-:,,_..,_, .... ,.
-,_,_·-,
Alexandru Zub
Contemporanii au fost şoc:1ţi de
prezenţa n<'spus de ausLCl'ă a lui
Vasile Pârvan, pcrccpulii de cei
•ai profunzi ca un mesaj cu tQ-
tul aparte, menit să zguduie con-
ştiinţC>, să impresioneze şi dincol,)
de exi!<tc•nţa fizică a savantului.
Sincel'itatC'a atitudinii, ,,fierbcrc.1
problcmatic{1'', incursiunile făcut,•
ln zonele abisale, fie şi la ocazii
solemne, Lotul indica un „perso-
naj" ieşit cli'n comun, :i cărui bi()•
grafie nu facea clecît să-i con-
firme excC'pţionalismul.
Idealul ~.iu intim, s-a mili spus,
era să îngemăneze erudiţia ele
tip rcn:mian qu o bun[1 clc:,cln-
dere filosofie,\ si o clic\ ic festiva,
menită sfi im1:iresionc•ze. Anal~>-
giil cu Ernc,-,t Renan nu trebuie
• Dl. Al. Zub (mijloc), impreu11t1 c-u cil. Viord C.ipilanu (siînga) şi
dl. Victor Teodorescu (dreapta),
limitaW îns.:i la erudiţie. Fa poate
fi exlins[1 ]('l!itim asupra intv1·"-
aului pentru ,piritualitate, misliei1,
interkrenţl'le religiei cu arta l'tc.
lmp1·esia rlP ,pirit mistic, preocu-
pat de .,,(,nsul religio: al vieţii",
era destul de răspînclită ~i o l'e-
g:\sim, sub o formă sau alta. la
mai to~i cPi eare l-au portr<'lizat.
~~ Lui G. Utlinescu, Mngistrul eh
-Wla Homa ii amintea de „pa~torul
Brand al lui Ibsen". cu h:iina nC'a-
gd1, înclwiat.'1 auster pîna su~.
In acela~i timp, T. Arghl'1.i il d ,'-
finea ca „un pastor ele conţ;l'l'l!a ­
ţie cnlvin{1". i:ir in a!Lti pal'Lt· E.•
voca „pelel'ina lui de dominican".
Nu e de mil'are că a eonlinu;1L
să inlrigc pe comentatori, ele J.1
E. Lovinescu pinii fa ultimii in -
terp1·c·P ai operei.
I•: o cli~put,-1 deschi~,:i, pC' cal'P
noi le cturi ar putea-o. rlC'.,igur.
nuanţa şi ~pori. O calP, 111 aet>,l
sens, poale ri analiza te:---tcl :w
pârvaniene ck<ja în circulaţil'. /\ 1
ta, mai pu\in ~pornică şi mai l'il -
ră, e ilcc·ea a textelor int·clitc 1),'
care hazanl11J cercetării le -ar m,ti
pune în lumină. AccasW a cloua
şans:1 ni se ofl'l'ă ncum prin citev:1
scrisori înca 1wpublicale.
Autor al unei important<' o))l'rl'
Istorice, membru corcsponcknt ;11
Academil'i Homâne, dl. AIPxan<lru
rtub este dirPdorul Institutului
,.A.O. XPnopol" din .Iaşi. A publi-
cat studii d!'sPn.! Mihail
Kogătnict'a1111, ~- D. Xt>nopol,
Nicolae Iorga, Vasile Pâl'-
yan (Efig-i,1 ~•;1durarului, Junimc•a,
laşi 19H). ExPrcsie a unei gîndil'i
limpezi, scTi~ul său are eminenle
calităţi litc•rarl' 1 fopt cnrl', 111(1'<'
altele, îi cxplici'a penetraţia. CPl
mai bun cunoscător al islol'iog-,·a-
fiei român<'şti moderne şi contem-
porane.", dl. /\I. Zub es!!', totodală,
fi nn inîatig-abil publicist de ori-
entare democratică,
I'
V_asile Pârvan şi re forma religioasa
Fste vorl>:i de cinci misive a-
dresate de Purviln preotului I.D.
Pctr seu din Bucurc;:;;ti, cunoscut
muzicolog şi om de cultură im•
plicilt în dezbaterile pentru în-
noirC'a bfaericii după primul ră·l­
boi mondial. Jntă împ„cjurările.
La 1 ianuarie 1919, mitropoli-
tul Ungrovlahiei, Conan· Arămc:,­
cu-Donici, se retrăsese Ia Cernica
şi scaunul ele primat era liber.
ll suplinea arhiereul Platon Cia•
su Ploieşteanul, însă circumstan-
ţele de <lupu război reclilmau o
limpczh·e si în acest domeniu,
mai ales că lil Congresul preoţesc
din Sibiu (G-fl martie 19Hl) se şi
preconiza iniiinţilrea patri:irlv1-
tului românesc, iar Consffltuir ~a
bisericL·asd1 ele- la Sinaia (12-15
Costel PLETOSU
iunie') reunt>::i deleg-aţi clin toate
eparhiile ţ{1J'ii, stabilind ea :irhi-
p:istornl din Bucureşti să fie şl
protos al tuturor. în intervalul
de la amintita rt'll'ai::-ere pînă spre
finele anului, cinel avC':i s[i fie
pus în scaunul vacant Miro'1
Cri~Lea, fost c-piscop de Caran-
s<·be~, unii clerici mai luminaţi
ci în capitarn s-:iu gînclit că ar fi
hine !'-[1 prij.ine o eventuală c:in-
diclatur[, n lui Vasile Pârvan. Di-
stin~ul istori c, profesor la Uni-
vC'r~itale clin 1909 si membru al
l\c;1cL·mici Hornu ne· cl in J 911, er:i
o p(•1·~on:1litate ele prim r:ing- a
vieţii noastre cullul'nle. De cu-
r1ncl r[1mihesc: văduv, căci i-a mu-
rit soţia în reruuiu, ilslf<'l că se
p u ll·a închipui c, r:ipiclă ascensi-
\111(' a lui. pe treptele monah:ile,
c:i s{I <'andickze ,1poi pentru S<'ilU-
nul ele primat.
Cum .,-a ajun~ la acc•st proiect
mi rnbolant ? Nu se preil cunoa~t.' .
Cei din apropicTc ~tiau el<' ci. Ar
fi putut <'onclucl' un mare partid
politic sau o marc religie', obser-
va C.'.llim•scu. :'dai exact încă e
J. Circ0pino, pl'ielcnul cl:isicist
clin Frnnţa, c.'.lre c>vocă „po~ibili-
latE"a el' îi fuses<• oferită dL' a :ic-
cedc la patriarhalul bişericii sale
autocefale".
Numero~i ce>nlcmporani nu se-
sizat el e illtfel ac-rul' ci\lug-ăresc
al savantului. J\Iartha Bibescu U
numea, într.-o misivă, ,,mon ami
franciscnin", inr cei cilre i-au as-
cultat pr<'lcgcrile snu conferinţele
au răma cu impresia că m.'.lrele
s;want o[ida pc altarul credinţ2i
in spiritualizarea omului.
S-ar pute-a înlreprinclc o le!::-
tură a operei lui Pârvan in lumi•
na :iedei cxperil'nţe. Ct• :i nutrit,
în fond, năclejdcn unor clerici ca
l11,11'<'le inv."iţat ar putc·a conlribLti
şi altfel decît pînă atunci la în-
viorarea spirituab n naţiunii ro-
mâne'? Cursurile ele istorie a rc-
lil-!ici si doctrinl'lc Sillvării '/ Cele
rll'sprc· drama antică ? Evocarea
inspir.1t.;,'1 :i „Sufe„itorului tragic"?
Confe rinţa despre mistica nnti-
ca, unde crr: ~tinismul era definit
ca identificare în suferinţă cu di-
vinitatea? Desigur că toate astea
şi încă altele, fără să uităm în-
săşi opera publicată, pe care ,;e
puteilu_ sprijini nsemenea speran-
ţe.
Spiritul ce se degajă, spre e-
.xemplu, din eseul Ideile funda-
mentale ale culturii sociale con-
temporane', conceput ca doctrină
a sistemului de reforme preco11i-
zat clupă război, e unul esenţial­
mente creştin : îndemn la dărui­
re, la tensiune spre idealitate.
„Fiecare cîrtire e o boală. Fiecare
gînd pesimist e o erezie împotri- .
va principiului vieţii. Scopul f/l
sensul vieţii e lupta împotri "a
morţii; nu in ncp,isare barbară,
ci in afirmare creatoare ii vieţii,
perpetuu multiplicate spiritunl.
Fiece neglijenţă, fiece sl,ibiciune,
fiece adăstare, fiece !neloialii în-
seamnă laşitate, fiece neluptă e
necrcare, e dezertare de la dem-
nitatea umană. Oamenii care nu
sprijină viaţa în ei inşi~i şi în
aproapele sînt apostaţi şi ei otră­
vesc societatea, trădează viaţ'l,
sprijină moartea".
Asemenea idei nu puteau tre-
ce neobservate într-o lume încă
derutată, stonrsă, confuză după
experienţa războiului ele întrC'g1-
re. Ele 1-atl apropiat pe Vasile
Pârvan, la Iaşi, in plin refugiu,
' de D. Gusti şi nlţi cărturari ce
se interesau de felul cum va tre-
bui să se pună, după război, ches-
tiunea reformelor. El a întocmit
şi programul cultural pentru a-
cea Asociaţie, clin care s-a des-
prins npoi Institutul Social Ro--
mân. In acest program, biserica
îşi avea locul ei proeminent, ală­
turi de şcoală şi alle in:,tituţil
menite :i între.ţine triplul cult al
adevărului, binelui şi frumosulul
Se prevedea chiar, intre cele opt
refc;mne, şi una a bisericii. Era
vorba de clerul ele mir, însă 'il
ele monahism, ele prelaţi, de se-
minarii şi facultăţi teologice, sa-
vantul urmărind în toate o „re--
formă a spiritului dominant".
De altfel, eseul Ideile funda-
mentale, scris în vara lui 1918
şi pul>licat în, primăvara anului
următor, adică tocmai atunci cînd
se ţes<:>au în jurul lui Pârvan, dis-
cret, firele unui proiect ele coin-
tcres:u·c a sa, la vîrf, în soarta
bisericii; definea ideea religioa-
să ca factoi· socio-cultural, con•
siclerind-o sub unghi tradipona-
list şi novator totodată. După o-
pinia lui Pârvan, ,.reforma ve-
chilor rclig-iuni" trebuia să ţini'i
scilrn:i de rn:irile decepţii ille spi-
ritului modern sfişiat de aporii
irC'ductibile. Dacă ,;filosofizarea
di.feritelor sisteme religioase" era
un fenomen cunoscut, istoricul
în\.clegC'a să-i adaui::-e, complcrnen-
tilr, un fenomen de „religiosiznre
a sistemelor Iil.o so(ice", insistind
pentru ,,aprofundarea lor speci.1-
lii, etică f)-i metafizică". ln ce pri-
vc~te educaţia, el formufa ele pe
acum unele rezerve, socotind că
„ideea r"ligioasă trc-buie lăsată
să crenscă n:itural, organic", fă­
ră imixtiuni violente şi p,ema-
ture. Abia „uşoare şi delicate ins-
pirnţii" pe această linie , ar pu-
tea fi utile sufletului tin5r.
Asemenea idei puteau avea o
ilnumc consonanţă cu nşteptările
unei părţi din corpul clericii], cea
inclinată spre innoire:i bisc-ricil.
Sincronia lor cu ideile de refor-
mă ce· agitau şi acest domeniu e
semnificativă. Coincidenta crono-
logici\ trebuie asociată însă cu a-
fi'nitatea iclcii ca atare, pentru a
e. ·plica gîndul unor clerici ele a-l
propune pc Vasile Pârvan in
fruntea miscării ele reformă ecle-
ziastică. ,,l'~ovocarea" a venit prin
preotul I.D. Petrescu, deja citat,
care la 26 august / 8 septembrie>
(Continuare !n pag . a V-a)
iI
• S.A. BACAU
I •
i Nr. 22 (71)
i ·
'-·-·-·~·-·-· .... ,--
• Constantin CALIN
Inepuizabila Tamasidava
• Vas pentru libaţii descoperit Ia
Cercetările arheologice între-
prins<! în dava de la Hăcătău, iden-
tificată cu antica Tamasiclava clin
harta lui Ptolemeu, au dat la i-
veală, an de an, noi şi importan-
te descoperiri, unele de-a dreptul
senzaţionale. Intre acestea amin-
tim vasul de tip cantharos cu re-
prezentări în relief, in prim plan
ailîndu-se călăreţul, plăcuţa cu
Silen, vasele pentru libaţie de for-
mă paralelipipedică cu reprez_ e n-
tări în relief. *
In ci1mpania din această vară,
intr-o locuinţă dacică aflată la
minus 0,60 m, aparţintnd ultimu-
lui nivel dacic, a fost descoperit
un vas de lut ars de culoare nea-
g rii-ccnuşie, modelat cu mina, a-
vînd dimensiunile : 11 cm (înăl­
ţime) :şi 11,5 cm (lăţime).
La prlma vedere, cele două si-
luete - umană şi animalieră -
interferează o formă 'de vas cu
aspect de butoi, folosit, presupu-
nem, ca recipient pentru libaţie.
Privit in ansamblu, vasul re-
prezintă o sinteză a concep ţiei
despre ceramică la,,i?eto-daci, poL'-
nind de la materialul ceramic în
sine şi tn modalitatea de orna-
mentare prin tehnica lustruirii,
cu atît mai mult cu cît el este
modelat cu mina. Se cuvine să
subliniem simplitatea detaliilor
de ornanient şi acurateţea lor.
Punctul ele ac pentru ochi dă o
mare expresivitate figurii umane.
Avc-rn de-a face cu un· v:is uman
,,Lumea arheologilor e mai
• i;1icrviu cu dl. Silviu Sanie, doctor în istorie •
Au fost odată într-o cameră de
cămin studenţesc cinci colegi care
au evoluat astfel : doi (Tudor Ghi•
dcanu şi N.V. Turcu, acesta mort·
înlre HmP) au devenit filosofi, e-
seişti, prozatori ; doi (Ionn Mitrea
şi Silviu Sanie) arheologi şi unul
(autorul acestor rînduri) redactor
la un cotidinn independent. ln
ciuda difcrcn\elor profesionale şi
a depărtării în spaţiu, au păstrat
un viu sentiment al camaraderiei.
Recent, cu ocazia Simpozionului
,,Vasile Pârvan - 110", trei din-
tre ci -- arheologii şi ziaristul -
s-au reîntîlnit. După frazele de
întîmPînare, călduroase, cel din
ttrmffl (lucru cnre-1 Preocupă în
interviurile sale) a încercat să afle
noutăţile din „atelierul intelectu-
al" al colcgului său îeşeun, pe
care nu-l mai văzuse do cîţiva
nni. Nu le-a fost gren să găscascli
un ton firt·sc. Reporterul, insinu•
ant, cum o cerc meseria ; interlo-
cutorul său reilcxiv, surîzător,
SAPTAMtNAL EOIT/\T
DESC. .,DEŞTEP'I'AltEA"
i
..
I
!
Coordonator : !
'
Hăcălău (1992).
Foto : Costel l'L:t;T(J~t.J
(cilpul şi braţele) clar, in acelaşi
timp, şi cu un vas animaller (ca-
lul), care accl'ntuează i~cea a
două forme ce se intrepatrunclf
La toate acestea se adaugă or•
namcntul foarte fin redat prin
decor1,1l lustruit care constă în
frunze ele viţă de vie, grupate a-
tît în faţa cît şi in spatele călă­
reţului, precum ~i in ha~uri fine
prin cilre delimitează coama ca-
lului.
fiiră îndoială că ne aflăm
in
faţa unei piese cu semnificaţie
cullunlii, obiect folosit în libaţia?.
Dacii la celelalte Vil~e de la Ră­
cătiiu lichidul se opr<•n în corpul
lor fiind turnat în diferite reci-
piente prin tubul aferent, acest
vas-butoi prezintă la partl"a opu-
să un tub ele scurge-re, lichidul
oprindu-se inlr-un nlt vas, pe care
se sprijinea căl:'Jreţul, dar care
a fost spart din vechime, necu-
noscîndu-i-sc formn.
Analogii pentru acest vas in lu-
mea d:1cică, pînă in prezent, nu
cunoaştem, dnr sintem convin<;l
că altâ destinnţie nu putea avea.
„iorel Ci\PlTANU
Despre SC'mnificaţia şi. im-
*)
portanţa lor am vorbil recent, la
simpozionul „Tracii şi gC'ţii la Est
de Carpaţi", ţinut îu cad1·ul „Zile-
lor acamedice il'şenc", c:-diţia a
VIU-a, 2-7 noiembrie 1992.
unită"
prudent în afirmnţii, modest, cu
vocen şoptită, egală, un pic tără­
gănată ...
- Silviulc, · spune-mi mai întîi
cît de marc e breasla cf1reia îi
aparţii?
- Fac istorie VC'che, perioada
clasică gclo-dilcicii ~i perioada ro-
manii. Aşa au fitcut ~i .foştii mel
profesori de la Universitate, in
primul rîncl profesorul m 'li Nico--
lae (;oşt:ir. Spaţiul cst-c:irpatio
are o specificilate care-l obligă
pe ccrcelător să studieze nmbele
perioade. Numărul celor care fao
acest lucru este destul clt"°rcstrîns
1n raport cu problematica, foarte
larr,i\, iar vfrsla lor C' destul de
riclicnt') I.ii Institutul ele Arheo-
logie clin laşi 1111 sîntc>m dectt
trei. C..1 şef al coleclivului de ~
JnlC'rviu r<'aliznl do
Couslanlin CALIN
(Continual'e în p:ig. ii IV a)
Joi 12 noiembrie 1992