Christian W.

Schenk o personalitate poetica complexa La aniversare Poetul printr

e poeti Traversam
o perioada în care unii autori scriu într-o alta limba decât cea materna. În cazul când
aceasta nu este de circulatie internationala. Astfel este cazul indianului Salma
n Rushdie care
scrie în engleza, al cehului Milan Kundera care scrie în franceza, precum si al lui
Emil Cioran
care, la opt ani dupa stabilirea la Paris, s-a decis sa scrie numai în franceza. S
au un caz si mai
interesant este cel al lui Galsan Tschinag din Mongolia care a beneficiat de o b
ursa în fosta
Germanie Democrata pe vremea socialismului, pe numele sau adevarat Irgit Sinibai
oglu
Dsurukiuvaa, care traieste în Mongolia si scrie despre Mongolia în germana, pâna acuma
a
scris 17 carti, dintre care unele au aparut în doua sau chiar trei editii. Este de
fapt o reactie
fireasca a omului modern care, apartinând unei etnii a carei limba este prea putin
cunoscuta,
cauta sa-si transmita mesajul în mod direct, fara intermediari, respectiv traducat
ori.
Iata însa ca, în mod ciudat, asistam si la un proces invers. Poetul Christian Wilhel
m Schenk s-a
nascut la 1 1.11.1951 la Concordia-Brasov. Stabilit mai apoi cu familia în Germani
a, a studiat medicina
la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz (1980-1985), dupä care s-a stabilit
la Kastellaun unde
lucreaza ca medic stomatolog. Membru al mai multor asociatii si grupari literare
(al Uniunii Sriitorilor
din România, al Asociatiei Scriitorilor si Publicistilor Medici din România, al soci
etatii Hesperus),
detinator al mai multor premii pentru poezie si traducere, Christian W. Schenk a
debutat în 1968 în revista
literara brasoveana "Astra , fiind membru activ al cenaclului revistei aproape tim
p de un deceniu (1966-1975).
A publicat pâna în prezent 17 volume de versuri , traduceri din literatura româna (Dor
in Popa.
George Vulturescu, Lucian Vasiliu, Stefan Aug. Doinas, antologia de lirica româna
contemporana "Streiflicht" si recent traduceri din Marin Sorescu, Emil Manu, Gel
lu Dorian,
Lucian Vasiliu, Ana, Blandiana, Ion Caraion, Aura Christi), este prezent cu vers
uri în nu mai
putin de zece antologii din mai multe tari si detine sase premii literare, dintr
e care cel mai
important este ultimul, Goethe Jubiläumspreis din 1999 iar recent i s-a conferit B
revetul
prezidential si Medalia Comemorativa "150 de ani de la nasterea lui Mihai Emines
cu" pentru
merite deosebite în promovarea operei eminesciene. Creatiei sale i s-au dedicat ma
i multi critici
de prestigiu, unii chiar cu volume de criticä dedicatä activitatii literare a poetul
ui (Ovid S.
Crohmalniceanu: Alaptat la doua mame , colectia Phoenix, 1992. Eugen Simion: Limba
materna si limba poeziei - Cazul Christian W. Schenk , colectia Phoenix, 1993, Gh.
Bulgar,
Emil Manu, Vasile-Copilu Cheatra, Stefan Borbely si mai nou Dumitru Micu) si s-a
u publicat
peste o suta de cronici si recenzii în presa din tara si din strainatate, semnate
de Eva Behring
( în "Archiv für das Studium der neueren Sprachen und Literaturen", 233 Band , 148 J
ahrgang,
1. Halbjahresband), Al. I. Brumaru, Dan Buruiana în "Romanian Business Joumal". Ye
ar 2, No.
31-32 69-70, 5-18 August 1995), Nicolas Catanoy, Alexandru Cistelecan, Aura Chri
sti, Traian
T. Cosovei, Ion Cristofor, Constantin Cublesan, Ioana Diaconescu, (în "Romanian Re
view",
1995), Gellu Dorian, Gheorghe Izbasescu, Virgil Mihaiu, Miruna Muresan, Alexandr
u
Pintescu, Dorin Popa, Adrian Popescu, Mircea N. Rusu, Grigore Scarlat, Julia Sch
iff (în "Der
Literat", 36/12, 1994), Maria Cassian Spiridon, Valeriu Stancu, Ion Pachia Tatom
irescu, Dan
Tarchiaä, Lucian Vasiliu, Dan Verona, Andrei Zanca sau Mircea Zaciu. De asemenea e
ste inclus
în prestigiosul Dictionar de scriitori germani "Kürschner" cât si în Dictionarul scriito
rilor de
limba germana Bund Deutscher Schriftsteller BDS.
Germanul Christian W. Schenk continua sa scrie cu obstinatie, dupa aproape treiz
eci de ani,
poezie... în româneste.
Scriind cu dezinvoltura, poetul abordeaza temele majore ale poeziei dintotdeauna
.
Ceea ce surprinde si incita totodata este presararea, pe alocuri, în poezia scrisa
cu precadere în
vers alb, a metricii populare.
1
Surprinde si place faptul ca marea, minunata si complicata lectie a poeziei pare
a o fi învatat
Christian W. Schenk mai degraba la flacara sacra a dascalilor nostri eterni întru
poezie,
Eminescu, Arghezi, Blaga si Nichita Stanescu, decât din alta parte.
Sacralitatea cuvântului CUVÂNTUL în sine, ca element indispensabil comunicarii, pare a
fi o obsesie
pentru poet,
revenind mereu: Este greu sa sti cuvântul/ ce-i de spus când vrei sa taci sau, rnai de
parte
este greu sa stingi cuvântul,/ nu din Tine, dintr-al Tau" (Kalila si Dimna), ultimul
cuvânt din
fraze", Care-i cuvântul", Nu mai alaptez cuvinte / cu nectarul inocentei" (Brazda ve
rsului),
Adulmecând tacutele cuvinte" (Crurcea lui Isus la râu), Cuvintele cad ca sageti/ în lutu
l
priimului oftat" (Împreunare), Culoarea primelor cuvinte" (Culori si cuvinte), Ca un
scaun cu
trei picioare/ dorm cuvintele-ntelese/ de o dalta/ si-un ciocan" (Statistica mis
carii), Cuvinte
descompuse-n alfabet" (Vocale rupte), Mi-e dor de un cuvânt nespus / pe care-1 caut
ara
generatii" (Dor de Ariana),Un cuvânt ramas în fasa" (Dureri de piatra si cuvinte), Cu
vinte
intre degete/ si gene,/ cuvinte între pasi// si strada" iar în final Goluri pline de
cuvinte / Semne
pline de cuvinte" (Început de neputinta), Cuvinte sugrumate/ într gene,/ cuvinte risi
pite/ pe
obraz, / cuvinte ratacite/ între tâmple" (Sete morbidä) Cuvintele-s plecate în exil!" (Ur
ne în
exil) si exemplele ar putea continua, lista nefiind nici pe departe încheiata.
Tonul general al poeziei este elegiac, dar Christian W. Schenk concepe elegiacul
ca o neliniste
totala a existentei în care singura bucurie umana sunt cuvintele, cu care se pot s
crie poeme, cu
care se pot întocmi, deopotriva, rugaciuni si blesteme. În poemele sale "cuvântul tace
în somn",
îsi cere visul înapoi sau "cuvintele se nasc tragând la hamuri ..."
Desi poetul pare robust sufleteste, pe ici-colo deslusesti totusi o nuanta de sc
epticism:
Neputinta vremii-mi scrie versul" (Început cu Dharma), Progresul este plin de impote
nta!"
(Libertate dupa libertate), Iluziile bat pasul pe loc.../ De-ti arde casa, unii /
se-ncalzesc la foc"
(Iluzii reale). Cuvântul apare apoi si în alte poeme:"... sorti bat la buchetul/ de
cuvinte mute"(Budaca submarina) si când cuvintele "atârna spânzurate / în versuri degera
te"(Nici n-am fost eu),
"Sugrumatele cuvinte/ adunate-n giulgiuri coapte/ de cavouri prinse-n frunze / c
ad pe scoici
sparte-n deserturi"(Vorbim voia tacerii); .."Femininul linistii depline/ ce locu
ieste în tacerea/
întelepciunii din cuvinte", si mai departe "În clipa urmatoare / dezmortitul trecute
lor cuvinte se
destramaä"(Pericol de gen), " Cum sa nu îti fie sete / când mai toti au filialele de c
uvinte
strânse-n pete / si fac onanii verbale?"(Marta-Mona), ",Când pâinile cresc peste cuvin
te
strânse-n pete" si "Cavintele-s taiate în felii/ din care frazele înfuleca doar miezul
"(Doar un vis)
si "De ce pier multe/ când se nasc putine / mult prea:putine/ rumene cuvinte;/ cuv
inte ce se
nasc din pâine?"(Idem),"Ar arunca balastul / cuvintelor din gratii"(Chiriasul), de
unde vin
noianuri de cuvinte/ ce ne lovesc?/ Se spune ca din minte,/ dar ce e minte?/ Un
cuvânt dedus
din creier poate?!" (Cumintenie), "Cuvântul cade pe pamânt / nici prea frumos si nic
i prea sfânt
/ ca un profet în mausoleu: / Cuvântu-i doar, un curcubeu ,(Curcubeu), "cuvinte mici /
tin
frazele în hamuri (Nebunii reale), "Încâlcind din vis cuvinte/ întelese înainte" (Asa cum
nima),
"Cuvintele se scurg de pe faleze/ împrejmuindu-si sunetele-n paranteze" si; în conti
nuare, "Aici
stau cei ce cauta morminte/ în subacvaticul morman de necuvinte" (Pastel c-un câine)
, "Co
noroc ca nu pamântul/ Ne-a dat pana si cuvântul" (Anonimul dintre noi); "Cuvintele sân
t rupte-
n/ halci de fraze"(Trei închipuite ritmuri), si "Marea-si bate-n stânci cuvântul / si
se tine de
onoare/ fraze tes capcane pline/ de cuvinte dezertate"(Idem) precum "Umblând descu
lt / printre
cioburi de fraze/ cuvântul îmi taie/ necuviinta literelor / calcate descult"(Qui tac
et).
.Poezia se face din emotii si din cuvinte, materia primä a poeziei fiind cuvintele
, fie "aurore de
cuvinte", fie "cucernice liane de cuvinte"
Cautator de himere topice, Christian W. Schenk aduce prin poezia sa un elogiu atât
literaturii în
general cât si limbii române în special, careia îi descifreaza unele taine pe lânga care t
rec
indiferenti atât de multi poeti români contemporani.
2
Izvorul folclorului românesc si al poeziei culte Eminescian, decantat prin filtrul
folcloric,
pare a fi in versurile: Vântu-si trece palma lina/
Peste coama de lumina / Si se duce, se tot duce / Clipa orei s-o apuce" (Relativ
a absoluta),
barbian si nichitastanescian: Acum respira golul, /fragilul început/ hranindu-si em
brionul / din
trecerea/ lui 0 înspre 0 (Urne în exil), blagian: Si iarasi respirari/ si iarasi semne
/ si iarasi
rune;/ pace în uitari (Mari si rune), nichitastanescian: Frate dospit si nenascut/ b
uchet de
necuvinte mute... ; (Fraze siameze), ba chiar minulescian: Un matelot batrân cânta/ o s
trofa
dintr-un cântec vechi/ al carui sens doar în corabii/ e-ncrustat,/ si-n vânt/ si valur
i" (Catargele
în vânt).
Emotionanta si memorabila ne pare însa a fi influenta folclorului românesc pentru po
et:
Doamne, fugi si lasa ora / sa-si gaseasca iarasi sora/ adormita între gene/ de Ilen
e Cosânzene/
de Ilene fara frati / De Ilene prinse-n frâu / si-necate- ntr-un pârâu / pe Arges si m
ai în jos/ de
un alt Fat-Mai-Frumos/ decât cel dus cu alai / pe-un picior de plai,/ pe-o gura de
rai" (Început
cu Dharma), La cumpana gândului/ pe marginea frâului/ stau bice, stau cai/ cu ochi de
malai,/
cu ochi de furtuna / si aripi de luna" (Mânzul nimic), Sus, pe dealul dinspre frunt
e, / o
sprânceana-si face punte / peste-o lacrima de dor / rasarita din izvor: / inima de
Nu-Te-Duce/
În speranta fara cruce" (Simboluri sterse), precum si poemul existentialist Frica
de frica în care
meditatia lirica redata prin anafora si dubla anafora e realizata în metrica popul
ara.
Asa dupa cum bine remarca D. Micu în consistenta si extrem de bine documentata pos
tfata la
volumul Poeme vechi si noi intitulata "Poezia lui Christian W. Schenk", poetul est
e marcat de
expresionistii germani Georg Trakl si Gottfried Benn"( nu fara a trece si prin B
laga) . Întâlnim
însa si inflexiuni lirice din simbolisti, Bacovia dar si Minulescu, precum chiar s
i titlul "Testament"
dat unui volum nu este întâmplator din Arghezi.
Se pot gasi interferente chiar cu poezia lui Nichita Stanescu iar pe alocuri pro
babil mai mult
întâmplator decât voit, din Ana Blandiana si generatia anilor60.
Într-o serie de poeme ( Cotidiana , Inspiratie , Sarutul muzei , Alta geneza , Întrebar
banale , Doctorie ) Schenk este un marinsorescian original, la care ironia e învaluita în
giulgiul nobil al tristetii.
Epitetul inedit, oximoronul si dubla anafora Epitetele insolite concura la const
ruirea unui univers liric
aparte ( umbre mutilate , Ceasuri
tomnatece , plesuve scoarte , stinse ore , nadejdi sifonate , lacrima uscata , mlastin
refulata , buze vestede , setea rosie , ore fugare , surde narcise , univers ursuz ).
Privind tehnica de lucru a poetului, am scoate în evidenta utilizarea dublei anafo
re: '`Frica de
moarte si de cuvinte/ frica de fraze si de morminte/ frica de lume si frica de n
oi/ frica de ziua
frica de noi// frica de temniti frica de viata / frica de limba care învata / fric
a de semne si frica
de a fi/ frica de frica noptii târzii // frica de ochi si frica de frunte/ frica d
e fluviu si frica de
punte / frica de gloante si frica de pâine/ frica de lapte si frica de mâine// frica
de frica si frica
de miel/ frica de altii si frica de El/ frica de frica frica de frica / fara de
frica la o adica?" (Frica
de frica)/. Christian W. Schenk scrie o poezie interesanta si moderna, pretabila
la interpretari
diverse, despre care se va mai vorbi.
Meritul lui Christian W. Schenk este de a nu ignora progresele, realizate in ult
imele decenii in
ceea ce priveste limbajul poetic, färä a-i fi însa totalmente tributar. Intälnim o seama
de
asociatii interesante, memorabile: "raze gravide" ("Elegia triunghiularä"), "linis
tea oarbä";
"oarba täcere" ("Lumina cuvintelor", ), "Minciunä caldä " ("Rumegänd vocale"), "Fulg
rägusit" ("Mäine se va naste un cuvänt), "ochi desculti" (` Turnul de fildes"), "oglin
zi mioape"
si "ochi virgini" ("Dor de Ariana"), poetul cultivänd cu predilectie oximoronul (a
sa dupä cum
s-a mai arätat): "Cosarul alb al veacurilor negre", "pagini negre de zäpada" ("Incep
ut cu
3
Dharma") "un urlet mut" ("Claire de lune II", ), "albul negrelor simboluri" ("Ta
ina semnelor"), "negrul albelor cuvinte" ("Rugäciuni desperecheate). Poezia german
a a lui Christian W. Schenk Din saisprezece volume de versuri câte a publicat Chri
stian W. Schenk pâna în prezent, paisprezece sunt în limba româna si doar doua în limba ge
rmana: "Oglinda oarba" si "Reflux de luminä". Poeziile germane ale lui Christian W
. Schenk sunt tot elegiace si cu accente metafizice, dar
despuiate de podoabele stilistice ale celor gândite si scrise în româna. În felul acesta
ele,
poeziile, par niste copaci uriasi carora li se profileaza ramurisul, fara podoab
a de frunze însa,
textul devenind mai auster si laconic.
În viata - constata poetul - ne dorim ce nu avem (Triada). În "Boala de dragoste" af
lam în
Dharma") "un urlet mut" ("Claire de lune II", ), "albul negrelor simboluri" ("Ta
ina semnelor"), "negrul albelor cuvinte" ("Rugäciuni desperecheate). Poezia german
a a lui Christian W. Schenk Din saisprezece volume de versuri câte a publicat Chri
stian W. Schenk pâna în prezent, paisprezece sunt în limba româna si doar doua în limba ge
rmana: "Oglinda oarba" si "Reflux de luminä". Poeziile germane ale lui Christian W
. Schenk sunt tot elegiace si cu accente metafizice, dar
despuiate de podoabele stilistice ale celor gândite si scrise în româna. În felul acesta
ele,
poeziile, par niste copaci uriasi carora li se profileaza ramurisul, fara podoab
a de frunze însa,
textul devenind mai auster si laconic.
În viata - constata poetul - ne dorim ce nu avem (Triada). În "Boala de dragoste" af
lam în
maniera marinsoresciana ca: "Tristan n-a iubit-o / pe Isolda" si ca "Nici Isolda
nu l-a iubit".
"Undeva / pe acest pamânt/ mai este loc/ pentru miscare" afirma poetul în "Lipsa de
spatiu".
Apar în poezii si constatari cu valoare de maxima: " Vesnicia/ are umeri largi" sa
u "A astepta
este dor / Asteptarea-i bolnava". De mentionat ca volumul "Oglinda oarba însumeaza
59 de poeme, în timp ce "Reflux de
lumina" aduna 60 de poezii. Se cuvine sa mai scoatem în evidentaä o trasatura a poez
iei
germane a lui Christian W. Schenk, si anume faptul ca uneori poezia este cromati
ca, vizuala,
constând din sinteze de culori: "verde/ apa/ gri/ cerul/ roz purpuriu/ privirea no
astra".
Arhitectura imaginii poetice Daca la început eul poetic statea în centrul atentiei,
putând fi vorba de o subiectivizare în
poezia lui Christian W. Schenk, pe parcurs apare un proces de obiectivare, de ma
turizare
biologica si spirituala, o aura de întelepciune si de întelegere superioara a lumii.
În creatia de început poetul este interesat de cromatic: "Toamna androgina / de perv
erse
frunze: / frunze de cenusa, / frunze de rugina, / frunze de beton, / frunze de n
eon..." (Pe o
insula îin Marea Rosie, p.13) sau "Multi au lucrat la cer, / unii 1-au vopsit alba
stru, / altii 1-au înrosit seara; / altii / au vopsit iarba în verde. / Cei mai raut
aciosi / au facut-o cenusie"
(Sfârsitul, p. 89).
Lucid si deprimat, adolescentul îndagostit constata pe vremuri ca "... neprogramat
a, /
dragostea e interzisa prin lege !" (Ceva si despre ea ).
Bizar este darul pe care-l aduce iubitei: "De ziua ta eu ti-am adus o jertfa: /u
rna cenusii ce-a
ramas din mine"(Phoen ix ), poemul fiind o rasturnare a mitului..
"Popas" este un poem cu rima împerecheata, în metrica populara: "Prin retina cristal
ina / ma
ajunge o lumina / dintr-un fulger; dintr-un nor / si ma-ndeamna ca sa zbor / pes
te steaua fruntii
mele / printre tâmple înspre stele / si sä rup din ochi nauc / frunze fragede de nuc /
... . Rima
împerecheata o mai întâlnim în "Claire de lune II , "Crepuscul" , "Ultimül pacat"iar rima
încrucisata în "Vocale rupte"si "Plutonul de executie" .
Tonalitatea dominanta a poeziei lui Christian W. Schenk este elegic-misterioasa.
Alteori însa, în
mod surprinzator, versurile sunt de-o naivitate dezarmanta, scotând în evidenta înclin
atia
poetului spre ludic (Arta de a sta pe gânduri, Cu pumnul în oglinda, Vraciul sunetel
or). Gestul
lui Christian Schenk este un omagiu adus, de departe, frumoasei limbi românesti.
De mentionat ca Christian W. Schenk scrie o poezie pragmatico-filosofica în care,
pornind de
la reatitatea imediata si de la experiente de viata, ajunge la generalizari conc
eptuale captusite
într-un bogat limbaj metaforic. Poetul renunta cu desavârsire de asta data la tehnic
a
oximoronului si metaforele obsedante sunt: cai, copite, lumina, cuvânt. Poemul amp
lu Mandala
este un dialog de influenta taoista.
Se pastreaza în memoria lecturii unele imagini . frumoase precum:"Plumbul sfâsie cârpa
din
piept", "Un ochi întinde mâna / spre luminä", "Marea sângereaza-n valuri:- Ritmul trecer
ilor
toate , Doar lumânarile mai scurg pe.fete/ umbre de ceara si de bocet si de vânt .
Blagian, poetul da dovada de o sensibilitate iesita din comun: aud frunzele ofili
nd .
Un univers în destramare, ca la Arghezi, iese încet-încet la suprafata: noaptea curge p
e strazi
, luna / sparge ferestrele , florile vestejesc , pe scoarte / vestejesc muguri , aud fr
ele
ofilind , puteri palesc , pendula vestejind , stines orepalesc , priviri pal înzapezit
tipânde pasari si primavaratic amutite / mor(t) întomnate pasari , luna cade-n cioburi
ferestrele curg / pe strada fitilul lunii / arde în jos , pamântul se revarsa - n / mare
marile / devin mai fade , acolo afara / curg stelele în marea larga , Timpul s-a prabu
it în
strada / si s-a spart în mii de cioburi (VI). Mai mult, asistam si la o destramare
interioara
( Gândul a cazut din cuibul / genelor închise-n falduri ridicate-n rugaciuni (III).
Poemul " Început cu Dharma" include pe alocuri versuri cu rima împerecheata, în metric
a
populara dar si încrucisata. Surprind placut si unele finaluri de poeme: Un gol se-
ascunde-ntre
cuvinte sporind minunea dintre ele" (Pe o zi e), Mâini adormite-n rugaciune/ deznoa
da
degetele vremii" (Rugaciuni desperechiate), Într-un colt plânge-o batrâna / cu un prun
c de
piatra-n brate" (Privind din taina zilei), Noaptea / e pauza dintre cuvinte" (Un
vers si numai
ziua).
Obsesia poetului pare a fi degradarea, înfiltrarea impuritattilor la toate nivelel
e vietii. El
îindrazneste si o poezie filosofica în care opereaza cu un limbaj arid. Poetul lucre
aza cu o
multitudine de motive si simboluri iar uneori un motiv - cum este cel al calului
- ca simbol al
libertatii si al naturii, îl gasim în poezia de început dar si în cea de maturitate liri
ca.
Versurile sunt adesea o pendulare între natural, firesc si artificial, sofisticat,
înclinatia poetului
spre prima fiind evidenta. Poezia sa e traversata de un umor metafizic, malitios
, dupa cum
constata acelasi critic. Existä si sentimentul unei terori a istoriei (dupä expresia
lui Mircea
Eliade), sau o teroare a timpului care trece, însotit de un destin implacabil, deo
potriva un destin
al omului si al cuvintelor. Zamislit în mica localitate italiana Colico de pe malu
l lacului Como,
din elegantul volum de versuri Elegii coliconeze poeme lungi si poeme scurte,
poeme cu rima sau chiar în metrica populara si, bineînteles, în vers alb, se deschid,
generoase petale lirice, citirorului. Se pare ca vederea catedralei si a ruinelo
r, alaturi de linistea benefica din jur l-au îndemnat pe
poet spre ample meditatii lirice în care este prezenta si divinitatea salvatoare s
i chiar îngerii cu
aripile lor negre . Poetul îndeamna la introspectie.
Oglinda sparta e un frumos poem al cautarii identitatii. Rostul poetului e o ironica
definitie
a menirii acestuia în societate. Foarte concis este schitat destinul unor poeti ge
rmani exilati:
Rose (probabil Ausländer n. n.) Rilke, / pogromuri de emigranti Celan / fum si cenu
sa /
strânse si spulberate: // Eich Brecht fobie .
Uneori avem de-a face cu o maxima concentrare a mesajului liric si cu tendinta d
e obiectivare a
lui. Poeme memorabile Uneori poemul este memorabil în întregime: "Arendasi ai adevar
ului/ suntem noi toti /orbi/ si
surzi/ si muti / toate adevarurile, laolalta // înalta / si coboara / simturile" (
Simon, în traducerea
noastra). Ramâne în memoria lecturii o originala definitie a poeziei: Poezia / - sarm
ana
modesta - /o bâta de a da în broastele din balta, / un ciomag de batut câinii, o cârja d
e a-mi
sprijini neputinta, / o crenguta cazuta toamna / din marul de dupa casa, / un pe
tiol / un ghimpe
de trandafir, / o levantica concentrata-ntro fiola / spre a acoperi mirosul cada
vrelor / broastelor
si câinilor / si putrefactia neputintei mele (De folos)
5
Contrapunctic construita, "Geneza poeziei" se înscrie în memoria lecturii: "O floare
. / O floare
si un strop de ploaie./ O floare, / un strop de ploaie si un înger. / Un înger. / Un
înger si o
lacrima. / Un înger, o lacrima si tu. / Tu si tu. / Tu, tu si tu. // O floare, un în
ger si tu" .
Memorabil este si urmatorul poem ironic (din ciclul "Elegii",1991): "Dumnezeul c
uvintelor /
sta atârnat de o metafora / si fluiera anapoda. // Se leagana dând cu piciorul / ba în
tr-o fraza, /
ba într-un cuvânt / si din când în când / arunca dupa rime / cu vocale. // Dumnezeul cuvin
telor /
îsi taie metafora de sub picioare / cazând în noianul de cuvinte desperecheate / si ci
obite-n
consonante"(Libertatea ). Un memorabil autoportret liric îl constituie catrenul: Mo
artea ma pândeste,
anii trec în goana
/ eu ramân batrânul vesnic în prigoana / zorii se destrama-n cântecul soios / al luminii
negre de
atît prisos (. Si meditez)
Un posibil autoportret si totodata o ars poetica e urmatorul poem: am învatat în viat
a / viata /
cuvintelor // mi-au ramas tainuite / plesuve de fraze // fara de zgomot / am învat
at târâitul /
calea celor fara de putere / a celor nepriceputi / a celor neîngropati / înainte de
moarte// acum
învat puterea / de-a zbiera mut , pentru ca mai apoi sa realizeze un portret colecti
v: arendasi
ai adevarului / sîntem cu toti i// daltonici / si surzi / si muti / toate adevarur
ile / laolalta/
înfierbânta / si curma / toate simturile . Senectutea cu consecintele ei funeste nu p
rea au stat pâna acum
în atentia poetului. Poate vor sta de acum înainte.
Timpul tace si trece, zic batrânii si multa dreptate au. Iata ca poetul Christian
W. Schenk poarta
în curând în cârca o jumatate de veac. La multi ani cu sanatate !
Mircea M. POP Heidelberg