Sunteți pe pagina 1din 13

Terminologie

Concept-Notiune-Termen

Cristian Danschi

Gr. 7204

Terminologia este stiinta care se ocupa cu studiul termenilor


si utilizarii acestora. Reprezinta rezultatul unui colectiv aparte,
definind obiecte prin notiuni si termeni ce se pot corespunde unui
singur concept, bine delimitat, ce poate fi redat exact.
Terminologia de specialitate se adreseaza fiecarui domeniu in
parte, redefinind actiuni particulare neidentificate precedent,
oferindu-le o mai mare maleabilitate si particularitate.

Elementele definitorii ale acestui studiu au in vedere


vocabularul. Terminologia studiaza lexicologia contemporana si
reprezinta cea mai noua si mai complexa ramura a vocabularului.
Vom intelege ca structura vocabularului unei limbi naturale, mai
ales in ceea ce priveste problema dominantelor ei terminologice,
reprezentate de stiinte si tehnologii, are o importanta
covarsitoare.

Terminologia presupune intelegerea realitatilor


contemporane, integrarea europeana, pe de-o parte, si procesul
de mondializare, pe de alta parte. O ramura foarte importanta in
terminologie o reprezinta terminologia textuala, ce are in vedere
definirea foarte concreta a relatiei dintre termen si concept, ceea
ce necesita exprimarea unor puncte de vedere general acceptate,
universal viabilein domenii precum stiinta si tehnologie, juridic si
administrativ. Un termen terminologic pot fi transpuse contextual
lingvistic, insa pentru o intelege deplina a conceptului este nevoie
de un studiu amplu al intregului vocabular, alaturi de specificatiile
culturale ale limbii si comunitatii.

In acesta societatea “consumista”, nu doar bunurile


materiale tin de domeniul vitezei, ci si informatia. Acest lucru
presupune ca informatia sa fie valabila peste tot, cat mai repede,
cat mai completa si corecta, cat si dezvoltatea unor noi domenii si
tehnologii, specializate pe prelucrearea si difuzarea acesteia. Desi
aceste lucruri sunt in general adresate publicului larg, sunt axate
si pe domenii de specialitate cu limbajul specific.

Utilizarea pe cale larga a instrumentelor informatice, care


permit accesul direct la informatie, indiferent de localizarea pe
glob a emitatorului ori a receptorului, are drept rezultat
Globalizarea. Obstacolele care ar putea bloca accesul la
informatie sunt lipsa suportului tehnologic si absenta
competentelor lingvistice si de specialitate necesare.

Daca luam in considerare faptul ca numarul de domenii de


specialitate este de domeniul sutelor, in continua crestere, cifra
conceptelor ajunge sa fie de ordinul miilor, avand in vedere faptul
ca in fiecare domeniu exista un numar apreciabil de concepte de
baza. Chiar daca nu au fost create terminologii pentru toate cele
aproximativ 2000 de limbi naturale existente in lume, numarul
limbilor in care s-au redactat terminologii este cel putin de ordinul
sutelor.

Analizand aceste date din parametri, rezulta faptul ca cifra


tuturor terminologiilor monolingve din toate domeniile de
specialitate este de domeniul zecilor de mii. In mod firesc,
terminologiile bilingve duc la dublarea datelor.

Elementele comune, sau liantul dintre aceste discipline il


reprezinta organizarea formala si originala a relatiilor complexe
dintre concepte si termeni. O natiune si limba nationala nu pot lua
parte la dialogul cultural daca nu dispun de o terminologie
adecvata. Terminologia este o disciplina de actualitate,
indispensabila, studiind totalitatea termenilor speciali folositi in
tehnica, stiinta, sau in alte domenii de necesitate.

Pentru a fi recunoscuta ca stiinta, terminologia trebuie sa


aibe un obiect de studiu propriu, principii si metode proprii,
directii proprii de dezvoltare.

Terminologia se manifesta in toate limbile, din cele mai


vechi timpuri. Practici terminologice au existat din cele mai vechi
timpuri, conducand, in conditiile dezvoltarii sociale si economice a
societatii moderne, la constituirea unei doctrine stiintifice.
Terminologia, ca disciplina, a prins contur in jurul secolului al XIX-
lea si s-a constituit in prima parte a secolului XX, in primul rand
pentru a raspunde nevoilor de comunicare, cu fidelitate si
precizie, a cunostintelor stiintifice si tehnice.

Odata cu recunoasterea terminologiei ca disciplina, a venit


nevoia de standardizare, provocata si ea de intensificarea
schimburilor comerciale, sociale, internationale, de colaborarea
pe plan tehnologic si economic, si de larga circulatie a
tehnologiilor si a informatiilor.

Istoric vorbind, au fost mai intai afisate obiecte, apoi notiuni


si termeni. Un termen poate fi definit exact numai atunci cand el
corespunde unui concept unic, bine delimitat, pe care, in aceste
conditii, il va putea reda cu precizie.

Standardizarea reprezinta definirea cat mai exacta a unui


termen, astfel incat sa se elimine posibilitatea de interpretare din
definitie ; sa corespunda unui concept unic.

Astazi, standardizarea se realizeaza pe mai multe nivele, si


anume : **

1 - la scara unei intreprinderi,


2 - la scara unui grup de intreprinderi din acelasi
sector economic,
3 - la scara nationala sau internationala,
**prin intermediul unor mecanisme dirijate de organisme
legal constituite, in interiorul diferitelor corpuri profesionale.
Constituirea si dezvoltatea terminologiei ca stiinta a inceput
intre cele doua Razboaie Mondiale, in contextul activitatii de
standardizare la scara mondiala. Inca de la inceput, terminologia
a avut ca obiect studiul conceptelor utilizate in diferite domenii de
specialitate, definirea lor exacta, constituirea de sisteme
conceptuale care sa permita ierarhizarea lor, punerea in lumina a
pozitiei fiecarui concept si relatiile lui in cadrul sistemului.
S-a avut in vedere reperarea, colectarea, clasificarea,
inregistrarea termenilor in vocabulare, dictionare, baze de date.
Initial, pe primul plan au stat aspectele metodologice legate de
practica, pentru ca, mai apoi, sa se cristalizeze si o teorie
generala a terminologiei.
Directiile de dezvoltare au fost (si sunt) :

1 sporirea schimburilor comerciale


2 aparitia unor intreprinderi multinationale
3 crearea de organisme politice, juridice, economice si
stiintifice continentale, zonale si mondiale.

Directiile de dezvoltare au condus la cresterea volumului de


traduceri si la dezvoltarea unei noi directii in cercetarea si
practica terminologica, menite sa raspunda necesitatilor legate de
traducere. Terminologia si traducerea cunosc, astazi, o dezvoltare
comuna.
O alta directie de dezvoltare a terminologiei este legata de
progresul impetuos pe care l-au cunoscut in ultimele decenii
informatica si comunicarea cu ajutorul instrumentelor informatice
si a celor electronice. Este vorba despre dialogul om-masina, care
se realizeaza prin cunoasterea, prelucrarea, exploatarea limbii
nationale si a terminologiei stiintifice si tehnice, in special.
Foarte importanta este dezvoltarea instrumentelor
informatice (banci de date, corpusuri electronice, programe de
extragere a terminologiei) care, utilizate in practica terminologica,
orienteaza si determina dezvoltarea cercetari terminologice.
Definitia este o descriere a unui concept cu ajutorul altor
concept cunoscute, sub forma de cuvinte si termeni.

In terminologie gasim urmatoarea formulare: “definitia


este descrierea verbal a unui concept”. In terminologie,
definitia are mai multe functii:

• precizeaza un concept
• fixeaza un concept
• izoleaza un concept de alte concept invecinate (capacitatea
termenilor de a se misca dintr-un domeniu in altul)
• coreleaza concepte

Alcatuirea definitiei:

• un definit (ceea ce este de definit)


• un definitoriu (cum anume este definit ceva)
Definitia confera legatura dintre concept si termini prin
intermediul unei ecuatii in care definitul reprezinta termenul de
definit. Definitia terminological confera o identitate unica a unui
concept tocmai prin raportarea lui la sistemul de concept din care
face parte, si clasifica respectivul concept in acel system de
concepte.

Sfera definitiilor

In dictionarele explicative, definitiile servesc unui scop specific:

• diferentierea cuvintelor omonime si polisemantice


• explicarea sensului cuvintelor
• explicarea modurilor de folosire mai putin uzitate

In astfel de dictionare, cuvintele sunt explicate prin


intermediul altor cuvinte, intelegerea acestora fiind implicita.
Datorita naturii polisemantice a cuvintelor si a suprapunerii
diferitelor sensuri, cuvinte sin limbajul usual sunt adesea definite
prin enumerarea sinonimelor, astfel incat sensul cuvantului care
urmeaza sa fie definit poate fi considerat ca o suma a trasaturilor
commune caracteristice tuturor sinonimelor date.
Diferenta dintre metoda lexicografica si enciclopedica de
definire, in domeniul terminologiei, rezulta din natura limbajelor
specializate. Prin conventie, elementele lexical ale limbajelor
specializate au doar sens referential in domeniile in care sunt
folosite.

Deosebirea dintre definitiile din limbajul usual, prin


intermediul sinonimelor, si definitiile din limbajul specializat poate
fi specificata dupa cum urmeaza:

• un cuvant poate fi definit prin sinonimele sale sau prin


cuvinte cu sensuri care se suprapun, astfel incat cuvantul
poate fi definit prin suma trasaturilor commune tuturor
sinonimelor
• un concept poate fi definit prin sinonimele unui termen, dar
aceasta definitie ar fi tautological (redundant/repetitive);
drept si prin urmare, un concept poate fi definit cu ajutorul
tuturor conceptelor cu care se invecineaza in domeniul de
specialitate in care se gaseste.
Tipuri de definitii

Teoria terminologica recunoaste, prin traditie, un singur tip


de definitie – definitia analitica, care identifica un concept pe
deplin si systematic, in raport cu celelalte concept dintr-un anumit
domeniu de activitate. Modalitatea adecvata de definire a fost
considerate a fi aceasta.

In realitate, totusi, foarte putien definitii au urmat strict


acest model. In prezent, teoria terminologica este obligate sa
accepte realitatea, respectiv prezenta unei palete mai largi de
tipuri de definitii folosite in mod current atat in lexicografie, cat si
in terminologie.

Clasificare definitiilor:

Definitia prin analiza

Dioda cu vid – termen folosit in electronic; inseamna tub


electronic cu vid, cu 2 electrozi.
Pneumonie – o inflamatie a tesuturilor pulmonare.

Definitia prin sinonime

Burete vegetal – luffa cilindrica


Izolatie electrica – electroizolatie
Asociat pasiv – asociat nonactiv

Definitia prin parafraza

Esantionare aleatorie – (econ) esantionarea obtinuta la


intamplare
Maree – variatie a nivelului marii, mai mare de 20cm

Definitia prin sinteza


Colivie – (electro-tehnica) infasurare in scurt circuit sub
forma de bare introduce in crestaturile rotorice ale unei masini
electrice si unite la capete prin inele frontale

Definitia prin denotative

Operatii aritmetice – termen ce reprezinta operatiile


elementare de adunare, scadere, inmultire, impartire, effectuate
de un calculator numeric sau de un processor
Ocean – oceanele sunt: Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific si
Oceanul Indian

Multe definitii sunt mixe, realizandu-se prin analiza si


descriere (de exemplu: cherestea de stejar – lemn de esenta tare,
rezistent, foarte durabil cand este plasat in pozitii expuse
intemperiilor; folosit frecvent in lucrarile de constructii pentru
poduri de lemn, porti la docuri, cadre rezistente, stalpi, elemente
de imbinare).

Definitia contextuala

Se bazeaza pe un exemplu, selectat din folosirea curenta a


unui termen. Termenul de definit este prezent intr-o propozitie, al
carei inteles este cunoscut sau poate fi dedus.

Caracteristicile analizabile au o valoare predicative redusa in


ce priveste descrierea avionului. Singurele predicatii prezente se
refera la faptul ca un anumit obiect este rapid, transporta
pasageri, se deplaseaza pe o distant considerabila intr-un timp
relative scurt.

Uneori este util sa fie adaugate elemente care pot contribui,


prin simplitate si precizie, la conturarea definitiei. Astfel de
elemente sunt: ilustratiile, exemplele, formulele, toate aceste
elemente fiind auxiliare definitiei, fara insa a o putea inlocui.
Exista si simboluri si abrevieri folosite in legatura cu
definitiile (ex: vocala plenisona – vocala cu character silabic, adica
poate forma o singura silaba)
Eficienta comunicarii, mai ales a celei specializate, este
conditionata de :
1 competenta terminologica
2 cunoasterea terminologiei
3 folosirea adecvata a terminologiei
4 receptarea corecta a terminologiei

Terminologia studiaza conceptele in intensiunea (totalitatea


trasaturilor pe care trebuie sa le aibe un cuvant sau lucru pentru
a putea fi definit intr-un anumit fel), extensiunea (sau mobilitatea
unui cuvant, calitatea lui de a se deplasa dintr-un registru in altul)
si viabilitatea lor.
Terminologia pune in evidenta relatiile logice dintre termeni,
elaboreaza definitii precise, indica termenul cel mai potrivit
pentru denumirea conceptului si permite identificarea precisa a
referentilor.

Din punct de vedere functional, limba de specialitate


constituie baza si instrumentul cunoasterii stiintifice a lumii.
Indiferent de destinatarul mesajului sau, specialistul trebuie sa
dispuna de si sa utilizeze o terminologie clara, precisa,
recunoscuta ca atare si adaptata situatiei de comunicare. In lipsa
ei, functiile principale ale comunicarii specializate nu se pot
realiza. Pregatirea de baza, de specialitate, in orice domeniu,
presupune insusirea corecta a terminologiei respective.

In cadrul discursului stiintific, practica terminologica impune


asimilarea unor tehnici de documentare, utilizarea instrumentelor
informative, studiul particularitatilor discursului stiintific si tehnic,
toate acestea ducand la o mai buna cunoastere a domeniului
abordat.
Cunoasterea volumului si complexitatii comunicarii
specializate, sporirea rolului medierii prin redactare specializata,
prin popularizare—traducere--interpretare, au pus in lumina
nevoia de a avea la dispozitie termeni fiabili, standardizati,
recunoscuti, conformi unor norme unanim cunoscute si
recunoscute, astfel incat interlocutorii sa poata avea certitudinea
ca sensul exact al comunicarii nu le scapa.
De fapt, terminologia ca disciplina s-a dezvoltat pentru a
raspunde acestei nevoi. Competentele in terminologie depasesc
acest cadru si permit solutionarea lacunelor lexicale atat de des
intalnite astazi. Ritmul galopant al progresului ne pune de multe
ori in situatia de a nu avea la indemana un termen potrivit pentru
o noua realitate. In cazul in care trebuiesc gasite denumici pentru
concepte existente in alte limbi se recurge, in general, la
traducere, imprumut, sau calc (procedeu semantic prin care se
traduce din alta limba prin adaptarea cuvintelor). De exemplu
utilizarea sistemelor si programelor Microsoft a adus, in limba
romana, termeni precum bara de instrumente, caseta de dialog,
fereastra, formatare, monitor, mouse, link, site, previzualizare,
etc. Daca este vorba despre traducere, pentru acelasi termen
solutiile traductive pot fi diferite. Apar, astfel, termeni concurenti,
care nu fac decat sa ingreuneze comunicarea. Exista si situatii in
care este vorba despre inventii, inovatii, creatii noi, care trebuie
sa fie numite. Consultarea listei inventiilor brevetate de pe site-ul
Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci a permis observatia ca
mai toti termenii erau, de fapt, niste mini-definitii, pentru care era
greu de imaginat o functionare adecvata in discurs. Pentru unii
dintre ei au fost propuse denumiri sintetice, ca de exemplu :
1 pentru Dispozitiv cu afisare tactila – s-a propus braille sau
grafica
2 pentru Element de constructie tip tigla pentru acoperisuri din
material termoplastic – termotigla/ tigla termoplastica

In Franta, ca si in alte tari, preluarea de termeni straini (mai


ales englezi), indiferent de modul de preluare, si propunerea ori
crearea unor termeni noi autohtoni, care sa denumeasca noi
realitati, sunt strict controlate. Aceasta misiune revine Comisiei
Generale de Terminologie si Neologie, o autoritate independenta,
insarcinata cu :

1 difuzarea termenilor aprobati, prin publicarea lor in Monitorul


Oficial/ Jurnal Officiel
2 sensibilizarea publicului fata de problema delicate a evolutiei
terminologiei.
Functia permanenta a acestei Comisii este grija de a
inregistra nevoile vorbitorilor de limba franceza, de a observa
evolutia terminologiei in general, de a o analiza impreuna cu o
serie de comisii de specialitate care functioneaza la nivelul
ministerelor.

Ca raspuns la nevoile de comunicare evocate mai sus, nu


numai ca se preda terminologie in institutiile de invatamant
europene care pregatesc traducatori si interpreti in facultatile de
limbi straine aplicate, dar se organizeaza si cursuri si examene de
terminologie destinate specialistilor din diverse domenii.
Formarea se realizeaza atat la nivelul teoriei generale a acestei
discipline, cat si la nivelul practicii.

Cunoasterea procedeelor actuale de formare a termenilor


pentru fiecare disciplina, cunoasterea formantilor specifici si a
standardelor internationale de creatie neologica ofera cursantilor
instrumente de lucru verificate pentru rezolvarea problemelor
terminologice. O recunoastere a acestei stari de fapt este aparitia
unei noi profesii, aceea de terminolog, care functioneaza de multa
vreme in Occident, si care va figura, foarte curand, si in
nomenclatorul meseriilor din Romania. Institutul European din
Romania are incadrate posturi de terminolog.

Politici lingvistice si impactul terminologiei

A devenit evident faptul ca dezvoltarea terminologiei unei


limbi nu este doar o problema lingvistica, stiintifica si culturala, ci
si o problema politica. Limbile marilor culturi au influentat in
totdeauna culturile mai putin reprezentate. Influenta unei astfel
de culturi trebuie folosita inteligent, pentru a dezvolta mijloace de
expresie si a nu altera identitatea. Pastrarea identitatii culturale a
unui popor se realizeaza si prin cultivarea si dezvoltarea
terminologiei. In lumea francofona, lupta pentru apararea limbii
nationale se da de multi ani, si exista un vast plan de amenajare
lingvistica. Aceasta implica :
1 ameliorarea calitatii limbii ;
2 promovarea folosirii limbii nationale in toate domeniile ;
3 modernizarea lexicului ;
4 modernizarea terminologiei ;
5 standardizarea terminologica.

Cercetarea si propagarea stiintei si tehnologiei sunt doua


laturi ale aceluiasi proces care includ atat creatia cat si
propagarea termenilor de specialitate in cercuri din ce in ce mai
largi, pana la o eventuala banalizare a lor, prin patrunderea in
vocabularul uzual.
Adoptarea unei anumite terminologii inseamna validarea si
acceptarea activitatii de cercetare in cadrul careia a aparut, sau a
tehnologiei si a produselor pe care le denumeste.

Pe plan international, concurenta in plan terminologic


traduce concurenta in plan tehnologic si comercial, pentru ca
adoptarea unei anumite terminologii inseamna, cel mai adesea,
adoptarea tehnologiei care a generat-o.

Circulatia termenilor de specialitate, concurenta dintre ei si


integrarea lor in cultura unei natiuni constituie un proces continuu
prin care se realizeaza o osmoza subtila in plan lingvistic si social
la scara mondiala.