O alternativã culturalã: CLUB 8

-Radu Pavel Gheo-

De cîtva timp la Iaºi s-a constituit un grup de artiºti ºi scriitori relativ tineri (unii cu
volume publicate, alþii aºteptîndu-ºi debutul), al cãrui organizator este Dan Lungu
(asistent la Facultatea de Sociologie ºi realizator al unei pagini sãptãmînale “Arte” în
cotidianul Monitorul) ºi care poartã numele de Club 8. Ei propun o alternativã
culturalã, iar un (pseudo-)manifest al grupului a apãrut în suplimentul lunar Vineri al
revistei Dilema (nr. 21/ iulie 1999). Membrii clubului pregãtesc de ceva vreme ºi o
revistã, iar în lunile octombrie ºi noiembrie cîþiva dintre ei ºi-au lansat succesiv patru
volume la Editura Outopos, în cadrul unei colecþii intitulate “Noua literaturã”.
Poezie...
Poetul meu Pierrot
“nimigean ovidiu/ stã pe taburet/ în garsonierã./ el este poet”. Ajuns la al
treilea volum, adio adio dragi poezii (Editura OuTopos, Iaºi, 1999), autorul o
dovedeºte cu prisosinþã. Citit dintr-o suflare, volumul trebuie reluat pentru o lecturã
temeinicã, fiindcã diversitatea de registre lirice abordate de un poet care pare cã vrea
sã epuizeze toate posibilitãþile combinatorii ale limbii (sau limbilor, cãci lui O.
Nimigean nu-i este suficientã una singurã) îl obligã pe cel care urmãreºte textele sã-ºi
foloseascã la maximum competenþa lecturalã. Ovidiu Nimigean face aluzii ºi
conexiuni intertextuale multiple, parodiind cu nonºalanþa postmodernistului chiar ºi
atitudinile postmoderne (doar trebuia sã se ajungã ºi la asta!). El se plimbã din
America lui Whitman ºi Crane pînã pe Bahlui, unde “aºteaptã sã iasã din Bahnã”
Ligheea lui Lampedusa, mediteazã ironic sau serios, traduce imaginar ultimele sonete
închipuite ale lui O. Nimigean, citeazã din Queneau, Shakespeare, Kafka, din texte
româneºti vechi sau, altundeva, introduce o ciornã de (fals?) manifest programatist
intitulat Disketobolul, afirmînd aici -autonegator- cã “poezia scrisã e preistorie”.
Datoritã vastei sale performanþe culturale, O. Nimigean îºi este, probabil, cel mai bun
cititor, singurul care îºi (re)cunoaºte întortochetul pãienjeniº intertextual. O virtute
apropiatã de viciu. Ca ºi la Joyce sau -ca sã rãmînem în teritoriul liricii- la Pound,
textele sale citeazã, amintesc de sau trimit adesea la alte texte ºi autori, inclusiv la
propria creaþie.

1
 În cele cîteva pãrþi ale volumului, de la kafkianul K., trecînd printr-un
intermezzo nu întru totul parodic (Cinci poezii în balon º.a.), ajungînd apoi la
amintitele sonete ºi la Fine di tutto, poetul (ieºean prin adopþie) jongleazã cu formele
ºi tehnicile consacrate ale poeziei, de la sonet ºi poem epic pînã la catren, haiku ºi vers
modern, alb. Sã mai amintesc de mãiestria cu care el (se) joacã în limba românã, ca în
sonetul 1 (“Sã crîºc, sã crãp, pe brîncã sã m-aburc”) sau ca în poezia euphorion, unde
clameazã pseudo-shakespearian “Ku o plékecsüne/ me rétrág din szcéne...”
“nimigean ovidiu/ de voi se ascunde/ pentru a vã scrie/ poezii profunde”.
Chiar ºi atunci cînd “se ia în balon”, el o face cu un scop. Serios. Ai permanent
senzaþia cã îþi scapã ceva, fiindcã Nimigean uzeazã pînã la abuz de dubla
referenþialitate. Dincolo de parodie, puþini s-ar gîndi cã mai-sus citatul euphorion
trimite ºi la unele texte vechi româneºti, scrise în ortografia maghiarã. Dar parodicul ºi
ludicul mai ascund ºi jocul dublu al autorului. Des întîlnite, cuvinte ca bufon,
bufonadã, carnaval, clown, histrion, dau ºi o altã cheie de lecturã, cea în care poetul,
“ca sã nu boceascã/ se ia în balon”. La o astfel de lecturã titlul volumului capãtã o
tentã ameninþãtoare. Prins în sarabanda combinatorie a versurilor copilãreºti, a
cascadelor de imagini ºi senzaþii, a jocurilor intertextuale, lectorul grãbit o poate
scãpa din vedere. Adio, adio, dragi poezii? De sub masca retoricã, Nimigean ne lasã
sã distingem o încrîncenare existenþialã, o suferinþã de care, hiperconºtient ºi
autopersiflant, autorul rîde ºi plînge scrîºnit. Revelator mi se pare haiku-ul intitulat
copilãreºte pum-na-pi: “În genunchi mã rog/ La crucea/ De pe pleoapele clownului”.
Poeme profunde, ca nu ºtiu de ce ar trebui sã mulþumesc, Pax Magna sau travesti-ul
supracãrtãrescian ulo, fantazii erotice înflãcãrate, poeme de peregrinaj cultural ori
filosofic, fãrã a uita de poemul epic Gugulwulf (“La un semn un colþ de altul legînd
bot de cozi se leagã...”), toate laolaltã dau senzaþia a cel puþin douã-trei volume care
se întreþes, dialogheazã, chiar se ceartã între aceleaºi coperþi. De o sinceritate
dezarmantã, chiar în (falsa) ascundere, contradictoriul eu poetic disimuleazã pentru a
se confesa sau -altãdatã- se spovedeºte de sub mascã: “(dansul bufonului printre
catacreze/ printre topoi prãfuiþi ori alegorii lungi...)” Pe acesta îl descoperi atît în
Cinci luãri în balon, cît ºi în adolescentul Incubus, dar între cele douã mãºti ale sale se
deschide un hãu pe care poetul abia dacã îl umple prin cuvintele lui, prin cuvintele
altora. Mã întreb dacã titlul nu este unul programatic. Densitatea volumului mi-a creat
impresia cã autorul a încercat sã epuizeze tot ce existã ºi conteazã în spaþiul poetic.
Dacã n-ar fi atît de uzatã eticheta, aº spune cã poetul O. Nimigean este un

2
postmodernist ajuns la limita extremã, cea a negãrii negaþiei, a parodierii parodiei.
Sau -altã sintagmã care l-ar deranja pe autor- un poet incomod pentru cititorul comod.
Ar fi o mare greºealã din partea criticii literare sã-l ignore. Virtuozitate lingvisticã ºi
abilitate stilisticã, vastã competenþã culturalã, tragism, erotism, parodie, complexitate,
poliglosie... ce-ar mai fi de zis? Poate faptul cã lectorul atent poate detecta un filon
eminescian bine asimilat, în registru uneori parodic, alteori grav. Iar asta se întîmplã
atît la nivelul limbii folosite, cît ºi la nivel... sã zicem ontologic. M-am întrebat chiar
dacã, sã fi fost contemporan cu noi, Eminescu n-ar fi scris astfel. În rest, “arta poeticã
tichia bufonului încã tremurã/ ciucurii fistichii/ (ºi gata)”.

Teutonul român
Originar dintr-un sat sãsesc din zona Sibiului, Michael Astner a urmat
cursurile Facultãþii de Litere din Iaºi ºi apoi s-a stabilit odatã în oraºul studenþiei sale
ºi în acelaºi timp în Tübingen, pendulînd periodic între douã spaþii culturale destul de
diferite. În volumul de versuri care reprezintã debutul sãu -Despre calitatea unui timp-
cititorul va descoperi un poet de interval, plasat la intersecþia acestor douã culturi. Nu
este vorba doar de poetizarea unei condiþii de alteritate, asumatã atît în Germania, cît
ºi la Iaºi. Intervalul mai înseamnã la Astner cãutarea unei formule lirice personale,
întreprinsã în etape succesive ºi uºor de urmãrit în cele patru pãrþi ale volumului
amintit.
De ce ar fi Michael Astner un poet de interval? Cel puþin în acest prim volum
al sãu, el oscileazã între formulele lirice clasicizate ale liricii moderniste (primele
douã pãrþi ale cãrþii) sau postmoderniste (partea a treia, care dã ºi titlul volumului),
deºi este clar cã se simte mult mai în largul sãu atunci cînd îºi permite sã se joace. De
fapt, parcurgînd textele, abia spre sfîrºit descoperim amprenta personalã a lui M.
Astner, exploatatã cu mai multã siguranþã în secþiunea a patra, gesturi nude în sepia ºi
albastru. Ai impresia cã autorul, cu o sinceritate ºi dezinvolturã calculate, rod al unei
elaborãri îndelungate (cãci “germanu-i foarte tacticos”), îl face pãrtaº pe cititor la
traseul evolutiv al liricii sale, la experienþa intervalului ºi a sensului acestuia.
În prima parte a cãrþii atrage atenþia un poem în trei variante independente
(nor de nor se-nºirã, se-nºirã în recife), unde -dacã tot pomeneam de sinceritate-
mãruntele detalii ce individualizeazã variantele dezvãluie instrumentarul poetic al
autorului. Inclusiv faptul cã versurile sale (sau o parte din ele), deºi destinate
publicãrii în românã, sînt scrise mai întîi în germanã. Fraþilor mei (a doua parte a

3
volumului) oferã o întoarcere la spaþiul copilãriei, care cititorului român îi va aminti -
paradoxal- de Blaga. Numai cã privirea lucidã a poetului face ca un farmec trist sã
planeze asupra acelei lumi pãrãsite, unde “singurãtatea morþilor,/ singurã, va umple
toate-./ ºi-o lume-ºi va gãsi veºmînt/ în verde palid. poate.” (Doamne, s-a sfîrºit).
În largul sãu se simte autorul în poemele în care se joacã, uneori voit teribilist,
ca atunci cînd scrie despre Veneþia, alteori cu naturaleþe copilãreascã, ca într-un
basm mortal în care “cartofi singuratici/ în pantofi pîº pîº/ peste strãzile oraºului/ ba
da ba da!// din tuburi/ rag lei prea bine/ ori autodresaþi/ uããuu uããuu-”. Manevrînd
ironia ºi absurdul, amintind uneori de Urmuz (ce ziceþi de un titlu ca Tutulan ºi
Ududek?) sau de Kafka (în balada plinuþei popesco), Michael Astner se joacã serios
chiar cu propria sa imagine de creator. Pînã la capãt, volumul oglindeºte o
transformare a poetului, traversarea unor etape care i-au fost necesare pentru a se
instala în (in)stabilitatea intervalului. Nimic nu sugereazã cã autorul ºi-a gãsit o
formulã liricã absolut personalã, ci mai degrabã cã exact amestecul de strategii lirice,
schimbarea de tonalitate ºi jocul intertextual sau lingvistic îl individualizeazã ºi-l fac
sã se simtã în largul sãu. Drept dovadã stã unul din cele mai reuºite poeme ale
volumului, piþipoanca ºi þiparul, o replicã poznaºã la meditaþia solemnã asupra
creaþiei din poemul Timbru al lui Ion Barbu.
În momentul lansãrii volumului, Michael Astner spunea cã urmãtoarea sa carte
va fi una publicatã în germanã. Între douã limbi, între douã spaþii culturale diferite, el
nu renunþã la nimic din ceea ce este, aºa cum o dovedeºte ºi poemul graas/ iarbã,
prezent în volum în trei variante lingvistice: în dialectul sãsesc, în germanã ºi în
românã. De fapt acest lucru îi oferã o ºansã în plus, fiindcã în interval pericolul
încremenirii în cliºee (fie ele ºi personale) este mai redus. Nu cred cã pe M. Astner îl
ameninþã aºa ceva, dacã nu cumva tocmai versatilitatea ºi polimorfismul reprezintã
nota caracteristicã a poeziei sale.

...ºi prozã

Prozã cu amãnuntul
La momentul debutului în prozã, Dan Lungu pare decis sã atragã atenþia
asupra volumului sãu. Cel puþin aceasta este prima impresie pe care o lasã titlul
provocator al cãrþii: Cheta la flegmã, mai ales cã iniþial autorul se oprise la mai

4
cumintele Duminica domnului Chichifoi. Dan Lungu a adoptat cu bunã ºtiinþã o astfel
de strategie auctorialã. De fapt chiar tehnica sa narativã este rezultatul unei astfel de
strategii, pe care prefaþatorul cãrþii, O. Nimigean, o numeºte “exerciþiu de sadism”.
Plasîndu-se în postura autorului omniscient ºi detaºat, de o detaºare echivalentã cu
indiferenþa, prozatorul pãtrunde în cotidianul mizer al unor existenþe mãrunte, le
demonteazã vieþile meschine ºi adesea fãrã orizont ºi le ridiculizeazã indiferent,
plasîndu-se în Olimpul zeului-autor, zeu nemilos cu lumea sa de hîrtie.
Perspectiva cinematograficã îl apropie de neorealiºtii italieni. Privirea limpede,
rece, ca ochiul camerei video, baleiazã o lume a suburbiilor, din care se reþine
banalitatea intrigantã a unor personaje uneori groteºti (ca în Intimitãþi), alteori
inocente (ca în De-a întunericul). Prin titlu ºi prin imaginea de pe copertã (în care se
vede o scarã de bloc mizerabilã, cu rufe atîrnate în balcoane), Dan Lungu pare cã
invitã la o explorare a sordidului ºi banalului, oferindu-ne o galerie de eroi mãrunþi.
Se regãsesc ecouri din povestirile lui Zavattini sau din Nuvelele pentru un an ale lui
Pirandello (Eroi ºi eroi, una din reuºitele schiþe ale cãrþii, mi-a amintit de Biluþã ºi
Mimi a italianului), din tehnicile narative obiºnuite ale scriitorilor moderniºti sau din
poetica optzecistã a banalului (de altfel D. Lungu a fost remarcat ºi propus pentru o
bursã de cãtre regretatul Mircea Nedelciu). Dar obiectivitatea, neimplicarea în lumea
pe care o mînuieºte ºi detaºarea rece îi sînt proprii.
Inevitabil, aceastã privire de entomolog asupra unor existenþe desfãºurate în
blocuri sordide din cartiere periferice este creatoare de umor, un umor nãscut din
observarea lucidã a mecanicului “plaqué sur le vivant”. Ca orice om, pensionarul Titi
Chichifoi din povestirea ce putea sã dea titlul volumului se întreabã ºi el dacã existã
Dumnezeu, dar îºi dezvoltã argumentaþia filosoficã pornind de la statutul sãu de fost
portar ºi “dumnezeu” al unui cãmin de nefamiliºti. E drept cã uneori autorul forþeazã
nota, ca în proza Cãlãtoria, unde personajul principal, obsedat de ceea ce se ascunde
dincolo de lucruri (cu alte cuvinte de esenþa lucrurilor), va fura geanta unei femei din
compartimentul de tren, pentru a-ºi domoli setea de a ºti ce se ascunde în ea.
Primele douã proze din volum (Cheta la flegmã ºi De-a întunericul) sînt
concentrate asupra universului interior al unor copii, iar aici autorul îºi aratã mai clar
mãsura talentului, reuºind sã transpunã realitatea înconjurãtoare în termenii de
referinþã ai copilului. Remarcabilã este ºi povestirea Ca în fiecare zi, o baladã a
pensionarului format în socialism, care a învãþat un întreg ritual al cozii ºi regretã
vremurile cînd, încã din toiul nopþii, strada se umplea de inºi care comunicau ºi chiar

5
petreceau în aºteptarea maºinii cu butelii. Degradarea unei astfel de pseudo-sãrbãtori
urbane întristeazã pensionarul din oraº dupã aceeaºi schemã care îl face pe þãran sã
deplîngã moartea obiceiurilor strãmoºeºti.
În ciuda celor scrise pînã acum, din cînd în cînd proza lui Dan Lungu alunecã
în fantastic sau halucinant, ca în Fotografiile mãtuºii Eliza sau în Norii. Altãdatã
personajul insignifiant devine erou tragic, ca în Buldozeristul. Probabil cã acesta este
ºi marele atu al autorului: transformarea personajelor sale în eroi, mai mult sau mai
puþin mãrunþi, dar care constituie realitatea prozaicã a lumii de lîngã noi. Copiii,
muncitorii, gospodinele sau pensionarii -personaje ridicole sau tragice- capãtã relief
pe parcurs. Construind cu minuþiozitate caractere din detalii mãrunte, Dan Lungu
propune o lume prea puþin interesatã de moralã, o lume cu eroi cãldicei, peste care a
trecut demonul meschin, mostre ale “distanþei iluzorii dintre ficþiune ºi realitate”
(sînt chiar cuvintele autorului). O face bine, iar cîteva povestiri din volum sînt chiar
antologice.

Nimic despre extratereºtri

În ciuda titlului sãu elaborat ºi uºor teribilist, microromanul sau macronuvela
lui Lucian Dan Teodorovici, Cu puþin timp înaintea coborîrii extratereºtrilor printre
noi, oferã imaginea unui prozator stãpîn pe uneltele scrisului. Admirator al autorilor
americani din deceniile 6 sau 7, autorul construieºte o naraþiune cu fraze scurte,
sacadate, impune un ritm alert al poveºtii ºi creeazã astfel o atmosferã dinamicã,
determinînd o lecturã pe mãsurã: rapidã ºi captivantã. În prefaþa volumului Ovidiu
Nimigean îl comparã pe eroul-narator, nu fãrã motiv, cu Holden Caulfield. De fapt
stilul adoptat de Teodorovici aminteºte de Salinger, dar ºi de Vonnegut sau Steinbeck
cel din Joia verde sau Cannery Row.
Ezit sã numesc cartea lui L.D. Teodorovici “roman”, poate ºi din cauza
lungimii sale (120 de pagini), dar mai sigur din pricina tipului de naraþiune adoptat:
liniarã, directã, cu evenimente definitorii doar pentru personajul principal, singura
prezenþã permanentã pe parcursul romanului. Nu este vorba nici de un
Bildungsroman, atîta timp cît evoluþia eroului nu aduce nici o modificare a statutului
sau profilului sãu psihologic. Însã chiar figura eroului narator, adolescent teribil ºi
revoltat, este cea care susþine întreaga naraþiune. Personaj tipic, poate chiar model al
primei generaþii de adolescenþi post-revoluþionari, el se autodefineºte -pe jumãtate

6
serios, pe jumãtate autoironic- drept “un tip tragic”, care îi admirã pe Kurt Cobain ºi
pe Cioran, care susþine cã “a trãi e un mare rahat, ...îl înjurã pe Dumnezeu” ºi “e beat
criþã”. Teribilismul unui erou mereu gata sã se îmbete ºi dispus sã facã orice pentru a
se remarca, multiplele sale crize existenþiale ºi patetismul ar fi putut transforma textul
într-o melodramã dacã exacerbata conºtiinþã tragicã n-ar fi permanent temperatã de
autoironie.
Uneori prea brutal, mergînd pînã la neverosimil, personajul narator reprezintã
o variantã autohtonã a unui rebel without cause, cliºeu al adolescentului american al
anilor ‘60-’70, ajuns cu întîrziere în societatea româneascã. El este în conflict cu tot ce
înseamnã autoritate: familie, bisericã, profesori de facultate. Nevoit sã se impunã între
cei asemenea lui, se îmbatã sistematic, se îndrãgosteºte fãrã speranþã, suferã, îºi
tatueazã pe þeasta rasã un bãrbat rãstignit între picioarele unei femei, face orice pentru
a atrage atenþia asupra sa. Simþind acut mediocritatea familiei, mãrginirea preotului
cãruia încearcã sã i se spovedeascã, lipsa unui þel, îºi transformã viaþa într-un calvar
asumat. Eroul lui Teodorovici ar putea fi emblematic pentru o “generaþie pierdutã”,
caracterizatã prin hiperluciditate ºi respingerea cliºeelor. În acest sens semnificativ mi
se pare faptul cã nici unul dintre personaje nu poartã vreun nume, ca ºi cum autorul ar
fi vrut sã marcheze tipicitatea lor. Inclusiv a naºei care ºi-a gãsit un sens în aºteptarea
extratereºtrilor, care au creat aceastã lume pe cale artificialã ºi vor veni sã ne
mîntuiascã. Eroul este, evident, un histrion. Îi place sã iasã în evidenþã sau sã se
autocompãtimeascã. κi joacã rolul de revoltat neînþeles cu talent ºi convingere, fãcînd
uneori exces de zel. ªi totuºi finalul tragic (eroul înnebuneºte, prietenul sãu cel mai bun
-”dublul” care nu apare decît în discursul eroului- se sinucide) sugereazã o uºoarã -dar
cît de uºoarã!- notã moralizatoare.
Romanul (sau nuvela?) lui L.D. Teodorovici conþine destule scene
memorabile, unde autorul îºi dezvãluie talentul de observator. Una din ele este cea în
care personajul principal, intrînd într-un bar, ascultã conversaþiile de la mesele
învecinate ºi aude replica unei neveste înºelate “Eºti soþul meu. N-ai dreptul sã ai
hormoni pentru altcineva în afarã de mine!” Observarea detaliilor semnificative ºi
caracterizarea unor tipuri umane din cîteva replici ºi gesturi, împreunã cu ironia -
uneori acidã- a naratorului asigurã contur ºi soliditate întregii poveºti.
Amintind de Vonnegut, dar ºi Ion Bãieºu, Lucian Dan Teodorovici debuteazã
cu o carte bine închegatã. E un povestitor format, cu mînã sigurã ºi -în plus- scrie cu
convingerea cã are ceva de spus. Numai cã nu o face direct, temperîndu-ºi elanul prin

7
autoironie. S-ar pãrea cã masca a devenit un accesoriu inevitabil al scriitorului care
vrea sã fie luat în serios.