în re rnajor, catalog Kăchel 575, lucrare compusă în luna mme 1789.

Prima parte - Allegretto - reprezintă în acest sens un emoţionant Studiind această ultimă creaţie de acest gen a compozitorului, ne
document. vom da seama că tocmai prin prima pane a Cvartetului În fa major
"F_inalul Cvartetului. tn re major - primul .în seria ulti~nelor trei - Allegro - apoi prin fermecătorul Allegretto, cara<;te!1stic prin g~~­
1

Lucran de acesit gen, .de<l1<:ate regelui Friedrich Wilhelm al Pru1sieii - eSJte parea cor~că a vocilor şi abundenţa elementelor vanaţmnale amphf1-
un real ~o;:ipendium al . noii polifonii preconizate ani,, de-a rîndul de catoare, ca ş.~ prin sclipitorul final :-. Allegro - Wolfgan_ş .:~mad~i:~
Mozart Ş1 incoronate pnn finalul Simfoniei „Jupiter" . . Stilul polifonici Mozart a stabilit un nou etalon tra'lmc· pe drumul :Jez~ohar11 muz1:c11
co~c~ru:,nte d; cameră, realizat În finalul Cvartetului în· re major, ex- clasice. Dăduse, ca de atîtea ori, d1n nou măsura perfe~µum:i. . .
prima ş1 el nivelul maxim la care ajunsese concepţia mozartiană. Ne despărţim de cvartetele lui ~fozart ·C·U senitimentul h:i<:une1 .de-
pline pe caire o oferă :creaţia acestui .gentiu. Iar Î~ţelegerea şi preţu;re~
-~ Cel:brul „Stadler-Q_uintett:, Cvintetul în la major, cu clarinet, acestor foalte realizări a:le spiritului uman este pnnosul de recunoştmţa
com.pi.:s In luna ~ei?tembne 1789, este o ultimă şi cortdudeRtă manifestare
pe 11ma concepţ1e1 în care elemeneele liri:cului idealizat domină. Clari-
pe care îl aducem luceafărului Vienei, lui Wolfgang Amadeus Mozart.
n::~ul se. integrează perfect În clntecu[ ansamblului de cvairtet. Întîlnim
aiC1 o chintesenţă frumosului mozanian.
a · _
DarA Ci:artetul. de coarde în si bemol major, catalog Kochel 589,
compus rn luna mai a anului 1790, re-levă :din nou o viziune modificată.
~hiar În cuprinsul primei părţi - Allegro - după senine şi lirice fraze
maugura~e'.. desfăşurarea n;:uzicală se supune dramatizării latente. Scena
confr~ntarn unor conţram de expresie şi de factură este dezvoltare;a
f?i:me1 .de„sonată, suc~intă .şi densă, evident esenţiializată. Iar expresi1le
hnc~1l;i1 s:nt mult vaŢiate ş1 atent nuanţate în partea a doua a Cvarte-
tului m si bemol maior - Larghetto - unde amplele pasaje ornamen-
tale ~u reu_şesc să. estompeze expresia subiectivă, atiwdinea meditativă de
aleasa sobnttate şr profunzime.
Cvartetul În fa major din luna iunie a anului 1790 nu este numai
ultimul cvartet mozartian, urmîn.d la mai puţin de o lună distanţă de
Iucr~rea precedentă, ci simbolizează aproape predarea ştafe~ei către ur-
maşi .. ~e,,_ste
numai 7-8 ani, Ludwig van Beethoven va lua .această
magrnf ica lucrare drept punct de plecare pentru centrarea concepţiei
sale din ciclul Op. 18.
Mozart realizează aici o fenomenală sinteza mtre toate tipologiile
de cvartet, Încercate şi stabilite de el timp de două decenii, Între anii
1770-1790. Termenii sintezei cuprind în egală măsură tipul dramatic
şi !iflic, cel de factură camerală .şi 1pronunţat concertarntă, cd ·canactieristic
pnn tratarea omofonă şi- polifonă. Osmoza este atÎt de perfectă, încît
savanta scriitură cvartetistică, de aleasă complexitate, este înzestrată cu
toate Însuşirile firescului şi ale organicităţii. Depăşind cu dezinvoltură
şi bună ştiinţă limitele cvartetului liric şi monov'alent În aicest sens,
Mozart creează o I-urne de stă·ri emoţionale .infinit gradate şi În perma-
nentă prefacere pînă la acordul fjna:l şi, evident, un nou cip de cvartet
clasic.

50