Tineret, ea·

sinonim a Nr.J

ne
Anul XX (231 )
revolutionare
,

ma
 ,- -
Tinerete!
Romantism!
Elan novator.
Elari creator
Plutonul filmelor tinere despre t:ineree
(dacă există o muzică tinâră in sens de noua
proaspătă, originală, de ce n-ar exista in ace-
eaşi accepţie şi un cinema tinăr?) s-a desdus
in ultimii doi ani cu Mijlocaş-ul lui Omu
nase. Filmul anunţa un alt tip de personaj.
T•
altfel de story şi de vizibilitate a peisajului ·
năr contemporan. Nu făcea el o btesă -
breşa de-acum ciţiva an i se numise Flip cel
bun, apoi Mere roşii, spărgătoare de gheată a
prejudecăţilor legate de înţelegerea raportu-
lui etic-estetic în conturarea' profilului uman
Dar filmul după un scenariu al lui Mihai lstr.l-
ţescu, regizat de Dinu Tănase, impune o re-
judecare artistică a . dosarului tinereţii" de
atitea ori compromis prin simplif icări ş i redu-
ceri la zicale umblătoare, la oameni ,,care ne
trebuie": şi nu oameni pur şi simplu. cu
fascinanta lor desfăşurare interioară . imprevi-
zibilă ca ploaia de primăvară . lntîmplător ,
Mijlocaş la deschidere a apărut în martie
1980 şi a fost vestitQrul sensibil ş i inteligent
al unor veri şi toamne rodnice. Cu fructe ne-
obişnuite, ca Proba de microfon şi Croaziera
lui Mircea Daneliuc, ca O lacrimă de fată (Io-
sif Demian) şi Stop cadru ... (Ada Pistiner) ce
restructurau gîrîdirea despre cinema, propu-
nind un efort intelectual pe care se vede că
mulţi l-au trecut cu succes. La mai mică ori
mai mare distanţă artistică de ele, dar mărşă­
luind in acelaşi grup de intenţii, mai realizate
ori rămase doar la stadiul propunerilor de în-
noire a monotoniei cine-portretisticii juvenile,
s-au plasat şi Mireasa din tren (O.A. Popes-·
cu-Lucian Bratu) şi Casa dintre .clmpuri
(Corneliu Leu-Alexandru Talos) şi lnvlngă­
lorul (Dumitru Furdui-Tudor Mărăscu) ş i
Zbor planat (O.A. Popescu-Lucian Mardare)
sau Dragostea mea călătoare (Nicolae Ţie ­
-Cornel Todea). Ele nu mai urmăreau proto-
tipul exemplar prin epurare a laturilor dificile
ale tinereţii, prin ostentaţie moralizatoare, ci
lfiD
de ani
de la
crearea
·UTC
Masa rotundă
a revistei „Cinema"
cu laureaţi
ai Festivalului
filmului studenţesc
de la IATC
Laurenţiu Damian: Marele premiu al Festi-
valului filmului -studenţesc - IATC 1981
pentru Cine-verite.
Anamaria Be/igan: Premiul special al juriu-
iui pentru calitatea filmelor prezentate în tes-
!ival: Latitudine nordică, longitudine Hllcă ,
ln umbra lunii, M-a Ngal să nu plec.
Ovidiu Bose Paşfina: Premiul pentru cel
mai bun film pe 35 mm şi premiul pentru re-
gie: Arta apărării lndlvlduale.
Sint primele trei num!! din. palmaresul Fes-
tivalului d~ toamnă al filmului studenţesc ,
ediţia 1981. Nu ştim dacă toate deciziile ju-
riului, juriu în care noua conducere a Institu-
tului şi organizaţia studenţîlor au invitat mai
mulţi critici, nu ştim dacă toate numele din
2
Un
•
SI
•
a·
·neretul contemporan
bar.ale. d ar
eroulu
soectalonJlui
SJi stu-
t«ii::igaase oe o
l'.:ăae S1
Ială. dat fala ii
- de Ca-
;; asa.
- e lracasa1 de un mes-
- el dE!'line pradă
o ;;z;c2 oe bişniţari periculoşi.
21!- 'Ier. $l!e să se salveze la
OJ unui prieten adevărat
:.e ~ aJ urno<). mai cu instinctul
oe c:oc:.sen:ace.. povestea. i n sine, im-
cit odaJI proaspât, sensibil şi ana-
. desctus in permanenţă şi
asupra personajului ş i perso-
toate de o virstă apropiată ,
soaale d iferite. Această alegere
chiar de la locul acţiunii (majo-
neprolesion işti) asigură filmului pros-
peţSne ti;Jologică dubl ată de interpretare fi-
rească.. de o autenticitate cuceritoare. Atras
- -o a.usă.. eroul nostru reu şeşte să iasă cu
bno din incurcăturâ. Amintesc scena din ma-
sm a MJJocaşulul ... pentru că ea este reali-
za!â ca un happening - regizorul n-a dat in-
terpreţilor scenariul. ci le-a povestii doar si-
tuaţia şi i-a l ăsat să reacţioneze, singuri, inre-
gistrindu-le doar improvizaţiile de o sinceri-
tate cuceritoare. Scena a fost filmată şi mon-
tată cum s-ar spune cu ,,sufletul la gură" ş i
ca m iş care , şi ca reacţie psihologică neprevă­
zută , şi ca joc (extraordinar) al neprofesionis-
tului Ştefan Maitec, şi ca replică a· lui.
promptă , sp i rituală , prin care ii pune la punct
pe biş niţar ii agresivi. Dintr-un personaj nu
prea volubil pină atunci, tinărul încolţit reac-
ţionează neaşteptat. derutindu-ş i adversarul,
ş i incintindu-şi spectatorul. Am descris pro-
cedeul pentru că el introduce un element
surpriză, un element inedit in clasica desfă­
ş urare a intrigii din alte filme româneşti. E
vorba de marja de neprevăzut a unei scene
pe care atît dramaturgul cit şi regizorul con-
tează în timpul filmării, e vorba de elementul
aleatoriu c~re asigură scenei spontaneitate,
sinceritate. ln locul urmăririi unei scheme ti-
pologice, rigide, telefonate, apare un suspens
psihologic, o dinamică proprie vîrstei tinere,
in căutare de definire, de cristalizare a unui
sentiment, de găsire a propriei personali tăţ i
l ată cum supleţea partiturii scenaristice şi in-
ventivitatea iegizorală (la care se adaugă evi-
dentul talent al interpretului) asigură filmului
o mare autenticitate printr-un fel de compl ici-
Studentii
de ieri;
ci.neastii
, de azi
palmares au întrunit adeziunea unanimă â
participanţilor, dar ştim că situarea în frunte
a celor trei autori nu poate fi contestată. Lau - lii. există n işte opinii, există profesori mai
renţiu Damian, Anamaria Be/igan ş i Ovidiu
BQse Paştina au condus detaşat în acest con -_
cu rs deschis tuturor filmelor realizate la IATC - norme - iar, în general, dumneavoastră v-a u
în ultimii trei ani, atit de către seriile care în -
tre timp au absolvit institutul, cit şi de către
actualii studenţi, de la anul I la IV. Am spune,
deci, că festivalul din toamna lui 1981 a fost
în acelaşi timp o retrospectivă şi o perspec-
tivă, cuprinzind seriile a şapte ani de studiu.
De aceea el ar putea fi considerat ca testul
unor noi promoţii de realizatori.
Cum cronica filmelor s-a făcut, cu prilejul
numitului festival şi înainte, în vara trecută, ia
prezentarea filmelor· la Costineş ti, e momen-
tul să-i cunoaştem şi pe autori. Momentul ve-
nise, de fapt, demult, şi noi sîntem cei care
am intirziat la întilnire. N&-a spus-o, critic, cu
o francheţe care ne-a plăcut , însu ş i ciş tigăto­
rul Marelui premiu.
„ Critici Invitaţi "
,1 „crtllcl pasionaţi"
Laurenţiu Damian: Nu vă vom ascunde că
noi toţi am ţinut la participarea criticilor la fe-
tivalul studenţesc, în juriul din care aţi fost
i nvitaţi să faceţi parte. Dar eu zic că e' păca t
că dumneavoastra sin teti nişte „critici invi-
taţi„ şi că nu p ăre ţi ' avea dorinţa să vă şi
„ au toinvitaţi" într-un mstitut de artă . Partici -
pind la acest fest ival, aţi venit poate devreme
pentru unele serii, in să aţi venit puţin tirziu
pentru alţii. Ati privit o productie în calitate
de invitaţi, din afara institutului, care are o
ocaş-înaintaş"
te deschideri
tate a creatorului cu personajele, complici-
tate care asigura ş 1 marele impact pe care
acest tip de film, cu şi despre tineri, îl are cu
publicul.
Există ş i un alt gen de, personaj caracteri-
zat în all film al nostru (Mireasa din tren),
printr-un fel de răbdătoare aşteptare, un fel
de pasivitate care este de fapt o linişte Inte-
rioară , la fel de atrăgătoare ca şi nelinişte a .
nervozitatea celuilalt tinâr. în filmul lui Lu -
cian Bratu, după scenariul lui O.A. Popescu,
.,dinamica zero", respectiv tactica aşteptării, ii
face pe rivalul motociclistului nărăvaş să cîs-
tige cursa sentimentală. E vorba. cum spu-
. neam, nu atît de pasivitate, cit de certitudinea
pe care i-o dă profunzimea sentimentului fata
de tînăra oscilînd intre el, echilibratul şi celă­
lalt, alergătorul la ,,.,idul morţii „, turbulentu l.
pină la urmă ghinionistul motociclist Forta
ciş tigătorului se afirmă doar în raport cu in-
stabilitatea şi erorile de calcul ale rivalului
să u . Fără acest termen moral de comparaţie
(nici el redus la schemă aşa cum nici unul
din „îngerii trişti " ai lui O.A. Popescu nu au
!ost niciodată scutiţi de vulnerabil ilâţile vîr-
stei critice ce i-au făcut credibili şi cu adevâ-
rat dramatici) calmul ş i farmecu l răbdătorulu ·
n-ar fr avut pret în ochii miresei. - g ata de îm părţire diplomele de bună purtare
Tot prin contrastul reacţie i lor într-<> situa-
ţi e anume se definesc şi profilurile moraJe aJe
altori rivali sentimentali: contabi lul (Mircea
Diaconu) ş i inginerul (Mircea Daneliuc) din
Casa dintre cimpuri. Invitată la o petrece<e.
logodnica (Tora Vasilescu) contabilului e
asaltată tot mai grosolan de curtea primarulm
(Amza Pellea). Fata, exasperată , aşteaptă ca
logodnicul să reacţioneze demn, dar acesta
adoptă politica stru ţului ca să nu-şi supere
şeful. Singurul indignat de pasivitatea celui-
lalt, care se ri d i că şi o urmează înţelegător pe
tata ofensată , e lînărul agronom. Şi d in acea
clipă simţim că i ntre ei doi se va limpezi un
sentiment. Dar nu e vorba de o presupunere
pe care să ne-o _ş optească " regizorul cu glas
tare, ci e doar sugestia lui deticată . ca o con-
s eci nţă firească a unei scene atit de bine tra-
ta tă ca psihologie si evoluţie a sentimentelor
d atorită acestei inteligente d irijări a reacţ îilor
personajelor. Ea stirneşte interesul pentru
ceea ce va urma. Suspensul actJU:nii e asigu-
rat nu prin lovituri de teatru sau împuşcă.tu n .
ci printr-<> subtilă aprofundare a momentelor
de crizâ Oe aici şi aderarea spectatorului la
decizia. fetei de a-si părăsi fostul logodnic "
a se mu~ in pofida reactiitor satului. la omul
c are a cîşlig at-<> prin atitudinea sa fermă. Nu-
„poveste„. Au existat şi există în acest institut
niş te clase, exîstă n iş te af i n ităţi şi n işte org o-
buni sau mai răi, există n iş te norme fixate
pentru filmele institutului şi există sărituri din
plă cut filmele care au sărit puţin d in
norme - există filme care au avut mai multe
sau mai puţine necazuri. Ad i că s-a petrecui o
poveste în institut. pe lingă formarea noastră
i ndîvîduală . care a fost cu hopuri, cu greutăţ i ,
cu destulă neîncredere în unele cazuri, cu
s tudenţi care din anii li ş i III ajung să fie ma-
c inaţi de probleme de producţie şi mai pujin,
uneori, de o gramatică şi o estetică a filmu -
lui. De aceea cred că ar fi mai indicat să se
renunţe întrucîtva la statutul de „critic invitat"
şi să ciştige teren formula „critic pasîonat';.
Pasionat să descopere ce se întimplă într-un
institut care devine şi mai ales va deveni ,
probabil, peste ani, un nou instituf
- Există însă, pe lingă IUCNrile pomenile
de dumneavoastră, şi o anumită ln!elegere a
autonomiei universitare, care explică ln bună
parte de ce criticii nu s-au „autolnvltat" la
IATC. E o lnţelegere apacronlcă, o rezervă
faţă de critică pe care ne-am bucura ca ge-
nerajla dumneavoastră să o depăşească, dar
care a acţionat destul de violent rn anii tre-
cujl. E o rezervă care Invoca, de pildă, grija
ca oamenii din afară să nu se amestece in
acest prea delicat şi secret proces didactic,
un proces care presupune uneori notăr~ Ie-
rarhizări pe care criticii ar fi putut să le tul -
bure prtn prezenţa lor. DealHel, festivalul fil -
melor studenţeşti a fost întrerupi eljlva ani. Ş I
acum mă lntreb dacă juriul din toamna tre-
mai astfel, motivind atent gesturile personaje-
lor, cineastul îşi convinge fără demagogie
, publicul, prin „fapte de film " cum le numeşte
profesorul nostru O.I. Suchianu.
Interesat nu alît de caractere, cil de stăn
ce definesc dinamica unei relatii, Mircea Oa-
neliuc („lînărul lup„ al c inematografului ro-
mânesc" cum i i numea cineva - cred - mai
p uţin pentru incisivitatea tonului şi mai mult
pentru energia. d irecteţea. impetuozitatea lui)
construieşte situ aţii de o sinceritate dezar-
m antă. O scenă de dragoste în filmele lui Da-
neliuc nu seamănă cu nimic din ceea ce ve-
dem de regulă in filmele ro mâneşti. O fată
(Tora Vasilescu) in Proba de microfon îşi im-
brătişează frenetic iubitul, dar ochiul ei ră­
mîne treaz si la scurtă vreme dă în vileag ce
o preocupă: ciţ i bani datorează proprietăre­
sei~ ciţi ii trebuie ca să.şi trateze fratele inter-
nat pentru dezalcoolizare. Gestul nu mai de-
fineşte atit caracterul personajului, cit un mo-
ment anume al existenţei lui, in care grijile
imping în planul doi sentimentul.
ln Croaziera, timidul obsedat de o fetiş­
cană ce- l tot amină tie din viclenie, fie din in-
diferen ţă, re u şeşt e în cele din urmă să o îm-
brăţişeze cu foc sub o masă, pe care stau
ale part i ci panţilor la excursie. E desigur şi o
tronie a derizoriului şi a sentimentelor pre-
care, dar ş i o replică spirituală a regizorului
ta ipocrizia multor scene dulcege, în care ti-
n erii nu prea au pudoarea lor de îndrăgostiţi:
cit pudoarea convenţionalilor autori care
cred că tinereţea înseamnă doar sfioşenie şi
susp in sub clar de lună. Dar peste toate piu-
teste mai ales harul artistului pentru firescul
d ezarmant al vieţii, pentru sinceritatea
(uneori chiar duritatea) unui tiner,et ce nu
mai împrăştie cu apă de roze în dreapta sau
m stinga doar ca să îşi liniştească şi să lini ş­
tească con ştii nţe comode.
E vorba de o concepţie etică şi totodată es-
tetică a linărului creator faţă de portretul ti-
nă rului din zilele noastre. De observaţia fină
ş i acută a unor cineaşti debarasaţi de preju-
d ecăţi , proaspeţi şi deschişi tuturor oameni-
lor şi experienţelor.
E aceasta o trăsătură proprie numai tineri-
lor artişti? E o trăsătură proprie oricărui artist ·
capabil să întinerească şi să-şi întinerească
mijloacele de investigare, cu fiecare cunoaş­
tere (aprofundată) şi cu fiecare (re)trăire
creatoare.
Alice MANOIU
cută nu a şi tulburat o serie de, cum apunejl
dumneavoastră, ,,norme" Interne, deşi eu
cred că bine a făcut că le-a tulburat Pentru
că ce sens mal are să vorbim despre Integra-
rea invăjămlntulul cu cercetarea şi producţia,
dacă filmele studenjllor nici nu sini cunos-
cute de clneaşU, de critici, de clneflll? Să se
reducă oare această Integrare la fllmele-c:o-
mandă, ulllltare, şi ele rezervate doar lnstltu-
lillor comanditare? _
Ovidiu Bose Paştina: ln anii trecuţi, în mod
paradoxat, studenţii înşişi nu prea aveau ac-
ces la examenele colegilor din alţi ani.
Anamaria Beligan: Din. alti ani! Dar gîn.d i-
tl ·vă că la mine în clasă nici măcar filmul co-
legului de bancă nu puteam să -l văd
O. B.P. în sală erau doar comisia şi stu-
dentul!
A.B .. Iar mcep1nd cam din anul III toata lu-
mea lua nota 1O. .
O.B.P.: Ba cRiar în cadrul aceluia.şi an, no-
tele ilustrau acest progres automat. Exista un
ş ablon al notelor, tot aşa de precis ca al te-
melor. De pildă. in anul III, programa anali-
tică prevedea realizarea primelor filme de
platou. cu actori, pe 35 mm - în semestrul I
filmele prezentîndu-se la două benzi, iar in
semestrul li în copie standard. Drept care, cu
aceleaşi filme, în semestru.I I toată clasa lua
nota 9, iar la sfirşitul anului toată lumea avea
10. De aceea asemenea contacte cu exterio-
rul , cum este festivalul de la Costineşti , cum
este dialogul cu critica, ar fi mai mult decit
necesare, ar fi şi cred că vor fi stimulatoare
pentru producţia de filme a institutului, pen--
tru că noua conducere a şcolii ş i în primul
rînd rectorul Octavian Cotescu acordă o
mare atenţie secţiei cinematografice, sub alte
auspicii, vizind o deschidere spre viit~
nostru de realizatori, în cadrul producţiei na-
ţionale de filme.
- Cu alil mal bine. De fapt, inlenjia ,__
tră a fost să vorbim mal mult despre clumne>
voastră şi mai puţin despre a~it
- 0.8.P.: Ceea ce ne-a interesa! pe noe. ca
studenţi , dincolo de corectttudinea uniri eu-
men, a fost să facem n işt e filme de
Noi, ca tineri reprezentînd o vî.rstă. să
să exprimăm o atttudine faţă de viaţă. fa:a
lu me. Evident, fiecare utilizind un 8l"alme
baj, manifestînd un anume • dar
cu, toţii ceva d m personaJitalea
 „Nu există m1s1un~
mai nobilă decit aceea
de a-ţi servi poporul,
patria,
În orice Împrejurări!
Nu există misiune
mai nobilă decÎt aceea
de a fi purtătorul
tradiţiilor revolutionare,
de a actiona întotdeauna
Într-un spirit revolutionar,
de luptă Împotriva vechiului,
de · promovare a noului
in toate domeniile.
Tinerii trebuie
să rămînă
Întotdeauna revolutionari,
să trăiască, să muncească
şi să lupte
ca adevărati revoluţionari
şi patrioti înaintaţi!"
Nicolae · CEAUŞESCU
de ani
de la
c. r~area
UTC
Pornind
de la experienta
tinerilor
creatori de ieri,
tînără generaţie
o -
de cineaşti
îşi afirmă
tinereţe~ artistică
Mult timp iubitDiii filmului , speciali ş ti ori noastre. Cei mai importanţi cineaşti ai celei
_rie, au tr~it _cu ŞP_!:'.~nt~ . apariţiei .acelui ar- de-a doua generaţii: Titus Popovici. Liviu
tist de excepţie, a cineastului genial care să
inşire capodoperele în filmografia sa şi să
~~~ig~raf·a~~j~r~eăs~:e,c~~la~~ti&~r;;;s~~ dinamic în care tema şi stilul, sensul istoric şi
rile. Numai că arta nu-i sport măcar pentru
simplul motiv că nu poţi da note stiluluit.;ar
valoarea culturală înseamnă, totuşi, altceva
decît o performanţă cuantificabilă in centi-
metri şi note. Această alnbiţioasă şi încăpăţi­
nată căutare a Marelui Cineast a deformat
mult timp scara aprecierilor in cuprinsul ci-
nematografiei noastre, care, fără grabă ,
înaintind, aşezîndu-se in sine şi transformin-
du-se, aproape pe neobservate, din instituţie
de produs filme în mecanism cultural, făcind,
deci, trecerea, aproape neobservată, de la
meşteşug la artă, a ajuns la capătul primei ju-
mătăţi de mie de pelicule de ficţiune să con-
teze în universul cultural românesc ca o
structură bine închegată , capabilă să prelu-
creze datele sociale şi ideologice ale istoriei
prezente şi să le transforme in opere artistice
viabile.
Poate că unul din secretele acestor pro-
grese de infrastructură, care în viaţa unui sis-
tem cultural se dovedesc uneori mult mai efi-
ciente decit inflorescenţele şi zarvele de-o
clipă stîrnite de succesele la festivaluri, în
presă ori în lumea mondenă, ar sta şi în miş ­
carea generaţiilor de creatori în cuprinsul ci-
nematografiei noastre. Debutul a fost, şi
intr-un sens mai este şi în prezent, un pic su-
pralicitat ca importanţă . ·Această naştere a
valorii „ex nihilo" a fost unul din efectele aş­
teptării nerăbdătoare de care vorbeam mai
devreme. Debutantul ori tinăra speranţă care
face al doilea film au fost caii de bătaie către , arenă atit de spectaculos cu AINI ca .un bivol
Tinere.t.ea' ca sinonim
al artei revolu.t.ion.are
care s-au îndreptat, in chip excesiv cred, vi-
sele şi exegezele comentatorilor noş tri. To-
tuşi, să nu blamăm prea mult acest fapt.
Dacă ţinem seama că cele aproape 500 de
filme au fost făcute de aproape 100 de re9i-
zori diferiţi, rezultă că un sfert din total smt
filme de debut şi încă alte citeva zeci repre-
zintă continuarea acestui început. Statistic
vorbind. operele sînt chiar mai tinere decit
realizatorii lor.
Revenind la ideea mişcării generaţiilor. e
bine de atras atenţia asupra unui fenom en
extrem de interesant şi cu efecte din cele mai
benefice. Fiecare nouă grupare de creatori
venită in cuprinsul filmului tinde să se opuna
celei vechi. Din această contradicţie se naşte
şi profilul personal al noii generaţii , dar şi
clarificarea - era să zic clasicizarea - celei
anterioare. Dacă considerăm ca primă gene-
raţie a filmului românesc pe Jean Georgescu .
Paul Călinescu, Victor lliu, vom observa c ă
cei care-i urmează preiau de la ei meşteşugul
ş i fervoarea meseriei, incercînd in plus să
creeze un profil distinct cinematografiei
_ puţ in mcununată de ~,remu .dec1t precedenta,
Ciulei, Iulian Mihu, Manole Marcus, Mircea
Drăgan, Francisc Munteanu ş i alţi cîtiva,
aduc în operele lor conştiinţa unui prezent
structura estetică se află într-un raport strins.
Aceşti tineri cineaşti ai deceniului şase vor
crea primele fîlme de referinţă de la care va
porni orice istorie a filmului românesc de
acum încolo: Vl•1• nu Iartă, Eruptle, Setea,
Pădurea apînzura llor, Valurile Dunării şi , bi-
neînţeles, filmul de virf al deceniului: Moare
cu noroc, care ii avea ca regizor pe profeso-
rul lliu. dar ca scenarist (coscenarist) pe Ti -
tus Popovici, iar regizor secund pe Liviu Ciu·
lei. Moara cu noroc este şi punctul de con-
tact intre aceste prime două generaţii. dar ş i
locul de la care ele s-au despărţit. . contextul pres~1g1ulu1 mternat!onal.
Fără îndoială că rîndurile acestei a doua
generaţii au continuat să se îmbogăţească.
mai ales că şi numărul filmelor fiind în creş­
tere. .nevoia de cadre calificate era tot mai
mare. Totuşi, nici unul din noii veniţi nu s-a
opus în chip generic celor deja consacraţi.
Operele lor veneau să continue $i să Oezvolte
unele direcţii stilistice deja prefigurate de pri -
mele opere ale generaţiei. Răscoaf• lui Mir-
cea Mureşan şi Petre Sălcudeanu continua
investigarea spaţiului social sătesc pe ace-
eaşi linie tradiţională , ca şi Setea, iar Dumi-
nică le ora 6 izbutea să găsească film4lui cu
ilegalişti încercat de Francisc Munteanu, An-
drei Blaier, Manole Marcus, acea coagulare
stilistică neqesară unei superioare exegeze
estetice. .
Pentru existenţa filmului ·românesc, apariţi a
celei de-a treia generaţii , cea care a irumpt în
"
ne11ru •. mi se pare. a. fi momenlU! cel mai s!'rn-
n1f1cat1v al relaţiei f1lmulu1. roma!'esc ~u tme-
. reţea. Faţă de noii veniţi, real1Zatorn acum
maturi . au . tr!'b~it să-şi. d_efinească mai c.lar
exp~es1a ş1 w~1direa f1lm1ca. Concurenţa spm-
tuala - ad1ca cea c~re ne. mterese~ă acum
Mar~u~:~~li~~m~~h~~~~~J;~Ţe~~a/~;, ~~~?J~ J~re~~p~,r~;?e§!WJ'o8:u~:a~i~~':~1n:~-af*"
Bratu, celor ale lua Mirce~ Vero11.~. o.an .Piţa ,
Şerba~ Creangă, Const~ntm Vaen~ ori Mircea
~;~~u;~ş~~~t ~;an~~:; v;i~~~ţ~~F: ~~;~
binişor . căt~~. ~nu. maturităţ11 •. avea avantajul
::;'a~ ,:~~n:l:~a;~ri8fa~~~e~: ~~~~':~?sa~~~
1
s1nt reg1Zori de .teatru, Iosif Dem1an, Nicolae
Margmeanu , Omu Tănase, operatori, Ada
P1stiner şi Con~ta~tin Va~ni, reg.izori de do-
c ume~tar. SubZ1st~ la toţi tentaţia unor mo.'.
~:~n~ihi d~ine~~~~:~r.i f~~fa~~~· î~d;~~~~;n~~
ş~b.lon. Această oriQ.ma!1tate - cautată 1~ca-
p aţmat ş1 deseori .gas1ta - marchează t~asă-
~u::~ţi~'.n~~a, ~a~~ll~~ ~~;~s:~_~1i.~e~!~ ~:i
1
cinematografia noastra a prms plasa t11:npulu1
pre~e~t. ~ la Flllp cel f>!Jn, Cur~ ori Me.r~
roşi.I, _ideali.zarea personaje.lor a facut rap1z!
~~~:a '~~Pg~ns~annţ~~~~~;~ic~m~rt~~:O ~l~e?~
produse. de aceşti tineri ~ au. Ere apr?ape .o ' vărat importante au izbutit astfel. Or, găsirea
regulă, m precedenta serie .d~ c!e~tor.1, ca m
raport absolut. cu~b.a c~eaţ1e1 sa fie . m sen~
d~scendent. Or a1c1 m1 se pare evident ca
Tanase Scatiu _este peste Nu_nta de piatră,
C!oaztera depaşeşte Cursa, lng.h~ltorul de
sabll, lnal~le .de t~ere ş.a. m.d. S1g.ur. crea)1a
nu poate f1 dispusa_ sub form11 unui grafic 1~-
dustnal. dar aceasta consta~ţa de .la med1u„1.n
sus sp~reşte şansa_ apariţ1e1 _acelei „excep)11. '.
care sa ne fa~ :Sa ~ăr1m c1t~a trepte ş1 m
. . •, Pentru a izbindi, arta filmului are nevoie tot
• St1ilst1c, daca deceniul prece<!ent ~ 1Zbut1t
ceva deosebit, a fost în primul rind ca a seu-
turat praful de pe .cele mai multe sectoare ale
producţ1e1 f1lmulu1, de la sce~ariu la copia
stand~rd. Chiar. dacă nu a Q.as1t totdeauna
soluţ11le. cele m~1 bune, aceasta descoperire a
uno~ cllş!38, rutine, fal~ valon, ,re~jun~a!lte . a
serv1t la izolarea lor: Sm_tem. f!lal tmen .ş1 pm::i
aceea că avem cur&Jul sa pnv1m cu-mai multa
luciditate şi obiectivitate ad~ăratul . chip al
operel~r noasţre .• Am a1uns _s~ şt~m ş1 smgun
cine smtem ş1 cit putem, fşra sa tragem cu
ochiul prin grădina altora. ln concluzie, ge-
neraţia a treia a adus cu sine o libertate de
gîndire şi creaţie ,care f)O&te să stea foarte
b\ne la ~aza urmato~re1 trepte pe care ur-
n;e~ă sa o cişt~ge filmul nostru -:- înţeles
a1c1 ca o structura culturală unitară, iar nu ca
o listă de opere independente una de alta.
Nu e greu de bănuit că în foarte puţin timp.
un nou val de debuturi - numai în acest an
~~~. cf~eg~~gt~0oJ:~a~t :r~ncifif~ f~:rt;c~~~
cluri -va marca ,,oficial" trecerea la vîrst~
maturităţii a ceea ce noi ne-am obişnuit, pin ăj
de curind, să numim „tinerii creatori" ai cinej
matografiei noastre. Dar dinamica internă a.
unei noi promoţii este departe de a se fi epu-
izat în numai un deceniu şi cită vreme dez-
voltarea structurilor de expresie şi reprezen-
tare filmică continuă, respectivii cineaşti pot
fi consideraţi şi tineri şi de viitor. Să nu uităm
că unii din cei mai interesanţi cineaşti care
au debutat în acest deceniu - Alexa Visa-
rjon şi Iosif Damian - sini abia la începutul
unei filmografii din care in curind sperăm să
1 ~egajăm contururile unei opere de referinţă
I b1n.; ~:'~~~~fi;ro~if~~1~ă.un~~i';,';n~:~· ;;',!~
1
1
cum Dan Piţa, Mircea verolu. Alexandru Ta-
tos ori Mircea oaneliuc sini în continuare ca~
pabile să se dezvo lte pe traiectorii noi, cu re„"
JU l !~!!l_Qe_~QPt~ _...-+---c- _ ______,..:.
Cred că progres4~1 cinematografiei noas-
mijlocul cărora va răsări - cine ştie - acel
om senzaţional care să tragă după el, spre
~~:~i.~u g~~r~~m t~~t:ă ~~eo~;!~?::~a ~~J~:
o
I
ţie viabilă şi să fim consecvenţi faţă de ea, cu
~~i ~ii~ţir i;i18;,~f ~n~ 1 mci'~u~c:!'.r~ur:mc~?v~
cu perfectă bucurie aşezarea unor piloni ai
acestei structuri culturale care este filmul
nostru prin operele de maturitate ale unor ci-
neaşii ca Malvina Urşianu, Iulian Mihu ori
~~~~~t: 1:~:~~n „~~~~r~e~.a~e f~~~11~~ !~~~~
ton, memorie care continuă să spo~ească şi
să devină tot mai complexă cu fiecare nouă
rn~~"p"~~ ~..;;'.":~!~~~ ~~!~itc~~f'~~l~ :a"n":~
de a păşi acel prag miraculos al marii reuşite.
Cheia succesului stă, îmi permit acest pro~
nostic, în găsirea unei formule originale de a
e~rim a ~cifi cu l nat!_gnal în limba celei mai
r ~$;~"c~\':ît~8~~~!:C<tf1,H}'1f~~!d f 0
acestei chei nu poate să pice din senin. Solu· -
ţia nu poat'e veni decît din raportarea la ceva
existent. într-un univers în care orice valoare
tinde să se aşeze în sisteme şi ierarhii, în
care sensurile relaţionează neîncetat, unind
domenii din cele mai diverse şi neaşteptate,
în care raţiunile vieţii sociale sint, în mod fi-
resc şi necesar, cuantificabile şi programate,
nici arta nu mai poate naviga la intimplare,
p0 unde bate vintul fanteziei şi inspiraţiei.
mai mult de gindire logică. Pentru a fi cu
adevărat un artist al timpului prezent, pină şi
i ntuiţia trebuie să ţi-o •.sistematizezi'', să in-
cerci şi să cauţi nu numai cu talentul, dar şi
cu raţiunea. Tinăr e omul timpului prezent, al
unui prezent tot mai lucid şi responsabil.
Cred că viitorul artei noastre stă in coagula-
rea acelui nucleu care să fie conştiinţa de
sine a filmului românesc. în clipa în care
acest edificiu se va contura limpede şi fără
echivoc, multe din problemele pe care azi nu
ş tim să le rezolvăm vor dispărea de la sine.
Sintem şi vom rămine tineri atît timp cit vom
şti şi vom avea curajul să aprofundăm hăţişu- '
rile unei arte nu întotdeauna amabilă, rareori/
binevoitoare, dar pe care, de ce să nu recu-,
noaştem. o iubim cu toţii cu atita incăpâţi~
nată fervoare. f
Dan STOICA
, -3

„Acum, cînd aniversăm 20 de ani de la În-
cheierea cooperativizării, doresc să aduc un
călduros omagiu ·ţărănimii noastre, care a Înţe­
les că numai pe calea socialistă, Împreună şi În
strînsă alianţă cu clasa muncitoare, îşi poate
asigura cu adevărat dezvoltarea lib~ră, bună­
starea şi fericirea sa, şi totodată îşi poate
aduce o contribuţie Şi mai importantă la dez-
voltarea generală a patriei, la întărirea forţei,
independenţei şi suveranităţii României socia-
liste!"
Nicolae CEAUŞESCU
„Satul a mers înainte. Dar filmul despre
sat?" întreba in 1977 revista „Cinema", la
o masă rotundă. Ultimul film despre via ţa
satului era, la ora aceea, Iarna bobocilor,
Iar pe platouri se află Minia. ,,Avem ne-
voie de filme despre adevărul satelor de
azi şi despre oamenîi lor ş i nu filme pe
teme ţărăneşti" , spunea atunci unul din
Interlocutori, de fapt în cgnsens cu c~i ­
lalţi cineaşti participanţi la dezbatere. ln
cei cinci ani cîţi au trecut de atunci, au
apărut in cinematografia noastră filme
importante, care au îmbogăţit viziunea
asupra ţăranulu i român - văzut atit în
evoluţia sa, in istorie, cit şi în actu alitate.
lată lista filmelor inspirate din epoci
mai mult sau mai puţ i n îndepărtate :
• Min1a. Regia: Mircea Veroiu. :Scena-
riul: Alecu Ivan Ghilia
• Urgia: Andrei Blaier ş i Iosif Damian.
Scenariul: FI. N. Năstase
• Ultima lronlleri a mortll. Regia: Vir-
gil Calotescu. Scenariul: Nicolae Jianu
• lnalnte de licere. Regia ş i scenariul :
Alexa Visarion. Film inspirat din nuvelele
lui l.L. Caragiale
• Duios An•lasla trecea. Regia: A le-
xandru Tatos. Scenariul : Dumitru Radu
Popescu
• Blestemul pimlnlulul ş i Blestemul lu-
blrll Regia: Mircea Mureşan . Scenariul.
Titus Popovici, după romanul „Ion" de Li-
viu Rebreanu
• Lumina paHclă a ciuraru. Regia: Iulian
Mihu. Scenariul: George Macovescu
• Vlnitoaraa de vulpi: Regia: Mircea
Daneliuc. Scenariul: Dinu Săraru ş i Mir-
cea Daneliuc, după romanul „Ni ş te Ţ ă­
rani " de Dinu Săraru
• Semnul şarpelui. Regia: Mircea Ve-
roiu . Scenariul: Mircea Micu după roma-
nul său „Patima".
Acestea sini filmele ·realizate între 1977
ş i 1982 despre cîteva momente din istoria
saţului românesc.
ln lucru se mai află :
• Plecarea Vlaşlnllor: Regia: Mircea
Drăgan . Scenariul: Ioana Postelnicu după
romanul „Plecarea Vlaşin i lor " de -Ioan a
Postelnicu
10 opinii:
1 Virgil Calotescu: „Izvorul, adică satul, e
------niiiCii şi
Fără să minimalizez locul satului in actua-
lul peisaj mozaicat al filmului românesc, pa-
re-mi-se că acesta merită mult mai mult, nu
cifric, ci la capttolul problematică , ad i că la
ceea ce înseamnă ţăranul în istoria şi viaţa
ţării , ce trebuie el să dea şi să ia, să sa bu-
cure sau să sufere, să se mulţumească, s ă
mu~umeascâ sau să i se mulţumească . Lu·
mea satu:ui actual, ieşită de decenii din sfera
idilicului lui Alecsandri, Coşbuc sau al lui
Duiliu Zamfirescu constituie un tulburăt or
obiect de investigaţie artistică . Confruntăr ile
actuale de aici, din miile de sate care uneon
devin teritoriul unui război , în care luptă ar-
matele progresului, ale stagnării sau ale po-
lu ării , pot şi trebuie să devină, printr-o sin-
ce ră ş i credibilă imagine, subiecte ale drama-
turgiei cinematografice.
4
• Ochi de urs. Regia ş i scenariul: Stere
Gulea, după nuvela lui Mihail Sadoveanu
• Nipaata. Regia ş i scenariul : Alexa
Visarion, după piesa lui l.L. Caragiale
lată ş i filmele inspirate din viaţa satului
contemporan, produse în aceeaşi pe-
rioadă ( 1977-1982)
• Iarba -de de acasă. Regia: Stere
Gulea. Scenariul: Sorin Titel
• Din nou lmpraună. Regia: George
Cornea. Scenariul: Dumitru Buznea
• Drumuri ln cumpină. Regia: Virgil
Calotescu. Scenariul: Ion Brad ş i Alexan-
dru Brad
• Ciocolată cu alune. Regia: Gheorghe
Naghi. Scenariul: Vintilă Ornaru şi Ghe-
orghe Naghi
• c„ dintre clmpurl. Re~ia: Alexan-
dru T atos. Scenariul: Corneliu Leu
• O lacrimi de fată. Regia: Iosif Da-
mian. Scenariul: Petre Sălcudeanu
• Porţile dlmlnetll. Regia ş i scenariul:
Radu Gurău . Film inspirat de romanul
„Semnul delfinului" de Romulus Zaharia
• Dragoalea mea călătoare: Regia:
Corn_el Tudea. Scenariul: Nicolae Ţie
• lnloarcere la dragostea dlnlll. Regia
şi scenariul: Mircea Mureşan . Lor li se
adaugă două filme i n lucru:
• Baloane de curcubeu. Regia: Iosif
Demian. Scenariul: Fănu ş Neagu şi Vin-
tilâ Ornaru
• Rămln cu line. Regia: George Cor-
nea. Scenariul: Dumitru Buznea
în aceste zile, cind se împlinesc 75 de
ani de la răs coalele din 1907 ş i 20 de ani
de la încheierea cooperativizării agricul-
turii, în zilele în care a avut loc Plenara
Consiliului Naţional al Agriculturii, mo-
ment de o deoseb i tă semnifi caţ ie in viata
ţărănimii ş i a întregii ţări , ne propunem
să discutăm din nou despre filmele noas-
tre inspirate din viaţa satului.
Unii dintre participanţii la dezbatere au
preferat să-ş i susţină opinia in dialog, al-
ţii s-o consemneze în scris.
Aş adar, despre universul salului româ-
nesc ln universul filmului românesc:
nestemat"
Să nu uităm că oamenii satului Vin din isto-
rie într-o civilizaţie socialistă , modernă , pur-
tind de cele mai multe ori date perene, ase-
meni datelor miturilor. Statornicia, ura si
prietenia, ospitalitatea, dragostea de viaţ ă şi
tru mos, obiceiuri străvechi ş i indeletnicm
măi estre , relaţii interumane de un specific
d istinct, toate, absolut toate se despart, se
m ulează sau se aliază cu noul stil de viaţ a .
Ci v i l izaţia tractoarelor ş i a m aş in i lor agricole,
a îngrăş ăminte l or şi a ogoarelor fără hatun
individuale, învăţămîntu l, cu ltura ş i arta, nou l
mod de a trăi şi munci, toate acestea laolalta
pot ridica ţăranul pe o nouă treaptă a vieţi i,
la r ă a-i distruge însă mo ştenirile milenare.
scrise sau nescrise. lată citeva sugestii pen -
tru cineaşt i. Subiectele se pot culege din .pe-
rioada începutului cooperativizării , drum s1 -
nuos. plln de neprevăzut şi de confrunt ări
dramatice; din politica agrară care nu întot-
deauna conjugă în practică forţele umane şi
materiale, în conformitate cu felul în cere a
fost . gindită ş i iniţiată ; din lupta pentru mo-
dernizare ş i introducere a tehnicii ş i a ş tiinţei ;
d in modul i n care morala socialistă se gre-
G o e Co ea·
„Mă obsedează auten-
. 2 ticitatea. Am filmat în case de ţărani
adevăraţi, cu prispe adevărate ... "
După Din nou împreuni, realizat cu cinci
ani în u rm ă, fil mul Rimln cu tine, care in mo-
mentul de faţă se afl ă în faza ,,patru benzi„.
m-a pus din nou în contact cu satul româ-
nesc contemporan. Vrînd-nevrind, o asem~
nea preocupare îţ i atrage atenţi a ş i asupra
contextului în care se plasez ă lumea perso-
naj elor tale. Un film ca Vlnăloaraa de wlpi,
cu accentele lui vast stilistice, desprinde to-
tu ş i cîteva detalii de ex istentă ţ ără neasc ă şl,
totodată , fixează im memoria peliculei cel pu-
ţin două portrete de ţărani , Păt ru cel Scurt şi
Năită Lucean, pa ş i înainte în aducerea pe
ecran a universului ţărănesc . Nu mai pu ţin .
însă , într-un alt registru de reprezentare -
Ion, Gheorghe ş i Ana din Blestemul pămlntu­
lul ş i Blestemul Iubirii creează, la ri ndu l lor, o
deschidere originala spre exprimarea spa ţiu-
Mircea Oaneliuc: „Să nu confundăm
3 satul de azi cu o maree folclorizantă"
- Stimate Mircea Danelluc, ne propunem
să discutăm ln paginile ""'Istei . Cinema„
despre universul salului românesc ln univer-
sul Olmului românesc. Cu ce crede!I ci ar
trebui oi lnceapă ace•lă discuţie?.
- Cu ţăranul român , v-aş sugera. Pentru
ca asta sinti>m cam toţi : ţărani , mai mult sau
mai puţ i n vechi. Chiar dacă unii ţărani se ru-
şi nează c-au fost ţărani , chiar dacă unii ţ ă­
rani se batjocoresc reciproc cu numele ăsta .
situaţia nu se sch i mbă. Asta e!
Cit priveş te cinematograful românesc, el
nu s-a preocupat de sat într-o măsură mai
mică decit alte arte surori, ba chiar, cu riscul
de a intriga, pot afirma că realizăr il e în acest
domeniu sînt sensibil mai valoroase decit
' Mircea Diaconu: „De multe ori mergem
4 să filmăm într-un sat şi îmbrăcăm local-
nicii cu costume de
Aş îndrăzni să spun că în general cin iaştii
n oştri nu s-au dat în brinci după autentici-
tate, in graba după art ă, bineînţeles , dar i n
cazurile rurale (deci unde toată lumea ş t ie
cum trebuie făcut) unul d intre puţine l e filme
care ar fi putut s ă albă autenticitate, VJnătoa­
rea de vulpi, nu poate intra în discuţ i e, tot
din cauza artei. Izbuteş ti întotdeauna s ă deo-
sebeşti din peisaj actriţele care nu pot re-
~~t"~u 1ap~~u:r~s:Jf( i~~ii~~'. ri~~ ~~~~r:~i~rr~~
dealtfel, dar fiind propria noastră amintire se
suportă oricum, ca ş i propriul caracter. Pe
cind în clipa în care amintirea altcuiva ne
apare în fată sub form ă de film, abia aşte p-
f eaz ă acum, pe fondul nealteratelor calită ţi ş i
aptitudini milenare; din dragostea pentru sa-
tul, casa, curtea ş i familia părintească a fie-
c ă ruia născut acolo ...
Lista pe plan ideatic şi afectiv ar putea
continua, izvorul , adică satul, fiind nesecat ş i
nestemat.
!ui ţ ă ră nesc dintr-o epocă mai îndepărtat a.
Intre aceste două exemple, primul axind ex-
perimentul cinematografic asupra unui mediu
social şi psihologic mai puţin apt pentru ase-
menea ,) novaţii ", cel de-al doilea cultivînd li-
nia unui realism clasic, marcat de o anume
fidelitate faţă de textul literar - se înscriu o
serie de l ucrări, nu puţine la număr, al căror
merit constă în aducerea pe ecran a unei .t~
mati ci ţărăneşti de actualitate. Cit de diversă ,
de adîncilă , de subtilă in observaţie , de pe-
renă ? istoria urmează să hotărască . Esenţial
de reţ inut este că cinematograful românesc
în registrează , începind cu Setea şi pînă astăzi
o bogată filmografie dedicată satului, de care
acum ş i în viitor va trebui să se ţină seama.
(Continuare în pag. 14)
cele din alte zone ale culturii noastre filmice.
Se pot enumera exemple dacă doriţi, dar se
cunosc. Oe ce spun asta? Pentru că la noi
dacă a existat în decursul istoriei un respect
desâvirş ~ pentru ceva, acesta a fost pentru
pămînt. Oe aici ş i fondul serios al literaturii
noastre clasice, de aici ş i posibilitatea uno r
ecran izări rrlai serioase, etc. La acestea se
a daugă ş i o preocupare de ordin ideologic,
care, tradusă în planuri tematice, cerea ş i
cere anual un număr de filme „cu ţărani" . Din
nefericire. de ţăranul român au încetat să se
apropie numai persoanele care aveau o reală
dragoste ş i înţelegere faţă de el. Ci ş i nume
(Continuare în pag. 14)
ţărani
din Buftea"
tăm să-i găsim cusururi ş i izbutim i~ mod si-
gur, de unde ş i caracterul mult mai relativ al
artei nr. ş apte . Pină aici m-am gîndit numai la
filmele de epocă , fie ş i de epoca imediat tre-
cut ă, deoarece satul nu mai este deloc ce
acum treizeci de ani. nici în mentalitate, nici
in comportament, nici măcar ca înfăţi ş are .
l ată de ce trebuie făcut apel mereu la memo-
rie cînd e vorba de culoarea specifică a ţ ără­
nimii, aceea care ne-a legănat pe toţi, ch iar
dacă numai din cărţi , aceea pe care am res-
pectat-o ş i admirat-o, dar despre care nu
ş tim deciL că ţ ă ranul cugetă adinc, vorbeşte
(Continuare în pag. 14)
în 1907 şi ~O de ani de la încheierea cooperativizării
in universul
Mircea Moldovan: „Mă doare cind aud
S că n-avem filme cu ţărani. Eu cred că
I avem.„"
'„l.;;;.;t~cli~~'.":'.'~l~;~.;~~'.:'u"njil'f.,~~~;;::
şi „ 1848", .Convoiul". Nu există in filmografia
lui Mircea Moldovan un film în care să nu
apară satul românesc, fle în epoci indepăr­
tate, in momente de fundamentală prefacere
sau în actualitate. O simplă intimplare sau o
preocupare constantă?
Mircea Moldovan: începutul a fost o întim-
plare. Nuvela lui Lăncrănjan „Eclipsa de
soare" a fost prima mea propunere de film
după · absolvirea Institutului Tn 1968, dar
n-am izbutit să -i conving pe produc ătorii de
atunci. Am intrat în producţie cu Fraţii, .a ur-
r[lat Viforniţa.„ A apă rut apoi o carte de ci-
nema; în care autorul, Ştefan Oprea, era con-
vins că sînt de la ţară. Nu sînt de la ţară, dar
cred câ cunosc, ba mai mult, simt lumea sa-
t ului. Dintotdeauna am simţit-o . Am multe
rude la ţară. mi-am petrecut acolo vacanţele
in copilărie . Şi acum, cind dau peste un sce-
nariu din lumea satului, mă incit ă. Bin~int e-
Amza Pellea: „Satul nu poate fi doar o
6 pată de culoare"
- ..Fiime autenUee despre tirani nu prea
avem. Cred că cinematografia noastră s-a
ocupat de 1at mal mult ea pată de culoare,
ea peisaj pltoreoe.„" E o constatare pe care o
1
~~~~~··a: ~~8:~1 :=: io9:i':"iii!".. r1..9~~. .~~
inspirate din viaţa satului de Ieri şi de azi.
Credetl ci aflrmalia de acum cinel ani mal e
valabili?
- Da. Oin păcate. în general s-a făcut
prea puţin . Vlniloarea de vulpi se referă la o
etapă istorică depă ş ită a satului românesc.
Casa dintre eimpurl la o altă etapă, dar tot
mai veche. A ş a incit eu cred că acest capito l
din cinematografia noastră e în continuare
deficitar. Alît timp cit avem o majoritate co-
vîrşitoare de spectatori ţărani ş i din 30 de
filme pe an, facem numpi 3-5 filme cu
această temat i că, nici nu vad cum am ajunge
la altă situaţie... Mai ales dacă ne referim la
filmul de actualitate, la problemele la zi al e
satului nostru, care nu-s uşoare , nu-s puţ i n e
ş i, recunosc. nu-s Prea lesne de adus pe
ecran ... Deci, cred că aici, în această zon ă a
Petre Sălcudeanu: „Şi noi, cineaştii, tre-
7 buie să înţelegem că pămîntul fără ţă­
rani nu mai e pămint..."
- Satul, 8'a cum ii văd cineaştii de la Or8'
ş i satul .,.a cum este el, eredeti că 1int două
, imagini distincte ale discuţiei noaatre?
- Nu trebuie să Iii neaparat de la ţară ca
să vez i satul aş a cum este el. Artistul sau
omul de artă , de oriunde ar fi ş î mai al es
oriunde s-ar fi născut, dacă este dăruit cu ta-
lent, nu poate să nu vadă artisticeşte, adică
nu poate s ă nu includă in adevărul despre
vi aţ ă propria lui atitudine despre realitatea
, observată . Urbea cinematografică nu duce
l i psă de talente, „Roma duce lipsă de c etă -
filmului
Ies, cu cond i ţia să fie interesant. Pentru c ă
m ulţ i dintre cei atenţi la direcţ i a în care
I
cu rge apa, se apucă să scrie scenarii „la zi ",
cunoscînd satul doar vara, la .i Mai" sau la
Vama Veche. Ca să Iaci film despre sat, tre-
buie s ă li bătut multe sate cu piciorul (cel
mai bine de unul singur) , să le simţi , să le vi-
sezi. Am făcut ş i multe reportaje la televi-
ziune cu figuri din lumea Satului.
=j~v:l!r: d~o~:at: Jt~o~::::i.a:~~te
cele-
lalte le-am filmat în Ardeal, pentru c ă si ni ar-
delean, deş i cred că spiritul ţăranului arde-
lean se aseamăn ă cu cel din Gorj sau din
Moldova de pild ă ... Nu si ni Higgins, dar îm i
dau seama imediat, ci nd îi ascult, d in ce ju-
d eţ ş_înt ţăran i i cu care vorbesc.
- ln care dln filmele pe care le-all realizat,
vi se pare că atl reu şit să 1pun91i mai muli
despre sat şi taranl?
(ConliflJlare în pag. 20)
filmului romănesc, am bătut pasul pe loc. Sa-
tul naş,tru apare încă idealizat, ca pată de cu-
loare. lmi pare rău că afirmaţia din '77 rămine
atît de valabilă . Regret că trebuie să am „pă­
reri învechite". Aş fi fost cel mai bucuros să
mi le pot schimba„ . Nu-mi pierd nădejdea .
Poate peste alţi cinci ani, la o viitoare masa
rotundă să pot spune altceva„.
- Ce roluri de ţir•nl din fllrnogralla dum-
neavoastră vi s-au părut mai autentice?
- Din păcate 1 am interpretat prea puţin e .
Le putem număra pe degetele de la o min ă :
Setea, Casa dintre elmpurl, Moartea lui lpu„.
Cele care au îndeplinit condiţiile cerute nu
doar de imperativul zilei dar ş i de autenticita-
tea artistică ş i care au fost deci partituri ofer-
tante pentru mine, le-am făcut la teatru sau
la televiziune. Aici am jucat în Comoara din
deal (de Cornel Marcu) ş i în Redescoperirea
famlllel (după Ion Brad) . Aceasta din urm ă
s-a preluat ş i pe marele ecran, dar mergind
pe o altă ramificaţ i e a romanulu i. „Comoara
din deal" e o piesă care aş propune-o şi azi,
pentru ~n lung-metr&_
ţeni " , inţelegînd prin ultimul apelativ „ceta-
ţ ean ", condiţia esenţial ă a celu i ce vrea să
spună altora, prin mijloacele specifice, ceea
ce gindeşte el. Am văzut filme făcute de ci-
neaş ti născuţi la ţară , fără fior, fă ră adevăr,
fără o lacrim ă în spicul griului, fără colbul
din sufletul oamenilor, pentru că prat în su-
fletul lor există , chiar dacă drumurile li s-au
asfaltat. Două aspecte distincte întrebaţi
d umneavoastră? Nu, realitatea are multiple
aspecte, es enţa ei decurgind însă dintr- un
singur adevăr global, netăiat în felii, feliile au
agriculturii
românesc
capacitatea ca prin îngroşare să sufoce,
unepri, o parte a acestei realităţi săteşti ,
poate cea mai semnificativă . Nimeni nu de-
ţ ine acest adevăr global, dar fiecare artist, în
parte, are în el sau ar trebu i să aibă starea ce
naşte asemenea adevăruri. Unite la un loc,
aceste stări duc la punctul nevralgic al reali·
tăţ i i deoarece, aş a cum am mai spus nu
Dinu Săraru· Satul românesc nu tre-
8 buie privit cu demagogie reporteri-
cească"
rut1..S1~';',:~.D~~~·:;:;,::~~ e:.,~~1:!:
specifice lumll satului ln istorie şi ln actuali-
tate?
- Sigur că probleme ale satului românesc,
mai mult sau mai puţin specifice au apărut în
tot felul de filme consacrate universului ţ ăra ·
nesc. Dar Filmul românesc cu ţ ă ran i n-a a p ă ­
rut încă . O carte a mea , ,N iş te ţ ăran i", despre
care am crezut că poate da naştere unui film
zguduitor a produs un simplu experiment c i-
nematografic, datorat unui foarte talentat
dealtfel reg izor, care este Mircea Daneliuc. E
poate regizorul cu vocaţ i a cinematografica
cea mai pregnant ă dar care şi-a făcut fil mul
Alexandru Tatos: „Niciodată nu vom
9 putea scoate un tip memorabil dintr-un
conflict strict agrotehnic"
Punînd în discuţie ,,satul din filmele noas-
tre", ajungem de fapt la împlinirile şi neajun-
surile întregii arii a filmului de actualitate:
s-au obţinut unele izbinzi (parţiale , zic eu),
dar majoritatea o au, din păcate, tot pelicu-
lele fade, subţiri, ferchezuite, edulcorate.
într-un cuvînt false, care s-ar putea petrece şi
pe lună , pentru că au prea puţină legătură cu
. rea l ităţile noastre. Un tip de ţăran memora-
bil? Dar cite personaje memorabile putem ·
descoperi în întreaga noastră filmografie a
actualităţii? Un asemenea „tip" nu se poate
naşte - lăsind la o parte măiestria ş i talentul
autorului - decît dintr-o convulsie majoră ;
numai din acel film care dezbate o temă im-
portantă, gravă, împletind destinul personaju-
lui in relaţiile ş i realităţile sociale - implan-
tîndu-1 profund ş i nu oprindu-se la cîteva as-
pecte de suprafaţă , unele de-a dreptul pue-
rile. Oricît talent ş i pricepere am pune la b ă­
taie, n i c i odată nu vom putea scoate un „ti p
memorabil" dintr-un conflict stri ct agro-teh-
~ „Un fllm · despre sat, doar
1O un ciştig tematic?"
- Credell stinulle Nicolae Ţie, ci in satul
de pe ecran au apirut probleme specifice
vietil satului in devenire şi in actualHate?
- Cred, nu cred, realitatea o atestă : Setea,
Desfăşurarea, Vinătoarea de vulpi, in parte ş i
FraJll ş i Vilomlta au impus tipologii ale prefa-
cerii satului românesc în ultimii treizeci de
ani. Dar, mai sînt de semnalat şi altele: Un
surla ln plină vară, Toamna bobocilor, Dra-
gostea mea eălitoare, pentru nuanţele pe
care le surprind, sugerînd şi posibile tipolog ii
ce îşi aş teaptă împlinirea. O lacrimă de fată
odată .arta în afara punctelor arzînde ale vie·
ţ ii
are meniri iluzorii.
- Credeli că in satul de pe ecran au apă ­
rut problemele complexe, specifice satului
contemporan?
- Au apărut ici, colo, timid, prea colorate
(Continuare în pag. 14)
ca un chirurg de mare performanţă, ce nu
şi -a propus să salveze un om, ci să facă o
o peraţie estetică strălucită . Astfel incit, filmul
pe care l-a făcut , putea la fel de bine sa-I
Iacă ş i despre ţăranii din Peru ş i despre ţăra­
nii din Columbia
vuiP1·~~ i,:;::i~:lt ~~~~:..:~~.!:1':1 no~~
8
tru de film despre tiranul romin
despre perioada de care se ocupi tumul?
,1
mal ales
- A îmbogăţit-o autenticitatea cărţii . Dar
filmul n-a avut nici un fel de succes la public.
Drama cinemat ografiei noastre este că ori
(Continuare in pag. 14)
nic, de pildă dintr-un inginer agronom inova-
tor care se luptă cu retrogradul preşedinte al
cooperativei doar ca să semene porumb în
loc de trifoi. Sau invers.
E păcat că tocmai satul rom ânesc -
.a ceastă vatră a civilizaţ i ei şi tradiţ i ei noastre
supus - într-un timp istoric relativ scurt -
unui întreg proces de transformări înnoitoare,
cu alitea implicaţii în mutaţiile mult mai în-
cete petrecute în sinea individului, cretndu-se
astfel un decalaj adeseori dramatic, nu a fost
investigat pe masura premisei ce o pr~zenta .
Dacă ne 9indim numai la colectivizare; apoi
la dezrădacinarea ţăranului şi apropierea lui
de oraş; iar acum la efortul care se Iace pen-
tru a fi adus înapoi, vom găsi teme extrem de
profunde, sursele unor filme adevărate ş i pu -
ternice. Dar continuăm să ne mulţumim cu
p uţin, rămînem tributari tiparelor, în virtutea
unor temeri nejustificate nu vrem să sup ă răm
pe nimeni ş i atunci avem filmele pe care... le
avem!
o c upă un loc mai aparte ş i ar putea desch ide
un drum nou în abordarea universului înc ă
ru ral , pe cale de a deveni agro-industrial-ur-
ban. Probleme specifice apar I~ filmele a că­
ror acţ i une se desfăş oară la sat; sînt par-
cu rse, în film , mai toate etapele pe care le-a
parcurs ş i satul, păcat doar că în multe ca-
zu ri a lipsit forţa , sondarea cu folos, cu un
(Continuare in pag. 14)
Ancheta realizata de Roxana PANA
 în p
Rar, daca nu ur\ic caz in cinematografia
noastră, această egalitate cu sine însăşi, pe
care o demonstrează filmografia Malvinei Ur-
ş ianu, de la Gloconda fără surla la llnl~tea
din adlncurl. Dar parcă niciodată natura lu-
crului său nu s-a vădit mai pregnant decit în
filmul de laJă, situat, trebuie s-o spunem de
la început, mtr-o zonă de maxim interes te-
matic, prin trimiterile politice conţinute şi si-
tuat deasupra filmelor stagiunii in curs, prin
ţinuta elaborării, printr-o anume tensiune a
demonstraţiei. Indiferent dacă şi în ce mă­
sură ne-au ciştîgat aprecierea valorică , peli-
culele sale ne--au incitat totdeauna interesul ,
tocmai prin această calitate, care poate de-
veni şi limită, de a se voi şi de a fi, cu evi-
denţă, nişte demonstraţii ideatico-prolesio'
niste supuse disciplinei severe şi fixe a labo-
ratorului personal. Pariul temerar al acestei
alchimii fiind acela de a scoate „altceva" d in
tematica globală şi din formulele cinemato-
grafului spectaculos, monumental şi retoric,
practicat cu precădere de unii dinlre col egii
săi. Aămînînd însă , de fapt, pe teritoriul lor.
De unde contradicţia, să zicem, dramatică în
faţa căreia lucrare~ prezentâ ne pune, cu mat
multă directeţe decît alfele.
Avem de-a face, evident, în producţiile Mal-
vinei Urşianu, cu un alt spectaculos şi alt
monumental decit în filmele cu mari desfăşu­
râri bataistice, întrucit regizoarea, chiar
atunci cînd face film istoric, ca în ... Lipuş­
neanu, operează o epurare drastică a mate-
rialului scenaristic, procurat şi compus de ea
însăşi. Este o altă retorică decît aceea a sce-
nelOr de masă şi a oratoriei pe dealuri, abun -
dente în alte producţii de epocă, pentru că
autoarea caută să descopere, de fiecare data.
un cîmp de luptă interior, situînd discu rs ul
î nsuşi, mult stilizat, în interioare aşi ş d erea .
Preocuparea de spectacol este însă fra-
pantă de la primele cadre ale noului film de
retrospectivă istorică. Utecistul Petre este in-
teroQat şi bătut în beciurile poliţiei, beciuri
înfăţişate sub forma unor impunătoare subte-
~rmare din pag. · 24)
re.amintim celălalt mln, în care oraş ul era pri-
vit de sus. Angela- îl pr iveş te de jos şi aceasta
este noutatea ş i primul c îş tig al filmului.
Postul de observaţie mobil conceput de
Eva Sîrbu i-a oferit realizatorulu i s an şa de a
depăşi o anume rigiditate, de a face din lu-
crarea sa una dintre puţinele deschi deri pe
care cinematograful nostru ni le oferă asupra
peisajului citadin. Aceste deschideri au fost
atit de rare ş i de înguste, incit ne e greu sa.
i:;:ităm vreun precedent în care geografia reală
8 urbei noastre, în speţă Bucureştiul, să se
transforme cel puţin într-o prezenţă fizică vie,
coerentă , recognoscibilă , dacă nu chiar s ă
capete personalitate ş i funcţie dramatică. Pu-
ţini regizori, inclusiv din noile serii, pot să in-
tre in competiţie cu ceea ce a realizat Lucian
Bratu aici în materie de animare a străzii , a
trotuarelor şi a părţii carosabile: vînzoleala
vehiculelor de cele mai variate profiluri şi
destinaţii, trecătorii şi trecătoarele care tra-
versează cadrul cu nonşalanţa cotidiană atit ·
de bizară in diversitatea ei ş i pe care numai
omul de la volan poate să o surprindă ca
atare, blocuri noi, colt în colţ cu calea "ferat a.
6
Linisloa
'
din aciînouPi
rane boltite, înalte, spaţioase , prelun~i. deco-
~ rate cu numeroase portrete de man dimen-
siuni ale comuni ş tilor ilegalişti, pe care ares-
tatul e pus să-i recunoască, sub lumina supli-
mentară a unei lanterne plimbindu-se de-
monstrativ peste imensitatea peretelui astfel
pavoazat. Paşii si vocea anchetatorului ră ­
sună sub înaltele bolţi, cu un bizar efect de
catedrală şi ancheta însăşi e un lei de cere-
monial studiat, al unei cruzimi satisfăcute de
ea însăşi. Chiar apariţiile de plan doi, cum ~
soţia inginerului Voinea, ş i el arestat, sau
cum e şef ul închisorii, sini filmate de regulă
in racursiuri căutate să le sublinieze ţinuta
statuară, pe fundalul unei decoraţii deobicei
bogate (ornamentaţia din stuc şi lemn a bi-
rourilor de la poliţie sau cea a casei Voinea
sau pereţii împodobiţi ai casei ţărăneşti , cu o
tindă de proporţiile unui salon) .
Astfel, monumentalul pare să uneasc ă cele
două tabere confruntate în această compu-
nere a unui episod dramatic, din timpul ulti-
mului război , cind, se ş t i e, maşina de război
germană a· căutat să-şi î nsu şească resursele
petrolifere ale subsolului românesc. Exploa-
tatorii îşi evocă strămoş ii , autocaracterizîn-
• du-se categorial, global, etnic („Sintem teu-
toni, doamnă, nu bizantini"), nu fără a afi ş a
un distilat dispreţ faţă de parteneri, iar în ca-
zul patroanei colaboraţioniste un cinism care
nu se împiedică nici de propria persoană :
„- N-am observat niciodată femei în
preajma dumneavoastră, nici măcar în perso-
nalul casei. - Nu le suport, sini glandulare.
- Pe cine aţi făcut observaţia, de vreme ce
nu le aveţi în preajmă? - Pe mine însămi '".
De cealaltă parte a baricadei, personajele
au o înaltă conştiinţă de sine, îşi văd viata
t re~ută, prezentă şi viitoare, ca în palm ă, pu-
nind-o în sentinţe şi dialogul însuşi se co m-
pun e din suite de sentinţe în spirală, ca dis-
c uţia din închisoare a inginerului Voinea cu
utecistu l Petre. La 19 ani , acesta din urma
priveşte cu un calm suveran perspectiva con-
dam nării la moarte, ş tiind că n-are scăpare:
.,- Dar eşti minor. - Cum o să fiu minor?
Eu n-am fost niciodată minor. - Nu vrei să
trai eş ti? - Cine a spus că nu vreau să
tra iesc? - Dar vrei să mori. - Cum o să
vreau să mor? Dar dacă trebuie, o să ş i mor".
Ş . a.m.d. De-abia trecut de pragul adolescen-
ţei · spre prima tinereţe, Petre are o voinţă de
fler ş i un mesaj pedagogic, transmise. cu
limbă de moarte, maturilor („- Să. fiţi tare.
domnule inginer, cu orice pret. - Iţi pro mit
băiatule!"), iar ţinyta, fixitatea privirilor ş"•
in că o dată unghiul din care e filmat act orul
(Daniel Tomescu) îl transformă . pe erou
i ntr-un fel de statuie vivantă , înainte de a de-
veni, în epilog, de marmură. Autoarea· con-
struieşte astfel un tip uman „dintr-o fibră
specială" , în virtutea unui determinism social
categoric, definit de directorul închisor ii :
„muncitori învăţaţi cu greul, cu suferin ţe l e.
- Sau cu un ideal, replică inginerul Voinea.
- Mă întreb dacă un intelectual ar rezista la
toate acestea" face poliţistu l o disociere. la
care se va reveni pe parcurs.
Compoz iţi a cadrelor sublin iază această
structurâ rectilinie, o funcţionalitate aparte
avind coridoarele lungi, drepte, filmate fron-
tal, în subsoluri, la spital, în trenuri, în r imă
cu trotuarul din faţa casei Voinea, pe care
pat rulează zi şi noapte şoferul trimis de am-
basada Reich-ului. Cu atît mai remarcabile
sint măştile actorilor, lumina voit uniformiz.a-
toare atribuind figurilor, in momente cheie,
dacă nu permanent, un ce transcedental. Dar
nici machiajul, nici calităţile de mare portre-
tist ale operatorului Alexandru lntorsureanu
nu ne pot întirzia să evidenţiem creaţiil e ac-
to rilor înşişi, incepînd cu Gina Patrichi, meta-
morfozată în patroana colaboraţionistă , fă ră
cartie-1P vechi, cu casele retrase în fundul
unor c urţi supraîncărcate de parfumul epoci-
lor apuse, urcu ş ul ondulat al străzii cu trole-i-
bu z din Cotroceni, coborîş ul în pant ă ra pida
de pe lingă Uranus, strania cimpie de beton
cu coş uri fumegînde, din noile platforme in-
dustriale ş.a.m.d. Performanţa aparţine l ăra
îndoială ş i tinerilor colaboratori ai regizoru-
lui. operatorului Anghel Deca şi scenografu-
lui arh. Dedu Bălăşoiu . cărora această dina-
mică nervoasă le . e desigur proprie, dar nu
i ntirziem să punem accentul pe receptivitatea
ş i efortu l de înnoire de ca re autorul însu ş i se
lesa, m acest plan, minat. Decupajul. mcad ra-
tur ilo ş i montajul său {acesta din urmâ cu
concu rsul aplicat al Erikei Aurian) , calcu -
lul perspectivei cadrulu i. combinai cu efeclul
mi ş că rii de aparat, frecventa obturare a înca-
draturii de către siluete umane sau mecanice.
toate sînt stăpînite cu m i nă s i gură şi fac ca
această pelicl1fă să respire cinematografic.
Să respire natural aerul unei realităţi pre-
zente, moderne, in raport cu care noi î n şi ne
exis tăm . Nu ş tim dacă relaţia de unu la zece.
redă destul de bine raritatea cu care se intîm-
plă ca un film să ne transm ită aceast ă senza-
l~~· ~~Tt!n~~~~r~ :~~c~~ ~~:c~~!ten°î~ Ps~8=
0 de dragoste simplă şi expeditivă , dar oare-
diourile noastre.
Este adevărat insă că un film trebuie nLJ
numai sâ respire natural, ci să-ţi mai ş i taie
î ndoială unu l dintre ro lurile care au sot1c1tat
acestei interprete de ex cepţie o incompara-
bilă ştiinţă a compoziţiei.
Vocaţie tutelară a Malvinei Urş ianu î ş i pun e
însă amprenta asupra întregului. Mimica,
gesturile, mi ş cările , comportamentul şi bio-
grafia personajelor, de la valeţi la patroni. de
la muncitori la fasci ş ti , ascultă în egal ă ma-
sură în acest film de reguli stricte. Ele exclud
din cim pul nostru de observaţie o mare parte
din datele apte să le individualizeze, aşa cum
elim i nă femeile din viata ş i din casa doamnei
patroane, fecioară totu ş i , după propria decla-
raţie. aş teptind ca şi bărbaţii din jur să fie
caşti. Casa stăpinei ne captează cel mai mult
timp atenţia, cu etalarea unui rafinament de-
corativ aparte, incluzind şi pe cei doi b ărb aţi
din preajmă . secretarul (Val Paraschiv) şi fe-
cioru l (Valentin Plătăreanu), cu o perfect cal-
culată rit mică a m işcă rilor, cu alura ş i tonul
lor ceremonios, fără nici o stridenţă . Prelun-
girea acestor elemente de manieră , în tehnica
decupajului , a încadraturilor, în efectele de
racord sau în dialogul imaginii cu co!oana
sonoră, compun scriitura de . care realizatoa-
rea se pasionează cu deosebire. Dincolo de
ea, despre celelalte personaje aflăm destul de
puţine lucruri, cum aflăm dintr-o replică ros-
tită la telefon, că inginerul Voinea are nişte
fiice ţinute, după dispoziţia sa, la c ămin. Ingi-
nerul locuieşte separat de familie, agreind
compania distantă , de birou, a unei vechi le-
gături, doctoriţa Maria, autoare de reţete me-
dicale ş i ex i stenţiale : „Poţi bea o cafea d imi-
n eaţ a. dar nu mai mult, poţi bea un ceai după
amiază, dar nu mai mult, poţ i avea ş i o iubită,
dar nu mai mult". Cînd nu ţine de o anume
manieră, hrănită din contextul preţios, scrii-
tura regizoarei riscă să se distanţeze prea pu-
ţ in de academismul bunei noastre produ cţii
medii, cum se întîmplă in aceast ă secvenţ ă ,
cu o replică mecanic-jucău şă, pe care numai
farmecul şi personalitatea interpreţilor (Ge-
orge Motoi şi Lucia Mureşan) o ridică deasu-
pra scenelor cu scheme de birou anim ate,
din filme eminamente artificioase.
Punctul central al acestei lumi răm)ne ast-
fel doamna patroană - un adevărat specta-
col hieratic, făcînd să transpară con ş t i inţa
exacerbată a poziţiei sale superioare. Stăpînă
de terenuri petrolifere şi de rafinării, în tran-
zacţii cu nemţii cărora este d isp usă · să le în-
străineze subsolul românesc, invocînd dero-
gări din partea mareşalului , decorată din or-
dinul expres al lui Hitler, fascistă pur-singe,
după modul cum salută, fanatic, la intonarea
imnului, în propriul său salon, patroana ş tie
totul ş i anume înainte ca faptele să se pro-
ducă („- Să vă citesc ziarele? - Nu, inutil,
cu nosc toate evenimentele cu 24 de ore
înainte"). Snobismul său megaloman n-o îm-
piedică, totu ş i , să ţină sub fascinaţie antura-
j ul, prin definiţii memorabile, în dialogurile
pentru care partenerii îi servesc replicile, ca
mingiile sus, la plasă, vedetelor de volei:
,;S lăbiciunea este infirmitate de femeie mări­
tată, iar eu detest instituţia asta. - O consi -
deraţi perimată? - Nu, domnule, inestetrca!
- Nu aveţi instinct matern. - Mi-e sila,
domnule! Dacă eşti inteligent, mă poţ i î nţe­
lege, mite silă !".
Aegizoarea plasează, cu o . fi n ă precizie, în
categoria aberaţiilor, discriminările fasciste,
cu m este cea rasială , în scena in care maio-
rul hitlerist îl recunoaş te „după tuşă" pe pia-
nistul semit, dar autoarea comite eroarea es-
tetica de a neglija, alteori, nuanţele şi m ă­
sura. Etalarea puterilor pan-terestre ale eroi-
nei atinge parametrii gratuităţii disproporţio­
nate ş i ostentative, atunci cînd amen i nţă cu
represaliile, in compania nemijlocită a fUh-
rer-ului : „Nimic nu e imposibil! Nici chiar
destituirea dumitale, domnule ministru sau
trimiterea dumitale în linia întii, domnu le
maior! Între petrolul meu ş i un ofiţer ca dum-
neata, !Uhrer-ul nu are de ales (... ) Dragul
meu (se adreseaz ă dînsa feciorului), fii bun ş i
cheamă la telefon Berlinul".
La polul opus al tabloului, meşteru r comu-
nist Bratu - Emanoil Petruţ ş i inginerul Voi-
nea - George Motoi (al doilea încredinţează
primului hărţile secrete ale zonei petrolifere
pentru a nu fi capturate de nemţi) afi ş ează
nu mai puţin ritos o nepăsare mitică, suprau-
mană, faţă de moarte. recurgînd, pe acest te-
mei, la categorisiri sociale sumar discrimina-
torii : „- De ce vă este frică? - De multe, de
slăbiciunea mea, de o intîmplare nefericită ,
mă tem de multe. meştere, de multe, în afară
de moarte. - Ca strămoşilor noş tri daci!
- Ca părinţilor. fraţilor şi copiilor noştri.
N-am văzut nici un om simplu temîndu-se de
moarte, numai intelectualii se tem". Ideea că
atitudinea faţă de moarte are un caracter de
c lasă , pînă la nivelul exclusivist al lui numai,
ni se pare cel puţin excesivă. Cit priveşte
aducerea în contemporaneitate a fanatismu-
lui mitologic în faţa morţii, ea este susţinută
prin excursul· inginerului Voînea în mediul ru-
ral al copilăriei sale, începind cu o trecere
prin cimitir - prilej de colectare crispată a
unor rarităţi etnologice locale, cum ar fi obi-
ceiul săpării fintinii pentru cel mort - şi con-
tihuind cu episoade dintr-un cult muzeistic al
elementelor primare: un dejun ritual , cu mă ­
măliga răsturnată direct pe scindura mesei ,
cu sarea sfărimată cu toporul şi măcinată în
piua de lemn.
în consecinţă, secvenţa următoare, a exe-
cuţiei tînărului utecist Petre, susţinută cu
aplicaţie de muzica lui Răzvan Cernat, capăt ă
pro porţiile ş i aura unei celebrări exultante a
sacrificiului , prima cerinţă a eroului fiind ex-
cluderea lacrimilor şi introducerea zîmbetului
iluminat: „- Să nu plingi, tată! - Cum o să
plîng, fiule? (... ) Tată , să ş tii , nu mi-e frică să
:ru~r ~~~cs~!~ d~~r s'ă ~~is~~~i~·uTJ~;:;:;i/~7~
0 0
adîncuri", incit gestul reflex prin care Petre
ar refuza, in scena finală cu tatăl , ceea ce
crede a fi o cruce - de fapt o decoraţie de
război trimisă de o rudă - nu e atît al unui
ateu, cit al adeptului instinctiv al unei alte,
mai vechi religii, prevăz.iod întilnirea cu ru-
dele după moarte.
Epilogul constă din vernisajul unei expoziţii
închinate eroilor luptei antifasciste, la ciţiva
ani după victoria revoluţiei, expoziţie in care
muncitorului Petre i se rezervă o statuie, in
centrul sălii , far intelectualului Voinea, un
bust, pe margine. Personajele în viaţă trec
prin fata exponatelor fără reacţii particulari-
zante in dialog, iar reluarea, ca voce a gindu-
lui, a ideii întilnirii după moarte cu rudele
tine loc de comentariu (,,Ai întîlnit-o pe mai-
că-ta?'"). Episodul, oriei! de spectaculos-fes-
tiv, are darul de a cobori tonul, în final, la ni-
velul cotidian, cu toate că detaliile în not ă
re alistă sînt minime, reduse la observaţia ma-
li 1 ioasă că vechiul valet al patroanei e acum
garderobier şi se adresează politicos celor pe
c are-i serve şte. cu apelativul tovarăş e .
Valerian SAVA
O produclie • Cnel de ftlme Trei. Scenariul , 1 regia:
Ma/vina Urţianu .. Imaginea: Alexandru lntorsurea11u
Coalumele: arh. Geta Solomon. Muzica: Răzvan Cer-
nat. Montajul: Adina Georgescu-Obrocea. Cu: Ge-
orge Motoi, Gina Patrichl, Emanai/ Petruţ, D,aniel
Tomescu, Val Paraschiv, Valentin PJătăreanu, Nfaria
Rotaru. Lucia Mureşan, Eusebiu Ştefănescu, Costel
Constantin, Corneliu Revent, Eugenia Bosinceanu.
Film realizat in •ludiourile C9nlrutul de productl• CI·
nem•togr•flci „Bucureş;lf"'. ·
rţsp 1raţia, din cind in cînd, lucru de care Lu -
cian Bratu se pasioneaz ă mai puţin , f ără a-l
1
~~:a t~~u~~ întreţine
interesul e o anume
micro sau mini dramaturgie, sint incidentele
măr unte de pe parcurs, totdeauna comentate
de Angela, care e ş i rezoneurul filmului :.,
- Hai. cucoană , dă-i drumul odat ă! - Ce-i
domnule, ce e? Ai nervi? - Da, am. - Du-te
la băi , dacă ai nervi! Graba vă mănîncă . la
toate vă grăbiţi! " Dar important este câ
aceste incidente ş i detalii de parcurs se
unesc intre ele, se leagă , produc rime ş i fi-
nalmente construiesc filmul : lacrimale tinerei
mame luate de la maternitate rimează cu la-
crimile lui Ingrid Bergman din filmul pe care
Angela ii vede singură la televizor, avansul pe
care i-l face un june coleg în pregeneric ( -
.Angela, vii d iseară? ") e preluat de bucătarul
rotofei (.,- Mă gindeam că poate vii şi dum-
neata ... "). Avansuri fără succes, intrucit An-
gela preferă să aleagă ea însăşi: primul client
care~i deschide portiera, în prima secvenţă , ·
pă ruse un beţiv („eu am avut bărbat beţiv") ,
i nsă el fusese doar beat şi nu e altul deci!
Gyuri, căruia Arige!a îi va face o declaraţie
cu m e rmetică : - Nu ş tiu ce ai dumneata,
domnule. că de cite ori te întîl nesc, poţi să
crezi ce vrei, la mine asta-i situaţia". De~i se
1ns ai lează de la prima la ultima secvenţă,

in premieră
Cind un regizor şi-a ciş1ig a1 stilul, poti
spune că a cîş tigat totul. Aproape totul în
plan artistic. Pentru că la stil ajungi dupa un
îndelung proces de formare şi delimitare de
ceilalţi.
Mircea Veroiu a parcurs drumul acestei
singularizări creatoare, cu o repeziciune neo-
bi ş nuit~ . Fefeleaga şi Vllva băilor nu erae
doar exerciţii in vederea marelui film . Erau
chiar marele film rămas reperul unei biografii
personale, dar şi al uneia naţionale. El (ele)
ne plasau pe drumul unei stilistici moderne şi
totodată naţionale. Prin concizie şi elegant a
Prin metafora cosmică, desfăşurarea epica
într~o natură profund rezonantă cu suferinţ a
umană. Prin sublimare narativă, reducerea l::t
esenţial. Existau acolo, in nuce, direcţiile ul-
terioare de ala~ stilistic, programul estetic al
întregii opere. lncepind cu tipul de personaj
la care regizorul revine ln mai toate adapta-
rile ori scenariile originale, oricit de diferit e
mediul, momentul ori specificul naraţiuni i.
Sint caractere obsedate de patimi devora-
toare: furia aurului (Vitva băilor), iubirea des-
potică a Sidei şi avariţia Marei (Dincolo _ de
pod), gelozia maladivă a lui Gheorghidiu(ln-
cronica imaginii la „Semnul şarpelui"
Sens secund
s-ar putea să fie o idee fixă personal a,
dar mi se pare că o colaborare constanta
dintre un r,egizor şi un opşrator este un
ciş tig incontestabil pentru ambele părţi în
folosul filmului. Dacă pină acum au exis-
tat voci care, referindu-se la tandemul
Veroiu-Chibu, vorbeau despre calofilie,
despre frumuseţe căutată, despre rafina-
ment de dragul rafinamentului, cred ca
Semnul şarpelui ii va convinge chiar şi pe
cei mai cirtitori dintre noi că imaginea lui
Călin Ghibu. în tot ceea ce are ea mai
elaborat, mai frumos şi mai refinat, se in-
tegrează organic în această poveste de
răzbunare pe care ne-o propune Mircea
Veroiu.
O poveste simplă, .sobră şi clasică in
imagini simple, sobre şi calsice. Sînt ca-
racteristici ce definesc filmul dincolo de
frumuseţea lui formală, incontestabilă pe
tot parcursul lui. Aflăm simplitatea în mo-
' dul de compunere a cadrelor, concen-
trate în general asupra unui singur perso-
naj, în funcţie de care sint organizate
toate celelalte elemente. şi în încăpăţina­
rea cu care planul doi al imaginii se men-
1ine neutru pentru a nu ştirbi prin nimic
tensiunea dramatică ce se consumă în
planul intîi. Acestei simplităţi îi cores-
punde o sobrietate a culorilor - puţine
la număr (alb, cenuşiu , brun , negru,
verde) , dar combinate într-o mare varie-
tate de nuanţe, şi a mişcărilor de apa-
rat - mişcări discrete menite să urmă­
rească pe nesimţite personajele sau să
introducă în cadru detaliul semnificativ.
La rindul lui, clasicismul rezidă în alege-
rea tipului de planuri (predilecţie pentru
prim planuri şi planuri medii) ş i in înlăţui ­
rea lor (sistemul cimp-contr:acimp urm ă­
rind schimburile de replici). lntr-o asem e-
nea succesiune, intervenţia planului ge-
neral echivalează cu un semn de punctu-
atie.
Aceste consideraţii, ce pot părea excc-
acest roman de amor nu devine totu şi su -
biectul principal. Subiectul e tot Angela s1fl'"
gură, care... merge mai departe. Deosebirea
dintre Gyuri ş i celelalte personaje care apar
ş i dispar, fără sa devină „cazuri", e că e
apare de mai multe ori, dar eroina însă şi se
dezvăluie mult mai bine într-o intilnire i ntim-
plătoare cu reportera de la televiziune, cind
devine volubilă şi intră în intimităţi, dacit o
face în compania iubitului.
Cit timp cei doi sint încă în maşi nă , film nl
işi păstrează cursivitatea şi relieful său, Do-
rina Lazăr e la fel de reuşit feminină CUl'lil fu-
sese bărb~tă, dar în int~rioare , stîngăcia ~u­
plului, mai mult sau mai puţin intenţionat ă ~ i
recunoscută („NQi niciodată n-am stat d'e
vorbă", „Numai că eu nu vreau să ş tiu ni ~
mic") apare făcută. greoaie. Astfel solitudinea
personajului e mai mult opacă decit expre-
sivă (n-am spune in~a că prefe răm soluţ i a
contrara rcspccti.., manierismul aparitiilor de
batrîni, o alta constantă a 'filmelor lui Lucian
Bratu. µrelung!te, decupate in gros-plam1ri
de o duioşie siropoasa. aceasta reprezentind
cealaltă latura a vieţii de familie a An gelei.
bătrîna sa mamă) . Din cind în cind, pare to-
tuşi să se anunţe un dezgheţ în acest tabil)u
de interior, Vasile Miske-Gyuri , în halat d?
baie, izbuteşte să iasă de sub umbra propriei
sale mustăţi şi ne face să salutăm debutul
său pe ecran, însă nu se merge ,,mai de-
lre oglin.1.l paralele) ::.dL' oez lim~'l. ni nrea oa1
nei din Semnul şarpelui macerata de donn ţ.i
de ril i bu nare oe cei ce i-au trim!s „pruncu! ·'
in răz boi. Monomanii, fixaţii , ce duc omul
1a- instra1nare. uneori la rupere de context is-
toric şi social. De aici insolitul dramelor prin -
cipale, caracterul straniu , u şor misterios al
acestor alienări treptate, urmărite cu înţe le­
gere, cu fineţe analitică, dar cu o detaşare
ne cesară care creează filmelor lui Veroiu o
an ume senzaţie de răceală, de dezimplicare.
!n realitate e doar luciditatea analistului c e-şi
~~~e~~e8~ă vi~~·~a~~r~ll~ri~i~Jşii~~~~~::a~~
irnagine, şi nu printr-o retorică exterioară,
• atitudinea sa morală. Morală dar nu mora-
lista, distincţie necesară, ce dă acestor filme
o n otă de modernă intelectualitate. Notă păs­
tra tă de regizor chiar atunci cind recurge la
st ructuri narative clasice {„Mara'', „ Fefe-
lcaga") dar şi mai noi, ca romanul „Patima"
de Mircea Micu devenit filmul Semnul şarpe­
lui.
Unui asemenea personaj din categoria ..su-
fletelor tari" îi corespunde un anume tip fizic
şi ;ntelectual de interpreţi. De aceea fiecare
siv teoretizante, se verifică încă din prolo-
gul filmului - acea plecare la oaste care
are aerul unei inmormîntări. O seri e de
prim-planuri - chipuri în durerate şi cer-
nite pe un fundal cenu ş iu-albăstriu - li
prezintă pe eroi i viitoare i drame.
Fetele lor, împietrite în teamă şi durere.
c o ntrastează violent cu cele ale răufăc ă­
torilor schimonosite de băutură şi desfrîu.
Odată cu plecarea trenului şi cu înfrunt.a -
tea celor două tabere, vendetta este de-
clanşată. Se simte nevoia unei cezuri
care să înmoaie tensiunea. Ea se reali -
zează printr-un mirTCmat plan general: ci"
ţiva pomi, un lumini ş , un fir de apă spre
care se îndreaptă cintăreţul.
De altfel, Semnul şarpelui foloseşte
adesea peisajul văzut in plan ca figură de
stil (vezi cele trei cadre fixe, aproape
identice, avînd în primul plan un copac
înclinat şi în ultimul plan zidul ce împrej-
muieşte moara - această repetiţie mar-
chează trei momente din evoluţia relaţiei
Alimandru-Moşoarcă) sau ca semn de
punctuaţie (vezi punctul final cind maşi na
dispare printre copaci, iar natura rămine
nemi ş cată , în calitate de supravieţuitor
nevătămat al dramei) . Dar dincolo de
trama propriu-zisă , imaginea ş i numai ea
sugerează o relaţie specială om-natura .
Nu. poate fi o intimplare că patru dintre
personajele filmului (cintăreţul , Aliman-
. dru, Parasca, Simeon} intră sau ies în ş i
din natură, sau că arborii maiestuoşi ş i
neclintiţi revin ca un leitmotiv, sau că pei-
sajul se constituie într-un receptacul
grandios ş i etern al unei drame, pină la
urmă derizorii şi foarte trecătoare. Poate
c ă tocmai la această meditaţie au vrut să
ne indemne Mircea Veroiu şi Călin Ghibu
cind şi-au încadrat filmul intre un plan
detaliu (o roată de !întină) şi un plan ge-
neral (un pilc de copaci la o margine de
d rum) .
Cristina CORCIOVESCU
parte ", pentru ca bate 1a uşâ o vecin ă s1 ast-
fel se introduce din nou alt aspect al condi-
ţiei femeii, a altei femei, care trebuie s~
meargă ş i ea la maternitate ş1 al cărei bărbat
nu vine acasă decît simbăta.
Cea mai reuşită dintre acele alte femei tre-
cute în revistă este fosta soţie a lui Gyuri,
prin a cărei singură şi scurtă apariţie , cenzu-
rată de doliu, Dorina Păunescu fixează un
destin. Momentul este foarte bine orchestrat
regizoral, imaQistic ş i sonor, cu acel disc de
limbă engleză care serveşte drept contra-
punct al tăcerii ceior trei, ceea ce readuce în
discuţie ş i alte v irt uţ i ale realizatorului , pro-
bate pe parcurs ş i nesemnalate la început:
apelul la montajul eliptic, rezumarea unei
stene printr-un record ._ evoluţi i cu totul
notabile penlru autorul de altădată al lui Tu-
~~ . aici patefonul adus de Biscu din America, în
Cit despre Angela, la care nu şti m cine a ţi­
nut mai mult - reg izorul , scenarista sau in-
terpreta - ea r ă mine un punct de reper în
galeria restrinsă a portretelor contemporan e
din filmele noastre. După rolul mamei din
Stop cadru la masă, Dorina Lazăr face înc ă o
dem onst raţie , în favoarea mai multor şanse
acordate unui cinematograf al realismului. Iar
personajul de acest tip aşteaptă să meargă
mai departe, ca în excelentul cadru final al
filmu lui, depă ş ind acele bariere metaforice,
aflate în el însuşi.
distribuţie e bi ne> ~ir.1diiă. lnti>rpreţi (exce-
I
l enţi ) pe care ii regas1m în mat toate filmele
lu• Mircea Veroiu: Leopoldina Bălănuţă - cu
p at~ tismul ei cenzurat, cerebral, Mircea Albu-
~Î~crn -;:~~!1s~e~'b~{~~~u1i~ 1~~~b~~;, ~i~ca~:
dura stăpinită, joc deschis, modern, fărâ
multe echivocuri. Dar şi actorii proaspă t so-
sit1 în famrna spirituală a echipei, ca Mircea
Diaconu, Dorîna Laz~r . Dorei Vişan f"tip n
V1lcu, Dinu Manolache, Valeria Sitaru, se in-
tegrează cu succes realismului de factură
mai aparte, cu o undă de mister cerut de re-
gizor chiar şi unor personaje mai terre a
terre: senzuala Beji, în atit de personala inter-
pretare a Dorinei Lazăr , .,americanul" lui Mir-
cea Albulescu , Parasca (Valeria Sitaru) cea
sacrificată de bătrină , pitorescul om cu cara-
vana (Petre Lupu) , sau distinsul rabin, ele-
gant interpretat de Dan Nasta. Ca să nu mai
vorbim de prot agoni ştii dramei, purtătorii tai-
nicei urzeli de răzbunare, dar şi a forţei nece-
sare pentru a o împlini: bătrina doamn ă Han-
drabur cu o energie morală ce impune între-
gului sat sau Alimandru , haiducul descinzînd
parca dintr-o baladă . Bătrin a e o Vitorie Li-
pan a anilor tulburi '44-'46, care crede „că
poate folosi noua conjunctură şi oamenii n0ii
puteri pentru a-şi pune în aplicare planul ei
de răz bunare împotriva celor ce i-au trimis
feciorul la moarte. Alimandru e un fel de hai-
duc modern, contrabandi st, mai impetuos ş i
romantic în proza lui Mircea Micu, mai aşezat
şi justiţi ar în viziunea lui Ovidiu Iuliu Moldo-
van. Stranii, dar rămase la stadiul de ebo şă,
nemaiavînd loc în economia filmulu i: soţia
nebunâ a vameşului (Rodica Mandache)• şi
ra poodul (Radu Gheorghe) - rezoneur poe-
tic al povest1ru
O altă dominantă stilistica a creaţiei lui
Mircea Ve:roiu : peisajul-personaj dramatic.
Satu l de frontieră, logodind dealul cu cimpia,
cu liziera pădurii în care va fi ucis mezinul
Dringler - cel care se agaţă în cădere de o
creangă înflorită - sau fratele lui venit sa-I
ră zbune, dar secerat şi el pe scurtătura dru-
mului, în locul unde fusese . rănit ş i Aliman-
dru. Locul devine în cele din urmă un fel de
re:zurTiat patetic al trecutului, pentru... cel în-
to rs tirzi u din războ i. Peisajul, ·in intima con -
son anţă cu sentimentele eroilor, însoţeş te
cind pînda, cind aşteptarea, cind violenta sau
teama lor; foişorul - refugiu lini şti t penttu
Alimandru cel hăituit , cîmpia primitoare pe
care fuge, eliberindu-se în fine, Parâsca, nor<1
batrinei; ninsoarea ce pecetluieşte pactul de
curăţire a satului de tilhari. La rindul tui.
obiectul capătă în stilistica lui Veroiu un fel
de i nvestitură magică, fiind tratat ca un ele-
ment de convergenţă a dramelor, ca un focar
luminos ori malefic ce declanşează stăr i ob-
sedante: ecranul alb, exercitînd o fascina ţie
c i udată asupra îndrăgostitei din Hyperion, la ...
dita cu bani asigurind echilibrul, puterea Ma-
rei, sau, în ultimul film, caseta pe care o tai -
nuie bătrina conţinind medalia şi scrisoarea
ce anunţă dispariţia feciorului pe front. Şi tot
1urul căruia se ţese planul de fugă peste gra-
niţa al contrabandiştilor, cu muzica lui de
ja~z ce distonează cu petrecerea cu ţigan i
(patefon ce va fi restituit Americanului de c ă­
tre Alimandru cînd face curăţenie la „ho-
daie" ). Sînt obiecte devenite simbol, sugerin d
o întreagă lume şi filmate de către C ă li n
Ghîby într·o lumină SP.ecială, ce le măreşt e
puterea de aţracţie . Sint semne ale limbajulu i
cinematografic ce vorbesc de pasiunea, dar
şi de truda elaborării fiecărui cadn>, fiecăr ui
prim plan sau plan-detaliu care joacă în dra
maturgia filmul ui
Despre arta port retelor - punct forte al
flecaruia din filmele semnate de Mircea Ve-
' oiu în oricare difi colaborările lui cu opera-
1ori de talentul ş i virtuozitatea lui Iosif De-
niian sau Călin Ghibu s-a mai scris ş i se va
mai scrie de bună seamă. Pentru ca puţini re-
gizori dovedesc la noi atita cultură plastica
bine aplicată, un rafinament ce vine desigur
din1 rpo bogată cultură vizuală, dar şi dintr-un
deosebit instinct al punerii in cadru, al mi ş­
carii actorului într-un spaţiu atent elaborat.
Sa ami ntesc doar o secvenţă de un efect tul-
burator: in prim plan, nora bătrînei priveşte
din spatele jaluzelelor hora din curte; pe ch i-
pul ei apar tremurătoare luminile mişcării de
afară; in planul următor, ea rămîne amorsat ă
iar pe fereastră o zăreşti pe Beji stîrnindu- ş i
partenerul ş i dlspărind cu el sub şopronul de
sub fereastră. Din off, vocea răguşită a bătrî­
nei l;>olnave o face pe fată să tresară, dure-
ros. Intervine şi al doilea element cinemato-
grafic creator folosit: sunetul ce amplifică
imaginea făcind-o să sugereze senzaţia de
frustrare a fetei, subliniată ş i mai tare de
senzualitatea. vitalitatea scenei de afară. Un
alt exemplu, de secvenţă realizată printr-o. in-
genioasă folosire a profunzimii cîmpului su-
gerează lapidar destinul personajelor: în
prim-plan bătrîna bodogăne ceva ş i-şi ia o
doctorie cu un pahar de apă ; la tejghea, nora
priveşt e absentă, în timp ce pe fereastră se
vede popicăria ş i se aude vocea Americanu-
lui povestind Diblaşului cum îşi cîş tiga el
cindva existenţa dÎJlcolo de ocean, vorpind
zilnic la telefon unor bătrini emigranţi ce îl
plăteau doar să-l audă glăsuind . româneşte .
Este o inspirată inserţie poetică sugerind
ideea dorului de ţară. introdusă in cadrul
acestei patetice drame a răzbunării.
Filmul folose ş te inteligent componentele
sintezei cinematografice: de pildă comenta-
riul sonor, cind în dimensiunea lui lirică (prin
songurile lui Radu Gheorghe), cind ca sem-
nal al dramei prin acel sunet prelung, insinu-
ant, ce anunţă jpcă din generic pericolul şar­
pelui, acel şarpe - ş i el simbol - care „ne-a
mu şcat cindva pe fiecare cind dormeam" -
cum frumos îşi încheie Alimandru povestirea.
Elemente melodice datorate inspiratei parti-
hiri a lui Adrian Enescu se armonizează pl ă­
cut in acest film cu originalele cintece fol k
ale lui Radu Gheorghe, accentuînd factura lui
aparte, de baladă modernă .
Filmul conţine sugestii bogate transmise prin-
tr-un limbaj cinematografic elegant sugestii ce
vin ş.i dintr-un scenariu dens, rimind fericit cu
„obsesiile" regizorale . La prima sa expenenţa
cine matografică, Mircea Micu se doved eşte
un scenarist aplicat: construieşte echili brat
sit uaţiile, motivează caracterele (destul de
co mplicate), desfă ş oară un ritm al povestirii
sţrins, fără lungimi, se sprijină Pe un dialog
vi u şi expresiv ce asigură autenticitate relaţii­
lor umane, chiar şi celor mai neaşteptate ,
cum ar fi ciudata „cirdăşie" a bătrînei cu hai-
ducul sau alianţa temporară cu noul primar
!Mircea Diaconu) .
Realist prin atmosferă ş i structură narativ ă,
Semnul şarpelui nu dezminte nici vocaţia re-
gizorului pentru medit aţ ia poetică . Pentru
arta filmului înţeleasă ca e l eva t ă metafora a
ex istenţei .
Alice MANOIU
:i~~i~~a:~~e~ ~~:'o~u:·~~it=:"~o::~~s~:
Georgescu. lm-olnea: Ciilin Ghibu. Muzica: Adrian
Enescu. Cu: Leopoldina Bâlănufă, Ovidiu Iuliu Mol-
dovan, Ion Vîlcu, ~ rcea Diaconu. Dorei Vişan, Mir-
cea Albulescu, D LaztJr. Costel Constantin, Pe-
tre Lupu. Dan Nas , Radu Gheorghe. Valeria Sitaru.
Fiim reallut 1n studlourhe Centrului de producţie cl-
nemlllogl'atlci ..Bua.t'f'ttf„.
7

~fii)
Studentii ,
I~
de ani
de la t;le ieri,
I ~e;~ cineastii
, L.D.: Vreau să v ă spun în s ă că noi am ales
de azi
fUrmare din pagina 2)
într-un sens dublu : citind în noi în ş ine ceva şi
în acelaş i timp operind asupra obiectului pe
care ii avem în vedere, filmul ş i lumea lui.
Laurenţiu Damian: Profilul realist al filmu lui
era însă înţeles, în anul III, sub forma pro-
ducţiilor de platou, filme cu o poveste sterila
care se petrece de regulă într-o camera. o
poveste intre patru pereţi, cu trei-patru per-
sonaje. Deci, într-un fel; un film de perfor-
manţă, nu ca idee, ci ca execuţie tehnică in
condiţii aseptice: cum pui în 0videnţă un pla-
tou, cum te joci cu actorii în platou ş .a . m . d .
Nesuportindu-se filmul experimental, produc-
ţiile acestea cuminţi erau în ultimă instanţă
filme fără idee, gratuite în fond ...
Ovidiu Bose Pa ş tina: Depersonalizate.
acesta e cuvîntul.
L.D.: Şi care nu ofereau decit un anume
punct de reper pentru o comisie preocupată
să bifeze răspunsuri la un stas: - A decupat
bine? - Da._ - A lucrat bine cu actorul ?
- Da. Fără să-ş i dea seama că anumite
norme invătate constituie doar o schema.
care prinde sau nu prinde viaţă, care ajunge
sau nu ajunge să exprime ceva. Fără a rna1
vorbi de un autor, fie el ş i în formare, care
vrea poate să „distrugă " un stas, în numele
unei idei polemice. Chiar filmele de integrare,
comandate institutului de diferite întreprin-
deri, ş i executate de studenţi in scopuri utili-
tare, cel puţin două din aceste filme, al meu
ş i al Anamariei Beligan, au creat mari pro-
bleme. Dar n-am inteles de ce.
Anamaria Be/igan: ln cazul meu, nu se vo ia
în ruptul capului ca filmul utilitar pentru ele-
vii ş i studenţii de limbă engleză să fie un film
muzical. Se spunea: - Ce-i cu prostia asta?
Un film didactic nu are nevoie să fie amu-
zant, el trebuie să fie sobru, plicticos. Elevul
nu are voie să se amuze, pentru că dacă se
amuză nu mai e atent şi nu mai învaţă .
- Interesantă pedagogiei Vă propun, to-
tuşi, să trecem mal departe. Acum, sinteti toţi
trei lncadratl la studioul ,,Alexandru Sahla"'.
Un element nou ln 1trategla
unei generaţii: dlllogul
O.B.P.: lnamte de a trece mai departe, aş
vrea să spun că Laurenţiu Damian şi cu mine
am avut o şansă, cu profesoara noastră, Eli-
sabeta Bostan, care ne aducea uneori la vi-
zionare filme de mare interes. în rest, au d e-
cis eforturile fiecăruia de a- ş i constitui un ba-
gaj. De aceea ni se pare acum foarte lnter-
santă relaţia "'cu critica, in care eu nu văd atit
pe cronicari, cit pe teoreticienii care sînt des-
tul de puţini, desch izătorii de drumuri este-
tice. Ne-ar ajuta nu ni ş te sehtinţe, in urma
unor produse finite, ci un soi de pornire pe
acelaşi drum, mină in mină, cineast ş i critic,
teoretician şi practician. Cam aceasta ar fi ş i
·cal ea descoperirii unui specific naţional al fil-
mului românesc. Ceea ce ne-a interesat pe
fiecare, în cele douăzeci de minute puse la
dispoziţie prin filmele de diplomă, a fost să
aflăm, pe lingă un limbaj personal, pe ling ă
un drum estetic al generaţiei noastre, o ra-
portare mai largă , de tip dialog (nu impru ·
mut), o raportare la contextul cinematografi c
ş i cultural românesc ş i totodată o rept1c.1
proprie la cîteva momente ale 1stone1 cit1e-
matografului, ilustrate oe manie ş coli , cu-
rente sau stiluri.
L.D.: Am vorbit at1ta despre institut, tocmai
pentru că sintem la o răscruce. Toti trei am
intrat, cum ati spus, la studioul „Sahia", unde
există un cerc de creaţie , in care acţione aza
rigoarea unor ..oameni de bine, oameni care
se ocupă de fiecare film , incepind cu ideea ~'
scenariul lui. avizindu-i intrarea în producţi e
E o soluţie foarte bun ă, şî dacă critica ar veni
ş i ea la acest cerc, ar fi poate şi mai bine. Eu
am term inat acum un film care se cheamă Pe
unde am fost şi am colindat, un film despre
..acţ i unea 7000" din judeţul Gorj. Este un do-
cumentar de douâ acte despre cei 7000 de
oameni adunaţ i să lucreze, timp de ş ase luni
de zile, pe un mare ş antier , în speranţ a g ăsi ri i
c ă rbunelu i. Nu fac în acest documentar pole-
mică ş antieristic- in dustrî ală . mă pasionează
efectiv aceşti oamenî care timp de ş as e luni
de zile sap ă şi cară pămin t , de dimineaţ ă ·
pînă seara.
11
Yi~m~ 1 ~/\e'-:.~~~n/~u l~s~l:'~~nŞ1 î~u~i~t'.'.C~:
ar;.
ne-verile".
L.O. : Da, într-un fel , eu mi-am prelungit is-
toricul vieţii. Eu am avut ş ansa ca acest film
numit iniţial AcţJunea 7000, să fie o co11:and a
a UTC-ului. S-a scris scenariul, un anume re-
gizor n-a mai putut să facâ filmul, eu am cit it
scenariul, l-am refuzat, era totu ş i un pressinq
ca acest film s ă se facâ, eu am cerut o pros
pecţie, am pl ecat in colonie, am venit cu un
scenariu ş i, într-un fel , cu un termen destt::
de nepl ă cut , „am scăpat" . am intrat în pro
duct ie.
Anamaria Be/igan : În studioul „Sah1a·
e xistă bunul obicei ca un nou angajat ven it
de pe băncile şcolii să prezinte spre vizionare
fil mele din institut. Am prezentat şi eu anul
trecut patru filme, care au fost prim ite foarte
bine, chiar cu mirare, fiindcă înainte unii se
uitau la mine ca la un copilaş rătăcit pe
acolo. Dar eu consider că ceea ce Sm făc ut
in institut si nt ni ş te biete încercări şi că a
fJ ri vi institutul ca o virstâ de aur, este greu de
1n ţe les. După ce am prezentat filmele, ni s-a
J.Cordat tuturor statutul de „ băieţi buni". Eu
am fost chemată şi mi s-a spus că, pentru că
sint plină de avint, mi se dă să fac un film co-
m a ndă , pe care să-l semnez independent. Era
vo rba de filmarea unor texte, a literelor şi rin -
durilor t i păr ite, adică o operaţie tehnică pen-
tru secţia de filmări combinate. Bineî nţeles .
am acceptat această „lansare'', în speranţa
că, printr-o întimplare. cum a fost aceea de
care a beneficiat Laurenţiu Dam ian, îmi va
„pica" Ş i mie un film adevărat. Un subiect
care m-ar interesa ar fi , de pild ă, cum se dis-
trează tineretul simbăta seara. un· fil m social
a ş zice, care ar porni de la motivul horei de
duminică, aş a cum a existat ea odata, folo-
sind pentru ilustrare material d e arh ivă şi ur-
mă ri nd apoi cu m a evoluat acest ob1ce1. prna
azi _.
Un al! element nou ln
1tralegla unei generaţii:
preţuirea documenlllrufuf
- Dumneavoastră, Ovidiu Bose Paş tin a ,
aveţi un scenariu aprobat, la Casa Patru. un
scenariu apreciat ca foarte bun. Asta se va
traduce şi într-o rapidă intrare a lui in pro-
ducţie?
O. B.P.: Aş a se pare. Dar există un paradox
Dintre noi trei, eu am cel mai îndel ungat sta-
giu la „Sahia" ş i n1am reu ş it să fac absolu t
nim ic acolo, în afara unor asistenţe neglija-
bile la citeva filme utilitare.
A.B.: în ti mpul acestor asistente neglijabile,
ne pregătim cu toţii pentru acel vis care este
tung metrajul.
stu dioul „Sahia" nu ca o oază sau ca o haltă
spre Buftea Am ales acest studiou ca stu-
diou, ş i vrem să lucrăm în el.
0 .8 .P.: Şi sa raminem să lucrăm în el. Cu
Un tînăr regizor
Întreabă:
de ce preferă unii ti-
neri
să facă
filme turistice
în loc să filmeze
pe un şantier?
•
Un tînăr regizor
Îşi doreşte
ca filmul său
· O.B.P.: Deocamdată sîntem în faza de tes-
să exprime
gîndurile sale,
ale generaţiei sale,
ale epocii sale
Un
•
tînăr regizor
Îşi propune
să facă
nu filme-pretext,
· ci filme-argument
posibilitatea de a face uneon tilme ş i la Buf-
tea, dar îAtorcîndu-ne mereu . acasă, adică la
„S ahia", adică la documentar.
A. B. : Pentru că tocmai prin documentar
putem ţî ne mai direct legătura cu adevărul.
- Oa? Credeţi acest lucru? ŞI noi credem
in acest adevăr demult, dar aproape l·am ul·
lat, de cind mal nimeni nu·I mal pomeneşte
sl foarte putini îl sustin practic, prin filme
care ar putea să reanima şcoala de artă ,
şcoala realistă, şcoala experimentală a docu-
mentarului românesc.
Anamaria Be/igan: Vedeţi, de asta aş fi ne-
dreaptă dac ă aş spune că nu am avut parţe
de nici un pedagog adevărat in institut. ln
anul I, l-am avut profesor, pentru că el a fost
de fapt profesorul nostru, pe asistentul Sicu
D1mitrovici, care a făcut un lucru nemaipo-
menit pentru noi, cei care veneam de pe băn ­
cile ş colii sau de pe băncile armatei ş i care
sta team acasa s1 ne scriam micile scenarii s1
micile povestiri pentru clasă . Eram destul de
neumblaţi. Or, el ne-a obligat. de pildă, să
Slctm o noapte întreagă în Gara de Nord ş i să
fcicem un reportaj . Sau sa stăm o z1 întreagă
.ntr-o policlinică sau să lu ăm un interviu unui
va tm an sau unui zidar. Ne-a obligat pur şi
simplu să alerg ă m prin toate locurile astea,
ca eJ cc n e-\J tolo!>it foarte mult.
Tolu şT, prezenta dumneavoastră, a noi-
~.~a~~!~.î. d:u at;!~~ve~/~·.: ~~:u~!~ ~~t':!:~lui
Ovidiu Bose Paştina: E adevărat ,
dată gestul nostru e mai mult teoretic.
Laurenţiu Dam ian: Jar această teoretizare
deocam-
are două tăi ş uri. Aş vrea să spun că eu am
fost susţinut în ideea de a face filmul despre
„acţiunea 7000", şi nu un altul, tot de c ătre
prima generaţie a studioului, cea a fondatori-
lor. Pentru c ă ultimele serii, din anii '78 -
'80, sint destul de sceptice, în sensul că pare
mult mai convenabil. financiar, să iei o co-
mandă, dacă s-ar putea, OJT, adică pentru
un film de turism, decît să te duci pe un şan­
tier şi să stai acolo două luni sau două săptă­
mîni. Deci exist ă şi în acest front, al noilor
serii de abso l venţi , există nişte fisuri . Există
însă ş i tentative de a pune în practică plat-
forma teoretică despre care vorbeam înainte .
Un acttlal debutant este Adrian Sirbu, in pro-
du cţie cu C~ămlnişlil. Şerban Comânescu a
făcut filmul lntoarcere la viaţă. Există în stu-
dio Sabina Pop, există Tereza Barta - cu fii ~
mul în lucru Acel oameni indîrj~I şi maşinile
lor complicate, fără sâ mat vorbim de binecu-
noscutul De-aş fi zină, există Ovidiu Bose
Paş tina, există Anamaria Beligan.
- Dacă ne-am referi însă la filmele aflate
în difuzare, cu unele excep1ii, documentarul
nostru artistic, ca mişcare, ca şcoală, nu se
Impune. Există nişte lucrări de serie uUle,
onorabile, corecte, de popularlzare a unor
cunoşllnte, dar documentarul ca lnvesllgatie
~ 8r~~~~J!;~:e t~r~nn:: ~:':o~~:::,: ~~i~i~j~
ziune aparte, incerclnd forme inedite„.
tare.
L.O.: Testăm prin Adrian Sirbu, cu filmul
Căminiştii , testăm prin Laurenţiu Damian, cu
filmul Pe unde am fost şi am colindat, testăm
pnn Ovidiu Bose Paştina, prin lung metrajul
pe care îl face la casa Patru.
- Ce ne puieţi spune despre acest film?
Ovidiu Bose Paştina: Se numeş te Să mori
rănii din dragoste de viaţă. Este un film inspi-
rat din istoria apropiată, un film de epocă, si-
tuat prin 1932, un film cu foarte multe perso-
naje, dar cu doi tineri ca figuri centrale, doi
băieţi care bintuie prin ţară, confruntîndu-se
cu evenimentele timpul_ui, ei avind o anume
misiune de luptă i legală . Filmul este dedicat
ani vers ă rii U.T.C.-ului, ş i prin el încercăm să
facem totodată un film de atitudine. Vrem ca
epo ca să devină un prilej de a ne exprima
gîndurile proprii despre viaţă , despre oameni,
despre societate. Nu un film - pretext, ci un
film-argument, un film despre opţiune, un
film despre noi înşine. Faptul că noi ne-am
dus la „Sahia"' este o opţiune, o opţiune le-
gată de destin. .
Laurenţiu Damian: Iar faptul că existăm in
acest studio, se va vedea Cele trei filme
aflate în lucru - Căminiştii (Adrian Sîrbu),
~c{ţ :r~';;:~;~:::11geş~~::1~~e 1~;, ~?'=f::1~~:
lindat (Laurenţiu Damian) sint convins că vor
marca un moment nou, de revitalizare a do-
cumentarului - filme adevărate, dure, aspre,
pentru că eu consider că documentarul asta
tre buie să facă, nu să machieze o realitate -
cea mai bună propagandă pentru timpul
acesta este adevărul ş i numai adevărul. Este
pledoaria pe care şi Ovidiu o va face cu
lung- metrajul s ău. Este pledoaria unei gene-
ra ţii de care se va tine cont, este pledoaria
pentru care - să-mi iertaţi afirmaţia, utilizînd
un titlu pentru un viitor film - merită să
„ mori rănit din dFagoste de viat ă" .
- Vă mulţumim şi vă dorim succes.
 Uş a e deschisă, ca intotdeauna cind spun
ca vin, ca întotdeauna sun, habar n-am d e
ce, poate doar ca s-o văd cum se precipită în
vestibul, foarte zimbitoare, foarte Irina şi de-
loc actriţa Irina Petrescu, ani de.a rindul ve-
detă, ,,number one-.ul" filmului românesc. Ca
Întotdeauna, mă Întreabă de ce trebuie sa fa -
cem noi un intreviu in Joc să stăm de vorbă,
omeneşte, ca două „bătrine doamne demne",
iar eu ii promit perfid că aşa vom face, dacă
iese de aici ş i un interviu cu sfit mal bin·e, ca
intotdeauna ea , .mă prinde":„Ee, ăst a e un ar-
tificiu ... Ne facem că nu facem un Interviu ca
să facem un Interviu", eu recunosc că e un
artificiu, aş a că nu mai avem incotro ş i ince-
pem:
- Să ş tii că de data asta chiar nu-ţi pot
oferi mare lucru. De multă vreme am hotărit
că nu mai are rost să mă prefac nici măcar
pentru un interviu. M-ar costa prea mult efor-
tul, ş i atunci, poate din comoditate, prefer
să-ţi prezint starea cinstită, adevărată a aces-
tei clipe. Forma mea rea l ă în momentul de
faţă . Modul meu de a exista şi de a privi ce
există în jur. Aşa că ... Uite, am văzut de cu-
rind Fe1tlvalul fllmulul 1tudente1c ş i mi s-a
întimplat aproape o minune: m-am bucurat la
f i lmuleţele astea cum demult nu mai credeam
ca sint în stare · să mă bu cur Te 1ntereseaza?
- i n col mal lnalt grad! Cum sa nu mi inv
terese~ e viitorul cinematografiei?
- Ac um, tu nu trebui e sa te aş te p11 la m 1
racole. Unele dintre filmuleţe au Chiar toate
defectele filmului consacrat: platitudini, opor-
tunisme, rezolvări banale de scenariu, ce mai,
seamănă ca două picături de apâ cu filmele
generaţiei actuale. Cu cele proaste vreau să
spun. Dar unele nu seamănă ş i acelea au
ceva teribil de proaspăt, de adevărat , de cu-
rat , un interes real pentru ceea ce povestesc.
Cel mai tare mi-a plăcut Cln6 - vtrite -
Laurenţiu Damian cred că se cheamă autoru! ;
un fel de Proba de microfon, dar făcut cu
mai multă căldură, cu mai multă participare.
mai subtil. ..
- Ştii că in ul1ima vreme mi se vorbeşte
des în termeni elogioşi de1pre studenţii de la
l.A.T.C. Să sperăm oare într-o nouă „genera-
li• de aur"?
- Şt i u
eu ... depinde cu_m va opera selecţ i a
n atural ă a muncii reale. ln primul rind, este
clar că nu vor face toţi film în primul an de
absolvire. Important ar fi să facă film cei mai
buni, dar din păcate , ăsta e un joc al sorţii ş 1
al întîmplării. E ca şi la actori. Se poate în-
tîmpla u ~ or ca un student, cotat foarte bine
patru ani în Institut, să nu devtnă un foarte
mare actor. Explicaţia , relativ simplă , ar fi -
şi acum este vorba despre toţi, nu numai
despre actori - că în Institut nucleul e mic.
Ca o găoace de ou. Circulaţi a de valori se
face în cerc. în momentul in care părăsesc
Institutul, găoacea se sparge şi ei Intră în
contact cu factorii naturali de dezvoltare care
sini alţii deci! cei de mare protecţie din lnst ;-
tut, unde se aflau sub aceeaşi „cloşcă ", sub
aripa unui profesor, chiar dacă nu foart e bun.
dar la adăpost , încălziţi de acelaşi puf. Abil
după ce părăsesc Institutul, începe lantul 1n·
tîlnirilor importante. Cu un colectiv, cu Qenu1
de teatru pe care ii practică acel colectiv, cu
uri regizor - asta subliniat cu trei creioane
r~1i ... „ mentulw, a deconectă ri i. Poate simt nevoi a
- Tll minte, ml-al vorbit odati despre Im-
portanţa inlîlnirllor pentru cariera unui ac-
tor ...
- Probabi l şi asta este un fix al meu ... Ori-
cum, mie îmi este foarte limpede c ă nu aş fi
fost cum sini dacă nu aş fi avut ş ansa să lu-
crez cu c~i mai mari regizori începînd cu Li-
viu Ciulei. Regizorul a fost marea problema
pentru un actor întotdeauna şi acum mai
mult ca oricînd. După cum pentru un tinâr
regizor importante sint intilnirile cu scenari ş ­
tii, cu climatul de lucru, cu acto ri i. Oa, ş i cu
acto rii. ..
- Ce filme li-au plăcut în 'ultima vreme?
Hat 16 zicem, tn anul trecut..
- Ştii că nu prea mă mai duc la cinema?
Oa ... Mă întreb ş i eu de ce ... Poete pentru că
am o senzaţie foarte neplăcutâ în clipa în
care ies din sală. Mi se pare că asupra mea a
operat un fel de drog, oricum sini năucă~
f~-~~i~en~r~:i:r~~ibiftg;~1~r~m:t;:gă~~8
a cumpărătorului de mandarine. Am senzaţia
că mi s-au furat două ore de contact direct
cu viaţa, cu realitatea. Cu realitatea mea, a
momentului meu. Lucru care nu mi se întîm-
pla niciodată la teatru! Poate pentru că tea-
trul este mulr mai viu. Iar ca drog, cel puţin
pentru mine, este mai curînd euforizant decît
tranchilizant... Dar asta este o senzaţie strict
personală , no ş tiu dacă are rost într-un inter-
viu ...
- Jntr-o vreme mergeai totuşi la cinema ...
ŞI Iţi pliicea filmul.. .
- Merg eam din cunozttata, nu din placare
Iar filmul îmi plăcea să-l fac, nu să-l v ă d .
Poate e ş i o problemă de virstă, pentru că, de
exemplu, văd cu mare plăcere un film la tele-
vizor şi n-am deloc senzaţia că-mi pierd tim-
pul, chiar dacă filmul acela e foarte prost. Şi
ştii ce mai e foarte ciudat? Pot să văd cu
uşurinţă şi cu mare putere de rezistenţă ,
multe filme unul după altul. Am descoperit
ciudăţenia asta, cînd am fost într-un juriu şi
am redescoperit-o acum, la festivalul studen,
ţese .
Nu se poate face film
fără să vrei să spui
ceva anume. Sau se t spun nu vine dintr-o mare generozitate sau
'
dar ce păcat ! ...
„___________________________„
--------„-------------..
- Poate pentru ca acolo ltt vezJ cu un
a-cop, c u un rost...
- Poate... Probabil n-am vo ca1 1a amuz a-
să fiu ut i lă , ... Nu, asta sun ă foarte tezist, anti:-
patic ş i , oricum, supărător de auzit sau citit.
Cred mai curind că pragmatismul meu fun-
ciar e de vina..
- Apropo de nevoia de a fi util, pe con! nu
o consider antipatică : nu ţ i- ar face placere să
ol o ciaaă la Institui?
' Mi-am ,.;,ai pus ş i cu întrebarea asta Eu
am început prin a fi as i stentă la Institut, ş t
atita vreme cit mvam simţ i t sub aripa protec.-
toare a. uhor profesori a fost foarte bine. Cind
n-am mai avut încredere in mine sau în par-
tenerul meu, şef de catedră mi-a devenit totul
toarte greu şi am şi renunţat. Este o exp&-
rienţă fascinantă pentru care însă trebuie să
ai foarte mult timp. Acum , imediat, nu cred
că aş putea, însă contactul cu studenţii este
o foarte mare plăcere. Pentru că te bucuri
cînd poţi să le dai ceva, dar ai întotdeauna
ceva de primit în schimb, mai cu seam ă lu -
cruri pe care le-ai uitat: spontaneităţi , rigo ri
de gindire afectivă . Un schimb de informaţie .
Un schimb de „ochelari". E foarte bine dacă
te poţi afla în preajma lor, pentru că eşti obli-
gat să încerci să vezi cum văd ei. Este un an-
tidot împotriva sclerozei p'fofesionale. lmpo-
triva cantonării în ceea ce ştim prea bine, in
ceea ce nu mai are nici o şansă de a fi con-
trazis sau pus sub semnul îndoielii. împotriva
împietririi într-o stat"fie ... E nevoie de uceni-
cul vrăjitor care să vină să înv ie statuile in
dever\ire...
- Te anunţ că intorc banda f i al vorbit mal
mult despre alţii . . . ·
• ~ Despre mine nu prea avem ce discuta .
pentru că nu mă privesc prea mult în oglind i\.
Atenţia şi gindurile mele, în clipa asta, sint
toate la teatru ş i pentru teatru. Dacă mi s-ar
propune acum să joc ceva în film, mă tem că
n-a ş mai avea uşurinţa elastică a profesiei ş i
p lăcerea de a o face aşa cum le am în teatru,
unde condiţiile pentru un actor sînt mult mai
prielnice muncii sal_e. în teatru se face muncă
do creaţie. Ar trebui să mă atragă în mdd cu
totul şi cu totul special un rol sau ideea intil-
ni rii cu un regizor pentru a mă repune in
co ndiţia de funcţionare la cea mai înaltă ten-
siune pentru film . Eu am şi o vîrstă mai greu
oe distribuit. Nu exista personaje feminine de
40 de ani. Dar ş i asta este o d i scuţie pe care
ro i, de ani de zile, am tot încercuit-o cu roş u :
lipsa de interes a cîneaştilor pentru universu l
spiritual al femeii, tocmai în momentul în
care ea capătă un alt rol in viaţă , în i ntimpla-
rea social ă . Altă pondere. Şi nici nu se poate
spune că interesul scenari ş tilor este concen-
trat asupra eroului masculin; mai degrabă
asupra- micilor întimplări cu mai mare sau
mai mică semnif i caţ i e soc i o-emoţională . E un
mic paradox ... Dar pe mine nu mă sperie fap-
tul c ă nu fac film . Lucrurile se ac umulează , în
timp. ş i făc ut ul i nefăc u t ul , ş 1-ţ i dau, trep-
tat-treptat. alta dimensiurte
- Te rog sa mă i e rţi , i til ci 1int plsiloagâ:
nu ţ i-e dor de lllm niclod ohi, niclodata?
- Citeodalâ ... Cind vad un fil m btne !acut
- la televizor, fireş t e - sau cind lucrez la
televiziune. Atunci da, mi se face dor, dar cu
grijă . Îmi cenzurez cu grijă această senzaţie
cu ceea ce ş t i u foarte bine d espre mine
acum : ca nu mai pot fi p ilcali ! ă foarte u şo r.
Cum poate fi pă căl it "un ;Jdor ?
-
- E o i ntre.,bare... in rt 1Ci un caz el nu
poate fi păcălit cu un scenariu, pentru că stie
să „citească", ştie ce înseamn ă un scenariu .
El poate fi păcălit cu atentl•, cu Interesul
unui reg izor. Pe mine cred ca m·ar putea pa-
caii un regizor care mi-ar da să înţeleg că are
nevoie Q.e mine. dar nu în orice condiţ ii, ci î n
acelea pe care el l&-ar impune şi dirija. Şi,
uite, cred 't:ă mi-ar place foarte mult să mă
întîlnesc cu \ mul din regizorii tineri care ies
acum din Institut. Poate pentru că l&-am vă­
zut filmele...
- Poate pe linia 1chlmbu l~I de „ochelari"
de care vorbeai...
- Mai mult: pe lin ia încrederii ş 1 speran ţei
în ceva î n că nealterat de rutina. inca readap-
co nd i ţ i i care trebuie d epa ş i te
ta! la
- Cred că tot împreuna am descoperit o
dată un alt „artificiu·· de interviu: ce-al fi vrut
1i spui şi eu nu te-am lntrebat?
- Parca da ... Dar sa ş ti i ca aCum nu am
„cev a frumos". Dimpotrivă . Am vâzu t, de cu·
rind, la televizor, o anchetă care m-a supărat
foarte tare, despre viaţa unor oraş e fără tea-
tru ... Era nedreptă . Ţi-a ş vorbi despre condi-
ţ ia actorului. Despre ce înseamnă sa faci
această meserie cu dragoste ş i pentru public,
nu doar din plăcerea de a te mişca pe scenă,
in lumină; ce î nseamnă pentru noi turneele în
o raş ele de provincie care nu au teatru; ce în-
seamna pentru noi un public ·avizat sau nea-
vizat, ce înseamnă a concura, în fata acestui
public, cu programele de muzică populară
sau cu formaţiile teatrelor de amatori. .. A ş fi
vru t să existe în acea anchetă măcar trei mi-
nute de interviu cu un actor întors in dimi-
neata aceea dintr-un turneu. Un actor care să
s pu nă ce a jucat, în ce condiţii a jucat, cum a
fost primit... Mă interesează foarte mult statu-
l ui actorului ca persoană socială, pentru că
acto rul nu trăieşte pentru el ş i are nevoie de
drî\goste. de interes ş i căldură în relaţia lui
c;u restul lumii. Nu există actor care să poată
f1 acuzat că nu vrea să joace. Că nu vrea
să- ş i facă meseria. Măcar acest lucru ar tre-
bui înţeles ş i protejat... Iar actorului de film
- trecînd acum la ce ne . i nteresează pe noi
mai mult în interviu - cred că este foarte im-
po rtant sa i se creeze condiţii bt..ine de lucru,
el fiind „obiectul " cel mai preţios din recuzita'
filmului. Un actor bun, foarte ocupat în teatru
ş i chemat la film tocmai pentru că este bun,
are puţin timp liber aşa incit, acel putln pe
care ii pune la dispoziţia filmului trebuie ex-
ploatat la maximum. Noi facem acum eCOJlO-
mie de energie, economie de tot felul, înce-
pem să. avem educatia evitării risipei de ma-
terie, dar nu ne gindim cit de gravă - deşi
nesancţionată de nici o lege - este risipa de
timp. Acel timp care poate oferi unui actor
posibilitatea de a se folosi la întreaga sa ca-
pacitate. Uite, vorbesc dspre actor ca despre
o maş ină care nu este folosită raţional. Dar
dacă într-o uz i nă procesul de producţie este
in continuă perfecţionare, cu munca actoru-
lui nu se petrece acelaş i lucru. De multe ori
ş i cu munca creatorului principal , a regizoru-
lui. Poate că este nevoie de un for care să
considere importanţa unor factori de menaje-
re ş i de folosire a unui creator cu maximum ·
de randament posibil ca să folosesc termenii
cu care ne-am obişnuit... Dar să ş tii că ce
grijă faţă de colegi. Nu. Eu mă întilnesc ct!'
acel actor - sa4 actori - în repetiţii. Ştiu
cit vine el de tracasat şi de obosit, ştiu ce
cantitate de transpiraţie presupune efortul
concentrării pentru a intra în spectacol. după
o zi cumpită în frig, la o filmare unde n-a tras
nici un· cadru pentru di n·a venit - să zi-
cem maş ina de vint.
vechea a Şi , vezi, iar ajungem
(filmul la
nu se
p
r
o
b
l
e
m
ă
o
r
g
a
n
i
z
ă
r
i
i
poate face fără o organizare impecabilă) ş i a
profesionalismului în toate sectoarele care
compun o echipă de filmare. Şi a interesului
1eal al fiecăruia pentru munca sa. Şi a pasiu-
nii pentru film. Dar noi, şi nu numai noi, şi
despre asta am mai discutat: cum nu se
poate face film fără pasiune. Fără un interes
(eal. Fără necesitatea intimă de a spune un
lucru anume. Nu ştiu cit interes real ş i patetic,
au cei care fac aşa-zisul film .de actualitate
pentru ceea ce comunică ei pe ecran în
no u ă-zeci de minute. Foarte rar, ş i foarte pu-
~~~r ~ŢQ~~~~ c~i~~u inc~r~te~~a,ţ~b~~·~~~
flet , ar fi plesnit. Iar filmele făcute fără parti-
cipare, fără implicare, fără sentaţia că ,,arde"
nu mă Interesează. Aşa cum nu mă intere-
se ază demolările de dragul demolării. Cind
demolezi, trebuie să pui ceva în loc ... Dar
poate că ce spun acum ţine tot de „mOmen·
tul " meu. Ştiu că sint într·o fază de intransi-
genţă. Nu-mi permit luxul să-mi pierd timpul
~~-~'r8~re~~ii~iutn ~~n~~1 ~~n~~~ ~~tf81~ş~
pentru ceilalţi si pentru mine. Ceea ce măin-
teresează să văd şi să primesc de la operade
artă sînt exact acele lucruri de care am ne-
voie acum: înţelegere, căldură umană, dra-
goste, adevăr, bună credinţă . Nu mai suport
~~sc~~~~a?ee ~i~i ~;i ~~P~~a;.,~~i~f'cl:i7!. f~~
1
atit mai puţin automistificările . Nu mai suport
„făcă turile", chiar dacă ele sînt lucrate de· un
vi rtuoz ...
- Firi de ce crezi că nu am putea lrif? Ce
ţi se pare "demolator'' pentru al.ftletul ome-
nffC?
- I ţ i raspund legat de mine, nu de sensuri
filosofic'e. N·aş putea trăi fără senzaţia că pot
~fl~~i tg~~? î~~r~~~~"ciariu1n~tt~~f~':;;~~i~~
ceea ce îmi place. Paradoxul este că putem
tră i ş i făc înd ceva ce nu ne place. A şa incit
eu mă uit uneori cu neîncredere, alteori cu
invidie la cei care spun , sau chiar îş i permit
sa f a că , numai ce le place ...
- ŞI ce poate li facă un onl d• bună cr&-
dlnlă , dffpulat de orgoliul lui: „fac numai
ce-mi place" ca 1i realizeze, totuşi, ceea ce
- crede el ci trebuie să realizeze ln viaţi?
- S ă mearga înainte. Să avanseze, ·cu
orice risc . .Să nu te aşez i pe soclu, cum vor-
beam la început, zicind: , ,ăsta sini, întreg şi
mare", pentru că ri ş ti să devii un obiect pe
li ng ă care lumea trece fără să - l mai vadă . Să
mergi, asta e important. Cred. ·
·... - Oar oare se poate altfet?
1
- Se Poate. De pildă, se poate să te aşez i
pe marginea trotuarulu i ş i sa spui : gata,
acum mă odihnesc. Se poate. Dar nu tr&-
buie...
Eva SiRBU
9
 bilă să ,1epare" vletlle altora, dar mal pu-
lin capabilă să se descurce în ileie pro-
priei fericiri, iată pentru o actriţă marea
şansă . Marea spaimă. Marea balălle. Şi
de ce nu? Marea blruirilăl"
Buletin
- Ziarista e aşadar în prim plan?
- Da şi nu, intervine Sanda Faur toc-
mai atunci sosită la filmare. Nu atit zia-
rista cit cazurile de care se ocupă ea trec
de Bucureşti
pe rind ln prim plan. Am selectat din mul-
titudinea de „cazuri" de viaţă, cunoscute
în cariera mea de „feministă", patru Ipos- O satiră socială
taze ale condiţiei femeii, condilie care se
schimbă astăzi, radical, obligind femeia la adresa mentalităţii
să se adapteze din mers multiplelor ce-
rinţe sociale, familiale, Intelectuale. E
„mie să-mi fie bine,
deci ziarista absorbită de profesia sa inte- restul nu contează".
resantă, care simte la un moment dat că
bărbatul se înstrăinează, nu-l mai suportă Scenariul:
„superioritatea·•, şi iată că şi pe ea1 puter-
nica, o prinde spaima de singurătate . Francisc Munteanu
Apoi e uşuratica Mia Istrate, fără o mese- Regia: Virgil Calotescu
rie anume, care se joacă mereu şi Ires-
ponsabil cu viata ei proprie şi cind e la Casa Patru
=~~~~~ec:ă.,~:if ~şre.:l~~ ~/m~daj~:
1 1

taţi ". Personajul jucat de Coca Andro-

e c hipă. Şi în plus, reporterul. Doar el lip-
sea. Tora Vasilescu împinge pe u ş ă o fe-
ti ta de patru ani ş i un bă i at (şase) ş i se
nescu e gospodina~mamă cu mulţi copil,
părăsită de soţ , care in disperare se duce
să-l reclame. A patra e o fată Interpretată
de Rodica Negrea, victima credulilălll
sentimentale. Problema el: dacă lasă co-
pilul, cine să i-l crească, ea trebuie să·şl
continue şcoala. Din teancul de scrisori
ziarista alege pe cele care I se par demne
de interes şi sprijin, şi refuză să fie ca ,,zi-
dul pllngerll" privind uneori cu ironie,
chiar cu autoironie situaţia ei de confi-
dentă sentimentală. Forţa acestei lemei
stă in generozitate şi in umor. Umorul
fără de care•..
Tora Vasilescu : Interpretez rolul Miei,
care la început mi s-a părut dificil pentru
ca nu ştiam de unde să-l apuc. Nu prea
cun oşteam o asemenea tinără care tot in-
cercînd să se descurce in viaţă , se in-
rnrcă de fiecare dată . Are trei copii de la
tr ei bMba1i diferiţi şi al patrulea bărbat o
viră intr-o încurcătură şi m~i mare. La
redacţie încearcă să inspire milă - joc
acoperit, care treptat-treptat va trebui sa
dezvăluie pină la capăt personajul. Mi-a
Cum scrieţi un scenariu stimate Francisc Mun-
teanu, deci cum g1ndlţi un film, atunci cind ii
scrle11 pentru un alt regizor? De pildă, cum aţi
scris „ Buletin de Bucureşti", filmul Intrat recent
in productie in regia lui Virgil Calotescu?
- Ca scenarist-regizor, nu mă gîndesc. desi-
gur, niciodată cum ar face altcineva filmul după
un text scris de mine. Îl scriu ca ş i cum l -aş face
eu. Buletin de Bucureşti face o excepţie. L-am
terminat în spital, cu o seară înainte de a fi ope-
rat (nu vă speriali, o operaţie relativ u şoară, ori-
cum la timpul trecut) . Chiar mă gindeam atunci
c-ar fi bine ca filmul să-i Iacă altcineva. Şi acest
altcineva era Virgil Calotescu. Dar cum drumurile
scenariilor sint necunoscute, Calotescu a realizat
mai întîi Ana şi holul. Cred că un scenarist tre-
bu ie să scrie scenariul, nu să fie regizor. să dea
sfaturi. Concepţia unui singur regizor e de ajuns.
Şi aş a foarte puţine filme poartă marca persona-
lităţiî unui singur creator.
- După cite ştiu, „Buletin de Bucureşti'' e o
comedie...
- O comedie-comedie şi, o să ridaţi! dar sînt
:onvins câ spectatorii vor ride în sală . E o come-

Cit mai este ad resează Adelei Mărculescu (Andra Tri-

fan).(:S.Ey sînt Mia Istrate. Nu vă amintiţi?
V-a m scris acum două luni. Sînt cea care
a stat la... »Andra-Adela nu-şi aminteşte
prezentat cineva o Uniră cu date psiholo-~
gice oarecum asemănătoare şi m-a capti-
vat limbajul ei direct, colorat, inteiigenta
vie, umorul, şi impreună cu scenarista şi
die de moravuri cu tentă lirică în care m-am folo-
sit de tot arsenalul acestui gen. Am convingerea
că personajele arătate cu degetul in film se vor
recunoaşte .. .

pină miine? (din sutele de scrisori care vin la redac-

pe), dar o pofteşte să ia loc şi oferă copi-
ilor gumă de mestecat. Cit îşi povesteşte
femeia păsul, col?iii se încaieră, băiatul îi
Conditia femeii ~mulge fetiţei „ciunga", fetiţa plînge,
- aş a scrie în scenariu - că trebuie să
din unghiul plTnga, nu să scîncească, dar Nicoleta nu
poate plinge. Degeaba ţipă „mama i:ora",
unei ziariste, chia r o ciupeşte discret, degeaba gla-
responsabila curierului sul-tuflet al lui Turcu. Noroc că Tora îşi
aminteşte că are in trusa ei de machiaj o
(inimilor sfărimate) lacrimă, i-o lipeşte pe obrăjorul aprins de
emo ţie şi se poate filma prim-planul.
Scenariul: Baiatul se descurcă mai bine, el zvicneşte
Sanda Faur spre u şă, răstoarnă cafeaua pe fusta co-
Regia:G heorghe Turcu
legei de redacţie (Gina Zamfirescu), iar
Adela-Andra trebuie să lini ş tească fetiţa,
s-o ia în braţe, s-o mingiie cu du i oşi e .
Casa Patru ..Cu tristeţe, precizeaz ă regizorul pentru
ca adori copi ii ş i r.egreţi că n-ai avut".
Adela reia scena, acum e l i ni şte, se poate
co ncentra şi Aurel Kostrakiewicz opera-
torul ş i cameramanul George Krikler pot
Primul tur de manivelă la un film des- su rprinde în prim plan surisul acela trist,
inimitab11 al Adelei Mărculescu. Ea decla-
~~: c~~~ţe~! ?;Fm~~~ I; a~~ ~fuJ:ft'. ra: .un personaj pe care ii iubesc, d"'{i te
lor, scenariul Sandei Faur, in regia lui poate inhiba pentru că adună in el trasă­
Gheorghe Turcu. Decor cunoscut nou ă, turl contradictorii: tact, calm, dar şi ceva
birou de redacţie, 4/5 metri, reviste, foto- duritate,· aplomb, chiar o anume "băgăre­
grafii, ceşti cu cafea, nervi - ş i alt decor ţenle". Gazetărita se ocupă de zona „ini-
1n decor, tot familiar: aparate, cabluri, re- milor sfărimate" şi ar putea li tentată
flectoare, traveling, clachetă , înghesuial a să~şi moale şi ea vocea în suspine şi la-
mare, nervi la pătrat: 'Secvenţă grea, trei crimi. Ei, bine, să Iaci o gazetărili şi pu-
· actriţe, doi copii, 20 de oameni din ternică ş i generoasă, şi discretă .şf capa-
cu regizorul am modificat puţin şi litera
scenariului, indeosebi dialogurile. ·
- Ce face scenaristul Francisc Munteanu am
aflat. Dar regizorul Francisc Munteanu? .
Printre atîtea femei , Gheorghe Turcu se - Ce-aş face, nu ce fac. Un film poliţist. li vi-
simte cam stingher. „să se mai spună că sez demult. E singurul gen pe care încă nu l-am
n-au actrftele noastre ce juca; aici, cu abordat. L-aş vrea curat, fără înflorituri, cu multe
două exceptll masculine: Comei Con- suspansuri, cu haz, cu situaţii inedite. Se va numi
stantin şi Ioan Luchlan Mlhalea, distribu- Ducatul de aur. A ş vrea să demonstrez în el c ă
lia le aparţine." munca urmăritorilor e o muncă intelectuală.
Nu, regizorul ou consideră că n-a fil - - ţînd se va concretiza demonstratla?
mat demult. „Scurt metrajele ce sint? - ln primăvara aceasta. Sper ...
- Cum pînă-n primăvară nu mal e mult, vă
Doar nu judecăm filmul după lungime."
Aic i a lucrat cu scenarista încă de la in- dorim un suspens cit mai scurt şi lipsit de nepre-
. ceput pentru că i s-a părut interesant văzut...
proiectul mustind de viaţă . Fugind de idi-
lism, dar şi de acea estetică a uritului
care se poartă de la o vreme. Dacă există
vreo legătură cu O mică intîmplare?''.
•
„ Poate doar dorinta de a obţine un maxi-
mum de autentlcllate, aducînd interpreţii
- Francisc. Munteanu ne-a asigurat că a scris
o „comedie-comedie'". Dumneavoastră, stimate
la starea de totală identificare cu perso-
Vlrgll Calotescu, care unnează S·O re·allzaţi, ali
nafele. ŞI un anume umor - ceva mai
ris la lectura scenariului?
sănătos la eroul "Micii intimplări", ceva
- La nivelul dulcei inocente se poate rîde în
mai subtil la ziarista noastră. "
anumite momente chiar în gura mare la lectura-
Apare în fine şi un interpret. Ioan Lu-
rea literaturii lui Francisc Munteanu. Un ris ,,su-
chian Mihalea e doar în trecere; vrea să
ştie exact ziua şi ora cind are el de filmat,
perior" pot arbora cei care in situaţii similare,
spre deosebire de eroii filmului, s-au „descurcat"
cînd are şi „Songul " pentru ca studenţii
şi au rămas în cap i tal ă cu acte în regula. Perso-
sint în examene, să nu coinci dă filmările .
nal consider că Buletin de Bucureşti e o viitoare
Cîn d i s-a spus la telefon de o voce cam
comedie tristă, în care năravuri „moderne" se
stingherită: ,.ştiţi, aveţ i de interpretat în
dezvălu ie cu sinceritate, plasind unele personaje
filmul nostru un tînăr care abuzează de
corupte la periferia gîndirii ş i practicilor din so-
naivitatea unei fete ş i î ncearcă apoi să
cietatea noastră. E greu să rizi de metehne ce
disp ară", el s-a amuzat şi a răspuns: „Ce
să-i faci, în viaţă mai sînt ş i d'ăş tia , pe ei
trebuie eradicate, deşi uneori ne Place să credem
că noi n-avem nici în clin nici în mînecă cu ceea
cine să-i joace? „Sufletul " Song-ului iu-
ce se intîmplă pe ecran. Probabil că pentru acest
b eşte filmul cu pasiune. ,,Am mal apărut
motiv eu nu consider Buletin de Bucureşti o co-
pe ecran. Cea mal mare bucurie a mea a
medie, în sensul celo r produse la noi, bune în fe-
fost cind Dinu Cocea ml-a oferit un rol
lul lor, ci o satiră socială la adresa unor moravuri
de haiduc in Iancu Jlanu. Atunci am învă­
care bîntuie uneori, mai ales în rîndul tinerilor.
ţat să călăresc şi m·am mal ales cu o pa-
Ele se înru desc ş i încă bine, cu năravuri maf
siune. Cred că dacă pui sutlet poli com-
vech i, ajunse la noi prin Dinu Păturică sau Tă­
pensa lipsa de e~perienţă lntr-un alt do-
nase Scatiu, b ineînţe les pe alte coordonate, in alt
meniu artistic." Ii amintesc că Song-ul
timp şi în alte medii. Deci Buletin de Bucureşti va
desfă ş oară un tip de spectacol total: mu-
fi o satiră demascind situaţii i ntilnite in viaţă ş i
z ică dar şi dans, mi ş care scenică , mi-
eroi printre care ne mişcăm zilnic.
mică . Deci nu-i chiar o compensare ci
poate o prelungire a talentului de actor u~rc:ă r:t:'epr:'p~\~t comedie? Ce gen de
co mplet, pe peliculă. E de acord cu mine,
- Repere? Prefer să se constate faţ ă-n faţă cu
am i nt i ndu- şi că deja trei dintre ,,son g-i ş tl "
film ul. Nu epigonismul contează , deş i e foarte
sînt astăzi absolvenţi ori studenţ i IATC:
g reu să nu fii influenţat de un maestru afirmat,
Tania Filip, Bogdan Stanoevicl ş i Roxana
cu talent, pe care-l simţi poate chiar apropiat
Ionescu. structural. Şti u şi cazuri cind, cu sau fără voie,
- Florina Tomescu. al citelea film con-
un autor a exclamat înainte de premieră : ,Am
temp9ran căruia ii creezi costumele? ni şte secvenţe nemaipomenite ă la" ... Şi urmează
-<!Un film cu o Ială lermecătoare,lmai ţ.1n nume celebru din cinematografia mondială .
de curindtAngela merge mal depart•-
lntr-adev ă r, uneori asistăm la pasti şe ba chiar la
ca să nu amintesc decit citeva. Cel de
imitaţii demolante la adresa maestrului citat.
acum se desfăşoară in medii foarte va-
- Ce vă dă cea mal mare bătaie de cap acum,
riate: redacţie, uzină, cămin de copil, lo-
inalntea începerii filmărilor?
caluri publice, şi in interioarele unor per-
- Nemulţumirea criticii şi a spectatorilor faţă
sonaje atît de diferHe ca stare socială ,1 de comedia noastră . Oricum o dai, tot prost iese.
culturală, de aceea mi s-au pus multiple
Revenind la Buletin de Bucureşti, problema nr. 1
probleme. Am încercat să realizez costu-
Pentru mine, mai ales în perioada de pregătire,
mele prlntr·o paletă largă de culoare, o
este cea a distribuţiei. Aş dori să colaborez la
gamă cromatică bogată, dar fără stri-
aceste filme cu interpreţi care nu sint catalogaţ i
dente (dealtminteri pelicula Fuji nu su-
a priori „de comedie", fiind convins că există ta-.
portă culorile tari), evitlnd prostul gust.
lente interpretative care nu se pot cataloga într-o
Chiar cind el caracterizează unele perso-
formă definitivă.
naje. Nu cred că sub pretextul realismului
- Vă dorim succes, haz şi cit mai puţin haz de
(naturalist), trebuie să propagăm lipsa de
gust. Arta trebuie să educe ochiul şi su- necaz I
fletul. Alice MĂNOIU

10
 neatent la compoz iţie. dar mult mai viu, mai
dinamic. în cete din urma mai adevărat.
„S-ar fi putut filma ln multe feluri acest
meci, spune Iosif Demian . Puteam să·I fac ca
Baloane la carte, să aduc chiar fotbalişti pe teren, cel
puţin o echipă, un meci care să se dispute cu
adevărat şi pe care să-l surprindem cu apara-

de curcubeu tul „pe viu"... Dar - n-ar fi fost din acest

~i~';'b...°cet~e':~~e şl.,!'::':.za1:·:~ .;:'~fi\~led~~;:
ele. Mă interesează nu meciul ca atare, c1
I n s2t contemporan starea care se creează pe teren, nevoia de
care se modernizează zbenguială a acestor oameni mari, desprinşi
de treburile lor, într-o dimineaţă de lama:·
trăind „Starea" s-a creat. Jocul e în toi. Prin mij -
locul terenului trece o c.âruţă dar nimeni n-o
şi
drame „eterne". bagâ in seamă , jocul continuă, din căruţă o
z bugheşte un copil cu un tranzistor ş 1 se
Scenariul: Fanu) Neagu pierde printre cei de pe margine. Nu-i un in-
şi Vintila Ornaru cident „de platou", ci citeva cadre din drama-
turgia acelei aş i secvenţe . Ca şi alergătura
Regia: Iosif Demian b ă rbatului cu hirtia şi pixul in mină după pre-
ş edinte l e CAP (Dorei Vi ş an) care n-are limp
Casa Patru s ă semneze, pentru că tocmai driblează .. . go-
ool! Dorei Vi ş an, ca de obicei, e cu atenţia
î ncordată. cu toate lof1ele mobilizate ş i deci
j o acă fotbal cinstit de cîteva ore, la cîteva
grade sub zero ş i e fericit. Chiar atunci cîn d
se rostogoleş te pe jos (nu, nu era prevăzut în
Minus 7° . Se filmează (0xterior!) în comun a decupaj, s-a împiedicat) se ridică vesel ş i în
Dascălu , 27 km de Bucureşti. pe un maidan t re abă „s-a tras? "
de lingă cimitir: „Meciul de fotbal", secvent a Că din toate aceste ore de filmare se vor
importantă. n aş te clipe de cinema, e un lucru arhicun os
Jucătorii şi-au tras maiouri albe peste co- cut. Un adevăr tot atît de simplu, dar adesea
joace. în afară de Dorei Vişan - trening, ca- ignorat ar fi acela că c îneastul nu reconstitu
ciulă de astrahan. mustaţă - nici o figura ie o anecdotă , o poveste, ci de fiecare dat
uşor de identificat. În ambele echipe se afla constituie un fapt cinematografic. În cazu l lu
actori profesioni ş ti ş i neprofesionişti, oameni Iosif Demian adevărul acesta e cel mai lesm
din sat, însă aricit te-ai strădui, e greu să-i de verificat. Povestea din scenariu, la lectu rd
deosebeşti, toţi par de-aici, de-ai locului (Că­ are foarte puţin de-a face - doar repe rell'
tălina Iacob, pictoriţa de costume, nici nu acţiunii, schiţele personajelor - cu fil mu l,
ş i-a dorit altceva} . Lucrurile stau la fel ş i pe op eră finită . De aceea nu vom relata aici d e--

~~~~i··i(v~~~~e~~n~~~~~~at:~~eP~Vn~~l~c~e··~~~ cit. punctul de pornire al pov eş ti i.

cior de plecare din cauza frigului), venît sa
susţină echipa locală ( ş i printre ei, o figura
familiară : George Negoescu, şofe;lll din O la-
crimă de fată) .
Dacă i-aş spune cuiva că din ingrămădeal a
asta de lume, masă amorfă (aparent nimic
semnificativ), din culorile astea terne (ş i ce-
rul e mohorît), din jocul ăsta fără nici o
noimâ, mai mult o joacă, va ieşi o secvenţa
cel pi;ţin bună. dintr-un film cel puţin intere-
sant, un cinema de înaltă clasă, nu m-ar
crede. Sau m-ar crede cu o singură condiţie ·
să fi vâzut O lacrimă de fată.
Din ce se va constitui viitoarea secvenţă e
greu de spus, deşi ea s-a desfăş urat sub
ochii noştri. Se ş tie, ochiul înregistrează ceva
ş i aparatul altceva. Dialogul regizorului Iosif
Demian cu operatorii Valentin Popescu şi Va-
leriu Cimpan (imaginea şi camera) e monosi -
labic, mai mult din priviri. Regizorul indică cu
precizie faza de joc, reacţiile, lăsînd o liber-
tate de improvizaţie fiecăruia - variaţiuni pe
temă dată - fără constringeri ; nu există li-
mită de cadru şi nici ,.semne" pentru actori
Cum aparatul stă pe loc, iar jucătorii ii trec
prin faţă, ignorîndu-1 cu desăvirşire, e lim·
pede că nu o dată, cadrul e dacadrat. voit
lntr-un sat, în zilele noastre, preşed in tt?i•
CAP-ului, flăcău tomnatec.(de toate a avut
timp, nl.(mai de el nu) se însoară . Cu n '1d
după nuntă , mireasa ii părăseşte , fuge cu un
bărbat intors în sat după o detenţ i e (ucisese
o căprioară) , bărbat de care era demu tt în-
drăgostită. „Ce om ş i ce situa ţ ie a pierdu t,
gîndeşte mama fetei ş i ca ea mulţi alţ ii d in
sat. Preşed i ntele CAP e distrus su f leteşte dar
vrea .să înţeleagă . Ce i-a lipsit femei i? De c e
a plecat, mai ales că rivalul nu e deloc mai
arătos , e ş i sărac... Filmul începe cu nunta s1
continuă cu un story mai stufos decit O la·
crimă de fată (l-am citat doar pentru a avea
un termen de comparaţ i e; de această data
scenariul e semnat Fănuş Neagu ş i Vlntllă
Ornaru). cu multe personaje ş i fiecare cu po·
vestea lui.
- Nu-s prea multe evenimente pentru o
desfă ş urare de numai o oră ş i jumătate ?
- Nu, spune Iosif Demian ,cu toată convin-
gerea (aşa cum ş i filmează de altfel). Pentru
că aceste evenimente se adună şi se leagă la
sfirşit, Inchegind o stare, o atmosferă, o
• lume. Aceea a unui sat contemporan.
- Seamănă satul de aici cu cel din O La-
crimă de lată?
- Acol~ era mai particularizat ca zon ă .
Aici e, de fapt, un sat universal valabil. Se
spune in film că e aşezat undeva pe margl·
nea Dunării, dar Dunărea nu se va vedea ni-
ci odată. E prezentă în oameni, în acţiunile şi
visurlle lor. Am ales special un sat mai mo-
dest (deşi în scenariu e primul pe judeţ) .
Mindria lor sini dol brazi falnici - elemente
arhaice - dintre care unul se va tăia în film .
Lipsesc gardurile de beton sau de fier, dar
intr-un aat asta nu înseamnă obligatoriu sără ·
· ele, ci modestie. (De multe ori exact cei care
si~c~a~::r:~:a~şl d~ ~a~~ţ~:eare:~ =~:~:r~~:J
8
- Doua el emente. Paradoxalul unor intîm-
plarl (o poveste care capătă dimensiuni fan ·
tas tice intr·o lume perfect motivată) .şi tipolo-
gia. E un sat imaginar desigur. El s-a creat
din mal multe Imagini suprapuse: satul copi-
lăriei mele, satul din perioada clnd am parti-
cipat la colectivizare şi satul descris de sce-
nar"tl. Un sat în care se văd foarte bine sem-
nele oraşului. Preluate prin mimetism, defor-
mate. Nu e vorba despre cel de la sat care
vor si plece la oraş, ci despre cei care rămî ­
nind în sat, se orăşenizează , preluind in felul
de a ~e purta, de a se îmbrăca, de a trăi , cl i-
şee ale unei alte mentalltă\I. Aş vrea să creez
o llpologie valabilă pentru orice sat al zilelor
noastre. ·
- Ce e cu Baloanele de curcubeu din ti-
tlu' O metaforă?
- Poate. Unul din personaje, Wiiiy Paradis
ştie să le facă şi vrea să-l inveţe şi pe alţii.
Dar nu toţi Izbutesc.
Aflu că Willy Paradis ştie să facă de toate:
broscuţe din _tinichea, piepteni coloraţi, bri-
c;ege, rame batute cu scoici. Şi că are o bio-
grafie pe cinste. Dar preşedintele CAP-ului ?
lntreb cum se numeşte. „Ene Lelea" mi se
raspuffnd~. Şi .cum e? în două vorbe Aşa in-
treaba ş1 z1anstul sosit în sat în ultima sec-
venţă a filmului: „Cum e preşedintele vgst ru
Ene Lelea, tovarăşe?" „E un zbir ş i un prost.
t ovarăş e" ii răspunde chiar. Ene Lelea Cum e
el cu adevărat? Vom vedea la premieră . Iar
c e crede despre el Dorei Vişan. interpretul
lui, vom afla intr-un număr viitor.
Roxana PANA

b u n ă, se i nreg1streaza zg omotele (chiar si li-

telex Buftea
6 filme gata,
6 filme in montaj,
6 filme pe platou
_ _ _ _111!_ _ _ _ _ _ _9!!"-„• • ·
Suspensul dinaintea premierei
Cîteva din filmele care sî~t gata. şi aşteapt o
confruntarea cu publicul: lntoarce-te şi mai
priveşte odată (regia: Dinu Tănase; scenariul
Dumitru Carabăţ), Calculatorul mărturiseşt e
(regia: George Cornea, scenariul: Radu
Aneste Petrescu şi Mihai Dimitriu}, Un echi-
paj pentru Singapore (regia: Nicu Stan, sce-
nariul: Ioan Grigorescu şi Nicu Stan), Orgolii
(regia:Mano/e Marcus. scenariul : Augustin
Buzura), Prea tineri pentru riduri (regia: Au-
rel Miheles, scenariul: Mihai Stoian) si Fe·
meia din. Ursa Mare (regia: Adrian Petringe-
naru, scenariul: Paul Eugen Banciu).
Montai. mixaj ... perioada în care filmul se
naşte a doua oară. Se alege dubla cea mai
n iş t ea) , muzica ş 1. bin ein\el es, dialogu rile la:
Ţapinarii (regia: Ioan C arm ăzan; scenariul:
Radu Aneste Petrescu s1 Ioan Cărmăzan J. Tre--
nul şi soarele (regia: Mircea verow, scena-
riul : Ilie Tănăsache), Rămin cu tine (reg ia:
George Cornea, scenariul: Dumitru Buzne;. J
Plecarea Vlaşlnllor (regia: Mircea Drăgan,
scenariul: Joana Postelnicu), Trandafirul gal-
ben (regia:Ooru Năstase, scenariul: Eugen
Barbu ş i Nicolae Paul Mihail) ş i Secvenţe
(scenariul şi reg ia Alexandru Tatos).
Zaru„/e au fost aruncate
Se afla în pline fil măr i ş ase echipe de fii
mare.
• • •Faleze de nisip - un film de actu ali
tate in regia lui Dan Pita. Scenariul : Bujor
Nedelcovici. F il m ă rile se desfă ş oară la Bucu
resti ş i Mangalia. Imaginea: Vlad Păunes cu
ln d i stri buţ ie : Victor Rebengiuc, Carmen Ga
lin, Marin Moraru, Valentin Uriţescu, Fior
Anton, Gheorghe Visu, Ovidiu Schumache·
Magda Popovici şi Vasile Niţulescu .
oa~1:. •tu~~ur~:m~~~~~Pădu~~ ~~~u~r.P~:.
ah ana Stancu, un film în reg ia lui Nicolao
Cor/os. Scenar iul: Ion Cantacuzino, Virg,J
Puicea ş i Nicoale Corjos. Imaginea: Vasile
Vivi Drăgan . F il măr il e au inceRut la Cioc a-
n eş t i şi cont i nuă în Bucureş t i. ln distribut1c
Florin Zamfirescu (Darie) , Valeria Sitaru, Ha
ra ţiu M ălăele, Mihai Mereuţă, Nicolae Praida.
Eugenia Bos inceanu, Jana Gorea. Vistrian
Roman, . Petre Lupu, .fulia Boroş .
• • • lntflnlrea. Iarna 1943. Undeva pe ma-
lul mări i , trei personaje, doi bărbaţ i ş i o fe-
.meie. Regia: Sergiu Nicolaescu Scenariul:
Bo1qr Nedelcovici. Imaginea: Alexandru Gro-
za ln d i str i buţ i e : Ioana Pavelescu, Ovidiu ly-
llu Moldovan , Vladim ir Găitan . Vasile Popa.
Virgil Ţonda . V i ctori ţa Dobre. Cornel Girbea
~i Sergw Nicolaescu. Se filmeaza la Tulcea,
B uc ureşti şi Mangalia
• • • La capătul liniei. Orăşelul aflat la capă ­
tul liniei ferate în care se intimplă acţiun ea
filmului a fost găsit: Fieni. Un film de actuali-
tate. Regia: Dinu Tanase. Scenariul :~ Radu F.
Alexandru. Imaginea: Doru Mitran . ln distri- -
butie: Mircea Albulescu, Ioana Crăciunescu,
Livia Baba, Dan Condurache, Paul Lavric,
Flavius Constantinescu şi actori de la teatrul
po pular din Tîrgovişte şi Braşov. Filmările au
loc la Tirgov1ş te, Fieni şi Braşov, folosind pri-
rn ,d stoc de peliculă alb-negru de la
A zo-Mureş" .
• • • Ochi de urs.După nuvela lui Mihail
Sadoveanu, un film de Stere Gu/ea (scenariul
ş i regia) . Imaginea: Florin Mihăilescu. Cu :
Daniela Vlfldescu (de la Teatrul muzical din
Braş ov), Solia Vicoveanca, Dragoş Pis/aru,
Nicolae Praida, Nicolae Urs şi Flavius Con-
stantinescu. Se filmează le Fundata, în îm-
prejurimile oraşului Cîmpulung Muscel.
• • • Glissando. După nuvela „Omul din
vis" de Cezar Petrescu, un film de Mire.ea Da-
nieluc tscenariul şi regia). Imaginea: Călin
Ghibu. ln distribuţie : Ştefan Iordache, Petre
Simionescu, Ion Fiscuteanu, Rodica Antip
(neprofesionistă). Constantin Dinu/eseu,
Nicolae A/bani, Flavius Constantinescu, Paul
Lavric, Ligia Jurcă (neprofesionistă). Filmă­
rile vor avea loc în Bucureşti, Buzău. Hercu-
lane. laş i , Sibiu.
R. PANAIT

11

Globul de aur '.82
Hollywood, ianuarie 1982. Ca în fiecare an
la vremea asta roadele industriei cinemato -
, grafice şi de televiziune pe anul precedent
sînt judecate de către critica şi coresp~nde~­
\ii presei străine de la New York prin fai-
moasa decernare a Globurilor de aur. Acest
eveniment, primul al anului, e considerat
drept o avanpremieră ~ . Oscarul~i. . ~ep!a
creşte vizibil printre actoru. producatorn ş1 in
special printre difuzorii de filme ga~~ mizeaza
Filmul lui Mircea Danelîuc. Proba · de mi-
crofon, a fost prezentat arrul trecut la FIL-
MEX - Festival necompetitiv găzduit de Los
Angeles, unde s-a bucurat de numeroase co-
mentarii favorabile. Dintre ele am reţinut opi-
nia criticului Dan Sallitt apărută în ..The Rea-
der":
„Un film de succes în România semnat de
regizorul-scenarist Mircea Danelîuc, interpret
şi al rolului principal - un reporter de televi-
ziune îndrăgostit de o fată de o morală du-
bioasă (interpretată de Tora Vasilescu) , ca re
din întîmplere intră în atenţia unei echipe d~
actualităţi TV. Acţiunea panoramează in vi-
teză o serie de situaţii mai puţin obişnuit r.
trecind peste conexiunile psihologice la care
te-;ai aştepta de la o astfel de poveste. Tonul
incisiv comic al filmului devine funcţional în
acest story 11e care regizorul îl doreşte ne-
sentimental. lntîmplările se înlănţuie fără sii
ne dea răgaz să răsuflăm . Daneliuc ne pre-
zintă astfel personajele ca pe suma trăsătur i­
lor lor refuzînd să le amănunţească persona-
litatea. Iar comportarea lor, fie că este sau nu
plăcută, se conturează în desfăşurarea acţiu- ,
nii. Am remarcat în favoarea reqizorului luci-
ditatea faţă de persopaje şi 1 deş1 nici unul nu
este conceput pentru a fi îndrăgit , ele nu de-
vin nici ţinta umorului batjocoritor. Aprec iez
Proba de microfon ca pe unul dintre cele ma•
bune filme care ne-au venit din contingenhJI
12
enorm pe cota pe care o vor căpă1a fi/mele
prin premiile obţinute (şi difuzate de ei pe
toate meridianele lumii) .
Anul acesta Linda Gray (alias Sue Ellen) ş i
Robert Preston au fost al eşi drept maeş tri de
ceremonie. lor revenindu-le onoarea de a
prezenta premiile la toate categoriile de film.
c1 nernatografillor est europene şi cn1ar din
intreaga selecţie FILMEX". . nele pure, în alb-negru, stăruie în memorie ~ ·
Societatea cinematografică a Universit ăţii
din Minneapo/is a proiectat la sfirşitul anu lui
trecut pentru membrii săi şi presa de spec i~ ­
litate, Pădurea splnzuraţllor. Vizionarea a fos1
urmată de discuţii, Liviu Ciulei răspun zind
numeroaselor întrebări ale asistenţei inter4!-
s. ată de cr~aţia literară şi cinematografic ă din
România. ln zilele următoare întilnirea a fost
come ntată în presa din Minneapolis. Citam
citeva fragmente din articolele apărute :
„ Skyway News ", 12 noiembrie 1981 sub
se mnătura lui Steve Kaufman: „Liviu Ciulei
este binecunoscut la noi ca un regizor de
teatru de excepţie. Acum ii cunoaştem şi ca
ci neast. Pădurea 1plnzuratllor este un f:lm
r1ecare premiu la rindul său a fost rerrns cJe
"I'''ce l e brităţi hollywoodiene.
Intre aceste ceremonii ale decernării şi res-
tul programului sint de menţionat o serie de
micro-showuri susţinute fie de Connie Fran-
cis. fie de Marie Osmond sau John Shne1der.
Sintem în marea sală de festivităţi a h otelu~
lui Internaţional Hilton din Beverly Hllls,
unde elita hollywoodiană s-a adunat în acest
an mai devreme ca de obicei pentru ca se
tlotârise ca spectacolul să poată fi văzut „pe
vi u" şi la New York unde era deja ora 2 1
(N ew York-ul fiind cu trei ore înaintea coast(l"i
californiene). Echipele de televiziune isf tac
ultimele pregătiri iar la ora 18 precis se •ude
comanda regizorulu i de platou „9. 8. 7, 6, 5,
4, 3, 2 şi ... " în timp ce mina lui purtind o mă­
nuşă albă doar cu jumătăţi de degete semna-
lizează începutul dialogului, iar doi asistenţi
încep să schimbe cartoanele pe care este
scris cu litere marî tex tul prezentării.
Ş1 ca aproape în toţi anii, cei din sal ă, ca şi
producătorul şi regizorul acestui spectacol
neobişnuit al Globului de aur, sînt cuprinşi
de momente de derută provocate de cei care
µri mesc premiile, de cei care le atribuie, ca şi
de cei care se produc şi care, de cele mai
multe ori, îşi depăşesc scenariul iniţial . Tran-
smisia pe cit se pare a fost urmărită de apro-
xîmativ 50 de milioane de spectatori numai în
Statele Unite.
Şi acum premiile în ordinea anunţ ă rii lor:
1) Joan Hacket - pentru cel mai bur. n..)I
secundar in filmul Doar cind rid;
2) Dudley Moore - actor, compozitor, re-
gizor ş i scriitor, care a fost de trei ori rech e-
mat la scenă deschisă, prima oară ca să pti -
mească „Globul de aur" destinat lui sir John
Glelgud pentru rolul din filmul Arthur, a doua
oarâ pentru sine însuşi ca interpret principal,
iar a treia oară in calitatea sa de prezentator
al celui mai bun film străin al anului 1981 Ca-
rei• de foc (Anglia);
J ) Alan Aida - „Globul de aur" ca cel mai
bu n actor de televiziune într-un serial comi c
MASH. El primeşte pentru a doua oară o re-
co mpensa pentru rolul din acest serial, prima
oară fiind în 1980:
4) Elleen Brenan - pentru cel mai bun rol
secund într-o comedie de televiziune; Pia Za-
dora, steaua anului 1981, pentru rolul din fil -
111ul Butterfly.
5) MASH - Globul de aur pentru cel mai
bun serial de televiziune din categoria come-
die.
6) Filmul Hi// Street Blues - premiul pen-
tru cel mai bun serial din categoria dramă ;
7) Emeat Thomson - Globul de aur" pen-
tru cel mai bun scenariu de film din 1981 .
scenariul filmului Lacul aurit; • remis de către Rod Steiger unui mare actor şi
8) John Hlllerman - „Globul de aur" pen
tru cel mai bun rol secundar într-un serial de
televiziune;
9) Bernadette Peters - premiul pentru cea
mai bună interpretare a unui rol de comedie:
10) Mickey Rooney, „Globul de aur" ca cel
mai bun actor de comedie, ca şi pentru rolul
jucat într-un film prezentat la televizor - este
vorba de filmul Legea. (Premiul i-a fost remis
de Robert. Stack);
11) Jane Seymour a primit distincţia ca cea
mai bună actrit ă de televiziune a anului ş i
pentru rolul jucat într-un film prezentat la te-
levizor, East of Eden;
12) Burt Baccharach şi Carote Bayer Sage
· - „Globul de aur" pentru cea mai bună me-
lodie lans3tă de un film intitulatfl „Cel mai
~o cant pe care ii urmăreş ti tara a chp1. ~ce
int rebările pe care Liviu Ciulei le pune împre-
ună cu Rebreanu, autorul romanului ecrani-
zat, continuă să te urmărească. "
„Minnesota Dai/y", 12 noiembrie 1981, sub
titlul „Viziunea purii a lui Ciulei" de Michael
Philipp: „Deşi activitatea lui Ciulei de la tea-
trul Guthrje şi universul acestui film izvorăsc
din lumi artistice diferite, Pădurea splnzuraţf ­
lor ,pune în evidenţă ş i talentul său de ci -
neast, la fel de impresionant ca cel de om de
teatru. Ciulei tratează tema inumanităţli răz ­
boiului , total diferit de stilul hollywoodian cu
care America este obişnuită . Stilul său vizua l
se constituie prin imagini largi, impetuoase,
filmu r"avînd o duritate aproape tactilă , obse-
bun lui:rn pe care ii poţi Iace- in pelicula Art „
hur. (Premiul a fost remis de Connie Fran-
cis).
13. Barbara Bel Geddes pentru rolul din
serialul Da/las;
14) Linda Evans pentru cel din filmul Di-
nasty, considerate cele mai bune actriţe de
d ramă prezente pe micul ecran în 1981 . (De
reţinut că Linda Evans a mai primit „Globul
de aur" în 1963!);
15) Warren Beatty a fost distins cu „Globul
de aur" ca cel mai bun reQizor cu filmul său
Reds;
t6) Merryl Slreep - „Globul de aur" pen- .
tru cea mai bună actriţă de dramă in filmul
Soţ ia locotenentului francez;
17) Henry Fonda - cel mai bun actor de
dramă al anului 1981 în filmul Lacul aurit
(marele actor n-a putut fi de faţă din cauza
să nătăţii sale şubrede şi a fost reprezentat de
fiica sa Jane şi de actuala lui soţie Shirley
Fonda);
t8) „Globul de aur" pentru cea mai bun ă
comedie a anului 1981 a fost atribuit filmului
Arthur iar celui mai bun film de dramă peli-
culei Lacul aurit;
19) Premiul special Cecil B. de Miile a fost
pr[eten de-al său sydney Poltler.
ln concluzie, dupa această maratonică re-
prezentaţie a premiilor se poate spune că
Hollywood-ul continuă să se afle în confuzie
rn ce priveş te ,.subiectele" de succes cinema-
tog rafic. Cu greu ai putea spune care au fost
traseele opţiunilor materializate în această
listă de filme. Şi nimeni n-ar putea să se
aventureze în a profeţi ce fel de poveş ti vor
cistiga premii, ce fel de poveşti vor fi succese
de casă şi asta în ciuda foarte sonoreior
nume de actori pe care le întîln9ili pe gene-
rice. Povestea în sine, dar şi semnătura regi-
zorului rămin totu şi garanţii , iar eu personal
sper că la viitoarea decernare a „Globurilor
de aur" cel mai bun film străin al anulu i să fie
unul românesc.
Ray ARCO
t1anta. Aparatul se mi şcă fără răgaz, in jurul
unui pei saj, al unei conversaţii asemeni unui
speqtator nervos, dar nepărtinitor. Este un
stil vizual tulburător care se aseamănă prin
natura sa cu cel al unui Orson Welles."
..Saint Paul Pioneer Press", 11 noiembrie
1951 scrie sub semnăt~ra lui David Hawley:
. Pădurea splnzuraţllor este un film antirăz­
boinic amintind pe alocuri de frumuseţea
gri-descărnată a clasicului Nlmk: nou pe
frontul de vest. Personajele nu ne sînt pre-
t entate nici ca eroi, nici inocenţi ca mieii
duşi la abator. Eroii sînt fie mizerabili, venali,
i nfricoşaţi, fie filos9fi în aşa fel incit instinc-
te le lor de supravieţuire se confruntă cu con-
cepţii de onoare, decenţă, moralitate. Filmul
este impregnat de semnificaţii simbolice, ex-
tre m de complexe. Creaţia vizuală este şi ea
stră lucită . Imaginea lui Ovidiu Gologan tran-
sfor m ă cenuşitJrile cimpurilor de bătaie într-o
planetă ceţoasă , inspăimintătoare, suprarea-
lista".
În fine, îil „ Minneapo/is Tribune ", 11
noiembrie 1981 , Mike Steele scria: „Ciulei are
o remarcabilă putere de compoziţie şi o ex-
traordinară abilitate de a crea imagini vizuale
puternice şi intense utilizînd totodată cu su-
pleţe forţa maselor şi simţul surprinzător de a
pot enţa acţiunea •
11
Ion MONAFU
 O „cinematecă"
pentru ·
toate anotimpurile
Flaah-back new-yorl<ez
,,Cinematecă " in ghilimele, pentru cater-
menul ca atare este necunoscut publicului
şmerican, ca şi celui anglo-saxon în general.
li folosim pentru că prin „f(liera franceză" a
lui Henri Langlois - iniţiatorul (incâ in
1934), • împreună cu Georges Franju al acelui
fabulos tezaur al celei de--a şaptea arte care
este Cinemateca din Paris - s-a încetăţenit
şi pe malurile Dîmboviţei, fiind împrumutat
de atit de populara sală bucureşteană de ci -
nematograf consacrată filmelor de arhivă . în
engleză , termenul corespunzător este „film li-
brary" (filmotecă) şi se cuvine de la început
precizat că la New York denumirea ca atare
este strins asociată cu activitatea muzeistică :
cea mai cunoscută „filmotecă'' funcţionează
ca o anexă, dacă se poate spune aşa. pe
lingă celebrui „Museum of Modern Art"
(MOMA)
După ce a trecut cu vileza aproape cos-
mică pe care i-o impun, fie ghizii totdeauna
atit de grăbiţi, fie propriul buget limitat de
timp, prin mai toate curentele şi şcolile ' mo-
derne, după ce a contemplat, într-o succe-
siune. adesea năucitoare , pînzele lui Picasso,
Matisse sau Kandinski, ori sculpturile lui Mo-
or~ , Calder _ sau Giacom~tti. vizitatorul obi~­
nu1t poate intra - daca se mai simte m
stare! - fie chiar numai pentru citeva minute
ş i în saia unde rulează , practic non-stop,
filme clasice, cu precădere din epoca de aur
a „marelui mut". Scopul urmărit este, fireşte,
, acela de a oferi acestui vizitator obişnuit o vi-
ziune 9tobală asupra artelor moderne, din
care cinematograful nu poate lipsi. Există
însă „fans", cinefili împătimiţi , care vin la
MOMA numai şi numai pentru a urmări sec-
venţele cinematografice. Acestor împătimiţi,
acestor ,Afficionados" ai ecranului, MOMA le
oferă periodic şi retrospective de înaltă ţinută
pe anumite teme. autori sau curente cinema-
tografice, care se bucură de multă populari-
tate.
„Prolllut" este al apecllltorllor
---------
Un muzeu rămîne, totuşi, un muzeu. Pe Ue
altă parte, spectacolele cu filme de arhiv ă re-
prezintă doar o latură accesorie, cum am
spus, a activităţii MOMA. Există insă la Nev.
York o instituţie specializată pentru filrnt.:ie
de arhivă, în general pentru filmele de va-
loare, mai vechi sau mai noi, o instituţie î n
genul Cinematecii noastre, sau al Cinemate-
cii franceze şi anume Center for public ci·
nema, sau, pe scurt, CPC. „Center for Public
Cinema" este ceea ce se cheamă „a non-pro-
fit organisatlon", adică o organizaţie care nu
urmăreşte profitul, scopul ei fiind acela de a
înlesni publicului contactul cu marile valori
ale filmului de ieri, de azi şi de pretutindeni.
Pi nă la urmă există, aşadar, „un profit" al
spectatorilor.
Cinemateca new-york-eză - sâ conven im
sa-1 spunem aşa - dispune nu de una, ci de
două s ăli (de fapt, ch iar trei) situate în
pu ncte opuse ale Manhattan-ului, districtul
cu densitatea cinematografică cea mai ridi
c ată din întreg New York-ul. Prima afla tă in
„subteran" (ca şi surata ei bucureşteana !) st!
reco mandă de la sine prin numele său „Car -
negie Hali Cinema", fiind adăpostită într-una
di n aripile vestitei săli de concerte„ pe pod1u-
mul careia s-au perindat atitea somitaţ1 ale reveoea opere capitale ale unor c i neaşti ce-
vieţii muzicale mondiale (vastul complex ar- lebri. Ce iş i poate dori mai mult un cinefil de-
tistic care este "Carnegie Hall" mai dispune, cit un program dublu Fellini (la alegere,
i n tr~ altă aripă , de încă un cinematogra1 , Amarcord laolaltă cu Casanova sau Satyrlcon
.. Litlle Camegle", de această dată „la supra· împreună cu Roma), prezentat succesiv, atît
tată'; ş i destinat nu filmelor de arhivă, ci celor l a un cinematograf c"it şi la celălalt, pentru a
i r, premieră). Ar trebu i, poate, amintit de ri- da „o şansă egală " spectatorilor din zone di-
stpa de ingeniozitate dovedită in decorarea ferite ale oraşului'? Sau un dublu program
fo yer-ului „cinematecii" de la „Carnegie Hali " Kon Russel, cuprinzînd Savage Measlah
un colţ de piaţă pariziană, (reprodus în („Mesia sălbatic") cunoscut ş i publicului ci·
„trompe l'oeil") , aşa cum se înfaţişa la ince- · nematecii bucureştene ş i Music lovers („Me-
putul secolului, ceea ce face să ţi se furi ş eze lomanii" sau mai bine-zis, pentru că exprima
în suflet o u ş oară undă de nostalgie, ducin· exact i_ntenţille autorului, , Amanţii Muzicii"),
du-te cu gindul la Parisul fraţilor Lumiere sau b1ograf1a zbuciumată a lui Ceaikovski? Clasi·
al lui Melies... cui tripic erotic al lui Pasolini (Decameronul,
,,Bleeker Street Cinema" (cinematogralu l
de pe strada Bleeker) cea de-a doua sală,
Pove,me din Canterbury şi O mie şi una de
nopţi); „poveştile morale" ale lui Eric Rohmer
este considerată alături de Teatrul La Mam- (Genunchiul Clarei şi Chloe, după-amiază,
ma - unul din polii de atracţie ai cartieru lui avind în distribuţie şi ciţiva neprofesioni ş ti),
boemei artistice new-york-eze, Greenwich obsesiile lui Visconti (Sandra şi Moartea la
Village. Circulă chiar o butadă edificatoare: Veneţia), necruţătoarele incizii operate de
;::l~nt~:'.a~e l~~~n:f!\11 ~~~=\~~:: ~~:
Bertolucci in profunzimea mecanismelor utili-
zate de fascism pentru pefvertirea conştiinţe­
Yorkulul, nu ai decit
faţa
să te aşezi la coad ă in
clnematografulul de pe strada Bleeker .
lor (Confonnlatul, 1900) - iată , selectate, la
intimplare, alte exemple sub forma unor du-
ble sau chiar triple reprezentaţii, menite să
ofere o idee despre modul şi criteriile de al-
Un repertoriu fastuos câtuire a programelor.
Fireşte, „pivotul" acestor programe poate fi
nu numai un regizor, ci şi un actor cele-
Iar ceea ce atrage aci, ca ş i la „Carnegie bru - Chaplin, Robert de Niro, Marlon
Hal! Cinema", publicul cel mai avizat şi mai Brando ... Deosebit de emoţionant a fost oma-
competent, dornic de o adevărată cultură ci - giul pe care „cinemateca" new-yorkez ă l-a
nematografică, este, spre deosebire de ceea adus regretatei actriţe americane Jean Se-
ce ii oferă , de regulă , cinematografele „co-
~;iJân~l ~~~ ~iţ~~îr!~i~~~p~~ i~ fu~e~i~~?de~~
9
m~rciale'', repertoriul d&-a dreptul fastuos ...
ln decurs de numai două luni - aşa cum tală;
retrospectiva Seberg a cuprins tot ceea
reiese şi din paginile publicaţiei Focus on CI· ce a fost mai remarcabil în creaţia actriţei ,
nema, pe care abonaţi i „ cinematecii " din care nu puteau să lipsească. desigur, A
new-yorkeze o primesc prin po ş tă - aces- boul de souffle ş i Bonjour Trlste11e, cu·
tora li s-a oferit posibilitatea de a vedea sau noscute şi publicului nostru.
~~~xelles (Belgia) • •.Festivalul filmelor tehnice ş i ştii nţifi·
!'l•rta emisferei cerebrale de Zoltan Terner
!nllpărlrea de Alexandru Sirbu • restricţii , în funcţie de categoria de vîrstă a
ln lumea furnicilor de Mircea Popescu
~",;;'.~ (Franţa) • „Festivalul filmelor realizate de regizori fe-
intoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu de Malvina Urşianu
Los Angeles (SUA) e „Festivalul filmului de lung metraj":
Mireasa din tren de Lucian Bratu
Osinda de Sergiu Nicolaescu
Budapesta (Ungaria) • „Festivalul filmului tehnic şi de desen
industrial - Design ":
Fabrica de C8Se de Mircea Popescu
1.P.A. la Tlrgul lnterna11ona1 Bucu...,.tl '80 de Florica Hol·
ban
Acelnşl film în interpretarea unor actori di-
fe riţi (fi9ura, de pild ă, a detectivului particu-
la r Philip Marlowe, eroul celebru al lui Ray-
1nond Chandler, interpretat întîi de Dick Po-
well şi apoi de Robert Mitchum, în două
e cranîzări succesive după „Farewell, my Lo-
Yely"); prezentarea in cedrul unuia şi acelu-
iaşi program a unor evenimente istorice vă­
zute din un!lhiuri diferite (ascensiunea la pu·
tF.:re a hitleri ş tilor, glorificată în filmul nazist,
Triumful volnJel, regizat de protejata „fuh-
rer"-ului, Leni Riefenstal şi - reversul in-
spăimintător al medaliei - holocaustul săvir·
>it de armatele lui Hitler în ţările ocupate, aşa
cum l·a înfăţişat Andrzej Wajda în primul său
film Generali•) - asemenea modalităţi de în·
l ocmire a programelor unei cinemateci nu
sini fireşte inedite, însă frapează selecţia ex-
trem de atentă şi mai ales asocierile şi diso-
cierile de multe ori surprinzătoare, şi întot-
deauna fericite.
Să mai amintim, ca o curiozitate, retros-
pectiva-maraton a filmelor japoneze -
~!:â':";,e:/e. ~ ~~~~:,i, c~,T~2Pe1ec~~iz2~=
8
lor niponi fiind între cele mai apreciate de
publicul fidel „cinematecii" new-yorkeze, ca
si de spectacolele gratuite, cu opere însă
fo arte valoroase, de pildă , scurt metrajele lui
Chaplin sau ale lui Max Linder. în fine (am
spus la început că există, de fapt trei săli de
~~~i:'i~lă I~ s~1âe~:1ec;:;~t,e s~~:r~f~~
Room" (după numele faimosului critic ameri-
can de film James Agee), unde sini prezen-
tate, în exclusivitate, opere cinematografice
e}(perimentale, adesea în premieră absolută .
ale unor tineri şi promiţ'ători autori.
„. şi un nesflrş lt „ ospăţ" pen tru fllmofagl
Intrarea se face pe bază de abonamente
anual.e (valab!le pentru ambele săli) , care
permit ach iziţio narea unui bilet la un preţ
modic, cam jumătate din preţul unui biret de
mtrare la un cinematograf „comercial"; în
plus, cu acelaş i bilet un ... filmofag, un „Flă·
minzilă " al ecranului, poate asista ,,şnur",
dacă vrea. la toate spectacolele din cursul
unei zile - de la două după amiaza şi pină
la miezul nopţii - sala neevacuindu-se I.a
s!irş itul fiecărei reprezentaţii. într-un oraş vi-
zi tat anual de cîteva milioane de turişti - in-
clusiv mulţi cinefili, - sistemul abonamente-
lor anuale prezintă, totuşi , inconvenientele
sale si, de aceea, organizatorii au introdus,
C? o al~ernativ~ practică , şi abonamentul , mai
bme zis permisul temporar (TEMP), valabil
timp . de o săptămînă . Spectatorul absolu t
ocaztonal, care vrea să asiste doar la o sin -
g ură reprezentaţie - ş i deci nu are ce face
nici chiar cu un permis temporar - nu este
nici el uitat, dar in acest caz preţul biletului
d e intrare este dublu. Popularitatea „cinema-
tecii" new-york-eze se explică, astfel, prin
fapt ul că nu există nici o îngrădire în ce pri-
veşte accesu I.
... Există un sistem, unic în felul său , de
apreciere a măsurii in care vizionarea unui
film sau altul este supusă sau . nu anumitor
9
!~~~~:t~'ăurl~i~ ;erlti:~ed~at~fe~'. a ~;â~~o~~~~~~
vfilor articol. Ne mulţumim, deocamdată, să
aratâm că filmele, din păcate tot mai puţine,
~~~~in\:. ~~~V~s~lit~~~~~pi~~~rl~~i~at~~n~'.
ceea ce înseamnă „general audlence", adică
„ pentru loll spectatorii", ..pentru Pl!bUcul
larg." Prin calitatea repertoriului pe care ii
p rez~ntă şi prin funcţia culturală pe care o în-
de plineşte , se poate spune că, într-un peisaj
cinematografic mult prea dominant de co-
mercialism, de violenţă şi erotism exacerbat,
„~inemateca'' new-yorkeză apare ca o institu- .
ţ ie de promovarea a valorilor autentice ale
celei de a şaptea arte, putind oricînd să arbo-
r~z e pe frontispiciu un simbolic G: ,,pentru
~~~„.~pectatorii". Şi ,,pentru toate anotimpu·
flomulus CAPLESCU
13
 ~/
"~00~~
~~ Univer~ul
~·
~ N-am înţeles niciodată. însă, de ce înţelege
George Cornea „Mă obsedează auten-
~ llcltetea...••
(Urmare in pag 4)
l ucrînd la fil mul Rămin cu tine, m-a obse-
dat intr-at ît autentic itatea. incit am ţinut nea-
pă rat să evit orice reconstituire formal ă a
unui spaţiu ţ ă ră nesc , filmînd in case de ţ a ­
rani, pe prispele ş i ·în ogrăzile lor. Alexand ru
Machidon, eroul filmului, sper sâ aducă un
portret de t ă ran autentic, prin dorinţa fier-
binte de a t răi ş i de-a munci acolo unde pă ­
mîntul, soarele. apa, oamenii îl recunosc.
Cred că o alt ă problemă pe care universul
ţărănesc o pune în fata cineastului este cu-
noaş terea acelor tradiţii populare care ş i-au
pus amprenta asupra modului de-a fi. de-a
munci, de-a iubi , de-a visa al omului de la
sat; cunoaş terea elementelor specifice, de ci-
vilizaţie străveche , a acelor obiceiuri de ferti-
litate, de naş tere , de nuntă, de 1Ţ10arte sau de
invocare a naturii (originalitatea simţirii ţăra­
nului român) . O parte din aceste elemente le
găs i m în unele dintre filmele noastre. d&r, din
păcate , asimilate mai ales ca reprezentare
folclorică ş i nu ca fiinţare a sufletului rom â-
nesc. Am convingerea, în urma lecturii spe-
nariilor Ţapinarii, Amurgul lintinllor ş i lm-
băierea soareiui că autorul lor, Radu Aneste
Petrescu, a izbutiţ să g ă sească măsura şî to-
nul poetic adecvat limbajului film ic, pentru
redarea universului complex al spaţiului ro-
mânesc, în structura unei balade ş i a doua
poeme cinematografice. Cred că balada are o
deschidere mai directă spre sufletul rom a-
nesc ş i că cinematograful nostru are mLl! te
ş anse să -ş i afirme specificul naţ i onal pe
această cale.
Aş adar, a face astăzi film despre ţăranii de
astazi înseamn ă a c ă uta orice subiect înlaun-
trul existenţe i acestora. Nu îmi îngădui să
propun reţete . Dar simpla documentare des-
pre o problemâ sau alta, e corect ă informare
asupra unor conflicte, respectarea unor deta-
lii de tipologie. inserarea unor expresii ,.po-
pulare" în dialog . nu se cheam ă că ne aflăm
in centrul unive ~sului ţărănesc. Existenta ţă­
ra nului de azi - cu toate dovezile tradiţiei de
care nu se dezlipeş te cu una cu qouă - a
luat cite ceva din modelul orasului. ln mod fi-
resc a apărut ş i o nouă viziune asupra ferici-
ri i. dragostei, familiei, prieteniei, date cu care
filmul opereaz ă i n orice tip de conflict.
A reda ce este nou, ce este rTiodern , ce
este etern în satul nostru contemporan. i ată
un ogor vast pentru filmul românesc.
Mircea Dane/wc „Să nu confundAm .•• "
(Ur mare-din paq_ 4)
care acopereau prompt planul la capitol ul
-.. Film e inspirate din v i aţ a satului". Evident.
roma nesc ... Or, e notoriu c ă filmele „cu ţ a­
ra ni"' se bucură de o audientă mai mică . A ş
spune, din fericire , pentru că în sălile unde
ruleaz ă ele, i ntr ă numai ţ ărani necomplexati.
Dar, pentru cifrele de difuzare nu e un lucru
bun. Şi. practic, nu se poate face cine ştie ce.
Există o maree· folclorizantă avind ca sursă
gările , p i eţele sau benzile magnetice ale ra-
dio-televiziunii, care s-a năpustit atit de de-
cisă asupra ,,melosului popular". incit a înd e-
părtat pe veci o bună parte din consumatorn
potenţial i de artă tradiţional-anon i mă . Aces-
tîa, natural, au fugit ş i de film . Nu mai iau în
discuţie ş i ca1ttatea unora dintre ele. Dar ui-
taţ i -vă la televizor cum arată aceşt i ,,soli ai
artei populare româneşti" care colindă lumea
reprezentindu-ne (!) Dar, să revin . Avînd o
audienţ ă mai mică, filmul „cu ţărani " se dove-
d eş te nu tocmai rentabil. Deci. în acee aşi
proporţ i e , cerut in planurile tematice. lata
cum se face că un film cu un scenariu de do t.
bani. dar care se întîmplâ la ţarâ, intră destul
de repejor în producţie. Şi cercul vicios se în-
ch ide.
Eu însumi am fost sfătuit , înainte de debut.
s ă -mi aleg o tematic ă agricolă . Era un sfat în-
ţelept Mi-ar fi scurtat cu mult anii de aş te p­
tare
lată de ce universul satului românesc de-
pinde în mod direct de universul cultural si
de apetenţa la subiect a regizorilor şi a sce-
nar iş tilor, iar filmul depinde de aceş tia .
- Ce n-ar. trebui să lipsească din discut ia
noastră?
- V-aş propune să discutăm invers, daca
nu vă supăraţi. Ce ar trebu i să lipsească ? ...
Conjuncturismul!
Vedeţi , ne întoarcem întotdeauna la ţăran ,
ca francezul acela la natură, ori de cite ori ne
găsim strimtoraţi cu brinza, mămăliga şi
ceapa în piaţ ă. Nu e nici bine, nici moral. Ba
e chiar ineficient. Ţăranul de azi nu mai e de
mult ţăranul lui Slavici sau Rebreanu. E mai
utilă o preocupare permanentă ş i mai plină
de sfinţenie. Pentru că ţăranul acesta la care
ne întoarcem cu speranţă ş i căinţă, sintem
noi.
vui;;r!=Tn l~fi.;:::fla c~:': s'a~nătoarea de
- Vinătoarea de vulpi este filmul unui cita-
din. E o opinie, dacă vreţi, asupra unui mo-
ment istoric revolut. Nu este un film foarte
văzut ş i, niai ales, foarte înţeles, deoarece
n-am intenţionat să fac un film „cu ţărani ",
pentru ţăranii ocupaţi numai cu agricultura.
Or, ţăranii-citadini nu sînt o masă omogenă ,
unii sînt mai şcoliti, alţii mai ·putin ş i pătrun­
derea în public a acestui film despre colecti-
vizare a fost cumva câ ş i colectivi-zarea în -
14
.
satului românesc; in universul filmului românesc
saş i : la unii a pl ăcut foa rte mult, la alţii deloc
~:: ~~i~,~~i~~ 8!g!pjiiil:u~i!ieia~~e~1l~!:9;~
haz vin , totu ş i , de la colaboratori. Unii, ch iar
apropiaţi , nu ş t i u nici măcar acum ci:rau fa
cut. Consider acest film , aş a cum am ma'
spus-o, lucrul cel mai bun pe care l-am re ~lt -
zat pî nă acum. dar asta. evident, nu poate m-
călzi un film făcut. poate. prea devreme
N-am intenţionat, în nici un caz, populanz<'I
rea unei cărţi prin intermediul ecranulu i. Om
respect pentru carte ş i pentru film . Mi-am ex·
primat, voit constructivist o opinie, porn inc!
de la cîteva idei ale romanulu i. Dacâ erezia e
int f- adevar, de neiertat, îmi promit sa nu md
fal
Mircea Diaconu „De multe ori..."
(U rmare din p ag. d)
cu tilc şi moare lin iş t it, fără sufer i nt ă, cu gin-
dul la Ş te f an cel Mare. Recunoaş teţ i că e nC'-
firesc pentru un om. Pe de alt ă parte, lucru l e
simplu, nici nu trebu ie să vezi un film întreg
e suficient ca personajul să dea odată cu to
porul şi te lămureş ti câ nu toate figurile de
ţ ăran i din cinematografia noastră s-au născu t
la _ţ ară .
ln ceea ce prive ş te satul de azi , lucrurile
devin accesibile. dat fiind că însemnele sal e
s-au apropiat mult de ale oraş ului , chiar daca
nu e totdeauna să nătos acest lucru. Dar cîne-
matografia poate beneficia în felul acesta de
fil me adevărate(Casa dintre clmpuri) în care
se dep âşeş te rapid problema autenticului, ră­
mmind destul timp pentru problemele reale
al e ţâranulu i de azi. care există . chiar dacă
ne afl ă m în marele pericol de a crea cu
a ceastă nouâ ţără n i me, noile ş abloane cine-
matogra fice 9u care s ă i dilizăm întoarcerea
spre pă m i n t. lntoarcere care cere. d eş i noi nu
<_;> tim, un fel de je rtfă si statorn icie greu de în-
ţe les pentru oricine. S ubstanţa dramatică a
taranulu i de azi este deosebit de generoasă,
el încă nu s-a decis ce să fie şi cum s-o facă .
Din păcate, c in eaş ti i vin în contact mai des
cu împrejurimile Bucur eş tiulu i , care sint doar
o nuanţ ă ş i nu cea mai reprezentativă .
Ca să nu m ă îndepârtez prea mult de su-
biect1 vreau sâ spun că, în general , autenticul
ra mi ne la latitud inea regizorului ş i actorulu i,
ca ş i talentul, ad i că ori poţi , ori nu poţi, ni-
meni nu te poate învăţa cum se face. Ş i ca sa
. termin cu parantezele, de multe ori mergem
sa film ă m într-un sat ş i î mbrăcăm localnici cu
costume de ţărani din Buftea.
Eu unul mi-am iubit toţi ţăranii din cariera.
de fapt din respect pentru mine însumi; şi pe
Păt ru cel Scurt din Vînătoarea de vulpi, ş i pP
contabilul din Casa dintre cimpurl ş i pe Flon -
dor din Semnul şarpelui.
Cred. b i neînţeles , că lucrurile se schimb ă
continuu . că am învăţat deja multe lucruri
despre acest subiect. Sper însă ca ţf.trănimea
sa „nu se transforme mai repede decît vom
putea noi s-o în ţ e l egem .
Petre Salcudeanu „ŞI noi, cineaştii .•. "
, Urmare din pag 5/
ca adevârunle lor decupate în alb-negru nu-
a nţ at să dea fioru l si m ţi t de cei mai mulţ i din-
tre noi cind ascultă m - sau privim nud cu-
\ltn te sau imagini despre v i aţ a de la ţ ară. Ţ ara
vine de la ţară şi ţ ă ră n im ea ş i păm î ntu l au
aiuns la ora cea mai fi erbinte a preocupărilor
tuturor, pentru că pămi ntu l fă ră ţ ă ran i nu mai
e pămînt iar ţ ă ranii fără grija lor de totdeauna
pentru glie nu mai sint ţărani. Unde este fil-
mul sau scenariul (fie el şi in stad iu de ,,dis-
c uţie " ) despre problemele satului contempo-
ran , cu frăm înt ă rile lUi şi mai ales cu adev ă ­
rurile lui? Ţă ranul î n şelat odată, şi de ce să
nu recuno aş te m c ă a fost i n şelat nu o dată ,
nu mai crede u ş or în zece adevărur i grăit oare
si cinstite. Şi asemenea adevă ruri există , ulti-
mele legi despre pă mînt ş i oameni i p ă mi nt u­
lui dovedind-o.
- De unde credeţi că ar putea veni reţiQe ­
rea clne"'ltltor (scenarişti, regizori şi produ-
cători) in a aborda problematica lumii satu-
lui? · 1ntîmplător (există aici şi o motivare de ord in
- în primul rînd , nu ştiu dacă e reţi n ere.
Ex istă o mentalitate a publicului, gresi tă ev1-
dent. qespre valoarea filmelor pe teme ţ are -
neşt i. ln afară de comedi i. Oamenii vor sa
~·~ăd~~ă~~mal~~ ~=~u~le~z?ned u~ii,n~n~ fu~ee~
deloc nu e bine. Cred că Marx n-are să se
su pere. Nu pot s ă m ă despart de dragostea
faţa de pă m înt a ţă ranulu i, pentru c ă fara
dragoste, iubirea nu-i decît o împerechere m-
ti mplătoare , nu vine de niciunde ş i nu duce
n icăieri. Ce să · întreprindem ? Să iubim cu
ad evărat păm în tul . ţa ranii, sa gîndim i ntreba11
pe care alţi i sa fle obligati să le descifreze
p ract ic spre binule tu turo r. Asta- i menirea ar-
tei. în treb~rea , as1a-1 epoca pe care o trăim , a
m trebărilor, cum zicea un personaj· aflat sin-
gur pe un peron ş1 mai singur.
- ,,Avem nevoie de filme despre adevărul
satelor de azi şi despre oamenii lor ş i nu de
lilme pe teme 1ârăneştr·, spunea scriitorul
Petre Sălcudeanu la o masă rotundă a revis-
tei „ Clnem11" din 1977. Crede!I cŞ intre timp
s ituaţia s-a schimbat? ŞI l n ce fel?
- S-a mai sch imbat pe ici, pe colo, dar nu
prin p ă rţ i le ese nţi a l e , s-a mai umblat pe lînga
ad ev ă r , pe deasupra lui. prin p ă rţ i le laterale.
are ceva_acest adev ă r , se las ă sc~ rp i nat , dar
CIJ unghia nu ajungi în in ima lui. ln inima lu
nu po ţi ajunge decît cu sufletul.
Omu Sararu „Satul românesc. "
!Urmare din pag 5)
produce filme de o circulaţi e care ne pune pe
gînduri ş i pune sub semnul î ntreb ă ri i nume
importante de regizori, ori produce, din cînd
în cind, cite o peliculă atit de experimenta-
listă incit iese din sfera interesului public ş i
n-are ecou. Regret că filmul Vinătoarea d e
vulpi nu a produs la public impactul ş i zgu -
duirea pe care a produs-o spectacolul de la
Teatrul Mic, realizat de Cătălina Buzoianu, cu
fidelitate faţă de aceeaş i carte. Lumea iese d C'
la spectacol plîngînd, actorii sint pătrun ş i d e
ce se intimplâ cu ei pe scenă . De la filmul lui
Daneliuc am plecat ş i eu cu o tristeţe imensa
Dar o altfel de tristeţe . Daneliuc părea că a
avut nevoie de cobai pentru un experiment
T ăranul român trebuie să înceteze să mai fie
cobai în ochii multor arti ş ti români, scriitori
plasticieni, muzicieni. cinea ş ti, ca să ajungem
sa repunem în adevărata sa valoare o spiritu-
alitate de care ne-am despărţit prea repede.
ne reu ş ind încă să punem altceva in loc. Eu
am văzut filme cu ţărani făcute de regizori i
noş tri. unii dintre e1 profesori la Institut, film e
care îţi dau un sentiment de jenă . Ele pre-
zi ntă o imagine a ţăranului român cunoscu t
'" Pia\a Amzei. Am vazut filme finanţate cu o
generozitate de neînţeles , filme slabe ş i sche-
matice: cu Un preş edinte de O:A.P. bun şi
unul rtu, care au unul o fată , altul un
băiat - in final se vor căsători - cu un bri-
gadier hot ş i un şef de atelaj cinstit, un se-
cretar de partid care stă deasupra ca un
dumnezeu ... Dacă ăsta ar fi satul românesc,
n-am lua noi astăzi laptele la coadă , ne-ar
veni acasă . Vedeti ce falsă e imaginea pe
care au ·acreditat-o filmele noastre? De aceea
nu ne mai crede nimeni. După cite ş tiu , la
ora asta se mai află în lucru astfel de filme ş1
nu înţeleg cui folosesc . Mulţi dintre scenari ş t i
au văzut că e mai simplu să încropeş ti scena-
rii din birou, comedii mai mult sau mai puţin
muzical e. dramolete cu o fată pe care o pără ­
seşte sau ea crede câ e pără s i t ă sau e~ ii pă­
raseste pe marinarul plecat pe mare ... ln felul
acesta nu t recem de Vama, nici m ă car de po-
dul de la Rusciuc.
- Daci miine aţi putea determina un film
despre 1ăra ni, gindit şi regizat cu dragoste
cum ·spuneaţi, ce film &1i propune?
- Dacâ ar exista într-adevăr o astfel de
posi bilitate, şi dacă un regizor, chiar Mircea
Daneliuc sau Dan Piţa - pe care aş miza
foarte mult - ar avea răbdarea ş i puterea de
în ţ elegere necesară, ar merita să scriu un
scen ariu despre adev ă rul satului românesc
de az i. Dar văzut nu cu demagogie reporteri-
cească. Pentru că noi trebuie să lăsăm docu-
mente zguduitoare. Pe mine mă doare su flf"-
tul ci nd văd cite filme bune cu ţărani se fac
in lume. Asistăm la o recrudescentă a litera-
tu rii ş i artei inspirată de lumea sătească ş i nu
economic) . Satul e az i pretutindeni ex traord i-
nar de interesant. M ă doare sufletul pentru
cn drama ţ ăr a n ul u i rom ân - mai ales cea a
colectivizf.trii - n-a fost exploatată de film .
Cum e posibil ca o mare li teratură sud-ameri-
ca n ă s ă se înteme ieze pe universul ţără nesc
iar România, fosta ţa ra eminamente agricolă ,
sa nu fie în stare sa dea decît o imagine pa-
li dă a acestui univers? Regizorul Gheorghe
V1tanidis. ambiţios cum este, a făcut acum o
versiune c i nematograf i că după „Dragostea ş i
revo luţia ". Dar cum oamenii, cind le pui ade-
varu l in faţ ă , încep Să simtă nevoia să se ţin a
cu am î ndouă miinile de scaun, i ată-mă d in
nou antrenat într-o bătăl i e pentru ecranizarea
unei că rti, care nu-i o carte comodă, nu? Fil-
mul se term i n ă cu această replică : •.A fi co-
mun ist e o dram ă . A o pţiunii , a atitudinii, a
ra spunderil.
- Vă dorim să ciştlga!I această bătălie .
Dar pe cind bătălia cu filmul de actualltal c
.despre lumea satului?
- Aş da-o şi pe asta cu patima şi bucurie,
mai ales. că marele film la ora asta în lume
este filmul de cea mai stringentă actualitate.
Dacă vrem să ieşi m in lume cu un film, el tre-
buie să fie filmul României de azi. Dacă ieşi m
cu Agârbiceanu care e un scriitor admirabil
ş1 care a reprezentat o ş ansă pentru filmul
româ n ~sc , nu cred s ă mai interesăm pe ni-
meni. ln palmaresul Cannes-ului ş i al tuturor
festivalurilo r mondiale se aş teaptă filmul de
ast ăzi . Noi trebuie să vorbim despre conflic-
tele s oc i et ăţii socialiste din momentul de
faţa, dacă vrem s ă ne ia cineva în seam ă .
Pentru c ă in marile confruntări i nternaţ i onale.
cineaştii Occidentali vin ş i ei, cu conflictele
lumii lor de azi. Numai regizorii nostri se în-
că păţ inează să ecranizeze scriitori interbelici.
Pornesc de la n iş te pretexte ş i rămîn la ele.
Care e supratema lor? se întreabă criticii. Nu
există nici tem ă. darâ-mi-te supratem ă. Ca să
nu mai vorbesc de subtext. Facem filme cu-
m inţ i, curate, au ieş it recent cîteva pe piaţă ,
dar e prea pu ţ in , mult prea puţ i n raportat la
co ndiţiile pe care le avem . Atunci cînd există
co 11d1ţi i, trebuie să existe ş i cineva care să le
exploateze. Teza mea, cu care am venit di-
rector la Teatrul mic, se i ntituleaz ă „Se
poate". Am făcut o declaraţ ie a doua zi în
„România l i terară". Şi azi există ş i Teatrul
loarte Mic. Teatrul Mic ş i Teatrul foarte Mic
al! avut şi au aceleaş i condiţii ca toate cel e-
late teatre din România. Nici mai bune, nici
mai rele. Trebu ie î ns ă să vrei ceva anume. sa
exploatezi în mod fericit. cu · patimă si îndir-
jire. cond iţ iile . Convingerea mea este c ă în
cinematografie nu le exploată m la nivelul la
care ni se oferă şi aş teptăm să ne deschida
81\i i u şa, nu apăsăm noi pe clanţă ş i în .gene-
ral sintem foarte feri ciţi dacă la Vaslui am
luat Marele premiu .
Nicolae Ţie .. Un fllm despre... "
(Urmare din pag. 5)
plus de originalif,1 te, de noutate, mai exact.
- Ce inseamnă a face azi film despre ţăra -
nii de azi? •
- înseamnă a-i cunoaşte pe ţărani, care
nu mai sint chiar ţ ărani (prea ii confund ă m .
în gîndire ş i acţiune , cu ţ ă ranii de acum pa-
truzeci de -ani) . A intervenit un element nou,
hotărîtor : satele nu mai sint izolate unele de
altele - ş i nici de oraşe, oamenii circulă,
ideile circulă , ochii se deschid larg, se ciş tigă
experienţă , se împrumut ă experienţă , se
imită , altele sînt interesele, altele strădaniile ...
cl;;a~trio~n1:c~~~~ţ/;, c~:'iz"~~. v~~~~~~:~j
in a aborda problematica lumii satului?
- Din cel puţin trei pricini: din cunoa ş te­
rea sumară , superficial ă a satului - după
scheme ş i poveş ti în circulaţie, pri.n note, re-
portaje, imagini documentare; din acceptarea
de către produc ători a cli ş eelor vechi, mai
comode, mai ,,sigure", fără bătăi de cap; din
încăp ă ţinarea cu care se caută conflicte de
producţie în ag r icultură , lupta pentru metode
noi, confrunt ă r i i ntre îna i ntaţ i şi î napoiaţ i -
.ş i toate acestea fă ră răsfrîngeri artistice asu-
pra personajelor de film . A ş a ne-au sc ă pat
printre degete adevăratele prefaceri din satul
contemporan, a ş a am dat imagini sumare,
schematice, aş a am închis ochii la un feno-
men explicabil in perioada industrializării -
n ~ vetismul , goana spre ora ş - cu cele bune
:.-. • rele ale sale, determini"nd nuanţe noi in
peisajul uman.
- Satul aşa cum ii văd clne"'ltli de la or"'I
ş i satul 8'18 cum este 'li, credeţi că sînt două
capitole distincte ale discuţiei noastre?
- Nu, nu sînt capitole distincte. Mai toţi
c i neaş t ii no ş tri au pornit de la sat, iar dacă
nu au neamuri la sat, îş i fac vacanţele la sat.
poposesc prin sate cu echipele de filmare ş i
c umpără zarzavat etc. de la ţăran i. Ei ş tiu
despre sat mai multe decît spun in filme. Nu
este nevoie să- i stabilizăm la sat pentru o
vreme, pînă ce vor reu ş i filme bune despre
sat, ci să-i tndemnăm să spună ceea ce ş tiu ,
si să mai afle, să mai înveţe ceea ce le-a scă­
pat. Nu pornim abia acum la descoperirea
satului. Acum trebuie să medităm asupra sa-
tului. Ar mai fi de învins si prejudecata - mai
veche - că un film despre sat înseamnă doar
un cîş tig tematic, intrucit el n-ar putea co n-
cura, valoric, filmele celelalte avînd ca prota-
goni ş ti muncitori, intelectuali sau invirtiţi , in-
trovertiţi , femei suave, femei fatale, copiî or-
fani , don juani, angoasaţi etc. De parcă va-
loarea artistică ar fi asigurată de categorii ,
profesii. locuri de muncă etc. Dar, să parafra-
z ă m : prejudecăţile există tocmai pentru a fi
învinse.

Europenii
American pnn naştere {s-a născut
cu ş apte ani inainte de mijlocul seco-
lu lui trecut la New York), Henry Ja-
mes s-a simţit întotdeauna aproape
d e dubla sa descendenţă britanic ă
( scoţiană ş i irlandeză) ş i a fost mereu
:rVn8~iu~h~~n:i~~~~at Odec~~~~;~~a p~f~
calătorii timpurii in Elveţia, Italia.
Franţa şi Anglia. sfîrşind prin a SP.
stabili definitiv în Englitera, cînd abra
E nevoie de multă istorie
pentru a produce putină literatură.
E nevoie de multă literatură .
pentru a produce puţin cinema
împlinise 32 de ani ş i prin a se natu-
raliza supus britanic cu un an înainte
de moarte, iri 1915. Am refăcut sumar
itinerariul său biografic, pentru ca
acesta şi-a pus pecetea pe întreaga
sa operă , preocupată de felul c~m ra-
dâcinile civilizaţiei ş i tradiţ1ilor insula-
rilor s-au implantat în noul continent.
Terenul observaţiilor sale psiho-so-
ciologice, aşa cum apare în Europenii
iiilalllil-....
(roman publicat în 1878) este Noua
Anglie din jurul Bostonului, acolo
unde britanicii au înfiin ţ at una din
primele colon ii de pe coasta apu -
s eană a Atlanticului , şi ai căro r stră­
moş i au păstrat peste an i intact orgo-
liul . acestei descendenţe. Spusele lw
Henry James: „E nevoie de mult ă is-
torie pentru a produce puţină litera-
tură ", ar putea fi parafrazate pentru a
diagnostica filmul de faţă : E nevoie
de multă literatură pentru a produce
p uţin cinema. Story-ul, aş a cu m
apare el ecranizat, e oarecum anemi c.
Particularitatea prozei jamesiene -
aceea de a -$lUdia ln sine psihologu ş1
caractere ş i a descrie natura tot in ra-
port cu aceste stări ale personajelor
- a fost preluată de către regizorul
James lvory {foarte sus cotat în tinăra
g eneraţie) tot în sine, ceea ce asigura
fid elitatea stilistică faţă de sursa lite-
fa ră, dar în dinamica ecranului poves-
tea devine monotonă. Căci ce revela-
ţ i e ar mai putea provoca azi, cind
ecranul a fost demult luat in stăpini re
pe ecrane
de toate aventurile trecutului ş 1 d f•
toate ş ocurile viitorului , trîbulat 11 lt•
unor veri ş ori aureolaţi de moravunle
oamenilor de lume europeni, sos 111
spre a se căpâtui în Noua Anglie?
Dar revelaţia nu vine de ia întîmplăr 1
ci de la caracterele subtil metamorfo-
zate in jocul influenţelo r greu conci-
liabile dintre Europa ş i America.
Veri ş orul, pictor de ocazie, fost
scri pcar sau actor ambu:an t dupa
tttz, ş i sora lui, veri ş oara împopoţo ­
na t ă cu un nume şi un titlu de no-
b l eţ e obţinute printr-o căsătorie re-
pede desfăcută, fac aşadar in casa
prea austeră a rudelor lor bostoniene.
efectul unor demoni veniţi să le pun a
la încercare temeiurile morale...Tre-
buie să fim atenţi , trebuie să ne pa
zim. Vom fi expu ş i unor influente
~~~~~i. s~~es~~~e~ăd~~~!ni~. b!~· t~~
0
bu ie să dă(ll dovadă de mult ă în ţ elep -
1une ş i putere de stăpinire" , spun t"
ta tai bcstonian ş i tot el roagă pa una
din fiicele sale pe care o simte mai
vu lnerabilâ: „ Vreau să-mi promiţi
ceva. - Ce anume? --.. Să nu te
pierzi cu fi rea! - Nu-ţi pot promite,
!ata. M-am şi pierdut" ... Am reprodu s
Amintiri
acest d ialog căci el ilustrează subtila S paţiul cinematografic predilect al lui Jiri Menzel este „locul
di al ect i că a vrajbei ce se iscă intre
în care nu se întimplă nimic" . O gară mică , oarecare în Trenuri
cele două moralită ti .
strict supravegheate (filmul care i·a adus în 1966 Oscarul, ecra:
M u ltă ş i bu nă l iteratură producind
nizare după Bohumil Hrabal), un sat aţipit. unde sosirea unei
puţj n cinema Dar atita cit este el, c i-
trupe de actori ambulanţi tulbură zilele liniştite din Vară capri-
nema-ul, se refugiaza nu cu sfialâ, ci cioasă (ecranizare după Vladimir Vancura, film care a rulat şi pe
cu ost entaţ ie, o ostenta ţi e decorati vă
ecranele noastre) şi acum acest tîrguşor de la începutul secolu-
ce te i nv ăJ u i e şî supune. Frumuseţile
lu i, preluat din amintirile aceluiaşi Hrabal (unul din c~i mai ecra-
acestui film trebuie căutate în ele- nizaţi scriitori cehi). Un univers închis, aflat la capat de lume,
g anţ a cadrilului dragostei si intimplă­
unde oamenii, mărunţi slujbaşi cu tabieturi. mănîncă bine şi
ri lor, în plain-air-urile demne de pe-.
beau bere, stau. la taclale şi se uită la frămîntare.a no~ilor pe cer,
nelurile marilor i mpresioni ş ti, în inte-
se plictisesc. Dar aş a cum spune un personaj dm 1;11ti.mul rDf!la!'l
rioarele belle-epoque. cenzurate cu
rafinament de austeritatea gustulu i
al lui Paul Georgescu: „Nici un spectacol nu e pl1ct.1cos; plicti-
seala e a privitorului, nu a lumii; există doar plictisiţi". Menzel -
anglo-saxon; în armonia lor coloris-
ti ca cu costumele. Un limbaj plastic
nu e dintre aceştia. El e un spectator întotdeauna atent, înţele­
gător ş i ironic. O ironie tandră, rareori acidă . Faptul diverse dis:
creator de emoţii vizuale, amintin-
du-ne de vraja unui Elvira Madigan. tracţia lui preferată . Orice fiinţă sau lucru, cit de mărunte ar f1
efe, capătă prin insistenţa privirii - aici a cme-obiect1vulu1 -
Ca şi în filmul suedez, povestea Euro-
penilor se estompează sub pecetea
proporţii de eveniment cosmic. O prîvire amuzată ş i complice in
acelaşi timp, un ecleraj intim, care desfoliază sub ochii noştri -
colo r i stică a fiecărui cadru care ii so-
puterea cinematografului! - o situaţie ambiguă , o aluzie, o fu!-
l 1c1 t ă un dialog aparte, ca intr-o expo-
guraţie de o clipă, ce altminteri ar putea trece nB?bservata.
z1t1e.
Personajele principale din Amintiri - tînărul admi~1strator a~
fabricii de bere din orăş el. ca ş i prea tînăra şi fermecatoarea lui
Adina DARIAN soţie - se află (aidoma eroilor din cele două . film~ amintite~
într-un permanent dezacord temperamental. El? l_ 1mfat1c_. u~at ş1
sobru, speriat de tot ceea ce ar putea tulbura hn1 ş tea ş 1 ordin.ea,
~~~~c~~~.:erst~~'~t:~f: ~~~;z~O~~~~rir;!; de tot ce i-ar putea submina autoritatea şi mai ales onorabilita-
tea. Ea, volubilă, exuberantă, pusă mereu pe şotii, cu toane ş i cu
Henry James. Regla: Ja!"es Jvory. l~aglnea:
Larry Pizer. Muzica: Richard . Robbms. Cu.
pofte, femeia-copil, imprevizibilă ş i capricîoasă. Micul dejun: ea ·
mănîncă ce i-a dorit inima, două şniţele atunci preparate ş1 o
Lee Remick, Lisa Eichhorn, T1.m, Woodward,
Robin Ellis, WesJey Addy, Tim Choate. halbă de bere; el bea metodic şi programat cafea cu pesm et
Şi tot ca-n filmele anterioare, echilibrul fragil e dinamitat de
apariţia neaşteptată a unui personaj turbulent (vezi_ acrobatul
.din Vară capricioasă) care animă ş i agită tot peisajul. ln Amintiri

am mai văzut ... t1os ite de oameni disperaţi, o d ispe-

Incident
la graniţă
Un poliţist ameriC:an cumsecade, cu
d o uă luni înaintea pensiei, e ucis
într-o razie de rutină. O crimă şi deci
o anchetă în care se lansează un alt
poliţist (Charles Bronson) nu numai
cu pricepere, dar ş i cu suflet, nu doar
fiindcă asta îi e meseria, ci -ş i pentru
că victima îi fusese prieten apropiat,
lată premisele unui obi ş nuit film poli-
ţist. Cercetările ar fi trebuit deci să se
desfă ş oare „laser" pe urmele pe ca re
logica ş i aparentele le indic a
F.B.1.-ul, antrenat ş i el în ancheta ,
conchide imediat, acceptînd aparen-
ţele : transport de droguri, o răfuî~lă
·jn respectiva mafie. Poliţistul nostru
(pentru că în orice rol apare, in Bizo-
nul alb, în Evadatul, în Martorul ştie
mai mult, ca să nu mai amintim de
clasicul Cei şapte magnifici, Bronson
cel ataşant ne inspiră încredere ş i nu
poate fi decît ,,al nostru") simte însă
că rafala care i-a ucis prietenul (şi
oaată cu el ş i pe un tinăr mexican) a
ţîşnit dîntr-o pornire iraţională . Ne
aflăm în 1979 la graniţa Mexicului cu
S.U.A. Cine poate ucide iraţional, cu
sînge rece? „Pentru un emigrant ni-
meni nu-şi riscă pielea". Atunci? Noi.
spectatorii, l-am văzut pe crîminal,
ştim unde ,,şi-a făcut mina": in răz­
boiul din Vietnam. Rămine să vedem
- suspans dur, bine făcut - dacă va
fi prins ş i mal ales cum.
Filmul luptă cinstit (şi cîş tigă) pen-
tru mai multe cauze nobile. Una ar fi
condiţia subumană a mexicanului să­
rac, care emigrează în Statele Unite,
condiţie umilitoare, degradantă, în
care trecerea graniţei e plătită nu nu~
mai cu bani grei, dar de multe ori cu
. moartea. Urmează nesiguranţa, frica,
ş omajul.. . Greu suportabilă la vedere
imaginea hangarului ş i a camioanelor
ra re mută , aproape de resem0a rr
„Traficul de emigranţ i e de ~.1 ito1
T ransfugii însă n-au nici un v11t ar·
Cei şapte
replici schimbate intre ..bossi '·, ca re
se ocupă de afacere iri.,cercu ri le influ- fantastici :·
ente. Şefi care vor scăpa mult prea
u ş or la proces. „Peste o lună îsi _ vor
rel ua activitatea" prezice dezamag1t
tîn ărul ajutor al poliţistului. „Da, dar Nu trebuie să fi i cinefil înfocat pen-
ş i noi"... ii dă curaj Bronson. tru a tresăr i la auzul acestui titlu. El
a minteşte un mare succes al ecranu-
R. PANAIT lui, Cei şapte magnifici, unul dintre
~ c ele mai bine cotate westernuri. La
prima vedere s-ar părea că avem de-a
Producţie a studiourilor amencanB. Scena- face cu un remake. Deşi povestea
riul: Steve Kl/ne. Jerrold Freedman. Regla: conţine multe aluzii la filmul pomenit,
Jerrold Fr9Bdman. Imaginea: Tak Fujimoto este vorba mai degrabă de o replică
Muzica: Gil Mel/e. Cu: CharlBs Bronson. pa rodică . Ne aflăm în 'insorita Califor-
Bruno Kirby, Bert Remson, Michael Lerner
n1e. unde unei echipe de filmare ii
Kenneth McMillan.
. e•te răpită actriţa principală. Răsc u m­
pararea cerută este o sumă fabuloasă
=?i producătorul refuză să negocieze
cu răpitor i i. Salvarea vine de la şefu l
cascadorilor care, in ciuda sfat urilor
po liţiei de a nu se amesteca, se hotă­
răşte s ă organizeze un comando pen-
tru recuperarea starului sechestrat.
Cele mai amuzante secvenţe si nt eta·
pele recrutăr ii celor ,,ş apte fantastici",
oameni ai performantelor atletice dar
şi ai curajulu i ş i altruismului. Nu este.
greu de bănu i t că binele invinge ş i că
totul se încheie deci cu .happy end.
Ceea ce mi se pare interesant la
acest film nu este atît suspensul, cit
incursiunea în „culisele" cinemato-
grafului. Protagon iş tii sînt aproape cu
toţii în slujba celei de-a ş aptea arte şi
este o bună ocazie de a pune in diş­
c uţie relaţia dintre artă ş i viaţă. ln
prim plan se află condiţia cascadoru-
lui. căruia filmul ii dedică un omagiu.
Dana DUMA
Producţie a studiourilor ame1/cane. Un lllm:
de John Peys&r. Cu: Christopher Conn&lly.
Bob Seagren, Brian Brodsky, Christopher
Lloyd, Morgan Brittany, Juanin Clay, Elke
Sommer.
acesta e un cizmar trăznit, fratele administratorului, personaj
fascinant, un fel de „Boudu salvat de la înec" al lui Jean Renoir.
De o candoare vecină cu prostia, istoriseşte la neşfirşit poveş ti
catastrofice fără nici o noimă , vorbeşte tare de răsună fabrica,
pe ce pune mina strică, se distrează âxcelent simţindu-se ca
acasă , intră oriunde fără să bată la u ş ă ş i are tot timpul cele mai
nă s tru ş nice idei. Prezenţa care-l inoportunează aducîndu-1 la
exasperare pe administrator, funcţionează ca drojdia de bere în
atmosfera lin iş tită a fabricuţei, antrenînd în năzbitii nu numai pe
frumoasa ş i senzuala cumnată, dar ş i pe muncitorii cei sobri,
stricîndu-le toată rînduiala. Odată cu dezlănţuirea lui, brusc se
produce miracolul cinematografic: banalul se metamorfozează
în fantastic (căţărarea pe co ş ul cel mai înalt al fabricii e o sec-
venţă al cărei fior aminteşte de filmele lui Jean Vigo), iar tot
ceea ce la alt regizor am fi fost tentaţi să catalogăm drept exa- ·
gerare burlescă, sau uneori trivială, se înconjoară firesc de o .
aură de graţie ş i poezie. Amintiri abundă în „fapte de ecran",
care, povestite de un alt regizor, ar friza ridicolul sau vulgarita-
tea. La Menzel ele ating uneori sublii:nul.
Pomana porcului - un adevărat festin pantagruelic - la care
e invitată inspecţia sosită la fabrică, ritualul spălării pletelor
blonde la frîzeria din orăşel, convalescenţa zvăpăiatei cu piciorul
în ghips (adevărată mană cerească pentru soţul cel potolit ş i
aşezat) , ca ş i avalanşa de modernizări ale începutului de secol
(radioul, automobilul, noua modă - ,.se poartă scurt", deci se
scurtează nu numai pletele, ci şi fustele, picioarele .meselor şi
coada cailor!) sînt tot atitea momente, care povestite, şi-ar
pierde haloul, ieşind de sub controlul „iluzionistului" regizor.
Exagerarea nu vine nici o clipă din interpretarea faptelor, ci din
culminarea lor, din alternanţe şi juxtapuneri neaşteptate. Uneori,
un simplu detaliu e suficient pentru a submina un tablou buco-
lic, o scenă de gen, readucindu-ne la tonalitatea exactă a aces-
tui ciudat de frumos film, care în lipsa altor cuvinte poate fi defÎ-
nit „o comedie lirică". Menzel, regizor zgîrcit' cu interviurile, se
confesa cu ani în urmă unui ziarist: „Ştim toţi că viaţa e crud ă ş i
tristă. Să dăm dovadă de curaj, rîzînd. Şi să nu căutăm în acest
ris cinismul, ci un spirit de conciliere." O nostalgie şi o nelini ş te
nelămurită se ascund sub jovialitatea acestui film „de epoca",
sub aparenţa unui divertisment oarecare, iradiind un farmec dis7
cret, ce se insinuează şi rămîne ca un motiv muzical, mult dup ă
terminarea proiectiei. Roxana PANA
Producţie a studiourilor cehoslovac&. Scenariul: Bohumil Hraba f Regla:
Jiri Mttnzel. Imaginea: Jaromir Solr. Muzicii: Jiri Sust. Cu: M agua Vasar-
yova. Jiri Schmitzer. Jaromir Hanzlik, Rudolf Hrusinsky, Petr Cepek

15

11--------.;.--...,..---:......i ~~~ta~: ~ubl~~~i f~~~~a~?nd~Jz~~i
Reteaua S. Poliţiadin Los Angeles a
percheziţionat mai multe case din cele-
brul cartier al marilor vedete ameri-
cane, Beverly Hills, pentru a demonta
reţeaua unui trafic de sclavi. (Ianuarie
1982!) Un agent special al FBI-ului a
declarat, în cursul unei conferinţe ~
C~l'~'I"'
presă, că primele rezultate ale unei an-
chete desfăşurate timp de 11 luni a sta-
bilit că 25 de bărbaţi ş i 5 femei de na- la, bineînţeles , „Liliacul ".
ţionalitate indoneziană car11 slugăreau
la cîţiva proprietari importanţi din ele- - ţara lui Gabriel Garcia Marquez, cel
gantul ş i civilizatul cartier - au fost . cu „veacul de singurătate" . - Rafael
~ln~&i p~~tr~01~~re variind intre 1500
or~ului francez Albi, hoţ ii şti ind şi pro-
fitind de faptul că semnalele de alarmă
erau debranşate. De ce? Fiindcă de
multă vreme, liliecii cuibăriţi în turnurile
ş i boltele fostului palat episcopal , în
zborurile lor nocturne, declanşau meca-
nismele de alarmă ale muzeului. Exas-
_peraţi, muzeografi i au scos din ,tune- . '
CQilli•Mtl
-.,,..-..,„.,,._. ··" ·.
cronica
ideilor
Bibl~og~afie
.la
„Frontierele cunoaşterii"
Sper ă m s ă nu stîmim nedumeriri înserind
~n~~~fţi~e~i~t!v~~tf~n~~~1~'.te;;a~rA~~~ d~~~:
dintre personalităţile ş tiinţifice de prim ă im-
portantă a. vremii noastre, profesorul Fran-
~ ois Jacob, laureat al premiului Nobel. Ex istă
în spusele lui o vigoare plast ică a ideii ş tiinţi ­
fice care nu pot decît incinta cinefilul; iar în
adincul lor, elementele unui story, fasc inant
pentru cel care - de la Nanouk la Fragii săl­
batlcl, de la Homo sapiens la Fred Astaire, de
la Klng Kong la Călăuza - ş tie că a merge
la cinema e întotdeauna o odisee a omului
1982. Jacob explică evoluţia creierului în cî-
teva ,,secvenţe" - termenul i i aparţine şi ci-
nefilul suride înţelegător - care nu pot fi in-
diferente ochiului. Inutil să mai insist ă m asu-
pra f rumuseţii de expresie: căci mai ex i s t ă şi
o frumuseţe a cuvîntului, în epoca atitor do-
cumentare ştiinţifice care viseaz ă la poem:
„ Faptul că o fiinţ ă umană a putut fi fabri -
cată plecînd de la o celul ă a unui ou fecun-
dat este, probabil , fenomenul <ţel mai uimitor
care s-a produs pe această planetă ... Un alt
fenomen stupefiant este acela care a făcut să
interv i nă plăcerea în sexualitate; la mamife-
rele superioare, reproducerea numai e auto-
mat ă; la ea, se adaugă un element, plăcerea ,
ceea ce este extraordinar ... Selecţia naturală
operează ca un bricoleur care recuperează
tot ce-i cade sub mină , capete de aţă sau de
lemn, o cutie sau o bucată de metal pentru a
crea un obiect care funcţ i onează . E exact ce
· face evoluţia cînd ia un capăt de esofag pen-
tru a fabrica un p l ăm in, o bucată de maxila r
pentru a face o ureche şi adaugă un crei er la
acest ansamblu. Creierul - e ca ş i cum ai io-
ţi une aparatura. Sau „cum se fură un
tablou", cu muzica lui Johann Strauss
Un veac de poezie. A murit în Columbia
~:~~ţop~g;:~tn8~~s~~e~e P~~~ea~iiJciu~~
~~~~am~e raes~~ ::;r: f~geţiur~~a1c?ufc;
ajungeţ i exact unde trebuie ...
Muntele. Cascadorul Michel Chirouze a
hotărî! să coboare din piscul Mont
Blanc, cu o maşină , pină jos, în vale.
Un helicopter i-a urcat un Peugeot 104
în creştetul muntelui şi omul a apăsat
pe pedale, să-şi dea drumul pe cărare.
~t~~s cr:s:o~~'r~r~I fgţ~~l~1 g~n~~:~ă
~;f~:r~f~ ~~uc~ a~~~i~~~~;ea1n~~~~~
1 1
-. urcarea maşinilor
cu helicopterul pe
munte. Procuratura l-a obligşt să co-
boare Peugeot-ul în vale, nu, pe(u)-jos,
ci în acelaşi mijloc de transport cu care
l-a adus în virf.
Colectlonarul. Cei care colecţioaează
timbre se numesc filatelişti. Cei care
colecţionează monezi - numismaţi.
Dar cei care colecţionează soldaţi de
plumb? Figurinişti. Mai există şi filumi-
lişti . Aceştia string cutii de chibrituri.
Vitolfilii sini ,,aiuriţii " care colecţio­
nează portţigarete. Cei mai complicaţi
- ca nume - sini tirosemiofilişti i. Ce
string tirosemiofiliştii? Etichetele de pe
diversele sorturi de brinză!
Ascensor pentru ef&fod. Cele două ghi-
lotine existente în Franţa vor fi depuse
la muzeul Carnavalet. Dar de expus, vor
fi expuse mai tirziu, lăsindu-se un timp
- după expresia ministrului de justiţie
i;c&f:nJ~u :b~fir~:i J>e°J~~s~În !uas~;~~~
tea", hotărită de guvernul socialist.
lnvitătura lunli: „Poves\ea nu contează
într-un film, Ci doar f.elul cum o lu- .
c rez i:::.J.J~n Renoir)
~- - -
•
stalat un motor cu reacţ i e pe o c ă ruţ ă. La ve-
chiul rinocefal al mamiferelor s-a ad ă l.J g at un
neocortex care a fost decisiv în secvenţ a evo-
lutiv ă a omului. Asta seam ă n ă mult cu ceea
ce faci cînd confecţionezi o rochi e dintr-o
perdea a bunicii. Ştim din ce e fă cut ă o mina
cu m funcţ io nează ea, dar despre cum se fa-
b r ică ea, cum se fabrică un corp, nu avem
nici o idee. Cimpanzeul, bine î nţeles , nu e un
st r ă mo ş al omului.. B ătrinetea se pare că nu
se produce dintr-o slăbic i une sau degradare
a unui sistem particular, ci a corpului i n în-
tregimea sa, în programarea sa de că tre sis-
tem. Nu ex istă o mecan i că a morţii naturale.
Nu mori de bătrineţe, nici de săn ătat e : se
moare dintr-o boală care afecteaz ă organis-
mul. Imaginea lum i nări i care se stinge este o
metafo"ră literară, fă ră fundament biologic.•
Ş i dacă pînă aici au apărut cîteva sugestii
pentru a te uita mai bine ş i mai altfel la
ChelurHn ceaţă ş i Umberto O., iată o lu mină
spre ceea ce numim, cu îngrijorare, filmele
violente:
„Confl ictele sint exasperate de valori esen-
ţial culturale. Ceea ce ucide abundent în
lume este virtutea. Violenţa , asasinatul comis
din motive indivipuale joacă un rol mic în is-
torie. Ceea ce ucide masiv, cu milioanele,
este convingerea în posedarea adev ă ru lui şi
voinţa ·de a-l impune ...
- Descărcarea de adrenalin ă nu e cauza
majoră a vio l enţe i?
- Desigur, dar ea e declan ş at ă de o pa-
siune de ordin cultural. Ceea ce ucide- şi îm-
pilează nu e ş tiinţa... Nu s-a asasinat in nu-
mele lui Darwin .. Darwin a fost folos it pentru
a j ustifica rasismul ş i crimele lui."
ln sfirşi t, să cităm o ultim ă idee care, cel
p uţ in nouă , ne-a dat vertijul unei intîlniri d i-
recte cu Călăuza lui Tarkovski:
„Raţionalul nu e suficient omului. Acestuîa
îi mai trebuie o doză de vis, de „păsă rele„.
Cred că nici un sistem, aricit ar fi de ştii n ţi­
fic, nu e capabil să răspund ă la toate exigen-
ţele ş i la extraordinara complexitate a omu-
lui.
- Totuşi ştiinţa deposedeză omul de ira-
ţ ionalitatea sa...
- Da, însă e o eroare să gînd eşt i c ă-l de-
posedează pe de-a-ntregul. Nevoia de vis,
orice savant, orice om _de ş tiinţă o încearcă
precum oricare alt om. Incit nu cred in ideea
că ştiinţa singură va crea o nouă mitologie.
nu se poate trăi fără un mit. Dar nu cu teo rii
şti~ti~~t~c~~u~c~:avgr ~i~~~~~~i credin-
ţ ele?
- Dacă aş ş ti, m-aş face predicator!"
... or, Jacob, repetăm, a luat premiul Nobel
pentru cercetările sale în domeniul celularl
Copiii catodjci
A apărut un joc de cuvinte în limba fran-
ceză - uşor traductibil ş i în rom ăneşte -
plin de semnificaţie : au apărut copiii catOGtiO
(nu catolicii). Sînt copiii care stau ore întreg
în faţa televizorului, cu al său tub catodic.
anchetă a Centrului de studii al opiniei i»-
blice din Franţa a calculat, pe un eş a nt ion '2
800 de tineri (între 8 şi 14 anl) c ă, în rnec!e
copiii catodici. se uită ta televizor iarna 12
de minute - în vacanţă chiar 208! - toanma
137, iar primăvara, mal puţ i n , 101 mi
(\/ara nu se precizează. Se spune că lotus
vara, copilul catodic se mai duce şi el i»-
deva, unde nu-i televizor) . Problema nu e ~
loc m i noră . Sociologi serioş i stau ap lecaţi
mult asupra ei, sondînd, forind sau, cum •
°"
spune mai rar, l gindind.
 G. G. sau B. B.?-R. W
Ne face o deosebită plăl:ere ori de
cite ori primim scrisori ale corespon-
denţilor noştri, trimise special pentru
rubricile acestor pagini ale „lumii ca un
film", care-şi propun să spargă cumva
tiparele unei lecturi strict specializate
de cinema, pentru a converti cititorii
noştri _spre o cinefilie cu datele unei
omenii. Ne-ar bucura ca o rubrică inti-
tulată „Cinefilia ca omenie", ca expre-
sie a unei sensibilităţi dezvoltate prin
cinema, dar depăş ind orizontul imediat
al unui film, să ne aducă mărturiile a
tot mai multor cititori. O inaugurăm az i.
cu acest fragment dintr-o scrisoare
foarte bogată la minte ş i la suflet, sem-
nată de o veche corespondentă a noas-
tră, Marga Gafu, din localitatea Corod
- jud. Galaţi, actualmente studentă la
facultatea de filosofie din Bucureş ti ·
,,Am văzut la Cinematecă filmul Viaţ a
particulară cu Brigitte Bardo!. Cu o z,
înainte văzusem un film cu Greta
Garbo. Sînt două filme cu două actri ţe
reprezentative pentru două mituri: gar-
bismul ş i bardotismul. Zău că mi-a tre-
cut, aş a, un zîmbet pe faţă. Nici una din
ele n-a fost preferata mea. Astăzi sin-
gura lor consolare e că pot zice: „am
fost". Am citit în Almanahul Cinem a
1982 că Ingrid Bergman n-a înţeles
cum o femeie ca Greta Garbo, care era
„cea mai frumoasă , cea mai dotată din
cite puteai să-ţi închipui", s-a putut ho-
tărî, la 35 de ani, să nu mai filmeze„. Vă
spun eu că SP. poate. Greta Garbo şi-a
propus să lase despre ea o imagine fru-
A m,ai apârut o formulă lingvistieă lansata
la congresul internaţional pe tema: „ Pentru
atitudine critică a tinărului spectator", de co-
tre un canadian care a definit vieţuitoarea ca-
tod i că prin substantivul: "Emerec" . Emerecut
- ca barbarism - ar fi fiinţa emiţătoare ş 1
receptoare de gusturi , păreri ş i mesaje, insta-
l ată în faţa postului său de televizor (Em de
la e m iţător, Rec, de la receptor). Toţi specta-
tori i, tineri ş i bătrîni , ar fi nişte emereci. Pro-
blema, pentru sociologi, nu este aceea ca să
reprime sau să desfiinţeze emerecii ş i catodi-
cii. Televiziunea e azi un mijloc de comuni-
care esenţial, inevitabil in t:ultura elemen-
tară a omului: Truda sociologilor se în-
drea p tă spre a găsi acele metode prin care să
se formeze ,.emereci activi ş i responsabili ",
oameni care au inyăţat să citească televizo-
rul Căci la ora actuală , în toată lumea, există
o lectură a televizorului , o lectură însă primi-
ovă si ru d i mentară , mecanică ş i supusă , pe
care o n ou ă pedagogie a audiovizualului ai
trebui s-o red imensioneze, dacă nu s-o reab1-
teze. dindu-i spirit ş i distanţă critică , cu m
oemult se in ti mplă in cultura celor de pe Ga-
..ax1a Guten berg. Omul trebuie să domine te-
ginea, nu să-i fie supus. Să-i înveţe me-
canismele, nu să le „suporte".
n aceas tă direcţie - a unei teleeducatii
cr;bce - s-a efectuat în Franţa o ancheta
care, după părerea unanimă, nu are prece-
dent in studiile de specialitate. Sub egida Mi-
"lJSterului culturii, trei cercetă tori - o specia -
moasa: a părăs it cinematografu l înainte
de a o părăsi el. Ea a vrut să ră m î n ă in
conş tiinţa posterităţii exact ca în film elP
ei ş i a hotărî! să nu mai facă film! Drept
care, în trecerea ei prin viaţă , foloseşte
nume false, poartă pălări i cu boru ri
mari ş i ochelari _negri ca să n-o recu -
noască lumea. lntr-un Hollywood în
care totul era de vînzare, într-o lume a
indiscreţiei, ea a hotărî! să traverseze
tunelul timpului altfel decît, să zicem .
Marlene Dietrich. Deci se poate ş i aşR
pe lumea asta. Vorba regretatei actri\<'
l1stâ în televiziunea educativa, un estetician şi
un pedagog - au investigat râbdători, timp
de doi ani, 24 OOO de elevi (de la 9 la 18 ani)
pentru a înţelege rolul , efectele ş i folosirea
televiziunii in viaţa lor. (Această acţ i une pen-
tru formarea unor „tineri telespectatori activi "
nu trebuie confundată cu un sondaj obi ş­
nuit}. Dintre ideile bine stabilite, s-a impus
aceea că lectura imaginii participă decisiv la
formarea copilului, ca ş i scrisul. Imaginea te-
levizată este prezentă în toate mediile so-
ciale. „ Oglind ă a so~i~tăţii , cu eroii ş i mih:'rile
ei, ea modelează spmtul ş i - oricare ar f1 ju-
decata de valoare asupra acestui fenomen -
ea ii descoperă pe copil lui insu ş i ş i ii sociali-
zează . Prin caracterul ei distractiv, ea se întîl-
neşte cu tot ce are el mai intim : ludicul, poft a
de joc. Iar cunoş t i nţele dobîndite prin micul
ecran. contrar celor de la ş coa lă , i se par
mult mai strîns legate de e xi st e nţ a lui. Pe
scurt şi clar: lumea emoţ i onal ă a co pilulu i se
hr ă n eş te din plin cu ceea ce vede". A socoti
televizorul doar un blestem - cum o cred ,
manniheist. atîţia adulţi - nu e un ad e\!ă r ci
o iritare. Televizorul nu-i „o nenoroci re" ci o
realitate care trebuie manipulat ă i n folosul
acestei lumi care, de la vi rsta de doi an i, in t ră
în ea, vrăjită , dar făr ă un gust fo rmat (s-a ob-
servat că pînâ şi gustul se i n ocu l ează după
programele văzute ta televizor„.). Ca şi cilttul,
trebuie să înveţ i a privi la televizor. s ă î nţeleg i
cit e spectacol ş i cit e adevă r , cit e trucaj şi
cit e sinceritate. ci t e montaj ş 1 cit e obiectivi-
tate . .
Ancheta fixează deci - după ce a exami-
nat probleme serioase ca: memoria imaginii,
c a etapele prin care trece copilul pin ă înţe­
lege că televiziunea prez i ntă o imagine nu
chiar conformâ cu originalul , ca orice tran-
smiţător care distorsioneaz ă mesajul - ci-
teva idei metodice pentru a domina atît latura
tehnică , cit ş i pe cea emot i vă : 1. Cunoaşterea
tehnologiei televiziunii; 2. Sesizarea crit i că a
emisiunilor prin capacitatea de a pricepe ce e
un montaj, un trucaj , un fapt de subiectivitate
umană: 3. Stăpînirea puterii de a folosi re-
·c eptorul - dobîndind acel resort interior
(privirea critică asupra sunetului , asupra rea-
l t zării) care sâ-1 conducă pe copil la a ş ti
sa -ş i aleagă programele ş i să-ş i controleze .
emotiile.
Foarte frumos program. Şi teoretic ş i prac-
tic. După ce-l citeş ti ş i-l receptezi. nu-ţi vine.
ca emerec ce eşti , decît să anunţi emisiunea
„noapte bună , adulti!"
Eliza Petrăchescu : „Totul se poate. :;,1
în bine ş i în rău . Numai că noi trebu ie
să luptăm pentru bine. "
După cum vă spuneam, am zim bil
pentru că, deşi mai văzusem vreo dou a
lilme cu Greta Garbo, n-am găsit-o
„cea mai frumoasă". Ştiu eu? Poate ca
sintem noi din altă generaţie ş i altel e
ne sînt gusturile. S-ar putea să vă în -
c runtaţi, luînd cuno ş tinţă de păreril e
mele despre Greta Garbo dar n-am ce
~ va face, Eu consider că Greta Garbo
n-a fost mai frumoasă decît Raquel
filmele
vieţii noastr
Dubla viaţă sportivă
Un film cehoslovac care pare a-ş i depă şi
cercul - ca să zicem aş a , dar nu în timplâtor
- - este acest Phenlx, titlul la c are s-a a1uns
dupa alte două : „S tr i caţ i -i ce rc urile!" .., i
.,Nu-mi călcaţi cercur ile! ". De ce au avut loc
aceste &zită ri nu ştim , dar el e ne tixeaza
cumva în zo na de fră mintări a unui subiect
c e se vrea ş i simplu ş i important. Met afora
filmu lui - î ntrevăzut ă din sinopticul lui -
este aceea a cerculu i. Cercul unei tinere d is-
cobole, locul de unde . ,arunc ă", i n sute ş i
su te de antrenam ente ş i concursuri istovi-
toare. Cercul acesta. d upă cum se ş tie , nu
poate fi i'lcâlcat, arun carea anulindu-se. Su-
biectul - c a-n filmele care se anunţă bune
din start - nu e „viat a sportivă " a acestei
Helga, aş a cum nici „Viata sportivă " al lui
Lindsay Anderson. filmul de referinţă al ge-
nu lui , nu era un film des ~ re rugby
Subiect ele bune au întodeauna o dubl ă &af
tu şea lă care le dă căldura unui al doilea stra t
de adev âr. Discobola - care nu mai e chi ar
o fat ă tin ă r ă, în această disciplin ă se poat e
concura pîn ă la o vîrstâ mai înaintată, perfor-
man ţ el e mari aparţ i nind aici, nu odată . unor
sportive bine maturizate, ca neuitata noastra
fn~â~\ri~~~a~~~. ~=~~r t trist~.is;~~~~s:ş~e ~~
1
sport. în antrenamentele ei epuizante, o com-
pensaţie pentru viata ei cenu şi e. Abnegaţia
d in efortul sportiv care visează la o medalie
olimpică , e o luptă dusă in cercu-I singurătăţii
ei. Desigur, se va îndrăgosti de un antrenor
care-i va încălca cercurile... E una din acele
„ legături " care. - venite tîrziu - iţi strica
frumoasa ş i cruda existenţă. Se intră astfel
într-o nouă poveste, într-un nou cerc: iu6ind
acest bărbat , „riscînd" a avea cu el un copil.
ce se va întîmpla cu ho tărîrea ei, cu eforturile
e1 chinuitoare, cu tot c e a îndurat în lumea ei
de discobo lă? O olimpiad ă. o victorie acolo.
Welch ş i că nici o altă actriţă n-o ega-
l ea ză, pe aceasta din urmă, în frumu-
s e ţe. " ·
Rubrica
c< Fllmul, docume nt al epo c11 -
Documentul, sursa a fll mu lw
c5tc 1ea hzată·
de Radu COSAŞU
cere sacrificii care nu mai ţin de joacă . Ea in-
tră ş i în acest cerc: va sacrifica totul pentru o
glorie care o va împlini ş i o va răzbuna pen-
tru toate tristeţile cere au petrecut-o. Numai
ca acea victorie - fiindcă femeia, într-ad e-
var, va cuceri medalia olimpicâ, - ii va re:-
leva, ca nimic altceva, dimensiunea unei in-
frin,geri personale. Singurătatea abia acum se
va răzbuna ş i ea, dindu-i gloriei un gust
amar. Dar nici aici cercul întrebărilor nu se
inchide. Urmează ceva foarte frumos: femei a
va avea curajul să suporte toată amărăciun e a
spre care a îndreptat-o propria ei decizie.
D tscobola îş i asumă consecinţele alegerii în-
tre ideal ş i viaţă . E cruzimea suportabil ă al
o ricărei act de curaj bine gindit. Curajul unei
hotărî ri se plăteşte ş i el, fără menajamente.
fără scincet. Femeia va rena şte , ca Phenix,
din cenu şa acestei decisive arderi, din recu-
noaş terea unui eş ec dezvăluit printr-o victo-
rie.
Adevărul este că prietenii de la Barandow
ş tiu de mult să facă filme serioase cu spor-
tivi, cum s-ar zice, găsind în acest domeniu
„acel altceva" care-i d ă o consecinţă a exis-
tentei semnificative. Ne gindim tocmai la acel
„Despre altceva" al Verei Chytilova. din urm ă
cu ani. în care o gimnastă celebră . un fel de
Vera Ceaslavska, ne era dezvăluită , printr-un
superb montaj paralel care susţinea întregul
film . în toată amploarea „condiţieî ei femi-
nine".
O femeie renăscînd
din cenuşa unei victorii
acesta ar fi subiectul
filmului cehoslovac Phenix

Pe pagini întregi ale ziarelor şi re-
vistelor de peste ocean, la rubrica
de film se scrie şi se com entează o
peliculă, în care a pşr Diane Keaton
şi Albert Finney, lmpuşcali luna.
Este vorb.a aici de o dram ă ale cărei
efecte provocate de despărţire se
revarsă asupra întregii familii, un
film ai cărui protagonişti Finney şi
Keaton desfăşoară un joc magistral
echivalent cu o p a rtitură de m u zică
de cameră. Povestea acestui film
este scrisă de unul dintre marii sce-
nariş ti actuali ai Hollywoodului, Bob
Goldmar„ autorul scenariului oferit
lui Milos Forman la o mare reu ş ită
de-a sa, Zbor deasupra unul cuib de
oza vinturiJor
• Real izatorul ceh Vojtech Trap! a
termin at şi prezentat publ icului fi l-
mul său intitulat Dorinla cea mare, o
poveste despre viaţa unui tinăr învă­
ţător dintr-un orăşel situat nu de-
parte de Praga. Principalii in terpreţ i
sînt Frantisek Skripek ş i Elena
Strupkova.
• Apărută într- un rol ciJnsiderat a
fi de un puternic dramatism în filmul
Marlon, actriţa franceză Mylene De-
mongeot a impresionat publicu l şi
critica mai ales că în ultimii ani nu
mai apăruse pe platouri.
• Şi un alt absent de pe platouri,
cîntă reţ u l Charles Aznavour va fi vă­
zut în curînd în două filme, un ul
.,..„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„...„„„„„„„„„„„„„„••
cuci. Deşi fon dul povestiri i este pu -
ternic dramatic şi evită cu grija orice
fel de dulcegărie , el începe totuş i ca
o comedie despre o căsnicie care
este ameni n ţ ată dar ale cărei cauze
se situează înainte de începerea na-
raţiun i i filmul ui în cauză. A şa incit
atmosfera este plăcută dar amenin-
ţările nu dispar în negura zîmbetelor
şi scenelor tot mai convenţional dră­
găstoase . Totul se petrece în dublu
plan : aparenţele sînt asigurate mai
ales prin jocul inteligent şi chiar
miş c ător al celor doi interpreţi, dar
în mod subteran se simte îndepărta­
rea care începe să cîştige spaţiu în-
tre ei. Spectatorul , spune unul din-
tre comentatori , este în felul acesta
captat de întreaga desfăşurare de
parcă ar face parte el însuşi din film
şi devine nu un arbitru, aşa cum
este spectatorul pîn ă la urmă, ci
acel personaj nenumit de scenariu
şi necondus în scenă de regizor, dar
pe care ambii îl doresc în povestirea
lor: omul din sală . El ia cind partea
unuia, cînd a celuilalt dintre cele
două personaje şi în felul acesta co-
municarea dintre ecran şi sală nu
mai are nimic din acea co n venţie
statică şi intrată în sîngele tutu ror ci
pare o adevărată fuziune ecran-sala.
sem nat de. Elie Chouraqu i, ce l ă la l t
de Moshe Misraki.
• în pelicula lu i Arthur Hiller, Au- ·
torul, autorul!, binecunoscutul actor
italo-american Al Pacino interpre-
tează, pare-se cu strălucire, rolul
unu i scriitor.
• Un film despre vi aţa lui Ler-
montov se află în stadiul avansat în
st1.1diourile Mosfilm în regia lu i Mi-
hail Burlaiev.
• Realizatoru l mex ican Arturo
Ripstein a prezentat pe ecrane un
film despre poliţ işti ş i traficanţ i de
droguri, o povestire cinematografică
impregnată de întîmplăr i autentice,
unele depistate de însu ş i realizator
în ţara sa natală.
• în studiourile din Londra se lu-
crează în prezent la o nouă ecrani-
zare a romanului dickensian Oliver
Twist, în regia lui Clive Donner. Pe
generic vor apare George Scott, Ei-
leen At kins, Tim Curry ş i î nc ă mulţi
a lţii.
• La Minsk, realizatorul sovietic
studio cu o ecranizare (ar fi a doua-
zeci şi treia pînă astăzi) dupa Mize-
rabilii. Omul lui de nădejde în
această „piesă a revenirii" cinemato-
grafice este Lino Ventura în Jean
· Valjean. Ar fi poate cazul să menţio­
năm cu acest rol şi o premieră pen-
tru Ventura căci este primul rol de •
epocă pe care îl inter pretează.
Deşi Hossein n-ar fi la virsta
aminti rilor (dar cine poate fixa o vîr-
stă la care să-ţi investighezi memo-
ria?) , el şi -a publicat recent un vo-
lum de memorii ale unui om al sce-
nei şi ecranului. Cu acest prilej
mulţi comentatori s-au oprit cu oa-
recare curiozitate la o declaraţie
foarte francă referitoare la fil m (o
declaraţie care nu este de dragoste
pentru acesta) : „Prefer să uit un film
ime~.iat după ce l-am făcut"
„Ne-am întilnit - spune regizorul
france1 Franyois Truffaut despre
Jean-Paul Belmondo - pe cind se
făcea A boul de souffle care era pri-
mu I film al lui Godard dar şi al lui
Belmondo şi fără îndoia l ă şi cel mai
bun film din ceea ce s-a numit „noul
val".
Pentru mine era neîndoielnic şi
este şi astăzi că Jean-Paul Bel -
mondo e cel mai bun actor pe care
îl avem ş i cel mai complet. Dacă
ideea de a apare în remake-uri nu
i-ar displace atit, cred că Jean-Paul
A. Karpov se află într-o fază foart e
·ina i ntată cu filmul său de actual itate
în care îi are ca interpreţi pe A. Spi-
ridonov şi Tania Vasilieva.
• Romanciera şi cineasta Margu-
eritte Duras a realizat un nou film
(ar fi şi doisprezecelea) intitulat
Agatha ln rolul principal o vom în-
tilni (dacă o vom intîlni!) pe Bulle
Og ier.
• în comedia muzica lă sovietic ă
Te rog s-o Ierţi pe nevastă-mea!
apar Jelena Proklova ş i Andrei Miro-
nov, iar regia este semnată de Ali a
Surikova.
• într-un nou film inspirat de lite-
ratura lui Ernest Hem ingway, va
apare Anthony Quinn. Filmul se tur-
nează în prezent pe platourile ame-
ricane.
• Revenită pe platouri în filmul
dre rulează la această oră ş i pe
ecranele noastre, Elizabeth Taylor a
acceptat imediat un alt rol, de asto
dată într-un serial pentru tel evi-
ziunea americană , General Hospltal.
 - Belmondo ar putea, fără nici un
efort şi fără să suporte compar aţ i i.
s ă reia cele mai bune roluri ale lui
Jean Gabin, ale lui Fernandel şi ale
lui Gerard Philipe. Desigur s-ar pu-
tea spune că Gerard Philipe ar fi
putut să joace în Leon Morln prl!lre.
Fernandel în Omul din Rio şi Gabin
în Pierrot le fou, dar Gabin n-ar fi
putut turna Leon Morin şi nici Ge-
rard Philipe Omul din Rio, iar Fer-
nandel Pierrot le fou.
Aş mai adăuga că Jean-Paul Bel-
mondo ar putea, de asemenea, să
reia rolurile făcute de Jules Berry,
Michel Simon şi Pierre Brasseur ş i
aş ţine să subliniez că el are faţă de
toţi aceş ti actori pe care i-am citat o
adevărată veneraţie , aceeaş i venera-
ţie pe care un tinăr realizator o are
faţă de un Vigo sau Renoir, care
l-au determ inat ş i pe el să facă film.
Un film pe care vrei să-l realizezi
este asemenea unu i drum pe care
vrei să-l croieş ti şi împreună cu Bel-
mondo o bucat ă din acest drum
este croită dinainte. "
Cifra nu e deloc ob işnuit ă şi nu
mulţi actori o pot invoca atunci ci nd
este vorba de platourile de filmare
sau de scena teatrului , ad i c ă 70 de
ani , aşa cum o poate face Charles
·Vanei (astăzi în virstă de 89 de ani).
Vanei este, după cum i i caracteri-
zează un comentator francez, „un
etern" ar ecranului din această ţară .
A început totuşi foarte timid, pe
· scindura scenei de teatru, ş i chiar
de la început l-a atras lumea filmulu i
aflată pe atunci în faza ei de pion ie- ·
rat.
în apropierea celor 90 de ani,
Charles Vanei are o expresie seni nă,
un zimbet la fel de generos ca înain-
tea celui de-al doilea război mon-
dial, perioada lui de vîrf, cînd f ăcea
două filme pe an. Şi chiar la aceşti
89 de ani, întrebat ce ar dori cel mai
mult, răspunsul a fost acela al unu i
predestinat: „Un rol dar care să fie
bun , nu o maculatură, ca atitea ş i
atîtea cite se văd astăzr prin fil me."
Filmul realizatorului canadian La-
brecque (din şcoala de la Quebec)
ş i intitulat astfel, reia sau redeschide
dosarul unei intimplări petrecute
prin anii '50 într-o regiune foarte îm-
pădurită , cu o climă ş i oameni
foarte aspri, din partea francofonă a
Canadei.
Povestea se petrece în 1953 cînd
în pădurea din Gaspesie po l iţ i a des-
coperă cadavrele a trei vi n ători ame-
ricani pe jumătate devoraţi de urşi.
Să fie vorba oare de o t r i p lă cri ma?
Oamenii de ~r i n partea locului îş i
duc ?ileie din pescuit sau muncind în
mi nă dar aceste mine au ca proprie-
tari nişte americani. Iar asasinarea
celor trei american i în reg iunea Qu-
ebec este un semn foarte prost pen-
tru industria turistic ă pentru că
treaba asta ii descurajează pe cei ce
au intenţia să facă investiţii. Asocia-
ţiile americane ale vinătorilor isi ex-
primă şi ele proprja lor emoţie, în
timp ce oficialităţile americane de la
Quebec se arată foarte enervate. în
aceast ă atmosferă e nevoie deci de
un exemplu . Un locuitor de prin
partea locului, Wilbert Coffin, a avut
imprudenţ a s ă mărturisească poliţiş-
. tilor că vin ătorii i i ceruseră ajutorul
ca să le depaneze maş ina . De aici ş i
pină la a-l transforma în ucigaş nu
mai ex i st ă aş ada r decit citeva am ă­
nunte de p rocedu ră care vor fi re-
pede puse în m iş care de c ăt re un
detectiv trimis special de la Quebec.
Anglofon ş i protestant, deci mino ri-
tar în această provincie francofo nă
ş i catol i că, Coffin este vinovatul
ideal. Are un aer nesupus, ba se mai
ocupă ş i cu braconajul şi, lucru l cel
mai „grav" , are o prietenă si un fiu
nelegitim. E un om al pădurilor care
nu are acces la arta de a vorbi şi nu
ştie să se apere.
Filmul lu i Jean C laude Labcecque
poveste ş te cu sobriet ate oa e
aceste etape care descriu de fapt
mecanismul transform ării unu· nevi-
novat în vinovat, pentru interese de
moment.
....„ ........................... .„ ......................................................„ „
Din nou „C ~
\'aiori le pe care
mizează călăuza:
speranţa,
dragostea, poezia
Vorbeam ri ndul troicut de Călăuza, încercîd
$3 desprind ceea ce mi s-a părut a fi sensul
fundamental al acestui mare film. Mai sini
î nsă o mulţime de aspecte ş i amănunte .
unele stranii, altele de un realism acut, care îi
amplifică ş i adîncesc sensul. Nu sint sigur că
le-am putut sesiza pe toate, deşi am văzut fil-
mul de trei ori. Voi releva acum doar cîteva
mai frapante, pe care le-au reţinut fără în-
do i al ă toţi spectatorii.
Mai întii aspectul sordid, de o dezolantă
delă sare , al cadrului vie)ii de dincoace de
, ,z on ă" ; la marginea ora ş ului , aproape de ca-
lea ferată , locuinţa atalker-ului 1ntunecată . cu
per eţ ii înnegriţi ş i un singur pat mare cu len-
jeria demult neschimbată, în care dorm cîte-
şitre i, el, soţia lui ş i fetiţa infirma; băltoacele
şi gunoaiele de afară ; bufetul neîmbietor, să ~
răcăci os , loc de întilnire al celor trei pentru
plecarea la d11Jm, în lumina blafardă a crăpa­
tului de z i uă . ln cont rast, ţinuta agenţilor de
ordine care interzic accesul ·în , ,zonă " e impe-
c abilă : uniforme albastru închis, cizme bine
lustruite, căş t i albe lucio.Se şi mănu ş i de
aceeasi culoare, motociclete puternice cu
motorul bătînd silenţios ş i sigur, arme auto-
mate. Ş1 în , ,zon ă" sini tot felul de deşeuri ş i
ramaş~e ale unor i nstalaţii distruse ş i aban-
donate, dar sînt parcă învăluite de o aură ,
uneori străl uc i toare , alteori stranie; şi acolo
sini bă lţi, dar nu băltoace murdare ci bălţi
naturale cu veg etaţ i e în preajmă , semnelînd
proximitatea unor cursuri ş i chiar căderi de
apa impede, desigu r cu un sens si mbolic de
Ancheta
O formă de utopie
contemporană
sui-generis
Numele Agathe1 Christie este legat insepa-
ra bil de o anume specie a genulu i pol i ţ i st ,
aş a-numita „crimă curată" . Celebra scriitoare
engleză nu numai că a înfăţiş at-o în nenumă­
rate romarie foarte citite, dar i-e ş i creat o
mitologie. lntîi, un cadru ,.aseptic", asasinatul
survine de obicei într-o mică localitate lini ş­
tită , unde toată lumea se cunoa ş te ş i duce o
existenţ ă cuminte, stră i n ă de orice fapte sen-
zaţionale . Mediul social e ş i el respectab il,
cînd nu chiar distins, pegra nu cap ătă ni-
că ieri acces aici. Ancheta respectă riguros
cadrul bunelor maniere ş i constă din lungi
conversaţii politicoase pe care cel care între-
prinde cercetările aranjeaz ă să le aibă per-
soanele implicate. Nimeni nu ri d i c ă tonul, nu
proferează ameninţ ă ri , nu foloseş te pumn ii,
urmăririle spectaculoase, focurile de pistol
trase i n ceaţă lipsesc complet. Descoperirea
criminalului constituie un act pur intelectual,
a rezolva o enigmă aş a cum dezlegi o pro-
blemă de aritmetică . De aceea, detectivul fo-
lose ş te nu mu şchii , c1 „micile celule cenu•ii "
ca faimosul Hercule Poiret. Agatha Christie a
împins ş i mai departe lucrurile prin Miss Mar-
ple. domni ş oara bătrînă care desc o peră cine
a fă ptuit crima şi cum, exclusiv prin deductii
logice ş i o fină cunoaş tere a naturii omen eşti .
Oglinda sparli - aceasta contribuie sigur
la succesul Jilmului - e un Agatha Christie
„concentrat". Nu-i lipseşte adică nimic din
mitologia speciei, micul sat tihnit ş i cochet
unde are loc crima, mediul social cumse-
cade, cu preocupări obşteş t i, peste tot mult
g!l'on îngrijit, simbolul respectabil i tăţii brita-
nice.
Ne af lăm la antipodul genului „dur", agreat
de cinematografie actuală . Nu curge nici un
p_1c de singe, atîta cit ar trebui să apară de-
vme ţint a ironiei şi constă din vopseaua roşie
!<>k>Sttă pentru a turna execuţia Mariei Stuart,
Ultr-o superpro ducţi e. Inspectorul de la Scot-
d Yard e o tînă ră persoană simpatică , îm-
brăea!a civil, cu d est u lă eleganţă, ş i pe de-a-
supra are sentimente familiale foarte dezvol-
!a:e ca nepot al lui Miss Marple îi arata o
mare afectiune s1 stimă col egi a lă Bătrina
ă
pu rificar e : asperges - -
hyssopo, et mundlbor
nivom dealbabor ~ _
m ă voi curăţ i, spă l a- ~ s- .... i:-mm-- -
cit neaua mă voi albi1. acesa aec ca
sul trecerilor prin apâ în fi
apa e dealtminteri la acest ~ ...._
ment predilect, de regu lă cu tuncue J"!9!P!IE-
ra toare: în anumite momente pnvi eg
efuziune sufletească, se ma nifestă su
unei scurte ploi benefice: i n Solaris la ·ncc."-
cerea şi îngenuncherea în pragul casei a • "iu-
lui risipitor", in Călăuza cînd, in pragul 01
mei camere din , ,zonă" , stalker-ul îşi amin-
teşte de soţia ş i de .fiica lui. Ploaia vin e ca o
incuviintare, c'a un semn de reînnoire a dra-
gostei ş i a vieţii : ,„ .. bunăvoinţa lui e ca un
~or d_ e ploaie de primăvară " (Prov. 16, 15).
lnapotf!re& la v i aţa de acasă , cu sărăcia, tris-
teţea ş1 oboseala ei, capătă o lumină ş i o îm-
păcare mintuitoare; viaţa rămine aceeaşi , cu
aceeaşi suferinţă ş i trudă , dar întoarcerea la
ea inseamnă dragoste mereu nouă , mereu
reîncepută , izvor de apă proaspătă , nu băl­
toacă stătătoare .
Am auzit pe cineva spunînd că acest film
ar fi deprimant. Dimpotrivă , e adinc reconfor-
tant. Deprimant, fiindcă după un dri.Jm istovi-
tor, omul se întoarce la aceeaş i viaţă cenu-
trebuie deci recucerit ă perptuu. ca s1 fenci-
ş ie? Dar, dac ă există un cenu ş iu material al
rea, care nu e o beatitudine închisa. statlO-
existenţei , exista ş i unul moral, care o mes- nară , ci trebuie, mereu. fău rită din nou. E
chlnizeazâ fara leac chiar ş i in cele mai con- vorba deci de o acţiune mereu reînceput~ a
fortabile ambianţe; cit de deprimant poate fi c ă rei schemă e poate ase mă n ătoare cu a
ş i huzurul, vedem în Noaptea lui Antonioni ş i muncii lui Sisif, dar al c ă re i efect e dimpo-
în La dolce vita al lui Fellini (aleg aceste
exemple ca să rămînem în domeniul cinema~
t~ivă ':'nul împlinitor; presupune s uferinţă şi
nsc; cine fuge de acestea, alegînd o exist e nţă
tografiei). Fireşte, cenu ş iul material al vieţii e comodă , acela nu alege nici libertatea, nici
o cumplită piedică în calea fericirii, poate de- ţeric i rea; alege egoismul , ind iferenta, orbirea.
grada fiinţa şi o poate înrăi. dar poate fi ş i ln pofida aparenţelor, alege rolul lui Sisif.
!~ţ~~~~es:!U,ned!~iz~ă p~~t~~~i~;cea"s'd~~ Alege neantul.
le~~?s:~e~~;~'aje~o~ă c~e~~n!:c u ~dacr~~d~
58
pnnt_r-~ policromie sufletească dată de spe-
ranţa, mcredere, dragoste, poezie, imaginaţie :
nu sînt: cîinele ş i telefonul. Despre ele. cu
valori pe care mizează stalker-ul (şi pe care,
voia Dv„ rindul viitor.
vedem la urmă , mizează ş i femeia lui) . Sint
va l<?ri ale libertăţii, al cărei preţ nu e nicio-
Al. PALEOLOGU
data prea mare ş i niciodată definitiv pl ătit ;
~fect e comice inteligente şi destulă su rpr iz ă .
„curată"
intreţin ută printr-un decupaj spiritua l.
O altă idee, mai ales, salvează Msă filmul.
Protagoni ş tii afacerii criminale si nt c i ne aş t i.
stele, regizori şi producători. A juca teatru e
înr firea lor, deci orice spun ne apare mereu
doamnă işi l ux ează un picior de cum începe
supus dubiului. Restul personajelor aparţin
actiu nea filmul ui, aşa că va condu ce majori- unui mediu provincial , tipic englezesc, rob al
tatea anchetei stind acasă şi asculti nd p ă l ă­ existentei convenţionale. Şi reacţiile lor sini.
prin urmare, suspecte de nesinceritate, uzan-
vragelile servantei. Borges ş i Bioy Caseres au
imaginat ceva ş i mai straşnic în materia ţele dictînd aici, în primul •ind, comportările
umane. P ină ş i Miss Marple, împreună cu ne-
aceasta, pe Don !vidro Perodi care dezleagă
misterul unor crime prin analize stilistice, în potul el Iubit, par .numai a colabora; în reali-
tate, se concureaz ă , urmărind fiecare să-şi
i nchisoarea unde se află condamnat de mulţi
ii'OI si ascu ltă doar relată r i le diverş il o r in şi ve- dovedeasc ă superioritatea asupra celuilalt,
ni ţ i sâ -1 consu lte
sub masca reciprocelor complimente. Crima
1n genul „tought", detectivul nici nu apucă însă ş i e o răzbunare tirzie, pentru un act ires-
ponsabil, cu grave efecte ulterioare, săvirş it
!S A se trezeasca bine din somn ca-i ş1 cad ci-
teva cadavre în braţe, iar pîn ă seara aduna la adăpostul aceloraş i amabilităţi sociale ş i
povestit în acelaş i chip superficial . monden .
vreo douăzec i. Pe lingă mediul infractor, co-
rupte sini ş i autorităţile . Loviturile cu rg , sin- De aici, fără prea multe fapte, o tensiune
gele face băltoace, (eroii lui Chester Himes, dramatică , rod al ipocriziei generalizate, se
comunică dialogului ş i susţine filmul. Mai
după ale cărui romane au fost realizate nu-
meroase ,,polar"-uri, sini doi poliţi ş ti negri mult, în acelaşi sens, dincolo de natura ei idi-
lică, specia face să transpară , prin antifraz ă.
porecliţ i , pentru apucătur i le lor delicate, Ed.
Si ~r l u ş i Groparul).
o co':lcluzie realistă . Sub semnul ipocriziei
ln Oglinda ap8rtă, arma criminală e otrava amabile, de astă dată artistică , trebu ie văz ut
(nu face zgomot, nici murdărie) . Victim ele totul : „Crima curat ă" nu există!
sfî111ec în poziţii convenabile, îş i dau duhul
fără a scoate o vorbă , lăsînd cu o privire in-
ghetată, să le cadă brusc capu l. Uz Taylor
are parte chiar de o moarto „es tetiza tă '", d'an-
nunz i ană, ne aP.are descoper ită fără su flare.
en pleine beaute, întinsă pe o sofa Aecam ier,
cu o roz ă palidă în mină .
Specia „crima c urată" reg ăseş te drum către
publicul mare, în primul rînd printr-un efect
de contrast. Dup ă atîtea filme poliţ iste „ne-
gre", pu ţi ne l e care se întorc la enigmistica
u ş o r desu'3tă a Agathei Christie oferă un
spectacol reconfortant. E o formă de utopie
co ntemporană sui-generis. Cum din veacul
nostru, al violenţei ş i atrocităţ i i , crima nu
poate fi exclusă, căci a devenit o dimensiune
a re alităţii curente, apare, dar ambalată în ce-
l o ţan, sub o formă „civilizată" suportabil a, ba
chia r plăcută de urm ă ri t , o subtilă ş i intere-
santa enigmă poliţistă .
Cum a compensat însă regizorul pe ecran
sărăcia fatală a acţ!unii în această speţă de li-
teratură detectivă? lntr-o bună măsură cu aju-
torul umorului . Conferindu-i unei fete bă ­
trine, observatoare sagace ş i amatoare dis-
cretă de bîrfe, conducerea unei anchete cri-
minalistice, Agatha Christie a pus din capul
locului sub semnul ironiei întreaga acţiune ş i
a estompat astfel, considerabil, oroarea fap-
telor scelerate. Totul devine o .formă de joacă
amuzantă , cum o diletantă , imobilizata in fo-
toliu şi folosind binoclul ei vechi, triumf ă
asupra spec i aliştilor, prin ni ş te simple virtu ţi
menajere.
Regizorul a ştiut să apese cit trebuie pe
a ceastă pedală ironică , ferindu-se a îm pinge
lucru rile in parodie, dar scoţînd la fi ecare pas

t"
I I
Se pot face
bune servicii
filmului românesc
• Prin autobuze ş i metrouri, pe s: răz i
şi pe stadioane, la five o'clock-uri, cu ş i
t~ra c~ai ,se mai intimplă - nu-i aşa ? -
sa a~z1m tot felul de discuţii ţjespre filmul
roman~sc. Ba chiar să participăm ta ele, ~
~~ ~a1 multă sau mai puţină tragere de
inima. O ·constatare - printre multe po-
sibile - mt se pare că se impune: pentru
prea_ mulţi spectator~ . ,,premiera" filmelor
roma neşti are loc abia odată cu prezenta -
rea lor pe micile ecrane. într-un anume
te~ .este firesc să fie aşa : cel puţin cinc i
m1l1oane de telespectatori (îndrăznesc să
cred> _:;int _ în - fata ~icilor ecrane intr-o
singura seara, m timp ce pe marile
ecrane, pentru a · atinge „milionul" orice
film românesc (nu mă refer la acelea fă ­
cute din „cirlige" ) pre de muncit din greu,
zi de zi, săptămină de săptămină, la oraş e
ş i sate, luni în ş ir, ba chiar ani. Prin forţa
lucrurilor, deci, ,,sălile" micilor ecrane
sini mult mai încăpătoare. Oar faptul ca
pentru foarte mulţi spectatori filmele ro-
mâneş ti încep să existe abia prin interme-
diul micului ecran este de natu ra
u şor-nelini ş titoare. De ce spunem toa te
acestea? Pentru că „vin la rind" pe micili,
ecrane (conform unei uzanţe tradiţi o­
nale) , filmele româneşti ale anului 1980
S-a spus ş i s-a scris: anul 1980 a fost cel
mai bun an cinematografic de mult timp
încoace. Există , deci, premise ca şi spec-
tatorii „în premieră" să desco pere acest
lucru, să-l simtă ş i să-l înţeleagă . Cine-
matografia noastră are neapărat nevoie
de încrederea spectatorilor pentru a ac-
cede spre valori superioare. Iar micile
ecrane, tocmai datorită faptului că deţin
·„patentul" unui foarte mare număr de
. spectatori în premieră , pot face bune ser-
vicii filmului românesc. M-aş bucura să le
facă bine. . s implă
• Ce filme româneşti am mai văzut în
ultimele luni pe micile ecrane? într-o di-
mineaţă (ba chiar în douâ) am revăzu t
Dumbrava minunată, filmul lui Gh. Nagh i
cu Lizica ş i Patrocle, dar lumea sadove-
niană mi s-a părut, ca la premieră, „rece",
ş i „neutră": în plus, lipsite de culoare, vi-
sele ş i dumbrăvile au fost ş i ele văduvite
de dramul poetic iniţial. Într-o altă dimi-
neaţă (ba chiar în trei) , am revăzui
Alarmă ln deltă, filmul mai vech i al acelu-
iaş i Gh. Naghi - dupâ scenariul lui Petre
Lu.scalov - film "'!:are, pentru copiii de
azi, a avut ş i valoare de ,.premieră" ; tine-
reţea unor actori a fost - ca de Obi-
cei - prilej de nostalgie. în mai multe
după-amieze , am revăzut, pe felii, ,,seria-
lul haiducilor" lui Dinu Cocea: Florin
Piersic, Marga Barbu, toţi ceilalţi inter-
preţi ai respectivelor filme ne-au reamintit
întimplările lor mai mult sau mai puţin
aventu roase; dar gîndul nostru stăruie Ia-
cei ce a fost Toma Caragiu, al ceru i per-
sonaj din această prelunga suită cinema·
Mircea Moldovan : „Mă doare„."
(Urmare din pag. 5)
- Cred că am izbutit în fiecare film s ă
spun cite ceva. De pildă , secvenţa ţăranilor
care privesc la televizor aselenizarea, în VI-
' fo<niţa. ln Toamna ş i lama bobocilor (în
" acesta din urmă mai ales) cred că am sec-
venţe care prind o problematică a satului d in
acea vreme. Sălcudeanu a scris în 1977 un
scenariu care se dovedeşte actual ş i în 1982.
E povestea fugii de la ţară ş i apoi a reîntoar-
cerii în acelaşi loc. E important să ştii să
prinzi o problemă cu adevărat actuală , nu
pornind de la un articol de fond, ci simţind-o .
Noi avem ambiţia de a fi în filmele noastre ,,la .
ordinea zilei". De -aceea, uneori, chiar dacă
filmul e aproape gata, are cite cineva o idee:
„Hai -Să introducem ş i ideea asta, că e de ac-
tualitate". Intervin în acest fel falsul, demago-
gia, prin care nu facem nimănui nici un servi-
ciu, dimpotrivă . Mai există o prejudecată a
producătorilor, care vor tot timpul ,,probleme
majore", uitînd că sînt ş i probleme care par
m~runte , dar care adunate laolaltă, conexate,
scot la iveală o problematică majoră . Mă
doare cînd aud sau citesc că nu avem filme
cu ţărani. Eu cred că avem ...
- Poate că nu sini memorabile„.
- Se adună greu, pas cu pas. Nu-i uŞor de
atins capodopera ş i nu cred că am atins-o
nici în restul producţiei noastre de film .
- Ca regizor cu uperlenlă în aducerea pe
ecran a lumll satului, asupra cărui moment
din filmele realizate mţl mal reveni?
- Aş vrea să continui Bobocii. Trecerea
timpului iţi oferă întotdeauna o privire de an-
samblu asupra unui moment, pe care-l vezi
dintr-odată în altă lumină. Acum aş vrea să
20
tog rafic ă rămine fermec ă t o r- antologic,
cum au fost atitea alte roluri ale sale de
pe scenă ş i de pe ecran. Cu filmele de di-
m ineaţă ş i de după-amiază am cam epui-
zat contribuţia specifică a micului ecran
la ,,vacanţa " copiilor ş i tineretului; nu
prea avem cu ce „defila" la acest capitol,
ş tim asta demult. Tom ş i Jerry ne-o rea-
mintesc săptămină de săptămină .
• Am mai revăzut Bună seara, lrtnal de
Tudor Mărăscu (pe scenariul lui Timotei
Adevărul plătit cu viaţa
U rsu): film din „ promoţ i a '80", cu
d ouă-trei interpretări de excepţi e - Vale-
ri a Seciu, Ştefan Iordache, Emil Hossu,
- avantajat, ca orice „film de cameră"
care se respectă , de proie;eţia la televizor;
într-o interesantă carte-interviu , Joseph
Losey spunea că Pentru iară şi rege este un
tul, ce ~ e drept cv lacrimi în ochi ş i cu glasul
tremurmd, pentru că e vorba de viata unui ti-
n ă r p~in de candoare ş i de bunăcredinţă, dar
am mai revăzut Oraşul văzut de sus, fil-
mu l lui Lucian Bratu (scris de Marcel Pă­
atac la adresa ipocriziei. „Toate personajele
sînt în egală măsură culpabile, pentru ca la razbo1ul nu permite pl i mbări de agrement.
un moment dat ele îş i dau seama fie din in- Dar are dreptate ş i tinărul plin de candoare ş i
r u ş ş i Dumitru Solomon), pe care ii mai
st inct - ca în cazul băiatului -, fie din sim- d~ bunăcredinţă care n-a vrut să dezerteze,
vâzusem odată nu de mult - atenţ i e ,
patie - ca în cazul maiorului - că totul nu c1 a vrut doar să nu mai audă bubuitul insu-
dar, la programări! - , fără că reluarea s ă este decit o stupidă barbarie. Dar atunci de portabil al tunurilor.
ne supere prea tare, pentru că acolo, pe
ce o fac ?". Ca de obicei, dreptatea legii scrise învinge.
ecran, erau Margareta Pogonat şi George
Făr ă îndoială , Pentru tară şi rege este un De altfel, paralelismul acestor două adevă­
Co nstantin , llarion Ciobanu şi - în
linal - Csiky Andras, şi mai era real is-
protest împotriva răzb,oiului, barbariei ş i vio- ruri ~e este sugerat d~ Lo5ey încă din prolo-
l en ţ e i care duc la pieire milioane de oameni. gul f1lmulu1 , format din două lungi ş i lente
mul poetic „marca Bratu" ...
Der nu numai atit. Pentru că el este totodată panoramice încheiate fiecare cu explozia cite
• Un eveniment: Canarul şi viscolul, . . si o med i taţ ie asupra relativităţii adevărului ş i unei bombe. Primul detaliază monumentul
d upă douăzec i de ani... Pentru o dată,
Manole Marcus în reg istru ,,anine". La
.- a dreptăţ ii. Nu în sens pirandellian, desigur erc:>ilor . ş i r al .sol~a!ulu~ necunoscut. Trupuri
reintîlnire, filmul îşi păstreaz ă ti nereţ ea ş i - „Cosi e se vi pare" - , ci într-un sens mult . prabu ş 1te, chipuri mcnncenate, mîini încleş­
mai puţin subiectivist. Există pe de o parte li· tate pe arme - ei sint, în viziunea oficială
fo rţa persuas i vă . Prilej de mare bucurie ..
• Oe pe generice de ieri am mai d es-
tera legii scrise care asigură ordinea ş i disci· cei c~re au luptat pentru ţară ş i rege ş i carâ
plina ş i care. mai ales in condiţiile de excep~ au cazut demn cucerindu- ş i gloria postumă.
prins citeva nume: Lazăr Vrabie şi Lucia
Mara în Mingea (ce ti neri şi ce dulosi
ţie ale războiului, trebuie să fie de fier, fără ~el de . al doilea panoramic redă imaginea
posibilitate de interpretare sau eludare. Cel c1mpulu1 de luptă : tunuri, sirmă ghimpată,
erau , ce tineri!) ş i tot pe-acolo un cootl
care părăseşte frontul fără permisiunea supe- t ran şee, efecte militare, ş obolani , cadavre ri-
care se numea (atunci) Constantin Vaeni,
riorilor este dezertor, iar dezertarea se pe- sipite ca într-o natură moartă. Nimic inăltă­
ş i-un compozitor pe care filmul l-a cam
d epseşte cu moartea. Şi mai există legea tor . .ni_mic măreţ , nimic grandilocvent, ci dim-
uitat, sau care a cam uitat el de ftlm ..
n escrisă a fiinţei umane care, nefiind un ro- potnva. Acesta e adevărul celor care ş i-au
Anatol Vieru .. .
bot perfect programat, are o limită a indurănl aflat mormintul în bălţi şi noroaie ~
Călin CĂLIMAN
ş i a suportabilităţii. Nimeni nu poate lupta la
infinit în linia intii fără să obosească , fără sa
se teamă, fără să vrea să fugă. în aceste con -
filme pe micul ecran d i ţ ii, are dreptate ş i tribunalul care dă verdic- Cristina CORCIOVESCU
• Himera (Franklin J. Shalfner, 1978)
Evident, filmul e departe de a fi o capo-
d operă, este şi greu să faci capodopere
despre întuneric, despre un întuneric
care s-a numit, de p1 1dă , Mangele... El, fil-
mul, are însă meritul că există . Şi, în al tă
ordine de idei, mai are meritul de a ne
a răta un Laurence Olivier extraordinar.
• O poveste ca ln filme (Frank Capra,
1952) . Bette Davis într-un ,,story" doar
aparent convenţional. Prea des s-a vorbit
in cazul lui Frank Capra de ,,sofisticare"
pentru a nu observa, totu ş i , din ci nd în
cî nd, că acest termen, ,,sofisticare" e o
şi comodă etichetă.
• Banii attora (Christian de Chalonge,
1978). Bună peliculă (chiar dacă , după
gustul meu, cam căutată, cam ostenta-
tivă, uneori, în demonstraţie). Citeva re-
marcabile pasaje despre o senzaţie nu-
mită insecuritate. Să nu psihanalizăm in-
sistent, însă ...
• Cercul secret (Alan Prior, 1977).
Viaţă rDmanţată bazată pe documente.
Un lei de „digest". Se poate ş i aşa , după
cum se vede, chiar cind e vorba de
Sorge.
• Sil_batlcul (Jean-Paul Rappeneau ,
1976) . ln absenţa unor lucruri deosebite
de semnalat, rămin Catherine Oeneuve ş i
Yves Montand.
• Eu nu vid, tu nu vorbeşti, el nu aude
(Mario Camerini, 1970). Comedie căzn ită,
căznită rău ...
a Marele vals (Andrew L. Stone, 1972).
Este o fericire pentru noi că au exi stat
mai mulţi Strauss... · ·
Aurel BĂDESCU
tac „Eclipsa de soare". A ş face-o categori c
altfel decit în 1968 (experienţa mea de v1a10 e
alta). Sînt convins că ar ieşi un film intere-
sant.
- .De ce nu-l faCe!i? ,
- lncerc să conving o casă de filme. Nu se
ş tie d~că e oportun scenariul, pentru c ă nu e
de strictă actualitate (deş i ş tim cu toţii că fil-
mul nu trebuie confundat cu jurnalul TV de
actualităţi) . ·
- Ce loc vi se pare că ocupă satul ln uni-
„Un cinemat~graf d~ Jilme v.echi"
versul filmului românesc?
- Ce loc ocupa sau ce loc ar trebui să sprijină noile şi bunele filme
ocupe? Pentru că filme s-au lacul, dar preo-
cuparea mi se pare încă de conjunctură . Nu
există o permanenţă, o dorinţă de a deter-
mina aceste filme şi nu numai de a le aş­
tepta. Şi e păcat. Trăii!) într-o ţarâ care ş i-a Idei noi, de ieş i re din tiparele unui cinema- neşti: cum s-a ajuns la acest scenariu, cu m
păstrat folclorul , îmbogăţindu-l continuu, una tog raf de arhivă , Cinemateca a mai avut: lan- s-au 1ilmat scenele din automobil, verosimil i-
din puţinele ţări în care se poartă ş i azi cos- sari de cărţi de cinema, întilniri cu realizatorii tatea unor propuneri .. posibilele influenţe, ista
tumul naţional (ş i-l poartă ş i tinerii, nu doar unor filme române ş ti mai vechi, comentarea numai cîteva din subiectele abordate. Cea
bătrînii) . Ce loc ar trebui să ocupe filmul des-
cite unui program de către un critic cinema- mai frumoasă întrebare a fost una din cele
pre ţărani în cinematografia noastră? Cum tografic. Asemenea iniţiative au intrat în obi ş ­ adresate regizorului Lucian Bratu: „dacă ar fi
zice ţăranul : un loc mai de frunte, mai din nuit. Or, iată că în 1982 o nouă idee a autori- să vă reîncepeţi de la zero cariera cinemato-
faţă. lor repertoriului Cinematecii este pusă în grafică, cu care dintre filmele dv. aţi începe?"
- ce
v-ar Interesa să vedeţi azi, lntr-un practică, o idee ce vine să pulverizeze însă ş i
concepţia de „cinematograf de filme vechi "
Sala Cinematicii era plină. A şa a rămas
pină la sfirşitul discuţiilor. Cu toţi ne-am sim-
film cu •I despre tăranl?
- N-aş vrea să vad, ci să 1lml Să simt ţă­ pe care unii o mai împărtăş esc. Pentru că de ţit bine. cineaşti ş i . spectatori deopotrivă, în
ranul, gardul, pomul, lanul, tot. Cind ţăranul data aceasta este vorba de o avanpremieră . aceste momente sincere de cunoaştere reci-
moare - e o veche tradiţie - i se pune pă­ Onoarea ş i riscul de a se lăsa astfel „testaţi" procă. Filmul a fost aplaudat. După discuţii ,
mint în palmă, cind ţăranul vine din război, la public au revenit regizorului Lucian Bratu, realizatorii ar fi vrut să-i aplaude pe abonaţi ,
primul lucru pe care ii face ia un bulgăre de scenaristei Eva Sîrbu, actriţei Dorina Lazăr, pentru că gindesc, compară, corelează, v ă d
pămint în mină. Or asta nu se poate arăta ca operatorului Anghel Deca, directorului Casei ce_ se intîmplă în planul doi. ..
atare, trebuie s--o simţi. Un om care nu ştie de filme nr. Trei, Dumitru Solomon. realiza- lntr-adevăr o idee în slujba filmului rom a-
cum se ţesală un cal ş i o vacă, care nu ş tie tori ş i producători ai filmului Angela merge nesc. Ca ş i Angela, eroina filmului prezenta t
cum miroase grajdul, cum arată palma unui mal departe. Testaţi, da, pentru că proiecţ iei în avanpremier ă joi 11 februarie, această ini-
ţăran (nu doar în straie de duminică), nu i-au urmat discuţii cu abonaţii. Din ce cate- ţiat ivă trebuie să meargă mai departe.
poate face film despre lumea satului. Lan- gorii sociale fac parte eroii filmelor româ-
crânjan notează: ..în aer mirosea a griu copt. "
Asta nu poate să spună un orâ$an. Dar eu ar
trebui să ştiu ce ş i cum să arăt pe ecran , in
a şa fel incit orice oră ş an să simtă la fel.
 Descoperirea unui „continent" (prin film)
Cinematograful brazilian a împlinit,
în 1978, 80 de ani de ex i stenţă . Cum
la noi cinematografia celei mai intlnse
ţ ă ri de pe co ntinentul sud-american
este pu ţ in cunoscută, retrospectiva
o f erit ă nouă de societatea „Embra-
filme" şi de cinemateca Muzeului de
Artă Modern ă din Rio de Janeiro
apare cît se poate de binevenita, ea
prilejuind în primul ri nd o lntîlnfre cu
mult discutatul „Cinema Novo", afir-
mat n ăva l n i c în anii '60.
Dar mai intii; citeva cuvinte despre
dou ă filme mai vechi, care au atras
atenţ i a asupra real ităţilor braziliene.
Rio, 40° (1955) descrie o zi o b i ş nu i tă
din viaţ a marelui oraş în maniera neo-
realismului italian, descbperind exis-
tenţa favelei, ca o rezultantă directă a
stării de subdezvoltare a ţ iln i. Regizo-
rul Nelson Pereira dos Santos, care
va deveni unul d intre cei mai amos-
cuţi ş i fecunzi c ineaşll-brazi lîen i, im--
bină cu dexteritate mai mutte poves-
tiri, in care am ă ră ciunea se impleteste
cu vehemenţa criti că şi ironia cu
umorul d iscret. Cangaceiro (1953)
realizat de Victor Lima Barreto in ge-
nul filmului de aventuri, reirme VI.Sta
nord-estului Braziliei in jurul andor
1940, fără a încerca să aprofundeze
resorturile de ordin social si ps1ho6o--
g ic care au determinat actiunie
comportamentul violent al personaJe--
lor.
„Cinema Novo" - una din cele ma
originale ş i fecunde cineinatogra:::
naţionale ale deceniilor ş apte s•
opt - este prezent în RetrospeclJYa
prin citeva opere demne de interes
Curentul, a cărui dat ă de naştere re-
cunoscută de cineaş tii brazilieni este
1960, odată cu apariţ i a scurt-metraiu-
lui documentar Arralal do Cabo al
Paulo Cezar Saraceni şi a c ăru i pnma
realizare de răsunet este Bamwenlo
(1962) semnat de Glauber Rocha. s-a
născut ca o consecinţ ă a descopenni
critice de către cîţiva cine aşti a reaJJ-
tăţilor ţării. Multă vreme o ţ a ră ina-
poiată , Brazilia a cunoscut în anu ·so
o dezvoltare economică accelerată
care a sporit ş i mai mult co ntrad1q11 te
de ordin politic ş i social fără a ofen o
perspectivă a rezOlvării lor. „Cinerri~
Novo" ş i-a propus s ă contribuie a
modificarea realităţilor care i-au da"
naş tere , printr-o atitudine ang
opusă cinematografiei oficiale. c;op..
formistă ş i ridicolă . Temeie a!aca1e
de cineaş tii aparţinînd noului an.-
ş i dezvoltate cu o total ă lipsă de pre-
stop-cadru
Există filme care 1ncn1d · ele o 1s--
torie şi o c ivilizaţie. filme emblema-
tice pentru o cinematografie si o cut-
t ură n aţion a lă. Aşa cum a fost cu
aproape douăZea de ani în urma şi
cum a rămas - adevărat miracol -
pî n ă azi, filmul brazilian Puştile de
Ruy Guerra.
La apar iţi a sa, el a fost considerat
incendi ar de căt re cenzura b raz i l i an ă,
exemplu de subversiune, al ături de
man îfestul „ estetica viol enţ ei ş i a foa-
mei'', difuzat in ţară ş i apoi la Paris
de Glauber Rocha. autorul printre al·
tele al unui film tot atît de celebru ca
Puştile, Dumnezeul negru şi diavolul
blond.
Produs în 1963, Pu ş tile începe să
circule în Europa abia în 1967, şi e .
receptat în tr i p lă cal itate: ca fil m poli-
tic prin excel enţ ă, document tu l bură­
tor al unui spa ţ iu geografic mai puţin
cunoscut; ca mos t ră rep rezen t at ivă
pentru Cinema Novo şi ca experi ment
novator în planul expresiei cinemato-
grafice.
întrebat în acel aşi an 1967, ce
crede despre noul c inematograf bra-
zilian {care scurtcircuitase producţi a
de serie a comed iilor şi filmelor muzi-
cale cu spec ifi c fo lc lor ic- „chan -
chada") Luis Bunuel r ă spunde: ,,Am
văzut Pu,tile, Vlell uscate, Dumnezeul
negru ,1 diavolul blond. Trei fi lme .ca-
re-m i plac enorm ş i care m ă fac să vi-
brez. La ora aceasta, dintre toate
„noile" cinematografii din lume cea
brazil i ană e cea mai bună " .
Peste ani, filmul lui Ruy Guerra
(actor ş i regizor, studii la l.D.H.E.C.)
îş i păstrează intensitatea emoţională ,
adevărat ş oc .
judecăţi într-o mare varietate de sti-
luri, pot fi grupat& pe cîteva d i recţii
de investigare a realităţii. Viaţa de mi-
zerie a ţăranilor din nord-estul Brazi-
liei este prima dintre ele: Vletl uscate
- 1963 - de Nelson Pereira dos
Santos, document zguduitor despre
lupta pentru supravieţuire a unei fa-
milii alungată de secetă , sau Puştile
- 1963 - al lui Ruy Guerra, din nou
povestea tragică a unor ţă rani înfo-
metaţi. . justiţ i a ş i aparatul de represiune al
Posibilităţile de afirmare a persona-
lităţii umane ii preocupă piră la obse-
sie pe cineaş tii brazilieni. ln Augusto
Matraga (1966, Roberto Santos) lupta
eroului se dă intre tendinţa spre vio-
lenţă , ca singur mijloc de a se opune
mediului ostil ş i tendinţa spre pasivi-
tate. ca rezultat al influenţei moralei
creşti ne. ln Sao Bernardo (1972, Leon
Hirszman) urm ă reş te dezumanizarea
unui om în t repri nz ă tor şi curajos, de-
vorat de patima înavuţirii. Un perso·
naj mai pu ţi n o b iş nuit ni se prezintă
în filmul lui Anselmo Ouarte: Cuvintul
dai (1962). Încercînd să ducă la înd e-
plinire un jură m înt solemn, eroul se
vede blamat. de preoti, umilit, de au-
torităţi, brutalizat de poliţie ş i numai
după ce este ucis, culmea iron iei,
orocmsiunea fă cută de el devine reali-
"Puştile! un moment de adevăr
al „noului cinema"
Oes1 pregen~ ricU'I s u g er e az ă un
timp si un spaţ i u b1bltc, acţi unea fil-
mului e datata într-un insert de înce-
put: • 1963-Nordeste", regiune supra-
numită „cadrilaterul setei" şi unde
aproape 75% d in populaţ i e e analfa-
b etă, iar j um ă tate mor înainte de a
împlini vîrsta de 30 de ani (dup ă cum
relateaz ă statisticile ,,New-York-Tl-
mes"·ulu i din acel an). indr-adevăr,
realitatea pe care o înregistrează apa-
ratul de filmat este ter i fiantă : copii
care mor de foame, procesiuni reli-
gioase pentru implorarea ploilor, băr­
bati famelici ş i resemnaţi. Totul e fil-
mat într-o lumină alb ă , orbitoare
- lumina d eş ertului ş i a secetei - în
planuri largi , afi şind un declarat ca-
racter obiectiv {orice tă i etură de mon-
taj ar fi dovada imixtiunii regizorului) .
· Imag inea de o intensitate con -
s tantă, de o mare vitalitate (dînd me-
reu senzaţi a i mprov i zaţiei , de fapt un
efect al rafinamentului încadraturii)
îşi datorez ă forţa de expresie ş i co-
loanei sonore (unde a lătur i de o in-
c antaţie parcă fă ră început şi sfî rş it,
se aud neverosimil de puternic răsu­
flarea celor urm ă r iţi, p aşi i , zgomotul
pu ş t il or, cîntecele religioase) . Lentoa-
rea f ilmului (în special prima jumă­
tate), ca si lungimea planurilor sec-
ven ţă apar ca reflex al ritmului de
vi aţă din acest sat unde nimeni nu
munceş te . unde ţ ăran i i flăminz i şi în-
setaţ i, într-o stare de prost raţie , abia
se mai tîrăsc în urma unui bou sfînt,
de la care aş teapt ă miracolul. Litania
cu sonor i t ă~ de blestem care înso-
ţeş te aceasta imagine - vocea răgu­
şi t ă ş i ag resivă a unui profet care în·
d ea mn ă la cred i nţă , ta supunere şi
tate. Un Indian li cauti pe dumnezeu
(1 973) de Gustavo Dahl se ap l eacă cu
î nţelegere ş i o und ă de duio ş ie asu -
pra v i eţ i i unui indian a că rui persona-
litate este stri vit ă prin contactul ·cu
falsele valori ale civ ili zaţi e i citadine.
Tendinţa lui Dahl de a simplifica la
maximum fabulaţ i a e prezentă ş i la
alţ i regizori cu filme care îş i propun
să reconstituie fapte reale, ce pun
sub semnul întrebăr i i ordinea social ă ,
statului.(Atacul trenului poştal
- 1962 - de Roberto Farias sau Ca-
zul fratilor Naves - 1967 - al lui
Luiz Sergio Person) . Carlos Diegues
cu Moştenitorii , descrie într-o frescă
evoluţia unei familii de-a lungul a
două decenii din zbuciumata istorie
contemporană a Braziliei.
Din păcate, selecţ,ia primită nu con-
ţine decit un singur fragment din
opera celu i mai renumit regizor din
Cinema Novo: Glauber Rocha. Frag-
mentul din Dumnezeu şi diavolul pe
pămlntul soarelui (1964) a fost inclus
î ntr-o frumoasă ş i instructiv a
antologie a cinematografului brazi-
lian, cu care s-a deschis retrospec-
tiva. Dar asupra ei ş i a „noului ci-
nema" merită insistat.
Mihai TOLU
· obiectul cel mai fam iliar poate deveni insp ăi mintă­
aş teptare - este singura l egătură cu
c elălalt plan al naraţiu ni i - pînă la
un punct, perfect paral ele. E planul
„ pu ştilor" , al celor patru soldaţi tri-
mi ş i în sat să păzească depozitul de
cereale-proprietatea comerciantului
local - ş i să prevină o eventual ă re-
voltă . Din plict i seal ă , în timpul unei
partide de cărţi , unul dintre soldaţi
- pariase că ochi:;;te o capră -
ucide un bătrin . Mai întîi speriaţi, apoi
nepăsători ş i cinici, soldaţii „ope-
rează " mortul, ş terg urma glonţulu i,
lăsînd să se creadă că e vorba de o
vendetă local ă. Crima e bănuit ă însă
de tot satul ş i starea care s~ instau-
reaz ă nu e decit o pind ă reciproc ă , în
care semnele v i olenţe i se adun ă trep-
tat. Din toată această alternare de
st ă ri paroxistice - surescitare ş i apa-
tie - va ţîş n i o scenă de adevă rat ă
isterie: „pu ş tile " se descarc ă , ciuru ind
un ş ofer - fost soldat şi
el - singurul care a î ndrăzn i t să
atace - act izolat, sacrificiu inutil -
camioanele cu gri u trimise spre oraş.
Scena atinge limita de sus a suporta-
bilului aşa cum filmul acumulează ş i
determină în cele din urmă un gest
colectiv, care dinamitează într-o se-
cundă o credinţă milenară. Icono-
clast. aş a apare gestul cutremurăto r
din finalul filmului -:- ţăranii care sfî-
ş ie ş i măn i ncă boul sfînt - distruge-
rea tabu-ului religios lăsind a se pre-
supune un viitor gest revoluţionar.
lconoclasat, aşa rămîne filmul l'UfUle
în istoria cinematografului brazilian,
ca ş i curentul Cinema Novo, mult
prea devreme stins ş i uitat.
Roxana PANA
Dimensiuni: 23 de filme
1925-1 939
Genuri aborda1e: cu precădere melodrame ş i co-
medii. dar ş i filme de spionaj, o comedie vieneză
(Valsuri din Viena), o dramă în costume de epoc ă
(Hanul Jamaica), o ecranizare (Junona şi piunul)
d upă Sean O'Casey.
Mediul predilect: clasa mijlocie - adică funcţ ion a ­
rii , manich iuristele, dactilografele, comis-voi ajori,
zi ariş tii, dansatoarele, medici i, poliţi ş tii etc. etc. „lata
un material ideal pentru industria cinematogra-
fică " - A. H itchcock. ,
Sltuatll preferate: aventura: „ lmi plac fiinţele ome-
neş ti ob iş nuite , prinse într-o aventură " . - Dar nu
oricum. O poveste trebuie să fie veros i milă , dar ni-
ciodat ă banală " . A.H.
Sursa situatlllor: „Luminat într-un anume fel ,
tor". A.H. (Fraza se citeş te, evident, la figurat) .
Semne partlculare: 1.Suspensul. „Cheia bunului
suspense este credibilitatea". - A.H. o surs ă speci-
fic ă este păcălirea spectatorului (felul în care apare
misteriosul chiriaş - the Lodger, locatarul - ne
face să ii bănuim de la început că este un nou Jack
Spintecătorul - ş i vom afla abia in final că nu e
aşa) . Altă surs ă specifică de suspens este planul-de-
taliu (brăţara în formă de şarpe pe braţul eroinei din
fUngul ihseamnă acceptarea darului sau ş i mai mult?
ln suspans răm îne confirmarea justeţe i conexiuni
noastre Eva-ş arpe .„ ) 2. Umorul (sub toate formele,
nu numai britanic). „umorul este necesar suspansu-
lui. Îl atenuează ş i contribuie la decontractarea pu-
blicului". - A .H. Remarcabile gaguri vizuale (cînd
nava din Şampanie nav i ghează calm, un beţiv merge
clătinindu-se ; cind nava se înclină , beţivul este sin-
gurul care merge drept) . O sursă originală de învese-
lire a spectatorului o constituie apariţia regizorul ui
î ns u ş i (în 39 de trepte el coboară greoi pe scara unui
vagon, că rînd un contrabas ş i intîrzi ind astfel urcarea
eroului urmărit de spioni).
Tehnici folosite: „Nu-mi trebuie o intrigă dominata
de tehn i că . Adaptez tehnica, intrigii" - A.H. Ca
atare, unghiuri insolite, filmări în contre jour, umbre
plasate cu tîlc dramaturgie, încadraturi neconvenţio­
nale - adică tot ce poate contribui la crearea atmo-
sferei dorite, ş i mai ales a suspansului - preferinţă
marcată pentru planul detaliu-doldora de sensuri,
graţie felului în care este luminat.
Testul sonorului (se aplică cineaştilor realizatori de
filme mute, indiferent de nivelul artistic al operei lor.
Se urmăreşte felul în care au reacţionat la adoptarea
sonorului, fapt ce a atras abandonarea exprimării pe
cale vizuală, trăgînd cinematograful înapoi, la o stare
de teatru filmat) . Activ cu începerea din 1925, titula-
rul fişei urmează din 1929 linia generală de declin.
La fel cu Clair ş i Lubitsch, însă dovedind nebănuită
forţă, este capabil la numai doi ani de exerciţiu so-
nor, să se desprindă de batalionul în marş . Alfred
Hitckcock face apel la tehnicile filmului mut ş i le in-
troduce în filmul sonor, restabilind raportul de forţe
dintre vizual ş i vorbit, în favoarea primului. ,
Concluzii: a)Perioadă de adunare; regizorul lu-
crează de toate, cumulează , dar ş tie ce să folo-
sească.
b)Perioadă de însu ş ire ş i stăpinire a tehnicii. Prin
ea îş i îmbogăţeşte mereu limbajul, simultan epurîn-
du-1,
c)U ş oare urme de neverqsimil, de vulgaritate, de
prost gust care pot fi lesne eliminate de Hitchcock
cu condiţia să vrea. N-a vrut. Perioada americană
confirmă .
Aura PURAN
21

Serialul şi punctualitatea
- - ------------......----- ----------!
Dacă Zicem serial, zicem „va urma". Dac ă
zicem .,va urma" , zicem suspens prelungit.
Dacă zicem suspens prelungit, zicem nara-
9
~~~~ ~~~i~:~~ 6:~c:c~t~:~î~t~c~~i~~-~8
care ne-a obiş nuit serialul de televiziune.
Animaţia a dovedit însă că se poate ş i altfel.
Ea nu mizează atit pe farmecul detectiv, cit
Abordînd un subiect de stringentă ş i dure-
roasâ actualitate, Liliana Petringenaru ii infa-
ţ1 ş ează cu o convingere ce tine de c foarte
pură esenţă documentaristică. Aegizoarea
crede fărâ rezerve în ceea ce are de comuni-
cat ş i , în acelaşi timp, ş tie cum să se facă în-
ţeleasă , cum să descopere drumul cel mai
accesibil către sensibilitatea publicului larg.
Iar în cazul .unui scurt metraj cu un titlu la fel
de limpede precum îi este conţinutul - Con-
trlbutle românească la tratamentul canceru-
lui -, această cale neocolită (dintotdeauna
cunoscută cinematografului de nonfictiune,
dar prea puţin frecventată de filmele desti-
nate popularizării ş tiinţifice) , aceas tă cale
deci se cheam~ reportaj.
Acordînd spontaneităţii necontraf ăc ut e
drept de cetate în împărăţia rigorii ş i a exac-
titaţii, autoarea (secondată cu aplomb de
semnatarul imaginii, operatorul Kiamil Kia-
mil) obţine rezultate de o autenticitate de-a
dreptul şocantă uneori . •Cu glasuri încărcate
de emoţie, pacienţii doctorului Dănilă rela-
tează despre ei înşişi amănunte aproape in-
credibile; semeni de-a.i noştri , consideraţi la
un moment al existenţei lor drept incurabili
ş i ;au recăpătat mira~ulos sănătatea, respiră
şi muncesc acum, al8.turi de noi. Astăzi, cînd
„boala secolului" Iace peste tot adevărate ra-
vagii, într-o policlinică din cartierul Titan, up
medic bucureştean ne încurajează cu modes-
tie ş i ab_negaţie, că teribila maladie poate fi
învinsă. ln ce mod? Prin „redresarea enzima-
Pofta de joacă
a profesorilor -
sau didactic
în conţinut,
atractiv în formă
. (Vin tul
Tatiana Apahideanu)
pe acela al personajelor. Nu o acţiune , ci
sute de furtunoase aventuri trăiesc pe rind
n0\lricosul Donald, încrîncenatul Popeye, nă­
taf leţii Fred ş i Barney, neobosiţii Tom si
Jerry. Serialul este pentru animaţie un fluviu
de gaguri, dar ş i o mină de aur (la propriu).
Episoadele unui ciclu cu protagoni ş ti simpa-
ti ci aduc· încasări deloc neglijabile. Pricepind
ambiţia documentarului
Cu farmec despre arid
Reportajul - o cale neocolită
spre sensibilitatea publicului larg
ttca a celulelor··. formulare cu rezonanţe stra-
nii pentru profani, concretizată spre înţelege­
rea tuturor în citeva tipuri de „ceaiuri" cu
e.fec_te benefice, dătătoare de speranţa, de
v•ata .. .
Hotărîţi parcă, de ultimă oră, să declare
râzboi locurilor comune, realizatorii de scurt
metraje ştiinţifice dovedesc neechivoc că,
atunci cînd vor, reuşesc să ofere spectatori-
lor pelicule de un real şi general interes. Ca
de pildă, acest fn lumea lumlcllor, iscălit de
regizorul Mircea Popescu ş i operatorul Lau-
renţiu Mărculescu , ingenioasă incursiune
într·un univers insolit, presărat cu fermeca -
avantajele artistice, dar şi materiale ale aces-
tui gen . studioul ,,Animafilm" îş i orienteaz ă
~=~a~ biţ~:~;i~:t~n~:~:ri î~,~~~~ye~6~~~~~
3 8
despre inţelepciunea opţiunii. Dar nu despro
avantaje economice vreau să vorbesc. ci des-
pre eroii unor filme merituoase ş i despre au-
torii lor care, fără satisfacţiile realizatorilor de
„unicate". fac această muncă de , ,ş motru " cu
fantezie ş i cu stimabilă exigenţă profesională.
Simpatia pentru cei mai mici spectatori
animă pe cei care lucrează · la serialul Clubul
curÎoşilor. Lămuriri despre tenomene ale na-
tur:i, noţiuni elementare de ş tiinţă şi unele
principii morale constituie temele acestor
episoade care nu povăţuiesc GU degetul ară­
tător rigidizat. ci explică în forma unor po-
veş ti amu~ante , cu urmăriri, gaguri ş i risipă
de culori. ln toate „lecţiile" lor, profesorii do-
vedesc poftă de joacă. Tatiana Apahideanu,
Iulian Hermeneanu, Zaharia Buzea ş i George
Sibianu acordă conţinutului didactic forma
atrăgătoare a divertismentului. Tinerii realiza-
tori Ion Manea ş i Lucian Prolirescu li se ală­
tură cu încrederea in farmecul tonic al gagu-
lui. Ce sint vînturile, cum se fabrică cioco-
lata, cum se construieşte o casă sau de ce
are minciumr picioare scurte, iată citeva din-
tre temele pe care aceşti realizatori l&-au
transformat în episoade amuzante ale unui
·serial avînd ca protagonişti un băieţel mirat,
un totoi năbădăios ş i un buldog cu caracter.
Tot o urmărire este pretextul Misiunii spa-
ţiale Delta. De data aceasta no aflăm în plin
science-fiction, unde membrii unui echipaj
participă la tot soiul de aventuri declan ş ate
de dereglarea unui robot. Evident, este vorba
d espre un serial dedicat adolescenţilor ş i tu -
turor celor cărora poezia spaţiului le spun e
ceva. O echipă de realizatori încercaţi par ti-
toare surprize. Despre hărnicia şi instinctul
de organizare al furnicilor ştiam cu toţii cite
ceva, dacă nu din prea repede uitatele manu-
ale şcolare, cel puţin din slova basmelor' şi a
fabulelor. Una înseamnă totuşi a avea idee şi
cu totul altceva posibilitatea de a le urmări la
lucru pe destoinicele reprezentante ale ordi -
nului himenopterele(. de a le putea observa
„pe viu" trµdnicele eforturi depuse întru con -
struirea impecabilă a furnicarelor, a unor sa~
vante galerii săpate pînă la un metru adîn-
cl me ori a unor cămări sofisticate, de natură
sa stîmească invidia celui mai priceput gos-
p<>.dar biped„.
ln „colecţia" filmelor de popularizare pre-
cipâ la elaborarea acestui ciclu cu suspens si
cu recuzită tehnologică : Victor Antonescu,
Laurentlu Sirbu, Virgil Mocanu. Şi lor li s-a
alaturat un grup de tineri receptivi la chema-
rea cosmosului. Călin Cazan, Mircea Tola <:· i
Constantin Păun ş i-au pus episoadele sub
semnul lecţiei Războiul stelelor, îmbogăţind
scenografia ş i personajele cu amuzante ş i
ciudate gadget-uri. Marele merit al acestui
serial este nivelul absolut european al reali-
zării.
Regizoarea luminiţa Cazacu a iniţiat , în
urmă cu patru ani, un ciclu de filme cu mare
priză la public: Ulise ş i Penelopa. El continua
să brodeze pe tema eternă a cuplului poveşti
savuroase despre veş nicele cusururi ale băr­
baţilor ş i cronicele slăbiciuni ale femeilor. Vi-
ziunea este însă optimistă , căci la tot pasul
apar ş anse de conciliere. Episoadele semnate
de Luminiţa Cazacu (dintre care cităm mai
noile Penelopa şi Scufiţa roşie ş i U/ise ş i
uriaşii cei răi) se caracterizeaza printr-o
anume ironie amabilă ş i prin acurateţea pu-
nerii in pagină . Parcă pentru a demonstra pu-
tinţa de afirmare a personalităţii în cadrul s&-
rialului , filmul semnat de Florin Angelescu
(Ulise şi omuleţii albaş tri) impune o viziune
mai sarcastică iar cel al lui Adrian Nicolau
(Ulise şi gelozia) un umor mai popular. Le-
genda si viaţa de zi cu zi continuă să inspire
moderne ş i amuzante interpretări. Păcat însă
că accesul pe ecran al acestor eroi este des-
tul de limitat. Programate împreună cu lung
metraje, aceste filme vor stirni interesul chiar
dacă vor fi proiectate in cele zece minute do-
mrnate de scirţîitul de scaune. Poate ca pre-
z e nţa lor pe ecrane ar putea să-i facă pe
spectatori mai punctual i.
Dana DUMA
miate la ultima ediţie a „Cupei de Cristal'·, se
mai află ş i alte „piese" demne de atenţi e :
Dintre ele, Aria ouilor lncondelate al Paulei
Popescu Doreanu (I magi nea: Constantin Pe-
rianu) , veritabilă explozie de luminâ şi cu-
loare, de forme geometrice şi motive zoo-
morfe, confirmă încă o dată constantele pre-
ocupări ale autoarei pe linia propagării co-
morilor folclorice, atestă un spirit receptiv la
frumos, dublat de o gîndire cinematografică
suplă ş i eficientă .
La rîndul său , linărul realizator Valeriu Slo-
bozeanu atacă frontal o categorie dificilă, în
ale cărei capcane s-au împotmolit uneori ş i
documentarişti încercaţi. Micromonografia
Gogu Constantinescu. Prioritălf ştfln!lfice ro-
mâneşti, alcătuită pe principiul filmelor de
montaj, reprezinta o concludentă demonstra-
ţ i e de ce se poate înfăptui cu un surplus de
conştiinciozitate profesională, chiar ş i în con-
diţiile unor premize spectaculare mai puţin
ofertante. Selectînd cu migală fragmente din
jurnale de actualităţi de odinioară, propunînd
adecvat felurite alte modalităţi audio-vizuale
de prezentare a vieţii şi creaţiei inventatorului
teoriei sonicităţii, regizorul izbuteşte o evo-:
care cinematografică alertă , de o neobişnuită
(evident, comparativ cu încercări documenta-
ristice similare) forţă de sugestie.
Ceea ce, in fond, nu înseamnâ altceva, d&-
cit tot o declaraţie de război făcută locului
comun.
Olleea VASILESCU
 cineclub '82
De la „notiţe"
la filme
. Perman&".'ta ·ir:' ~ctivitatea de creaţie a
cineamatorilor, 1ata un element esenţ ial .
dorit şi discutat de multă vreme. Incon-
testabil, de această permanenţă depinde
reala evoluţie profesională a creatorilor
amatori. Acesta este şi scopul aşa-num i­
tului Studio al cine•tulul amator care a
fost conceput de curind la Tirgovişte, ca
o modalitate de perfecţionare a cineama-
torilor, propunîndu-şi de la bun început
activităţi metodice, aplicate, demonstra-
tive, practice.
La Tirgovişte s-au întilnit, în studioul
cineastu lui amator, cineamatori recunos-
cuţi , recent, laureaţi în etapa republicană
a Festivalului naţ ional „Cintarea Româ-
niei" cum sînt: Nicolae Roşu , Constantin
Oina, Petre Crăc iun , Constantin Dumitra-
che, autori (împreună cu alţii. pe care
nu-i amintim d in motive de spaţiu) ai
unor filme care au reprezentat cu brio ju-
deţul Dimbpv ~a la Festivalul . Cîntarea
României": ln obiectiv ordinea şi clsclpll-
na (Cineclubul LU.P.). Casele se nasc din
muntl (Cineclubul casei de cultură a 510-
dicatelor Tirgovişte), Semnăm, Semnăm
(cineclubul Combinatului de oţeluri spe-
ciale) ş i altele. Toţi acest1 autori au fost
invitaţi la Studio de inunosul lor coleg
Emil Florin Grama (posesor ş i el al unui
premiu I ta prima ediţ ie a festivalului pen-
tru filmul etnografic Geavrelele). O inrn-
nire profes ională de factură speciala,
pentru că participau aici, invitaţi la o dis-
cuţie concretă , la obiect. cu cineamatorii
O întilnire inspirată
intn· cinea-,tii
profe„ioni~ti
~i cineamatori
tirgovişteni despre filmele tor, regizorii
Alecu Croitoru şi Bob Căl i nescu, mai
vechi prieteni şi sfătuitori ai cineamaton-
lor. Cei doi regizori profesion işti s-au
prezentat de astă dată incercind să ex-
plice cuno şti nţe de specialitate, teoretice.
practice, absolut necesare unui cineama-
torism corect. O iniţiativă lăudabîlă. dată
fiind eficienţa acestui Studio. Din păcate ,
puţini cineamatori au trecut pînă acum in
alte judeţe efectiv la fapte. Faptele insem-
nind crearea unui asemenea centru meto--
dic, la lucrările căruia să participe activ şi
specialiştii genului - cineaştii protesio--
nişti. S-ar ajunge. treptat, la sporirea cu-
antumului de creativitate al cineamatoris-
mului nostru, studioul fiind un cadru
adecvat însuşirii unor noţ iuni ca montajul
cinematografic, compoz iţi a cadrului şi
multe altele. Exuberant şi conv iflQălor,
regizorul Alecu Croitoru a transmis nu
numai cuno ş tinţe strict de cinema. ci şi
„o stare de lucru", incitînd ambiţi i locale.
La rindul sâu Bob Călinescu, explicind
secretele şi varietatea de exprimare pro-
prie filmului de animaţie, .a făcut apel ta
~~~g~~:,:;~ ~e:,end~li'~.,!~~\1a::!,:;
crezut loli) un film bun se poate face şi
doar din sîrme, plastilină, desene ... Un ci-
neamatâr mai zelos, Hans Hazenkopf, de
ta cineclubul Combinatului de oţeluri
speciaJe a scris tot timpul, şi-a luat ..no-
tite„ . dornic să înregistreze totul.
Şi pentru ca discuţia să aibă şi o „apli-
~ culegere în· memoria unui coleg d is p ărut. Da,
caţie" concreta, practică , s-a proiectat şi
un film - Clnd risipa c,..te, punga se
gol9JI•, realizat tot de cineamatorii din
• niei noastre româneşti. O singură
oţelaria Tirgoviştei, premiat la ultimul
~~~~r! ,,;·=~~~~at~~v?o~\ădi~~u:ir;;n~~:
secată, s-au făcut sugestii şi nu în ultimul
rind a fost apreciată utilitatea filmului
„acolo", la locul de muncă , la combinat.
A fost bună dispoziţie ş i timp, după vizio-
nare, şi pentru discutarea scenariilor vi i-
toarelor filme. Ceea ce nu a făcut decit
să mărească eficienţa acestei întîlniri.
S-a demonstrat astfel că ta Tîrgovi ş te
pasiunea pentru cineamatorism, ca ş i
p rezenta masivă în etapele festivalului
..Cintarea României" nu sînt întimplă­
toare. Şi probabil peste 2 ani, Emil Florin
Grama se va putea lăuda . din nou, pe
bu nă dreptate, cu activitatea cineamatori-
lor din judeţul său . Să vedem însă dacâ
initiativa tor va fi molipsitoare ...
FiOrln VELICU
Spectatori, nu fiţi numai spectatori!
scrisoarea lu nii
Dorul de filme bune
„ .. .Nu e bine ca publicul să-ş i formeze o impresie falsă despre ceea ce ar trebu i s ă
fie. în definitiv, arta a ş aptea. Obiş nuiţi cu mediocr ităţi ş i filme de prost gust, spectato-
rii rămin doar spectatori. Ei sînt încîntaţi de o poveste ce are introducere, conţinut ş i
sfîrşi t - cu alt~ cuvint_e _cînd 1.i se oferă totul de-a gata. - fără să-şi dea seama că , de
fapt, povestea respectiva ar f1 putut-o asculta de la cineva sau chiar sâ o citeasca.
Domniile lor uită că filmul nu este ş i nu are dreptul să fie o simplă istorisire. Comozi ş i
dornici sâ-ş i umple timpul liber cu nimicuri, fal ş ii cinefili nu-ş i îmbogăţesc cu nimic
personalitatea. Mi-e greu să cred că oamenii se duc la cinematograf doar să se dis-
treze, pentru asta poţi să mergi la circ. „ Oe aceea mi-e dor de filme pe care să nu le
poţ i uita: Andrei Rubllov, Solarii, Piesă neterminată pentru pianină mecanică, Moscova
nu crede in !acrimi, Călăuza, Blow-up, Eclipsa, Hiroshima dragostea mea, Anul trecut
la Marlenbad, Dirijoru!, Dueliştii, Deşertul tătarllor, lnainte de tăcere, Sperietoarea sini
citeva din marile filme pe care te port în mine. Fragil sălballcl, Reconstituirea, Omul Vi-
neri, Ziua în dare vin peştii, Proba de mk:rofon, Croaziera, Falansterul, Anonimul ven.-
\lan, Actorul şi aălbaticll, Jucăria, Întoarcerea acasă, Cel mal frumoşi ani, Şatra, Iarba
ver~e de acasă, Septembrie, Nunta de piatră. si ni alte filme care m-au tulburat deopo-
triva. Toate ţ1J m~le enumerate mai sus au fost operele unor mari echipe de cineaşt i
care au reu ş it .sa dea filmului ce este al filmului. Mi-e dor deci de filme de nota 10, cu
adevărat ~rt! s~1c_e ~are ~ m ă i!" bog ~ţ ească spiritual şi care să constituie, după vizio-
nare, o partic1ca din noi. Ce pacat ca acestea se pot număra cu zecile sau cel mult cu
sutele, ch iar dacă de la apariţia cinematografului s-au scurs peste 31 OOO de zile! „
Florentin Năaui
Str. Constructorului 1/49 Sighetu! Marmaţiei
rib eci1e as avea la această secvenţă Oare
toi absolventu acelei clase de hceu au deve-
Filmul românesc 1t doctori, profesori, îngineri...? Mi-ar fi pl ă­
cut să aflu printre e1 un strungar, un miner.
un şofer, un agricultor". (Nlcolae Georgi,
Mondo umano conducător auto - comuna Lelasti. Gorj)
• .Filmul m-a cîştigat de ta primele re-
plici ... Petre Munteanu poartă în el o infirmi-
• „Ultimul film pe care l-am vIZt0nat .,.. tate psihică , fără şanse de vindecare. El face
1981 şi care m-a fascinat şi căru ia nu i-am
parle dintre acei care vor sfirş i (peste ani,
rezistat ca să nu-l mai văd o dată , a fost cind remuşcâril e ii vor da tîrcoale în singura-
;fj4~n~o c~"!a~~~tr!~~~isl~a~a~;i~=u~~~ tate) îngînind pe străzi un cintec trist. neînte-
les de alţ ii, pe care nu-l va putea traduce
tean al ţăm " (Camelia N~ă - str Violetelor, pentru nimeni, pentru că nimeni nu-i va d ăru i
nr 3, bi 62, scara D, ap 19, Braş ov) vreodată identitatea pierdută. Filmul lui Mu-
• ..Mondo umano" este de fapt un congb-
merat de forş panun . unele interesante altele
reşan ne pril ejuieşte o surprinzătoare întîlnire
cu noi în şi ne , o meditaţie necesară pe margi-
mai puţin. Ele se succed în mod rapid, uneori nea adevăratelor valori." (Doina Delia Zmnfi-
haotic, extremele si ni puse fată în faţă iar rescu - PÎaţa PăcU nr. 1„ etaj 1, apt. 3, Satu
spectatorii stau fascinaţi {în tot cazul eu Mare)
nu - doar la început!) de ambivalen ta creat ă • „Filmul mi se pare că a fost primit de cn-
in urma acestor succesiuni carambo late... " ticâ destul de „rece", el a fost acuzat de o
(Florian Viorel Oros - Aleea Saturn, nr. 5. prezentare prea în roz a vieţii de la ţară, de
Arad). semănătorism ş i altele. Da, se poate, ş i pe
• .,Filmul se const ituie într-o parabolă aloc~.1ri chiar este aşa . Dar filmul te cucereşte
sui-generis intre cele mai diverse contraste şi prin imagine, prin frumos, prin sensibilitate.
i nechităţi sociale, realităţi paralizante, orga- Oare nu ar fi de-ajuns, acum, cînd avem ne-
nic dureroase, care în deamn ă irezistibil la voie mai mult ca oricînd de frumos, de g i ngă­
acte de conş tiinţă, ta o anume filosofie, chiar ş ie , de puritate? Acum, cind viaţa se com-
si pe cei mai neşcolarizaţi indivizi. Cine şi -a plică şi cind pur şi simplu, de multe ori, nu
dat osteneala pentru aceast ă stare de lucruri mai înţelegem ce este normal ş i ce este ab-
scandaloasă? Mai mulţ i, o ş tie toată lumea. surd - deci acum, n-avem oare nevoie de
Dar cei mai reputa ţ i dintre aceşti a sînt cîţiva puţină lini ş te , de un moment de meditaţie, de
cavaleri ai apocalipsului" care călăresc legaţi două ore măcar în care să devenim mai buni,
la och i, o abom i nabilă idee: aceea a înarmâri- mai gravi, mai înţelepţi ş i mai umani ?" (Darlu
lor atomice. Şi aş mai vrea să ş Uu cînd aceşti Remeş - Splaiul Independentei, 290. bi. P2,
domni - ca şi alţii care îndrăznesc sâ justi- ap 3.05. Bucurcst1)
fice subdezvoltarea. mizeria în genere, prin • ,,lntoarcere la dragostea dintii" reda
nu ş bu ce vinovate in terpretăr i maltusiene - înt r-un mod cu totul orîginal complexitatea
vor ajunge la o cugetare mai justă în fa1a sentimentelor ş i, în special, a sensibilităţii fe-
acestor adînc dureroase momente de istori e, meii. Dintr-un subiect aparent simplu, eu
din destul de multe locuri ale geografiei te- cred că a ieş it un film mare". (Valentin. Dobre
restre? Le trebuie un holocaust - pe care - loc. Mărăcineni, jud. Arg eş).
nu-l putem crede iminent - după care nu va
mai avea cine pune întrebări?" (George Vlntl-
lă - loc. Poiana Mare. . jud. Dolj)
Filmul străin
Întoarcere la dragostea di~tîi Kagemusha: ,„ .. De neînţeles mi s~a parut atl ·
tu dineij unor spectatori tineri, de a face haz
în sală ş i de a se distra zgomotos la scene ca
• ,Acest film, al celui mai preferat regizo r exprimarea cîntată a lui Nobunaka sau relua -
dintre preferaţi i mei (Mircea Mureş an, Mircea rea cu încetinitorul a măcelulu i din ultima ba-
Daneliuc, Sergiu Nicolaescu. Mircea Drăgan tâlie. Revista „Cinema" a ridicat de mai mu lte
şi Geo Saizescu), este o creaţii! pentru minte. ori chestiunea educaţ i ei cinematografice, ce-
inimă şi cinematografie. într-adevăr, eu nu rind din partea spectatorilor respectul fală de
am mai văzut între filmele noastre un mai ceilalţi spectatori din salâ. Nu cred că „Kage-
sensibil poem de dragoste„. Printre secven- musha'' să fi prj mit ,,Palme d'or" la Cannes
ţele care mi-au plăcut cel mai mult este săr­ ca film comic! ln ciuda a fi ş ului de la cas ă .
bătorirea de către foş tii colegi ai lui Petru a erau în sală ş i copii sub 5 ani, dar nu aceşti a
15 ani de la absolv1rea liceului, cu acel apel supărau prin rîsete nelalocul lor. E adevărat
al prezenţei la catalog şi acel moment de re- însă c ă pentru spectatorii amatori numai de
fil me cu bătă i şi îm pu şcături , Kagemusha ii
e bine să ne amintim de cei care nu mai sint putea satisface numai pe jumătate : împu şc a -
. turi erau destule, bătă i însă nu .. :· (Nicolae
printre noi - aceasta stă în caracterul om e-
mica Kosllnskl - bd. Ana lpătescu, 41, Bucureşti)
Coperta I
O familie de actori : Emilia Do-
brin (pe care am vrea s-o vedem
cît mai des pe ecrane) şi Ion Be-
soiu, de curînl:J şi director al
Teatrului Bulandra. Pe această
cale, revista „Cinema" doreşte şi
acestui strălucit colectiv teatral
ş i proaspătului său director
multe şi mari succese.
Fotografie de Pavel Tănjali
Numele meu este Iubire. ,Acest lilm pakista-
nez este o copie fidelă a producţiei ameri-
cane _„Love Story". Măcar de ar li fost mai
bun. ln generat după gustul meu, filmele din
zona aceea sint prea siropoase, actorii joac ă
fals ş i această falsitate ii face pe spectatori
să nu creadă in ce joacă . Se speculează sen-
timentele, se dau ta licitaţie. Cine dă mai
multe lacrimi? Nu dă nimeni? Filmele acestea
au bună doar muzica, dar numai muzica nu
î nseamnă cinematograf." (Iosef Plldner, -
Aleea Trandafirilor, bi. A4, sc. A, el. 5.
ap. 7, Tîrgovişt.e) . (N.R. Nu fi(i aşa sigur:
m ulţi spectator1 se dau totuşi în vint dupa
aceste filme, cum le ziceţi, sÎropoase ş i nu
descoperă nici o falsitate in sentimentele
lor)
Viaţa cinefilului
leşind de la Luchlan
„Pornisem de-acasă la cinematograf să vad
„Lu~hian" ş i apoi vroiam să mer~ la disco-
tec~ .Dar după ce am ieşit din sala, nu m-am
":la' dus nicăieri. M-am plimbat prin oraş ,
s imţeam nevoia să ascult multă muzică cla-
sică. Mi-a~ cumpărat cinci albume de P.iC·
t ură. Nu-m1 mai doream nimic. Ba dai îm i
mai doream un film bun de la care să ies la
fel de fericit, la fel de lin iş tit." (Dan Sorin Bi-
chtş - str. Noua 14, Sighiş oara)
Fraza lunii
,.i mi place teribil sâ fiu violentă, să acţionez
întocmai c.a in filmul „Omul ş i fiara", numai
că în rolul principal acolo juca un bărbat .
deşi eu aş li preferat o femeie; pentru a în -
văţa jocul acesta, eu vreau să urmez crimina-
listica. Sini îndrăzneaţă, nu?" (Ofelia Preo-
teasa - str. Mihai Kogălniceanu, 14, Drăgâ ­
ş ant). (N.R.: Nu numai îndrăznea/a vă carac-
terizează, din cite înţelegem, dar ş i un haz de
care nu avem parte in fiecare zi.)
(Urmare din pag. 24)
Ye n-a reu ş it, în sensul te ntaţiei operatori -
ceş ti , este spre cinstea lui. Vedeţi dumnea-
vo astră , de cind cu sculele astea sofisticate,
lă mpi cu descărcări în ~aze care idealizeaz ă
paleta coloristică, optica supraluminoasă cu
p erformanţa ochiului de pisică, pelicule color
perfeci;onate cu umbre diafane şi curcubee
saturate, tot felul de dispozitive mecanice ce
permit unghiuri inedite ş i geometrii haluci-
nante, operatorul contemporan, ş i mai cu
seamă cel tinăr , stă ca un cazan sub presiu-
nea spectaculosului, extravagantului. Şi An-
ghel Deca stringe din dinţi, renunţă ta tot ş i
la toate, preferă anonimatul şi se sacrifică cu
bună ş tiinţă pe altarul filmului. Proptit în ma-
şi nă . ,p~ locul mortului", decupează profile în
contre-1our, su~prinde eroina frontal, simplu,
fă ră filtre cu irizaţii ş i halouri maxfactoriene,
co n ştient ~ foţogenia artificială e'ste un ba-
last păgubitor . Intre noi fie vorba, ar fi fost ş i
o maret gafă . Pentru că Dorina Lazăr are o fi-
gu ră ce respinge artificiul. Ai impresia că ac-
tri ţa se hrăneş te cu combustibil nuclear, care
irupe la suprafaţă maree de căldură umană ş i
sclipiri stelare în priviri. .
La fel procedeazâ semnatarul imaginii cu
oraşul , pe care ii filmează tot simplu ş i dis-
cret, fără buildinguri arogante, fără pasaje de
nivel tentaculare ş i autostrăzi transoceanice.
Buc ureşti ul e aşa cum e, cu alură de metro-
polă în devenire, dar ş i cu străzi m ărginaşe,
cu case încă insalubre şi ,,provinciale", ca-
re-şi compensează , parcă, lipsa de confort
prin grădini invadate de iederă ş i flori multi·
colare, adevărate oaze de răcoare şi lini ş te
pastorală. Prin aceasta operatorul îş i ratează
ş i ultima şansă de a fi ş ocant ş i atractios şi
abandonează , definitiv. de dragul realit ăţii
noastre de dimboviţeni convinşi. Tocmai de
aceea, aş îndrăzni să afirm, filmul are doi
protagonişti : Dorina Lazăr ş i imaginea. Prima
se recomand ă de la sine. Cea de a doua las ă
în umbră un nume, care trebuie scos la
rampă .
DeA!at,auze pentru Dorina Lazăr ş i Anghel
ClhEMA ,
· Piaţa Scinteii nr. 1, Bu·cureşti 41017
Exemplarul 8 lei
C:/lllor/i dlh slrăinllate se pat abona MJre-
slndu-se la ILEXIM O.parlamentul Export„
Import Presă, P.0.Box 1116-111-telex 11226
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 '
PrezMtarH artistică: ·Prea{llarea granc1 ..
Anamaria Smlgelschi Ioana Moise
Tiparul executai la
ComblnatjJI pol/grafic
«Casa Sc/ntel/~ . .,,.. Bucureşti
23
 Femeia acestor zile, eroina fi.lmelor acestor zile
În premieră.
Cel puţin din două motive, Lucian Bratu
este unul dintre regizorii care fac excepţie d e
la regulă , in cadrul generaţiei lor. Mai iniii
prin faptul că şi-a descoperit, greu dar cu
evidentâ, o tematică a sa predilec.:tă ş i apo i
pentru că se află în continua11e pe o curb<l
ascendentă.
După ce s-a eliberat de tentaţiile filmului
de gen, de care alţii abia acum se lasă cu-
prin ş i , regizorul se vădeşte sensibil cu precă­
dere la condiţia femeii, cerceţînd-o cu aplica-
t1e. în variate aspecte, de la Jata fermecă­
toare" din filmul cu acelaş i titlu, la primăriţă
(Oraşul văzul de sus), de la dactilografă
(Drum în penumbră) pină la prezenta ş oferiţă
d in Angela merge mal departe. Aspecte va-
riate .ş i nu prea, întrucît femeile sale sint,
aproape toate, de un anume tip. Este mai
ales femeia singură sau însingurată, femeia
fără exces de feminitate, în aş a fel incit sin·
guratatea ei este oarecum programatică ş i de
un dramatism potolit, reţinut, aproape perife-
ric în existenţa ei, care curge destul de lini ş ·
~;·o f~~î~~~t,~I ş~ag:\!~o~~~f1:c~J~ia1~~ ~~~Y~:
avind oe -a face cu bărbş.ţ1i mai ales in calita-
h~ a lor de cetăţeni . Dar cum e ea însă ş i des-
tul de „barbată" nici asta n-o tulbura prea
muit De aceea, deocamdat:.. in filmele lui
Lu ci an Bratu, condiţia femeii nu capătă an-
vergura unei dezbateri acute, mai puţin linis-
titoare, despre cond i ţia umană insăsi, ci ra-
mine circumscrisă unei observaţii mijlocii,
cu ren te. a taşante prin seriozitatea ş i măsura
ei.
Mireasa din lren, necitat mai sus, a fost o
tentativă de evadare a regizorului în interiorul
propriei formule, un adevarat seism amen in-
ţind stabilitatea v111un11 sale, prin întoarcerea
la v1rsta ..fetei fermecatoare" şi desfă ş ura rea
9-8-2022,
un taxi spre Vitan ...
Acel minim de
întîmplare neverosimilii
care zguduie prejudecăţi
de fiecare zi
Se ·poate disctita cit de cit voios despre tJ n
film ce se vrea cit de cit voios? Eu ş tiu ce
ştiu, punînd această întrebare deloc retorica.
Voioşia e un sentiment demult suspect - ba-
nuit fie de superficialitate, fie de neseriozi-
tate. pe mai scurt: . urît. Arta, demult, se uita
în doi peri la el şi îl ţine la distanţă , spuni n-
du-i cînd comic, cind tonic, cînd ludic, cind
pudîc. A fi voios, oricum, nu impune, azi. în
ce mă priveş te, eu îl socotesc unul din ser.ti -
mentele fundamentale ale operei de artă, in-
clusiv ale celei tragice. N-are importanţă înstt
ce cred eu , important este că noi facem pu -
ţine filme cu adevărat voioase iar regizorul
rom ân de cinema e prea puţin dispus să ci-
teas că ceva·voios despre el insuşi sau filmel e
sale. Pe propria mea piele, am simţit ce gafa
am făcut cina am abordat prea jovial un fflm
cum nu se putea mai copleş itor, observind ca
in casa eroilor, doua frigidere stăteau faţâ 'în
fată„ . De atunci mi-a pierit cheful de voio ş ie
in observaţii - cum ar fi zis Călinescu -
asupra filmelor noastre ş i , recunosc, m-a
cam luat teama. Cu filmul lui Bratu, despre
Angela Evei Sîrbu, voioş ia mi-a revenit ş i
avînd cu Bratu in cornun o adorabilă aven-
tură - aceea săvirş itâ în compania unei Fete
fermecătoare - din care multe inţelepciun i
dramatice şi serioase am tras, îmi voi permite
să mă urc in ·acest taxi 9-B-2022 şi să dau
glas citorva naturale ş i necrispate senti-
mente, de ~ucureştean, de bărbat ş i de tax: -
coman. căci mă număr printre cei ciţiva ca1.e
formăm 053 şi abordăm tovară şele de acolo
cu apelativul extrem de eficace: ,,stimată du-
duie!"
Mi-a plăcut, deci, mult, Anghel Deca. Ima-
ginea lui are un permanent suris, o vie ş i sa-
gace curiozitate, o privire naturală care face
dintr-o platformă cu Trabanturi, la o bariera
feroviara, un vibrato al realului. În acest film
totul „vibrează voios" (expresia e a arhitectu -
lui loanide!) sub ochii lui Deca. Mi-a plăcut.
foarte mult, muzica lui Ţeicu , care cheama
tot timpul la ritm, la joacă , la simpatie
umană, cu pietonii, cu miliţienii, cu curţil e,
cu străzi le ; Ţelcu, am eu impresia, e adevăra ­
tul rezoneur al filmului , cu melodia lui care-tt
sugerează cam ce părere să ai despre tot ce
se î ntîmplă pe egran. Rareori se intimplă a ş, o
1n filmele noastre. De obicei, totul se inc re-
d1 n\ează cuvintelor ... Mi-a plăcut foarte rn nh
S"l.enariul Evei Sîrbu. El are acel minim de in -
tîmplare incredibilă care zguduie prejudeca-
ţi~~t2 ~ec~ie~~~:i , zid;;g:. us"e fV~r~~o~t~~~er~:
ur.u l care urcă beat în taxiul ei! - pentr u a
tre ce apoi la acel tip de portret prin tu şe f1n E-.
uşo are, repezi, in care povestea se estom-
~· r" za treptat ş i frumos, ca să lase loc ..per -
.\l'anei" care merge mai departe decit intng<„
l!ailenii, apoi ceh ii, ne-au învăţat pe toţi , pi n~1
1J~ri:iv~m=~~:s~~ ~~:~.a~~~~st~ălU~~~ ?;~~~
a fleaculu i, acest ecleraj din detaliu , mai
adinc decit orice mesaj vorbit. Peruca stup
pida a Angelei la prima lor intilnire e mai vo-
l ubil ă (şi mai voioasă!) decit orice declaraţie
de dragoste. Peruca asta spune totul despre
cea mai simplă ş i mai subtilâ idee a scenariu-
lu i; dragostea e imposibilitatea de a te pre-
face. Iar această Dorina Lazăr este, cu adeva-
rat, memorabilă . Nost!mada - adicâ, ce-a·
vcti cu acest cuvint feeric? - e că aceastn
An gel ă e una din acele rare, foarte rare femei
care, avînd tendinţa de a face tot timpul pe
deşteapta, chia..r e! Din acest acord - crede-
ţi- ma , la fel de dificil ca dezarmarea ato-
..D'l ică - se deschide contradicţia pe care se
bizuie întreg personajul creat de actriţă : toate
vorbele ei deştepte foc, care, ca de obicei.
prin acumulare, pot duce la acea iritare prea
bine cunoscută lumii întregi ş i nu numai bar
batului - au girul unei tăceri care te lini ş­
teş te. Abia cînd tace şi observă , cînd se uita
peste umăr sau în oglindă, cind ii măsoar a
scurt pe cel de l ingă ea. intinzind doar jude-
cata unui surîs, cu adevărat inteligent, abi a
atunci, această Angela iti dă garanţia deştep ­
tăciunii ei profund simpatice, ca muzica lu!
T eicu. Cu Angela, ajungem într-adevăr mai
departe: acolo unde în cinema inteligenţa nu
se mal defineş te oral, iar moralul , nici el, nu
mai ţine de vorbă, ci de chip, de irizaţiile lu i
abia perceptibile. O spun cu toată plăcerea
de bărbat, cind vezi un semen atit de noro-
cos, - Bratu nu s-a înşelat cu nici o femeie
din filmele sale ş i nici una nu i-a în ş elat
ochiul de artist. Ferice de el, mai cu seamă
ca nu s-a înselat nici cu imaginea lui Deca,
nici cu sunetul, nici cu decorul. CI doar cu
orcul principal - acest om care încă nu se
simte bine in film ş i ii rupe de multe ori sec-
ve nţele. înţepenindu-le ş i ingreunindu·le. Dar
1n filmografia unui regizor cu totu l „înrobit"
femeii - ca să zicem aş a - un bărbat eronat
n-o fi chiar moarte de om. Sau greş esc tra-
gic?... Am insă lini ştea că printre certele sale
c alităţi de stil ş i de inţelepciune, Bratu are ş i
acel umor - atît de sărac la alţii - cu ca m
sa-mi înţeleagă îndoiala, mergi nd mai de-
parte împreună . sănătoşi ş i voio şi.
Radu COSA ŞU
i r t nişti:
reta şi imaginea·
„Angela merge
mai departe"
sau sinceritatea
ca mod de a exista
ln Angela merg,e mai departe, c.:vadrage-
nara eroi nă a filmulu i „a văzut multe la virata
ei". Pe plan personal e singură, dezamag1ta,
d i vorţată de un bărbat beţiv. Ca taximetrista
la volanul ma ş in i i cu pătrăţele , a bătut ora ş u i
din centru pîn ă la periferie, asistind la ,.co-
media umami" a unei caleidoscopice colecti-
vităţi citadine: o femeie naşte in chinuri, nişte
scandalagii atentează în miez de noapte la li-
n iş tea publică, un derbedeu încearc ă să silu-
i ască o fată , un bucătar pricopsit „din ce
pică" face avansuri transparente, un celibatar
cu vilă la Otopeni îş i revars ă afecţiunea asu-
pra unui patruped, într-un cuvînt, Angela a
v ăzut multe. a învăţat multe ş i, depă ş indu -şi
condiţia de femeie „slabă ş i simţitoare" , s-a
inasprit, s-a închis în ea ca o scoică, s-a con-
vertit în filosof de ocazie (medita\ ia este prin
excelenţă un mârgăritar al singuratăţii} şi din
prisosul de inţelepciune practică devine
consolatoare. Pentru fiecare client are un
sfat, o vorbă bună , un suris, o replică de duh. ·
Sceptică , vulnerabilă ş i prudentă , ca orice fi-
i nţă cu simţul ~idicolului dezvoltat, „îş i reface
viaţa " către finalul filmului, simplu, decent,
demn. ŞI dintr-odată redevine femeie cu nuri,
tandră , sensibilă ş i plinge. o singura dată în
tot filmul ; pentru că plinsul este un lux pe
care ş i-l permite doar o singură dată . După
care Angela merge mai departe, cu speranţa
in suflet ş i cu mina pe cheia franceză .
Din punctul meu de vedere cam asta-i tot.
U n film care cucereşte prin sinceritatea ridi·
ca tă la pătrat. Ca factură artistică , un
film-portret dominat de statura unei femei de
o rară frumuseţe morală. Desigur, nu un por-
tret ide~lizat dintr-o apologie piza~tină sau
un cap inexpresiv pe fond neutru dm pozel e
de identitate. Este vorba ai.ci (ţin să subliniez
consecventa de gen ş i conduita d.e fin ana -
list. atribute filmografice ce aparţin , eviden t.
regizorului Lucian Bratu) de portretul unei
femei oarecare, nici prea tinâra, nici prea se-
ducătoare, nici prea cerebrală , un portret ri-
d icat la rang de destin proiectat pe fundalu l
unui mare oras conceput ca un laborator
uman. Cind Leonardo da Vinci ş i-a plasa t
modelul, enigmatica Mona Lisa, într-un peisa1
din natură, a revoluţionat pictura. Filmul de
:c118 nu revoluţionează cinematografia; ei
eseistica a nara punii. A fost ca un vertij ş i se
vede că regizorul nu l-a putut suporta maî
mult de un film . Reaşezarea în matcă , repre-
zentat ă de Angela merge mal departe, pare
cu atit mai temeinică şi nu fără de folos, cu
cit e pentru prima dată cind regizorul se aflâ
în compania unei scenariste: Eva Sirbu. Pe
care am elogiat-o nu de puţine ori pentru
scenariile ş i comentariile ei din scurt~metraje
documentare ş i caro. iată, îi oferă regizorului
9 colaborarea tematică specializată , di.1
aceasta rezultînd nu doar o consolidare a
punctelor de trecere ştiute, ci ş i o multipli-
care a zonelor de observaţie. pentru eventu -
ale treceri „mai departe".
Angela, în interpretarea Dorinei Lazăr, este
cea mai carac~eristică dintre întruchip ă ril e
prototipului feminin care-l urmăreşte pe real i-
zator, fiindcă în postură de şoferiţă de taxi ,
eroina aduce a com8ndant de Vas, suprav&-
ghind mi ş câtoarea mărilor singurătate din
perimetrul ora ş ului ş i dincolo de barierele
sale. dar episodic, de pildă, într-o şedin ţa
sindicală, ea seamănă ~ i cu o primăriţă , ca s ă
(Continuare în pag. 6!
Valerian SAVA
O producţie a Casei de filme Trei
Regia: Lucian Bratu. Scenariul: Eva Sirbu. Imagi-
nea: Anghel Oeca. Muzicl!I: Marius Ţeicu. Decoruri:
arh, "011cl11 Ba/ aş afu. Costume: f"lorina Tomescu. Cu:
fJ ot i."IB Lazar, Vasile Miske, Stela Hâulica. Comefia
Rtdule-scu. Felicia Popica. Dorina Pdunescu, Tudor
H eicca. Caltlina Muegea, Val. Uritoscu f> I alţii.
Film realizat in studiourile Centrului de producţie
clnematogralici „Bucureşti ".
pu ne doar în discuţie opinia noastră despre
st, a dă , înţeleasă ca un mod de a trăi, declan-
şin d un întreg proces de con ş tiinţă. Şi din jo-
c u l acesta de planuri, orchestrate de un regi-
zor experimentfJ,t, prim-plan individual ş i plan
gpneral social, ţiş nesc cu irezistibilă forţa în -
t re b ă r i tulburătoare . Oare nu ne-am pervertit
s ufleteş te? Oare n-am devenit indiferenţi faiă.
de tot ce se petrece în jurul nostru? Oare
vio lenta ş i vulgaritatea nu sfidează uneon ca-
drul natural al convieţuirii colective? Oare
dragostea, sentiment pluridimensional ca1 e
in t e rsectează destine, nu se cere ocrotit a
p nntr-o lege specială ce tine de ecologia me-
diului social? Eva Sirbu, scenarista filmului,
are meritul incontestabil de a ne fi propus o
dezbatere de etică globală plecînd de la sim-
plu la compus; din felul cum se apropie de
oameni ş i ii examinează sub lupa prospectiei
psihologice, ea se dovedeşte un observator
~~n~Âi d~8~~~s~~i~~I~~~! f~t~~~~~~~g~~~I~~
0
raporturi adulte cu precizia unei analize
spectrale.
Operatorul Anghel Deca a intuit şi el miza
filmului ş i marea personalitate a actriţei de la
teatrul Giuleşti. A pornit. deci, la drum pe pa-
tru roţi de cauciuc, filmînd chipul eroinei ş i
tabloul urbei. Ce a reu ş it se vede pe ecran, o
imagine lipsită de gratuităţi ş i efecte facile, o
imagine tun c 1 io nal ă. aproape „de serviciu".
(ContinuarP. in pag. 23)
°Constantln PIVNICERU