Sunteți pe pagina 1din 1

Din nou,; compo.zi.

~o;uJ Vs~ adresează acestui gen de maximă ,concentrare


~e esenţa a muzl!cu msaş1, Într-un moment de răscruce pe planul gîndirii mişcarea lentă - Andante cantabile - ocupă locul parţu a trei.a.
sale.· Aceasta
. · .· · deoare.ce
h . ., , Mozart supune · cunoştinţele sale d e compo21ţ1e
.· · Această gradaţie este necesară pentru a pune În valoare finalul cvar-
unei ~ev1z~m " otarnoare. Mo1?1entul de pornire coincide cu începutul tetului - 1vf ol to allegro - conduzia firească a întregii lucrări. Moza.rt
anulm
v 1 . crnd
178-, , · d Mozart
.. studiază
. realmente , cum at·estva mu Ite scnson
· · creează .aici pe calea sintezei o .nouă formă : . fuga-sonată. în urmărirea
past:ate, ucra:! e Handel ŞI Johann Sebastian Bach. Ceea ce îl intere- ţelului propus, acumulările cantitati ve şi calitatnre se deapăna(Iup~fTeg_i"=
1

seaza "'este sc~ntura cont~apunct~că, formele contrapuncti.ce, legile de tăţi precise. Fuga-sonată este o realiz.are de epocală importanţă, iar Mo-
aceasd nftu;a prezent.e rn ,_,muzic~ barocului tîrziu. Un număr fo1rte zart va influenţa puternic gîndirca lui Haydn şi apoi, În mod decisiv r
_:narfe e..., dugi pentru pian ramase m fragmente, precum ·şi multe lucră.ri a foi Beethoven, tocmai prin inoiVaţiile sale În domeni11l .~_ogc~R..~lui_ pgli-
1n orma ..e- canon atestă o febri'la'"' p e " " ·
~ r ocupare pentru stap1mrea acestei· fonic clasicizat de el.
arte~ f!re~itdz,tl Şf fuga in do. mawr pentm pian, catalog Kochel 394,
. . • •
1
Comparînd acum mişcările extreme a!le Cvartetului în sol major,
reprezi~t~ d?ar :nc~pi.:tul unm proces ce va culmina finalmente în fuga vom remnoaşte linia de continuitate stilistid ·ce teagă impresionantul şi
~poteot_I:ca dm Si~nf<.?n~~ „] upiter'(, În do major. Drumul este rectiliniu : liricul prolog de sclipitorul şi olimpianul epilog. Finalul are menirea d~
\ ?t,., mai r:iulf.t,. prmc1pn}e scrii~urii polifonice vor primi semniJicaţii noi
1
a rezolva problematica <Întregii lucrări, şi Mozart împlineşte cu suverană
i ş. • mtr -~ m mit-a.te de tormc Şl înfăţişări prin gîndirea trează a -compo-
1
1
z1toru lll.
măiestrie acest deziderat.
Noua polifonie mozarti.ană ne Întîmpină În două lucrări strălucite,
'-~1 ?PAentru a îr:ţele~e mai bine pref;icer~le hot.ărîroare aduse de anul compuse În lunile de vară ale anului 1783 : Cvartetul de coarde În re
78_ d-co~cepţ1~. lu1 Moz~t, se cuvm citate c1te'i'a fapte. Într-o scri- tninor şi Cvartetul de coarde în mi bemol major, ,catalog Kochel 421 şi
soarf~ 1n 1v. a.P.r~li~ 1782 catre tatăl său, corn.pozitorul scrie : „„. merg 428. D~ fapt, acestea sînt două compoziţii cu caracteristici mult diferite,
În 1ecare dum1mca spre orele 1? 1 B
d .·.,., „ . . ...- . a~ aronu1 van Sw1eten.
· A'l'Cl· nu se În ciuda apropierii lor î;i tjmp.vCvartetul în. re minm: e::prim~ .poz}ţ~a ~o­
crnta. ectt ~andel Ş1 B.ach. ~Eu. im1 ±ac tocmai acum o -coleqie de fugi zartiană cea mai apropiata faţa de .concepţia haydniana. Exista aici chiar
bach1ene, atn de Seb~tian cit ş1 de Emanuel şi Friedemann Bach". 0 comunitate de vederi, ev1dentă mai cu seamă în final - Allegretto, 17lll
intre. altele, trebuie menţionate În acest sens ciclul de Cinci fitgi pr: non troppo - dar şi în partea a doua - Andante - sau şi în .Memietto.
patn~ voci _,.. catalog Ko I1 l O'"'
4·· · pen t,ru cvartet de co ard~ Factorul de legătură pare a fi la o primă vedere numai preferinţa p~ntru
v • • · · c e -' - tranS'cnse
~upa fugile dm partea a doua. a monumentalei lucrări de Johann Sebas- demente de ordin variaţional, preluată a~ci de la Haydn. Conexmne·a
tia~ Bach .- D,i!. wohltempe:z~rte Cllw:·er. Astfel putem stabili o leg:l- e5te însă mai vizibilă pe planul problematicii. Cvartetul În re minor ni-l
tura s~r: 1mpr.es1onanta Fuga m do minor pentru două piane, lucran~ înfăţişează pe l\fozart în plină căutare. Este foarte probabil. că autorul
transcnsa ulten?r vd: Mozart Însuşi pentru orchestră de ·Coarde. prevăzuse pentru acest· cvartet un final În stil fugar, <:are :însă nu putea
Drept o pnma Incoronare a cercetărilor Întreprinse Wolfgang Ama- rezolva fondul ideatic exprimat În "mişcărirle precedente. In esenţă, est~
„deus Mozart..semnează
·. i n u Ir·ima ~z1· a anu lu1· atit
, de p'i 111
· .m . consecmţe
· o lucrare dramatică, clocotitoare chiar În .ciuda aparenţelor, reliefind
rn urma 9e~1 z:e~ luate, la 31 decembrie 1782 şi în chip simbolic, o lu- contraste puternice. Expresia generală a primei miş.cări este cuprinsă în
c~are. desTav~rş1t~ : Cvarte~ul Îf! .so~. major, catalog Kochel 387 ! Acest primele măsuri, aidoma unui moto. C:ită a!semănare există Între această
o.n~gm v er:n d1:1 prea plinul 1nrmu curate l-a uluit pe Joseph Havdn. lucrare şi Cvartetul cvintelor" - tot 'În re minor - de Haydn ! încil-
D01 savanţ1 , do1 explo · · d
::, . . :_a t ~Jn e nf?U ş1· creatorr· miracu
· loş1,·. contemplau
· ,
nim aici, în prima parte - Allegro modercito - o concepţie 1cvartctisti.~ă
~ a~~m, de la aceasta 1nalţ1me, stadwl de vîrf al cvartetului de coarde. eminamente dramatică, continuată la sfîrşitul secolului de Beethoven
:' . Haydn rec~r;oa.}te spontan. virtualităţile concepţiei mozartiene, înte-
-~12~.iate I?e t~a'·.iliul m?~vic multiplu. ·În această muz·ică cu adevărat În Cvartetul op. 18 nr. 4. Dar, .Pa.radoxal, Joseph Haydn elabor.ează
~;x:traordrn:-ra ş1'"' desch1z~toare de drumuri, vocile se împletesc în chip „Cvartetul cvintelor" op. 76 nr. 2 de-abia În. anul 1797. Mozart mtu-
i_iresc,v ~ mt~~.t:atr~nd. . ~.} se Întregesc, Împrimînd discursului muzical o ie5te deci în vara anului 1783 datele st1listice ale cvartetului specific
~lue1:ţa Şt o ehc1e_n.Ea ~ara prec:~ent. În Cvartetul în sol major, chiar rnn- haydnian, cu patrusprezece ani înaintea autor.ului. Hotărît, Mozart a
c~pţla dra~aturgr.ca ŞI compozaţwnală este înnoită. După un prim Allegro părăsit imediat stilul demonstrat În Cvartetid În re minor, evoluînd p~
;;wace assai În formă bitematică de sonată mult mărestrită, se produce o alt drum. Însă, în această feri1cită şi unică interinfluenţă, road~le sînt
inversare : Memtetul - Allegretto - apare drept miş·care secundă, iar mari, bogate. Numai un geniu putea să ser-ie, drept omagiu sublim, prima
parte a Cv,irtetului în re minor, .sugerînd ipr.ietenului mai vîrstnic o cale
4:?
43

S-ar putea să vă placă și