - .,,_ ! '15'- .,,_ _j
„
-·
,..... I I ' -
li""
....
...
I

lfl
I I

CI
foc I
Oes chişl ves e. Si
I

https://biblioteca-digitala.ro
 " 4t I

. ..
I
• -· „
I I
„
I II ....
-.
I
ll -
I I
- .....
•r,.. ..... .....
,... I I I (] -
- I -
..... I
'" Lf
I -
....
- - - -

ori-
I
„

Şi
t..

ri
via -
la lui e-n noi ci'nd - (}/ -
ma- I va

.
I
,

.Iii> I

.
I
- ...
l I

.....
I -
l1 -
I I I I
I
- .....
• ..... - .....
I ,.... [J -
..... - -
I I I I
-
-
'- ,„ -
n

-
-

/a ori- dmf S, 1"

I „
t.. „ I

via lut' e-n fJOI I - (}/ ma-1 va

'1 �
-

I
"
.
I
r « ... -·
I I

.
I I I
....
-. IL - ..... -
I I I I I
-
I
• ..... .....
I I l I ,....
..... - -
I I
'- „ - - - I I -
n

n1 ma-1 ra
y
t.. •

.p
I

•
- I -

-fL tt�
via la e-n fJOI

b�
lui ori-clnd -

.
,

• „ - -
-
-
.c , •• -· .... I I J - .... .....
/
••• I L/ I I I r I -
' I I I ,...

/a ort
I
I
v/a Ivi e-n noi -
c/'nd S1 ni ma-1 va

piuf
\ .Iii> -
•• -
.
..... - " -'.;...
-
I

.
- ..... J li- - ....
ff' I I
-
• '

.
I I I r ,,,... ,... I I I I I I -

le [Îf
'" IJ I I r y y I
•

,p
'-'
- a

\
ba hmp va f/ - cesl pa - mÎnf
.w. � I --
...
I I

.....
I / I I I I
I I I - - ..... r.J _.
I
... ,„ r.J
fr ' -

-
-
• I - -
'-
ba

\
le. A a a

.Iii> „.
... - :-.
I - I
,.... I
.... LJ - -
I IL

....
- ,....
r-� -
,
'
„ .... „
.. '

le. Cil {,' pa - mlnl

„

ba
'- ,„ I .
t..
I I

limp va a-

#- „--...-..
- cest Si

.
... ..... .... r.J .....
- -

•. „
-
I - I I I ,_
.

le.
./ ,....
I
I

ba a

\ �
-
...
- - ......
-
-
,_..
- ,.;,...
î
, - ,.... - -
„ .... ....
.. '
'- J
-

ber- la fe.
' -
'- ' ' I
i
ra-n

(\
la l Â
, -
-

.Iii>
... l
I ... r. ...
• ...... „ ..... - .....
-
.... J T -· "'- - _, _,
I
'- ,„
-
-

fa- ra-n ber

-
11 - '
-...___;
-
t,I -- "'---„
-
a Si li ICJ le._

n
- -

.Iii> -
- -
- - ..... - -
�
- 11 • -
-
-
IL �
....
,....
• ...... J I
'- IJ î „ „

fa- ra- n
'- r . - I
i A
l ber- la - le.
,
_---...
„ ... - - .... - ..... .....
..... ..... �
-
- „ ...... ...... r
�
.. -
„ -·

./ LJ .... .î ..... I
„ -
.
' '
I

Si la- ra-n li 6er fa le._

https://biblioteca-digitala.ro
 Meno mosso
� ,lj.
p -· - - -�
'
„ - TI -
„

I / :>... • .,,_ .- ... ,...

J - -

'"'
. "' ,_ r
I
' I I

/a ra-n ber la le, St'

'V
I

,
'

p
li

� »
Si
'
- - - -

• -

' ,
I I I
• .... I I

'-'' '-.._./'
• I

1-*
- ... -::::J
I
li -· - .-i _,
„ -
.-1 • " -

- ber -
�-
/a ra-17 la
._

F - -
,
� "" p
li le, Si

' '
I I I
""

... , '
. -
I
T I
I
-'
I
- / .... . - .-1. _, I
�
- - » -::.;;J - �� --

t,I
r ,_ -
.

„-

li ber la le, Şi
I

fa - - - -

pI
Si ra-n

c.. , • .., ,,,,,,.,..

I

'
I -
...... I I ....
. . �· rJ • .....
l

/ lT - -' -' -- .,, r� --

OL

'IT
....
-

ra-n ber
- .
- ,..
Si fa li fa le, S1
.

largamente
� ,lj. mf - -

,
„ „ -
.

- -
"
,... .... �
- -
I T7 .... .- n- - - - -- ....
" .... " .... l
I

-
I I

- -
\. I

ra-17
I

fa ber
I I I

la Si
, ta ra n ber -
"' I I
I
li -
le, li

"
- -
-

'
-

,lj. »!Î. f
'
"" I T I I I I T
--r1
. - -· ....I I I
-
-. -' T
- .... -I _, -' = _,

Şi
- -

fa ra-n -
-

ber ber-
-

la ,la ra-n
- - - -
t..
li

�
- - -
te, - li -

mf f
• '
...

' I
„ - . �
-

I ,... - - - -
,.. -

'-'
-
-
I r- .... - -
.... I I - - ,...
I T I
I

la - ber -
l

le, Si /a ra n
I I I
I I I
- - - -
mJ'
fa ra-n li ber
. //
- -

<. „. "' - -
f
•• "" -. - - - - -
/ .... I = - -
,.. -.
I I -. I

ber fa ra-n
l -.

le,
I

ber-
I I

/a
I

li
r I

fa ra-n k St'
I
- -

" »

-..,,. ,
- ""' :....
r� -
.,, r.J
„ •

• I
-
,.... I I T
I

fa - ber fa le!
t.. I

fi ...
le! -
-
Li -

.li.
�'Î
., -
I

'
J I I
- (."\
I
I
·� I -
... I r.J •. -
-'

-
-
. �

le ber -
t..

fe.1
I

fi
fa Li -
la -

"
»
J
-
•
.,, Ir]
IL
I
I
TI
ff -
-
r;-.
-
" .... ,..
.
-- .... ...
\. li
I

la le!
II

Li ber -
t.. I

la ll' !
-
- -

L -· - ,,...
� ff
'
.. - I . r;-.
-
/ I
-· -·

le/ Li /Jer fa le!

�
I
fa

https://biblioteca-digitala.ro
 REVISTA UNIUNII COMPOZITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA

••••• „ ŞI A CONSILIULUI CULTURII ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE

Anul XXIII nr. 6 (247) IUNIE 1973

------- -------- ------

Nobila menire a artistului amator *)

ION DUMITRESCU

Cu deosebită emoţie, weau să împărtăşesc am simţit-o atunci oind am auzit pronunţîn�

bucuria şi plăcerea de a asista asităzi împre­ du-se aci numele ilustriului m uzician Dimirtrie
ună ou Dvs. la un act impoiLbant din istoria Cuolin, al căI1lli elev am fost, şi care s-a
cu1turală a Galaţ ilor, un aot care va fi în­ născut, care a pleoait din acest Galaţ i , col i ndî n d
scris în cartea de aur a acestui oraş ş i despre }urnea, însuşindu-şi o înaltă pregătire muzi­
care 'l1ITI1aş ii noştri v or lua cunoştinţă . De la oală, iintorcindu-se apoi în ţara lui, spre fo­

asoci aţ ii l e
începurt vă tra1I1smit salutul cald al muzici­ losul nostru al tutmor.
en ilor din ţara noastră, compozitori, muzico­ în aioest oracş în 'Oare OO['ale se
logi, interpreţi pe oare îi reprezint în mi jlocul întreceau în măiestrie, în aoesit oraş în care
dumneavoastră. viirsta unei asociaţii corale se măsoară în se­
Galia.ţiul, un oraş cu vechi tiradiţii muziaale, oole, în acest ora ş ne stră duim să ridicăm
onoarea deosebită pe care mi-aţ i făcut-o, ale­ astăzi la un nivel superior activitatea corală
g îndu-mă preşedinte de onoare al acestei aso­ prin asociaţia ce se înf i ripă sub ochii noştri în
ciaţii corale. acest momelllt, ciind se înfăp tuieşte un aot de
Galaţiul - un oraJŞ ou viechi rtiradiţ;ii muzi­ înaltă educaţ i e cetăţen ească, un act pe care
cale, oo vro.he .trad i ţie culturală, un oraş ves­ oultma noas·tră nouă sooialiisită îl consfinţeşte

taş,
tit printire oraşele ţării noastre, un oraş frun ­ ca deosebit de important.
un oraş important în palmairesul ora.c;elor Am revărut oraşul Ga l aţ i cu bucurie şi min­

Cind s-a pronu nţart; numele lui Alfonso Cas­

no i ale R om ânie i soc i aliste . drie, întruchilpat într-un nou ora<?. Am văzut
străzi largi, case frumoas e, am văzut o viaţă
taldii mi--am adus aminte cu nostalg,ie de pro­ plină şi tu multuoasă , am văzut înalta in du strie
fesorul meu, bătrînuJ. şi ilustrul muzici an, ve­ în cetatea oţ;elului. fo oetaitea oţelului, de pe
nit de pe ţărmurile l1taliei şi poposit ca o pa­ malul Dunării, în ieare f ll!VI1alele fumegă zi şi

reaţă, cîntecul oamenilor n oş tri înfrăţiţi rpen­

săre in frumosul dvs. oraş de o d i nioa ră. noapte va răsuna aoum, într-o asociaţie mă­
Mi-aduc aminte oind ne vorb ea de ospitali­
tatea nemaiîntîlni tă pe care a găs'it -o în acest tru asfinţi, pentru a cînta realizările noi , pen­
cu veche tradi ţ ie culrturală, esrte un o,raş ves­ tru a aînrtJa ou plăcere frumuseţile vieţii care
gîndu--0. şi Lip i ndu -l penroru totd'='<!una pe pă­ se desfăşoară din pli n sub ochii noştri. Vreau
mînt românesc. să-mi exprim admiraţia şi voounoştinţ.a pen­

�i ; Castald.ri
tru gazdele din Galaţi, pentru vrednicii con­
Casta1di a activat la Conservatorul din Bucu­

trudesc zi şi noapte pentru mersul lui spre

ducătoci care au ooootru1t noul Galaţi şi CM"e
a fost în mieziul activităţii mu­
zicale din Bucu['eşti într-o fază de oonsoli­
înălţimi .
dare a Cllilturii noastre; Castaldi se odihneşte
Vreau să-mi ex.prim admiraţia şi recu­
pe pămmtul nostiru.
noştinţa peilltru toţi cei oare trudesc şi acti­
Mărtruriseoo de asemenea nootalgia pe c.ai·e
, l cultural, un domeniu sen­
vează în domeniu
sibil, un domeniu plin de responsabiliităţi faţă
•) Cuvint rostit cu prilejul constituirii Asociaţiei
corale „Filarmonia" din Galaţi, aprilie 1973. de poporul nostru.

https://biblioteca-digitala.ro
 Poporul nostru, îndl'le ptat astăzi spre o viaţă care îi doreau, p e care îi aş:tepta.u să vină, să-i
nouă, spre o viaţă în care latura materială cunoască, să se împrietenească.
începe să se rezolve în condiţii optime, do­ Să ne aducem aminte de turneele vestite
reşte din oe în ce mai mult, este din ce în ale 1reuniunilor noastre corale în Ardeal,
oe ma i însetat de cultură, este însetait de viaţă ale ardeleniJor la noi, turneele în vechiul re­
spidtuală. Rostul nositru, al îndrumătorilor cul­ gat, ale corurilor oare aduceau mesajul înalt
turali, al artiştilor, al activiştilor, al celor al unui patiriotism fierbinte, al unei tradiţii
care depunem suflet, care depunem energie măreţe, ai! unei forţe artistice pe care poporul
pentru îndrumarea culturailă şi ridicarea arrtis­ nostru a a V'lllt-o întotdeauna.
tică a poporului nostru, este să vă faoem pe In jurul acestei asociaţii corale în care pot
toţ i, oameni de toate virstele, tineretul în spe­ cînta toţi deopo1trivă, în carre pot să cînte
cial, să simţiţi plăcerea artelor, să simţiţi plă­ oamenii fără o iniţiere instrumentală sau vo­
cerea vieţii spfa-itua le superioare, să vă înnobi­ cală, în care este suficientă o mare înflăcărare
laţi ou tot oe este fa-umos şi înălţător. şi dragoste pentru artă, vom putea asculta cu
Genul coral pe care îl cinstim astăzi şi oare plăcere muzica. Intr-o asemenea asociaţie

respect
am văzut că are o atît de bogată tradiţie în putem să cultivăm sentimente�e înalte paitri­
oraşul dvs. este un gen important, este o la­ otice, sentimentul de dragos·te şi faţă
tură a activităţii muzicale de mare însemnă­ de poporul nostru, faţă de conducătorul iubit,
talte, nu ruuma i dJin punct de vedere profesio­ de acţiunile care se întreprind faţă de cultura
nal, ridicînd nivelul muzical al celor caire noastră, respe.ctul faţă de înaltele tradiţii pe
OÎlntă ; cei care vin în contact direot cu arta oare le avem, faţă de Tosburile vieţii noastre.
oora:lă vin o dată cu ea în contact cu frumu­ Am asiistat aseară, aici, pe aceas.tă scenă, la
seţile în.alte ale celei mai s ens ib Lle dintre arte un speotacol folcloric în care a răsunart în
- muzica. primul rind forţa iubitoare de frumos, a avtiş­
Genrul cora l reprezintă o aotivitate la fel tilor amatori. Amator! Aşa de frumos sună
de importantă şi din punct de vedere social ouvîntul amator. Om care, fără nici o răsplată,
şi din punot de vedere al înfrăţirii oamenilor, fără nici o pretenţie, doreşte să lucreze, do­
al cunoaşterii spirituale dintre noi. r eş te să activeze im folosul tuturor. Do.reşte

Cîntarea în cor, cîntarea prin unirea glasu­ să-şi înalţe sufletul şi prin el să înalţe şi su­

rilor într-un singur glas rep re zintă unirea, fletul celorlalţi din jrur, printr-o acţiune caire
se cheamă cî ntarea în cor.
uniire pe oare un popor trebuie s-o aibă în
faţa tuturor acţiunilor pe oare le defineşte, în Acest eveniment pe care îl sărbătorrim astăzi

teritoriul ţării noastre, nu este primul la ca re

faţa trecutul ui , în faţa viitorului pe care îl şi care cons tat cu plăcere că se multip1iică pe

clădeşte. Această cîntare în cor a fost cîn­

asisrt şi nu es:te primu:l la care am onoarea să
tarea de bază a poporului nostru în toate mo­
fiu chemat, să fiu numit preşedinte de onoa1re.
menteJ.e şi în toate provinciile şi ne amintim
Cu atât mai mare este plăcerea mea, a noastră
de reuniunile corale ardeleneşti care în vre­
a tuturor muzicienilor să oonstatăm că astfel
mea oprimikii lor de către habsburgi cîntau
de asociaţii, astfel de aoţil..l!Ili se înmulţesc, că
în cor sub măiastTa o on duoere a lui Vidu, stri­
astiel de acţiuni prind viiaţă pe întreg cmprinsrul
gau cîntînd peste Carpaţi la fraţii ceilalţi pe ţării noastre.

https://biblioteca-digitala.ro
INSEMNĂRI

Despre polifonie
de ZENO VANCEA

In studiul precedent am arătat că timp de modurile care stau la baza lor ; „Natura mo­
milenii - cu puţine excepţii probabil în toate durilor es·te atit de deosebită incit as·cultătorul
părţile lumii 1 ) - oamenii nu au cunoscut altă va fi de fiecare din moduri altfel impresio­
muzică decît cea constînd numai din melodie, nat; cel mixolidic îl întristează şi îl depri­
însoţită poate de sunetele unor instrumente mă, cele vesele îl înviorează, iar in timp ce
primitive de percuţie, de ison sau de forme modul frigic .n entuziasmează, dintre toate ce­
accidentale de heterofonie. lelalte moduri doar cel doric îi dă o stare de
Oîntecele autentic ţărăneşti din Europa de liniişte". 2).
Sud-Est şi din Balcani şi-au păstrat în prac­ Deosebirile de sensibilitate muzicală care au
tica populară pînă azi aceeaşi arhaică structu­ existat în trecut între Sud şi Nord, au fost
ră univocală; inveşm�ntarea armonică a apă­ scoase în evidenţă de mai mulţi muzicologi

3)
rut abia cu citeva decenii fo urmă sub influ­ din secolul nostru. Astfel de pildă, Hans Joa­
enţa culturii urbane, armonizarea lor fiind în chim Moser afirmă cu mult înainte de apa­
bună parte opera taraifurilor lăutăreşti de ri:ţia in secol1ul al XIl-'lea a polifoniei culte :
profesie. „Pretutindeni pe teritoriile locuite de popu­
Căutînd a descoperi cauzele abît de înde­ laţii celto-germano-slave s-a manifestat o gîn ­
lungatei rămineri la acelaşi mod de exprimare dire muzicală care, în felul ei, era fundamen­
a muzicii, în timp ce toate celelalte arte au tal deosebită de sistemul pur orizontal-linear
cunoscut o continuă transformare, datele care al clasici�ului sudic, din care în evul mediu

Peter Wagner 4) este de părere că : „In ceea

ne-au fost păstrate cu privire la practica mu­ s-au născut glasurile bisericeşti".
zicală a ipopoarelor europene din jurul Me­
diteranei ar putea sluji la lămurirea acestor ce priveşte sursele ei, teoria muzicală sud-eu­
cauze. Astfel, pare acceptabilă explicaţia că ropeană-romană este mai veche şi se sprijină
- spre de osebire de unele popoare din Nor­ pe teoria consonanţelor vechilor greci, fiind
dul Europei la care s-a manifestat de timpu­ deci de natură speculativă ... cealaltă, nord-ger­
riu o rudimentară sensibilitate armonică - manic-scandinavă, care nu este atit de tim­
mediteranienii, începînd cu vechii greci, fiind puriu atestată ca şi polifonia din sud-estul
înzestraţi cu un simţ primar melodic, chiar Europei, este empirică, fără a fi împovărată
această formă unidimensională a muzicii, me­ de sipeculaţii şi este bazată pe dntatul în
lodia, le-a putut oferi satisfacţii estetice depli­ terţe-sexte al popoarelor nordice".
ne. Aceasta poate fi dedusă şi din scrierile La aceeaşi concluzie aj unge şi Robert La­
filozofilor greci din a n t ich itate ca Daman, Pla­ chmann 5), cînd spune că : „în Europa de
ton şi Aristotel, c:are vorbesc de efectul ce nord, în Rusia şi în Caucaz, terţele şi sextele
îl exercită muzic a asupra ascultătorilor în sînt expresia simţului armonic:".
func:ţie de structura modală a melodiilor. Cu mult înainte de fol'!ffiularea ac:estei teo­
ln lucrarea sa intitulată Politica, Aristotel, rii de către muzicologi contemporani, însem­
vol'bind d espre muzică subliniază caracter
ul
nările călugărului Giral'dus Cambriens is, năs­
emoţional diferit al nielod iilor, în funcţie d e
c ut în anul 1147 în Walles - Anglia, conţin
preţioase indicaţii în ceea ce priveşte diferen­
1) Intr - unstudiu de&p«'e muzica africană d in His­ ţele care existau acum opt secole intre prac-
toire de la musique {aipărută sUJb direcţia lui R. Ma­
nuel, Ed. Galllimard, Paris, 1960), autorul studiului,
Gi1berlt Rouget, arată (la pag. 222-223) că un anuanlt 2) Citat de ZOtlrtay Denes in Ethos und a.ffect
Ed•
Akademiai Kiad6, Budapesta, 1970, pag. 44.
'
gen de polifonie ro.dimentară, vocailă şi instrumen­
tală, c onstitui e un mod obişnu it de exprimare mu- 3) H. J. M.oser : Geschichte der deutschen
1lcală chiar şi a unor ti-i b uri africane care, ca de (Stuttgart, vol. I, pag, 8)
Musik
pi.Idli, Pigmeii, Bosh im anii, Bororo etc., au rămas
4) Peter Wagner : Uber die Anfange des mehrstim­
ptnă azi într-o stare de înapoiere. Apariţia polifo­
mlgen Gesanges fn Zeitschrift filr Musikwissenschaft,
niei in aceste părţi ale lumii neputînd fi aitribuită
1 92 6 , pag. 2.
unei influenţe exterioare, s-ar putea presupune că
a.ceslt mod de c în ta re !face parte din practica muzi­ 5) Rob ert Lachmann : Zi.ir aussereuropiiischen
cală a afrlca nHor locă din timpuri străvechi, înainte Mehrstimmigkeit !n Handbuch der Musik geschichte,
ca ea să lfi fost inventată de europeni. WHdpark-Potsdam, 1929, p. 13.

https://biblioteca-digitala.ro
 - - - � p.
ti ca m uzicală populară d i n nord u l Eu : ope i ? i
„

I - - -
I
cea d i n Franţa. In Descripti o Cambriae, G 1 -
,,. -
fi li vs
tri'J ""' p• t�r nu$ „
Tu
rardus, {care a î n treprins două călător i i p� n­
I I

�
tru stud i i la Paris), afi rmă că, spre deo� eb1re I I I ' I

930)
de FTanţa, u n de mel od i ile populare s î n t c m't a �
numai pe o singură voce, î n Walles oame111 � „Orga n u m " (dublu) de H u obal d us ( n . cca .
din popor acompaniază mel� d i ile î n ter ţe, ş1
-
aduce î n s p ri j i n u l afi rm aţiei sale u r :atorul
n

s cris î n notaţi a m odernă abia în 1 9 1 2) .

exemplu în notaţia vrem i i {d esc ifrat ş1 tran­
•

Ag-"'-'s i qvi Io/ - /,$ ţHC- t,, _ mun_ di

.„ .______...-

„Organum" (sec. 1 3)

„Imnul S fîntulu i Mag n u s "
Apari ţia polifoniei poate f i atribuită deci
î ntilnirii în anumite condiţii prielnice a sen­
siibilitătii muzi cale mediteraniene cu aceea
a Eur�pe i de Nord . Aces te c o nd iţ i i au fost
create prin înfii nţarea în secolul XIII a u n i ­
versitătii Sorbonne, Parisul devenind astfel
centrul· spiritual al Europei , unde datorită n u ­
măru l u i considerabil de studenţi v e n i ţ i din
mul te ţări a l e Europei, m a i ales a celor c e s t u ­
diau teologia, s-au încru cişat dive rs e curente
culturale ale vrem i i .
CeI't este faptu l c ă pas u l hotărîtor d e l a
muzica unidimensi onală l a c e a d e forme mai
complexe, rezultînd d i n cuplare a a două, apoi
a mai multe voci simultane, este legat de nu­
mele a d torva muzicieni francez i . în genul
muzicii l i t u rgice, de acelea ale lui M agister
Leoninus şi Perotinus M agnus, iar î n dome­
niul muzicii laice de n u mele l u i Adam de la
H alle, care, sprij inind u -se probabil pe î n cer­
cările unor predecesori rămaşi anonimi , au dat
pentru prima dată o formă concretă unor po­
sibili tăţi expresive, ce se aflau î n stare latentă
î n u nele forme mai vec h i ale cîntării biseri­
ceşt i .
Noul m od d e a c î n ta pe m a i m ulte v o c i ,
d eose b i t d e cel pra ct i ca t î n orga n u m , c u c o n ­
secinţe atît d e i mportante pen tru dezvoltarea
v i i t oa re a artei s unet-elor - consta dn î n tre­
ru perea mişcării consecvente paralele a voci­
lor s i î n i n t roducerea mersului i n sens contrar
a m�lod i e i însotitoare i nventat ă de compozitor,
faţă de aceea ·a melodiei g regoriene. Astfel,
s p re deosebire d e organum., de faux bourdon
(care a apărut m a i t î rz i u , în secolu l a l XV­
lea) şi d e cantus g e rnellus, în care melod i a î n ­
soţi toare era ş i e a i denti că cu aceea a m e l o ­
d i ei greg o r i e ne date (cantus firmus), î n n oua
formă a m uz i c i i p e m a i m u l te voci, melodiile
însoţitoare d obîndeau u n profil ş i u n caracter
expresiv p ropr i u .
î nc eputul a fost f ăc u t d e Leonin, cu -l u crări
corale compuse la două voci. Mai s i mple erau
cele n u m i te cond uc t us, î n care fiecărei n o te
din cantus f i rm u s î i 1Corespundea o notă a me­
lodiei i n ventate, avînd aceeaş i durată. O for­
mă mai e vo l uată o reprezenta Discantus, prin
faptul că melodia i nven tată d e compozitor se
des fă ş u r a ma i l iber, deasupra cite unui sunet
d e d u rată mai l ungă a cantus rf i rm u s u l u i evo­
l u î n d cite o frază melodică alcătuită dintr-un
număr mai mare d e s unete d e d u rată m ai
scurtă.

f' F
Pentru a putea part i c i pa î n c ad rul serviciu­
l ui religios la executarea î n colectiv a u n or
cîntări rezervate masei cred i n c i oşilor, se înră­
·

dăcinase, probabil încă de prin prime:e secole lfeC -----

1 2) fi)
ale creştinism u l u i , obi ce i u l de a însoţi o me­
Leon i n u s (sec.
lodie gregoriană, cî n tînd aceeaşi melodie la
ovmte s:au La. ovarte paralele (întregite uneori
cu octava, execu tată de o a treia voce), potri­

a compus î n afară de cîntări religioase pe 2

Perotin, în poses i a u n e i experienţe m a i mar i
vit deosebi rilor de reg istru ale celor ce cînta u .
Intervalele menţi onate, f i i n d perfect conso­ voci (duplum) şi n u m eroase a.Uele pe trei
nante, şi astfel gradul lor de c ontopire deose­ (triplum) şi 4 voc i (quadruplum).
bit de mare, acest mod de cîn tare, cunoscut
î n istoria muzic i i sub numele de orga n u m , dă­ G) Publicat în Handbuch der Musikgeschichte d e
G u i d o Adler . Universal Ed . , Viena, 1 924, pag. 208.
d ea impresia unei cî ntări l a u n ison .
7) Ibidem.

https://biblioteca-digitala.ro

Perotinus „Triplum" î)
Aceast� p eri ? adă_ de cristaliz are a polifon iei,
cunoscu� m 1's tona muzicii sub n umele de
s ecolu ! u � _?C VI-le_a, are d rept principa lă ca-
A rs Antiiqua, care a durat pînă la începutu l
1.�'c tenstJ.c a de s � ll mv
_ entarea de către compo­
. : . „Ceea ce era va�abil pentru m uzica modală a
z�t or a melod1e1 msoţitoaPe î n spiritul grego­
nanuiu1 , . cu folosirea
. secolului XVI este î n acelaşi mod valabil şi
aproape exclusivă a m ă ­
surilor ternare.
In urma inevitabilei aparitii a unor i n ter­
vale disona n te, s-a impus n�cesi tatea de tra­
ta�e a acestora în m od satisfăcător pentru auz,
pnn rezolvarea lor mtr-un _ fugi) ea este guvernată de c onsiderente armo­
i nterval consonant.
Pe vreme� î nceputurilor muzicii polifone,
�îm � � rea mai multor voci su prapuse, compo­
pentru soluţionarea problemelor ridicate de
z1forn n u se puteau bizui decit pe auz, căci în
a ��a � oca_ de formare a tehnicii polifone, mu­
z1c1em1 nu aveau încă noţiunea acordurilor
Iul al XVI-lea în l ucrările lui Zarlino B). Pri ­
teoria acestora fiind formulată aibia în seco�
. . disonante ' ce rezultau
m i i polifon�ti n u aveau <lecit noţiunea de in­
m sens vertkal din întî:nirea a 2 sau 3-4
tervale, con sonante si
voci suprapuse .
h �a_ a hme1, a �e�ifă.şurării melodice pe .plan
. I n ve<:h � polifon ie predom ină forţa energe­
onzor,ital - de a1c1 ,ş1_ denumirea de stil linear
- stil d.eosebit de acela în care, î n creaţia
unor per10ade următoare, melodiile suprapuse
vor asculta, în măsură c res1oi ndă, de con'Side­
ren te de ordin vertical acordic, exprimarea pe
?unct armonic )9. Totu:ş i, ohiar 1şi pe vremea
ma1. multe voci îmbrăcînd forma de contra­
meeputurilor poli foniei, cind simtul armonic
era î ncă slab dezvoltat, compozitorii au t re­
buit să ţină seama de mersul vocilor supra­
puse şi sub aspect vertkal, de efectul conso-
-
8) G ios effo Zanlino { 1 5 1 7-1 590) Maestru de cor
al caltedralei S.an Mairco d i n Ven eţi a' .autor .al lucră-
r i i Instituzione armonichi.
'.r
9) Termenul de conb:rapunct, ştiinţa de a mînui
mai multe melod i i simu l ta n e, vi n e de l'a semnele
primiUve 'de notaţie, de pe vremea l n.ceputurii or IPO­
Mon iei, constind di111 pune.te fixate pe portatiiv, fie­
cănii pundt cu care ere notat cantus-fir mus-utJ., co­
re�tmzinJdu-J. .un punct .a.1 mcl.odiei fosoţitoare. Exe­
outarea s i m u lta nă ia mai muH.for melod ii 0 fă.cUlt ne­
cesar ă şi înlocuirea vechii notaţ i i , care i ndic ă numai
WXXln"ea şi coborfrea meladiei igregoriiene dar nu şi
d uroba sunetelor oo semne care p rec i re u î n mo<l
exiact d urai'ba fiecărui sunet al mellod i rn or suprapuse.
https://biblioteca-digitala.ro
nant sau d isonant al melodiilo r simultane, de
impresia produsă asu pra urechii ascultători lor.
Această neces itate de organizare şi pe plan
vertical a primelor compoziţii poli fone mar­
chează începutul procesului lent de dezvoltare
a simţului armonic.
Desigur, l a iace.a stă dezvoltare au contribuit
înainte de toate instrumen tele care, ca lăuta,
orga, cemballo etc., au putut oferi muzicieni­
l � r u n con tact d i rect cu a rmonia, fiind posi­
bila� la aceste instru mente intonarea acordu­
rilor izo:ate precum şi înlănţuirea acestora.
In măs u ra în care simţul armonk se dez­
volta tot mai m ult, el exercita infl'l.lenţa sa
într-o măs u ră cresoîndă asupra modului de
organizare a ţesutulu i de melod i i suprapuse.
În acest sens trebuie înţe lese cele afirmate de
către muzicologul Rene Leibovitz, unul dintre
exegeţi i sistemului dodecafon ic serial, care re­
ferindu�e la polifonia Ren aşterii afirma că :
pentru muzica tonală începînd cu s ecolul XVII.
Nu numai că muzica devine (în mod coniş tient)
din ce î n ce mai a rmonică, d ar dnd ea se crede
şi se vrea pur contrapunctică (ca de .pildă în
nice. La inventarea tuturor vocilor stă la bază
necesitatea de a putea forma în onganizarea
suprapunerii ivocilor aicorduri'l e t iJpice ale to­
na:ităţii , capabile de a o exprima 10). Cu pri­
vire la sistemul dode·cafonic serial, Leibovitz
arată că n umai în cadrul acestui sistem in­
venţia melodică a compozitorulu i se poate m a­
n i festa într-o desăvirşită libertate pe plan ori­
zontal, nefiind î ngrăld ită de nici o restricţie
armon ică . Trebuie observat însă că l ibertatea
deplin ă a desfăsurării vocilor pe plan orizon­
tal, din sistemu l dodecaf onic - serial, face ca
muzica compus ă pe baza acestui sistem
să :piardă aproape 'în 'întregim e tensiune a ei
verticală.
Între .primele mani festări ale polifoniei şi
acela rerprezentînd gîndirea dadecarfonic-seria­
lă, s-au succedat mai multe perioade stilistice,
fiecare ,găsind soluţii !proprii î n rezolvarea echi­
.
orizontal-melodi că �i cea vertical-armon i că 1 1)
li brului între cele două forţe divergente, cea
In cele ce u rmează vom căuta să înfăţLşăm,
pe bază de exemple, deosebirile existente în
privinţa modului de rezolvare a acestei pro­
bleme, proiprie dezvoltări i muzicii europene de
l a apariţia polifoniei pînă astăzi.
10) lntroduction a la musique a douze sons, Eld .
l ' Arche, Paris, 1949 p. 66-67.
11) Polifonia şi annoni'a reprezintă noţiu:ni conltra­
� ,
re ce nu pot fi conci liate în<tre ele. Armonia este
tot.de.auna univocală, plurivocalitatea ei este num.ai
aparentă ; c ci lîn rea l i ta te l i n i i l e rezultă din despic.a­
re.a acorduriJo.r în sunetele din care s î nlt ailcătui.te
formînd în succesiunea lor straturi supriapuse. Paul
Becker : Musikgeschichte als Geschichte der musika­
lischen Formwandlungen, Ed . Deutsche Verlagschtalt,
Stuttgart 1926, p. 97.
 rrare muzicală pe mai multe vo'Ci s-a răs 0 � ­
Land ino, J acopo Todi, Jacopo da Bologna, Jo­
Vom încep e prin a arăta că modu l de expr i­
hannes de Casci a etc) la dezvolta,r-e a m uzicii re­

Franţa daT şi pe ter1to riul It��ei, i& ap�i, î:n

dit într-u n timp destu l de scurt , nu numa i m
ligioase din secolul XIV era neinsemnat, me­
ritele lor SIÎnt cu atît mai mari î n domeniul
cursu l secole lor următoare, şi m alte ţari oc­
muzicii laice. Purtfod denumiri diferite ca :
ciden tale. Ceea ce const ituie un fenomen deo­ Ballata, Casda, Madrigal, piesele corale poli­
sebit de interesant pentr u acea epocă este fap­ fone, i nspirate din versurile lui P-etrarca ş i
tul că 1 - fiind cunos cută rezerva major ităţii Dante şi a predecesorilor acestora ca G i n o d a
oamen ilor faţă de inovaţiile în domen iul mu­ Pistoia, Guido Cavalcanti şi alţii, dovedesc un
zicii - arta cea nouă a câştiigat adepţi într-u n însemnat proces de laicizare a vieţii şi a artei
timp scurt atît în rîndul muzic ienilo r c;ît. şi în muzicale. Caracterul lumesc al muzicii italie­
acela al maselo r, şi s-a imipus nu numai m ca­ ne se accentuează şi mai mult în .secolul ur­
drul liturgi c - ceea ce s-ar putea explica prin mător (XV) in genul Frottolei, gen î n c are,
sprijin irea biseric ii -, dar işi în domen iul mu­ spre deosebire de caracterul liniar-orizontal al
zicii laie€. creaţiei polifone a şcolii franco...iflamande din
Pe la începu tul secolu lui XIV apare Ars acea vreme, tendinţa spre afi rmarea vertical­
Nova, - (cum a fost numită creaţia nou� de acordică a construcţiei muzicale ia:;e mai clar
teoreti .
cie­
către Philipp e de Vitry, unul dintre în evidenţă.
nii timpulu i) - care a însemn at un conside ­ Aproape concomitent cu adoptarea de către
rabil progres faţă de cea „Antiqu a" din seco­ muzicien ii din Italia a scrierii pe ma i m u lte
lul precede nt, nu numai în ceea ce priveşte o voci , acest mod de exprimare muzicală s-a răs­
mai mare varietat e ritmică , prin introdu cerea pîndit şi î n Anglia u ru:le, d at fiind simţul ar­
si ia măsurfio i r binare, ci avînd ca rezulta t o monic mai evoluat al englezilor, .acesta s-a ma­
�ai mare libertate a mhşcări i vocilor , implici t n i festat într-un mod de o!'lganizare al vocilor
şi prin creşterea însemn ată a pos ibilităţi lor suprapuse ce u rmăreau încă de pe vreme a
exipresive. aceea u n mai mar-e efect a l rezultatului verti­
In Franţa, pe 1îngă numeroşi cultivatori ai cal.
muzicii religioase, se ive�te şi un reprezentant Reprezentative pentru î nceputurile muzi�ii
al celei laice în 1persoana lui Guillaume de polifone engleze sint lucră.rile compozitorilor
Maohault ( 1 305- 1 377), muzician d e geniu, - Leonard Powel şi John Dunstable.
care a compus un număr mare de balade, ron­
douri, virelais-uri (cîntec de dans in •.formă de
rondo) pe o s ingură voce sau '2-3 voci, cu "

acompaniament inlStrumenta1. fJ
s-
..

In compoziţii s-a folosit de sistemul iso­ -

ritmic, constînd în menţinere a conseC'Ventă a
t•
aceluiaşi ritm in toate vocile suprapuse , ele fi­ .Sa1><
-.r--:.. . -· ... „
i n d deosebite numai .ca desen melodic, pro­
c0deu oarecum asemănăt or cu unele tehnici � ---- lll "'• - rt

com pon istke apărute în muzica contempo rană,

pri n organizar ea materialu :ui sonor pe baza v ------+- t•
unor anumite principii matemati ce. -

./\

�� -
-a;.
fJ
'' i:l · �î
I
N• f�r .... ___ oir „
" I

-
fJ
Dunstable : „Sancta M aria"
. 'I
I

-
Ou.ne Th1 �·
••-- Ul ll•r -
„

- -
I
I
I
"' t! t!
:
. M i tî � iu, : til �l Polirfonişti lor engle zi şi
m a e:aş1 masura ş1. acela al compo
;- zitoril or

?e acela al -Europei occide ntale care, printr-o

spani oli - n u se va deosebi în mod esenţia l
G uillaiume de Maohaut (m. 1 37•2) _ „Balia.dă
france ză" (cu text dublu , cînta t simul tan). influe nţare reciip rocă a cul1tu rilor muzic ale din

unitar 12).
diferit e ţări apuse ne, va dob'in di un caracter

seco � ul XIV-lea paralel cu Ars Nova din

Arta polifonă care s-a dezvoltat în I talia

�, şi care spre deosebir e de cea franceză poar­

în
Fran ­
12) „ Civi
�izaţHie medievale se manifes tă la un n i­
ta numele de Ars Nova Flor entina {de vel preniaţ1.0nall sau internaţion.ail
la ora­ şi nu sutb formele
şul Flor enţa , p rinciipalul cent ru muz c� core�d concepţiei moderne despre na.ţi une
; air
ical ita­ f1 de1e1. l 1ps1t de vaJoare şi anacroni
lian al ti �pulu i) are drept caracteristic . . c de a că uita să
. ă pă­ .
dE!SC'OiPe 71m st1lu.ri[e niaţionatl.e fo î ntregime dezvoJJtate
tru r:dere � m muz ica cultă a into naţi ilor pro­ în muzica mecheva•l ă. Cu toate acestea
veni te dm cmt . . este legitim
ecele şi dan suri le pop ulare şi de a . vorib1 de unele diferenţe iregiona
le ca.re ar pu­
.
astfel o m ai mare flex ibili tate mel odic .
tea f1 co sitlerate 'in mod retro�ecti<v
. ă şi rit­ . � d rept !trăsătur i
mică . In timp naţ1 �naile . (Manf.red F. Buckowzer, Histoire d
ce apo rtul italienil or {Francesco e la
musiq ue, op . ciit. p. 802).

https://biblioteca-digitala.ro
 Deosebirile „naţionale44 se vor manifesta D i n n umărul mare de compozi tori care au
odată cu stăipînirea depl i n ă a tehni c i i contra­ alcăt u i t cele trei generaţii ale şcolii franco­
punctice, î ndeosebi în conţi n u t u l expresiv al flamande 13), vom aminti d oar pe cei mai im­

In timp ce creaţia primei generaţii de com-­

compoziţiilo r polifone. Cum însă î n pre­ portanţi .
zentul studiu nu i ntenţionăm să î n făţişăm
creaţia pol i fonă din ţările o ccidentale în pozitori, d i n care făceau parte personali tăţi de
plenitudinea d esfăşurări i ei istorice, - ceea seamă ca Dufifay, Ockegihem, Obrecht, B i n ­
ce poate oferi orice m a n u al de istori a m uzid i chois (:ucrări corale relLgi oase şi lumeşti), era
-, c i scopu l n ostru este acela d e a u rmări d i ­ caracterizată prin predom i n area forţelor ori­

�
versitatea m od u l u i de îmbinare a tend i n telor zontal-li n eare, î n aceea a generaţiei u rmătoare
orizon tale şi verticale, vom scoate î n evid n ţă (Josq u i n de Pres, Pierre de la Rue, Anto i ne
doar acele momente ale proces u l u i de dezvol­ Brumei etc.), s i m ţu l armonic tinde spre o afi r­
tare a polifoniei , în care m od u l de îmbi nare mare tot mai evidentă, aj u ngin d u-se pină la
se manifestă î ntr-o formă m a i caracteristică , urmă, în lucră r i l e relig ioase şi laice ale com­
cu predom inarea cînd a u neia, cînd a alteia pozi tori lor din cea de a treia genernţie, (Or­
dintre cele două forţe an t agonice care stau la la:ndo di Lasso, Clemens Nan Papa, PhiHp da
baza m uzi c ii pe m ai m ul,te vaci. Monte, etc . ) , la echilibrarea celor două forţe
Aspecte d eoseb i t de caracteristice în privin­ d i veI"gente : orizon tal u l şi vertkalul.
ţa aceasta le oferă c reaţia celor trei 1g eneraţi i
.
de compozitori aparţinfod şco l i i franco-fla­
mande. OI P/t> - ni JVnL

. i.------..
Spriji n indu-se pe progrese.le realizate de că­
- li el +.......--- ter r�
�

ni sunt '---
tre francezi -ş i italien i , î n cursul celor d ouă P!e . coe

secole anterioare, compozitorii din -ş·coala fran­

co-ftamanrlă (1400-1 550) au l ărgit odată icu -
Ple - 111 s1.111t ___ co• - I/ el-- ter_ ra --
mijloacele tehnice �i sfera expresivă ,a m uzirc i i .
•
Celor trei genera ţi i de compozitori care au
...___. • "CJ'
format această şcoală, le-a reveni t misiunea IF'
--- CtH. - fi et ler__ r• ---!-

istorică de a dem'olta la cel mai î n al t grad .

tehnica contrapunctică prin elaborarea unor - ....

procedee, ca imitaţia, (reproducerea exa:ctă,

ori m ai m u l t sau mai puţin l iberă) a desen u ­
l u i melodic a uneia dintre voci d e cătr e cele­
Lalte voci. Josquin de Pres - „MiSISla sine nomi ne"

A I Aceleaşi caracteristici de s t i l s î n t proprii şi

-
polifoniei vocale italiene a Renaşterii . Adop­
tJ -� -. •' � -,
tînd cuceri r i le tehni1ce ale şcolii franico­
-, - ··
fl aman de - î n unele cazuri chiar pri n inter­
medi u l direct al u nora dintre reprezentanţii
' -� şco l i i , care {ca Josq u i n de Pr€s, Clemens Non
Papa, Adrian Willaert), au activat mai mult
timp în I talia, - creaţia polilfonă i taliană a
ajuns şi ea '1a u n înialt grad de desăvî rşire.
• ---, După î nflorirea în secolul al XV-lea a genu­
-
,.., - lui laic al Frottolei, c u o evidentă subli n iere
/IL � - - -· - - „ - a vertica:ului, î n creaţia compozitorilor italien i
din secolul XVI-lea, arm o nioasa îmbinare a
orizontalu lui cu vertic a l u l are drept rezultat o
- !--... -
î n a l tă forţă expresivă, atJît în creaţia litungică
�
�
cit şi cea profană a lrui Giwanni Pierluigi da
Palestrina şi a altor reprezentanţi ai şcolii din
Roma i(Viadana, Ancrio, Soriano etc . ) . Spre
deosebire de aceşti maeştri care au c u ltivat
numai genu l coral a capella, creînd modele
Ei iau fost .şi primii care au fol'ds it inversarea neîntrecute î n acest domeniu, reprezentanţii
desenulu i melcrlit, a u nei idei muzicale, recu­ şcolii veneţiene (pe l[ngă flamandul Willaert,
renţa acestei forme inversate, 1precum ş i inver­ italienii Andrea şi G i ovaini Galbrie1i) au com ­
sarea f<YTmei recwrente . pus lucrări în care corul este î nsoţit de or­
Artif idile contraipunctice ale şcoli i franco­ ohestră.
flamande nu au constituit un scop în sine, c i
acestea serveau drept mijloc d e a asigura 13) Şcoaila frenro-flliamandă s-a năsl0ut şi în:fllorit i,n

�
fostul ducat al Burgundit> i , car� cuprinrlea cîteva re­
coeziunea formei pe teme i u l căreia melodiile giuni din 1nord ul Fran�i şi din teritoriu.I Belgiei ş i
suprapuse putea să-tşi [ndepline as'Că funcţia 01,andei de astăzi , a.vfod o ipqpuliaţie fo parte d e l im­
lor expresi,vă. bă franceză, m 1par:te de J imbă lflaimandă.

https://biblioteca-digitala.ro
 din Şcoa la ceză a secole�or XVII - XVIII care tinde t1ot
în timp ce stilu l compozito rilor
distinge mai mult spre omofonia armoroică. Aceasta se
romană, în frunte cu Palestrina, se
a melo­ reflectă şi în teoria muzicii timpului, a cărui
prin s truc tura eminamente diato nică
din mers ul cel m ai de seamă reprezentant, ilustrul c om­
d i ei şi a acorduri :or, ce rezultă
pozitor d e operă Philippe Rameau, afirma că
vocilo r suprapuse,
melodia se nruşte din armonie, şi astfel anumite
părţi a unei compoziţii scrise pe mai multe
voci, erau subordonate unor considerente ver­
A u ticale. Doar în muzica rmaeştriilor italieni (mai

..
dor--�- -- d� . I ,,_, - mi - no ales în aceea a lui Vivakli) şi germani in frun­
te cu Bach, dinam iJc a desffucşurare a unor me­

funcţion ale ale armoniei 15) .

o
de ' lodii simultane se îmbină organic cu enerigiile

1, d� ' lu
In muzica lui Baoh nu ştim ce să admirăm
mai mult ; impresionanta libertate a desfăşu­
d�
' lu mi
rării vocilor s u prapuse, i ndividualizarea fiecă­
V /u - m1· - "" - s,"
A • rei linii rmelodice în parte, sau plinătatea ar­
tJ
o eh• :1p/eri dor a. · lu � no monică a lucrădlor sale.
Acest duiblu aspect al muzicii lui Baoh a dat
'"""' - dor . -- fi«'
"''
loc la moduri diferite de înţelegere a ei. A.st­

-
o

- si
A •
fel, Beethoven vedea în Bach înainte de toate

- -.. - .
'6n Ft
l tJ no
Io
pe „patriarhul armoniei". Neîntrecuta măies­

.
A "
trie contrapunctică a 1lui Baioh' l-a influentat
:::--- •;,
pe !Beethoven abia în cea de a treia sa pe-
S<n - ID Fe

,, ,.
„ ,„
no
A "
rioarlă de creaţie. Admirată în secolul al XlX­
„
lea de către compozitorii romantici, dar exer­
citiînd doar o neînsemnată influenţă asupra
'" - "" - no
creaţiei lor, reprezentanţii neoclasicismului din
Palestrina : „Madrigal" prilITla parte a secolulu i nostru se consMeră
suocesorii spidtuiali d irecti ai lui Bach. Dar
anumite deosebiri de ved�re în privinţa prima­
tului unuia sau altuia din c omponentele muzi­
stilul muzicienilor veneţieni men ţionaţi, la
cii sale, mai persistă şi azi în rîndul muzicolo­
care se adaugă apoi şi Claudio Monteverdi , este
gilor.
caracterizat prin intrdducerea 'Ş i a unor ele­
mente cromatilce lin melodie şi in armonie. Cro­ Astfel de pildă, Paul Becker afirmă, în le­
matilSmul 'îşi V1a pune apoi pecetea sa in mod gătură cu muzica lui Bach, că : „în cadrul
deosebit Ide caTaderistilc pe lucrăriile vocale ale unei muzici concepute armonic, nu poate exista
lui Luca Marenzio, Cipriano da 'Rare şi mai ales o polifoni e instrumentlală, fiindcă aceasta ar
Gesualdo da Venosa, la care armonia se afir­ constitui o contradicţie în sine", ş i că „Oriice

fonie multiplicată" 16) . Astfel, după Becker, în

mă ,oa un important mij,loc de exprimare. muzică armonică nu reprezintă decît o mono­

muzica lui Bach, liniile suprapuse trebuie în-

•

tJ 15) Urmărind procesul de dezvoltare al muzicii

europene de la ap ariţia polifoniei încoace, vom cons ­

T r PH r
• I l l
tata că, exceptind creaţia lui Bach, [n care, pentru

-
li
f 'I I prima şi pî.nă acwn ul·tilna dată în istoria muzicii ,
• forţele orizontaa e iş i ce:le vertica1loe contribuie 'in mod
egal la exprimarea conţinutului emoţional, în ltoa te
celelia[:te epoci stiO.istice, rolul predomi nant a:l uneia
„

dintre comiponentelle muzicii a aiv.ut dreipit unmare

I rolul mai m ult sau mai puţin secu nlc:l ar aJ. celorlalte .
A:stfel de pildă, spre d eosebire de creaţ i a f!ranoo-fla­
Gesua ldo : „Madr igal" maindă, în care predomin ă melddia ca mijloc print:i ­
pal d e expresie, cea poot-uomantică d in seco1l ell e
XIX-XX este cara cteri zată prin hiiperltrofica tlez­

' .
- oma p
Cu înfl orirea rapidă a muz icii inst vdllbare a armoniei, avînd drejpt cOiliSednţă, nu numai
· rumen ta- atrdfierea ritmului, dar işi a rnellddiei care devenise
le arm . rt ic1p _

a cu o importanţă cres- un „reflex" al armoniei.

·· '
�

...... Iod"ica dar'

� mda l� exprimarea con ţinutului emotio n al Judecînd creaţia perioaldelor an:terfoare [n lumina

ş� r�portu I �1 �tre forţa -orizontală �i

mflu enţmd nu numai structu„a
„�„e
conceptului &"manie, 1romantismul tlin secoliul X!IX
vedea în creaţia franco..flamanldă ClecH o artă
•' ·-

posilbiJităţi exiprr-esi,ve . In cursul pri mei ju� ătăţi a se­

·
nu
cea ver- rigidă, mai muUt sau mai puţin iformailistă redusă ca
·

ti�c�la a muzic � ! . Creştere a imp orta

ntă a armo­
niei se face simţită mai ales în muz <XJlurrui nostru, în urma revenirii la un conce.plt pre­
ica fran-
dominant polifon, sensibil i tatea contemporană mani­
g) P ublic at în festă o vătlită afinitate faţă de a!"lta şcolii f.ranco­

16) P. Becker, oip. c i1t. pag. 105.

: Polifonia voca:'la" a Renaşt erii
de if,larmande.
M ax E'ISI· COVits, Ed. Muz. , 1969, pag. 279.

8
https://biblioteca-digitala.ro
 ţelese nu ca individualităţi melodice izvorite . ---------..__
dintr-un concept orizontal al muzicii, ci năs­ "
cute din înlănţuirea funcţională a acordurilor .,---

care în desfă:şurarea lor orizontală sînt pur.bate

de expansiunea armonică. • - -

Muzicologul elveţian Ernst Kurth, anali­ " --------=- - „-

.
� -�

zînd în lucrarea sa Bazele contrapunct ului li­ _ _,.--- ,

-
niar 17), muzica lui Baoh , ajunge la aLte con­ B

cluzii afirmind că : „O melodie absolută , lip­ . � �

sită cu totul de orice relaţii armonice , nu poa­ --
"
te fi desigur imaginată. Dar, anumite impera­ -- --
tive de ordin acordic, care trec dincolo de li­
nia melodică, nu reprezintă însă cauza gene­ --- - ------
.
tică a liniei. Deci nu linia s-a născut dintr-un
latent impuls primar armonic, ci i nvers, ea -„

/ h- *- a-:._. ·� ::::- - flL

conţine acele momente de relaţii acordice, care
,.,---_

. abia într-o sensibilitate muzicală mai evoluată A H

capătă o i nterpretare armonică. Intreaga forţă, J. S. Bach - „Arta fugii"

permanentul conţinut dinamic al stilului melo­
dic-polifon al lui Bach rezidă în enerigia lini­
ilor sale. Aceasta nu se referă numai fa elfec­
tul „notelor sensibile", ci la întreagia sa artă
de dez:voltare melodică în general. De aceea
stilul său este atît de intensiv străbătut de
energie. Toate manifestările artei polifone, atit
cele tehnice cit .şi cele formale, s·înt expresia
După cum se ştie ou Bach şi cu Hăndel se
încheie epoca Barocului , epoca InfloriTii deo­
sebite a muzicii concepută pe mai multe voci,
urmată de o altă perioadă stilistică în care
sensibilitatea artistică se va manifesta într-o
muzică orgianizată ,vertical.
Astfel, în creaţia compozitorilor din genera­

zician (exceptind :pe Fr.iedemann), pol:irfoniia,

unei tensiuni . Acela care porneşte !de l·a stilul
clasic, aude în polifonia lui Bach �n mod tot­
deauna prea unilateral numai efecteile frumu­
seţil'or armonice, dezvoltările ei tonale işi nuan­
ţările ei, 'in loc de ia înţelege mişcarea ca
adevărată esenţă a specificului ei arlistit".
Unii teoreticieni susţin că individualizarea
atît de conturată a tuturor vocilor a putut fi
realizată de către Bach, d atorită faptului că
în ciuda simtului său armonic modern, el a
rămas ataşat 'stilului contrapunctic a capella a
secolului XVI , în care, cu toate c onsMerentele
vertieale, melodiile suprapuse se desfăşoară cu
o impresionantă libertate. Muzicologul Jacques
Handschin este de părere că în timp ce B ach
a introdus în muzica sa de o!'lgă vechiul stil
ţia de după Bach, în frunte cu fiii marelui mu­
în contraldkţie cu gîndirea muzicială omofon­
armonică a acestor compozitori, este cu totul
absentă. Albia în creaţia clasidlor vienezi scrie­
rea pe mai multe voci va avea din nou un
rol important. In această epocă a gfodirii mu­
zicale verticale, polifonia liniară se transfor­
mă însă în contrapunct armonic, în care mer­
sul vocilor este determinat de considerente
predominant vertiicale.
O comparaţie între următoarele exemple ex­
trase din muzica lui Haydn, Mozart şi Beetho­
ven, cu exemplele de mai înainte din muzica
polifonică medievală şi a lui Bach, ne va ară­
ta diferenţele esenţiale care există în folosirea

�
a capella, în creaţia sa pentru or'Chestră, vo­

lor caracteristice stilului instrumental 18). Va­ E .

calul se îmbină cu respectarea particularităţi­ Haydn : „Cvartetul nr. 48"

'

lb '. '.'" : q:J :\"0:1

rietatea mij loacelor de exprimare folosite de
Bach, şi diversitatea modului lor de combinJa­
re a avut drept consecinţă şi interpretarea lor

g::·\C? G ;�·\0:; 1
teoretică d iferită, din care am spicuit doar

? �
cîteva care ni s-au părut mai semnificatirve.
Astfel, părerea de mai sus este în vă it con­
tradicţie âe pildă, cu aceea a acelwaş1 Paul
Becker 19) care il consideră pe Bach drept un
creator cu o sensibili tate muzicală speciifk in­

!:F:� =:r;;;g
strumentală şi astfel esenţial deosebit de con­
temporanul său Hantlel, reiprezentant tipic al
unui compozitor cu o sensibilitate muzicală

eminamente vocală.

17) Ed. Max Hesse, Berl in 1922, pag. 17.

18) J. Handshin, Histoire de la musique, op. cit .
19:) Paul Becker, Musik Geschichte der mttsikalis­
chen Formwandlungen op . cit. pag. '.105.
�::! :I:;:: 1•:J::3
9

https://biblioteca-digitala.ro
 . . . "-•" ... • - ---
a diferite mijloace ale modului de exprimare
tJ -
pe mai multe voci.
A • M
-
Muzica de după Beethoven se dezvo1tă din
tJ
- I -
ce în ce mai mult în direcţia primatului armo­
.
- - - -
nic. astfel la mulţi compozitori roman­

lio;, Chopin, Liszt, suprapunerile de melodii

-
-
tid ca de exemJPlu la Weber, Sohuibert, Ber­
� ·�

tJ
simultane sînt aproape cu totul absente, ex­
-- -
cepţie reprezent1nd în aceeaşi perioadă, com ­

ssohn' (8rahms ' care' datorită unor tendinţe re-

. . . c_�

pozitorii romantici „olasicizanţi" : ca Mendel-

trospective folosesc în mod mai amplu miJ-

tJ
- -
.

loace contrapunctice.
.
- -
-

. . .

tJ
A • • -

„ -

„ -· - „ -
"

- . . :!!: :11..c"l. �

*
�

„Recviemul german"

Cel mai maTe contraipunictist dintre iroman­

tid a fost desigur Brutkner. Dar cu toate că

loacele importante de expresie şi de construc­

în muzica sa contrapunctul este unul din mij­

ţie a monumentalelor sale simfonii şi misse,

împletitura melodiilor suprapuse este totuşi

p , P' ,
Mozart - „Recviem"

n
. . .
Vl.J
if=-p

i
I tJ

�
A • I

tJ
" .

Via
..
Vl_t
- · -

1 n �-
. . . �
�
--.. ,;---,-...._ -

„ . .

r r
=

� --��p:. l:__.d.
A • •

.
tJ � •, ... .- . ...
if:=-p
I I
.
„ •
.A ' I I ) I I
„ I I I r I t I I I I I I I I I I
„

� �...

1 . !�
I

I I I J

r r
L

Pi p

A I I I

I I I r
' I '

...
I �r I r I 1 • r ·r T I I ....J
-

' .

.P _ , I " 1. 1 J J
;p �.1 . --......_
- I'
if

Bruckner : Tema II din „Simfonia a IV-a"

Beethoven - „Cvartet de coarde" op.
131

10
https://biblioteca-digitala.ro
 subordonată sensului vertical al acordurilor şi
a înlănţuirii lor.
La Schumann, compozitor cu o sensibilitate
eminamente armonică, apariţia unor lucrări cu
caracter po:i:fon, ca de pildă Schiţe pentru pian
cu pedală şi 6 Fughette, sînt fructul acciden­
tal al preocupării sale de muzica l u i Bach.
La Wagner, cel mai mare armonist al seco­
lului al XIX-iea, de la care porneşte �ntregul
proces de hipertrofică dezvoltare a armoniei ,
folosirea mijloacelor contraipunctice este legată
de tehnica leitmotivelor care, din necesităţi de
a comenta acţiunea scenică, sînt adeseori su­
prapuse sau combinate între ele.
Un alt caz î l reprezintă - tot în muzica
lui Wagner - suprapunerea de mai multe
teme de sine stătătoare, ca de pildă întîlnirea
· ia punctul cu:minant al uverturii operei Ma­
eştrii cîntarepi, a celor trei teme •ce...şi fac apa­
tiţia anterioo,ră în cursul părţii expozitive
lucrării .
Wagner Uvertura l a opera
„Maeştrii cîntăreţi din Ni.irnberg"
In acest caz este mai j us t să se vorbească
de „poliodie " , în sensul în care foloseşte Guido
Adler 20) acest termen , decît d e polifonie pro­
priu-zisă.
Tn ordine cronologică, primul dintre compo­
zitorii de după Wagner, care în lucrări le sale
simfonice man ifestă tendinţe vădite de elibe­
rarea liniilor de seI"vitutea armonică este Gus­
tav Mah:er, influenţînd î n acest sens pe !\. .
Schonberg î n prima sa manieră stilistică, ce
ţine pînă la trecerea sa la sistemu l dodecaf o­
nic serial.
ln muzica post-romantică de după Wagner,
Max Reger se d istinge prin co nseoveilita uti­
lizare a scrierii contrapunctice. El este consi ­
derat de către unii muzicologi drept un fel de
Bach modern. Această părere se datoreşte
faptului că Max Reger foloseşte cu o preferin �
ţă specială formele muzicale ale Barocului
(fuga, passacaglia, variaţia figurativă, tocatta
etc.) Adevărul este însă că, spre deosebire de
armonila post-wagneriană, ajunsă î ntr-un st� ­
diu de ex•tremă diferenţi ere, mijloc de expri­
mare eminamente individualis t, adevărata po­
iifonie este caracteriza tă, după cum am mai
afirmat, în general prin caracteru l mai obiec­
tiv al modulu i de exprima re. Ori, Max Reger ,
compozitor prin excelenţă romant ic, individu a-
20) G. Adler - Musikgeschichte a ls Stilwan dlungen .
https://biblioteca-digitala.ro
list, a oglindit în muzica sa nu numai criza
spirituală a epocii , dar mai ales propriile sale
frămîntări sufleteşti ce şi-au găsit expresia
într-un limbaj armonic oarecum difuz, intens
îmbibat de cromatism . Pentru a evita perico­
lul de a cădea în amorf şi pentru a asigura
formei muzicale o osatură so:idă, Reger a fost
nevoit să recurgă la mij loacele .contrapundice.
Mai mult ca la oricare compozitor post-ro­
mantic, la Reger melodia (după cum am amin­
tit î n stud iul anterior, Despre melodie) devine
adeseori o proiecţie a armoniei, izvorită din
înlănţuirea acordurilor, din modul de rezol­
vare a multiplelor sensibile simultane ale
u nor acorduri. alterate. Astfel, spre deosebire
de polifonia Barocului, în muzica lui Reger
vocile interioare ale ţesutului contrapuncti:c QŞi
pierd într-o măsură şi mai accentuată decit
melodia discantului, independenţa ş i pregnanţa
a contururilor.
A - ' - �...-„-
f
V WllJo
====-
A "'
===- I
�·..../
f
V .„ -
-
-
f ----
===- 1
� ,--.._ �
- -
....Uo
- --- - � I
f
--
-
mol/o --===== - _ _ _ _____
R eger - „Cvartet pentru coarde" op. 45 nr. 1
Aprox imativ de pe la mij locul cel u i de al
doile a deceniu al secolulu i nostru, un număr
din ce în ce mai mare de compozitori încep
să acorde - ca o reacţie împotriv a exceselor
individua liste ale post-romantismu lui (mai
ales a curentul ui expresio nist) işi ca urmare a
unei atitudini schimbate - un interes deose­
bit polifoniei , care oferea pe de o parte posi­
bili tatea unei mai obieotive exprimări,
pe de altă parte reîntronarea melodiei şi
în acelaşi timp şi a elementulu i arhitectural
al muzicii în drepturile lor fireşti. Această
tendinţă a dat n�tere la curentul neo-clasic,
care sub lozinca „retour â Bach" a luat drept
model muzi,ca neîntrec utului contrapunctist,
manifestînd şi un interes deosebit pentru for­
mele Barocului.
Primel e semne ale noilor tendinţ e sti:istice
care, de pe la 1 920, se vor afirm a cu o vigoare
deosebită în curentul neoclasic, s e conturează
pînd cu lucrările sale de pian ca : Fdntezia
în creaţia lui Ferrucio Benvenuto Busoni înce­
11
 trap untistica (191 0)_. După cum se ""Ştie, Strawinsky a pa ricurs de-a
BACH ( 1 909 ), Fantezia Con lungul activităţii sale c reatoare un drum destul
mon dial , unu l dintre cei
P ian ist de ren u me

lui Bach ' n emulţum it de unil ater

ala dezvo ltare
ai muz ici i de sinuos. După ce devenise celebru prin lu­
mai mar i cunoscători şi interpreţi
r up t br�sc cu stilul său de pînă atunci, pentru
crările sale din peri o ada sa naţională, el a

a devem u n adept al neo clas icismul u i . Ambele

.
uterrn-
a mu zid i din timp ul său pe l inia atotp

nerarea a rtei sono re într -o reîn

rege ­
cei dom inatii a armoniei , Bus oni vedea stilu ri a veau un oaracter strict d iatonic. Com­
toarc ere la o
in crea ţia bătînd ani de-a rlndul sistemul serial al lui
muzică în care mel odia , la fel ca

tistic al c on cepţii lor sale artis tice - expu

. Fruc tul ar­ Sahonberg, el îşi .însuşeşte pînă la urmă dode­
lui B ach , are un rol preponderent
se şi cafonismul serial, c ompun�nd în cea de a treia

-
Soh iţa unei noi este ­ sa perioadă de crea ţie n umai l uc rări pe baza
într-o lucrare teor etică ,
), sînt în afară de acestui sistem.
tici a artei muzicale (1907
cele două lucrări menţionate mai sus : 4
so na­ Tendinţele generale spre noul mod de expri­

din acel timp, printr-o orientare spre tezaurul

ri pentr u orche stră, pa­ mare s-au m anifestat şi la compozitorii italieni
tine pentru pian, lucră
tru opere .
cîntării gregoriene, considerată de ei d rept mo­
Printre primii şi cei mai importanţi repre­ del de melodie, avînld sens expresiv şi fără o
zentanţi ai neoclasicismului a fost �i Igor întregire armonică. Primul care, în lucrările

gregoriene a fost O t torin o Respigh i (Quartetto

Strawinsky . sale instrumentale a utilizat elemente melodice

d?rico, Tre preludii sopra una melodia grego ­

J: : : J� 1 ·;: :: f : : I
riana, Concerta gregorriano, etc.). Cită impor­

J E r
tanţă se acordă de către compozitorii italieni
gregorianwlui se poate constata din cele afir­

ma i de seamă reprezentant al muzicii i tai ien e

mate de c ătr e Gian Fran cesic o Malipiero cel

t"::: :1 ·� :·:I : :J
d i n secolul XX, care spune într-una din scri­

J J
erile sale 21) (Del contrapwnto e della compo­
sizione) : „Italia, ţară catolică şi metliteraniană,
va trebui să se c o nvingă mai devreme s au mai

t· : Fi: I : : : : I : : I
tîrziu că gregorianul este expresia muzicală

c o ns tit u it întregul edificiu al muzic i i noastre�.

em inamente naţională, pe care va trebui re­

P or ni nd de la s u rs ele gregariianului, muzica sa

t. ·: r : : � I ;· : I
cu o structură em inamente d iato nică .
are un caracter pre ponder e nt linear-melodic,

i ·r
J J
�!: :Miw Gfil
r

Stravfosky : finJal din „Octetul pentru

suflă tori "

(ceea ce msa- este in firmat de propn· a sa cre-

Negînd posi bilit ătile

ren t ai-+LlS
·
. ' . eX1presive ale m u zi. c u

tic in acord cu c on cepţi i" le sa

. .

��;: ; ·�;-�rz�
'
I .J

, 1e es te-
aţie. ) Strawmsk · y vedea in neoclasi"ci· s·m un •CU-
. �
·. . .Co ns1"denn
" "
•

-
i1: ; :::-;1:� �l � ':;:I
tic • du-se un „constructor� de
edi'f1c11 s on or e , el urmărea sa- c o ns t rmas

stati c avea � men irea să prod ucă un

. ca
str u ct un· care , dato rită cara cteru

al „ ţimpulu1 muz kal"' <leci t a ce

. lui lor

- inve nţi uni

alt efec t
muz ica trad i ţ� onal ă . C on ce pţ ii le
!
la prod u d Fr. Malipiero „Patru pentru
sale est tic � : orchestră"
despre arta sunetelor · Muzi· c a este .
· " si ng u r u 1
sînt clar exprimate prin cunoscuta sa

Folosirea scriiturii lineare este ca racteristi c ă

defi n iţie

pre z entu l
Dato�tă imp �;11�ţi u nii naturii noa
·
·

stre sînte�
domer:i 1 � � n c are omu l po ate realiz:a
şi. pentru creaţia contempora nului său Alfr ed o
Casella, cit şi pentru Goffredo P etrassi ' com-
-
supuşi treceru timp ului categori
" i" lor d e v ii. t or

·Î?- timp ce la compozitorii menţionaţi, bi şi

.
. '
-
şi trecut' fara a reuş i d e a real iza î ntr- pozitor din generaţia următoare.
·
adevăr

de a sta bi l i o o � ine între lucruri

şi înai nte d�
preZ€1Iltul ?e a fa.oe deci să se oprească

t oa� o ordm
'. timpul �olztonalq,tatea nu este folosită ca unica m oda­
.
e mtre om şi timp . Pentru . litate de exprimare, în creaţia compozitorului
a f_:
de o c.o ns trurcţ 1e. Dacă cons trucţ1· a
-
reahzafa această ordin e , este n evo1e . i. mpe . francez Dar i us MiLhaud, mişcarea vocilor în
. rioa sa

sint rea l"izate, totu l a fost s pus " .

· ş·1 ord mea" 21) F r. Malipiero
• : DeZ contrapunto e della com­

12
posizione.

https://biblioteca-digitala.ro
cadrul unor suprapuneri de tonalităţi diferite Motto modenlo ( J -12)

-�
3
� A
devine sistem.
„
� -� � *.-'-"' I

mptloln -- �
� »

;�
-
"----„
P"°""'=:"·�
----_
P""'°' """î·=-

i
A

r r r r r r r
l :J J J J l
O!

,.,...-,__ = J :!! - J

•r r r r •r r r r

Milhaud : „Cvartetul nr. 2" (final)

Un rol important îl are scriitura pe mai

multe 'voci şi în muzica lui Artur Honegger ,
scriitură care a suferit însă î n cursul activitătii
creatoare a compozitorului modificări. Astf�l,
în timp ce în prima perioadă de creaţie a
compozitorului predomină diatonicul, (ca de
exemp:u în Pa,s,torale d'Ete, în oratoriul Le
roi David, etc) , mai tîrziu, odată cu o mare
complexitate a mijloacelor armonice şi scrierea
contrapunctică devine mai densă şi mai cro­
matică.
Dacă vom mai adăuga că muzica lui Paul
Hindemith, unul dintre cei mai importanţi re­
Enescu : „Cvartet de coarde" nr. 1
prezentanţi ai neo�clasicismului, diferă prin
abundenţa cromatismului în melodie şi în ar·­
monie de caracterul predominant diatonic al
creaţiei compozitorilor menţionaţi ce aparţin
In lucrările sale de muzică de cameră, com­
acestui curent, am mai întregit c u încă un
aspect tab:oul stilistic atît de variat al neocla­ puse în cei din urmă ani ai activităţii sale
sicismului . creatoare, odată cu freicvenţa elementului cro­
înainte d e a trece însă la caracterizarea sti­ matic în melodie şi armonie, vocile suprapuse
lului hindemithian, trebuie arătat că scrierea dobîndesc o mai mare libertate de miişicare.
pe mai multe voci nu s-a limitat numai la cu­
rentul neo-clasic ci, conceptul de polifonie
liniară a fost :ad.optat de mulţi alţi compozitori
de frunte a i secolului nostru, îmJbrăcind însă în
creaţi.ia loir alte forme stilistice. Exemple ca­
racteristice le oferă în privinţa aceasta creaţia
lui Schonberg şi a şcolii sale, .precum şi aceea
a lui Be la Bart6k.
Mai apropiată de neoclasiicism, fără sublini­
erea însă a laturii constructiviste a sa, se si­
tuează creaţia lui George Enescu şi Dmitri
Şostakovici.
Este de arătat că Enescu, deşi î nzestrat de la
natură cu un simţ primar melodk (manifestat
atî t de ooirwingător î n Preludiul la unison al
Suitei I-a) şi întărit în acest sens şi de tradi­
ţia muzicală a poporului nostru , totuşi, în
urma ataşamentului său faţă de tradiţia cla­
sică, el s-a fo:osit în iprima sa perioadă de
creaţie, în mod plenar şi de posibilităţile ex­
presive ale armonie i . Aceasta nu l-a împiedicat
tnsă să dea fiecăreia dintre vocile suprapuse
un contur melodic deosebit de pregnant.

13

https://biblioteca-digitala.ro

Enescu : „Octet"
Dmitri Şostakovici face parte dintre acei
compozitori sovietici î n a căror creaţie este
folosită în mod frecvent scrierea pe ma i mu lte
voci. La în cep u t , nedepăşind caracterul contra­
punctu lui clasic, mai pe urmă, p rob ab il sub
influenţa muzicii lui Mahler, în m u z i c a com­
pozitorului sovietic se accentuează tendinţele
liniare, fără însă ca ar mon ia să devină un re­
zultat secundar al intîlnirii vocilor suprapu se.
Revenind la Paul Hindemith, trebuie să ară­
tăm că d intre toţ i reprezentanţii curen tului neo­
clasic, acest compozitor de frunte al muzicii
în emanciparea scriiturii sale d e considerente
contemporane germane a mers cel mai d eparte
verticale. Trebuie însă adăugat că în epoca de­
butului, stilul său era încă d ep e nd en t de
Brahms şi Reger, î n consecinţă în creaţia sa
din acel timp, d€9i î ncă de l a înceiput polifo­
nică, armonia avea încă u n rol î nsem nat. De
la op. 1 1 22), însă m u z ic·a s a d obînde.şte din ce
în ce mai m u lt o structură l i niară .
Judecind d u pă o primă impresie grafică , m u ­
zica lui Hindemith a r putea să pară ce lor ne­
avizaţi f ·arte apropiată c a structură d e cea
dodecafonic seria:ă a lu i Schănherg . As em ăn a -
rea constă nu numai în abundenţa cromatisme­
lor î n melodie şi a rmon ie , dar şi în densita tea
scrii turii polifone, precum şi în m od u l de tra ­
tare cu totul liberă a d isonanţelor.
22) P . Hindemith, op. 1 1
- 5 Sonate.
14
https://biblioteca-digitala.ro
A
„
A
q•
Hindemith : „Cvartet nr. 3"
Dar î n timp ce melodiile lui Hindemith sînt
născute din folosi rea liberă a gamei cromatice,
fără nici o restricţie în privinţa repetării într-o
idee muzicală, a unuia sau a altui a din cele
1 2 s e mi t onur i , ele păstrînd şi u n a numit re.por t
IÎ f t1 r I fi I �J J Jil ,r rl
1' 'r �a O lsJ 'r JP' wxi u 1 1 4 m n'
1
1@ J �J I J ,jj I #Jp i:J 1R I ,J J I ,J I
J 1 ,J
Hin demith : Tema fugii din „Trio de coarde"
op. 3 2
c u u n t o n central (adeseori într-o formă la­
tentă), în muzica lui Sohonbellg, cele 1 2 sunete,
d i n care în mod obligatoriu sînt alcătuite ideile
muzicale, nu numai că n u se pot •repeta con­
form principiilor care stau la baza acestui sis­
tem, (vezi cele s puse .în studiul Despre melodie)
dar este anulată şi posibilitatea de a se sta­
bili o ierarhie a lor, precum şi o relaţie a
seriei cu un .ton central.
Alcătuirea în muzica lui Hindemith a melo­
d i e i din ce le 12 sunete cromatice îngăduie în­
lănţuirea liberă a tuturor acordurilor ce pot fi
d
formate pe fiecare treaptă a gamei cromatice
fie sub formă de acorduri integrale (cuprinzîn
cele 1 2 semitonuri ale gamei cromatice), fie
s ub formă incompletă a acestui tip de acord.
Acest fel d e gfodi re armonică face .posibHă
p rez en ţ a şi a u n or acorduri de tip tradiţional
(trisonur'i, acorduri d e septimă etc .), ceea ce
In tim p .ce în muzica lui H i ndem ith , alegerea
în m uzica dodecafonic-serială este exclus.
acordurilor depinde d e necesităţile eJCpreSive
ale compozitorului, în 'C'ea dodecafonic-serială,
forma şi succesiu nea lor este pre'determinată
de principiul seriei .
Muzica ambilor compozitori fiind întemeiată
pe dominaţia enerigiilor liniare, stilul lor, pre­
cun: şi acela al adepţilor ilar, se deooo�te ast­
f �l m mod esenţial atît de stilul contrapunctic
dm perioada c:asicismulu i vienez şi cel din
timpul roma.ntidlor cit şi de cel n eoclasic. Deşi
în crea ţia lui Hindemith, tonalitatea nu este
atît de clar conturată ca în muzica de pînă
la el, totuşi datorită funcţiunii de sensibilă a
n umeroaselor sunete cuprinse în vocile inte­
rioare, se stabHeşte o forţă de atracţie intre
acorduri şi astfel se creează o tensiune armo­
nică ce este absentă în muzica lui Schonberg.
 Nici în acest oaz acordurile nu au rostul
de a crea o tensiune armonică ci, alcătuite con­
form principiului serial, ele sint folosite cu
unicul scop de a completa numărul de sunete
cuprinse în melodie, cu restul de sunete ale
seriei, pentru a putea acoperi astfel fiecare
din „cimpurile dodecafonice" 24), cu totalitatea
celor 1 2 semitonuri.
Sohanberg „Variaţiuni Cu toate că şi Bartok consideră linia - me­
pentru orchestră"
op. 3 1 lodia - ca principala forţă motrice a desfăşu­
rării muzicale, el caută să asigure o mai mare
coeziune a formei şi prin alte mijloace <lecit
Deşi prin sursa ei folclorică mult deosebită cele de „încopciere" a melodiilor suprapuse
ca stil de aceea a muzicii lui Hindemith si pe baza procedeelor de tehnică irnitatorică ce
Schănberg, sub aspectul acelei�i s tructuri pot fi ilustrate cu următorul exemplu :
pan-melodice, creaţia lui Bela Bartok este tot
atît de reprezentativă pentru conceptul con­
temporan ·de polifonie l ineară.
Dar în ciuda acestui caracter melodic-liniar
comun - �centuat ş i prin utilizarea sistema­
tică a unor procedee contrapunctice adoptate
de la maeştrii flamanz i -, deosebirile între
muzica lui Bartok şi a celorla:lţi doi compozi­
'·;1! ::ee::::i
�·= �: :,1 : : 1
tori, dar mai cu seamă cu aceea a lui Schăn­
herg, sînt şi mai mari şi mai numeroase, <lecit
asemănările.
Acestea nu prOIVin numai din caracterul de­
oiselbit al strucburii rnelodice a i deiLor muziioa.le.
In timp ce a.oele ale lui Bart6k, născute din­ Bartok : „Ovratet nr. 4 "'
tx-ll[l impuls primar metlodic şi dintr-un e'.lian
ritmic de mare vitalitate, au un caracter dina­
mic, temele lui SohănJberg, eLaiborate pe baza In acest scop el stabileşte în cursul unei piese,
respectării stricte a princi.Jpiilor seriale, capătă anumite .punicte de reper, cu ajutorul unor
în mod inevitabil un caracter static, abstract 23) . aoordurii, care în mod f:reovent reprezintă o
Dar deosebirile rezidă în aceea.şi măsură şi combinaţie între un acord major şi unul minor,
în rezultatul vertica'l al ţesutului polifon. Con­ sau conglomerate de sunete, care revenind din
siderînd seria, atît pe plan orizonta!! cit şi ver­ timp în timp, îndeplinesc un rol de cvias.i.
tical, ca singurul mijloc de a asi1gura coeziunea tonică.
edificiilor sale sonore, Sohănberg a aj uns prin Fiind de părere că : „Excluderea sonorităţilor
riguroasa aplicare a principiilor seriei, la anu­ mai vechi ar însemna renunţarea la o bună
larea unei atracţiuni nu numa i între conglo­ parte a mijloacelor de expresie ale artei mu­
zicale ; ori scopul final al strădaniilor noastre
meratele de sunete rezultînd din apliicarea în
este exploatarea completă a întregului material
sens vertical a principiilor seriei, dar şi în sonor"' 25), Bart6k nu exclude înlănţuiri iacor­
cazul în care o temă este susţinută de o suc­ di'ce, care adeseori alternează cu părţi de struc­
cesiune de acorduri placate. Un astfel de caz tură pur po:iionică. Adeseori apar şi peda,le
îl reprezintă de pildă, între multe altele, înice­ sau note ţinute în muzioa sa
putul cvartetului nr. 4 .

r-- - - - - - - -- - - - - - - - - - - - -, r- - -
.
-
-
-
- - -
-
- - - - -1
„
( )

Bart6k : „Ovarteit nir. 6 "

- - - - - - - - - -- - -- - ..I
I '

:,. _ _ _ _ _ „_ - „
In afară de aceasta, Bartok foloseşt e supra­
nr.
puneri de melodii modale sau polimodale, (mai
Schănberg : „Cvartetul 4"
rar tonale sau politonale), ceea ce în mod evi-

încărcate de tensiune şi astfel dinamismul m�zic�l

23 „Seria nu reprezintă declt un mijloc de refe­
rinţe. Sunetele din care este al.k:ătuită seria nu sînt 94) Siegfried Boris „Der Schliissel zi.ir Musik von
heute" .
nu se poate oonsti.tui" . Ernest Ansennent L expe­ - 25) B. Bart6k - Problema muzicii nui (Das Problem
rience musicale et le monde d'aujowrd'hu i. ReV'l.le der Netu?n Musik")
Musicale Suisse 1949, nr. 2, (1 februarie) pag. 58. ln revista Melos 1920, .nr. 1, 107-110.

15

https://biblioteca-digitala.ro
dent contribuie în plus la stabilirea unei ten­ Ela.h ori nd pe temei ul modurilor cu tra nspo­
siuni armonice. ziţie Limitată şi a ritmurilo r non retrogradabile
ln timp c e opera muzicală a lu i Sohonberg un sistem muzical propri u, expus în lucrarea
sa teoretică Technique de mon langage musical
şi a discipolului său Alban Berg, cu tot ca­
racterul ei revoluţionar mai păstrează încă le­ (Ed. Leduc, Paris, 1 942), în ciuda unor în­
gături cu trecutul, evidentă în foloskea unor gră� iri . pe care şi le impune compozitorul,
forme tradiţionale precum şi în u nele asemă­ (ostmati, canon :pe baza ritmurilor nonretro­
nări privind pro c edeele de dezvoltare ale te­ graJdabHe etc., ce scapă însă atenţiei auditorilor,
melor, creaţia unui alt reprezentant de primă aceştia av:înd după p ărerea Jui Messiaen, sin­

Webern i(cel puţin în u'ltimele sale zece 1lu�

importanţă a şcolii schonbergiene, Anton von gura dorinţă de a fi sedUJŞi de frumuseţea
muzicii), ele oferă totuşi largi posibiUtăţi de
crări, de la op. 2 1 la op . 3 1 ) , este fructul unui combinare orizontală şi verticală a sunetelor.
inovatorism ş i mai radical decît acela caracte­
ristic pentru cei doi reprezentanţi ai şcolii vie­
neze moderne menţionaţi mai sus. A re: ,,. 11.
In muzica lui Webern, forma este compri­ "' p
mată la maximum, avînd în general un ca­ � --
racter aforistic ; în loc de teme, piesele sînt a.n..
-
„
""f
construite (doqr c u eX'Cepţia celor două can­
A�: *�a .li....
tate op. 29-3 1 ), din motive scurte, de sine
114

-l
. . I
stătătoare, care în gen eral nu cuprind mai
„ l
i... I I
mult de trei sau patru sunete. Mai frecvent
A ,=- .

însă (ca de pildă în Cvartetul de coarde, în „ r , --

Variaţiunile pentru orc hestră, etc.) forma este
�

NomaB

alcătuită din sunete izolate, reprezentînd sin­ a------·-

r-:.�-�-�·fqf'€ �f ���-ri--
pp
gurul material de construcţie al compoziţiilor A
,. •
�
,_

sale .

��
Vioans
solo
"'
A . � .----.... q�. �q ·� q�
"'
p;z.. • }" � pia. .>i...
� I I .. I
3 'liori.J
"' *. < I
I r I .
pl...... r P.•e �
• ......
pinp >

„ ,„ - „

pi7a.
� #�
:
A •- . - ,_ ,,.
Webern - „Cvartet pentru coarde"
li

"' „ -
Pentru a putea construi din.tr-o astfel de • • . h• � • B ... N
substanţă „vaporoasă"' o formă muzicală, al că­
y I y
rui efect estetk rezidă în vari e t atea s ucce­
•

1 ..,
siunilor timbrale, era necesară o deosebit de
A I

riguroasă organizare a materialul u i s o n o r . • --.__. - ..

Una din principalele metode d e o astfel de

9fAt - -t:--- --·i ---�- -t: t:.� - #�- ţ,- �r

organizare, o cons t it u i e Canonul s au în unele - - - - - --- - -
cazuri şi lmUxtţia �iberă ; din cauza reparti­ •
zării sunetelor în registre diferite, situate nu

pauze, legitatea aces'tlor forme nu se impune

"'
numai la distanţe m ar i dar des părţ ite şi de
' A _...,-�- b ... �- . • t:. fE q i-----;;:----._
cu uşurinţă atenţiei ascultătorilor. „

Pe cînd Webern a organizat fo c rea tia sa A " ..,

numai doi din parametrii materialului ;au al "' ,. .
'e : �·�
unei piese - înălţimea ş i du rata sunetelor - q c-
urmaişii săi spirituali {amintiţi în s tud iul Des­

Olivier Mess i aen (Re rde F.eu II şi Mode de va­

pre mel oc:Me) stimulaţi şi de experimentele lui

(n r. I)
Olivier Messiaen - „Trei mici litur-ghii"
leurs et d'intensite), au organizat şi ceilalţi
.
parametri : Culoarea, intensitatea, modul de
atac al sunetelor.
Cum prezentul studiu are ca scop p r incip a l
Trebuie amintit că cele două lucrări menti­

�
de a urmări diversitatea formelor de mani­
onate co nstituie excepţii în ansamblul creaţlei
. . fes are în trec1:1t şi î n prezent a scrieirii pe
lm Messiaen.
ma1 multe voci, vom acorda şi în cazul lui

16
https://biblioteca-digitala.ro
!lfessiaen a tenţia noastră examinării aspectelor
de polifonie a muzicii sale.
Messiaen afirmă că : „Melodia, elementul cel
mai nobil al muzicii trebuie să fie scopul prin­
cipal al căutărilor noastre"' şi că „să lucrăm
întotdeauna melodic ; ritm u l rămînînd simplu
şi cetdînd pasul dezvoltării m el'Odice, armonia
aleasă să fie cea veritabilă, adică cea cerută
de melodie ş i izvorîtă din ea", demonstrează în
m od concludent cîtă importanţă acordă în mu­
zica sa substanţei melodke. Ea este distribuită
pe mai multe planuri orizontale, între care
există însă deosebiri î n ceea ce priveşte funcţia
lor expresivă. Pe lingă una sau două melodii
supraipuse ·CU u n relief e xpresiv, bine conturat,
coexistă î n general ş i alte linii melodice, cu
un caracter oarecum „ornamental"' . Alcătui.te
în mod frecvent dintr-o înlănţuire de motive
împrumutate de Messiaen d i n oîntul păsărilor,
rostul prindpa·l al acestor l inii melodice se­
cundare este de a .contribui la opulenţa ş i stră­
lucirea coloritului orchestral care, de fapt re­
prezintă un element nu mai puţin important
de expresie d ecît melodia şi armonia în ansam­
blul mijloacelor de eXlpresi e a muzicii lui Mes­
siaen.
După ce la numeroşi compozitori , (luind ca
exemplu lucrările citate ale lui Messiaen şi
Webern), î n urma rigorilor a u toimpuse , struc­
tura unei lucrări a aj uns să fie predeterm inată
https://biblioteca-digitala.ro
pma m cele mai mărunte d etalii ale ei (cităm
în acest sens lucrări ale lui Karlheinz S toc­
khausen, Janis Xenakis, etc., drept reacţie îm­
potriva acestor rigori excesive a apărut dorinţa
�
de a atenua măcar î n parte aceste î ngrădiri,
aipelîndu-se la accidental, la anumite � roce e:
de a i ntercala intre părţile fixe a le unei lucran
riguros structurat e şi părţ i aleator� ce (de la
alea zar) al căror mod de realizare est�
=
lăsat la inspiraţia momentană a executantului.
lmpărtăşindu-se î n ultimi i ani tot mai mult
convingerea că sistemul serial nu m ai oferă
posibilităţi de dezvoltare artei sonore, în cău ­
tarea unor modali.tăţi inedite, s-a ajuns în noile
curente avangardiste (după cum am mai amin­
tit în studiul Despre melodie), la construirea
de forme muzicale pe calea explorării şi a
exploatării timbrurHor instrumentale, valori­
fidnd efectele lor coloristice. Acestea sînt pro­
duse fie cu aj utorul instrumente:or tradiţio­
nale, fie c u aparate electronice construite spe­
cial în acest scop. Melodia, armonia şi poli­
fonia, aparţinînd d upă părerea avangard iştilor
unei culturi apuse, au dispărut din muzica de
avangardă ·î nsă au servit altor compozitori ca :
Henry DutiHeu x , Andre Jolivet, Gunther Bîa­
las, Paiul iDesoou, Boris Blaher, Siiegfried Mathus
etc., de a crea lucrări reprezentative pen tru
sensibilitatea omului contemporan.
 Aceeaşi prospeţime şi ori g inalitate le-am aflat,
Sărbătorirea compozitorului Ion odiaită mai rruuilit , şi în admiria.bHJUJ. Concert pentru or­
chestră de coarde. Prezentate avîntartă diN genţă
Dumitrescu la Filarmonică
ou

de orchestră, sub îndrumarea judicioasă, atentă, a

d i ri j orului Mircea Cristescu, ele i-.au atras sărbă­
toritului ovaţiile entuziaste ale tuturor celor prezenţi.
Sărbătorirea compozi toru l u i Ion Dumi trescu de
că tre Filarmonica , . G eorge Enesc u " , pentru împlini­
rea celor 60 d e ani de v i aţă, reprez i n tă un gest oma­

gial faţă d e rema rcab ilele şi variatele potenţe crea­

toare ale muzici anulu i . Lucrările-i simfonice şi de
Concertul corului „Madrigal" ş i al
�
cameră corale, ca şi muzica pentru te1tru şi film
sînt e presia unei arte viguroase , origi nale. Căci
orchestrei de cameră „Bucureşti"
răsări t din brazda strămoşească, de pe plai u rile olte­
Notăm cu satisfacţie că „Madrigalul" a ajuns să
neşti , dotat cu un mare talent, cu o compre­
fie aproape musafir la el acasă„. căci de u n deceniu
hensi une profundă a artei în genere, stăpî­ colindă lumea, răspîndind şi făcînd să fie apreciată,

bog ate , Ion D u m i t rescu

nind totod a t ă m i j loace de expresie d i n t re cele mai î11 unan imitate, o artă i n terpretativă care întruneşte
a re u ş i t să realizeze lu crăr i şi exprimă sensibilitatea şi inteligenţa muzicală româ­
nească, în speţă, a membrilor acestei formaţii şi
a că ror carncteristică de prim plan e î mplîn t area lor
înd eosebi a d i rij orului Marin Constantin. Concertul
adincă în p ă mî n t u l românesc. Avînd o a dere n ţă de­
dat la Ateneu a ilustrat cu elocinţă „plafonul" înalt
plină la creaţia de c î ntece şi j ocuri ale poporului. al realizărilor acestui cor de cameră al Consen"ato­
deprinse o dată c u graiul matern, creaţia s a se dis­ ru lui „Ciprian Porumbesc u " .
tinge printr-o ori g i n al itate cu tot u l deosebi tă, p 5. ­ Am fost emoţionaţi d e gingăşia interpretativă, în

truns ă de sev a vi v i fi catoare a muzi c i i populare. In stilul cuvenit, preclasic, al unor piese celebre ca
Mattona mia cara d e Orlando Lasso, Lasciate m i
ea, compozitorul nu a î mprumuta t tot u ş i nimic di­
morire d e Monteverdi sau I vaghi fiori d e Palestri­
rect, n i ci o melodie, n i c i o temă, n i c i m ă c a r u n s i m ­
na . Marin Constantin a ajuns să imprime formaţiei
plu motiv, reu ş i n d însă să creeze totul în spi ritul pe c are o conduce o manieră a cîntului d intre cele

dice tonul ; se pleacă tntotdeauna de la sonorită !i i?

cî n tec elor şi j oc u r i l o r d e p e p l a i u rile noastre. mai subtile. Este corul care cucereşte fără să.„ ri­

O a n al iză mai adîncită a scri i tu r i i m uz icale a c o m ­

pi anissimo ce par un murmur, o şoaptă, aşa incit
poz i torului a f o s t fă cută mai demult în muzicologia
creşterile de i n tensitate nu depăşesc niciodată valori
şi, deseori, în cron i c i l e noastre. Dar am d eslu ş i t mijlocii. Uneori, cu d eosebire în final, corul reali ­
odată mai m ult cu acest pri lej om::i.gial faptu l că l u ­ zează sonori tăţi ca d e orgă. I ntrările succesive î n ca­

crările sale ogl i n d esc în fond su fletul poporului zul unor bucăţi scrise îm imitaţii sau în canon ca

nostr u, dăruirea acestuia, înaltul său umanism.

ll est bel et bon de Passereau au fost făcute cu in­
fin ite precauţii, cu o artă al cii.rei secret este de­
Es te o muzică prin excelenţă robustă, stenică ş i care
ţinut de Marin Constant i n în chip magistral. După

.
se impune cu forţă şi d ragoste tuturor celor ce o
ce această manifestare audio-vizuală (ne referim şi
u rm ăres c Filarmonica a înţeles să omagieze cu acest
la prezenţa vestimentară a corului) ne-a transpus

bosi t pe tărîmul prnpăşirii m u z ic i i n oastr e .

prilej nu numai compozitorul dar şi m i lit a ntu l neo­
realmente în epoca madrigaliştilor, am făcut un salt
în contemporaneitatea românească . Cîntece ca Păs­
ln seara c o n ce r tu l u i omagial am urmărit mai întîi
toriţa de Marţian Negrea, cu caracterul său am spu­
Preludiul Simfonic. D upă mai b i n e d e două d eceni i
ne de motet, sprinţarul La casa de peste drum de
de cînd a fost creat, Preludiul îşi păstrează neştir­
Tudor Jarda şi Doina oltenească de Paul Constan­

rom â ne asc ă .
bită valoarea sa de pi esă de concert prin ex cel en ţă
tinescu, această piesă evocatoare a unor vremuri de

Vi ta l i tate a, op t i mi sm ul şi elanul creator al poporu­

haiducie care au fost întărite, îln expresie, de stilul
parlato-rubato al soListulu i Eremia Stere, ne-au con­
lui nostru vib rează în această lucrare cu putere.
dus la însufleţita Chindie de Alexandru Paşoanu şi
Este o compoz i ţ i e plină rle sub s t an ţă concentrată şi
la cu totul originala piesă Fluieraşe şi Buciume
totuşi aerată, reali zată cu o artă remarcabilă şi cu
dintr-o l ucrare mai mare „Obîrşii" de Mihai Mol­
o adincă amprentă personală. D e m ul ţ i ani ea a cules
dovan. Bazată pe o anumită împărţire a vocilor î n
şi culege su fra gii l e ascultătorilor de b n o i şi de peste
care valori le sînt necontenit modificate, se ajunge
hotare.

18
la anumite „pînze" sonore care sugerează perfect,

https://biblioteca-digitala.ro
ln desfăşu rarea lor, cintecul asociat al unor fluiera­ diţii a unei lucrări pe care dorim să o reascultăm.
şe şi buciume. Dirijorul Marin Cl)nstantin şi „Ma­ Ne-am bucurat să revedem în mijlocul nostru pe
drigalul" au dovedit o rară virtuozitate în redarea violonistul Igor O i strah. Anii trec. Talen tatul inter­
acestor sonorităţi cu totul inedite, de-a-dreptul in­ pret sovietic, azi în plină maturitate artistică, ne-a
strumentale. Mare şi Îlndreptăţit succes. Piesa a fost amintit ca fizic, ca ţinută, de David Oistrah c�nd
bisată. Să relevăm, cu aceasta, disciplina cu totul l-am ascultat pentru prima oară în stagiunea
excepţională a corului, calitatea remarcabilă a vo­ 1945-1946.
cilor, inteligenţa cu care fiecare cîntăreţ pătrunde Mirajul virtuozităţii paganiniene continuă să atra­
intenţiile dirijorului. Poate că unele nuanţe mai va­ gă şi astăzi, după mai bine de un veac şi jumătate,
riate, mai diferenţiate în raport cu anumite lucrări, pe mai toţi muzicienii arcuşului. Concertul no. 1 în
vor adăuga o dimensiune în plus acestor minunate re major, una din grelele pietre de încercare ale
interpretări. violonisticei, cere o tehnii<: ă într-un fel diabolică, o
In cadrul aceluiaşi concert violonistul Ion Voi cu sonoritate strălucită, o interpretare prestigioasă. Igor
a dirijat orchestra de cameră „Bucureşti" (creaţia Oistrah a dovedit că înţelege să pună, astăzi, mai
sa) prezentînd mai intî i Passacaglia de Handel. puţin accentul pe o rigoare tehnicistă, de bravură
Excelentul muzi:ian a condus din memorie cunos­ uluitoare, oferind în schtmb esenţa artei marelui
cutele variaţii d e Haendel, cu pondere şi blî.ndă au­ genovez. Interipretarea sa s-a bucurat de un frumos
toritate, cu fermitate şi precizie. Tot astfel, Simfo­ succes faţă de public căruia i -a oferit un supliment
nia a V-a în si bemol major de Schubert a în.semnat de virtuozitate, un Capriciu tot de Paganini.
o afirmare, indiscutabilă, a însuşirilor dirijorale ale Emil Simon cu prezenţa sa atrăgătoare la pupitru,
lui I on Voicu, ca şi capacitatea interpretativă a celor a acompaniat Concertul cu mult tact, ca un muzician
aproape treizeci de membri ai orchestrei, în frunte înceroat, în ciuda tinereţii sale, dind apoi o i nter­
cu încercatul concert-maestru Radu Zvorişteanu. pretare, i-am spune clasică, Simfoniei în re minor
Am apreciat alura şi spiritualitatea mozartiană, de Cesar Franck, realizată cu adincime emoţională,
imprimate primei mişcări Allegro, chipul energic, cu avînt generos şi cu o tensiune dintre cele mai
bine marcat în care a fost redat Menuetul al cărei exprac;ive. Detaliile au fost cu atenţie elaborate iar
trio a fost condus cu eleganţă, apoi verva şi bucuria momentele cruciale, dramatice, ale lucrării, redate cu
din Final. De la Ion Voicu şi orchestra sa aşteptăm plenitudine şi, cînd a fost cazul, cu toată monumen­
cele mai f.rumoaise înfăptuiri. talitatea cerută.

-----
--- -------

„Proverbe şi ghicitori" „Varlaflunl pentru pian şi orchestră"

de Mihai Moldovan de Tudor Ciortea
Prezentarea în primă audiţie a lucrărilor de muzică Apreciem predilecţia dirijorului Mihai Brediceanu
românească a prins teren ferm Îln concertele noastre pentru programe simfonJce concise : prezintă, înde­
publice iar dirijorii îşi fac, cu îndreptăţire, un punct obşte, trei lucrări simfonice, uneori numai două, dar
de merit din aceasta. interesante, atractive.
Sub bagheta lui Emil Simon, orchestra simfonică Preludiul la După amiaza unui faun de Debussy,
a Filarmonicii „George Enescu'' şi corul de copii al inexplicabil de rar adus în sălile de concert, ne-a
Radioteleviziunii dirujat de Elena Vicică au interpre­ prilej uit satisfacţia de a constata că valoarea muzicii
tat suita „Proverbe şi ghicitori" de Mihai Moldovan. marelui impre&io111ist rămîne intactă. Prezentarea a
Compozitorul, deja nu mai are nevoie să fie pre­ fost Îlngrijită, realizată cu sensibilitate şi inteligenţă
zentat, in urma lucrărilor sale de succes din ultimii muzicală iar rolul solistic (al.. .faunului) deţinut de
ani şi a distincţiilor cumulate. „Proverbe şi ghicitori" flautistul Alexandru Nicolae ni l-a arătat, o dată
cuprinzînd şase părţi de mică întindere sînt pa.gini mai mult pe ·interpret drept un subtil muzician. A
de remarcabilă vivacitate, în care se involburează so­ cintat cu un sunet clar, fin, aeri an, nuanţat. Mihai
norităţi nu totdeauna comode, dar sugestive, pline Bredioeanu a reuşit pe deplin să reali zeze atmosfera
de dinamism, de vitalitate, oglindind conţinutul cî­ specifică a poemului , să sugereze acea aromeală, acea
ton;a proverbe şi ghicitori. Scrierea muzicală este cu toropeală postmeridiană pe care a avut-o în vedere
totul contemporană, cu pasaje de aleatorism contro­ oompozi torul.
lat, cu împărţirea (poate prea exigentă) a vocilor. Am reauzit Variaţiuni pe o temă de colind de

Am rămas impresionaţi de chipul în care a răspuns Tudor Ciortea. Este o piesă de calitate deosebită, de
corul de copi.i al Radioteleviziunii. A dovedit o nebă­ o reală măiestrie componistică. Pătrunzînd intenţiile
nuită capacitate de a se integra unor canoane de exe­ compozitorului care a reuşit să diversifice, variaţio­
cuţie cu care nici pe departe n u erau obişnuiţi. Meri­ nal, compliclnd-o intenţionat, tema frumoasă şi foarte
tul de seamă revine d irijoarei Elena Vicică, a cărei simplă de colind (culeasă de Sabin D răgoi), Mihai
muncă artistică migăloasă şi inteligentă s-a vădit la Brediceanu a luminat toate cele 10 variaţii, lăsînd
tot pasul. Pe de altă parte orchestra, cu deosebire ca pianul să se afirme cu plenitudine. Solista, Vio­
grupul de percuţie, a avut de tmpllnit la rîndu-i sar­ rica Diaoonu-Zorzor s-a integrat abil, de fiecare dată,
cini pretenţioase iar dirij orul Emil Simon a ooordo­ intenţiilor compoz.i.torului, cîntînd fie martelat ca în
nat cu talent şi cu nerv desfăşurarea în bune con- variaţia a II-a (în stil de toooată) , cu o artistică fan-

19

https://biblioteca-digitala.ro
 � �var� aţia
ch1 � s� mte1etor
vată" d e tînărul pianist Tudor Dumitrescu care la
tezie (variaţia a IV-a) şi cu strălu ire a
16 ani se dov·edeşte un indiscutabil talent. Elev al
IX-a) . (Cu mult dinamism şi în a

� t_
Liceului de muzică nr. 1 din Bucureşti (clasa profe­
redat ca suplLment, piesa Vînătoarea dm c1c lul 1n aer
_ e1_ alent sorului Gheorghe Halmoş) , Tudor D u mi trescu are
liber de Bela Bartok). Este o pianistă (al ca
_
nu e întrecut decft de modestia sa caracten stica) deja la activul său două Premii I la Festivalurile Re­
pe
care am dori-o mai des în sălile de concert. Orches­ publicane de cultură şi artă. A susţinut, de aseme­
nea, cu succes, concerte la Craiova, Braşov, Sibiu.
tra a cîntat cu precizie ş i elan constructiv, gr upul
de
. _ I nterpretînd Concertul nr. 1 pentru pian şi orches­
percuţie distingÎ!ndu-se îndeosebi în variatia a
VII-a. tră în Mi bemol major de Liszt, a dovedit că stăpî­

�
neşte de p e acum n u numai o pianistică solidă dar
Incheierea concertului a fost făcută cu Simfonia a

�
VII-a de Beethoven. Mihai Bredi ceanu are concepţ1. are şi o seriozitate studi oasă. A cîntat cu toată bra­

sa justă,clasică, tradiţională, despre interp etarea lui vura cerută, cu u n nobil elan, c u pondere şi măsură,

�
_ făcînd faţă în chip strălucit tutUiror exigenţelor im­
BeethoYen fiind de reţinut păstrarea timpilor celor
puse de acest concert care nu l ipse"?te din reperto­
mai potri i ţi, fără elanuri intempestive, în ciuda cu­
noscutei etichetări date de Wagner lucrări i , „apoteo­ riul niciunui virtuoz al pianului. Tudor D um i trescu

za dansului " . are, la asemene3. vîrstă fragedă, p remisele pe care

A fost 0 seară de concert cu realizări d i n tre cele să-şi eşafodeze o minunată carieră de concertist.
Din c opiosul p rogram - în stilul propriu orches­
mai pozitive.
trei de studio care oferă, la un concert. . . de toate
- n u au lipsit şi mai multe arii din oratorii ş i opere
de Handel, Wagner, Verdi, cîntate de basul Ayon
Baren (voce frumos timbrată d ar în genere sombrată

Orchestra de Studio şi, pe

romanticul
alocuri,
poem
ingolată) .
simfoni c
Carol
Tapiola
Litvin
de
a înfăţişat
Sibelius,
şi
fă­
a Radiotelevizlunii cînd u-se o dată mai mult preţuit pentru sîir guinţa,
talentul d i rij oral şi dăruirea c u care con duce orches­
Dirijorul Carol Litvin a prezentat, în primă audiţie, tra de studio d e care este atît de legat.
Simfonietta de cameră pentru coarde, flaut, oboi şi
percuţie de Dumitru Bughici . Socotim, mai întîi, bi­
nevenită inovaţia - la Radioteleviziune ca şi la Fi­
larmonica „George Enescu"' d e altfel - de a da in
programul de sală cuvîntul compozi torului spre a-şi
spune punctul de vedere despre lu crarea sa, aflată
Dirijorul Andre Girard şi orchestra
în primă audiţie. Dumi tru Bughici, probabil din mo­ de cameră a Radioteleviziunii
destie, vorbeşte prea puţin de lucrare, arătînd că
este o îmbinare a muzicii de cameră cu cea s i mfo­ franceze
nică, cu folosirea d i alogului între solişti şi grupul
coardelor, a formelor de fugă şi a polifoniei , adap­ Prezenţa la A teneu a acestei prestigioase formaţii
tate la limbajul armonic şi polifonic contemporan. camerale şi a reputatului ei d i ri j or Andre Girard a
Vom arăta că pi esa sa se înscrie pe l i n i a trad iţio­ constituit un indiscutabi l eveniment artist i c a cărui
nală, l i rică, proprie compozi torulu i . Intrada i n iţială, valoare se cere relevată.
de alură calmă, a prilejuit flautistului Ilie Macovei Orchestra fiinţînd din 1953, s-a afirmat cu regu­
o afi rmare pozitivă în desfăşurarea volutelor melo­ lari tate şi c u un nedesmtnţit succes atît la Paris cit
dioase, avintate, pe care le-a susţinut cu virtuozitate. şi în foarte multe centre muzicale din Franţa şi din
Este o mişcare scurtă în care co.3. rdele au rolul im­ străi.nătate. Programul a cupri n s în primul rînd unele
portant, şi care e curmată brusc printr-o lovitură lucrări preclasice ale muzi c i i franceze. Am urmărit
de talgere. piese c a Găina, Menuet, Enarmonica, Egipţiana alcă­
Scherzo e sprinţar, jucăuş, în formă tipică tripar­ tuind „Concertul al şaselea" pentru sextetul de coar­
tită, cu un trio a cărui mişcare, lentă, aduce contras­ de de Jean Philippe Rameau. Este semnificativ cum
tul necesar. vremea îşi i a sarcina să rid i ce la notorietate sau să
In Meditaţie, flautul are d i n nou o participare de
arunce în umbră lucrări oare la epoca în care au fost
seamă, i niţială, pentru a lăsa loc apoi unor pizzicatti create aveau o altă poziţie d ecît cea actuală. Astfel
expresive, la coarde. Cantilena lirică e real izată cu
astăzi conti nuă să figureze, în concerte, asemene(.
partici parea activă a î n t regii orchestre şi a soliştilor
mici piese modeste cu caracter mai mult sau mai
(oboistul Mihai C iortea şi percuţionistul Lau renţiu
puţin descri ptiv, cită vreme lucrări mari scrise de
Băcanu ) . Partea solistică este dominată de flautist
Rameau pentru scenă ca Indiile Galante, Castor şi
al cărui vibrato e izbutit şi atrăgător, d u pă care
Palux, Anacreon (balet) , Hippolite şi Aricie nu mai
Finalul înch�ie cu i nteresante momente fugato. Aici
figurează decît în monogvafiile ce privesc p e marele
sîint ,prezente şi clopotele cu sonorităţHe lor grave,
muzi cian francez.
prof unde. Lucmrea, scurtă, se ascultă cu plăcere.
Foarte pregnant a u redat coardele acea staccatura
De la o vreme soliştii de peste hotare se anunţă,
specifică Găinii după c um Menuetele au fost desfă­
în ultimul moment, sau în cel mai bun caz penul­
şurate elegant, lent, uşor desuet şi si lenţioo, Îln stilul
timul, ciL. sînt bolnavi. Violon ista Claire Bernard,
epoci i .
„lansată" de Festivalul „George Enescu" nu a făcut
S u i t a extrasă d i n baletul Monsieur de Pourceaugnac
excepţie. I n aceste ci rcumstanţe, situaţia a fost „sal-
de Lully scci s pe temeiul comediei de Moliere, ne-a

20
https://biblioteca-digitala.ro
oferit o succesiune de tablouri muzicale pline de gător, ca un suspin, pe de alta. A dezlănţuit Allegro
farmec , redate cu o desăvîrşită fineţe a execuţiei şi ce urma, în chip furtunos, cu intervenţii de mare
în chip spumos. vigoare la mina stÎlngă, pentru ca după aceea în
Cam în acel�i stil preclasic a apărut şi divertis­ Andantino să ne o:f.'ere un exemplu de tand reţe mo­
mentul muzical al compozitorului englez William zartiană. Dar impresia generală a rămas, aşa cum
Boyce, „Jocul d e noroc al păstorul u i " , constînd din­ a - conceput lucrarea compozitorul, sumbră, în ciuda
tr-un Preludiu şi mai multe dansuri pline de pito­ licăririlor aduse să lumineze întunecatul tablou. A
resc, din care am reţinut Gavota a cărei mişcare a fost o in terpretare care fără să fi fost împinsă către
fost redată compasat şi sugestiv, evocator. acel e străfunduri trag ice, aşa cum le-a gi1ndit fără­
Din muzica franceză contemporană am urmărit ndoială Mozart, a avut totuşi anumite atribute ale
Mişcarea simfo ni că nr. 1 a dodecafonistului Jean nobleţei şi al e forţei. Apoi, a atacat, fără răgaz,
Louis Martinet şi Simfonia scurtă pentru coarde a Sonata în do minor, una din cele mai grăitoare lu­
independentului şi serialistului Jacques Charpen tier - crări pentru geniul mozarti an. Eschenbach i-a dat
lucrări care ne-au desvăluit în plus, o măiestrie re­ u interpretare, putem spune beethoveniană - în con­
marcabilă a execuţiei, extrem de îngrij it, discretă, şi cordanţă cu spiritul acestei puternice capodopere
o aprofundată i n terpretare ; pe scurt, un înalt pro­ care prefigurează în chip atît de pregnant arta Ti­
fesionalism şi o sensibilitate artistică d eosebită. Fără tanulu i, cu izbucniri viforoase de pasiune ardentă şi
să ne surprindă căci o asemenea formaţie este, neîn­ de agi taţie, de nelini şte, cu potol i ri şi replieri, ca
doios, în măsură să atace cu succes orice lucrare, acea reculegere de o dulce expresivitate din Adagio
aparţinînd oricărei şcoli - ne-a impresionat cu median. După Fantezia în do major „Călătorul" de
totul plăcut strălucita interpretare dată Concertului Schubert, de o piani stică dintre cele mai d ificile, în
pentru coarde de Paul Constantinescu. care am apreciat potenţele tehnice şi totodată me­
Dincolo d e elementele d e bravură solicitate de lu­ moria prodigioasă a lui Eschenbach, Fantezie recre­
crare şi care şi-au aflat executanţi i reproşabili, am iată cu acea atmosferă vieneză specifică, interpretul
fost cuceriţi îndeosebi de chipul în care interpreţii a desfăşurat - d i ntr-o răsuflare - cele 24 Preludii
au vibrat la lirismul acestei piese, la specificul său de Chopi n„.
românesc în care coloritul armonic participă de la o Sînt d e relevat viaţa şi prospeţimea infuzate pri­
seamă de elemente modale populare iar cele ritmice mului şi celui de al cincilea Preludiu, dramatismul
- c u accente uneori asimetrice - d e la unele vigu­ eu care a redat pe al şaselea şi al noulea, durerea
roase şi antrenante jocuri de pe plaiurile noastre. exprimată în cel de al cincisprezecelea. Preludiul al
Nu ne amintim să fi urmărit vreodată o mai bună 1 7-lea a fost ca o reverie autumnală iar al 20-lea
prezentare a acestui concert. ca un adevărat marş funebru. ln al 23-lea am apre­
Muzician de elită, dominînd de d eparte cu o rafi­ ciat graţia subtilă iar în ultimul, pasionantul, incan­
nată competenţă şi cu o atrăgătoare şi nobilă elegan­ descentul tumult cu care Chopin a exprimat - �a
ţă seara de concert, Andre Girard a legitimat odată cum au socotit unii comentatori - drama de odini­
mai mult simpatia şi preţuirea de care se bucură oară, ·a poporului polonez. Aruncînd o privire de
în rîndurile publicului nostru. Solici tat, ovaţionat, a ansamblu asupra Preludiilor sîntem obligaţi să ad­
oferit o seamă de suplimente de la Corelli şi Mozart mitem totuşi că am simţit necesitatea ca pianistul
pună la Satie - tot atîtea prilejuri de a preţui arta să fi creat mai multă atmosferă, să fi dublat inter­
maestrului şi a orchestrei de cameră a 0.R.T.F. pretările unora din acestea cu inef.abiJ.a poezie cu
care le-a învestit compozitorul şi d e care Eschenbach
- în goana sa ne::urmată după reali zarea strict pia­
-- - ---- nistică - pe alocuri ne-a frustat.
O seară mai tîrziu l-am urmări t interpretînd îm­
preună cu Filarmonica sub bagheta lui Mircea Cris­
tescu, Concertul în re minor pentru pian şi or c hestră
Pianistul Eschenbach la Filarmonica de Brahms. Pianistul s-a distins cu deosebire în Final,
„George Enescu" unde elementele de virtuozitate s-au suprapus celor
muzicale propriu zise. Cît priveşte efuziile lirice din

Pianistul Christoph Eschenbach se bucură de o re­ partea medi·ană a Concertului, pe acestea aveam să
le aflăm, ca o compensaţie - dacă pu tem spune aşa
putaţie dintre cele mai frumoase. Deţinător la Lu­
cerna, încă <liin 1965, al Premiului „Clara Haskil" , - în suplimentele din Schubert, redate cu un sen­
timent intens.
ilustra interpretă mozartiană ongmară din ţara
noastră, Christoph Eschenbach a făcut, de atunci şi
pînă în prezent o carieră internaţională, concertînd
---- ---- ----- - - --- - --- - - -- - - ---

aproape pretutindeni în Europa, precum şi în Ame­

rica de Sud. La noi, vine pentru a treia oară, pu­
blicul apreciindu-l în mod deosebit.
In sala Ateneului, arhiplină, Christoph Eschenbach
a prezentat mai întii muzică de Mozart şi Schubert.
Interpretul a evidenţiat în Fantezia în do
i mpresionanta capodoperă mozartiană, mai întîi opo­
ziţia celor două principii care aveau să domine mai
tîrziu ş i creaţia beethoveniană :
bătesc, dominator pe de-o parte, a celui feminin, ru-
Planlstul Fran�ols-Joel Thiolller
minor, A.R.1.A. s-a dovedit bine orientată in vitîndu-1 din
nou pe tinărul pianist Franc;ois-Joel Thiollier să con­
certeze la noi. Afirmăm din capul locului că este un
a elementului băr­ artist pe care nu ne sfiim să-l aşezăm prin tre marii
pianişti ai lumii, laureat, de altfel, al celor mai im-

21

https://biblioteca-digitala.ro
 a f os t suplimentat cu Preludiul d i n Partita n o . 4 î n
pian de presti giu recun oscut

�
portante concu rsuri de
mi minor d e Bach Îl!l transcripţia lui Rachmaninov
(opt la n um ăr !). . . . •
a stra- şi cu Nocturna (pentru mina stingă) de Scri abin.
Ar fi s uperflu u s ă ma i rel evă m pianis t ic a
_ te. Totul n i l-a arătat p e acest mare artist, care n u are
l u cită care nu se ambar asează de nici o d 1 f1culta
men­ n i ci 30 ani, drept una dintre cele mai înzestrate per­
Pe temeiul ac es t ei s t ăp în i ri s u vera n e a instru
de înaltă �a­ sonalităţi .ale pianistioii contemporane.
tului, Thiolli er îşi clăd eşte interpretări

�
_ cu stilul
l oa re conforme cu trad iţia cea mai buna,
ad e c a t fiecărui compozitor, fiecărei lucrări.
Ar mai fi de relevat, de asemenea, că pianistul
beneficiază de cultur ă cu totul multilaterală -
Pianista Marcela Crudeh-Masotti
0

� �
ceea ce îi facilitează prezentarea muzicii, nutrită de
acest complex spiritual, în condiţii deasupra c itici .
El î n s uş i a f ăc u t, h memori a lui Dinu Ltpatti, Pianista Marcella Crudeli-Masotti s-a fă:ut deose­
franscripţia a patru piese de Bach, în stilul în care bit de apreciată în urma primului său recital, dat
marele nostru pianist interpreta coralele celebre. anul trecut la Biblioteca Italiană. Revenind la noi,
Reunite sub n umele de Pastorală, ele au fost redate recent, a interpretat împreună cu violonistul Mihai
cu o puritate raf i n ată şi cu o rară d i stincţie. Constantinescu, un concert de sonate. Sonata a X-a
Una din piesele de rez· stenţă ale programului a op. 96, în Sol major d e Beethoven, rămine, desigur,
fost Sonata în fa major (K.V. 332) de Mo7..a rt, lu crare departe de Sonata în la („Kreutzer" ). Dar fără să
socot; tă ca făcînd p a rte din „sonatele dificile" ale aibă ardoarea acesteia, i n terpreţii, cîntînd într-un
compozitorul u i . Ea este în tr- adev ăr foarte întinsă, bun echilibru, au reuşit să n e intereseze. Relevăm i n­
de o forţă şi m;ireţie a concepţiei care impun. prin teriorizarea cu care au redat Adagi:o, spiritualitatea
mij loacele d e expresie noi ş i bogate. Interpretul şi-a d in Scherzo, precizia şi varietatea ritmică d i n Final.
proiectat atenţia în mod egal atît asupra detaliilor Ca un omagiu a d us muzicii i taliene : Introducere
cit şi asupra ansamblului sonatei. A redat cu multă şi Allegro de Goffredo Petrassi . lmpreună cu Dalla­
i;raţie prima mişcare Allegro, în ritm ternar ducin­ piccola şi contemporan cu el, Goffredo Petrassi , fără
du- ne cu gîndul la un adevărat dans vienez şi cre­ a putea licita la originalitatea primului, reprezintă
ind în finalul mişcării o atmosferă romantică. Adagio, totuş i una din f.igurile proeminente ale muzicii ita­
lent, cal m , a fost desfăşurat cu multă cantabilitate liene de astăzi. Meritul său este - î n ciuda influen­
ia r Finalul cu ela n, cu insistenţe asupra înfăţişării ţelor Hindemith, Strawinski - de a fi reînnodat le­
cit mai expresive a m i nunat ei teme caracteristice gătura instrumentală a patriei sale, atit d e strălucit
Dacă vreodată ci neva ar fi putut să nu Uşi dea ade­
reprezentată în veacurile XVII ş i XVI I I .
z : u nea depl i n ă la muzica lui Scr i ab i n cu noutăţile
Cei doi i n terpreţi au susţinut un dialog foarte
ei de l i mba.i, cu stilul său a rmon i c complex compor­
animat în Allegro menţionat, d istingilndu-se totodată,
cu acele altera­
in
tînd agregate d e şase şi şapte note,
mom en te l e în care rămîneau, să susţină fiecare
ţi u n i ce-i s î n t specifice - Sonata a 5-a, în fa diez
u nele pasaje solistice, cadenţiale.
m a j or în i n t e rpr et::i rea lui Thiollier l-a reconciliat pe
Au trecut apoi c u succes Sonata d e Franck, dove­
d ep lin c•1 această muzi că . Am savurat acea scriitură,
dind nu numai stăpînirea tehnică a lucrării dar şi
atît de a v an sată pentru epoca lui &riabin, şi totodată
pătrunderea multiplelor ei sensuri emoţionale.
ch i p ul mag i �Jral în C"are interpretul a redat tumultul
Pianista Crudeli- Masotti este o artistă care dis­
şi p a si un e a . a d n tul şi s p i ri tuali tatea aflate în So­
pune de un imens repertoriu. Ea cintă cu precizie,
n a ta a 5 -a .
cu un puternic simţ al coloritului a1.1monic şi cu o
l n '. r..:a[ja parte a dou a a rec i tal u l u i a fost consa­
inteli genţă muzicală care se face repede remarcată.
c ra t ă muzicii lui Rahmani nov, cu prilej u l aniversă­
O aşteptăm totdeauna, cu deosebire în recitale. Cit
rii centenarului de la naşterea compozitoru l u i .
pri veşte Mihai Constantinescu, la toate cunoscutele
Este adevărat, o j umătate de rec i tal, exclusiv
sale însuşiri dovedeşte că e.„ gata 01icînd, avînd tot­
R :i::hmaninov, e c am mult. Ne-a ridicat posibil itatea
deauna „sub mină" o seamă de lucrări solistice şi
d� a cunoaşte şi a l te aspec te ale artei i nterpretative
de cameră.
a lui Thiollier, ca de p i ldă chipul cum redă muzica
l u i Del>ussy sau Ravel. In s ch i m b am avut unele din­
tre cele ma i populare Preludii ale compozitorului ---- - ----- ------- --- --------
(c are a fost, cum se ştie, şi un mare pi anist) într-o
interpretare de o rară esenţă lirică şi totodată de o
nebănuită profunzime. Pianistul a făcut din acestea Orchestra de cameră a inginerilor
ca şi d i n Momentele muzicale, adevărate mici poeme
redate cu î n treg fiorul poetic pe care li l - a insuflat
U n a dJntre formaţiile n oastre de amatori, fruntaşe,
c ompo zi to rul . Brav u ra exc epţion ală , atît de d i versă,
este Orchestra de cameră a ingi nerilor, statornicită
de variată, a lui Thiollier aveam să o apreciem în
ca a ta re, cu 15 ani î n u1.1mă, la iniţiativa dr.-ului in­
Variaţiuni pe o temă de Corelli de Rachmaninov,
gi ner Petre Gheorghe, care este şi conducătorul ei.
piesă prezentată în primă audiţie. Tehnica variaţio­
Intoamai ca şi medicii, inginerii iubitori de muzică
nală a lui Rachmaninov, amintind pe aceea din
se afirmă, la răstimpui:ii , în concerte de cameră cu
Rapsodia pe o temă de Paganini, a făcut clJ n celebra
p rogI1ame studiate cu o seriozitate ce vădeşte grija
t emă La Follia d e Corelli o suită policromă, sclipi­ pentru lucrul bine p us la punct. Concertul dat în
toare şi î n pernnanentă schimbare - interpretul do­ sala Ateneului a confirmat, o dată mai mult n ivelu l
ved i n d o artă p i an i stid1 d e în al tă factură. Recitalul
artistic superior al orchestrei, alcătuită din ingineri

22
https://biblioteca-digitala.ro
virstnici, unii profesori, cu părul cărunt, alături de
care îşi încearcă potenţeLe ingineri tineri, de-abia
ieşiţi de pe băncile Ins titutului Politehnic. S-a cintat
cu o nobilă emulaţie. O seamă de lucrări de exi­
genţă deosebită, au necesitat, cu evidenţă, o susţi­
nută muncă artistică de pregătire. Ar fi suficient
să menţionăm Co n ce rtul în do minor de Bach unde
grupul concertino a fost reprezentat prin dr. inginer
Mircea Cazan - vioară şi inginer Virgil Ionescu -
pian şi la care şi-a dat concursul apreciatul oboist
Ion Danie, concert desfăşurat cu o i ndiscutabilă pre­
cizie ritmică şi justeţe intonaţională.
Orchestra a apărut bine sudată. Ingi nerii reali­
zează o echipă de muzicieni care cintă cu dăru ire.
cu dezinteresare şi cu convingere.
Momente artistice deosebite ne-a oferit interpreta­
rea Co nce rtu lui pentru orgă şi orchestră No. 11 în
sol minor de Hăndel, solist fiind Iosif Gerstenengst
care şi-a oferit, de asemenea, bine\"'Oitorul său con­
curs. Iosif Gerstenengst este un artist de ţ i nută. El
a cintat, cu doi ani în urnn ă în catedrala Notre­
Darne din Paris, fiind apreciat elogios.
Am reţinut variaţiile, desfăşurate cu ponderea ce­
rută, în Passacaglia, cînd solistul a realizat adevăra­
te tururi de forţă în pasajele staccato apoi suple­
ţea cu care a redat Menuetul şi Gavota.
Orchestra l-a secondat cu promptitudine iar so­
norităţile orgii şi ale formaţiei camerale nu s-au . . . Debutul şi „lincălzirea" au revenit micii dar efici­
incomodat niciclnd. entei orchestre, care a prezentat cîteva piese de vir­
La solicitări repetate, organistul Gerstenengst a tuozitate, deosebit de d i namice şi care au stimulat
oferit în supliment, între altele, două mişcări din din capul locului entuziasmul tineretului, al publi­
Suita Gotică de Leon Boellman, compozitor de mare cului ce umplea pînă la refuz sala de concert.
talent, din păcate dispărut timpuriu, iln veacul tre­ Deşi formaţia nu cuprindea decît cinci muzicieni
cut. - care cîntau la p i an, chitară, baterie, tobe africa­
Orchestra de cameră a inginerilor avea să se afir­ ne, flaut - ei au reuşit totdeauna să facă faţă celor
me în chip deosebit de pozitiv în fragmentul Nunta, mai d iverse exi genţe de ordinul ritmicii şi a colori­
din Divertisment rustic de Sabin Drăgoi, cind a redat tului armonic.
întreaga savoare a acelei cantilene, de o rară frumu­ Intrarea în scen ă a cîntăreţilor a fost primită cu
seţe, oa un marş solemn şi care - aşa cum ne spu­ aplauze călduroase. Marilyn Mc Voo, Florence La
nea regretatul compozitor - o cintă mireasa cind Rue Gordon, Lamconte McLemore şi Ron Townson,
părăseşte casa părintească, melodie autentică din Se­ s-au dovedit posesorii unor voci viguroase şi bine
lişte-Arad, comuna natală a lui Sabin Drăgoi. timbrate. Marilyn Mc Voo este un adevărat feno­
Concertul s-a ilncheiat cu Simfonia „Oxford" de men prin ambitus-ul l arg - aproape patru octave -
Haydn, cintată cu însufleţire şi cu corectitudinea ce­ pe care îl stăpîneşte. La rindul său, Ron Townson,
rută. cîntăreţ cu voce de amploare, catifelată, caldă, este
Animatorul formaţiei, doctorul inginer Petre un admirabil i nterpret al Balad ei . (El a intreprins
Gheorghe, care beneficiază şi de serioase studi i mu­ turnee între altele cu Nat K i n g Cole ; a deţinut de
zicale, răm.îne, în plină maturitate, de un tineresc asemenea un rol şi în Porgy and Bess). Dair cîteşi
entuziasm. A condus sobru, fără gestică de paradă, cinci sint indiscutabile valori ale cintului care au
dar cu o atenţie bine distribuită pe întreaga for­ înţeles însă, să-şi modeleze debitul, intensitatea, fra­
maţie. Concertul s-a bucurat de un legitim succes. zarea, aducindu-le, mai mult sau mai puţin, la un
numitor comun - de unde stilul unitar al interpre­
tări i.
Formaţia dispune de un repertoriu de genuri va­
riate din domeniul muzicii uşoare. Cîntă song-uri,
balade, rocks, blues etc. S-au făcut apreciate cinte­

Concertele formaflel americane cele Up, up and away (Sus, sus, să mergem) , Weding

„The 5th Dlmenslon"

bel blues (Clopoţeii de nuntă), Picnic AquaTius ş.a.
Ron Townson a dat, cu vocea sa generoasă, o inter­
pretare nuanţată, de un pătrunzător dramatism,

Formaţie de notorietate, în ceea ce priveşte inter­ popularei melodii din Love Story, în vreme ce restul

�
preta.rea muzicii „pop " , a muzicii ritmice în genere. cintăreţllor îl acompaniau în surdină, ca un minunat
d ar ş i a cintecului liric, The Sth D imensio n dat chorus.
o serie de concerte în sala mare a Palatului la Ceea ce dorim să subliniem este faptul că toţi
aceşti remarcabili cîntăreţi sînt şi nişte înzestraţi
Bucureşti, precum şi două concerte la Ploieşti.

23

https://biblioteca-digitala.ro
 ător : zica reuşi n d să ilustreze în mod convingător ideile
actor i . price p să facă un spect acol atrăg
Ei se _
. . dans eaza aşezate d e autor la baza acestei fresce sintetice a is­
se mişcă elega n t ş1 m ca d en ţ a, · la rigoare
•
_
rat show m toriei român i lor.
cu o reală mă iestri e, reali zînd un adeva

care a � facut
Diri j orul Ludovk Baci a reuşit să asigure acestei
măsur ă să atragă p u blicul. _ prime audiţii excelente condiţii i nterpretative, reali­
/\. fost i n teresa nt, în final, chipu l un
tori ŞI spec­ zind o efici entă coordonare între muzica de pe
s[i parti cipe în scenă c iţiva ti neri specta
bandă, redată prin d i fu zoarele săl ii, şi cea execu­
tatoare cu care au dansat lao�alt ă.
tată de amplul colectiv aflat pe podium. Orch estra
Specta colul forma ţiei Th e Sth Dimen sion s-a în-
origina lă, care s-a de studio, corul (pregătit de Aurel Grigoraş), cintă­
scris ca 0 manife stare artistic ă
reţii Gheorghe Crăsnaru, Florin Diaconescu ş i Rodica
bucurat de un legitim s ucces.
Mi trică, soliştii instrumentişti i n vizibili p u blicului
J. V. PANDELESCU (Ilie Macovei, M ihai Brătăşanu, Corneliu Cezar) , au
adus cu toţii o contribuţie de înaltă probitate artis­
tică, demnă a fi relevată în mod deosebit.
I n partea a doua a programului, p i anista Csilla

„T repte ale istoriei" de Mihai

Szabo din R. P. Ungară a parcurs cu multă precizie
paginile d e mare dificultate tehnică ale Concertului
nr. 2 d e Liszt, fără a reuşi însă să le asigure strălu­
Moldovan cirea, vitalitatea şi flacăra absolut necesare. Ne-a
cucerit, în schimb, soprana Magdalena Cononovici Îln

î n totdeau n a d i spus să-.5 i încerce forţele în cele mai Moartea !soldei de Wagner, printr-o i nteligenţă dra­
vari a te genuri ş i forme muzicale, M i h a i Moldovan a matică, o vibraţie expresivă, o frumuseţe a frazelor

abordat domeniul vocal-si mfon i c o dată cu lucrarea şi un simţ al „legato-ului" vocal, care o recomandă

sa. Trepte ele istoriei, prezentată în primă audiţie cu -insi stein ţă pentru dificilul repertori u wagner.ia n .

de Orchestra de studio a Radiotelevizi u n i i sub con ­ O ţinută remarcabilă a avut ş i i nterpretarea prelu­
d u c e rea lui Ludovic Baci. După c um o indică şi diului operei Tristan şi !solda, căruia Ludovic Baci
titlul, este vorba de o în cercare de a evoca o seamă a ştiut să-i i mprime deopotrivă te nsiunea şi poezia
d e momen te-cheie din i s toria patriei (Decebal, Ştefan ce animă această capodoperă a muzicii pentru scena
c e l Mare, M i h a i V i teazul, Horia, Tudor Vladi mirescu, l i ri că.
răscoa la din 1 907, i nsurecţi a naţională antifascistă
arma tă din august, 1 944), l egate i n tre ele - ca
printr-un leitmotiv mereu rel ua t - de prelucrări ale
u n or s t răvechi materiale folclorice, cu ca racter ba­
ladesc, des t i n a te să marcheze ideea conti n u i tăţii po­
Vaclav Neumann la pupitrul
porulu i român, n o perm:rn e n ţă pe fond u l căreia se
p e t reC' even i m e n tele istorice în curgerea lor seculară . Fllarmo nicil „George Enescu"
U rmărind să expri me cu o c i t mai deplină claritate
aces t e d o •1ă aspecte fundamentale pen t ru înţelegerea Avem în memorie concertul susţinut în octombrie
seri s ulu : ele desfăşu rare a i s toriei neamului românesc, 1 9i l , la sala Ateneului, de către Filarmonica Cehă
�- I i i . a i l\ l u '. d uvan le-a conceput 'in t r-o Î n \· eşmî n t a rC' sub conducerea d i ri j orului său permanent Vă.clav
m u z i cal ă strict d i feren ţ i at ă : în t i mp ce , . t reptele" Neuman n . într-un program care a cuprins atunci,
s î :1 '. expuse de orchestră, cor şi trei cintăreţi sol i ş t i , alături d e Suita a II-a din „Daphnis ş i Chloe" de
folos i n d u-se pentru pasajele vocale u n mon taj de texte Ravel, două importante creaţii ale muzicii cehe -
li t. e r ar e G r ig ore Ureche, Bălcescu,
(de la Eminescu, Simfonia nr. 8 de Dvorak şi Concertul pentru violon­
Coşbuc, pină l a B l aga, A rghez i , M i h u Dragomir, Ion
cel şi orchestră d e Martinu - Neumann a demon­
l3 ă n u \ ă , Zaharia S ta n c u şi M i h ai Nenoi u) , curgerea
strat c ă p rinci pala s a p reocupare o constituie culti­
i s tor�n este redată de un grup „concertino" , alcătuit
vaTea calităţii sunetului, către care păreau să con­
di 1 n u m ai trei i n s trumente (flaut, vi oară, ţambal) şi
veargă efortu rile tuturor compartimentelor orchestrei
î n registrat pe o bandă de magnetofon.
pragheze.
Pe parcursul lucrării - pe care Mihai Moldovan Revenit la Bucureşti, de această dată singur, pen­
a d e n u m'. t-o opera-frescă, dar care are apropiate tru a conduce un concert al Filarmon icii „George
conti n genţe cu genul oratoriului - evenimen tele dra­ Elnescu" dedicat muzicii cehe în cadrul ciclului „Prin
matice al ternează cu meditaţia despre con tinuitate, ţări şi conti nente" , Vă.clav Neumann a impresionat
c e ea oe conferă acestei ori g i n ale creaţii vocal-simfo­ înainte de toate prin aceeaşi grij ă pentru calitatea
n i ce o deplină u n i tate de conţinut ş i o deosebită sonoră, pe care a reuşit s-o pretin d ă şi s-o transmită
elocvenţă a mesa j u l u i . Remarcabil este şi f a ptul că
instrumentiştilor bucureşten i .
Moldovan a re n u n ţ a i. la obişn ui tele fi naluri apoteotice,
Programul a cuprins din n o u lucrări - altele -
preferind o c oncluzie l i ri că , visă toare (piani·ssimo de
de Dvorak şi Martinu, c ărora d i rij orul oaspete le-a
flaut) , ca pentru a subli n i a ambianţa de calm şi de
adăugat o i n teresantă p rimă audiţie a unei suite sim­
lini şte î n care se desfăşoară activitatea constructivă
fonice, aparţinînd lui Jan Dismas Zelenka, contempo­
în noile condiţii, creat.e prin victoria forţelor populare.
ran şi !Piflieben apropiat cu Johann Sebastian Hach.
Lucrarea i mp11esioneaz<'i p r i n forţa dramatică evoca­
Considerat ca unul d intre pionierii şcolii naţionale
toare a even i men telor i s torice, dar şi prin lirismul
cehe în secolul al XVIII-lea, Zelenka a lăsat o seamă
de elevată ţinută al fondului folcl oric . Mijloacele
de lucrări simfonice şi camerale, în care se întrevăd
puse î n acţiune s î n t adecvate scopului urmărit, mu-
urmele evidente ale i n fluenţei stilului bachian. Este

24
https://biblioteca-digitala.ro
ceea ce s-a putut remarca şi în suita tripartită Ipo­ prezen.ţa Ja pupitru a unui maestru de seamă î i face
condria, prezentată la acest concert, al cărei titlu să cînte c u pasiune şi cu dărui re, adică a'?a cum se
vădeşte intenţia autorului de a găsi echivalenţe mu­ aşteaptă publicul să asculte cîntînd întotdeauna un
zicale ale anumitor trăsături definitorii pentru starea colectiv cu experienţa şi prestigiul primei orchestre
psihică a unui om atins de această maladie a în­ simfonice a ţării .
chipuirii. Unele figuri cromatice obsedante din pa�tea
lentă introductivă a suitei par într-adevăr să co­
respundă acestei originale intenţii.

Martha Kessler �i Ferdinand W eiss

D i n plin secol XVI II, Vâclav Neumann ne-a trans­
portat apoi în lumea muzicală a veacului nostru o
dată cu p rezentarea în primă audiţie a suitei simfo­
nice Frescele lui Piero della Francesca de Bohuslav

l
Iată un cuplu de i nterpreţi ai muzicii vocale de
Martin u lucMre care oairacterizează stilul compo­
cameră, care au reuşit să captiveze publicul de la
zitorulu ceh din ultima perioadă a vieţii sale. Im­
sala mică a Palatului, într-o asemenea măsură, incit
presionat, în cursul unei vizite în oraşul italian
au evocat artişti de consacrată reputaţie internaţio­
Arezzo, de celebrele fresce reailizate la biserica San
nală. Martha Kessler impresionează nu numai prin
Francesco de către pictorul Pi ero della Francesca -
frumuseţea şi egalitatea timbrului ei de mezzo-so­
maestru al picturii din secolul al XV-lea, elev al
prană, ci mai ales prin mij loacele superioare de ex­
lui Domenico Veneziano - Martinu a compus în 1 955
presie, puse în acţiune pentru a transmite conţinutul
(cu patru ani înaintea morţii sale) o suită în trei
de idei şi sentimente al lucrărilor i nterpretate. La
părţi, destinată să materializeze impresiile muzicale
pian, Ferdinand Weiss este - mult mai mult decît
resimţite în faţa acestei c apodopere picturale. Pornind
un simplu acompaniator - un artist autentic, capa­
de la însuşirile dominante ale stilului practicat de
bil să trăiască muzica prin toate fibrele fiinţei sale,
maestrul italian (colorit luminos, redare spaţială
să „dea aripi" partenerului său, indiferent dacă
clară cu aplicarea legilor perspectivei, amploare mo­
acesta este un cîntăreţ, un violonist sau un violonce­
numentală) , Martinu a încercat să t!'anspună aceste
list. Din alăturarea acestor două personalităţi de ele­
elemente în planul artei sunetelor. A rezultat o lu­ vată ţinută artistică a rezultat un cuplu, care a atins
crare într-adevăr luminoasă, cu o dispoziţie deosebit
adevărate culmi de expresiYitate pe parcursul unui
de clară a diferitelor compartimente instrumentale şi rec ital, dedicat iJn principal ciclului Liederkreis op.
cu momente de reală măreţie, corespunzînd pe 39 de Schumann . Remarcabile au fost, în i nterpreta­
depli n pretex tului vizual ales drept sursă de inspi­ rea lor, şi cele două lieduri de Ni colae Coman, Tre­
raţie. Deşi cele trei părţi ale suitei pornesc de la cut-au anii (pe versuri d e Eminescu, de mare forţă
secţi uni bine definite ale frescei, ele nu au un ca­ evocatoare) şi Marea răsfrîntă (dind versurilor Ma­
racter programatic, nu descriu tablourile, ci recrează rianei Dumitrescu noi dimensiuni dramati ce) .
în muzică ambi·anţa generală a compoziţiei picturale. In prima parte a recitalului, Martha Kessler a pre­
Astfel, prima parte (Sosirea Reginei din Saba şi con­ zentat un mănunchi de l ieduri în primă audiţie, de
vorbirea ei cu Regele Solomon) se bazează pe un joc un indiscutabil interes pentru cunoaşterea începutu­
al timbrelor delicate şi contrastante, mergînd spre rilor genului, în epoca barocului german, cînd au
un crescendo încărcat de vioiciune. Al doilea episod trăit şi au creat autorii respectivi, Ph. H. Erlebach şi

�
(Visul lmpăratului Constantin) cuprirnde ef ec te de Adam Krieger. In aceste lied uri de delicată inspi­

!�
irizaţii armonice, pe fondul unor teme de evi�e tă raţie lirică, dar şi în trei Cîntece populare din Scoţia
factură naţio11Jală cehă, totul impregnat de un h r s şi Tara Galilor de Haydn, străbătute de sugestive

�,
discret. Finalul inspiriat d i n diferite scene de bata­ i ntonaţii folclorice, Martha Kessler a făcut o dată
lie ale frescel declanşează potenţialul dinamic ţi­ în plus dovada preocupărilor sale de a lărgi reper­

�
nut pînă atunci în rezervă. Verva ritmică c e se des­ toriul de concert al genului vocal-cameral în ambele
făşoară în această parte coexistă
o i nvenţ e me­ cu sensuri istorice, p ri n promovarea creaţiei preclasice

? roce:a eele
_ ._
lodică deosebit de generoasă, care confera lucrar11 un şi a celei contemporane. Acompaniată în aceasta
parfum italo-mediteranean specific, deşi parte a recitalului de un grup de tineri instrumen­
folosite în orchestraţie amintesc pe alocuri mai de­ tişti de coarde şi de Nicolae Licareţ la clavecin sau
grabă de stilurile unor compozi tori fran::ezi (Roussel la pian, ea a creat premisele pentru desfăşurarea unui
- dascălul lui Martinu) sau germani (Richard program de indiscutabil prestigiu, care avea să atingă
Strauss, Hindemith) . Execuţia, sub bagheta lui Vâclav apogeul realizării artistice în partea a doua.
Neumann, a scos în relief rafinamentele cromatice, de

esenţă neo-impresionistă, dar şi impulsurile melodice

larg accesibile, care fac farmecul acestei suite.

In î'ncheierea concertului, dirijorul oaspete a cuce­

rit definitiv sala printr-o interpretare plină de forţă Ion Baciu: Viziuni coregrafice
de seducţie şi de un irezistibil d inamism a celei mai
Prezenţa lui Ion Baciu în viaţa muzicală a Capi­
populare pagini din întreaga literatură muzicală
talei a ajuns să consti tuie un punct de atracţie pen­
cehă, Simfonia nr. 9 „Din lumea nouă" de Dvorak.
tru public, după ce excelentul dirijor ieşean a susţi­
Antrenaţi de bagheta elocventă a încercatului şef de nut diferite concerte simfonice de remarcabilă ţinută
orchestră instrumentiştii Filarmonicii noastre s-au La pupitrul Filarmonicii „Moldova" sau cu cele dooă

întrecut � e ei înşişi, d emonstrînd o dată mai mult că orchestre bucureştene cu stagiune permanentă. Re-

25

https://biblioteca-digitala.ro
ven i t pent rn a cond uce un nou conc ert al Orchestrei Liedu ri de Nicolae Bretan
si mfon ice a Rad i o l elev i z i u n i i , Ion B a c i u a propus un
reu n i n d sub t i tula­
program cu o stru c t u ră u n i tară,
Recitalul susţinut de b aritonul Dionisie Konya şi
tura Viziu ni coregrafice m a i m
u l t e creaţ i i , i nsp i rate
de pianistul Feroinand Weiss la Conservatorul „Ci­
t i v ă care s e înscri e
d i n l umea d a nsu l u i . Este o i n ; ţ i a
cale Rad i o, de prian Porumbescu" a atras atenţia asupra creaţiei
în orb i ta preoc upări lor D i rec ţ i e i muzi
conce rte an u m i te în domeniul liedului a lui Nicolae Bretan, muzician
a aşeza la baza progr amelo r de
î ndelu ng u zate multilateral, a cărui personalitate s-a impus, vreme
idei orien tatoar e, iln locul şabloa nelor
tantă simfon i e) , f a ţ ă de de cincizeci de ani, în peisajul artei lirice clujene.
(uvertură - lucra re concer -

n i feste o expl i c abilă re­ Născut în 1 887 la Năsăud, Nicolae Bretan a urmat
care public ul a 3juns să m a
p e ntru un asem enea studii muzicale la Cluj, Budap esta şi Viena, activînd
ţin ere. La selecţi onarea p i eselor
să se aibi\. în Yedere şi la început iln aceste din urmă două oraşe, într-un
concert este însă necesar
le sau s t i l i stice ale d i ri j o ­ strîns contact cu asociaţiile de studenţi români. In
afini tăţile temper amenta
î t ma i 1 917 s-a stabilit la Cluj, unde a depus - pînă la
rul u i , pe ntru a as i g u ra u n n i vel interpre tativ c
s-a moartea sa ( 1 968) - o vie activitate în calitate de
înalt întregu lui program . Este ceea ce, probabi l,
cîntăreţ (bariton), regizor şi di rector al Operei din
omi.5 la concertu l de care n e ocupăm, a cărui desfă­
localitate, paralel cu o intensă muncă creatoare şi
şurare a avut un caracter s i n u os sub ac est raport.

La drept vorbi nd, doar u n a

s i n g u ră din c el e c in c i de culegere a folclorului. Pri ntre numeroasele sale

u t ca ţi nută a inter ­ lucrări dedicate scenei de operă pot fi ci tate : Lu­

lucră ri preze ntate ne-a sat i s f ă. c
ea d e foc de Stra­
pretări i : suita d i n b a l et u l Pasăr
ceafărul, după Eminescu ( 1 92 1 ) , Revolta omului din
i t să-i s coa tă în ev i ­ lut - Golem ( 1 924), Eroii de la Rovine ( 1 934) , Horia
vinsk i, căre : a Ion B a c i u a reu ş
colori t u l u i orche stral şi i n tensa ( 1 937) , Arald (1 939) şi altele. Creaţia sa cuprinde şi
denţă strălu cirea
(în Dan s u l i nfer n a l al vrăjit orulu i un mare număr de lieduri (peste două sute) , scrise
viaţă ritmic ă
pe v ersurile unor poeţi români consacraţi, ca Emi­
Kaşcei), dar şi căl d ur a i nspira ţiei l i rice (în Cîntecul
nescu, Coşbuc, Goga, Eftimi u , Arghezi, dar şi pe
de leagăn al Păsării de f oe), t ot ul f iind real i z a t
sub
acelea a l e unor poeţi maghiari ş i germani. Judecind
semnul unei atente preocupări pentru reliefarea bo­ după selecţia de lieduri prezentată la recitalul de
palete de nuanţe, înscrise în partitura stra­ care ne ocupăm, Bretan a fost puternic influenţat de
gatei
creaţia de gen a maeştrilor romantismului ; în ace­
vinsk.iană.
laşi timp, el a adus însă contribuţia p ersonală a unui
In rest, conc er t ul nu s-a rid icat, din păcate, la
stil marcat d e tradiţia romanţei româneşti, mai ales
nivel u l cu care ne-a obişnuit Ion B a ciu în mani­
sub raportul cantabilităţii şi al densităţii emoţionale.
festările sale a n terioare. Astfel, cele Şase dansuri
Tematica liedurilor ascultate în cadrul acestui pro­
germane KV 509 de MozarL au fost l i psi te de g11aţie, gram, deosebit de variată, a d emonstrat în mod eloc­

dar şi dt' pre c i z i e , pe l i ngă faptul că tempo- ul ex­ vent diversitatea posibilităţilor creatoare ale com­

valsante pozitorului. Uneori, expresi a îmbracă accente dra­

cesiv rări t a contraven i t desigur practicii
matice, pasionale ( Ş-acele dulci păreri de rau, după
a balurilor de epocă : Dan sul celor şapte văluri din
Eminescu, Mă reîntorc în satul meu şi Rugăciune
opera Sal o m PPa de R i ch <wct S t ra,uss <i fost insufrc> n l.
după război, d upă Ady Endre) , alteori domină un
în cărcat de t ensiunea d rama t i d '1 ce-l străbate, l i rism nostalgic, ele g i ac (Pe lingă plopii f ă ră soţ, după
i nsistîndu-se peste m �1sură asupra c a ra c t e rul u i s�1u Eminescu, Dorurile mele, d u pă Goga, Cu velele
lasciv, u rmare - din n ou - a unui t empo muli negre întinse, după Heine) , o ambianţă de senină­
tate, de calm evocator (Linişte, după Eftimiu, S-a
prea tărăgănat : cele Tre i dan s u r i din actul I al
furişat toamna în Paris, după Ady) , o notă comuni­
operei Oedip de George Enescu, extrem d2 concise
cativă d e umor (Rea de plată ş i Gazel, ambele după
şi lipsite de un fi nal de concer t (din c are cauză d i ­ Coşbuc) sau un avînt de esenţă schubertiană (Mi-e
rij orul a fost nevo i t să st r î ng ă rn mod ostentativ dor, după Heine), pentru ca alte lieduri să se apro­
mina concert-maestrului pentru a indica publicului pie d e genul propriu-zis al romanţei (Pe lingă plopii
fără soţ, după Eminescu, Crizanteme, după Eftimiu) .
că lucrarea a luat sfîrşit !) nu mi se par potrivi te
O impresie d eosebită produc şi liedurile inspirate în­
pentru o progra mar e i n d ependen t ă . des;J ri n s ă de con­
deaproape din folclorul românesc (Cîntecul plugaru­
tex tu l spectacol u l u i de oper�1 : in fine, Sarabanda, lui, după Birsan, de o mare forţă telurică, şi Pe
Giga şi Badineria de Corelli - i n troduse î n p rogram dealul Feleacuilui, pe versuri poplUll.are, ou caracternJ.l
în ultimul moment, în locu l Suitei de dansur i şi arii unei balade, însufleţite de elan patriotic) .

vechi pentru lăută de Resp i gh i . anun ţată i n i ţ.Jal pe La succesul obţinut de această cuprinzătoare tre­
cere în revistă a creaţiei de lieduri a lui Nicolae
afiş - au fost l i p s i te de parfumul d e epocă, d e stri n­
Breta.n au contribuit într-o măsură determinantă cei
genţa speci ficf1 m u zi c i i preclasice. iar Bridineria f i ­ doi interpreţi clujeni, ambii preocupaţi să releve
nală tocmai de nota f i n ă de umor, d ef ; n e ş l e pînă în cele mai mici
c .:ff ' o
detalii întreaga gamă de nu­
După acest concert, Ion Baciu ne-a rămas d a tor cu anţe, conţinută virtual în partitura muzicală şi în
o r eva n ş ă , pe c are n u ne înd o i m textul li terar. Dionisie Konya, pe care am avut po­
că va ş1-i să ne-o
sibilitatea
să-l aprecie m pînă în prezent mai mult
acorde„. Chezăşie în această d i rec ţ i e sta'.! n u me roa­
pe scena operei, s-a d ovedit un remarcabil interpret
sele sale succes� p rec e d e n t e , care l-au imous în al muzicii vocale de cameră, pent11u oare posedă
primele r î n d ur i ale d i r i j orilo r noştri de astăzi. toate însuşirile necesare : un

26
glas de calitate, cu o

https://biblioteca-digitala.ro
mare întindere, şi capacitatea de a transmite o
ampl ă paletă de stări afective, de la expresia inte­
riori:ziată a gi1ndurilor şi sentimentelor celor mai in­
time pînă la izbucnirea pasionată. La pian, Ferdi­
nand Weiss a fost, ca întotdeauna, un subtil creator
de atmosferă, un muzician de mare rafinament, a
cărui contribuţie s-a situat în zonele cele mai ele­
vate ale artei camerale. Impreună, cei doi interpreţi
au entuziasmat publicul, oferindu-i explicaţia evi­
dentă a marelui succes pe care l-au repurtat, cu ace­
laşi program, la recitalul susţinut anul trecut în
S.U.A.
EDGAR ELIAN
----- - · ··- -·
Integrala sonatelor pentru vioară
şi plan de Johann Sebastian Bach
In sala „George Enescu" a Conservatorului „Ci­
prian Porumbescu" a avut loc o manifestare de o
valoare incontestabilă şi care trebuie relevată în­
deosebi.
A interpreta în aceeaşi seară toate cele 6 Sonate
pentru vioară şi pian de Johann Sebastian Bach este
un act de curaj, nerăsplătlit îndeajuns, în cazul de
faţă, prin prezenţa unui public anemic şi ce este mai
trist, prin absenţa celor direct interesaţi ( !) : violo­
niştii şi pianiştii, profesori şi studenţi ai Conserva­
torului bucureştean.
Ca unul ce--am fost protagonistul integralei total�
a compoziţiilor pentru \-ioară ale marelui Bach, în
această ţară ca şi în Irak (Bagdad) , interpretînd to­
talul celor 6 sonate prezente plus cele 6 sonate şi
partite pentru vioară solo (cite 2 din acestea înca­
drate în 2 sonate cu pian, în 3 seri, cu concursul pia­
niştilor Constantin Silvestri, Miron Soarec şi I. Filio­
nescu) simt că este datoria mea de a releva această
manifestare.
Violonistul Avy Abramovici are o memorie care
iese din comun, interpretind fără ezitare cele 6 so­
nate camerale, îln stil şi cu o înţelegere cu totul adec­
vată a acestei înalte şi răscolitoare muzici, prea pu­
ţin cunoscută şi prea rar cintată.
Pianista Irina Staicu a impresionat prin tuşeul
perlat oa şi printr-o tehnică impecabilă, în sensul
polifonic cerut de Bach în aceste Sonate cu o dife­
renţiere a nuanţelor bine chibzuită. Mişcările lente
au fost redate cu adîncime şi simţire. Frumuseţea
inspiraţiei la Bach a fost înţeleasă şi servită cu ar­
doare, cu ton cald, nuanţări mişcătoare, încheieri de
fraze şi de triluri rare, măsurate, în adevăr excep­
ţionale. Dintre acestea Lamento din Sonata a 5-a
în fa minor a fost, cred, reuşita de vîrf a serii îm­
preună cu Andantele Sonatei a II-a în La major. Ce
păcat că unele mişcări vii au fost cite o dată puţin
prea repezi. Muzica lui Bach este bogată în invenţie,
contrapunct, armonii ; ca să poată fi gustată nu tre­
buie niciodată bruscat tempoul. Ce dreptate avea
Enescu cind cinta rar allegrourile din Bach ! Tem­
poul just a fost Dnsă regăsit în partea a 2-a a pro­
gramului spre mulţumirea auditoriului care i-a
https://biblioteca-digitala.ro
aplaudat frenetic pe interpreţi, subliniind admiraţia
pen tru această manifestare artistică, demnă de toată
lauda din multe puncte de vedere.
Cuvîntul introductiv, binevenit, al lui Francisc
Laszlo a fost foarte bine primit. O seară memorabilă !
SANDU ALBU
-- - ----
---- - - - - - - -- --
Concertul dezbatere al lunii martie
1973
Hotăriît .Juoru, Concertud-de2Jbatere prezentat de for­
maţia „Musica No:va" ne-a prill.ejrui t rein,tHnirea
cu patru importante personalităţi ale şcolii noastre
de compoziţie, creatori capabili să rostească un cu­
\"Înt greu de semnificaţii în
actuale ale peisajului componistic
contextul orientărilor
european. Spu­
neam că, în adevăr, cuvîntul pe oare î,l rostesc este
greu de semnificaţii pentru că structurile sonore -
oricit de deconcertante - rămin ataşate unui sens,
unei expresii muzical poetice de o certă valoare.
Myriam Marbe, Corneliu Cezar, Tiberiu Olah,
Eugen Wendel sînt creatori în al căror drum artistic
căutările se echi1ibrează, în mod firesc, cu ajungerile,
iar aceasta într-o interacţiune reciprocă ce asigură
tocmai sensul ascendent al acestei evoluţii. Joc
secund de Myriam Marbe este o lucrare ce propune
o viziune aparte asupra evenimentului muzical,
asupra constituirii, asupra finalităţii sale. Viziunea ră­
mirne, desi1:1Ur, aparte, ipriNită fiind intr-1\.1111 con text rle
cu ltură raţliona l ist europeană, [pentliu 'Că - extinzind
l i mitele accepţiunii comune -Joc secund capătă pon­
derea unei trad iţii mrurnseoulare de artă anon imă în
care abstracţiunile artei populare pot căpăta, even­
tual, 0 justificare pe p1'anul subconştiinţei colectivi­
tăţii ce a creat-o.
Cuvîntul, eliberat de valoarea sa semantică, dar
bogat ca ritm şi sonoritate, devine aci elementul con­
stitutiv al structurii muzicale ; planul elaborării.
„Jocui secund" propriu-zis - un omagiu adus este­
ticii poetice a lui Ion Barbu -aduce, de fapt, mo­
dalităţile de „filtrare" a materialului iniţial. Aci re­
găsim eleganţa stilistică (a nu se citi, în subtext,
edulcorată), fermitatea expresiei unui artist care ur­
măreşte, fără ostentaţie, eficienţa sonoră a acţiunilor
sale. Iar starea de prospeţime spirituală, ingenuitatea,
apar în mod firesc, ca rezultat al acestei deveniri,
al acestei purificări, al acestei căutări a esenţelor.
In muzica lui Corne1iu Cezar regăsim pe5te tot
tentaţia spectacolului . Fie că este vorba de un unic
traect sonor, fie de o structură complexă, ca cea
audiată în acest concert, spectacolul se insinuează
treptat în fiinţa muzicii sale, fiind o parte consti­
tutivă a acesteia. Mai mult, aspectul scenic nu este
niciodată complementar celui sonor, aşa cum am fi,
poate, obişnuiţi să considerăm. Dimpotrivă, com­
plexul sincretic se constituie de la început prin toate
componentele sale \'izuale şi auditive. Spedacolul se
consti tuie într-un spectacol total pentru că radial
direcţionată, totală, este şi sensib i litatea autorului ;
iar aceasta fie că avem în vedere poetica muzical:'i,
27
 :
�
1 m.· p·i sa Aum
cea plasti că, scenic ă sau cea a versu -
Tineri compozitori şi dirijori În sce nă
imen sa pedal ,
a lui Corneliu Cezar, este, de fapt, o
ii sîntem asi­
o arcui re a conşt iinţei tiITTl pului căreia Intrat deja în tradiţia Conservatorului bucureştean,
ceea ce
milaţi , vitaliz înd-o , uman izînd- o, deci, prin

!
_ Exista. _, Concertul clasei de compoziţie constituie un prilej
noastr a
ne define şte mai deplin , prin iubi rea : excelent pentru cunoaşterea celor mai ti:1ere talente
ŞI anume
desigur, multă cutez;anţă în aceast ă ucrare

�
aile componisticii muzicale româneşti, pentru aip.re­
n cuvun t, totul despre
cutezanţa de a rosti, într-u cierea stadiului dezvoltării lor. O dată în plus, dacă
, despre fericir e, des re
toate, despre viaţă şi moarte

:
iu­ mai era nevoie, ne-am verificat părerile deja formate
universul fiecăru ia şi univer sul t uturor , despre
asupra solidităţii şcolii noastre muzicale. Studenţii
bire. Iar, poate, ă faptulu i că, ac astă pro­

�
datorit

.'
. . compozitori prezenţi pe scena „George Enescu" , fără
blematică această aspiraţ ie este expnm ata pnntr-
o
îndoială i negali ca talent (este şi firesc să fie aşa) au
că în genere, comună , poate - datorit ă ace ­
simboli
dovedit însă o solidă cunoa-;; tere a tehnicii muzicaie,
tui fapt - expresia este pe alocuri mai puţin densa,
tehnică construită cu minuţiozitate prin asimilarea
mai puţin convingătoare.
temeinică a stilurilor clasice. De pe această platformă
La Tiberiu Olah, în Invocaţiile sale, reîntîlnii:n
sigură tinerii creatori se vor putea orienta pe calea
aceeaşi nedezminţită, pînă acum, t endinţă de investi­
proprie de exprimare, cale dictată de structura lor in­
gare a aspectelor timbrale ale muzicii. Mai. mult,
terioară.
dialectica timbrelor este pentru Olah o dialectică a
Anul pregătitor de compoziţie a fost reprezentat dEo
culorilor sonore, dedusă parcă din cele mai vechi
Horia Raţiu, Lucian Vlădescu, Horia Surianu şi Maia
straturi -primare şi autentice - ale modalităţilor
Ciobanu. Sigur, este greu să ne formăm o opinie asupra
proprii folclorului. Heterofonia timbrelor pure, a
celor 4 studenţi, ei aflîndu-se încă în stadiul acumu­
fluierelor, opusă impulsiilor perpetue ale coardelor,
lărilor intensive ; totuşi remarcăm deja în piesele da
reprezintă elementele de bază ale întregii evoluţii
pian ale lui Horia Raţiu o anumită siguranţă tehnică,

'
ulterioare, ale structurii sonore. �mbinată cu o muzicalitate indiscutabilă, ambele gre­
Dar ceea ce este cel mai important de remarcat, fate pe fondul unor reale căutări a unui l iITTlb aj pro­
compozitorul aplică acestor elemente structurale, priu, contemporan. Lucian Vlădescu a fost prezent cu

principiul clasic eminamente dinamic al evoluţiilor, 2 lieduri sensibile, conturate într-o atmosferă impre­
sionistă, iar Horia Surianu, mai apropiat de lumea
o modalitate utilizată - de această dată - nu pentru
modală, a creionat 2 pi•ese p entru v·i oară şi pian în
varierea elementelor ritmico-melodice ale discursului
care se aud ecouri din folclorul autohton. Maia Cio­
muzical, ci a celor exclusiv timbrale. Şi, din acest banu, în căutarea unor formule de exprimare proprii,
punct de vedere, lucrarea. Invocaţii se constituie într-o se înscrie actualmente pe linia unui neo-clasiciJSm cu
\"eritabilă simfonie a timbrelor, a culorilor sonore, a tente romantice.

căror mişcare tinde să readucă la sfîrşit, pe un nou Sonata pentru pian de Adrian Iorgulescu (redată
convingător de Lavini a Tomulescu-Coman) ne demon­
plan, datele iniţiale ale problemei, ajunse aci ca pen­
strează un stadiu supertior iln încercările autorului de
tru un alt început.
a-şi defini un limbaj personal. Anumite ruperi muzi­
Visara de Eugen Wendel - pentru formaţie instru­ cale, unele formule ritmice pregnante ne lasă să între­
men tală variabilă - se constituie într-o expresie per ­ vedem un temperament h otărît. Cvartetul Marinei
sonală, puternic definită, a unui muzician şi autentic Moldovan (din care s-a cintat doar prima parte)
trădează o mină formată deja, sigură pe sine. Con­
gînditor structuralist. I ar dacă pe planul creaţiei per­
strucţia este solidă, fără fisuri ; cred că ce-i mai lip­
sonale Visara se constituie într-un prim moment ca­
seşte tinerei •compozitoare este un plus de personali­
pital, de extremă importanţă, pe planul creaţiei ro­ tate în limbaj. Fără îndoială că Marina Moldovan
mâneşti actuale, însă, lucrarea defineşte un punct de este capabilă de a realiza cu succes şi acest deziderat.
vedere aparte, bine individualizat . Introspecţia este O notă dilSICOrdantă liin roin:c·ert a pr'ddius-o Sonata
poem a lui Eugen Brudaşcă, lucrare ce ne-a purtat cu
pentru Eugen Wendel cadrul intim, propice al unei
100 de ani înapoi, transpunîndu-ne în lumea romantică
meditaţii asupra timpului, această componentă esen­
a •loui Gnieg, Bruch, e!Jc. Nimic de zis, adurcerill1e aminte
ţială a existenţei noastre. Arhitectura variabilă a lu­ sînt •1.mrori p�ărute, dar ce am au�t pe scenă 111 i s-a pă­
crării, elaborată şi complexă, relevă aci, pe prim plan rut un anacronism nelalocul lui. Nu voi putea înţe­
- surprinzător de simplu, de adevărat - celula mo­ lege n iciodată o muzică ce nu se inspiră mei din
realităţilecontemporane şi nici dliin spiritualitat e
trice de bază a devenirii esenţiale, şi anume pulsaţia
română. Asemenea „indigouri" după clişee străine şi
clipei. Este o i nsinuare continuă din străfundurile exis­
perima te rămîn lipsite de i nteres.
tenţei în străfunclurile conştiinţei, o insinuare pe care
Cele 3 Nocturne pentru vioroncel şi pian de Bujor
compozitorul o revelează cu o logică stringentă şi im­
Hoinic au mărturisit un meşteşug onest, muzicalita­
plaoabilă, logica firii. Dar, pe deasupra acestei scrupu­ tea autorului şi plasarea preferinţelor lui în peri-
loase meditaţii, atmosfera întregii lucrări rămilne in­ metrul stilistic al impresionismului. Cristian Petrescu,
teriorizat-poetkă, invitînd ea însăşi şi la meditaţie, la prin Cvartetul său de coarde, sondează zone intere­
visare lucidă. sante ale universului modal. Ce mi s-a părut demn
rle reţinut din această lucrare este preocuparea au­
DUMITRU A V AKIAN

28
torului pentru investigarea unor regiuni mai puţin

https://biblioteca-digitala.ro
explorate, regiuni unde autorul se poate autodefini dată în primă audiţie Suita pentru orchestră de
mai bine. coarde şi timpani - Codex Cajoni de Doru Popovici.
In fine, Cvartetul de coarde (partea I) de Speranţa Fără urmă de tatonare sau carenţă în faţa multiple­
Gheorghe ne-a lăsat o foarte bună impresie. Tînăra lor şi riscantelor probleme puse de readucerea la lu­
creatoare a reuşit aici nu numai să închege totul mină în formă sirnfonizată a unor extrase folclorice
Dntr-o excelentă construcţLe, dar limbajul ei, dej a cu vechi de cîteva secole, compozitorul a reuşit să nu
o fizionomie proprie contul"'ată, demonstrează o ma­ le altereze cu nimic expresia primară, şi să le dea
turizare a talentului componistic. Cred că această un nou şi evocator suflu de viaţă, deschizîndu-le în
lucrare este o frwnoasă promisiune. fericite cond iţii porţile epocii noastrie.
Subltlndem cailitatea in,ter,pretărilor [prelCum şi meri­ Suita Codex Cajoni, tă·lmăickea ei dirijoraJlă şi ela­
tul conferenţiarilor universitari Ştefan Niculescu, nul în execuţie al orchestrei s-au bucurat de-o pri­
Tiberiu Olah, Dan Constantinescu şi Miriam Marbe mire deosebit de favorabilă şi unanim manifestată.
profesorii tinerilor compozitori. Solistă în acest concert a fost, în Simfonia Spa­
Nu mult timp după colegii lor compozitori, stu­ niolă de Edouard Lalo, Yiolonista Cornelia Vasile
denţii secţiei de dirij at-orchestră au avut u n frumos care are un dar neobişnuit de pronunţat al virtuozi­
prilej, în cadruJ concertului formaţiei de suflători a tăţii şi, lucru încă mult mai rar, cea mai surprinză­
Conservatorului bucureştean, să-şi demonstreze ta­ toare şi neostentativă naturaleţe în desfăşurarea ei,
lentul şi pregătirea. păstrilndu-se departe de orice încordare sau automa­
Gestica lui Cristian Brâncuşi (anul II) s - a dovedit tism performantic şi învăluindu-şi jocul într-o par­
simplă dar precisă şi eficace. Ceea ce a i mpresionat ticulară muzicalitate. Scherzo-ul şi finalul celebrei
la tînărul dirijor a fost modul în oare, pirintr-o vi­ compoziţii au pus în valoare în mod cu totul spe­
ziune cuprinzătoare a ansamblului partiturii, a ştiut cial resursele atît de puţin comune ale tinerei artiste.
să gîndească şi să construiască edificiul sonor al Atît ambianţa simfonică a piesei concertante cit şi
Serenadei KV 361 de Mozart. Simfonia I de Brahms au datorat mult prezenţei la
Peter Osohanitzky (anul II) a antrenat formaţia de pupitru a lui Anselm Honigberger.
suflători (căreia i s-au adăugat şi cîteva corzi) într-o Concertul următor a făcut cunoscut şi foarte viu
interpretare avîntată dar logică. Contrastele antino­ preţuit pe dirijorul din Suedia, Rainer Miedel, un
mic e ale muzicii lui Brahms (prezent prin Serenada veritabil tînăr poet al baghetei, dublat de un mu­
nr. 2 op. 16) au fost realizate cu un pronunţat simţ zician de originală şi cuceritoare person alitate. Nimic
al proporţiilor. nu e tipic sau convenţional în gestul său dirij oral,
In fine, Cristian Mandeal, a dovedit pe lingă o spontan, sincer, de o direct comunicativă sugestivi­
remarcabilă memorie (a dirijat Dixtuorul op. 14 de tate [n d esprinderea. trăirii în expresie, di namică .şi
Enescu pe dinafară) , şi o mină sigură. Sobrietatea colorit ale muzicii. Invocată în acest fel, a putut
gîndirii sale s-a impus cu claritate, deşi cred că in­ prilejui publicului o seară de concert căreia i-a făcut
terpretarea ar mai fi avut de cîştigat dacă conducă­ fără rezerve un succes evident.
torul ansamblului ar fi exteriorizat ou mai multă de­ Am aşteptat, o mărturisesc, cu oarecare reticenţă,
taşare intenţiile sale i n terioare. o primă audiţie din acest concert, din cauza titula­
Nu putem încheia fără a menţiona meritele deo­ turii ei Uvertura veselă. In decurs de ani, întîlnisem
sebite ale conf. universitar Constantin Bugeanu, uneori prin concerte autocalificări asemănătoare ale
mentorul celor trei tineri şi dotaţi dirijori. unor piese destul de monotone şi de laborioase in
eforturile autorilor de a încerca să-şi ţină făgăduiala.
DAN BUCIU Temerile mi-au fost imediat risipite Îl11 cazul Uver­
turii vesele a lui Bo Linde, programată de di rijorul
Rainer Miedel şi în adevăr scrisă cu voie bună, in­

DI N
\-entivitate, vioiciune şi într-o instrumen tare însufle­

ŢARĂ ţită şi variată.

Simfonia III-a de Bruckner a adus prin modul în
care a fost condusă confirmarea constantă a fru­
Braşov moaselor caracteristici ale înzestratului oaspete.
Un program Beethoven a aparţinut binecunoscu­

Aprilie. Numeric, concertele orasului au înregistrat tului dirijor al Radiotelevi ziunii, Iosif Conta. Sub

o accentuată scădere, rezurnîndu-se, cu o remarca­ înriurirea de comunicativ imbold şi degajată siguranţă

bil de frumoasă excepţLe, la cele simfonice. N-am în traducerea prin gest a intenţiilor sale interpreta­

putut atribui însă această relativă acalmi e unei slă­ tive, dirijorul a obţinut, atît în uvertura Egmont cit

biri de forţe, nebănuind în ivirea ei semne de obo­ şi în Simfonia VII, versiuni expuse şi caracterizate
seală, ci mai curilnd pregătirea ,,în surdină" a unei în reliefări clare, fructificînd roadele unei preţioase

încheieri de stagiune de aport intensificat, ultime experienţe de călăuzire a unei orchestre în fiecare

cuvinte bine rostite şi cuprinzătoare. Săptămînile ce din articulaţiile textelor străbătute.

ne mai despart de vacanţa de vară vor confirma, Cele două capodopere simfonice au îmcadrat o
cred, această impresie. prezenţă ti nerească în Concertul al V -Zea pentru
In ceea ce p riveşte concertele simfonice, consemnez pian şi orchestră. Urmărindu-şi exec uţia cu o fer­
dintru început excelentul concert pe care l-a condus mitate sobră, gradînd fidel intensităţile, cu energie
la Filarmonica „Gh. Dima" muzicianul autentic ce ritmică bine marcată tn final şi o tehnică instrumen­
este profesorul Anselm Honigberger, artist pe cit de tală de baze serioase, Vlad Conta a putut cumula în
modest, pe atît de valoros. Cu acest prilej a fost această foarte exigentă încercare multe puncte în

29

https://biblioteca-digitala.ro
zona pozitivului, bine remarcate şi aducă toare de

succes.

Rare satisfacţii a ajus publicului iubitor al clasi­

cismului noul concert dat de formaţia camerală a
Institutului de pe lingă Universitatea din Braşov şi
consacrat unor minunate pagini de Chr. Bach, Philipp
Emmanuel Bach şi Joseph Haydn. Nivelul interpre­
tărilor la care s-a situat constant întregul ansamblu.
unitatea, coeziunea, superioara înţelegef'e stilistică şi
valoarea personală a fiecăruia din interpreţi, instru­
mentişti de prim ordin, entuziast afiliaţi cerinţelor
celor mai alese ale muzicii de cameră, au putut de­
monstra concludent c ă ne aflăm în faţa unei grupări

;
de elită menită să aducă servicii de preţ genului şi
să repr zinte cu ci nste resursele braşovene în culti­
varea lui.

Supraînţesata sală a institutului a ovaţionat înde­ scenică - ca şi pe Melania Herdeanu (Barbarina

lung pe toţi artiştii componenţi ai grupării, alcătuită veselă şi sprinţară) . Laurian Nicolau (Bartholo) voce
din soţii Meschendorfer, flaut, Astrid Philippi, violă, amplă, u neori cam forţată ; Ileana Cojocaru (Mar­
Kurt Philippi, cello, Gabriela Popescu, pian ş i Horia cellina) mezzo-soprană de bună factură, cu o mai
Cristian. pian. mică mobilitate scenică, însă şi Dumitru Popa (Ba­
Fiecare din cele patru piese ale programului a silio) , o apariţie savuroasă şi grotescă, au contribuit

fos t precedată de foarte scurte dar tot pe atît de la reuşita spectacolului.

esenţiale prezentări cu adevărat u tile, instructi \"e, Din păcate, alte două roluri principale nu s-au
binevenite, ale muzicologului Gemma Zinveliu . Cînd bucurat de o distribuţie prea fericită. Ion Humiţă
oare vom putea să ne bucurăm de contribuţii ase­ (contele Almaviva) - deşi un glas bun - a fost
mănătoare şi din partea unora din acei comentatori inegal, scenic şi vocal. Bernadetei Simon (Cont�)
care în acţiunea lor de iniţiere iln muzică înlocuiesc i se poate reproşa o slabă dicţie, imobilitate scenică
dozele terapeutice prin cantitatea toxică pe care o şi - pe alocuri - lipsa de acurateţe vocală. Ea s-a
administrează cu necruţătoare perseverenţă ? integrat însă mai bine iin scenele de ansamblu, în ter­
ţetu l şi sextetul din actul III. O notă bună pentru
ROMEO ALEXANDRESCU Mihai Stupeam (Antonio) şi Vasile Filimon (Don
Curzio) , care au completat lista p ersonajelor co­
respunzătoare.
- -- --- · · - - ·-- - -- - - - - -- - ---------

Orchestra a cîntat omogen şi curat deşi în uver­

tură s-au observat unele d ecalaje ritmice. Ansamblul
coral (dirijor Anton Bişoc), s-a integrat tonusului
laşi general de calitate al spectacolului. Puţinele mo­
mente coregrafice au vădit inspiraţia şi măiastra
Opera d e Stat din I aş i a prezentat î n premieră b i ­ rn!înă de conld:uJcătoare a Mihaelei Atamasiu.
j uteria mozartiană care este Nunta lui Figuro. Din­ O contribuţie i mportantă la reuşita spectacolului,
tru început trebuie remarcată omogenitatea echipei a avut-o tînărul d i ri j or Corneliu Calistru. Momen­
de interpreţi a căror principală calitate a fost na­ tele de ansamblu bine gindite ca şi tehnica n uanţelor
turaleţea. au demonstrat o mină precisă, sigură - uneori poate
Spectacolul ieşean a relevat de asemenea frumoase prea severă - în obţinerea dinamicii.
potenţe ale interpreţilor rolurilor principale (Maria O menţiune aparte pentru Gheorghe Codrea, acest
Boga Verdeş Suzana şi Emil Pinghireac - i nspirat scenog·raf clujean, remarcat de noi şi cu
Figaro) . Cea d i ntîi, o coloratură cu voce nu prea alte prilejuri (Michelangelo, de A. Mendelsohn,
puternică, este înzestrată cu o admirabilă muzicali­
ş.a.). Decorurile simple, mcxlerne prin construcţie şi
tate îmbinată cu o exemplară dezinvoltură scenică.
lumini uşor de mînuit, au constituit o adevărată
Ea a întruch ipat o Suzană-model, foarte feminină,
mostră de bun gust şi viziune contemporană.
cind vicleană, cînd geloasă, tînără, frumoasă şi me­
Avînd o echipă înzestrată cu muzicalitate şi vioi­
reu îndrăgostită. Emil Pingh ireac, bariton înalt, cu
ciune, regizorul Dumitru Tăbăcaru - un autentic ta­
un volum vocal deosebit, a l ăsat o foarte bună im­
lent - a izbutit montarea unui spectacol unitar, mo·
presie în primul rînd prin dicţiunea perfectă.
dern şi în acelaşi timp fidel spiritului mozartian.
Ţinem de asemenea să amintim pe Svetlana Io­
nescu (Cherubi 'lo) - glas de calitate, bună ţinută
CLAUDIU NEGULESCU

https://biblioteca-digitala.ro
GalatI
de CONSTANTIN RASVAN

In luna aprilie, în Municipiul Galaţi a aV1U t loc Continuînd şi dezvoltînd tradiţiile corale vechi de
constituirea Asociaţiei coral e „Filarmonia" . peste un secol ale Municipi ului Galaţi, Asociaţia co­
Evenimentul, men it să reînvie rezonanţele străve­ rală „Fil armonia" îşi propune, aşa cum desprindem
chilor asociaţii corale ce au fiinţat pe aceste me­ din Statutul său, să contribuie la educarea membrilor
leaguri incă de pe la mij locul secolului trecut, avea săi, la formarea profilului moral şi spiritual al oa­
să polarizeze în j urul său toate forţele cultural-orga­ menilor muncii, prin punerea Î\n valoare a celor
niza t o rjce ale oraşului de la D unăre.
La această sărbătoare, ce s-a desfăşurat în fru­
moasa şi impunătoarea sală a Casei de cultură a
Sindicatelor, au participat compozitorii Dumitru
D. Botez, Laurenţiu Profeta, Mircea Neagu, muzico­
logul Vasile Donose, în frunte cu Maestrul Ion Du­
mitreoou - Preşedintal.e Unirumi i Compo2litoriilor din
R. S. România - care a fost ales preşedinte de
onoare al asociaţiei.
La festivitatea de constituire au mai fost de faţă
tovarăşul Constant:n Dăscălescu, membru al C.C. al
P.C.R., prim secretar al Comitetului judeţean de
partid, preşedintele Consiliului Popular judeţean, to­
varăşa Ruxam.da Simfonică - preşed�nta Comitetu­
lui judeţean de cultură şi educaţie socialistă, membri
ai Consiliului judeţean de partid, ai Comitetului
executiv al Consiliului Popular judeţean, oameni de
cultură şi artă din j udeţ, un numeros şi entuziast
Corul Municipiului Galaţi

public, viitori membri ai asociaţiei corale „Filarmo­

nia" .
Oraş cu bogată tradiţie istorică şi revoluţionar­
patriotică, cet.ate a oţelului românesc şi a produselor
laminate, a cargourilor de mare tonaj, Galaţiul de
azi este unul dintre cele mai importante centre in­
dustriale ale României socialiste, definind cu eloc­
venţă tendinţele transformatoare şi efervescenţa
creatoare a epocii noastre.
Incă din anul 1 870 la Galaţi au fost puse bazele
unei Societăţi filarmonice, ale cărei concerte au con­
tribuit la ed ucaţia muzicală a locuitorilor. Răbojul
istoriei mai consemnează înfiinţarea între anii
1881-1898 a Societăţilor muzicale „Simfonia" ,
„Harpa" , şi „Lira" ; mai tirziu, între anii 1917-1921,
„Asociaţia lirică de operă şi operetă" şi societatea
„Filarmonica" din rîndul căreia a făcut parte com­ Fluieraşii din corn. Cuca
pozitorul Ludovic Feldman, iar între anii 1925-1937
Societatea muzicală „Ciintarea Dunării" condusă de
M. C. Ionescu Fulger.
Documentele \Temii, atestă încă de la 1 863 exis­
tenţa pe aceste meleaguri a unui cor orăşănesc con­
dus de institutorii Ştefan Chimet şi I. Plăvănescu,
I ar spre sfirşitul secolului XIX şi începutul secolu­
lui XX apar o serie de coruri muncitoreşti, cu un re­
pertoriu format în majoritate din cîntece revoluţio­
nare.

Anii luminoşi ai republicii găsesc mişcarea corală

gălăţeană in plin avînt ; iau fiinţă numeroase for­
maţii corale de amatori, ca de pildă Corul Regionalei
CFR, al Căminului Cultural din Nămoloasa, al Sin­
dicatului lnvăţămîntului, Uzinei „Laminorul" , Cămi­
nului Cultural din comun a Ţepu, Municipiului Ga­
laţi, ca şi cele din comunele Tudor Vladimirescu,
Pechea, Independenţa, Umbrăreşti, Drăguşeni, corul
Grupul v oc a l feminin din com. Nii moloa.sa
bărbătesc al Combinatului siderurgic, f.&.

31

https://biblioteca-digitala.ro
 oameni de diferite profesii, tineri şi v i rst nici, Aso­
ciaţia coralei gălăţene va continua trad iţiile muzicale
de pe aceste meleaguri şi va conferi dimensiuni noi
în valorificarea c reaţiei muzi cale româneşti şi uni­
versale. Prin programul şi statutul asoc iaţiei ne pro­
punem ca, prin intermediul cîntecului în principal,
să contribu�m la ilnfăptuirea în viaţă a programului
ed ucaţional al partidului, rod al gîndirii şi înţelep­
c iunii Dvs. de conducător revoluţionar cu o largă şi
Rap s o d u l po)!Ul:.r
Gh. }Jrăgoi din profundă viziune asupra prezentului şi viitorului lu­
Co rn . B ă l ăşeşti minos al patrie i noastre socialiste."
Ca un f rumos omagi u dedicat evenimentului, corul
Căminiului OuUural diin comuna 'I1uld.or Vlatlirmire'SIC.u
dirijat de prof. Ni colae Mareş, Corul Municipiului
şi Corul Di,l'ecţiei regionale C.F.R. Galaţi, conduse de
Lazăr Stanciu, precum şi corul Casei de Cultură a
Sindicatelor dirijat de prof. Nicolae Meiroşu, au in­
terpretat cu multă acurateţe, convingător, cu o dicţie
clară şi plasticitate în frazare, lucrări româneşti sau
d i n repertoriul universal
mai reprezentative lucrări din creaţia contemporană,
Tot în cadrul ac estei adevărate să·rbători a muzicii
clasică românească şi universală, ca şi promovarea
corale gălăţene, am asistat la spectacolul inaugural,
creaţiei corale locale. Asociaţia va constitui o for­
oferit de Ansamblul foldoric al j udeţului, unde, prin-.
maţie corală model pentru formaţiile corale de ama­
tr-o evoluţie ale rt ă şi plină de prospeţime, ne-au în­
tori d i n j udeţul Galaţi .
cîntat d eopotrivă, Formaţia de fluieraşi din comuna
„Grearea Asociaţiei corale „Filarmonia" - spunea
Cuca, Orchestra populară a Casei de Cultură din
tov. Gheorghe Moca, isecretar al Comitetului jude­
Galaţi, dirijată de Ştefan Drăguş, oare a acompaniat
ţean P.C.R. Galaţi - va trebui să realizeze noi di­
cu mult aplomb pe talentaţi i solişti instrumentişti
mensiuni culturale, în acord c u cerinţele programu­
Gheorghe Şerban şi Anton Botea ca şi pe cei vocali
lui de educare socialistă a maselor de oameni ai
Emilia Ioan, Drăguţa Raiciu, Nica Costin, Nastasia
muncii în spiritul normelor de etică şi echitate so­
Turcu, Mal'ia Firigioiu, Ştefan Caval, N icolae Curcă şi
c ialistă. Corul este în primul rînd o formaţie artisti că
Dumitru Căuş. A impresionat profund, octogenarul
agitatorică, mesajul său revoluţionar transmiţîndu-se
rapsod popular din c om una Bălăşeşti, cimpoierul
direct maselor, colectivităţii, contribuind astfel la
ad î ncirea
Gheorghe Drăgoi, care a interpretat într-o desăvîrşită
formarea şi sentimentului patrioti c al
ac esteia" . manieră populară Balada lui Costea. De asemenea,
a fost viu aplaudată evoluţia grupului vocal-fol­
La rîndul său, tovarăşa Ruxanda Simionică, într-o
cloric al fetelor din comuna Nămoloasa, pregătit de
expunere laborioasă arăta că : „Asociaţia corală
„Filarmonia" apare ca o necesitate organică a as­ prof. Floric ă Dumitrache, ca şi aceea a f ormaţiei de

censi u n i lor pe care Galaţiul le face pe scara tim­ dansur.i a Municipi ului, instruită de Grigore Băcanu

pului, reînodînd firul vechilor tndiţii marcate de şi Mihai Lazăr, în iureşul unor dansuri specifice zo­

existenţa, în trecut, 'a atî tor societăţi cu profil muz i ­ nelor de sud şi de nord ale Moldovei.

c a l ce a u tiinţat în judeţ. Membrii „Filarmoniei" îşi Fără îndoială, înfHnţarea Asociaţiei corale „Filar­

vor concentra talentul, pasiunea şi toat.? eforturile monia " , aşa cum se exprima Maestrul Ion Dumi­

l
pentru sluji rea cu sinceritate a cîntecului coral con­ trescu în cuvîntul adresat cu prilejul acestui eveni­

ştienţi de rolul soc ial - ed ucativ, de dorinţa mii or de ment (cuvînt pe care îl publicăm în ilntregiJme î n n u ­

iubitori ai artei sunetelor de pe întreg cupr.insul j u ­ mărul de faţă), „constituie un act important din is­

deţulu i , de a re gă si şi recunoaşte ÎU1 cîntece propriile toria cultumlă a G alaţilor, un act care se va înscrie
simţiri, dragostea neţărmurită pentru frumos şi ade­ în cartea de aur a acestui oraş şi despre care urmaşii
văr" . De asemenea, ou aceilm;; i p.riHej, p rof. Nicolae noştri vor lua cunoştinţă cu plăcere şi emoţie" . Cu
Mei roşu, dirijorul c oral ei abia constitui te, era de pă­ atît mai mult cu cit, acest eveniment se înfăptuieşte
rere că : „înfiinţarea Asociaţiei corale „Filarmonia" într-un moment în care viaţa materială, cerinţele
apare ca un rezultat al acumulărilor spirit ual e de materiale ale poporului sînt în pli n ă ascensiune, cînd
mai multe· decenii, în oraşul de la Dunăre, ca un cerinţele spirituale, ţin pasul cu viaţa nouă, avîntată
produs al eforturilor şi năzuinţelor unor oameni ini­ din ţara noastră.
moşi, care au înţeles cum se cuvine sensul şi me­
nirea artei muzicale în contextul suprastructural al
oraşului. Am con v i n g erea că, rezultatele bune, în
urma unei munci asidue şi pline de pasiune, nu vor
întîrzia să apară, ast f el incit, într-o perioadă relativ
scurtă, formaţia să atingă u n nivel interpre tativ care
să ducă faima oraşului în toate colţurile ţării."
Îlll tr-o atmosf eră deosebit de entuzie.stă, s-a dat
apoi c itke textului telegramei adresate Comitetului
Central al P.C.R„ pensonal tovarăşului Nicolae
Ceauşescu, în care se spune pliintre altele :„Reu n i nd

3?.
https://biblioteca-digitala.ro
RECENZI E
13 Cîntece de Sabin V. Drăgoi
Temperament creator prolific, manifestat în
formele sp.Lrituale ale culturi i naţionale, spe­
cificirbatea lui Sabin V. D răgoi s-a realizat în
genrurile cele mai diverse ale muzicii. Folclo­
rul şi tradiţiile de artă româneşti i-au rodit
creaţiile numeroase, care s�u integrat ideal
momentelor şi etapelor evoluţiei şcolii noastre
de compoziţie din perioada Lruterbelică şi pîrnă
la sfirşiitul vieţii ( 1 968). Preocuparea de cînte­
oul vocal, în prelucrări corale sau cu acom­
paniament de pian, constituie un element or­
ganic al stiruoturii complexe şi originale a aces­
tui artist căutător al unui anume echilibru
intre muzica populară şi limbajul universal
al muzicii.
Pentru Drăgoi a compune a însemnat mereu
nu numai un act artistic, ci şi o atitudine, o
mişcare de idei, un curent, consolidat chiar
prin declaraţii teoretice, de îmbogăţire a ori­
zontului spiritual românesc. Instinctul robust
al originalităţii l-a condus pe compozitor, nu o
dată, la crearea unor capodopere certe ale mu­
zicii româneşti, dintre care ajunge să menţio­
năm piesele corale, doinele pentru voce şi
pian, miniaturile folclorice pentru pian, Diver­
tiisment rustic, opera Năpasta, cu culminaţiile
sale atît de cov1rşitoare în momentele de dra­
mă, spre a-i asigura un loc 'de seamă în arta
noastră muzicală contemporană.
Ceea ce la germani s-a numit Lied, l-a
atras şi pe Sabin V. Drăgoi la î nceputuriJe
sale de creaţie, sub forma unor aintece, pe
texte de poeţi ce i-au reţinut atenţia, din oare
Elditu['a muzicală a Uniunii compO'ZitorHor din
Republica Socialistă România a publicat un
caiet de treisprezece piese. Intre acestea, pri­
mele zece constituie un ciclu, bine contn..LI"a t
prin unitate, pe versurile Lui Heinrich Heine,
în tălmăcirea poetului Şt. O. Iosif, celelalte
fiind Crizanteme (Victor Eftimiu), Alintare
(Augusta Dragomir) şi Flori al be (Liviu Coman ) .
Este păcat că editura n-a i ndicat anii com­
puneri i acestor lucrări, fiind vorba de un cla­
sic al nostru care n u maii este în viaţă. Dair
chiar fără precizări de calendar, se identifi­
că orj ginea lor pri n anl i '20, aş �dar în tin_; ­
reţea compozi torului . De pe a tunci , el era sta­
lui aşa:dar - în viaţa zilnică. O demonstreaza
pînit de ideea coborîrii ointecului - a liedu
: Cintecele lui Sabin V. Drăgoi fac parte din­
melodicitatea generoasă a pieselor din caiet,
din care de cea mai la11g ă difuzare s-a bucu­
rat Crizante me ( 1 920). Intuind contururile sim­
bol iste şi sensibili tatea muzicală a versurilor
lui Eftimiu, compozitorul le_,a găsit o expre­
sie de rafinament melancolic şi tonul roman-
ţei tradiţionale, evident ou un simţ ail. nuan­
ţelor de exprimare mai precis şi cu o sorHtu­
ră armonică solidă . El este, astfel, iniţiatorul
https://biblioteca-digitala.ro
unrui a:lt fel de cîntec cu sorţi de a fi receptait
în mase, mari arrtlistiie, mai pur şi mai nou faţă
de romanţa rairefiaită ca formă şi conţinut mu­
zical. Fără eforitul de a fi personal, Drăgoi
a creat un adevărat cîntec nou, de factură ar­
tistică, trecut demult în reperitoriul interpre­
ţilor de romanţe şi avînd rastrul de a înnobila
genul, ou mult superior în posibilităţi, majori­
tăţii strivitoare a producţiei apărute sub aceas­
tă etichetă.
Ciolul celor 10 cîntece pe versuri de Heine,
deşi datează din acelaşi an ca şi Crizanteme,
ilustrează fuziiunea compoziitorului cu spiritul
oî1ntecelor populare. De la piesa 1n Mai, oare
este o horă oa ritmică, sau Atît de drăgălaşă,
unde cadenţa finală evocă tipul doinei bănă­
ţene, pină la inflexiunile modale din întregul
ciclu, spi.ritul airnteceloc nu descinde din sen­
timentalismul heinian, ci din folclorul nostru
mult mai diferenţiat, î n ciuda facturii „Toman­
tice" a acompaniamentului instrumental. Se pot
găsi multe momente f!I'umoase, de o expresie
vocală rotundă şi sensibilă la vers, î n ciclul
acesta, ou accente sincere şi senine, cu uşoare
chemări melancolice, dar mereu de o fermă
aspiraţie spre lumină, ceea oe le :recomandă
singure repertoriului i nterpreţilor de lied.
Poate că intenţia lui Sabin V. Drăgoi a fost,
oompunînd oîntecele sale pentru voce şi pian,
să-şi mlădieze expresia şi să-şi apropie teme­
le lj['ice peilltru creaţia s a de mai tirziu. Ar
putea să vină î n spri jinul presupunerii noastre
şi faptul că, uJ.teirior, genul lipseşte din crea­
ţia sa. Cintecul Alintare a fost compus în 1 93 3 ,
iar ultimul, Flori albe, pare s ă aparţi nă acele­
iaşi perioade, d eşi nu-l socotim reprezentativ
pentru aJI'lta lui Drăgo i.
In perspectivă istorico-estetică, reţ i nem din
caietul recent de cintece limbajul organic, cu
o sia.voaire românească, expresie a unei sensibi­
lităţi proprii, ou infi ltraţii din folclor şi chi a r
oo u n caracter folcloric. Eleganţa sariiturii pi1a ­
nistice şi alimentarea darnică a vocii ou melo­
dii, eliminarea amănuntelor din acompania­
ment şi delimitarea precisă a efol'tu1ui vocal
urmăTesc irealimrea unei expresi i simple şi co­
municabile, în care vibrează pu ternic emoţia
treL'Ji.tă de poezie.
tr-un capitol încă prea puţin răsfă�at al crea-
ţiei muzioale româneşti şi ele se î nscriu în
driumul ascendent ·al liedului nostru, oare nu
constă doar din vil'tuo�a ·tehnică a scriitu­
rii, ai în primul rLnd din bogăţia notaţiilor
muzioaile şi adincimea oonţinutului lor emoţio­
nal, după calea indicată de Drăgo i însuşi .
GEORGE SBARCEA
33
Am intir i despre Constantin Dim itre scu şi fam ilia lui
în urmă cu zecile de ani - o chema pe Madam
Publicăm amintirile d e faţă aparţinînd lui George
D : mitrescu la o cafeluţă.
Stratu lat, poet şi magistrat, colecţionar, prieten al
Au trecut anii, s-a stins la 9 mai 1928, nenea Costică
lui A lfonso Castaldi şi al lui Constantin Dimitrescu.
şi şi-a aflat odihna în cimitirul Sfînta Vineri, fotr-un
Ele prezintă detalii de viaţă, impresii, observaţii în
loc de veci. S-a prăpădit în august 1935 Mişu
măsură să întregească imaginea noastră despre com­
Dimitrescu ajuns profesor la conservator, urmînd
pozitorul Constantin Dimitrescu şi despre alţi muzi-
pe credincioasa sa soţie Tilly şi pe fiul lor M ircea
cieni membri ai familiei.
mort în iulie 1934, luînd locurile modeste ca şi viaţa
lor, ca şi viaţa părinţilor şi bunicilor, alături de
Pe Constantin Dimitrescu, sau nenea Costică -
cum i se zicea profesorului de la conservator şi com­ nenea Costică, omul senin ş i fără d e re�oltă i n faţa

l-am cunoscut de cum am deschis răutăţii semenilor săi care au ştiut să-l lovească ln
pozitorului -
ochii, chiriaşi fiind în curtea caselor noastre părin­ meschina lor înţelegere a vieţii.

teşti din s trada Primăverii nr. 33, astăzi Mendeleev. A murit şi Madam Dimitrescu l a 1 octombrie în
1943, cu faţa netedă, fără o sbîrcitură 1în mij locul
Viaţa lui se strecura liniştită, cronometrată intre
resturilor ei de familie, Titi Ţicu şi Mişulică, purtînd
ceasurile de conservator, ceasurile de exerciţii la vio­
însă paloarea anemierii ; a murit ca să fie aşezată
loncel, ceasurile de oonl,punere, jumătatea de oră
al ături de nenea Costică, idolul şi stăpînul vieţii ei,
de ras şi frizat p ărul buclat dat p este cap, la ace­
pe care îl îngrijise, ii crescuse copiii, se bucurase de
laşi bărbier, Filip, din strada Regală, astăzi 13 decem ­
succesele lui muzicale, tremurase în aşteptările în­
brie, Ungă băcănia Dragomir ; şi această jumătate
toarcerilor acasă d e la teatru a lui nenea Costică,
de oră era şi e a premergătoare ceasurilor de spec­
sau de la concerte, ii cususe cu mătase veritabilă şi
tacole la teatrul Naţional unde el er-a şeful orches­
îi rinduise ro sfinţenie opera lui muzicală şi n-o in­
trei, care pe atunci delecta publicul, înainte de în­
teresa nimic şi nimeni căci grijile şi treburile ei
ceperea spectacolului cit şi în antracte, cu muzică
casnice îi erau de ajuns pentru ocuparea timpului
clasică.
ei zi lnic. A murit cu sufletul împăcat c ă şi-a înde­
Ani de zile l-am văzut în curtea caselor noastre
plinit în viaţă toată misiunea ei de mulţumiri mă­
<lucindu-şi această viaţă, l-am văzut compunînd zi
runte şi de suferinţi fără de cirtire.
de zi, controlîndu-şi la pian compoziţiile proaspăt
Opera lui nenea Costică, izvorîtă din zbuciumul
aşternute pe hi;rtia l iniată anume jpentru muzică,
frămîntărilor lui sufleteşti şi aşternută pe pagin ile
fluerîndu-le focetişor, iar la capătul l ucrului che­
hirliei muzicale timp de mai bine de 50 de ani, mi-a
mînd-o pe „Madam Dimitrescu" să bea cite o cafea.
fost dăruită de Titi şi Ţicu Dimitrescu s-o al�pesc
Casa lui binecuvîntată cu trei copii, era o casă
colecţiilor mele şi, urmînd soarta acestor colecţii, să
grea. Totuş i, grijile şi preocupările acestei case pă­
fie cîndva cunoscută - aşa cum nu fusese cunoscută
reau c ă nu-l preocupă. Lăsa totul, sau numai mena­
în timpul vieţii maestrului Constantin D imitrescu
jul în sarcina harnicei lui tovarăşe de viaţă ? Nu ştiu.
Această operă a fost salvată de mine, adunată
A fost un mister, nici unul neplîngîndu-se de greută­
de sub dărîmături, unde fusese ,împrăştiată de ex­
ţile vieţii sau de greutatea sarcinei în atribuţiile fa-
plozia unei bombe anglo-americane la 4 aprilie 1944,
miliare.
în timp ce Ţicu Dimitrescu stilcită de năpăstuirea
Cu suflet tinăr şi-au crescut copiii scoţînd din e·I

;
. . unei uşi smulse cu pervaz cu tot în sala de intrare
d01 muzicanţi, pianişti : pe Maria Dimitrescu botezată

�
a locuinţei sale din strti.da Dr. Raţiu nr. 13, a fost
de noi Ţicu, absolventă a conservat rului din

� �
dusă în nesimţire la spitalul C.F.R. Witting, unde
Bucur şti şi concertistă şi pe Mişu Di mitresc u, absol­
a trebuit să stea cîteva săptămîni îngrijind-o eu în
v nt ş1 el aJ onservatorului din Bucureşti şi cu stu­
_

-.
_ lipsa fratelui său Titi şi a nepotului Mişulică care
dule desa'4îrş1t e la înalta academie de muzică din

�
_ fuseseră nevoiţi să urmeze în dispersare serviciile lor.
Berhn de unde s-a înapoiat cu dipolmă de „ de savu - -

� �
Prietenia familiei mele cu a lui Constantin Dimi­
ş i t inte ret al lui Beethoven" . Sora lui i-a cedat
_ trescu a !fost foarte strînsă. Eu şi fraţii mei am fost
pia n l sau d concert şi şi-a încetat complet orice
_ cu copiii lor ca fraţii şi stadiul unei asemenea prie­
activitate muzicală, de la întoarcerea lui.

":1
tenii l-au meritat.

�
Dar, a mai avut şi un al treilea fiu' pe T 1" t 1"
�
�� ��
. Aş fi fericib să pot trece v iitorului acest patri­
D 1' �. escu care, luî.ndu-şi licenţa în drept, a rămas
mo iu încredinţat ş i măcar, postum, să-şi poată cu­

:'
a e rte funcţionar, fiind unul din cei ma i de­

�
_
savirş1ţ1 ceri laurii gloriei pentru care nenea Costică a fost
m corectitud ine, punctual itate.
scla ul resemnat al artei lui timp de o viaţă.
Pe ene a Costică şi pe Madam Dimitre scu i-am
_ _ _ sarmanul Mişu Dimitrescu . Primul meu prieten
urmarit pma în ultimele lor zile. Nici 0 schimba re _

?1
mai mare al copilăriei. C u cite neşterse amintiri mi-a
nu-1· zd runcma din caracterul
înflorat această copilărie - I Iar mai tîrziu, pînă l a
·
lor , nu le alt erase
. .

�
m 1 c, c u toate că lovituri materiale şi
morale pl'i­ plecarea l a Berlin ş i d u p ă întoarcerea sa de acolo
m1seră, cu toate că traiul lor alăturat
de anii care
cită caldă prietenie şi dragoste a ştiut să revers
creşteau, devenea din ce în ce mai greu
noastre I
rezumindu­
prieteniei cite ceasuri mi-a întreţinut su­
se la o mică pensie.
fletul, cîntîndu-mi la pian· pe toţi clasicii şi toate
Şedeau bătrînii, dumneaei cu gospod ăria, iar nenea
op erele pe care azi le am �n colecţie, cumpărate de
Costică cu violoncelul, şi compunea sau desăvîrşea .
mm� atunci numai ca să mi le cinte şi să mi le
compoziţiile sale, iar cînd inserarea se lăsa ca şi
el I
_

explice Cite concerte n-am auzit gratuit, ocu-

34
https://biblioteca-digitala.ro
pfnd împreună locurile în loj ile date l u i nenea Cos ­ un concert. Era un virtuoz al p i a n u l u i , cu un tuşeu
tică, de la vîrsta de 6 la 21 d e 1an i . Cite ceasuri şi o i nterpretare aşa cum îl auzisem pe Sauer sau
de muzică de cameră n-am ascultat în salonul mo­ pe Raul Pugno . L...a tot amînat, ş i n-a mai dat nici
dest al familiei lui n enea Costică d i n strada Cometa unul. Voia să fie desăvîrşit. Studia zece, douăspre­
nr. 11, unde s-a m utat, plecînd din casa noastră, zece ore pe zi, ocupînd pianul.
cu Mişu Dimitrescu la pian, cu Costică Nottara la Urmărea desăvîrşirea ? O avea : d i plom a lui vor­
vioară, cu Iancu Masalsky, strănepot al Dorei D'Is­ bea îndeajuns. Pe baza ei a ocupat catedra de pian
tria, sau Gogu Georgescu la violoncel ! închid ochii la conservatorul d i n Bucureşti. Cred că modestia îi
şi îmi pare că timpurile acelea au fost o poveste, redusese î n oc h i i l u i valoarea m u n c i i s i n te tizat <i în
că oameni i de care vorbesc sînt o închipuire a mea diplomă, numai I a slujba d e profesor Ia conservator.
şi că nici cînd n-au fost aevea, privind avalanşele Avea desigur o timid itate, sau frica unui trac i n e x ­
de evenimente de la 1 9 1 6 î ncoace, care au schimbat pl ioobi l .
şi oamenii şi caracterele. După război am plecat în provincie c a magi strat.
11 aştepta să se reîntoarcă de Ia Berlin. S-a în­ Ce destin va fi îndeplinit bietul Mişu, ca în v i aţa
tors însurat. Avură doi copii, cărora le sîn t naş. Dar l u i să fie atît d e tocat de dezastre, el, care n-a făcut
aş fi vrut să fac ceva mai mult. In trasem î n publi­ altceva decit să muncească cu rîvnă pentru a de­
cistică ; aveam prieteni buni între ziarişti, p uteam veni pianist.
scrie şi eu, puteau scrie şi ei ; îmi trebu i a să dea GEORGE STRATULAT

V I T R I N A p u B L fi C A T
.
I L O R S T R Ă I N E

Landon, H. C. Robbins. Beethoven. Sein Le ben und seine Wel t

in zeitgenossichen Bildern und Texten. Zi.i r i ch , Un i versal
Edition, 1 9 7 0 , 400 p.
veniană, Ilustraţii, Documente, In­ rea celor mai con cI u d e n t e
dice. Partea principală o deţin ilus­ documente reprezintă actul de sin­
traţiile - cu ample legende expli­ teză muzicologică al lui H. C. Rob-
cative - şi documentele. Autorul a bins Landon pentru care trebuie
adunat materialele din R. F. Ger­ să-i fim recunoscători (peste 200 de
mania, Anglia, Franţa, Austria, pagi n i ) . Texte în d iferite limbi
Italia, Elveţia, Cehoslovacia şi străine extrase din primele cron i c i
SUA, investigaţia apărîndu-ne de-a muzicale asupra creaţiei şi vieţii
dreptul impresionantă (de la cele lui Beethoven pînă la discursul f u ­
mai anonime colecţii particulare nebru al lui Grillparzer se alătură
.
1:1. C. ROBBINS LANDON
pînă la marile muzee şi arhive). cronologic pentru a ne înfăţişa dra­
Calitatea exemplară a ilustraţiilor matica existenţă a acestui . ,erou··
(multe imagini în culori fiind pen- al muzicii. Volumul Beethoven ră­
tru pruma oară încredinţate tiparu­ mine în acelaşi timp şi o rară carte
lui) îngăduie cericetări vii toare fără bi bliofilă ce se răsfoieşte cu in­
Pînă astăzi, volumul muzicologu­

Vol.
a se mai apela la originale. Alege- teres de orice i ub i tor de frumos.
lui american H. C. Robbins Lan­
don rămîne cel mai impresionant Rocznik Clwpinuwski - Annales Chopin . 8. Socit-lL· Frt:,deric
omagiu şi totodată cel mai com­ Cbopi n . Warszawa, Pa nstwowe Wy<l a w n i c two Na u k o w c' ,
plet instrument de cercetare şti in­ 1 969, 1 58 p .
ţifică publicat cu prilejul bicente­ Varşovia însumează cinci s t ud i i
narului naşterii lu Beethoven. Nu aparţinînd muzicologilor polonezi.
row.&1nHwo 1 -. „„„„....... CHOl'llilA
mai puţin de 256 de imagini (di n ­ Pe lingă obişn u i l u l referat de creş­
& O C I ' ' ' l l f et l l 1 C C N O " M
tre care 1 0 0 î n culori) reprezentînd te re a colecţiei (Noi docume11te în
portrete în ulei, tablouri, miniatu­ c o le c ţia muzeului Societăţii Chopin
ri,
caiete
facsimile
de
de
conversaţie,
pe acte, scrisori,
compoziţii ÎU1
- ROCZNIK de Hanna Wr6blewskn)
terialelor se referă
rest u l
la prol.Jleme de
m a­

analiza formei. Remarcabilă ne a pa ­

manuscris

mai mare
şi
afişe, p rograme de sală ş.a., în
parte
tipărituri,

inedite, oferă
articole,
cea

un
CHOPINOWSKI re contribuţia ştii nţifică a Kryslynei
Wilkowska - Chominska asupra

ANNAm CHOPIN
Sonatei poloneze pentru pian în
preţios material bio-bibliografic
sec. XVIII, arătîndu-se rădăcinile

8
asupra vieţii şi operei autorului
formei ohopini ene în creaţia precur­
„Eroicei". Planul volumului defi­
sorilor (îndeosebi a sonatelor lui
neşte clar intenţiile lui H. C. Rob­
Krystian Wi lhelm Podbielsk i ) . Se
bins Landon de a sluji o documen­ Pl\llllWOWI WTOAWN.ICTWO N j11 lJ IOWI
urmăresc cu migală expresia şi di­
taţie vastă, inedită, adusă la zi, tu­ ..... . 1D11,0.., 90INIU0:.I Dl 'OlOGlll
n amica, ornamentica, expresia mo­
turor celor ca-re doresc să cunoască
tivelor, elementele populare, forma
nu numai pe Beethoven , ci întrea­
ga epocă şi societate : Prefaţă, ln­ Ultimul volum al publicaţiei pe­ de sonată etc. La preclasicii polone­

tToducere într-o iconografie beetho- riodice a Societăţii Fr. Chopin din zi spre a se dovedi afinităţile lui

35

https://biblioteca-digitala.ro
 Chopin cu arta naţională şi univer­ „a studia diferenţele între forma so­ polonez. Wojciech Nowik discută
sonatei. Un noră a compozitorului şi a diverşi­ Probleme ale reconstrucţi ei Mazur-
sală în definiti varea
lor i nterpreţi" . C. Miculi - îngrij i ­ cii în fa minor, op. 64, nr. 4, de
interes deosebit pentru muzicologia
Fr. Chop i n, iar Barbara Taraszkie­
românească îl prezintă studiul Moş­ torul p·rJmei ediţii c ritice a operei
wicz se ocupă de Probleme de
tenirea formei sonore a lui Chopin lui Chopin - este socotit partiza­
de Dalila Teresa Turlo întrucît au­ nul „atitudinii conservatoare" (ală­ structură şi pianistică a Studiilor de
toarea face ample referiri la muzJ.­ turi de J. Kleczynski ş i E. Ganche) . Chopin în versiunea lui Leopold
cianul român Carol Miculi. „Forma Pentru interpreţii contemporani ai Godows ki. Analele Chopin se im­
sonoră este realizarea unei anumite muzicii lui Chopi n studiul de faţă
pun tot mai mult ca o publicaţie
idei artistice prin intermediul scrii­ ni se pare indispensabil, de mare va­
prestigioa să a muzicologiei poloneze
turii pianisti�" - scrie D. T. Turlo loare documentară p entru înţelege-
- accentuînd asupra obligaţiei de rea stilului adevărat al dasicului contemporane.

Musik,

BEITRAG E '72173
We bern - Kongress. cJsterreichisch e Geseillschaft filr �
itfM#ffeff�i®P•AWi'%K
''""' - 'fft'YiWF �
JP'
Beitrăge 72/73. Kassel, Bărenreiter, 1 9 7 3 , 2 1 8 p.
> ' ,�C'.ftllJC(Tf!
, > t;?!1ff9%A?}i# I
Cu prilejul festivalului Webern tă cercetările despre structurile rit­ OSTERREICHISCHE
( Viena, 13-17 martie 1972) a avut mice în piesele p entru orchestră
(Carl Dahlhaus) , noi aspecte anali­
GESELLSCHAFT
loc un congres internaţional de
muzicologie organizat de Osterrrei­ tice în piesa op. 1 1 (Erhard Karkos­ FOR MUSIK
chische Gesellschaft filr Musik şi hka) , continuitatea şi articulaţia . '.®tLdl!IJJ iJwtlM 1i I j
4%WJW/W%1W JI I ]

lnternational Webern Society din ritmică în muzica instrumentală WEBERN-KONGRESS

SUA, referatele şi discuţiile fiind (Laszlo Somfai) , stilul „pointiJ.ist"
cuprinse în volumul Webern-Kon­ webernian (Peter Stadlen) şi tehni­
gress. După cuvîntul de deschidere ca sevială în opera lui Webern
rostit de Harald G oertz, s e publică (Walter Kolneder) . Este un \'olum
comunicările - grupate pe secţiu­ dens, cu reale contribuţii ştiinţifice,
nile Btografie şi stil, A naliza ope­ indispensabil înţelegerii unui mo­
rei şi interpretare, Webern şi ur­ ment crucial din istoria muzicii
maşii, Surse şi ediţii - p recum şi
BJS.RENREITER
contemporane : nou a şcoală muzica­
llllWI li JUiI . I11111
dezbaterile. Interes deosebit prezin - lă vieneză.

Gautier, .Aindre. La musique americaine. Deuxieme edition mise

a jour. Colection Que sais-je ?. Paris, Presse univelI'Sirtaires
de France, 1 97 2 , 1 2 8 p.

IUSI cană, Primele generaţii de compozi­ nurile noi ale teatrului muzical

ERICA tori, Muzicienii secolului şi întîlni­

r ea cu jazzul, De l a neoclasicism
(musical). Noţiunea de „artă ameri­
cană " , solicitată de Hopkinson în
pînă la avangardă, Arta lirică în 1788, este acceptată de Andre Gau­
S U A, Tendinţel e contempo rane. Este tier numai datorită „fondului p opu­
lucrare de pură infonnare gene­
lar ce i-a pus bazele" şi a definit
o

rală, necesară atît omului de cul­

stilul proptii u, dar autorul se indo�
ieşte - credem noi că pe nedrept
tură, ci t şi profesion istului. Căci

- asupra existenţei unei şcoli mu­

Andre Gautier a ştiut să selecteze
momentele principa le din scurta contemporane.
zicale autohtone

�
PBÂNQ ,--
istorie a muzicii americane şi mai
� � * Gershw in şi Coplan d au definit cu
ales să pu ncteze figurile centrale
Pussa claritate un specific naţional în mu­
ale şcolii de peste ocean
H
(ChaTles
zica americană spre a nu mai lăsa
; /.<\Î'·1, Ives, Charles Griffes, G. Gershw in,
.->fJI,' �....»
.. ;ii
semne de îndoială. Totuşi A. Gau­
Roy Harris, A. Copland, G. Antheil ,
5 . Barber, W. Schum an) . Sînt inte­ tier se menţine îln Limitele obiecti­
resante delimit ările vităţii ştiii nţifice, asigurind astfel ci­
şi p recizările
Carte de popularizare , scrisă autorului asupra titorului toate condiţiile unei multi­
folclorului indian
cursiv, vioi, fără analize tehnic e,
şi folclorului negru, asupra şcolilor laterale informări a drumului par­
La musiq ue americatne cupri nde
următoarele şi stiluril or de j azz, precum şi sub­ cu.rs de-a lungul celor 200 de ani
Introducere,
capitole :

Originile şi începuturile linierile de muzică amer icană .

muzicu aspectelor contemporane
americane, Muzica populară ameri - privin d muzic a experimentală şi ge-
EUCEN VICOS

36
https://biblioteca-digitala.ro
 I SZABOLCSI BENCE I prietenie între aceste personalităţi ale muzi­
Am avut de citeva ori prilejul de a mă fi
întîlnit cu muzicologul Dr. S:oabolcsi Bence.
Moartea sa înseamnă o grea pierdere pentru
culturr-a muzicală ungară. Szabolcsi Bence a
contribuit prin creaţiia sa la pregătirea de spe­
dalitate a unor î ntregi generaţi i. Iiaită de ce
consider deosebiit de important penWli mine
faptul că am putut să-l ounosc încă di n anul
1 950, Ja Bucureşti , ou prilejul „Săptămînii mu­
zicii româneşti" . In aoel:e zile am ascultat cu
mult i nteres expunerile sale despre aspectele
vieţii muzicale din Ungari a, precum şi apre­
cierile sale d eosebi�t de elogioase, exprimate
con.IOis, olar şi obieotiv cu privire la creaţi ile
muzicale româneşti prezentate.
Vorbind despre legătura folclo!l"1uJui ou mu­
zica, SzabolOSIÎ Bence îşi exprima părerea c ă
prin noua orientare în creaţie, a muzici i ro­
mân�ti, s-a parruilt ipe un făgaiş bun. Cu acel
prilej a vizitat şi Insbiitutul de Etnografie şi
Folclor din BUJCureşti, unde a zăbovit înde­
lung, maruifestind un viu interes penitru toată
vi aţa muzicală din ţara inoasbră .
In 1 9 6 1 , Szabolcsi Bence a revenit în Buou­
reşti , la cel de al doilea Concurs şi Festival
IintemiaţiO'Illall. „George Enesou" , priJej de a
reasoulta muzica lui Enesou, precum şi cele­
lalite creaţii româneşti, cuprinse în programul
FestivaluJ:Ui.
- Muzica lui Enescu -mărturisea el
mă pasionează. lndrăgesc mult creaţiile sale şi
pot· afirma că ele ne oferă o veritabilă desfă­
tare muzicală.
Oedip de Enescu îl entuziasmase. L-am rugat
să-şi expună în citeva cuvinte impresiile des­
pre aJCeastă capodoperă a lui Enescu.
- Am ascultat cu încîntare această operă,
de la început pînă la capăt spunea
Dr. Szabolcsi Bence. Trebuie să spun că am
fost profund impresionat. Consider că este o
creaţie grandioasă, cu însuşiri dramatice şi
muzicale ce se întîlnesc rar în muzica contem­
porană, şi care îl plasează într-o nouă lumină
pe marele compozii'or român. Deosebit de cap­
tivant este fel ul cum este abordată de Enescu
tragedia clasică, precum şi modalitatea în care
sînt accentuate motivele tragic umane, pen­
tru ca în punctul culminant al operei să apară
cu strălucire tot ce este grarndios şi înălţă­
tor : imensit:atea suferinţelor şi pasiunilor uma­
ne. Pentru mine spectacolul din Bucureşti ră­
mîne de neuitat ; acest spectacol, prezentat la
un înalt nivel artistic, a oglindit în acelaşi
timp nivelul artei teatrale de operă din Ro­
mânia.
Nu mai e nevoie să subliniez că un aseme­
nea triumf al artei enesciene bucură din ini­
mă pe toţi discipolii muzicii lui Bela Bart6k.
Memorabile au rămas legăturile de sinceră
https://biblioteca-digitala.ro
cii române ş i ungare. Ce populară este arta
lui Enescu şi ce ecou puternic are în sufletul
poporului. Am savurat spectacolul de mare
succes al ansamblului ,,Ciocîrlia", în cadrul
căruia Rapsodia lui Enescu, de cea mai mare
popularitate, a fost transpusă şi în interpre­
tarea coregrafică.
Bart6k avea o deosebită consideraţie pentru
Enescu şi îi purta sentimente de profundă
simpatie. L-am auzit pe Bart6k făcînd afirma­
ţii în acest sens. ln 1 924, cînd Belri Bart6k a
susţinut un recital cu compoziţiile sale la
Bucureşti, Enescu i-a executat în mod impeca­
bil, la prima vedere, Sonata nr. 2, extrem de
dificilă. Această execuţie de bravură l-a uimit
pe Bart6k, surprins nu numai de perfecta in-
terpretare, ci mai ales de înţelegerea profundă
a conţinutului muzicii sale, a esenţei acesteia.
Nu o dată Bart6k îşi reamintea mai tîrziu
acest lucru .
In toamna anulu i 1 9 64, l-am reîntilnLt pe
Szabolcsi Benoe la Budapesta, î n timpul des­
făşurării „Săptămînilor muzicale". Asista îm­
preună cu Zoltan Kodaly, la un concert diri­
j at de Pa blo Casals, în sala Teatrului „Erkel " .
Apoi l-am văzut pentru ultima oară, cu ocazia
unei călătorii la BUldapesta, pentru a lua parte
la ConferinţJa i nbernaţion0ilă Kodâly. In sala
de festi.viităţi a Academiei, Dr. Szaboksi BeTllCe
- a susţinut o expunere despre Kodâly. Trebuie
într-o
să spun că au fost momente impresionante.
scurtă cornrorbfa-e, după conferinţă,
i --am cerut cî:teva lămuriri în legătură ou pri e ­
tenia dinrtre Enescu şi Kodâly, informîndu-1
că înrtir-una din conferinţele sale, ţinute în anul
1 934 Ja Aa:-ad şi Timişoara, Kodâly Zolit.an fă­
ouse aprecieri elogioase la adresa artistului
român.
Pot să afirm că în nenumărate ocazii Kodcily,
în prezenţa mea, vorbea cu multă căldură şi
recunoştinţă de Enescu. (Şi este ştiut că Ko­
daly Zoltan nu-şi irosea laudele). După cite
ştiu, ei s-au cunoscut la Paris. Conferinţa des­
pre care mi-aţi vorbit trebuie neapărat să fie
dată publicităţii. Popularizarea înaltei stime,
a profundei recunoştinţe şi a afecţiunii reciproce
dintre marii noştri compozitori, este de mare
însemnătate. Enescu este un muzician univer­
sal, el trebuie să fie neapărat cunoscut şi de
păturile largi ale poporului. Relaţiile de prie­
tenie dintre Enescu, Bart6k, Kodaly trebuie să
servească drept pildă tuturor acelor care văd
în înfrăţirea dintre popoare, calea spre un. vi­
itor frumos al omenirii.
LAJOS PINTER
37
DE PESTE HOTARE
Terorizat de muza severă şi ne­
săţioasă a perfecţiuni i , Rolf Lieber­
mann n-a scăpat din vedere - in
cali tatea sa de supervizor al spec­

Note muzicale franceze, italiene tacolului

din ceea
de
ce
inaugurare
putea să potenţeze
nimic
la
şi austriace maximum colaborarea d i ntre scenă
şi orchestră, d i n tre amîndouă şi pu­
blicul invitat să participe cu o
O c;1 l .:i l ol"ie de s t u d i i î n cîteva ţări tacolul de operă, făcînd din sălile
pline un fenomen obişnuit la Ham­ nouă sensibilitate la spumoasa
ale con t i n e n t ului a pri lej u i t auto ­
,,nuntă" a faimosului erou uşuratic
rului acestor note co ntac tu l cu pe r­ burg. Succesele sale se datorează
şi fermecător al lui Beaumarchais.
s onali tăţi şi e ve n i m en te muzicale unei politici de repertoriu adecvate
interesului melomanilor şi nivelu­ A :intervenit, astfel, în cursul repe­
semnificative ale stagi u n i i de pri­
lui interpretării lui. ti ţiilor cu cite o rectificare esen­
măvară '73 . E l e i l ustreaz ă în gene­
Experienţa as tfel dobî.ndită ser­ ţi ală, spre a obţine imaginea artis­
ral, cu o rară i n te n s itate , preocu­
veşte de astă dată Opera Mare din tică de mare sugestivitate a bur­
pările şi orientările vieţii muzicale
capitala Franţei, teatru a cărui ghezului şiret, inteligent şi pasionat
din centre importante ale cultu­
„criză" se p relungise mai mulţi în mediul saloanelor aristocraţiei
rii artistice oc c i dentale, succesele
şi i n s u ccesele u n or i nstitu ţi i cu ve­ ani, pină cînd a ajuns să se vor · din secolul XVIII. Tradiţia lui Mo­

chi tradiţii sau ale u n or vedete cu bească, în termeni prea puţin mă­ zart cîntat a fost de astă dată în

gulitori pentru răspunzători i des­ întregime abandonată, pentru a da

ren ume i n ternaţio:ial.
Am reţinut, d i n drumul făcut în tinelor artei muzicale franceze, loc unui adevărat teatru de muzi­

l un i l e martie şi aprilie, momen tul despre o decădere evidentă a cele­ că şi comedie, creî.ndu-se în acest

redesch iderii Operei Mari din Pa­ brului teatru Garnier şi de necesi­ fel nu n umai personaje de operă,

ris, cel ebra Salle Garn i er, sub ce­ tatea „salvă ri i" tradiţiilor sale glo­ concertante, ci adevărate dramatis
rul înalt şi aerian al primăveri i rioase. Rolf Liebermann a înţeles personae, în bun spirit reinhard­

în Franţa. Aşteptată cu înfrigura­ să confere i naugurări i activităţii tian, cu o vie expresivitate a mu­

re, dar cu o oa�·ecare mali ţie de sale pru1iziene o strălucire particu­ zicii şi cu vivacitatea teatI"ală a

către cronicari, redeschid erea aceas­ lară, transformînd spectacolul de eroilor.

ta marchează încep u t u l ac ti vi tă ţ ii deschidere, cu Nunta lui Figaro, Dacă n-ar fi decit opiniile una­
noului administrator al p ri m e i sce­ într- u n eveniment artistic şi, to­ nim favorabile ale cronicarilor
ne l i ri c e franceze, compoz i to rul şi todată, într-un moment monden, la francezi şi străini prezenţi la spec­
d rij orul Rolf Li ebermann. Artistul rare să parti c i p e tout Paris. Cu tacol, scrise în diapazonul admira­
a cesta helvet, cr�cut în disciplina acest s co p , nu numai spectacolul ţiei fără rezervă, şi tot am înţe­
rigidă a d od ecafon iei, ale cărui în s i n e a fost o reuşită deosebită a lege proporţiile victoriei repurtate
opere - h l n' care Şcoala femei­ in terpretări i , regiei şi scenogm.fiei, de Rolf Liebermann cu spectacolul
l<JI'
după Moliere 1 955 ·- a u cu­ ci şi plasarea lu i Îln sala Teatrului său de prezentare.

de cu r te Ludovic XV de la Versail­
noscut s u c cese remarcabile, a fă­
c u t l a rgi peregri nări. de la studiile
les. c u prezenţa preşedin telui. Repu­
urmate cu Hei-m a n n Scherchen şi
II
bl ici i şi intonarea, înai ntea repre­
\Vlad i m i r Vogel, ca d i rijor al or­
zentaţiei, a Marsiliezei.
ches trei Radiod i fuzi u n i i din Ziirich Dacă spectacolul cu Orfeu ş i Eu­
Sub conducerea muzicală a lui
şi ca d i rector al Operei din Ham­ ridice de Gluk, din sala Garnier
Gyărgy Sol t i , iln reg i a lui Giorgio
burg, î n vi aţa muzicală occidenta l ă , de astă dată, care a însemnat de
Stehler şi avînd în rolurile prin­
înainte d e a fi fost i n Y i ta t la Pa­ fapt deschiderea Operei Mari la
cipale in terpreţi de prim rang, ca
ris. sediul ei permanent, n-a fost în­
Jose van Dam /Figaro/, Gundula
timpinat cu aceleaşi sufiragii una­
J a now itz /Contesa/ şi Frederioa van
nime, lucrul acesta se datorează
I Sta.de /Cherubino/, opera lui Mozart
pe de o parte regiei, pe de altă
a cîştigat o nouă dimensiune, în­
parte scenografiei.
Nu es t e LU lucru obişnui t ca deosebi p ri n punerea în lumină a
Opera compozitorului german s-a
u nui e tranger, c h i ar dacă el apar­ textului lui B eaumarchais, cu toa­
cintat în versiunea ei pariziană,
\ i ne confederaţiei vecine şi priete­ te implicaţiile de caracter şi ţinută
datînd din 1774, al cărei manuscris
ne, să i se î n credi nţeze în Franţa ale personaj elor şi de colorit so­
a fost socotit citva timp pierdut. El
responsab i l i tatea conducer i i uneia cial ale epocii. Un ansamblu de o
a constituit o surpriză pentru cu­
d i n p rinc ipalele aşezăm i n te d e artă desăvîrşită omogenitate a fost ani­
noscători, prezentînd faţă de ori­
ale ţări i . Rolf Liebermann însă a mat de regia inteligentă şi dinami­
g inalul cîntat la Viena, în 1768,
cî11ti g at trofee, la Hamburg, aproa­ că, pentru care fiece gest, mimică,
citeva adăugiri esenţiale de arii şi
pe unice în peisa j u l teatrelor de mişcare î n scenă, evoluţie de grup
o scenă de balet, în finalul scenei
operă din zilele n oast re, ridicînd şi, fireşte, detaliile de decor, cos­
din Templul lui Amor, cu o du­
instituţia condusă de el în marele tum şi recuzită au avut semnifi­
rată de douăzeci de mi,nute. Diri­
oraş hanseatic la ni velul celor mai caţi.a lor, spre a face dreptate, în­
jorul Manuel Rooenthal a aflat re­
bune scene mond i ale ş i - ceea ce tr-o modernă concepţie a punerii
zonanţa directă, simplă şi afectu­
nu constituie u n merit mai mic - în scenă, atit compozitorului aus­
oasă, a acestei muzici de un dra­
a mod ificat pe nesimţite felul de triac, cit şi comediografului fran­
matism putern ic, de o mare frumu­
a reacţiona al publicului la spec- cez.

38
seţe melodică în elementele por-

https://biblioteca-digitala.ro
treturale ale eroilor. Ei au fost III :;; erioasă a deznodămînt1.1lui sînge­
interpretaţi de Nicolai Gedda ros, al lui Eugene Scribe şi Char­
/Orfeu!, * Jeanette Pilou !Euridicel A m mai asistat la una din ulti­ les Duveyrer, să poată dobîndi cel
şi Christiane Eda Pierre /Amor/, mele repetiţii ale operei I Vespri puţin verosimilitate scenică. Dacă
Ghislaine Thesmar şi Michael De­ siciliani de Verdi, la Teatro Regio nu era momentul de balet, cu ade­
nard dansînd admirabil î n coregra­ din Torino, în regia Mariei Callas vărat strălucit, al „anotimpurilor" ,
fia lui George Balanchine. şi a lui Gi useppe di Stefano. Mis­ i1n care am aplaudat o balerină cu
Din punctul de vedere al i n ter­ tuit de incendiu în 1 9 36, teatrul cele mai rare înzestrări de graţie,
pretării muzicale, spectacolul de la acesta, martor al atitor evenimente intuiţie şi tehnică, Natalia Maka­
Grand Opera a fost o izbîndă de istorice ale operei italiene - între rov, şi coregra fia plină de nepre­
acurateţe, precizie şi frumuseţe ar­ care şi premiera absolutf1 a lui văzut şi fantezie a lui Serge Lifar
tistică. Regia i-a fost încred inţată Manon Lescaut şi Boema de Puc­ - acest septuagenar de o conti­
octogenarului cineast Rene Clair, a cini - a fost redat publicului, re­ nuă efervescenţă a i maginaţiei şi
cărui concepţie modernizatoare, la clăd i t nu chiar în vechea lui înfă­ un ochi sigur pentru stil -, sce­
fel ca decoru11ile lui Bernard Day­ ţişare, dar nici prea departe de ea, nografia lui Sassu, cu viziunea ei
de inspirate de picturile lui Gus­ abia în acest an. Inaugurarea lui „fotografică" şi cu culorile-i vio­
tave Moreau, marile oglinzi i nstala­ a fost, astfel, prilej pen tru torinezi lente de verde, portocaliu, roşu şi
te între scenă şi sală, trezind în şi ofiicialităţile italiene de a orga­ ultramarin, ar fi fost şi mai difi­
public senzaţia bizară a unei parti­ n i za un spectacol festiv, la care cil de suportat.
cipări la scenele d i n Tartar, Cîm­ a participat şi preşedintele Repu­ Cu toate acestea, I Vespri sici­
pi ile elizee şi Templul lui Amor, au blicii, cu colaborarea unor mari liani a însemnat un moment fes­
iscat rezen-e şi critici serioase în vedete, ca Maria Callas şi di Ste­ tiv, de mari combusti uni emoţio­
publicul şi presa franceză. Cităm fano /regia/, Serge Lifa.r /coregra­ nale, din cauza redării Teatrului
doar opinia lui Jean Cotte din fia/, pictorul sicilian Sassu /sceno­ Regio unui public sincer ataşat de
France-Soir, care afirmă că „regia grafia/, Vittorio Gui /pregătirea mu­ operă.
n-a pus în scenă opera lui Gluck zicală/.
şi nici n-a căutat să respecte spi­
Cu maestrul Gui, însă , s-a în­ VI
ritul ei, ci a căutat să reînvie mi­
tîmplat ceva pe parcurs - proba­
tul lui Orfeu, unul din cele mai
bil o gravă neînţelegere în privin­ Oraş austriac de provincie, cu
vechi mituri ale omenirii, ca şi
ţa concepţiei regizorale -, fiindcă, un ritm al vieţii au ralenti, Salz­
cum muzica n-ar fi existat. Din
la spectacol, el a fost înlocuit prin burgul rămîne totuşi unul din cen­
păcate, Gluck şi Gustave M01·eau,
d i rijorul mai tînă r Fulvio Venizzi trele muzicale ale lumii. Farmecul
inspiratorul scenografului, nu sînt
Muzician înzestrat şi de pe acum perspectivei alpine se armonizează
făcuţi să se întîlnească. N-am fi
stăpîn pe ansamblul liric, n-a pu­ cu arhitectura barocă, cu frontoa­
presupus ca Rene Clair să se în­
tut salva nici el ceea ce pare să nele clădirilor din centru, cu pala­
şele în aşa măsură asupra secolu-
fie o consecinţă a punerii î n sce­ tul şi fîntina Rezidenţei, apele
lui şi să-l antreneze pe Bernard
nă : unitatea operei lui Verdi, dez­ verzi ale Salzachului şi străzile
Dayde într-o aventură ce ni s-a
membrată pe arii, recitative, an­ strîmte, ale căror case tăcute te
părut de-a dreptul incredibilă, cu
excepţia ultimului tablou „./ France- sambluri corale şi momente de ba­ fac să visezi la ceea ce ar fi putut
Soir, 6 aprilie 1973/. let. Interpreţii n-au fost, din pă­ să fi fost în cursul altor secole
cate, aşa cum ne asigura la ulti­ între zidurile lor. Pe caldarimul
Sînt cuvinte aspre şi grele, poate
mele repeti ţii, Maria Callas : „sin­ străzii Cerealelor Getreidegasse,
chiar nedrepte, f i i ndcă „modemi-
-

teze emoţionale, cu valoare de ge­ unde se află casa de naştere a lui

1.area" şi depăşirea stilistică de epo­
neralitate umană, şi nu doar s :m­ Mozart - piciorul calcă mai uşor
că, de care e acuzat Rene Clair,
ple afirmări de virtuozitate vocală". şi inima bate mai tare. Eşti cuprins
n�u dăunat intru nimic interpre­
Aproape toţi a u d istonat ş i au fost de emoţi e şi în frumoasa sală
tării muzicale, după cum n-au con­
sub nivelul atins în cumul pregă­ Fesbspielhaus unde, cu prilejul fes­
trafăcut nici spiritul partiturii lui
tirii spectacolului, cu excepţia so­ tivalului de primăvară. iniţiat, or­
Gluck, chiar dacă autorul libretu­
pranei de coloratură Raina Kabai­ ganizat şi condus de Herbert von
lui - Raniero da Calzabigi, el în­
vanska, o artistă de resurse boga­ Karaj an, am asistat la o reprezen­
i;uşi u n mare reformator şi moder­
te, cu un timbru de mare noblete taţie cu Tristan şi Isolda de
nizator al operei timpului său -
dramatică şi o intensă trăire afec­ Wagner .
şi-a conceput personaje1e şi peri­
tivă a rolului, interpreta Elenei de Ziarel e publicau cu li tere groase
peţiile lor într-un cadru mai cla­
Austria. reîntoarcerea iernii în vestul Eu­
sic şi mai puţin turmentat de te­
Tracul şi tensiunea spectacolului ropei, dar la Salzburg, sub munţi,
nebre. Este, fireşte, discutabilă vi­
festiv n....au fost de bun augur in­ era primăvară. Graţia pomilor în­
ziunea romantică a lui Rene Clair
terpreţilor, dar obiecţiile serioase floriţi întinerise oraşul festivaluri­
şi a scenografului său, în nici u n
au vizat cu toate acestea regia Ma­ lor, transformînd u-1 într-o grădină
c az însă în măsură de a socoti fermecată.
riei Callas şi a lui Giuseppe di
premiera de la Grand Opera un Stefano, supus d e altfel în activi­ Cu prilejul Dmplinirii a şaizeci şi
eşec. tatea sa magiei personalităţii ma­ cinci de ani, chiar în ajunul festi­
valului de primăvară, Karajan a
rei cîntăreţe. N -a fost obţinut acel
dramatic elementar, da­ fost sărbătorit în cercul intim al co­
• In versiunea manuscrisului pa­ crescendo
torită căruia textul, n u prea coe- laboratorilor săi din acest an. Ar-
rizian, rolul lui Orfeu este scris
pentru voce de tenor. rent şi fără o motivare psihologică tistul, care nu demult încă mai

39

https://biblioteca-digitala.ro
 însă ceea ce cînta p e scenă, aşa Krzysztof Penderecki, a produs sen­
concom itent Opera de se
condu cea zaţie pe scena Operei vieneze, aşa
din cum nici publicul n-a auzi t prea
Sta t din Viena , filarmonicile
mult. cum recunoaşte şi criticul muzical
Berl i n ş i Viena , apărea la pupi trul Franz Endler în Die Presse. O
Scalei din M i l ano, făcea turnee cu dramă a pasiunilor omeneşti, în
şi V
ansam blul său s i m fonic berl inez
atmosfera încărcată de misticism
petrecea săptăm î n i lungi în stu­
La Viena, pe scena Operei de şi oprelişti religioase a secolului
di ourile caselor de d i scuri, 1ş1
Stat, ansamblul Teatrului Mare din XVIII, cu muzică birne organizată,
împarte azi timpul şi ene rgi a doar
Moscova a deschis seria spectaco­ expresivă, iln unele m omente de-a
î n t re Berlinu l occi d en tal şi S al z ­
lelor sale coregrafice cu o seară dreptul copleşitoare, care a înre­
burg. Festspie lhausul a fost c on ­
de gală, în al cărei program au fi­ gistrat pînă acum o serie de suc­
struit în întregim e după i n tenţi i i e
gurat actul Lacul lebedelor
II din cese pe scenele vest-germane. Sub
sale, l u cru c a r e n u m a i lui Wagner
de Ceaikovski, Poloneză ş i Krako­ bagheta lui Janos Kulka şi în re­
i-a mai izbutit, la Bayreut h, şi în
viak de Glinka, Corsarul, un pas­ gia lui Giinther Rennert, opera a
cu totul alt e condiţii. De asta se
cu acustica de-deux interpretat de Marina găsit interpreţi buni în Colette
simte î n m area sală,
excelentă, l a largul său, îngăd u i n ­ Kondratieva şi Vladimir Tih inov, Loriand (Sora Jeanne) şi Carlos

d u - ş i fantezia u n e i p uneri î n scenă Dansuri ţigăneşti din Don Quijote Alexander (Părintele Grandier),
dominată de p en u mbra ce devine de M i nkus Lebăda de
, C. Saint­
convingînd prin unitatea şi forţa
de-a dreptul penibilă, f i i ndcă nu Saens (dansată de Maia Pliseţkaia)
d ramatică a tălmăcirii.
se vede n i mi c din staluri, nici cel şi, în încheiere, o suită Carmen. A
Din aceste izbînzi şi �ecuri se
puţin figurile cîntăreţilor. Parcă fos t un spectacol de înaltă ţinută,
constituie, parţial, mozaicul stagiunii
totul s�ar petrece în î1n tunericul demn de trad iţiile ş i nivelul actual
u n or sumbre porticuri medi evale, al artei baletului în U.R.S.S., gustat lirice din priimăv:ara 73 în cîteva

sub care cîntăreţii bîjbîie, eroi i de publicul vienez şi lăudat de mari centre artistice ale Europei

principali se î ntîlnesc fără ca pu­ presa de specialitate. occidentale.

blicul să-i poată u rmări, Marke, Turneul Operei din Stuttgart, cu

Melot şi Kurvenal cîntă parcă în­ opera Diavolul din Loudon de GEORGE SBÂRCEA
tr-o p i v n i ţă î n tunecoasă. Sc e n a nu
mai există, aşadar, decît ca spaţiu
de re,-erberare
spre a servi
a

dram::i
vocilor, n i c i decum
i maginată de
Succesul formafiilor Radioteleviziunii în Bulgaria
Wagner, care a conceput opera sa
Multă, foarte multă abnegaţie dioteleviziunii a susţinut la Sofia,
şi cu i n t en ţi a de a d a o nouă orien­
pusă în slujba prestigiului artei Vratza şi Russe, îln numai 8 zile
tare dramei muzi cale cîntate şi j u­
i n terpretative rillllâ neşti, seriozitate, de turneu 5 concerte pe baza a 4
cate î n tr-un stil de teatru a u to n o m .
Mulţi n -au î nţeles şi n - au apre­ disciplină artistică deosebită, o su­ progriame diferite (concerte de va­

ciat p u nerea i 1 scenă a celebrul u i perioară concentrare a atenţiei pro­ rietate şi dificultate stilistică) .

d i r i j or şi regizor de operă, după fesionale capabile să lupte şi să Acestor prezenţe pe scena bulgară

cum n-au fost de acord nici cu înfrîngă oboseala - sînt princi ­ li se adaugă şi concertul omagial

i n terpreţi i . John Vickers, în pofida p alele concluzii la care ajunge, oferit în dimineaţa de 8 aprilie de

ruti nei sale bogate şi a unei bune oricare dintre acei c e au însoţit or­ soliştii şi orchestra de cameră a

emi s i u n i vocale, a fost departe de chestra simfonică a Radiotelevizi­ 01·chestrei simfonice a Radiotele­

ceea ce partitura şi trad iţia însăşi unH Române în turneele sale peste vizi unii Române cu pril ejul îm­

preti nde de la rolul lui Tristan, hotare. De a1c1, succesul, entu­ pli niri i a 25 de ani de la înfiinţarea
şi n i c i Helga Dernesch, o voce fru- ziastele aplauze ale publicului, de Filarmonicii din Russe. Un program
moasă şi clară, d a r pentru c u totul aici elogiile presei, ori admiraţia profesional aşadar, extrem de în-

alt repertoriu , n - a acoperit ambitu­ expru.mată de p ersonalităţi de no­ cărcat ce a permis ansamblului

sul şi n i c i n-a corespuns accentelor torietate ' i nternaţi01I1ală prin cu­ nostru să dovedească (şi nu pen­
d ramatice ale partidei !sol d ei . în vinte memorate cu ajutorul benzii tru prima oară) superiorul său

rolul lui K u rv enal , bari tonul Jef de magnetofon. Ca martor ocular, grad de rezistenţă artistică ce îl ca­
cele mai vii, cele mai nepieritoare racterizează. Dar în ciuda efortu­
Vermeersch a fost acoperit îln în­
impresii rămîn îlnsă legate de vi ­ lui solicitat, fiecare concert a fost
tregime de orchestră, aşa că n um a i
braţia sălii de concert, de emoţio­ o demonstraţie de capacitat e pro­
Karl Ridderbusch (Marke), Bernd nantul ropot al publi cului, solici­ fesională, de cornştiinţă artistkă.
Weikl (Melat), Gerhard Unger tînd unul, două, trei patru... su­ Consecinţa - un mare, un foarte

(Păstorul) şi Peter Schreier (Tînă­ plimente peste programul anunţat. mare succes concretizat prin apla­
Aşa s-a întîmplat la Praga ori uzele furtunoase ale publicului,
rul corăbier) au fost excelenţi , dar
Budapesta, în Republica Federală prin elogiile pline de căldură ex­
acestea sînt roluri secundare şi
Germania ori în Italia, aşa s-a în­ primate de reprezentanţi ai vieţii
spectacolul n - a putut f i salvat prin tîmplat şi în recentul turneu între­ muzicale bulgare, prin mulţimea
contribuţia lor. Karaj an şi-a con­ prins în R. P. Bulgaria. coşurilor cu flori ce au răsplătit
cent ra t întreaga aten ţ i e asupra or­ Am plecat în 31 marti e - ne-am seară de seară, ţinuta artiştilor
î n tors în 8 aprilie, iar de-a lungul noştrL Cu atît mai semnificativ
chestrei, care a cîntat cu u n m a re
acestei săptărnîni sub bagheta diri­ apare însă acest succes, cu cit el
elan şi cu desăvîrşita în ţelegere a
jorilor Iosif Conta şi Emanuel Ele­ se definea în contextul llln ei vieţi
muzicii lui Wagner, ffiră să audă
nescu, colectivul simfonic al Ra- muzicale ce găzduia concomitent

40
https://biblioteca-digitala.ro
 plus şi prin organizarea numitului
festival. Cu o d esfăşurare gîndită
de-a lungul a două săptămîni
(24 martie - 7 aprilie) actuala ed i ­
ţ i e a înscris pe lista participanţilor
colective reprezentative din Sofia
şi Russe, alături de cîteva ansam­
bluri oaspete de prestigiu precum
Orchestra simfonică a Radiotele­
viziunii di!n Berlin, Orchestra sim­
fonică a Radioteleviziunii din Bu­
dapesta, Orchestra de cameră Bar­
şaii din Moscova Şi pe fondul
acestui context muzical de înalt
nivel artistic, de superioară exi­
genţă profesională, un public urn­
piîlnd pînă la refuz sălile de con­
cert, aplaudă tumultos cele 3 evo­
luţii de la Russe ale artiştilor
noştri. Pentru R e cv i­ interpretarea
emului de război de Britten şi a
Simfoniei a IX-a de Beethoven,
îşi dau conoursul invitaţi ro­
şi alte evoluţii oaspete de notorie­ vrăjitor cu cromatica şi intensitatea mani pe afişul festivalului din
tate din R. D. Germană, R. P. sa muzicală se remarcă streichul Russe : soprana Emilia Petrescu şi
Ungară şi U.R.S.S. în Simfonia a IX-a a lui Sostako­ corul Rad ioteleviziunii Române (di­
La Sofia, la 1 aprilie sub ba­ v101 s-a impus virtuozitatea, uşu ­ rijori Aurel Grigoraş şi Nicolae
gheta dirijorului Iosif Conta are rinţa tehnică a i nstrumentelor de y,iJcJeanu) .
loc primul simfonic al turneului. lemn şi alamă. Nu putem să nu Ecoul acestor ultime zile de tur­
Rezonanţa lui ? Poate cel mai con­ consemnăm în continuare i nterpre­ neu ? II autentifică din nou entu­
cludent o autentifică... (printre tarea strălucită a Rapsodiei I-a de ziasmul ascultătorilor, elogiile pre­
multe altele) rindurile scrise în Enescu, care a răsunat impresio­ sei, discuţiil e purtate cu Pipkov,
Otecestven Front de reputata muzi­ nant de viu, de energic. Unul din sau cu mulţi alţi muzicieni bul-
ciană R. Batalova (artistă emerită) : cei mai cunoscuţi violonişti ro­ gari şi oaspeţi. „Un asemenea d i ri­
„Prin programul bine ales or­ mâni, Ion Voicu, a fost solist în jor nu se formează, se naşte" -
chestra a demonstrat calităţile isale Concertul pentru vioară şi or­ afirma d espre Iosif Conta cunoscu­
profesionale, precum şi cultivarea chestră de Bruch. El a demonstrat tul compozitor sovietic T. Hrenicov,
în ultimii ani a unei linii de in­ din nou un ton expresiv şi fru- invitat de onoare al Festivalului
terpretare temperamentală şi emo­ mos, marea rutină pe pod iumul de de la Russe. La rîndul ei, criticul
concert şi '0 bogată erudiţie de vio-
ţif'nală. Un merit indi scutabil pen­ H i ppriana Drumeva sublinia prin­
lonist ,-irtuoz" .
tri 1 aceasta îl are Iosif Conta, pri­ tre altele în publicaţia : Narodna­
mnt întotdeauna cu entuziasm de După acest debut, realmente cultura :
publicul bulgar. Am vrea să adă­ triumfal, la Wratza, Emanuel Ele­
„De o interpretare perfectă, ar­
ugim, că alături de cunoscuta ex­ nescu dirijează cel de al doilea
tistică în sensul cel mai larg al
prE$iVii tate şi temperamentul ar­ concert al turneului oferind în pro­
tistic, trăsături specifice ale d i ri ­ gram Preludiu şi dans <Ji.n opero cuvîntului, s-a bucurat Simfonia
jorului Conta, s-a adăugat o ma­ Momcil de Pipkov, Concertul pen- a IX-a de Sostakovici. Acolo, ca şi
turitate iln i nterpretarea lucrărilor, tru vioară de Bruch (solist Ion
în Rapsodia Română nr. 1 de
venită evident pe drumul unei evo­ Voicu) şi Simfonia I-a de George
Enescu sau în Dansurile ungare
luţii personale a unui dirijor ta­ Elnescu. In aceeaşi formulă concer­
lentat. De aceea, conceptul său in­ tul se repetă în seara de 4 aprilie ale lui Brahms şi Badineria de

terpretativ a asigurat lucrărilor din la Russe, ultimul popas al turne­ Corelli (in terpretate ca bis) or-

program nu numai afecti v i tate, ci ului. De data aceasta prezenţa co­

chestra a fost o revelaţie -
or-
şi descoperirea bazei adevărate, lectivului nostru se înscrie în
chestră de virtuozi, temperamentali
raţionale, a tot ceea ce le face ge­ agenda tradiţionalului festival de
la Russe „Zilele mui;icale din şi disciplinaţi care cîntă liber şi
neral umane, aşa cum e cazul
�rtie" ediţia a 1 3-a. frumos. Această calitate înalt ar­
Simfoniei a IX-a a lui Sostakovi ci.
o
Un teatru de operă, o filarmo­ tistică se datorează fără îndoială,
Conta mai are calitate d e preţ,
nică, o orchestră simfonică de tine­
el n u „dirijează" pur şi simplu, ci în m:ire măsură, dirijorului Iosif
ret, ansamblurile COI'ale de presti­
transportă pe colegii săi din or­
Conta şi nu se poate decît să urezi
giu internaţional Dunosski Zvusti
chestră, le sugestion ează d rumul
�i Radina, stabilesc climatul mu­ orchestrei ca acest nivel să devină
adevărat către o manifestare de
zical şi locul muzicii în viaţa ora- permanent pentru întregul ei re­
nnsamblu.
şului bulga r (de numai 150-155 mii
O impresie plăcută a lăsat de pertoriu" .
de locuitori) din vecinătatea Giur­
asemenea valoarea individuală a
partidelor. Tn timp ce ÎQ Ucenicul giului, climat autentificat odată în THEODORA ALBESCU

41

https://biblioteca-digitala.ro
NOUVELLES
MUSICALES
DEROUM 7E
Bulletin d 'Informations
de l ' Union des Compositeurs
de la Republique Socialiste de Roumanie

Hommage

_ . „ Qu�squis in sese ipsum descendit, intelligit" se disait Boetius,

. . .

111cd1tant s ur la musique et ses sens. Verite confirmee le Iong du temps

par des generations d'artistes et d'amateurs d'art, l'affirmation de

�
Boetms_ s'appl ique pleinement â l'homme et au musicien Ion DUMI­
TRESCO q u , a ses 60 ans, grade entieres sa jeunesse d'âme ct sa p uis­
_

s ?nce ('f ��tr1ce. Com positeur or:gi nal et inspire, professeur de Iarge h o ­

nzon, m ilitant infat i gable et plei n d'autorite pou r le progres de l'art mu-

42

https://biblioteca-digitala.ro
sical dans notre pays, connaisseur averti du beau non seulement dans
le domaine des sons, mais aussi dans ceux de Ia couleur, de la forme et
de Ia parole, tels sont Ies principaux traits de cet esprit cclaire sur tout
ce que l'etre humain s'est cree de plus vrai et de plus nohle.
J'ai connu et admire Ie compositeur par l'intermediaire de quel­
ques noms d'elite de notre monde musical - Georges Georgesco, Alfred
Alessandresco, Theodor Rogalsk i , Constantin Silvestri - qui, aux pu­
pitres de la Philharmonie et de l'Orchestre Radio, ont „cree" ses ouvra­
ges, â un moment oit notre musique franchissait Ie gue qui, tout-ă-la­
fois, separait et reliait la periode moderne de notre monde contempora·n ;
le nom de Ion Dumitresco venait se ranger â cote de certains autres dont
l'apport a ete decisif dans Ia cristallisation de Ia musique roumaine ac­
tuelle - Paul Constantinesco, Zeno Vancea, Gheorghe Dumitresco, Si­
gismund Toduţă, Ludovic Feldman, Tudor Ciortea - Iesquels ont mene
plus loin la grande tradition d'un Enesco, Jora, Brăiloiu, Breazul,
Chiresco, Drăgoi, Andrico, Cuclin ou Negrea.
L'oeuvre de Ion Dumitresco, expression d'une sensibilite artistique
avec de profondes resonances dans l a spiritualite roumaine, est nee de
la transfiguration du chant ancestral, coule dans Ies moules traditionnels
de l'art symphonique et de chambre. Ses oeuvres se sont affirmees par
Ies attributs permanents - classiques - de Ia musique, re1iausses par
un color�s personnel ct national oit dominent le lyrisme robuste, ste­
nique, Ie pathetique interiorise et sobre, l'humour communicatif - par­
fois mordant. Le Prelude Symphonique, la 3-e Suite, la Simfonietta, la
Symphonie, le Quatuor â cordes, ou enfin sa musique de film et de
scene, ses Choeurs, transmettent un message de clarte et d'optimisme,
dont Ies images d'un relief fignole, le riche coloris et le dynamisme in­
ventif de la construction penctrent l'auditoire et constituent unc garan­
tie de perennite pour un art original et vivant. Bravant Ies modes, cet
art suggere l'idce de ces rocs durs, polis artistiquement par la nature
et semcs sur Ies versants des collines d'Oteşani, qui, inebranlables, af­
fruntent Ies eaux torrentucuses.
Le profcsseur Ion Dumitresco, je ] 'a i connu et apprecie au cuurs de
ces annees oii prenait naissance l 'ecole musicale actuel le, puisant sa
seve au filon d'ur des traditions pedagogiques musicale·• roumaines -
dont Kiriac et Chiresco ont ete Ies premiers maitres -, ainsi q u'a l'en­
thousiasme herolque des temps nouveaux. Des generations cntieres de
compositeurs, musi cologucs, in terpretcs, pedagogues - eux-memes gra­
vissant a present la pente de la maturite - sortirent des rangs de cette
ecole. En pretant un sens un ique, omn iscient. celui d'„ecole musicale
roumaine" a l'activitc crcatrice et d'enseignement, aux claborations the­
oriques et a tout ce qu'en bon mili tant, Ion Dumitresco appelle „la bataille
de la musique", c'est-it-dire l'action sur le plan de la vie musicale, le
profe�seur nous a peut-etre l ivre le meilleur de son coeur et de son
intelligence, de son savoir empreint des Lumieres, nous enseignant
Glareanus et Wagner, Anton Pann et Mihail Jora, Ion Vasilesco et Theo­
dor Rogalski, la musique psaltique et l'harmonie modale, la musique du
Bucarest de tout temps mais aussi celle de nos jours, nous enseignant
cnfin, au meme titre, Luchian et Tonitza, Ies tresors du Louvre et Ies
fresques de Voronetz, Ies origines de la nation roumaine et tant d'autres
encore ... Le militant, le penseur, le createur de musiq ue, l'hom­
me - pour tout dire - qui se depense avec prestige et don de lui-meme
a Ia tete de la corporation des music: ens roumains - compositeurs et
musicologues -, aussi bien qu'ă Ia tete et aux cotes d'autres dirigeants
d'institutions musicales, je l'ai connu et suivi depuis deux decennies,
tout comme d'ailleurs l'ont connu et suivi Ies collegues plus âges ou
plus jeunes, tous ces musiciens qui un issent leurs forces et leur talent
dans l'effort commun.
Je viens de citer „Ies musiciens qui l'ont suivi". En effet, Ion Du­
mitresco n'a jamais cesse d'etre }'adepte (en meme temps quc le pro­
moteur) rigoureux et vehement des idees larges et genereuses, mais pre­
cises et nobles, aussi severe pour lui-meme que pour tous Ies memhres

43

https://biblioteca-digitala.ro
de sa corporat ion. Son esthetique ? 11 la definissait l'autre jour lui-meme,
de Ia maniere dont ii le fait souvent, avec une teinte d'humour profon­
dcment dramatique : „Mon vieux Fredy - s-adressait-il sur u n ton de
reprimande bonhomme, comme pour soi-meme, a l'un de ses regrettes
amis, un de ceux avec lesquels ii a fait croître l'Union des Compositeurs
et Ia musique roumaine -, la posterite nous sera reconnaissante p our
tout ce que nous aurons ecrit, mais surtout pour tout ce que nous
n'aurons pas cerit" !
N 'oublions jamais cette "V erite : ii s'y trouve une profession de foi,
une conviction in ebranlable dans le primat de la qualite sur la quantite,
principe qui a trouve son apvlication adequate dans son attitude crea­
trice et militante, dans son credo pour ce qui est en mesure de consti­
tuer la primaute de l'originalite nationale et personnelle de l'art a l'egard
des contiguites qui representent l'art de tout temps et de partout. Certes,
Ia voie demeure ascendante et ouverte ă. tous ceux qui cherchent e n
musique, puisqu'aussi bien l a recherche de toujours nouveaux styles, de
toujours nouvelles techniques ou modalites d'expression, n·a-t-elle ja­
mais connu de barrieres, mais pour l'âme du musicien qui compose, pour
l'âme de l'artiste intimement lie aux couches d u peuple dont ii est ne,
Ia beaute sereine, tellurienne, telle que l'a conc;ue l'art roumain de tous
Ies temps, l',,intelligible" - tel que l'a defini Boetius -, cette limpidite
specifiquement latine que, souvent, Ion Dumitresco invoque, tiennent du
Vrai artistique, alors que Ies paradoxes de la pensee et d u langage mu­
sical, l 'apollinique ou Ie dionysiaque, ou tout au contraire l 'abstraction
uniformisante, ne sont, tous, que des produits de l'esprit etrangers a
l'essence de )'art.
Je revois Ion Dumitrescu recueillant dans un l ivre de chevet, publie
des 1945, Ies reflexions et Ies realisations de nos grands maitres de la
musique du passe, qui suivaient la voie d'un art proche de l'âme du
peuple ; je le vois ensuite, a un moment crucial oii etaient jetees de nou­
velles bases pour notre culture et notre art, plaider de tout son savoir
courageux en faveur de l'estime que nous devons aux valeurs perma­
nentes de la musique nationale ; je Ie \'ois, enfin, aujourd'hui, veillant
infatigable a l'affirmation sur un vaste front de la musique et des musi­
ciens roumains. Sa prcsence active aux sessions de la Grande Assemblee
Nationale, dans le Presidium du Front de l'Unite Socialiste, l e Comite
de direction du Conseil de la Culture et de l'Education Socialiste, le
Comite National de la Radiotelevision, Ies differents organismes du Mi­
nistere de l'Eciucation et de l'Enseignement, ă. la tete de la Chaire de
composition, harmon: e et contrepoint du Conservatoire „Ciprian Porum­

d�
besco" de Bucarest, ă. la Comission Nationale de l'UNESCO dans l e
Comite de direction de I 'Association „România", ă. Ia tete Comite
d'organisation du Festival International „Georges Enesco", du Concours
National de Mamaia, du Concours „Patrium Carmen", d u Concours de
chansons militaires, des Reunions de chant choral ,. lnfrăţirea" de Topo­
lon'ni et ,,Filannonia" de Galatzi, du Festival, „Pontica" de Constantza,
sa presence active - disions-nous - et multiple dans Ies manifestations
de la vie musicale en meme temps q ue sur tant de plans de la vie so­
ciale, temoigne avec eloquence de l'etroit rapport qui s'etablit de nos
jours entre le chemin d'un musicien, le chemin de Ia gent des musiciens
et l'ensemble complexe des problemes sociaux et politiques d u pays.
Tel est Ie portrait de Ion Dumitresco, cet homme que j'ai senti vi­
brer pendant Ies annees d'ascension de notre musique et de l'Union des
Compositeurs et des Musicologues Roumains, au centre des generations
actuelles de musiciens, pour aboutir a une prise de conscience des va­
Ieurs intrinseques de la musique roumaine.
C'est pourquoi l'anniversaire de soixante annees de vie et presque
tout autant d'activite musicale appelle l'hommage et l'hommage fait
monter du coeur un chaleureux souhait pour de nombreuses annees
prosperes, semees de toujours fecondes realisations.

dr. VASILE TOMESCO

44
https://biblioteca-digitala.ro
Le choeur de chambre „Madrigal"
a 10 ans
La musdque chorale roumaine a derriere
elle une long ue et precieuse tradition. On peut
affirmer â juste titre que 1a nais sance dans no ­
tre pa ys , 8.1\1 milieu du siecle derni er, d' une
eoole musicale rrationiale a ete du e en premier
lieu â l 'exiistenoe d'l\.lJil lwge mouvement cho ­
ral , d'un grand nombre d'ensembles d'amateurs
et de soci etes de musique et de cha nts paysan.s,
qui ont conrt:ribue â 1a formaitiio n d'un 1art aux
proifondes resoniances fol kloriq ues . Aussi bien
n'est-ce pas par hasard qu'une bonne p artie
des meilleurs m us i cie ns .r ownains du XIX- e
sieal.e - Gavriil Musi oesoo, Alexandru Fle­
chtenmacher, lsidor Vorobchievici , Gheorghe
Dima, C iprian Porumbesco , Iaoob Mureşianu ,
George S teph ănescu, Ion Vidu, D. G. Kiriac -
se sont d'abord affirmes dans le domaine de
la musique vocale-chorale. Au seuil de notre
epoq ue , q ue lq ues re pres en ta ti fs ensembles
(Carmen, Cîntarea României, România, etc.),
reprirent Ies 1Iratli·tions i nter p reta tives des
ense mbles d'amateurs d' autrefois, portant â
un no uvel OOhelon l'art du ohant roumain, et
de plus, le faiisant oonnaître a l ' etranger.
Apres la seoonde guerre mondiale, dans le
contexte de ce m ouvemenit d'aff irmation ma­
j eure de la oreation oo nte mporaine , ont ete
jetees les bases d' ensembles choraux academi­
ques (Choeur de la Radiodiffusion Roumaine,
Choeur de la Philharmonie Georges Enesco)
ainsi que d es granlds e nsembles vooaux - sym­
phoniques professionnels. Tel etait le climat
a.iiti..stique lorsqu'en 1 936, prit naissance le
choeur de chaimbre Madrigal du Conservatoire
de B uca.res t , fo nde e t d irige par Marin Con­
stantin.
Des ses premiers pas, l'ensemble - compose
d'etudiants et de diplomes du ConserV1atoke -
se proposa d'acqu&-ir une person naliit e bien
distincte, tant sous le rapport du repertoire
que su„tout, sous celui du sty.le et de l'inter­
pretation. Se oonsacrant d'abord a la musique
de la Renaissance, le choeur Madrigal a, cha­
que annee, elangi la sphere de son repertoire,
abordant to ur â to r la vieille musique
u by­
zantine roumaine (XIll-e - XVIII-e siecles),
la m us i q ue chorale autochtone classique
(XIX-e siecle) et contemporaine (XX-e siecle).
Ce faisan t , le Madrigal s ' est affirme etre ll:n
ensemble unique en son genre en R ouma m e
comme a l' e tr an ger , partout apprecie pour
l'extraordinaire diversite de son repertoire,
de so n s tyle .
Cependant, ce qu'un grand no mbre d'audi­
teuxs, musiciens, actiistes ou cri tiques n'ont pas
h e site â qualifier de „miracle", demeure sans
nul doUJte la personnalite exoeptionnelle de cet
instrument vocal. Le timbre partioulier obtenu
par une em i ssion ,,inon vi brato " , la precision de
l'attaqu e , la muSJ:i.oali te et l'expiress ivilte du
ph ra se musical, l'homogeneite vocale, la purete
https://biblioteca-digitala.ro
cristaline de l'intonation, la richesse de nuan­
oes et de co u leu :rs , la s oovi te de p as tel du „ton
general de l' i n ter pretati on " - telles sont q ue l ­
ques�unes des vertus qui lui s o nt u n ani mem ent
re oonnu es .
Compose de j eunes chanteurs poss edain t une
tech n iq u e vo oal e e xoep tio nnelle, le choeur Ma­
drigal, ne saura.it etre confondu avec un si mple
ensemble „ d'eoole" . Au con tra ire , ()II1 peut ă
j usite ti tre affiirmer q u 'il a meme donne nais ­
sance â une ecole authent i quement nouvelle
ckl.ns le mouvement choral roumain de nortre
epoque. D'une part, en effet, il s ' avere dote
d' une capaci te d e transmission des s eintiments
rarement atteinte â l' a ide de la seule voix hu­
maine ; d'autre part, il i n cite les composi te urs
a mo difi er sitruoturalemel11t leurs moyens d'ex­
pressi on arbis.tique en ["ecou:riant â une eoriture
mo derne sorbant des sentiers battu5, aux te ch ­
niques Ies plus au d aoi euses du XX-e sieole
(musique serielJ.e, h etheroph oni que , aleatoire,
e tc . ) . Et si nous aj outons que toute l'activite
du choeur s'exerce dans le cadre du Conserva­
toire, que c'est parmi s es etudiants qu'il puise
ses recrues, que la majorite des compositeurs
et cet insti·tut d'enseignement superieur l ui ­
meme, coUaborent etroitement avec lui, nous
aurons, oro yon s-n o us, do nn e u ne idee precise
du role de „laboratoire" de la musique rou­
maine q u'im pli qu e de plus en plus l 'activite
artistique perm01Ilente du „Madrigal". Rien
d'etonnant, donc, si, oes dernie rs temps, des
compositeurs lui dedient quelques unes de
leurs oeuv·res Ies plus recentes .
Nonobstant s a jeunesse, le palmares inter­
national du choeur du Con se r vatoi re est im ­
pressionnant : ,eintre 3 et 1 0 tournees par an,
avec des par tioi paitio ns aux confrontations in­
ternationales Ies p lus prestigieuses. Si nous
voulions dresser une carte des pays ou le seul
nom de l 'e nsem ble roumain suff1t â susoiter
des appr eciatio ns enthousiastes, il nous fa � ­
drait y faLre figurer auss i bien l es Etats-Un�
que la Grande Bretagne, la France, la Belg1-
que, les Pays-Bas, l a R. F. d' Allemagne, l' Au­
triche, l'ltalie, la Yougoslavie, la H ongrie , la
R. D. Allemande, .La Polog ne, l'URSS, la Bul­
gar:ie, etc. etc.
C 'est en 1 964 qu e la partioipation, pour la
premiere foJs, au Festival musical internatio­
nal „Georges Enesco" de Buca.rest a ouvert au
ohoeur Madrigal Ies pcwtes du su cces dans les
confrontations ar t istiques eur o peennes les pl us
celebres. Feuilletant Ies programmes des festi­
vals Musica Antnqua Europae Orientalis, Prin­
temps d Prague, Sagra Musicale, Umbra,
Mai de Bordeaux, des Festivals musicaux inter­
nationaux d'Ohrid, Barcelone, Doubrovnik
et Nis h , des Jaurnees Musicales de Budapest,
des Wiener Festwochen, du Fes ti val G. Fr.
Hăindel de Halle, de la Biennale de musiqu e
contemporaine de Zagireb, du H o ll an d Fe&ival,
puis du gala international de l'UNICEF, a
Plaris et ain.si de sui te , nous y trou ve ro ns cha-
45

que fois le nom de l'ensemble c l 1 0 ral du Co n­
Ser'\'atoire de Bucaresit.
Ont eg alement con tribue a la renommee d u
Choeur Madrigal Ies nom breux disques edites
par la firme roumaine „EleclrecOTd" , disq ues
dont le repertoire s 'etend depuis le chant
b�ti n et de la Renaissance aux grands o u ­
vrages rouma i ns oontempo r ains , depuis nos
colinde et nos cantiques populai r es j usq u ' a
des arrangements modernes d e mus ique fol klo­
rique, depuis Ies pi eces pour enfants j usqu'aux
chants de mas se .
Les films de tele visf on et c i nematographă.­
q ues :tournes en Roumanie ou a l'et ranger ont
mis en valeur la remarq uable presence sceni­
que du „ Madrigal " . Adoptant u ne disposition
a eree, s tereophonique, par groupes de voix, la
cho rale rempl i :t toute la salle de con certs, cha­
q ue spectateur, a q uelques pl ace q u'il se trouve,
e ntendant dans ses moin oces details la piece
executee sur la scene. EJt si l 'o n sait qu ' a cha­
que reprise du progiramme Ies membres du
choeur se presentent dans une autre tenue (d e
style elisabethain, roumain ou classi que), on
ment d'etre ecoute, mais aussi d'etre ru ! Il
compren<lra q ue l 'ensemble meri te non seule­
se compose de chanteurs p ossedan t u ne forma­
tion musicale tres diverse : solistes d'Opera,
d 'operette et de concert, laureats des concours
n.ationiaux et i ntern ati o na u x . Presque tous
sont des musiciens professionnels ayant fa it
des etudes superi eures , capables d'aborder pl us
d'apres Heraclide) ecri tes pour 20 s olistes !
d ' une fois des parti tions (tels Ies Aphorismes
Le fo ndateur , chof permanent et d irecteur
du „ Madrigal " est l\Lari n Constant!n, profes­
s eur a la classe de choeur et de direotion cho­
rale du Conservatoi re de B uoarest. Musicicn
d'une ouhu re poly va lente (il est diplome de la
Fiaoulte de ped a gogie et de psychologie de
l'Universite de Bucarest), compositeur et c h ef
de choeur possedant une longue ex perience,
laureat de quatre concours i nternatio naux, Ma­
ri n Constantin a s u sti m uler des e ne rgies crea­
fessionneliles i ned i tes, telles que la psychotech­
trices latentes . Appliquaint des methodes pro­
nique,
dont nous parlions plus haut.
il a su en t i rer Ies resu l t a ts „mi racu leux "
Depuis s a .fondation , le Choeur Mad rigal d u
Conservatoke de Bucarest a donne na:i ssance
a tout un mouvement choral en pleine ascen­
. Ru�anischer Kammerchor
s10n, les nombreux ensembles d'amateurs ap­
: � :
parus ces derni eres annees s' effoTc;a nt de faire
Lei:rs ses p oced t oh n i q ues et i nterpretati fs
afin de mar ntern r b1en haut le presrt ige d'une
tradition seoulai ;:e.
Qui ntessence du niveau superieur de cul­
t urr;e � u i ca le atteint par notre art de l'inter­
s
pret:ation chorale con tem porai ne, 1' ensemble
de chambre Madrigal est une ve ri table
pepi­
niere de voix en meme t emps q ue de
v,i van ts exemples de la haute ten ue
sionnelle qui caracterise au j ourd'hui l' educa­
tion musicale de la jeunesse dans le
46
d' Enesco. Des condi tiions d e travail exception
nelles - eloquent reflet de la politique de
l'Etat roum ain , a l ' ega rd de l'art - ont assu re
la r eussi te du Choeur Madrigal, exemple sans
precedent da.ins l'h isto iire de la musique rou­
maine, d ' un ensemble estudiantin qui n'a rien
a envi er aux ensembles professionnels les plus
prestigieux.
Modele eclatant, j oignant a l a tradition le
talent, l'or i g i nal i te et le don de soi-meme a u
service d ' u n art auj ourd'hui majeur d ans le
contexte de la culture universelle, le Choeur
Madrigail de B ucarest marque une nouvelle
etape dans l'evolution s ans cesse ascendente
du mouvement choral de Roumanie.
VIOREL COSMA
B i b l i ograph ie
ABBIATI, France. Sagra Muzicale Umbra. La le­
zione di due cari di Bucarest e di Praga, i n Corriere
della Sera, Milan, 25 sept. 1967 ; ABIN, Julio, Jenare.
XIX Festival lnternacional. Coto de camera „Madri­
gal" de B u c a res t, in El Dario Montanes, 5 aout 1970 ;
ALBESCU, Teodora. Virtuţile reconfortante az:e „Ma­
drigalului" , in Scînteia tineretului, Buoarest, 12 sept.
1970 : ARODIN, J oh n . Concert In Review, Roma­
nian Choir : A Fine Discover, in The Dallas MOTning
News, Dallas, 29 oct. 1969 ; BUCIU, Dan. Madrigal ,
i n Muzica, B ucarest, o ct . 1970, no. 1 0 ; BENTOIU,
Pascal. O primă audiţie enesciană, în Scînteia, B u ­
cares t. 23 sept. 1964 ; CHESSELET, Robert. Poly­
phonie vocale. in Dimanche-Presse, Bru xelles, 24 nov.
1968 : CODREANU, Petre. Succesul Corului de ca­
meră „Madrigal", în Muzica, Bucarest, sept. 1965,
no . 9 : COSMA, V i orel . „Musica antiqua Europae
Orientalis'' in Contemporanul, B ucarest, oct. 1966 ;
Corul „Madrigal" al Conservatorulu i (manographie),
Intrepr. Poligrafică „Arta Grafică" , Bucarest, 1971,
142 pag. : DERIETEANU, G eorg e. Profiluri. Corul de
cameră „Madrigal", in Muzica, B uca rest , mai 1965,
n r. 5 : DIERKS, Donald. The Romanian Chorale Gives
Perfect Concert, in The San Diego Union, S an Diego,
1 7 no v. 1969 ; DRAGUTINOVIC, B. Hvalospev muzici
Politika, Belgrad , 14 juillet 1968 ; DUMITRESCU,
literară, Buc.arest, 12 nov. 1966 ; DUMITRESCU-BU­
în
Iancu. Cronica discului. Colinde. colinde în România
SULENGA, Zoe. Corul „Madrigal" la New-York in
Contemporanul, Bucarest, 17 oct. 1969 ; ELiAN ,
Edgar. Deschiderea stagiunii concertelor de cameră
L1 Informaţia Bucureştiului, Bucarest, 1963 ; - En�
se m ble Madrigal, in Culture Magazine L a Rochelle
a v rH -m ai 1 970, nr. 32 ; FIRCA, Gh �rghe. Cor ui
„Madrigal" . . . , in C on tempo ranul , Bucarest, 15 sept.
1967 : FRIE_D, A l exan der. Great Choral Group, in
S. F. Examiner, Sa n Francisco, 8 nov. 1969 ; GOLEA,
'.fa_� el-Festpiele
� n toine. Madrigaux classiques, in Temoignages chre­
ti� ns, Paris, 8 j u in 1967 ; dr. HERRMAN, Ursula. 14
gefeiert,
1n Liberal-Demokratische Zeitung, H alle, 8 juin 1965 ;
O
HLA V ATS, Gabriela. Egy roman k6rus Budapesten in
Pestmegyei Hirlap, Budapeste, 2 7 oct. 1966 ; H F­
�AN Alfred. „Madrigalul" la înălţime, in România
J
libera, B ucureş ti , 12 sept. 1967 ; Holland-Festival ..•
„Madrigalul" nostru, in Contemporanul, B u carest,
sept . 1 969 ; HUME, Paul. „Fouled-Up", in The
_ Post, Washington, 6 oct. 1969 ; - Hurek
Washington
S. presents For the first tn America Madrigal" in
Musical America, N ew York, 1968-19G9 IGLES ÎAS
·
Antonio. Marin Constantin ditige el cor� Madrigal"'
de Bucarest, �n Informaciones, Madrid, 9 "oct. 1968 ;
profes­ LOWENS, lrvmg. Report from Romania in American
Choral Re wiev, mai 1968 · LUNGU Florl an Arta co­
rului „Madrigal", in Mu�ica, B ue�rest, ju0illet 1966,
n r. 7 : MA:itIN, Constantin. Tripticul succesului său
pays .
(Mic Catehism despre muncă), in Viaţa studenţească,
https://biblioteca-digitala.ro
Bucarest, 7 oct. 1970 ; MARKIZ, L. Madrigalul ro­
mânesc, in Sovetskaia muzîka, no. 11, 1969 ; OTEANU,
Smaranda. „Madrigalul" o formaţii! de înaltă clasă"
in Scînteia, Bucarest, 12 sept. 1967 ; PORFET JE,
Andreas. Festivalul „Primăvara la Praga" - 1966,
in Muzica, aout 1966, no. 8 ; RAŢIU, Adrian. Corul
Madrigal, in Muzica, Bucureşti, oct. 1970, nr. 10 ;
RINALDI, Mario. Manifestazioni della Sagra Umbra.
1l „Requiem" di Berlioz diretto da Georges Pretre, i n
_
1l Messaggero, Roma 25 sept. 1967 ; RODESCU, L1-
\iu . Aplauze pentru „Madrigal", in România Liberă,
Bucarest, 22 nov. 1967 ; SAVA, Iosif. Succesul „Ma­
drigalului", in Scînteia tineretului, Bucarest, 12 sept.
1967 · TIRCUIT Heuwell. Roumanian Chorale's Per­
'
fection in San Francisco Cronicle, San Francisco,
1 0 n ov. 1969 ; VALENTE, Erasmo. Lezione di stile
del coro „Madrigal" , in L'Unita, Roma, 23 sept,
1967 ; etc. etc.
Discograph ie
EXD - 1 204. Corul „Madrigal" cîntă copiilor.
Pagini alese din muzica corală ro­
mânească ;
ECE - 0416-St.. Muzică contemporană românească ;
ECE - 0264-St. Recital de madrigale ;
Nouveaux ::;,ouvrages presentes aux bureaux des sections de creation
r
.
de l'Union des Compositeurs
Section sym p h o n i q u e
e t voca l -sym p h o n i q u e
ALBU Sandu. Trois morceaux pour alto ; BADIAN,
· ensoleiUees, vers Stelian
Maya. Dialogues, pour trompette et contrebasse ;
BARBERIS Mansi. Cinq heder sur des vers de M.
' compositeur ; BRÂNZEU, Nicolae, Cinq choeurs mix­
Dumitrescu ; BUCIU, Dan. Sonate pour piano ;
BRÂNDUŞ, Nicolae. Antiphonie, piece pour orchestre
a co rd es ; BUGHICI, Dumitru. Feuillets de chronique,
piece pour orchestre ; Dixtuor rytmique ; CHILF, Ni­
colae 10 miniatures pour orchestre de chambre ; DAN­
DARA. Liviu. Espaces ; DRAGA, George. Heteropho­
nies, piece pour 10 instruments ; FELDMAN, Ludo­
g A;
vic. Symphonie concertante pour cordes ; GEORGES­
C U D Corneliu. Collages (Jeux IV) ; GHEORGHIU,
· Republique, vers du compositeur ; DOGARU, Anton.
Vir il. Variations pour deux pianos ; HERM N, Va­
sile. Postlude ; Quatuor a cordes „Hommage a Enes­
co" ; Jeu second, trois poemes sur des vers de I.
Barbu : ISTRATE, Mircea. Evenements, morceau pour
sept instruments et bande magnetique ; MORARU­
ŞAPTEFRAŢI, Lucia. Musique pour clarinette, harpe,
percussion ; NICA, Grigore. Trio pour violon, clari­
nette et piano ; ODAGESCU, Irina. Improvisations
dramatiques ; OLAH, Tiberiu. Sonate pour violoncelle
solo ; Evenements-1 907 ; RADOVICI, Eugen. Melodie
interrompue ; NoveUeta, morceau pour piano ; ŢĂRA­
NU. Cornel. Ode en metre antique pour voix et in­
strument, sur des vers d'Eminesco ; Orchestration de
la I-re partie de la V-e Symphonie de Georges Enes­
co ; ZEMAN, Anton. Songe et Symetrie, cantate, sur
d es vers de M. Petrescu. ZALU, Cristea. Sonate pour
piano ; WINKLER, Adalbert. Enigmes, pour contre­
bas se seule ; BRÂNDUŞ N. - POPA, O. Aurelian
SUCIU . Marius. Trio pour clarinette, violoncelle
piano.
https://biblioteca-digitala.ro
ECE - 0265-St. Recital d e madrigale ;
ECE - 0422. Missa Brevis. Madrigale d e Pales-
trina ;
EXE - 0308-St. Romanian Carols ;
EXE - 0234. Isto1·ia muzic�i universale în exem-
ple (disque no. 1 ) ;
EXE - 0446. Istoria muzicii universale în exem-
ple (disque no. 2) ;
EXE - 0533. Istoria muzicii universale în exem-
ple (disque no. 4) ;
ECE - 0532. Paul Constantinescu (musique cho­
rale) ;
Musica antiqua.
Fil mograph ie
Cîntecele Renaşterii (1968) , m i se en scene Mirel
Ilieşu : Cîntece româneşti de altă dată (1968) , � ise en
scene Mi rel Ilieşu ; Bocete străbune (1969) , mise en
scene Mirel Ilieşu ; Ritual pentru setea pămîntului
(1970) . mise en scene Mi rel Ilieşu.
Films de Televiision : Madrigalchor aus Bukarest,
Festh-al lnternational „G. F. Handel, H alle, 1965 ;
Missa Brevis G. P. de Palestrina Festival „Sagra
Musicale Umbra", Perugia 1967 ; Gala marilor inter­
preţi ; mise en scene Marianti Banu, Bucarest, 1970.
Section d e m us i q u e de m asse
ALADAR, Zoltan. Ode a l a Republique, vers Zeno
Ghiţulescu ; BAZAVAN, Gheorghe. Vers des annees
Filip ; BRATU, Teodor.
Republique, source de joies ; Mon pays, vers du
U
tes, vers Duiliu Zamfirescu ; Trois pieces chorales ;
�
BUCIU Dan. Le rucher, vers Tudor Arghezi ; CA­
POIAN , Dumitru. Pays de nostalgie, vers Maria
Oapoianu ; CHIRESCU, Ioan. Avec tous les peup es
du monde, vers Vlaicu Bîrna ; COMIŞEL, Flon r;i .
te
Dans le jardin de mon pays, vers Crişan Constanti­
nescu · CARP Gheorghe. En honneur a ce quart de
·
siecle, vers S lian Filip ; CRIŞAN, Ion. Chant a la
Scenes rustiques ; vers pop. ; Chez nous, vers Cice­
rone Theodorescu ; J'aime mon pays, vers M '.l ria
Banus : Petite f illette, vers pop. ; Parmi des centaines
de mâts, yers Mihail Eminescu ; DUMITRESCU,
Gheorghe. Eloge a la Republique, vers Camil Balta­
L
zar · DONOSE Vasile. Chant a la patrie. vers Ioan
'
Rus : FATYO , TiberJu. C'est ainsi que vit le Parti,
canta te a cappella, vers Szilagy Demokos et Laszlo
Ala.dar . GIROVEANU, Aurel, Partt directeur, vers
Tiberiu · Utan ; GLODEANU, Liviu. Sabaracalina,
folklore enfantin ; GRIGORIU, George. Hommage au
Parti, vers A. Grigoriu et R. Iorgulescu ; GHECIU,
Diamandi. Honneur a l'armee populaire, vers du
compositeur ; HERMAN, VaJSile. Chant a la patrie,
vers Dimitri Danciu ; HOINIC, Mircea. Les aieux de
la Legende, vers Gh. Pavelescu ; !LIN, Sava. Monu­
ment du heros ; Le Parti, vers Valentin Tudor ; Al­
lons voir le pays ; Hymne a la Republique, vers Gh.
Pavelescu ; Quant travaille la navette, vers Damia.n
Ureche : JARDA, Tudor. Au Parti, vers Negoi ţă Iri­
et mie : NEGULESCU, Claudiu. Republique veneree, vers
Ştefa n Tita ; NEAGU, Mircea. Feuilles d'automne ;
47
usines " 23 Aout", vers Vlaicu B� z:na ; Republique ,
Si tu allais par monts et pas vaux ; Hymne aux
notre fiere patrie, vers Stelian Ft!tp ; Hommage a_
la patrie ; ORASCU, Lulu. Fier pay_s, v e:s Ion Socol
OANCEA Nicolae Grandiose destin vecu_ sous le
signe du ' soleil, v ers Constantin Salcie ; Cmq chan­
sons d u Maramureş, vers pop. ; POPOVICI Doru
:
Ode a Bălcescu, vers Cons. Săbăreanu ; Be � ceuse_ ,
n'
A toi ma patrie ; Chronique d'or, vers Domruca F1-
limo : Republique, lumiere d'oriflamme, vers Pe tr e
.
Ghelmez ; Franchir la collme, pour aller chez m �
beUe, vers pop. ; POPESCU, Zaharia. Soldats du parti
Bîrna : PAŞCANU, Alexandru . Ode a � a Roumanie,
et du pays vers Mihail Cosma ; PALADI, Ra?u.
Nouvelle c h anson pour la „Grivitza", vers Vla1cu
vers Ioan Me i ţoiu ; ROMAŞCANU. C-tm. Notre la­
_
beur, rare fleur, vers Const. Salcia ; STOIA, Achim.
Viens, ma mere, me voir ; Ma belle, vers op. ; Sub­
lime emu lation, vers Dumi tru Corbea ; Chanson � ur
la patrie, vers Eugen Frunză, SPATARELU, Vasile.
mi tre5c u, VOICULESCU, Dan. Devinette ; Ame de
Zumei-zumei ; Suite chorale, vers pop. ; VELEHOR­
cache -cac �e ;
SCHI Alex andru . Trois madrigaux, vers Mariana Du ­
chien, vers Tudor Arg h ez i ; Jeu de
Berceuse ; Coucou ; Echo, vers pop . ; _
Parti, pere
aimant, vers Tiberiu Utan ; VANCU, Gh eorg h e.
Chanson pour tout l'or des champs, v ers du compo­
siteur.
Sect i o n de m u s ico l o g i e
e t criti q ue m u s i ca le
BRAILOIU, Constantin. Oeuvres, I II-e vol. ; BA­
DESCU. Dinu, Souvenirs ; BREAZUL, George. D. G.
Kiriac ; M ASSOFF, Ioan. Le tenor G. Gabrielescu ;
MAVRODIN, Alice. Rameau.
Pa rtit i o n s et l ivres pa rus
aux E d i t i o n s m u s i ca l es
BASACOPOL-PETRA, Carmen. Pro pace, cycle de
trois lieder pour soprano, flute et piano sur des vers
d'Eugene Jebelean u ; BERGER, Georg Wilhelm. VI-e
Symphonie ; BAZAVAN, G h eorghe. Cucule cu pene
noi (Coucou au nouveau pl umage), suite chorale sur
des vers populai res ; BUGHICI, Dum i tr u . Melodie,
rythme, coloris, concerto pour orchestre ; GHEC IU.
Diamandi. Chanter-danser, m-0 rceau pour alto et pia­
n o : JEREA, Hi lda. Quatre madrigaux pour coeur de
voix de femmes, vers Ion M inulescu ; MENDELSOHN,
Alfred. 24 commentaire s pour piano ; N I CA. Grigore.
Bravul soUlat Svejk (Ce brave soldat Svejk) sequen­
ce s pour hautbois, clavinette, harpe, soprano et p er ­
cmtion, vers de Vasile P etre Fati ; PAŞCANU,
Alexandru. Bocete străbune. ( Lamentations ances­
trales), poeme choral sur des themes antiques, pour
choeur mixte, planchette et marteau de bois, cloches,
6 ti m bal es vers populaires ; RAŢIU, Adrian. Partita
,
pour quintette a vents ; SOCOR, M ate i . Six choeurs
sur des vers populaires.
48
https://biblioteca-digitala.ro
EISIKOVITS, Max. Polifonia Barocul u i (Stilul bachiar1)
/La polyphonie du Baroque (Le style de Bach), Buca­
rest. Ed. Musicales, 1973, 502 pp. FOTEA, Daniela­
Caraman - CONSTANTINESCU, Grigore - SAVA,
Iosif. Ghid de balet I Guide de ballet, Bucarest, Ed.
M usicales, 1973, 378 pp.
Sect i o n de m u s i q u e l e g e re,
d a n se, va ri etes et j e u nesse
CRISTINOIU, Ion. Le mouchoir ; Vois-tu pourquoi,
ve rs M .Dumbravă ; DAScALESCU, Camelia. Dis-11wi
pourquoi, vers Cecilia Silvestri ; Cha:nson, vers Ion
Minulescu ; Peut-etre etait-ce defendu ; Je n'ai rien
a dissimuler, vers M. Dumbravă ; Que tu es immense,
ma merveilleuse mer, vers C. Silvestri ; DEDA, Ed­
mo nd. Le printemps a frappe a ma porte, vers Harry
Negrin : Me suis-je demande une fois ; Qu'il a bien dit
celui qui a dit ... , vers Al. Felea ; DELMAR, Florentin.
La chanson de mes annees, vers AL Felea ; FIRU­
LESCU. Petre. Qui te l'a dit ?, vers M. Dumbravă ;
Quinze ans ; Trois quitaristes ; He, Zes calusers : In­
vitation au mariage, vers Const. Cîrjan ; FLAVIAN,
Robert. Petit cheval de bois ; Un songe e trange ; Le
tram aux yeux jaunes, vers Vktor Brătulescu ; A
Athenes ; Je suis optimiste ; Rien qu'une pensee ;
Et j'ai vouiu ; Juillet ; Dans le temps, vers Eugen
Rotaru : GHEORGHIU, Radu. Parmi les astres, je
cours vers toi, vers Const. Cîlrjan ; Amis, vers Vla­
dimi r Bunea ; GIROVEANU, Aurel. Le clairon ; Ma­
rin, le marin, vers Ivan Gheliuc ; Belle matinee, vers
Const. Săbăreanu ; Si je pouvais chanter avec
l'alouette, vers H. Negrin ; J'ai deux belles dans ma
vie, vers Stelian F i li p ; C'est fete, aujourd'hui� vers
Al . Felea ; GRIGORESCU, Valenţiu. La lettre du
marin, vers Ciupi Rădulescu ; Dedicace, vers Dezi­
deri u Horvath ; GRIGORIU, George. Tout en atten­
dant ; Aubade ; Heures, vers Mariana Dumitrescu ;
KARDOS, Ştefan. En plein Bucarest, ve rs Tia Mureş,
Au pays des Carpathes ; vers C-0nst. Cîrjan. KIRCU­
LESC U. Nkolae. Nouvelle ballade, vers Bogdan Căuş
et Ion Ruş ; Dîmbovitza, soeurette, vers H. Neg,rin ;
Dans la ville tant revee, v ers D. Trandafir ; KOF­
FLER. Eugen. Etude rytmique no. 1-2 pour deux
pianos : Valse, pour deux pianos et solo ; Morceaux
pour deux pianos ; ORASCU, Lulu, J'voudrais accro­
cher mon coeur a une etoile, vers du compositeur ;
PA UT ZA, Sabin. Au revoir, vers Elena Farago ;
Amour, fleur d'avril, ve rs Ana Mîşlea ; TEMISTO­
C LE. Popa. Qui est la jeune fille ? vers M. B lock ;
,
Premier amour, vers Tiberiu Utan ; PROFETA, Lau­
ren ţ iu Madrigal '73, vers Flavia Buref ; Fier pays,
.
vers I . Gheliuc ; ROMAN, Elly. Fils de la Vierge,
vers St. Tita ; Comme deux enfants ; Histoire d'a­
mour, v ers M. Teodorescu ; SIBICEANU, Teodor, Le
pays change au printemps, vers AL Storin ; Sere­
nite ; Rien qu'un roseau, veI's Gh. Vâlcu ; VESE­
LOVSCHI, Vasile. Tu ne m 'echapperas pas ; Amour
d'ouvriers ; Des hommes au bon coeur ; Pour n'im­
porte quel gar<;on, vers M . Maximilian ; WINKLER,
Adalbert. Amour baigne de soleil, vers Const. Cîrjan .
Comme dans les contes de fee ; Pour q ui te conMît
,-ers M. DumbI'avă .
https://biblioteca-digitala.ro