Fenomenele amintite pot fi re.cunoscute În primul cvartet al noului haroce, muzica aparţine, prin expresia şi înfăţişarea e.
ţişarea e.i mediului vienez.
cidu, Cvartetul În fa niajor, catalog Kochel 168. Lucrarea se compune
din patru mişcări bine echilibrate - Allegro ; Andante ; Menuetto ;
Allegro. Compozitorul pune a·ccent pe unitatea ]·ntregului. Basul conti-
nuu, alÎt de stînjenitcr Înainte, este pe oale de a fi complet eliminat, ·iar
spiritul' .cameral, pe depliin ·cvarretistic, domină cu autoritate. O înnoită
c1eganţă şi distineţie În conducerea vocilor, o minuţioasă articulaţie con-
trapuncrică, Întregiră prin asp0cte concertante, ne întîmpină în prima
parte - Allegro.
Pe a.ceastă linie se situează şi următorul .cvartet, În fo. maior. CarJc-
1erisrică este aici diversificarea clima.tului tonal, ca şi o specifică bucurie
de a dnta, acea „Şpielfreudigkeit" atît de mult urmărită de muzicienii
epocii, ci. Înşişi pasionaţi şi pricepuţi interpreţi. Indisrntabil, d1scursul
mozani.an cîştigă În supleţe şi vigoare, iar .ci.clul de mişcări se consolidează
ca atare. De pildă, mişcările extreme, fără să .ajungă înd 1a o perfectă
cd1iYalcnţă, relevă tntuşi o anumită coneoHdanţă În ţinută şi problema-
t~că. Concludente sînt În acest sens parte.a întîi - Jfolto allegro -
ş1 partea a patra - Rondo - din însoritul C'i:lzrtet În /,7 major.
Este neîndoios d audierea b ·viena a unor ·cvartete de Havdn a
lăsat urme adînci În simţirea lui Mozart. El Înţelege instantaneu _..sensul
rcformeJor fundamentale preiconizate şi înfăptuite de Haydn şi îşi în-
cearcă ~orţe 1le sal.e În ac·eastă direqie nouă. Adeziunea lui Mozart expri-
mă În fond .admiraţia lui faţă de arta muzicianului mai vîrstnic, mai În-
cercat şi sigur. Poate că următc)rul cvartet, În do maior, catalog
Kochel 170, nu beneficiază de spontaneitatea lucrărilor anterioare, dar
În. mod cert s-criitura este a.cum mai complexă, mai măiestrită, poate
ch~-ar căutată, dar În sens bun. Aparent, Mozart fa.cc un pas Înapoi,
pnn Întrebuinţarea unei păqi lente drept primă parte - Andante. El
Încearcă a:ici virtualităţile procedeelor variaţionale, Într-o muzică ,calmă,
lirică şi in,teriorizată. Aceste fenomene v.in din sfera cvartetului havdnian,
din anii anteriori. Tot pe a1ccastă linie de investigaţii, parte.a "'a treia
~ Un poco adagio - .se axează În special pe valorificarea Într-un con-
re~t stilistic evoluat .a valenţelor expresive specific monodiei arnmpaniate,
pnn Întrebuinţarea re·citativelor alternative. Vocalizarea scriiturii instru-
mentale, fapt oe se observă În partea a treia a Cvartetului În. do major,
va avea implicaţii importante În lucrările viitoare. Procedeele urmărind
ÎntreI?ătrunderea voc1lor cuno~c o calitate nouă şi duc implicit la o sta.re
superioară' a scriiturii instrumentale şi cvartetistice.
O anumită sI_nteză stilistică mai cuprinzătoare, ce pătrunde pînă la
structura ~urvertu!·u franceze, este caracteristică pentru Cvartetul în mi
b~;7wl nia7or. Pnma parte este un triptic, construit pe principiul succesiu-
nn: lent : - repede - lent, realizat prin mişcările : Adagio; Allegro
assai; Adagio. Dar, deşi principiul de organizare vine din lumea sonatei
40
Acest cvartet pare .a semnifica un ultim tur de orizon~ întreprins de pe
poziţiile unei autonomii stilisti(e pre.ciz.ate. Mozart îşi alege termenii de
comparaţie, fără să se piardă În amănunte.
în lucrarea următoar1 e, Cvartetul în si bemol major, Ivfoz.a:rit revine
la organizare.a anterimră şi totodată tipică a .ciclului de mişcări. Înseşi
indicaţiile pă·rţHor sînt concliUdente : Allegro spirituoso; Adagio :
Menuetto; Allegro assai. Este un manifest pentru forma clasică de sonată,
traini,c consolidată şi măiestrit dezvoltată. Verva şi umorul mozartian nr
cunosc limite, compozitorul imprimă discursului o Încîntătoare. eleganţz
şi plasticitate, rod al unei Înventivităţ1 de prim ordin. În finalul cvar-
tetului - Allegro ass,li - se manifestă pe deplin creatorul Mozart ce
\'Îeţuieştc alături de Haydn pe plaiurile Austriei.
Cv1Irtetul În re minor este ultimul din ciclul Yicnez de cvartete d:::
coarde, scrise În vara anului 177 3. Mozart realizează a.ici, fără îndoială,
o concluzie, demnă dC renumele său de .compozitor, atît de greu dobîn-
dit. El toa~nă În matca Cvartetului În re minor toată exeperienţa sa
rnmpm·.iror, rcalizînd .a·cum o fcrηcită sinteză Între sobrfrtate.a urmări1:1
şi eleganţa firească, înnăscută şi mereu cizelată. Surprinzător este simţu]
formei muzicale, intuiţia pcrf ecră a timpului matcrialmente necesar pentru
întărirc::t expresiei. Patru mişcări contrast.ante, dar con_vetgente - Allc-
{.'.ro ma molto moder11to ; /1ndante grazioso ; Menuetto ; Allegro
~ompun aiccastă memorabilă lucrare, caracterizată prin prologul ci amplu,
prima parte - Allegro ma molto moderato. __,___ ,
Nouă ani vor tnxe pînă la Încercarea unui nou ci.du de şase c:'ar-
tcte de coarde, dedicate lui Joseph Haydn. Dar faptul acesta nu echrva--
lează cu o tă·cere, cu o lipsă de preocupări. în anul 1777 Mozart se. În-
dreaptă spre încercarea unui .ansamblu particular de cYartet, În care prnna
violină este înlocuită prin flaut. După acest prim cvartet cu flaut, În _tr:°
major, În anul următor, 1778, Mozart dă la iHală Încă trei străluc.n>
compoziţii ,de acest gen - cvartetele În sol major, do major şi la n:ia10:
- îndreptîndu-se apoi spre o altă akătuăre inst•rumentală, concrenz.ar:
în Cvartetul pentru oboi, violin(1, violei şi voiloncel, ]n fa nia7ar
lucrare aparţinînd anului 1781. Aceste compoziţii formează, ~adaL
tranziţi.a spre prima lucrare din ciclul următor de -cvartete de coarde\
care apare în anul 1782. Iar cînd la a.ceastă dată, şi după o ·cuprin_zătoar':
experienţă dobîndită, Mozart purcede ]a realizarea ciclului dedicat lm
Haydn, luminile .cvartetului mozartian sînt atît de puternice, încît do-
mină gîndirea „epocii. Dar fără treptele preliminare miraculoasa ascen-
siune spre culmile frumosului nu ar fi fost posibilă. _
După i1ouă ani de tăcere pe tărîmul cvartetului de coarde, Înţesati
Însă de roade ivite În atîtea alte genuri abordate şi continuate, Wolfgang
Amadeuş Mozart abordează din nou problematica cvartetului de ·coard:.:.
-n