TERMINOLOGIE

NOȚIUNI GENERALE

Lexic comun, lexic specializat

Curs 2
4 Structură

Considerații generale
Obiectul și metoda
4 Considerații generale

Lexicul de specialitate își are originea în

istoria procesului de producție, atunci când
apar idei și se creează obiecte noi, pentru care
nu există încă denumiri.
În plan lingvistic, apar elemente lexicale
formate prin intervenția conștientă a omului în
dezvoltarea naturală a limbii.
4 Considerații generale

Terminologiile, într-o interpretare de ansamblu,

pot fi numite lexic specializat, ceea ce
favorizează interpretarea metodologic unitară.
Pe de o parte, vocabularul specializat „atrage”
prin specializare și transfer elemente curente
ale lexicului comun, iar pe de altă parte, el
împrumută altor arii lexicale termeni, care pot
fi supuși unei alte specializări sau unui nou
transfer metaforic.
Lexicul specializat sau terminologiile nu
reprezintă un interes limitat la comunicarea
dintr-un anumit domeniu de activitate.
interesul vorbitorilor pentru lexicul specializat este
tot mai larg, complex și variat.
interesul pentru lexicul specializat (LS) îl pune într-o
relație directă cu lexicul comun (LC), extinderea lui
dincolo de domeniul strict al specialiștilor determină
migrarea multor termeni în limba comună.
4 Considerații generale

Conceptul de terminologie admite mai multe

interpretări.
Terminologia înseamnă, în primul rând,
disciplina care se ocupă de comunicarea
specializată, realizată fără echivoc într-un
anumit domeniu științific, tehnic, profesional.
Este o terminologie a specialiștilor pe care o
vom numi «internă» (T1).
Ca disciplină științifică preocupată de comunicarea
specializată și de mijloacele ei specifice,
terminologia a apărut și s-a dezvoltat în a doua
jumătate a secolului al XX-lea.
De la o terminologie a specialistului,
«internă», interpretată strict în raport cu
problemele comunicării specializate s-a ajuns,
în ultimele decenii, la o terminologie «externă»
(T2) de interes mai larg și pentru
nespecialiști.
4 Considerații generale

Terminologia «externă» sau socioterminologia are

în vedere interesul larg pentru identificarea și
utilizarea adecvată a sensului de către
vorbitorii obișnuiți.
În acest tip de comunicare interesează nu numai
emitentul (mai mult sau mai puțin specialist),
ci și destinatarul (la modul general
nespecialist); prezintă importanță canalul
comunicării (în general mass media, texte cu un
grad mediu sau inferior de specializare), și
condițiile de uzaj (mai puțin restrictive decât
în limbajeje specializate).
În felul acesta, terminologia «externă» se
intercondiționează cu semantica, lexicologia și
cu pragmatica.
4 Considerații generale

În comparație cu codul limbii, lexicul

specializat este secundar, este elaborat
artificial din elemente autohtone, create sau
împrumutate. Acest caracter, secundar în raport
cu lexicul comun, este mai evident în cazul
cuvintelor autohtone care și-au dezvoltat și
sensuri specializate:
manta = “1. Haină lungă groasă sau impermeabilă
care apără de frig, de ploaie etc. 2. Înveliș
care servește pentru a proteja o piesă sau un
sistem tehnic”.
broască = “1. Nume dat mai multor animale
amfibii din clasa batracienilor fără coadă, cu
picioarele dinapoi adaptate pentru sărit cu gura
largă și cu ochii bulbucați. 2. Plantă
arborescentă exotică cu flori mari galbene și cu
frunze groase, cultivată ca plantă de ornament.
4 Considerații generale

cheie = “1. Obiect de metal care servește la

încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui
lacăt. 2. Unealtă de metal cu care se strâng sau
se desfac șuruburile sau piulițele. 3. (muz.)
Semn convențional pus la începutul portativului
pentru a indica poziția unei note de o anumită
înălțime și, prin aceasta, a tuturor celorlalte
note. 4. Explicația dezlegării unei probleme;
rezultatul unei lucrări practice etc.”.
călcâi= “1. Partea posterioară a tălpii
piciorului, formată din oasele astragal și
calcaneu; talus. 2. Piesă mică de lemn, de formă
prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a
împiedica alunecarea unui element de construcție
care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă
de rezistență într-o îmbinare. 3. Dispozitiv cu
care se împiedică filarea unui lanț sau a unei
parâme”.
4 Considerații generale

În aceste condiții, termenii creați pe baza

lexicului autohton primesc adeseori un
determinant care contribuie la scoaterea
cuvântului din sfera comună de utilizare și la
introducerea lui într-un câmp terminologic
corespunzător.
De exemplu, substantivele scară, undă, unelte,
cutie, curte, cameră, corp, în limbajul comun,
nu au nevoie de determinanți pentru a fi
înțelese; în schimb, în lexicul specializat,
este obligatoriu un determinant (adjectiv sau
substantiv în cazul genitiv sau acuzativ) pentru
delimitarea câmpurilor terminologice între ele.
4 Considerații generale

(tehn.) scară rulantă; (muz.) scară muzicală;

(min.) scara durității;
(fiz.) undă seismică, undă electromagnetică;
(radiofonie) undă scurtă, undă mijlocie, undă
lungă;
(ec. pol.) unelte de producție; (lingv.) unealtă
gramaticală;
(tehn.) cutie de viteze; cutie de rezonanță;
(med.) cutie craniană;
(jur.) curte cu juri; curtea de apel; curtea de
casație;
(tehn.) cameră de combustie; cameră de comandă;
cameră de sunet; (mil.) camera cartușului;
(jur.) corp delict; (chim.) corp simplu; (fiz.)
corp străin; (tipogr.) corp de literă; (opt.)
corp incandescent
4 Obiectul și metoda

Prin tehnologizarea vieții cotidiene, migrația

elementelor lexicale dinspre sfera tehnico-
științifică spre lexicul uzual este în creștere.
Delimitarea unor categorii ale lexicului
specializat de interes larg nu dispune de
criterii obiective și precise.
Indicațiile metodologice sunt mai precise când
se corelează terminologia «externă» cu
lexicologia și semantica, când se raportează
termenul la cuvânt.
Din această perspectivă, metodele care se
detașează în T2 sunt analiza paradigmatică și
cea sintagmatică.
4 Obiectul și metoda

Analiza paradigmatică a lexicului specializat

își propune definirea și interpretarea sensului
specializat în mod riguros, dar accesibil
vorbitorului obișnuit.
Analiza modalităților (tipurilor) de definire
este corelată cu descrierea comparativ-
diferențială în clase paradigmatice (bazată pe
analiza în componente semantice). În raport cu
rezultatele obținute în acest fel se poate
ajunge la o interpretare («lectură») adaptată
interesului mai larg al vorbitorilor, dar care
face posibilă «laicizarea» cunoașterii
(științelor). Se îmbină astfel aspectele
cognitive cu cele socio-semantice și pragmatice.
4 Obiectul și metoda

Analiza sintagmatică privind textele și

contextele în care apare limbajul specializat
are rol preliminar sub aspectul textelor și un
rol de rafinare în ce privește contextele.
Premisa interesului pentru terminologia
specializată din perspectiva terminologiei
«externe» este reprezentată de circulația
(atestarea) lor (a termenilor) în texte de largă
circulație (cu un grad de specializare inferior,
mergând până la vulgarizare, texte aparținând
mass media sau chiar limbii comune).
Combinarea analizei paradigmatice cu cea
sintagmatică în descrierea terminologiilor
vizează, în ultimă instanță, modificarea
raportului dintre terminologizare (LS) și
lexicalizare (LC).
4 Obiectul și metoda

În limbajele de specialitate, vocabularul

folosit are o structură eterogenă.
Se delimitează două straturi relativ
independente și bine individualizate:
(a) lexicul neterminologic;
(b) lexicul specializat, format din:
lexicul științific general,
lexicul terminologic.
4 Obiectul și metoda

Lexicul neterminologic alcătuiește, sub aspect

stilistic, nivelul neutru.
El conține cuvinte din limba literară comună.
Lexicul neterminologic reprezintă baza pe care
se construiește un text științific, în general,
comunicarea tehnico-științifică.
Proporția acestor cuvinte diferă în funcție de
destinatar. Astfel, în textele de strictă
specialitate, numărul cuvintelor uzuale este mai
mic decât în lucrările de știință popularizată.
Aparțin acestui lexic
verbe de acțiune ca: a demonstra, a trata, a
formula, a caracteriza, a extrage, a rezulta, a
comunica etc.,
substantive abstracte și de proveniență verbală:
actualitate, utilizare, formare, introducere,
atragere; adjective
4 Obiectul și metoda

Lexicul științific general cuprinde termeni cu

una sau mai multe semnificații, care
funcționează într-un domeniu sau în ansamblul
domeniilor specializate.
Termenii din această categorie sunt purtătorii
informației larg utilizate, ei exprimă noțiuni
speciale și sunt corelați cu fenomene, procese
etc. din diverse domenii ale realității
înconjurătoare.
Ei reprezintă fondul noțional științific de bază
și au o frecvență foarte ridicată.
operație, fenomen, proces, sistem, hiperbolă,
dislocație, a se baza, a absorbi, abstract,
adaptare, aclimatizare, accelerație etc.
Lexicul științific general reprezintă
metalimbajul folosit pentru descrierea
obiectelor, fenomenelor și a proceselor din
4 Obiectul și metoda

Lexicul terminologic este zona de specificitate

a stilurilor funcționale nonartistice, în mod
deosebit, a stilului științific.
Este alcătuit din termeni ce se grupează în
diverse nomenclaturi și terminologii.
Pentru majoritatea termenilor cu o circulație
mai restrânsă este indicată sfera de
referință, care cuprinde principalele domenii
specializate.
Termenii sunt marcați prin abrevieri de
tipul: astron. (astronomie), arhit.
(arhitectură), biol. (biologie), lingv.
(lingvistică), jur. (științe juridice), med.
(medicină) etc.
4 Obiectul și metoda

În cazul limbilor mici care nu au deschidere

internațională, prin urmare și în cazul românei,
împrumutul din terminologii se manifestă
exclusiv unidirecțional, limba română preluând
termeni din limbi de circulație universală.
Prin determinologizarea sau banalizarea
unităților terminologice, numeroși termeni
pătrund în lexicul comun.
În terminologii, împrumutul presupune o
activitate conștientă, deliberată și normată,
aceasta făcându-se sistematic într-un cadru
instituționalizat.
4 Obiectul și metoda

Procedeul se derulează în mai multe etape:

(1) Determinologizarea relativă prin care
termenul intră în limbajul comun căpătând un
sens figurat, de regulă metaforic. Aici pot fi
distinse:
(a) o etapă pregătitoare. Termenul este propus
pentru popularizare, fiind însușit de către
destinatari prin intermediul definiției, al
descrierii sau al „tălmăcirii”, al „tâlcuirii”.
Termenii aflați în acest stadiu sunt marcați prin
paralexeme (simboluri grafice: ghilimele,
paranteze, cratimă, două puncte) sau prin operatori
metadiscursivi (expresii de tipul așa-zisul/zisa,
așa-numitu/numita).
(b) o etapă primară. Termenul pătrunde în
literatura beletristică pentru a imprima textului
culoare stilistică.
(c) o etapă ocazională. Se manifestă îndeosebi în
4 Obiectul și metoda

Procedeul se derulează în mai multe etape:

(2) Determinologizarea propriu-zisă sau
desemantizarea: etapă finală care constă în
extinderea semnificației termenului dintr-un
domeniu specializat în limba comună.
euforie, isterie, tensiune, termeni folosiți pe scară
largă în exprimarea curentă, au fost întrebuințați
inițial numai în terminologia medicală;

epitet, termen gramatical cu semnificație bine

delimitată, s-a extins, cu un sens mai larg, în limba
comună;

numeroși termeni juridici și-au pierdut sensurile

înguste și specializate cu care circulau în acest
domeniu și au dezvoltat sensuri figurate în momentul
în care au pătruns în vocabularul general (i. e. :
divorț „nepotrivire, dezacord între două lucruri,
4 Mulțumesc!

razvan.saftoiu@unitbv.ro