Emilian Galaciu-Păun

S-a născut la 22 iunie 1964, în satul Unchiteşti, comuna Cuhureştii

de Sus, raionul Floreşti, într-o familie de
intelectuali.
Absolvă Facultatea de Litere a Universităţii din
Chişinău (1986) şi urmează doctoratul la Institutul
de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1989).
Membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova
(1990) şi România (1998). Membru fon¬da¬tor al
ASPRO (Asociaţia Scriitorilor Profe¬sionişti din
România). Membru al PEN Clubului. Redactor
pentru Basarabia al revistei „Vatra” (Târgu-Mureş);
redactor-şef al Editurii „Cartier”.
Emilian Galaicu-Păun este un scriitor prolific, care
semnează versuri, eseuri, proză şi efectuează mai
multe traduceri. „Clasică în frazarea zvâcnetului
instantaneu al discursului interior, lirica lui Em.
Galaicu-Păun răzbună umilinţa seculară a
basarabeanului de a nu-şi fi exprimat - artistic -
decât cu o jumătate de gură destinul istoric şi
percepţia metafizică a Fiinţei”, specifica, într-un eseu, Nicolae Leahu.
Menţionăm câteva din cărţile semnate de Galaicu-Păun. Poezie: Lumina proprie
(1986); Abece-Dor, Levitaţii deasupra hăului (1991); Cel bătut îl duce pe Cel
nebătut (1994); Yin Time (1999), tradusă în limba germană de Hellmut Seiler,
Pop-Verlag, Stuttgart (2007); Gestuar (2002); Yin Time (2004); Arme grăitoare
(2009). Proză: Gesturi sau Trilogia nimicului (1996); Ţesut viu. 10 x 10 (2011) ş.a.
Este laureat al mai multor premii literare din R. Moldova şi România.
În curând, la Editura „Cartier” urmează să apară traducerea din Michel Pastoureau -
„Negru. Istoria unei culori”. „Este a patra carte pe care o traduc din franceză pentru
aceeaşi editură de acelaşi autor. Pastoureau este „papa” istoricilor medievişti francezi. E
autorul meu preferat. Din tot ce am tradus în ultimii ani (peste cinci mii de pagini din
franceză), textele lui Pastoureau sunt de departe cele mai înţelepte”, ne spune Emilian
Galaicu-Păun.
La Radio „Europa Liberă”, el prezintă rubrica „Carte la pachet”. Citeşte
săptămânal câte două-trei cărţi, din care alege una pentru a o prezenta în fiecare seară
de luni. Acum munceşte la ediţia a II-a a romanului Ţesut viu. 10 x 10. „Lucrez la nişte
poeme. Încerc să ajung la o altă formulă poetică, alta decât ceea ce am între volumele
Abece-Dor (1989) şi Arme grăitoare (2009). Vreau să scriu o cu totul altă poezie, care,
deocamdată, se află în incubator”, ne mărturiseşte invitatul nostru.
La „Cartier”, pe lângă cărţile pe care le îngrijeşte, mai face lunar seri de poezie şi
lansări de carte la Librăria din Centru. „Întrebat cum se simte în mediul literar de astăzi,
Emilian ne-a răspuns următoarele: „În acest mediu, care este cum este, există
personalităţi marcante cu care schimb idei, pun la cale tot felul de proiecte, întreţin viu
spiritul critic. Acestea sunt Mircea V. Ciobanu, Eugen Lungu, Nicolae Leahu, Maria
Şleahtiţchi, Lucia Ţurcanu ş.a. De fapt, ceea ce mă reprezintă sunt cărţile pe care le-am
tradus şi pe care le scriu…”.