3 .. MUZICAiVOCALĂ DI~ .
CAMEUĂ S1,VOCAL-:S11\1EONJCA
. . •• ·.· t·! ': " :::·, ; ........ , ... ~. ;,. /~:-,.,_,,_, .... ::·':e;:;c~~::1ifr1YfFBJ;f?,c11?t,,., > .,
. '-:.
1
. , Sensibila schimbare .înmental itatea şi atitudinea:publicuH1ft'â-0tivi:..
tatea procUgfoasă· desfăşmată de Societatea Naţională de Muzică,, profi-
larea tot. mai constantă ·a compozitorilor francezi pe ·muzica instrumentală
au fost hotărâtoare în apariţia ~i dezYoltare a muzicii vocale, histrumen tal-
de c·ameră şi vocal:-simfonice, într:-o alc,1tuire rţouă,, de ,specificita t~ naţioe
nală.franceză. : . . -. , . ..
,_: . .i., -. Cei ·plflJţmuiţl. _dţptre. mu~,icţqnii francezi. care au-
jumătate a sec.olului al XIX-lea erau formaF la şcoala marilor
activat î11; a doua
ale muzicii 1mre (fără, program), erau mari interpreţi, organişti, pianişti
şi Yiolonişti de.renume , a căror v:iaţă se desfăşura efervescen t pe tărâmul
creaţiei r;;i inteI])retă-rii, cele doiiă aspecte ale activităţii lor _intercondi
nându-se reciproc. Am putea spune, cu alte cm·inte, că „mâna de com-
pozitor" a acestor muzicieni s-a format în cadrul disciplinei severe amuzi-
cii instrumen tale, stilul artei interpretat lYe, al improvizaţiei şi al fanteziei
J)l'<'1m1gindu-se în planul creaţiei şi influe11ţfrncl-o.
În majoritate a cazurilor se poate vorbi de ·o anumită c.lwrnare, chiar
predestina re ( ca, să nu o numim preferinţă,) pentru genurile 1nuzicii instru-
mentale şi <le cameră. Absentă cvasi-tota l din viaţa şi preocupar ea crea-
torilor şi publicului francez din secolul al XIX-lea, muzica instrumentală
~olo, duo-ul instrum·en tal, trioul, c,artetul,. CYintetul etc., ridicate pe
culmile perfec.ţ:iunii formei şi ex1)resiei de eătre claskii şi romantici i ger-
mani şi austrieci, î11cep sr1i se afirme în Yiaţanrnzieală francez:1 prin uea-
n•a unor adevărate m?dele ale ge1111rnor. j=>lec{\11~ de Ia scl1~~1),ţle! g91l:.i-~1g,,
<'hl·h';'~f>,ţc:ti,;i{1tîl'''~fl;l1lt:rtYibt~)TtlJ'::$iepJg6i'liS11itll;"e6'ri1f'iozit(Jl'fî···°I'dF1'l}Jizj''.Îe:,iî(i~ii,::.
tează, la dau noi sensuri, le trateazrt şi le interprctea zrt într-o manieră
ajungând la realizarea, unor lucrări originale, singulare, e.Yidenţ,iind reliC'-
furi inedite. în această ambianţă creea,z~i şi se afirm:l Gounod, Bizet, Saint-
Saens, Franek, Lalo, Faure, d 'Indy ş.a., ale căror lun·ru-i determinfL re-
orientarea muzicii franceze spre muzica vocală, instrunwntală, de cameră,
::-i Yocal-simfonică. O nourL dhnensiun e cunoaşte muzica de cameră fran-
cezii du1lă 1871, e::î.nd întreaga acti\·itate a muzicii franceze se desfăşoară
sub auspic.Ule Soeietă.ţii Naţionale de Muzică. Această ambianţfL a faYori-
zat si mai mult dezvoltare a muzicii instrumen tale si de cameră.. A.valansa
de sonate pentru două instrumen te, triouri, CYartete etc., alese de Comite't,
demonstra, că „în ciuda educaţiei sale seculare prin operă, francezul deve-
nea capabil să simtă şi să exprime sentimente le sale prin mijlocirea a.n-
samhlnlui instrumen tal restn\.ns numit duprt termenul german Kammer-
musik - muzica de cameră'' 138 •
Asistăm astfel la un proces am1)lu de cristalizar e a unor gemll'i noi
în muzica franceză; în a cărm abordare se cerea cunţj şi un înalt profesio-
nalism. Gounod, Saint-Saen s, Lalo şi Franck au marcat începutul. Crea-
ţiile lor apreciate în cenaclurile Societăţii Naţionale atrag atenţia muzi-
cienilor tineri, constituin du-se drept modele şi. sursă de ins1)iraţJc, deter-
minând noi creaţii similare.
_138 Vincent d'Indy, Richard lFagncr el son influcncc su.r l'arl musical francais, Libr::iirie
DdagraYc, Paris, 1930, pag. 41.
102
tn: specia1 Cesar·,Fra nck' care-p cu a' sa ;,adD:i.~,·abHă înYăţ~t~1ră de
maestru stia. să.faeă. să se nască.şi să cultive cele mai malte facultaţ1 crea-.
toare : entuzia:sm ul YiS-":1:-\'ÎS de ftiunos şi dragostea sinceră ~i <lezintercsată
faţă de muzică" 139 exercita o atracţie irezistibilă în ra_·.ndul tinerilor, clasa
,. 1 "1
sa de org;?'1, transform ându-se într-o adevărata"„c as~ < e ~ompo~lri . .,.,,.
e 11~
-care, cu pasiune, dăruia elevilor săi o îndrm~1are ell~)c!·aJa de ngo~rJ ş~
~oll',;·enţionalism îndemnfm du-i să creeze o arta autent1ca, m afara oncanu
.. ·_ , -,, __,,, postulat, al ruUneL ' .··, .· . -,f"' ';' • ·• c;
. ·;c,,, '. .. ţ
tradiţii
-~ ' hi acekte'geiîurf s-a .. '
·ex'ercifat cea"inai pr'.ofundrq i durabil~tin fluenp,
.. ,'
a, maestrulu i asu1)ra discipolilo r săi, form{rnd ceea ce s-a nunut,
,,Şcoala,
lui (\•sar, Pranek", alcătuită din : Vincent d'Indy, Arthur Coquard, Albert
CoheY1, Remi Duparc, Alexis de Castillon, Camille Benoit, Augusta Hol-
ţio­
mer:.;, I~rne;;t Chausson, · Pierre de BreYille, <:3-uy_!{opartz, C~1ai-le~ Borc~eR,
Guillaume Lekeu, fără, a-i mai numi pe mulţi alţu care„pret md ca au baut
din (upa înYăţ,r'tm{rntului său înţ-elept ~i fccundn 140 •
. Simptomatică şi bogată este în această perioa<~ă producţia de. creaJi~
-C'.B,rnc-rale, majoritate a dintre ele gravitftnd pe orb1ta unor !rn.nsformar1
-conceptua le de mare •rnrietate structurală, fac}lirn~d t-0todata n:1-mer?a~e
1ntrep(ttru nderi, diferenţ.ieri şi a1)l'OJ)ieri stilist1c_e. dmtre ~ele mai vanate,
pl;:;tr[tnd însă acela~i element definitoriu : :--pecif1cul naţional franc<:z.
. :E'je di e Yorba de miniatura yocală, intitulată adesea „melodje" ,
de miniatura instrumentală cu sau fără 1~rogra1n, de muzica p(:>ntrn an-
:-.amh1ul cameral sau vocal-simfonică, :::;cnsjlJilitatea frnncezr1 ~i ;::.pecificul
rniţional transpar ,Cll od~()Sebit ~ foyţă, c911!_e~·ind) ~:re~ţ;iil.::)l' ~C:~~J~~:~r.c,,~1-.t~~},~,
- - ·. tu;tt:;·irrt·bnftrn:{lahilă{,i:br:mtit,âitJr·-uc_:R :l crng·lrl r;ecolelo1'.· :f1 îrrr n~-:, nn ::,;}~. 'gt ncra::.
nouă,
t.iilor ea un adeYărat tezaur păstrat cu ;,;finţ,enie neîntinat, de cei c-.arc au
('.Ontinuat să reprezinte muzica franceză în ;::.eeolul al XX-lea.
Pe aceste traf-ee îsi înscriu creaţiile voeale ~i instrumen tale majori-
t:J,tea compozito rilor fra'nc<>zi, chiar clad't 1m acestea au fost genurile în
care au exe<>lat.
*
1:\..sa este cazul lui Charles GOU:SOD - autorul lui Eaust, Jiireille,
,;i
Romeo Juz.ieta :-oi al altor opere, care a debutat prin a sc1ie, arnturi de cele
donă si~nfonii, o serie de melodii pentru YOCe ~i pian, continmî.n d să creeze
în acest gen de-a lungul întregji sale Yieţi, realizând şi 1mbU~ând pai:u
volume de melodii într-o tinut,ă, artistică elevată, de mare rafmarnen t m
tălmăcirea sensului poetic, de pătrundere în cutele fine ale sensibilităţii
\i
urnane.
Cdebre l)ână în zilele noastre au rămas : Chanson de pri_ntemps
{Cântec de primăvară) pe versuri de Eugen ŢJ_urneau:x:,_ llfelancoli e-: pe
versuri de Francois Capee, Au rossignol (Pr1v1ghetoa_r~1), pe -:er;-mr~ ele
L,unartine si aJtele, ale căror melodii - de un cald lmsm, u~or mdmat
spre sentiment alism - au cucerit publicul şi interpreţii.
139 Ibid.
110 Vincent crindy, Cesar Francl,, op. cit., pag. 162.
103