René Welle, – Austin Warren, Teoria literaturii, București, ELU,1967

12
Modul de existenta al operei literare

Inainte de a anailiza diferitele straturi ale unei apere

lirterare, va trebui sa ridicam o problema epistemologica ex-
trem de dilfidla, problema "modului de existenta" sau a
"situs-ului ontoilogk" al operei literare (pe care, în cele ce
urmeaza, a vOImnumi, pe Sicurt, "poem"). 1 Ce este un "adeva-
rat" poem ; UrndetDebuie sa-'1!cautam; cum exista el ? Un ras-
puns corect la aceste întrebari nu poate sa nu re'zolv,e mai
multe probleme de critica, deschizrînd asbfel o o.ale spre 'ana-
liza adecvata a operei :literare.
La întrebarea ce este ,si unde ravem a faoe cu un poem,
sau ou o apera litemra în general, s-au dat mai multe rasrpun-
suri traditionale pe ,care va trebui sa le supunem urnei analize
critice si sa le înlaturam înainte de a î,ncerca sa dam noi insine
un raspuns. Unul dintre cele m!ai obisnuite si mai vechi ~as-
punsuri '8rsteeel care considera ca poemul este un "artifact",
un obiect de aceeasi natura ca o sculptura sau un tablou.
Astfel, opera literara este considerat'a identica cu liniile negre
scrise ou cerneala pe o hîrtie sau pe un pergament alb sau,
daca avem în vedere tIn poem barbi,lonian, cu santuletele sapate
pe tablitele de argirla. Evident, aoest raspuns este a:bsolut ne-
sratisfa:cator. Exista, în primul rînd, o uriasa "literatura" orala.
Exista poezii sau povestiri care n~aru fost fixate în scris nicio-
data si totusi continua sa existe. Asadar, rîndurile scrise ou
cerneala nU reprezinta decît o metoda de notare a unui poem
care trebuie oO'llroeputca exi61tînd si într-atltfel. Chiar daca
distrugem un manuscris sau chiar toIateexemplarele unei carti
tiparite, s-ar putea totusi sa nu distr1ugem poemul, deoarece
acesta s-ar putea sa se pastreze în tmditia orala sau în me-
moria unui om ca Macaulay, ,care se lauda ca stie pe dinafara
Paradisul pierdut si Pilgrim' s Progress (Calâtoria pelerinului).
 MODUL DE EXISTENTA AL OPEREI LITERARE 191

T n schimb, daca distrugem o pictura, O' s2uilptura sau a cladire,

() distoogem cu desavîrsire, chilar da,ca vom pastra descrieri
sau reproduceri facute <cu alte malteriale si chiar daca vom
Înc2Doa sa refacem lucrarea pie~duta. In acest caz nu vom
putea crea decît O' alta 'Opera de arta (oricîta similari tate ar
avea 'cu originalul), în v,reme 'ce distrugerea unui exemplar al
unei carti, sau chiar a tuturor exemplarelor ei, s-ar putea sa
nu afecteze de 110ic opera litemira.
Ca nu scrisUil de pe hîrtie repD2zinta "ade1varatul" poem
se poate dovedi ,si ou un alt argument. Pagina tiparita CiOn-
line numeroase elemente straine poemului: corpul de litera,
camcterele folosite (romane, italke), formatul paginii si multi
alti factori. naca am lua in ,seri'Osparerea ca poemul este un
"artifact", ar trebui g,a aju:ngem laconoluzia ca fiecareexell:n-
plaI' în parte salU,cel putin fiecare editie altfel tiparita Tepl'e-
;.-:intaoallta 'Opera liteDara. N-am avea nid un motiva priori
ele a considera ca exemplafieiLeapartinînd umor editii diferite ar
fi exemplare :31leuneia si aceiLeiasiopere. In afara de aceasta
noi, cititorii, nu sociOtimtoate 'editiiiLeunui poem drept ICO'l'eete.
]"aptul ca sintem in staDe sa corectam greselile de tipar, chiar
~;i intr-un text pe care nu l-am mai citit înainte sau, în unele
cazuri rare, sa restabiHm ,adevaratul înteles a~ tiextului, de-
monstreaza ea în ochii nostri nu rîndurile tiparite l'eprezinta
adevaratul poem. Astfel am facut dovada ca poemul (sau orice
opera litecrara) poate avea fiinta în afara versiunii lui tiparite
si ca "artHadul" itiparit oontine numeI'oase elemente despre
care trebuie sa rlecuuO'astem iCa nu fac parte integranta din
adevaratul poem.
Totusi, aceasta conc1uzie negativa nu trebuie sa ne faca
sa ignoram enorma imporitanta practka pe oare au aiVIut-o,de
la inventarea scrisului si tiparuLui, metodele noastre de notare
a poeziei. Fara îndoiala, multe opere iliterare s-au pierdut
si astfel au fost complet distn1sle din cauza ca conslemnarea
lor în scris a disparut, iar mijlo31celeteomtic posibile ale trans'-
miterii amle fie ca n-au functionat, fie ca au fo.st întrerupte.
Scrisul si mai ales tiparUiI au asigurat continuitatea traditiei
literare si au adus o contributie importanta la marirea unitatii
si integritatii operelor literare. lin afara de aceas'ta, cel putin
 192 STUDIUL INTRINSEC AL LITERATURII

în anumite peri'Oade ale i,suoriei ipo,eziei, forma grafica a de-

venit 'Opartie integranta a anumitor 'Opere litemre !inite.
In poezia chineza, cum a aratat Erne,st Fenollosa, ideo-
gramele ,ou laspect pi.ctuml repl1ezinta ooomponenta a sensu··
lui complet al poemelor. narsi în traditia apuseana existii
poemele eu parttc11llarita'tigrarfice din Antologia palatina, existil
poeziile The Altar (Altarul) sau The Chur'chfloor (Pronaosul)
de George HeI1berlt si poezii similare ale poeti1o'r metafizici
ernglezicare, pe Continent, [,si pot gasi corespondent în gon-
gorismul spaniol, marinismul it,aJ;ian, poezia baroca german (1
si în 'alte 'curente. Poezia mode,rna din America (e.e. cummings),
din Germania (Arno Holz *), din Fl1anta (MaUarme, ApoUinaive)
si din alte tari a folosit si ea diferite procedee grafice eum ar
fi. aranjal'ea neobisnuita a mnduri1O'rsau ,chi!arasezarea începu-
tului poeziei în josul paginii, tipadv2a în diferite culori etc.:.!
Inca în seoolul ,al XVIII-leaVÎcfi--romaniul Tristram Shandy,
StC'rne
prooedeea grafice
introdus,oonstituie
pagini al1pe
pavti sau \ marmorate. Toate aceste
iniegr3il1tealeacestor opere
literaDe. .Desi stim ca majorit:atea poeziÎilor nu recurg la ase-
menea procedee, ele nu pOltfi si nu se oade sa fie ignorate în
cazurile amintite.
Holul tipairuluiîn poezie nu se margineste nicidecum la
asemenea extravagante rel:atirv rar,e; sfîrsitul versurilor, gru-
parea în strorfe, împartirea în pamgrafe a pasajelor în proza,
folosirea rÎime1Jorvizua,le (hazate pe terminatii omografe, dar
nu si omofone) sau a jocurilor de cuvinte car'e nu capata ,sens
decît gm1ie ortografiei si multe pl100edee similare trebuie OOill-
sideriateca factori ,oomponenti ai opel1elor liteflare. Teoria oare
sus,till'evailoarea pur sonora a po'emUiluitinde sa nu ia în Iseama
de fel aceste prooedee, dar ele nu pot fi ignorate în nici o
analiza oompleta ,a multor opeJ:1eIlitemre. Ex1stenta ,lor dove-
deste ca pentru pl'laotka poeziei în timpurille moderne tipa'rul
a devenit foarte important, ca poezia este sorisa atît pentru
ochi .mt si pentru urechi. Desi fo,losirea procedeelor grafÎ!ce
nu este indispensahila, :acestea s[nt mult mai freevente în lite-
I1atura decît în muzka, unde pa:rtitum rtipar1ta joaca un rol
* In versiunea germana (pag. 160), înauntrul acestei paranteze,
este mentionat, alaturi de Arno Holz, si poetUl Stefan George.

11...' ..
 MODUL DE EXISTENTA AL OPEREI LITERARE 193

simi,lar cu acela al paginii tiparite din literatura. In muzica,

asemenea :practici sînt rare, desi nkideeum inexistente. Intil-
nim numeroase pl'ocedee optiee ,curioase (folosirea culorillor
etc.) în partiturile madrigalelor italiene din secolul al XVI-lea.
Handel, oompozitorul "pur", "absolUJt" a scris un cor despre
revarsare a Marii Rosii în cal'e se 'spune ca "apa se ridicase
ca un zid", iar notele de pe p3lI'titruratiparita formeaza siruri
compacte de puncte asezate la distante egale, oare închipuie o
falanga sau UIl1. zid. 3
Am început ,ou o teode care p~oha:billca, în prezent, nu
are mrnti adepti seriosi. Un 811doilea raspuns la întrebarea
noastra sitUieaza esenta 'operei literare în succesiunea sunete-
lor pronruntate de ,001.oare reciJta sau ci>teste versuri. ESlbeo
solutie acceptata de multa lume si apreciata mai ales de red-
tatori. Dar si aoest ra1spunseste nesatisfa,cator. Orice ledmra
cu voce tare sau recitare a tIDui poem nu este altceva decît
() redare a pOiemului,nu poemul însUlSi.Ea este de a,oelasi ol'din
ca interpretarea unei bucati m:uzica1ede. catre un muzidan.
l<";xista- pentru a urma linia argrumentului preoedent - o
unorma can't.imte de literatura scrisa cwe se prea poate sa nu
fie citita cu voce tare nidodata. Pentru a nega acest faplj; ar
Lt'ebui sa subscriem la vreo teorie absurda ca aceea sustinuta
de anumiti behavioristi care sustin ca orice lectura muta este
însotita de miscari ale cowdelor voca/le. De fapt, întreaga ex-
perienta ne arata 'ca, af8lra de ,cazul ca am fi aproape anal-
fabeti, sau 'ca ne-am osteni sa învatam a dti într-o limba stra-
ina, sau am vrea eu tot dinadinsul sa arti:culam în soapta
:-:unetele, citim de obicei "g!lobal", adica -sesizam fiecare cuVÎnt
tiparit ea un întreg, fara sa~l divlzam intr-o suooesiune de
foneme, si, prin urrnare, nu-l pronuntam nici în gînd. Cînd
citim repede, nu avem timp nici maoar sa artiOUilam'suneltele
cu coardeLe vQcale. In pLus, a OOil1Jsid'eDa ca poemul nu exilsta
decît prin lectura eu voce ta-re duce la concluzia· st~all1.ieca,
atunci cînd nu este recitat, poemul nu exista si ca el este
rccreat o data 'cu fiecare noua lectura.
Dar o'rioe lectura a unui poem - si acesta e faptul cel
mai important - este mai muLt decît adevaratul poem : fiecare
r~~c~tarecontine elemente 'Sitrainepoemului si pail'ltkularitati in-
(hvrduale de pronuntie, intonatie, tempo si aocentuare --
1:1 - c. 278

-----------------------------------------------------
..
194 STUDIUL INTRINSEC AL LITERATURII

elemente care fie ca sînt determina:te de personalitatea vo]'-

bitorului, fie ca reprezinta ,simptome si mijloace ale interpre-
tarii pe :care '0' da poemuilui. Mai mmt, lectura unui poem nU
numai ,ca adaluga elemente personale, dar oanstituie întotdeauna
doar o selectie a <componentelar implicite ale t,extului poe-
muLui : tOlnul, viteza ou care este citit un pasaj, distributia si
mtensitatea !aooentelor, taate acestea pot fi s,au oarede, sau
gresite, si ,chiar Clînd ele sint oarede, pot sa reprezinte numai
a versiune a leoturii poemUllui. Trebui'e sa admitem posibili-
tat,ea exiiStentei mai mu1:tarfeluri de a citit un poem; lecturi
pe oare le cansideram gresite, cînd sirntim ca altereaza adeva-
ratul înteles al paemului, ,Sau lecturi pe C'are le oansideram
ooreete si admisibile, fara a le oonsidera totusi ideale.
Lectura unui poem nu este paemul însusi, deoarece min-
talI putem cODeciaaceasta lectura. Chiar daca ascultam la 'lec-
tura pe care '0 oonsideram e:l0gelenta sau perfecta, nu putem

dar cu ,alta ocazie, sa redea paemul ntr-un mad foarte dife-

rit, scotlînd în evidenta la fel de bi 'alte elemente are aces-
eX:e!ucte..POSibi.l.it<lro.
tuia. Analogia a ca altcinev.a..
'ou irrterpJ:'letama ITlU ~.•. Chiar
l!cii ne estea.celasi
.. llecitat'O.'1',
din nou utila:
interpretarea unei ,simf'0nii, chi'ar si de catre un T,oscanini,
nu este sim:5onia însasi, deoarece ea este în mad. inevitabil
colO'rata de individualitatea interpl1etilo'r si adauga detalii can-
crete de tempo, Tubata, timbru etc. eare, într-o interpretare
ulteriaara, ar putea fi schimbate, desi ar fi imposibil sa se
nege ca si a doua oara s-a executat aoeeasi simfanie. In fe~ul
acesta am facut dovada ca paemul poate exista în afara citirii
lui eu Voce tare, si ca eiUl'sacu voce tare oantine numeroase
elemente 'oe nu pot fi cOUisiderarteca facînd parte din paem.
Totusi, în unele opere ~llterare (mai ailes în poezia lirica)
aspectul sonor paate fi un factor important al. structurii lm
generale. AtJffi1Jtiapoate fi aJtl1Clisa asupra aCestui a:slpect·prin
diferite mijlaace, oum ,SlÎrntmetrul, anumite suocesiuni de vO'-
caiLe sau 'C'alrlsoane,alitJeratiiLe, asonamtele, dmele etc. Acest
fapt explka - ISau mai degraba ne ajuta sa explicam --
caracterul nesatisfacator almultJar traduceri de poezie lirka,
deoaI'1eoeaceste efÎiCace figuri de sunet nu pot fi tmr1sferate
într-un alt sistem lingvi6·tk, desi un tradl1<ca!torta,lentat poate
sa redea apI'lO'ximativefectul lor general în limba sa. ExisUl
 MODUL DE EXISTENTA AL OPEREI LITERARE 195

lotusi o enorma oantitate de literatura relativ independenta

de figurile de sunet, IUCI1U demonstrat de efectele istorice aile
multor opere difuzate chiar în traduceri 'neinspirate. SUnetul
poate reprezenta un fact'Or important în structura unui poem,
dar ,raspunsul oa poemul este o sUiocesiune de sunete este t'Ot
atît de nesa,tisfacator ca si raspunsul care crede ca poemul :re-
zida în pagina tiparita.
Un al treilea si foar:tecurent raspuns la întrebarea noastra
spune ca poemul rezida in trairile cititorului. Poemul, se SiUS-
tine, nu este nimic în afara proceselor mint1aJlea:le diferitillo,r
lui cititori si estle ded identilc ou starea de spirit pe oare o
traim sau 'Cu prooe1sul mintal care are l,oc cind citim sau
ascultam un poem. Dar si aceasta Slolutie ",psihologica" este
nesatisfacartoare. Este adevarat, desigur, ca poemul poate fi
cunosout numai prin trairi individuale, dar el nu este identic
cu o astfel de traire, Fiecare traire individuala a unui poem
contine ceva caraderistksi pur personal. Ea este colorata de
ditSpozitia noastra si de pregatirea noastra individuala. Edu-
catia, pem'Onalitatea fiecarui cititor, climaitul cultural general
al unei epoci, ideile preconcepute, religioase, sau filoz'Olfke
sau pur tehnice ale fiecarui cititor vor adauga ceva ins'tanta-
neu si strain fiecarei lecturi a unui poem. Doua lecturi efec-
tuate de ,catre acelasi ci:titor la epoci diferite se pot deosebi
considerabH, fie pentru ca între timp cititol'ul s-a maturizat
din punct de vedere intelectual, fie pentru ca este slabit de
unele împrejurari de moment oum ar fi oboseala, grijile sau
neatentia. Astfel, fiecare traire a unui poem fie ca 'Omite ceva,
fie ca adauga ceva individual. Trairea nu va fi niciodata egala
cu poemul: chiar si un cititor bun va descoperi într-un poem
la fiecare lectura detalii noi pe care nu le-a remarC'at la lec-
turile anterioare, si nu este nlevoie sa aratam cit de denaturata
sau superficiala poate fi lectura unui cititor mai putin pvegMit
sau comp~et nepI1egatit.
Teoria ca trairea in1Jeleduala a cititorului este poemul
însusi duce la ooncluzia absurda ca poemul nu ar exista, decît
daca este trait si ca el ar fi recreat la fiecare lectura. In felul
acesta, nu ar e'xista o singura Divina Comedie, ci tlOt atHea
Divine Comedii citi cititori au fost, sînt si vor fi. Pîna la urma,
ne pierdem în complet scepticism si anarhie si ajungem la
196 STUDIUL INTRINSEC AL LITERATURII

maxima eronata de gustibus non est disputandum. Daca am

lua în serios a,ceasta teorie, ar fi imposibil sa explicam de ce
inte!l'pretarea data unui poem de catre un cititor ar fi mai
buna decît interpretarea ,oricarui al1Juiasi de ce putem eorecta
interpretarea altor dtitori. Adoptarea ei ar însemna sfîrsitul
categork al disdplinei literaturii -al 'ca,rei soop este sa înles-
neasca învelegeDea ,si aprecieI1ea unui text. Scrierile lui
1. A. R1charids, în special cartea sa intitulata Practical Criti-
cism (Critica practica), au aratat cit de departe poate merge
analiza particUilmitati10r individuale ale cititorilor si dt de
mult poate face un bun profesor pentllu îndreptarea interpre-
tarilor gresite. Dar, lucru destUil de curios, Rkhards, carecri-
tica în permanenta interpretarile elevilor lui, sustine '0 teorie
psihologica extremistta,c.a:re se afla în ,contmdiotie categorica
cu ex;celenteiLelui lucrari critioe. Ideea ca poezia ordoneaza
impulsurile noastre si oonc1uziaca vClIloareapoeziei consta în-
tr-un fel de terapie psihka ,l..,au facut în cele din urma sa
admita ca aceCl!staterapie poa:t:e fi tot atît de bine realizata
de un poem prost sau de unul bun, de un covor, de un vas,
de un gest sau de 'O sonata. " in felul acesta, presupusul proces
din mintea no.a:stra nu este legat în mocI clar ele poemul oalre
l-a provocat.
Oridt de intJereS'anta ar fi ,in sine sau oricit de utila ar
fi pentru soopuri pedagog1ce, psihologi'a cititorului va ramîne
întotdeauna în afara obiectului studiului Jiterar - opera hte-
rara cOD'crpti'j- si nu pOalte 'l:1€1zalva proh1ema struaturii si
valorii operei JiteraI'ie. Teoriile psihol-ogke sînt în mod necesar
teorii despre efectele operei literare si de aoeea el-e pot duce,
în cazuri extreme, la un criteriu deevalua'l1e al poeziei ca
acela propus de A. E. Housman î,ntr-o pl'elegere intitulata The
Name and Nature of Poetry (Numele si natura poeziei - 193:3),
în care ne ispune, speram ca în ghJima, ,ca poezia buna poate
fi reouno'Soota dupa fiorul ce-u. simtim, la lectura ei, de-a
lungul sirii spi'narii. Aoealsta teorie este la nivelul teoriilor
din seoolul al XVIII-lea, care masurau callitatea unei tragedii
dupa cantitClltea de lacrimi varSlata de spectatori; SalUla ni-
velul ideii pe care .si-o face plasatorul de la cinematograf despre
calita,tea unei comedii judecînd dupa hanotele de rîs pe care
le-a numarat în sala. Asooar, anarhia, soeptkismul, o com-
 MODUL DE EXISTENTA AL OPEREI LITERARE 197

pleta confuzie Î:q privinta valorHor este rezultatuil tuturor teo-

rinor psih.ologi,C€,deoareoe ,ao€'stea nu pot fi legate nici de
structura, nki de caJitatea poemu1ui.
Teoria psihoLogica nu este dec[t foarte putin perfeotio-
nata de 1. A. Hichards, cînd 'aoosta definecste poemul ca ,,0
traire a cititorului idea,I" 5. Evident, întreaga prohlema este
deplasata asupra notiunii de cititor ideal -- asupra întelesului
ace,stui adjeotiv. Darchia:r admitind existenta unei dispozitii
ide2Jle la un dtHor eu cea mai îngrijita educatie si ou iOeamai
buna pregatire, definitia ramîne nesatisfa·cat.oare, fiind expusa
tuturor criticilor ce le-am adus metodei psihologic:e. Ea situeaza
esenta poemului într-o traire de moment pe care nici chiar citi-
torul ideal n~ar putea-o repeta identi,c. Aceaista traire nu va
ref<lecta niciodarta întregul sens al unui poem la Un moment
dat si va adauga lecturii, de fieca[1e data, inevi,tabile elemente
personale.
P,entru a elimina aceasta difioultate, a fost propus un al
patrulea raspuns. Poemuil, ni se spune, este eXiperienta autQirului.
Mentionarn în paranteza ca nu sLar putea act:irmaca poemul ar
fi experienta autorului în .orioe m.oment al vietii dupa crearea
operei, dnd dinsul o reciteste.ln cazul acesta aut0'rul devine,
evident, un simplu cititor al operei saiLe,sUpius greselilor si
expus sa interpreteze e:mnat propria s'a opera, aproape la fel
ca o,rkealt dbtor. Se pot da muilte exemple de flagranta neîn-
tolegerea unei opere de catre propriul ei autQir: vechea anec-
dota despre Browning care ar fi declarat ca nu întelege un
poem scris de el însUisiare probabil un sîmbure de adevar. Ni
Sleîntîmpla tuturor sa interpvertam gresit sau sa nu întelegem
pe deplin ceea ce am scris 'ou ClÎltvatimp în urma. Asadar,
conoeptia amintita pesemne ca se r'efera la experienta autO'-
rului în perioada în oare creeaza opera. Prin "experienta auto-
rului" putem însa întelege doua lucruri diferite: experienta
oonstienta, ideile pe care autorul a intentionat sa le întruchi-
peze în opera lui, sau experienta totala, constienta si incon-
stienta, de-a lunguil întregii perioade de creatie. Parerea ca
adevaratul poem se gaseste in intentiile autorului este foar1te
raspîndita, desi nu este întotdeauna exprimata explicit. 6 Ea
c.onsti,tuie ratiunea de a fi a multor cercetari de istorie literara
si sta la b~a muHor argumente in favoarea unor interpretari
198 STUDIUL, INTRINSEC AL LITERATURII

concrete. Totusi, pentru majoritJatea opevelor literare, nu po-

sedam, în afara de opera finita î:nsasi, nici un f~l de date ,care
sa ne ajute sa poconstituim intentiile autaruLui. Chiar daca
posedam un document ,contemporan oare ar cuprinde o decla-
ratie de intentii explicita, o asemenea profesiune de iI1!terntii
nu trebuie sa-I paraHzeze pe cel'cetatorul modern. "IntentiUe"
autorului sint întotdeauna "rationalizari", comentarii care, de-
sigur, trebuie luate în oonsideratie, dar trebuie de aseme-
nea sa fie ,oercetate critic în lumina operei literare finite.
"Intuntiile" unui autor pot merge mult mai depart~e decît opera
literara finita: ele pot reprezenta deolairatii de planuri si idea-
luri, în timp ce opera însa!si poate fi sau mult sub tinta fixata,
sau a,liHuri de ea. Daca i-am fi putut lua un interviu lui
Shakespeare, probabil ca si-ar fi exprimat intentiile cu care
a scris Hamlet într-un fel pe care l-am oonsidera cit se poate
de nes.':lltiEJIae'itor.Si am fi îndreptatiti sa staruim în a gasi
în Hamlet (si nu doar în a inventa) întelesuri care probabil
ca erau departe de a fi clar formulate în cugetul lui Shake-
speare. * -
Cînd dau expresie intentiHor lor, artistii pot fi puternic
influentati de situatia contemporana a criticii si de formulele
critice oontemporane, dar formulele critice îns,ele s-ar putea
sa fie absolut neadecvate pelI1!trua caracteriza realizarile Iar
ar'tistioe reale. Un exemplu graitor în acest sens ne ofera epoca
baroca, în oar,e o practi:ca artistica surprinzator de noua a
galsi:t o expresie slaba atît în deolaratii<le artistilor cit si în
comentariHe criUdlor. Un sculptor ,ea Bernini a putut tine
la Aicademi,adin Paris, o prelegere în care si-a exprimat pa-
rerea oa practica lui persona,Ia este absolut OOnfOlTI1a ou oea
a clasicilor, iar Daniel Adam Pappe~mann, arhitectul calre a
construit în Dresda cladirea tipica pentru ro.o0'COcare este
Zwinger-ul, a scris a întreaga lucrare pentru a demonstra
oo.ncordanta stricta di,ntr!e creatia lui si cele mai pure principii
ale lui Vitruviu. 7 Poe1tii englezi "metafizici" nu dispuneau
* Versiunea germana (p. 165) aduce aici urmatoarea completare:
"Fiind adesea intrebat ce idee a vrut sa întruchipeze în l"aust", Goethe
i-a spus, indignat, lui Eckennann: "Ca si cum as sti lucrul acesta si
as fi în stare sa-I exprim" (Eckermann, Convorbiri cu Goethe,
6 mai 1827).
 MODUL DE EXISTENTA AL OPEREI LITERARt; 199

decît de dt,e~a formule critilce dt se poate de neadecvate (ca

formula "versurilor puterntce") care nu exprima nici pe departe
adevarata noutate a practicii lor, iar în majordtatea cazuri,lor
artistii evului mediu aV'eau "intentii" pur l1e>ligioasesau didac-
tice :care nici macar nu Încep ,sa dea e'xpr1eS'ieprincipiillor
artistke ale practidi ,Lor.Divergenta dintre intentia constienta
si realizarea concreta este un fenomen obisnuit în istoria lite-
{'aturii. Zola credea sincer în teoria ,lui stiintifka despre ro-
manul experimental, dar în l1eaHt,E1!te a scris r<0mane profund
melodramatice si simbolice. Gogol se considera un reformator
social, un "geograf" al Rusiei, în timp ce, în practica, a Hcris
romane si povestiri pline de crelaburi fantastice si grotesti,
zami'slite de imaginatia liUi. Este pur si simplu imposibil sa
punem temei pe studiul intentiilior autorului, deoarece acestea
pot sa nu reprezinte nici ma1car un comentariu corect asupra
'Operei lui si nu sint, în cazul ,cel mai bun, mai mult decît un
asemenea oomentariu. Fireste însa, nu putem avea nimic im-
potriva studiului "intentiiilor" daca nu vedem în d altceva decît
un studiu al 'Operei literare în întregimea ei în scopul de a
dezva:1ui întregul ei înte1les.8 Dar aceasta folosire a terme-
nului "intentie" este diferita si oarecum derutanta.
Dar si alternativa ce se propune -. port.rivit careia ade-
varatul poem se afla în totalitatea experientei, constiente si
inoonstien,te, a autorului în perioada creatiei - este foalrte
neS'atisfacMoare. Din punct de vedere practic, aiOe:a:stasolutie
prezinta seT~Qlsuldezavantaj de a reduce problema la un. X
complet inaccesibill si pur ipotetk pe eare nu avem nici un
mijloc de a-l reconstitui sau macar de a-l oer'ceta. Abstrac:tie
facînd de aoeasta dificultla:te pradLca de neînvins, solutia este
nesatisfaoatoare !si pentru motivul ca situeaza existenta poemu-
lui intr-o experienta subiectiva oare lapartine trelcutului. Expe-
rienta autorului din perioada creatiei a încetat exact în clipa
oînd poemul a început sa exilste. Daca aceasta conceptie ar fi
justa, n-am put1ea veni în iContact direot cu opera litel"ara
însasi niciodata, ci .31' trebui sa ne gîndim în permanenta ca
sentimentele pe o.are le încercam Ila dtirea poemului s\Înt oare-
cum identke eu vechile experientealle autorului. In cartea
lui despre Miltan, E. M. Ti11yard a incercat sa acrediteze ideea
ca ParadisuL pierdut tradeaza stavea de spirit a autorului în
200 STUDIUL INTRINSEC AL LITERATURII

epoca în care a 81cri1saoest pOlem si n-a vrut sa recunoasca,

într-o lunga si adesea nesemnifioativacontroversa cu C. S. Le-
wis, ca în Paradisul pierdut este vorba, în primul rind, de
Satana, .si de Adam si Eva si de sute si mii de alte idei, repre-
zentari .si ooncepte, si nu de starea de spirit a lui Mil'Don
în timpul creatiei. 9 Ca întregu\lcontinut al poemului a fost
în IcontatCt'cu con.stientul .si inoonstientuli lui MUton este per-
fect adevarat; dar starea lui de sptrit în momentul creatiei
ne este inaccesibila si ea se pma poate sa fi continut milioane
de experiente care n-au lasat nici 'O urma în poem. Luata ad
litteram, aooasta sfo[utie duce în mod inevitab1l la speculatii
fara DOst în legatura cu duvata exacta a starii de spirit a
creatorului si cu continubul ei exact, continut care, de altfel,.
s-ar putea prea bine sa includa o dUl'ere de dinti survenita
în momentul creatiei. 10 IÎn:tl'eaga teorie psihollogica bazaJta pe
stJaJ:reade spirit a eilti,torului sau a aJscUiltatJorwlui,a recitato-
l'ului sau aautO'rului, ridica mai multe probleme decit ar
putea ea rezolva vreodata.
O cale mai buna ni se deschide, evident, prin definirea
ope;rei literare în funotie de exrperilell1tasociala si colectiva.
Exi,sta aid doua Slolutii,pos1birle care totusi nu izbutesc sa
rezolve în mod satisfacator problema. Am putea spune mai
întlîica opera literara reprezinta suma tuturor interpretariJor
treoute si posiibHe ale poemu1ui: o so~uti€' care ne pune fata.
în fata cu .o infinitate de interpretari personale nepotrivitJe,.
de1eotiuni gresite, defedwoase, pline de denaturari. În 'esenta,
aJo€lastasolutie nu face decît sa sustina ca poemul se afla în
starea de spirit a dtit.orului .sau, mulrtiplicata la iniimit. Cea-
lal,ta solutie afirma caadev,aratul poem este interpretarea
oomuna tutJuror interpretarHor poemuLui. 11 Aoes1traspuns r'e-
duce, se vede bine, opera Iliter:ara 11arangul de numitor >comun
al tuturor acestor experiente. Iair acest numitor trebuie sa fie
cel mai mic nUlI11itorcomun, experienta cea mai superficiala,
mai banala, mai fara valoare. Aceasta solutie, pe lînga ca ridica
mari difioultati practice, ar saraci complet sensul operei li-
terare.
La întrebaI\ea noastra nlu se poate gasi un ras'Puns bazat
pe psiho,logia individuala sau sociala. Trebuie sa conchidem
ca poemul nu estie o experienta individuala sau o suma de
 MODUL DE EXISTENTA AL OPEREI LITERARE 20:11

experiente, ci numai cauza virtuala a unar experiente. Încer-

carea de a defini poemul în functie de starile de spirit esueaza.
pentru ca nu poate explica faptul ca adevaraltul poem are un
caracter normativ, faptul simplu ca un poem poate fi inter-
pretat corect sau incorect. Numai a mica parte din fiecare
interpretare individuala poate fi considerata adecvata ,adeva-
ratului poem. Astfel adevaratul poem trebuie oonceput Ica un,
sistem de norme reflectat numai partia~ în interpretarile nu-
merosilor lui cititori. Fiecare experienta în parte (lectura, re-
citare s.a.m.d.) nu reprezinta decit o încercare - mai mult
sau mai putin izbrutita si completa - de a sesiza acest sistem
de norme sau de standal'de.
Fir2steca "nocl:mele",in sensUil în care folosim' aiciaoest
tel~men, nu trebuie eonfUindate cu acele norme care pot fi
olasi<ceIsalUromantice, etioe sau rpolitke. Normele pe oare le·
avem în vedere sînt nODme implicite care trebuie extrase din
fiecare experienta personala a unei opere literare ~,i care,.
luate ,la un 10'c,constituie adevarata opera literara în întregul.
ei. Deisigur ca daca vam campara întDe eLe diferite opere lite-
rare, vom constata asemanari sau deosebiri între aceste norme ;.
si, pleC:1,ndde la asemanari, trebuie sa se poata face O' olasi-
ficare a 'Operelor literare în funotie de tipul de norme pe·
care le întrupeaza. Putem ajunge, pe alceasta cale, la teorii.
aLe genurilor si, în s,fîrsi,t, ,la 'O teorie a literaturii în general.
A tagadui aceasta posibilitlat,e, asa eum fac cei c'3r'e,cu oal'e-
care temei, subliniaza unidtat€la fiecarei ope1re literare, ar în-
semna ca împingem conceptia despDe individualitatea operei
litemre atît de departe, încît fiecare .opera literara sa ram[na
complet izolata de ,traditie si Isa devina, în cele din urma_
inoomunicabila si incomprehemsibila. Admitînd ca tl'ebuie sa
începem cu analiza unor apere literare individua'le, mu putem
nega totusi ca trebuie sa existe unele legaturi, unele asema-
nari, unele elem'ente oamune S'au factori camuni care sa apro-
pie doua sau mai multe opere literare date, creînd astfell po-
sibitlitatea treoerii de la analiza unei opere literare individuale
la un tip cum ar fi tragedia greaca si de aici la tragedie în
general, la litemtlura în geneml si, în cele din urma, la un
sistem atotoUlprinzatar, comun tuturor artelor.
202 STUDIUL INTRINSEC AL LITERATURII

Dar 'aceasta ,este o alta problema. Aaum trebuie sa sta-

bmm unde si cum exista aoeste novme. O analliza mai atenta
a operei Hterare ne va a1rata ca 'este mai corect s-a consideram
nu un simplu sistem de nOl1me,ci mai degraba un lS'istem
ailcatuit din mai multe straturi, fiecare avînd, la rîndul lui,
grupUil sau de elemente subordonate. Filozoful polonez Roman
Ingarden, într-o ingenioasa si foarte tehnica ana<liza a opevei
literare, 12 a folosit metodele "fenomenologiei" lui Huslsed pen-
tru a ajunge sa distinga asemenea straturi. Nu ers,te nevoie
sa-I urmarim în toate detaliile pentru a ne convinge ca deo-
sebidle generale pe care le face sînt judicioase si utile. Exi:s1ta,
în primul rînd, stratul sonor, care, desigur, nu trebuie con-
fundat cu pronuntarea efectiva a ouvintelor, dUlpa cum credem
ca am arata't mai sus. Totusi acest tipar este indispenslabil,
deoamoe numai pe baza Siunetelor se poate ridica cel de al
doilea strat: unitatile semantiee. Fiecare cuvi:nt în parte îsi
are sensul lui, se combina, în cadrul contextului, în unitati, în
sintagme si în propozitii. Din 310erastastructura sintadica ia
nastere un al treilea strat, cel al O'bieatelor repreZ'2!l1tate,"lumea"
romancierului, persO'najele, cadrul aetiunii. IngaJ:1denmai adauga
doua straturi oare poate ca nu trebuie consilderate separabile.
Stratul ,;lumii" este privit dintr-un anumit punct de vedere
care nu este neaparat eX'primat, dar e ilmplicit. De exemplu,
a întîmplare relatata în literatura poate fi prezentata ea "va-
zuta" sau ca "auzita" : chiar si unul lsi acelasi fapt, bunaoara,
trîntitul unei usi; un personlaj poate fi vazut cu trasaturile
lui caract:eristLoe "irrterioa1re" sau "exterioare". Si, în sfîrsit,
Ingarden vorbeste despre un strat al "calitatilor metafizrce"
(sublimuIl, tragicul, teribillul, sacruil) pe care arta ni le poate
.oferi spre contemplare. Acest strat niU este indispensabil si
poate lipsi în unele opere literare. Ultimele doua straturi ar
putea fi iniQiluseîn stratul ,,1,Ulmii",în domeniul olbiectelor re-
preze:ntate. Dar nu e mai putin adevarat ,ca ele sugereaza
probleme foarte reale în analiza literaturii. Cel putin în ro-
man, de la Henry J ames încoace si mai ales de cînd teoria
si practka1ui James au f'ost eXipuse în mod mai sistematic
de Lubbock, "punctul de vedere" sI-a bucurat de mu1ta aten~ie.
Stmtul "callitatiloT metafiziee" îi permilte lui Ingarden sa rein-
 MODUL DE EXISTENTA AL OPEREI LITERARE 203

troduca prableme legate de "sensul filazofic" al operelar lite-

rare, fara riscul obisnlUitelorermi intelectualisbe.
Este util sa ilustram aceasta conoeptie cu ajutarul situa-o
tiei analoge pe 'care la gasim în lingvistica. Lingvisti ea Fer-
dinand .de SaU!ssuresi 00. cei din Cercul lingvis,ti,c de la Praga
fac .o distinctie clara între langue si parole 13, între sistemul
limbii si aotul individual al vorbirii; si aoeasta distinctie
corespunde aceleia dintre poemul ca atare si experienta indi-
viduala a poemului. Sistemul limbii (langue) es'te a calectie
de canventii si norme ale caror actiuni si relatii le putem
O'bservasi despre oare, în duda exprimari,lor foarte diferite,
imperfecte sau incomplete ale vmbitorilor individuali, putem
splIDe ca au a c'Oerenta si a identitate fundamentala. Cel putin
În alceasta privinta, apera literara se aHa exact în aceeasi
situatile 00. si sistemul ~imbii. N'Oi, ca indivizi, nidadata nu
vO'm întelege pe deplin aoest sÎ!stem, pentru ca niciodata nu
v'Om folosi pl'lOpria noastra limba oomplet si perfect. De fapt,
în fiecare act de Cllllaastere se loonstata exalot aiceea,sisituatie.
Nu vam cunoaste niciodata un 'Obiect în toate calitatile lui,
dar totusi nu putem nega iderrtitatea obiectelor, chiar daca
le vedem din perspective diferite. Distingem întotdeauna în-
tr-un 'Obiect un anumit "siiSt,emde determinare" care face
ca actul cunaasterii sa nu fie un act de inventie arbitrara sau
de distinctie subiectiva, ci recunoalsterea a:nUi~itor narme pe
care ni 'le impune realitatea. În acelalsi fel, structura unei
opere literare are caracterul unei "datorii pe oaIle trebuie s-a
înteleg". O vai întelege întacbdeauna imperfect dar, în ciuda
acestui fapt, un amumit "sistem de determinare" ramîne, în-
tocmai ca în 'OricealUobiect aiIcU!noaisterii.14
LLngvilstii maderni au analizat 'sunetele posibile ajungind
la notiunea de fonem; ei pat anaJliza, de asemenea, morfemele
si sintagmele. Pmpo,zitia, de exemplu, poate fi definita nu
daar ca a enuntare ad hoc, ci ca Uin tipar sintactic. In afara
fone<maticii, Jingvistica functionala moderna este înca relativ
nedezvoltata; dar problemele, desi dificHe, nu Sfînt insolubile
sau camplet noi; ele sînt mai degraba reformulari ale pra-
blemelor morfolagice si sintactice tratate în gramatici!le mai
vechi. (a) knaliza operei literare are de reza,lvat probleme si-
milave în cazul unitatilar semarrtke si a organizarii Iar speci-
204 STUDIUL INTRINSEC AL LITERATURII

fire în 'scopuri estetioe. ProbLeme oa acelle'a ale semanticii,

elacutiunii si imaginilor poetice sînt reintroduse într-o enun-
tare noua si mai îngri'jita. Unitatille semantice, propozitiile si
sistemele de propozitii se refera la obiecte, construiesc reali-
tati imaginativeca, de exemplu, peisaje, intedoare, personaje,
aotiuni sau idei. Aoestea pot fi si ele supuse unei analize
care sa nu le confunde CU Jlealitatea empirica si care sa nu ig-
nore faptul ca elle exista în cadrul unor structuri lingvi8tiee.
Un persO'naj de roman prinde viata numai din unitatile 8eman-
tice, este plamadit din pl'Opozi,tiileprO'nuntarbede el sau despre
el. El are O' structura nedetelrminata în oomparatie cu a per-
soana ca're exista bio~logicsi care îsi are treou1JUIei ooerent. 15
StabiJlirea acel.5'tordi81tinctii între diferite straturi are avantajul
de a înlocui traditionala distinctie derutanta dintire oontinut
si forma. Continutul va reaparea în strînsa legatura ou sub-
stratu,l lingvistk, ,în care este indus si de care depinde.
Daraoeasta .conceptie despl'e opera literara ca sistem
stratifioat de norme lasa totusi nedarificat modulI\eal de
existenta ai acestui sistem. P'entru a trata aceasta problema
într-un mod adecvat, s-ar .cuveni sa solutionam controverse
ca acelea dintre nominalisiITlsi realilsm, mentalism si behavio-
rism - pe scurt, toate problemelle principale ale epistemo-
10gi,ei.TO'tusi, pentru scopuri,lece le urmarim, va fi suficient
sa evitam dO'ua atitudini '0Puse : platonismul extrem si nomi-
nalismul extrem. Nu trebuie sa ipostaziem sau sa "reificam"
acest sistem de nonme, sa facem din el un fel de idee-arhetip
ca1re domneste peste a :lume de elsente eterne. Opera lite'l~ara
nu arie acela'Si statult ontologic ca n.otirmea de triunghi, sau
de numar, sau ,ca '0 calitate ca aceea de "rosu". Spre deose-
bire de aceste concepte "sU'bzistente", opera literara este, în
primulnînd, .cre'altaîntr-un anumit moment în timp, si, în al
doilea rînd, este supusa <schimbarilor si chtar distrugerii com-
plete. In aceasta privinta ea se aseamana mai degraba <cusis-
temul limbii, desi momentul ex,act ~l aparitiei sau disparitiei
este poate mult mai greu de staibilit cu oertitudine în oazul
limbii decît în oazul operei Ilit1er:are,oare, de obicei, este o
creatie individuala. Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem
ca nominalismul extrem,car,e respinge nOltiunea de "sistem
al limbii" si deci si nO'tiunea de opera literara în sensul f'0llo8it
 MODUL DE EXISTENTA AL OPEREI LITERARE 205

de noi, sau oare nu o admite decît ca fictiune utiJ1:asau ca

"descriere stiintifica", nu sesizteaQ:ade 110iC prohlema în litigiu.
Principiile inguste ale behaviiOrismului considera drept "mis-
tÎ<c"sau "metafizic" tot ceea ce nu este conform cu o OOn-
oeptie fOiarte ,limitata a reCliHtatii empirice. Totusi, a numi
fonemul o "fictiune" sau sistemul limbii doar o "descriere sti-
intifica a actelor Vlorbirii", înseamna la ignora problema ade-
varului. 16 Noi recunoastem existenta unor norme si a unor
abateri de la norme si nu nascocim doar descrieri pur verbale.
In alceasta p:tivinta punctul de Vledere behaviorist este bazat
în întregime pe o ,teorie gresita aabstractici. Numerele sau
normele sînt ceea ce sint, indiferent dalca le folosim sau nu.
Desigur, eu ,sînt cel care numara, eu sînt cel care citeste;
dar reprezentarea unui numar sau recunoasterea unei norme
nu este acelasi ;Lucrucu nuinarul însUJsisau cu norma însasi.
Pronuntarea sunetlUilui h nu estle fonemul h. Noi reounoastem
existenta unui sistem de norme în cadrulrealita,tii si nu in-
ventam pur si simplu constructii verbale. Obiectia ca noi nu
avem aoces ,la aceste no:tme decît prin acte individuale de ICU-
noastere, acte pe care nu le putem evita 'sau depa,;;i,'este doar
aparent impDesionanta. Aceasta e obiectia ce s-a adus criticii
kanti1ene acunaasterii si poate fi ,oombatuta cu argumentele
lui Kant.
Este drept 'ca, noi putem interpreta gJ:1esitsau putem sa
nu întellegem aoeste norme, dalr aceasta nu înseamna ca ,criti-
cul î~i as:u,ma r,ollul !surpmomenesc de a critica din afara pu-
terea l1ioalstrade întelegere sau ca el pretinde ca întelege, prin-
tr ...un aiCi de intuitie intelectuala, ansamblul perfect al siste-
mului de norme. Mai degraba, nioi criticam o parte a cunos-
tintetlJor nOClistreîn lumina ;novmei superioare fixata de alta
parte. Noi nu t:rebuie s'a prooedam ca omul caDe, pentru a-si
controla vederea, încearca sa-·si priveasca propriii lui ochi, ci
ca omul care .compara obiectele pe care le vede olar cu cele
pe care le vede neclar, apoi faoe gerneralizari in lega:tura cu
felul obiectelor caDe se Încadreaza in cele doua categorii si
explica deosebirea printr-o teorie a vederii care ia în consi-
del'atie distanta, l'UIIlinasi asa mai departe.
In madanalog, putem face di,stinctieîntre leoturile corecte
si lecturile gl'esite ale unui pa,em, saiUîntre întelegerea si de-
206 STUDIUL INTRINSEC AL LITERATURII

formarea normelor existente Îrrt'r-o opera literara,vecurgind

la compaDatii, la studiul diferitelor "întelegeri" sau interpretari
false sau inoomplete. Putem studia actiunea, relatiile si oom-
binatiile reale ale acestor norme, tat asa cum putem studia
fonemul. (b) Opera literara nu este nici un fapt empiric
~ în sensuiJ.ca nu este stla:rea de spirit a unui individ sau a
unui grup de indivizi ~nid un obiect ideal imuabil, :cum
este, de exemplu, triunghiuL Opera literara poate deveni abiect
al experientei; ea este, recunoastem, accesibila numai prin
ex:perienta individuala, dar nu este identica ou nici o expe-
rienta. Ea se deosebeste de obiectele ideale, cum ar fi nume-
rele, tocmai pentru ca esteabcesibila numai prin partea empi-
rica (fizica sau potential fizica) a structurii sale, sistemul su-
netelor, în timp ee un triunghi sau un numar poate fi intuit
direot. Opera liter:ara se mai de'Ols'ebestede obiedele idelale
printr-un alt aspect important. Ea are ceva ce se poate numi
"viata". Ea se narste într-un anumit moment, se schimba in
decursul istoriei si poate pieri. O opera literara este "eterna"
numai în sensul ca, daca se pas1trea2ia,îsi mentine o oareoare
identitate structurala fundamentala pe icare 'O poseda înca de
la creare,dare1ste ,si "ist'Orica". Ea are 'O dezvoiltare carepoa,te
fi urmarita. Aceas1tadezvoltare nu este ailteeva decit s'eria oon-
cretizarilor operei literal'e în deoursul istoriei, pe care o piUltJem
reconstitui, întir-o oarecare masura, din însemnarile criticilor si
cititorilor privind tra.irile si judecatile inspirate de opera rres-
pediva si din rnrliUrirea exercitata de aloeasta opera asupra
aljltor opere. Cuno.asteDea coneretizarHor anterioare (lecturi,
consideratiuni critice, interpretari gre,site) via infllUenta propria
noastra interpretare; lecturile anterioare nepot pregati pootru
o înteIiegere mai profunda a operei sau pot provoca a reactie
vioilenta împotriva ~nterp'retadlor d'Ominante din trecut. Toate
acestea 'arata importanta istoriei .cri'ticii si ridirea probleme
spinoase in Legatura cu natrura si :limitele individualitatii. Cum
poate trece 'O opera literara printr-un proces deevoJ.utie, pas-
trîndli-si totusi nealtierata structura fundamentala? Putem vorbi
despre ."viata;' unei opere literlare în d€lcUI'sul istoriei, eX'act
în aoelasi sens în care putem vOlJ:1bidesprefaptul ca un animal
sau un om îsi pas1treaza individualitatea, desi 02-a lungul vietii
se schimba în perm<menta. Iliada "taieste" înca; adica poate
 MODUL DE EXISTENTA AL OPEREI LITERARE 207

deveni mereu eficrenta, deosebindu-se astfel de un fapt istoric

cum ar fi batalia de la \VateI11ooeare apartine categoric tre-
cutului, desi desfasurarea ei poate fi reeonstituita, iar urma-
rile ei se pot vedea chiar si în z1ua de azi: In oe s'ens putem
totusi vorbi despre o identitate între Iliada asa cum au auzit-o
sau au citit-o grecii Icontemporani ei si i"liada pe care o citim
Rioum? Chiar presupunînd ca textul este identic, interpretarea
noastra nu poate sa nu fie diferita. Noi nu putem oompara
limba [[iadei cu limba vorbita pe atunci în Grecia, si de aceea,
nu put,em selsiza niei abaterile de la limbajuJ. familiar, pe care
trebuie sa se fi bazat, în mare parte,· efec:tulpoetk. Ne este
imposibil sa intelegem multe dintre aloele formulari ambigue
care sînt o parte lesentialla a exprimarii fiecarui poet. !n plus,
este evident necelsar s'a facem un· efort de imaginatie - care
nu poate avea suooes deeî<tîntr-o foao:te mica masura ---'-pentru
a ne transpune în atmosfera Greciei antice cu credinta ei în
zei, cu sicara ei de valori morale. Cu toate acestea, cu greu
s-ar putea tagadui ca exista O' substantiala identitate de "struc-
tura" care a o:amas aceeasi de-'a lungul vealCurilor. Aceasta
structura este, totusi, dinamica; trecînd prin mintile cititori-
10'1', c:ritkilor 'si 'Oamenilor de arta, ea se schimba în tot
cursul istoriei. 1.7 Astfel, sistemul de norme creste si se trans-
forma si va ramîne, într-un anumit sens, întotdeauna in-
oomplet si imperfeot cunosout. Aoeasta oono2lptie c011Jfonnca-
reia structura 0'perei :liteI"aTeeste dinamica, nu înseamna însa
subiectivism si rellartivism. DiferitJele puncte de vedere nu ,sînt
nicidecum la feJ.de juste. Va fi înt,otdelaJunapOlsibillsa stabilim
Ca:I'epunct de vedere sesizeaza subiedul în modul oel mai
complet si mai pI'ofund. In ll!otirunea de interpretare adecv:art:a
este implicita a ierarhie a punoteloT de vedere, o critica a
întelegeJ:1iinormeLor. Orice relativism este pîna La urma anulat
de reounoasteJ:1eafaprtuluica "Absolutul exi,sta în relativ, desi
nu definitiv si nu în întregime în acesta". 18
Astfel, 'Opera literara ne apare ca un obiect de cunoastere
sui generis caTe are un Slt:artutontollogk special. Ea nu eiSte .
niiCÎconcreta (fizka, ou o statuie) nici mintala (psihologica, ca
senzatia de lumina sau de durere) nici ideala (ca un triunghi).
Ea este un sisitem de norme, de notiuni idea1ecare sint in-
tersubiective. Trebuie sa se considere ca ele exista în ideo-
 :208 STUDIUL INTRINSEC AL LITERATURII

10gia ooleotiva, se schimba o data cu aceasta si sînt 'acoesibile

nUimai prin experÎ1en~eintelectuale individuale, bazate pe struc-
tura sonora a propozitiilor.
Problema valOTilor artistioe nu am examinat-o înca. Dar
antClilizaprecedenta ar fi trebuit sa arate ca fara un sistem
de norme si fara valori nu poate exista structJura. Nu putem
întelege si anaJ.iza nilCÎo opera ilite~ara fara sa ne referim la
valori. Insusi faptul recu:noa.sterii unei anumite structuri drept
,,,opera literara" impJica o judecata de vaJloare. Eroarea feno-
menolqgiei pure OO'llStaÎn aoeea ca socoteste posibila 'O ase-
menea disorcier,e,ca soooteste ca valorile sînt supra.puste struc-
turii, ca ele nu sînt inerente structurii. De aceasta eroare de
analiza sufera si pMrunzatoarea carte a lui Roman Ingarden,
care În:cearcasa analizeze opera literara fara referire la va-
l'0ri Radadna greselii se gaseste, desigur, În oonceptia feno-
menol~ogi,liOr despre o ordine eterna, atemporala a "esentelor",
careia numai mai tirziu i se adauga individualizarile empi-
rioe. Adoptînd ideea unei scari absolute a valorilor pierdem în
mod inevitabH contadul ou reltativHatea judecatilor indivi-
duale. Un Absolut Încremenit este opus unui suvoi de judecati
jndividual~e lipsite del valoarre.
Teza nesanatoasa a ahsolutilsmului si antiteza deopotriva
de nesanatoasa a relativismrului trebuie sa fie înlaturate si în-
locuite printr-o sinteza care sa dinaunizeze scara valorilo'r în•.
sasi, fara ,sa renunte la ea ca atare. "Perspectivismul", Gum
am numit aceasta conceptie, 19 nu îns~amna a anarhie a val'O-
riIor, o glorifieare a Icapriciului individua,l, ci un pro1cesde cu-
noastere a 'Obiectului din dirferite puncte de vedere care, la
rîndul lor, pot fi definite lsi eriticatle. Stl1uctura, semnull si
valoarea formeaza trei aspeote ale aceleiasi probleme si nu
pot fi separate În mod artifiJCial.
Trebuie însa, în primul rînd, sa înoercam a examina me-
tode1le folositeîn prezenta.rea si analiza diferitelor straturi ale
'Operei literare: (1) stratul sonor, eufonia, ritmul si metrul;
(2) unitatile semantiee,oare detemnina structura lingvistica
formaM a operei :lit.erare, stilul ei 'Si disciplina stilisticii care
îl cerceteaza siSltematic; (3) imaginea si metafora, cele mai
esential poetice dintre procedeeiliestilistice, care S2 impune sa
fie cercetate în mod special între altele si pentru motivul ca,

L __ -.··_~···,,·
•••• ~~~~~~~--------------
 MODUL DE EXISTENTA AL OPEREI LITERARE 209

'In mod apl'Oape imperoeptibtl, ele tvec în (4) ,,1umea" poetica

!->pecificaa simbolului si a sistemelor de simbo1uri pe care le
numim "mit" poetic. Lumea creata prin naratiune ddica (5)
probleme spedale Ilegate de modurile si tehnicile de expunere
diroI'a le vom dedilca un capitol deosebit. Dupa oe vom fi
trecut în revista metodele de analiza aplicaibi,le la operele
literare individuale, vom ridka (6) problema naturii genuriJ.or
1 iterare si apoi vom discuta problema cent.rala a oricarei cri-
tici - (7) evaluarea. în oele din urma, ne vom întoarce
la ideea evollutieiHteraturii si vom discuta (8) natura istoriei
literare si posibilitatea lexils~ntei unei ist,orii interne a Htera-
turii conceputa ca o istorie a unei arte. (C)

14 - c. 278

..