rioa~ă. se. limi:e~2:ă si~11ţito.r .. I?
e fapt, el epuizează prin viitoarele s:1lc ş1 mcmve, ţin de o dramaturgie nouă, evocă un alt fel de a fi a!
ţucr~n vmualn~ple t1pu.h11 1~1x. Acest prnces de absolutizare începe cu
feencu1 Cvartet m re ma;or dm \·ar.a anului 1785. ·
Timp de trei ani, Între 17.86 şi 1789, Mozart părăseşte preocupările
pentru c.~'artetul de _.coarde. ~rm Cvartetul În re 1n~jor atinsese un prag
c~ cu g1~eu put~a h trecut m acel moi:nent. Realizase un giuvaer, un
simbol.. ~n muzica sa pentru ansambJun G1nnerale, Mozart .caută a.cum
un ech:,11b:u nou, ~rientîndu-şi investigaţiile spre 'cvintetul de coarde,
~L~ ,?~ua v~ol_e. Dupa cum ~m văzi.:t, cor;i.p~zito~·ul urilizaze cu stăruinţă
rnca m <.;.:!!m tetul zn re J?!:!.!19...'. parnculant~ţ!!c t1mbrale ale violei şi vio-
loncel ulm. c;_~'.Hilltlil<lC\1 mc spontan în tratarea-c·on'1puz:iwmlotzEr-111·li
bo at nu.~nţat ansamblu ·~;e' ·coarae,-âatoT']ta····-r-î-in~iiilui··:catifdar:·bo.git şi
. _n}?1 ea_"4-~-~1a _v J oi~.:.~~]J?ll({~j:~L.!..~_f!c.crc expresiile f r:lin i n ta te,
nQş_t_~lgI-Ce sau. pas10nale urro;;tr.ne de autor. ·-
. ~__!~~pre marile şi t~11odat-~--~tf~i:;·;dc simfonii mozartiene trece
rna~_ _!n!_fL-PrlILgfiillt~::cvi~netului de coarde. Luminosul Cvintet în do
~.e~ţ_p.!~~~ 111.ii1ţ1me ae111ficxil:rni-··ro1nanti·ce ce prev12stcsc
ivirea unm Schu~~~~.:-~e~!.!-rr.rr-+n-----zm~-dc-·-t9--aprili·c 1787. Ca un
rra~nct ~pare con.tranul accsteî1urni fc-c:rh::e, ÎnvotburafITl-şi-·-pasionalul
Cvmtet zn sol rnmor, terminat în ziua de 16 mai 1787. Acest cvin tct
_este u~:i ~_cele maj_J,nsc~~n<_l:_!:~_ lucrări pc care le-a dă~~t Moz.art
. ~om~ lntr;.g.ul , ans~mblu freâ.mirI:"dt1-rci;-ea, · îifră-- i'cţh1u-ră·--î1i--pi~"ii11a
parte,_ erupe 111 Adagio, ş1 pnn co1o{:Vîul vocîto-1·-·-s-e··-a\Iele-destăiiîuirea
·unu·1s~fl~~ rănit. 1v~ărcţ!a ~ragid a muzicii, meditaţi.a profundă, ca şi
nostalgia. 'm expresia difentelor mişcări ale Cvintetului În sol minor
enunţă problematica Simfoniei în sol minor, nr. 40, ce va apare peste
un an.
În universul creaţiei mozartiene apăruseră stelele unei galaxii noi.
par .t.ocmai aici contrastele sînt neînchipuit de puternice, nemijlo-cite.
~~ .mIJlocu~ unei vieyi chinuite, ale cărei ecouri pot fi lesne desluşite în
1
L ~zntetu~ ~n sol '!unor, lvlozart compune o capodopera, c-are tocmai
pnn. ~~111.na~atea_ ei fără egal şi inimozitatea expresiei, prin lumescul
. muz1·~11 . Şl s1mplnat~a ei cucerit~are s-a impus drept ,cea mai populară
creaţie mstrumentala a autorulm : Mica serenadâ.. Iniţial, ea avea două
;11enue~c, ca de altfel. orice serenadă a timpului, cum atestă şi catalogul
u:tocmit de compozitor : ,,Eine kleine N acht M usick, bestebend in
ezneni Allegro, .Menuett und Trio - Ronianze, Men11ett und Trio Fi-
nale - Di~e Violini, Viola e Bassi". Era în ziua de 10 august l787.
D~r, du~ nou, ieo_n~astul ce urmează este izbitor. Muzica tandră, de
al?s?luta i:untate semna, este urmată la polul opus, de înfricoşătoarea
vizmne din Uvertura oI?erei Don Giovanni. Primele acorrluri, ·dens,e
muzicii, consfinţit prin momentul terminării uverturii, la Praga, în noap-
tea zilei de 28 octombrie ,1787. Oare -ce a simţit tînărul Ludwig van
Beethoven cînd - cu ocazia reprezentării operei la Bonn, În octom-
brie 1789 - a pa:rtk:ipat ca vi:olist la inrtonarea muzicii ? ! Mai auzise
un asemenea tumult simfonic, .cu ahisuri şi prăpăstii sonore de o ase-
menea măreţie, ca la Începutul uverturii ? Mozart indicase din nou o
cale de uriaş viitor.
Nu se ştie în ce scop a. scris Mozart În vara frămîntatului an 1788
ultimele sale trei simfonii, cu semnificaţii şi înfăţişări atît de diferite.
' Nu se ştie cu exactitate ni·ci dacă autorul le-a auzit În concertele ulti-
milor ani. Ele sînt scrise probabil dintr-o dorinţă lăuntrică, rcprezen-
tînd un credo artistic mozartian, expus În momentul cînd torţa vieţii
era pe cale de a consuma ultimele forţe fizice. Aici se exprimă eul
mozartian, marea ,-iziune a compozitorului şi gînditorului Mozart asupr:l
muzi6i, a rosturilor şi a formelor ei. Iar Întreaga creaţie ulterioară de
cameră stă sub semnul concluziei finale din Simfonia ,Jupiter".
Această triadă simfonid a fost concepută În blo·c şi dăltuită În
cel mai durabil'. gran1t 31 istoriei muz1cii. Sirnfonia În mi benwl major,
nr. 39, a fost semnată În ziua de 26 iunie 1788. O lună mai tîrziu, la
25 iuli·e 1788 este statornicită Simfonia În sol minor, nr. 40, pentru
ca Simfonia În do nwjor, nr. 41, denumită de dirijorul londonez Johann
Peter Salomon drept Simfonia „]itpiter", să fie Încheiată tot la Viena,
În ziua de 10 august 1788. Acest ritm şi acest magnific rezukat poate
fi asemuit numai cu un fenomen al naturii.
Am aminti't aceste date fiindcă ne sînt necesare pentru Înţelegerea
ultimelor cvartete mozartiene. De fapt, în marea triadă, primele dou~
simfonii sînt confesiuni directe, cu o vădită atitudine subiectivă. Simfu 0~
nia nr. 40, prin dramatismul ei şi vehemenţa erupţiilor pasionale, repre-
zintă în comparaţie cu Simfonia nr. 39 .aproape o antiteză. Simfonh1
nr. 41, „]upiur", evidenţiază o concepţie diametral opusă, adudnd f\
aocentuată obiectivitate, nu numai în determinarea expresiei şi a pro-
blematioii, ci şi sub aspect.ul realizării, al formei sau .facturii muzicale.
Este o voită detaşare, o biruire a pasiunii printr-un proces de abstrac-
tizare, o situare a aqiunii muzicale pe planurile superioare ale gîndir-ii,
fără a estompa prin a-ceasta emoţionalitatea muzicii. Finalul Simfoniei
,,Jupiter" nu semnifică numai retopirea prin procese incandescente a
tuturor datelor fundamenta le ale muzicii, ci mai presus de toate triumful
1
raţiuni1 i senine asupra pasiunii.
Ac·eastă luminozitate netulburată şi acest lirism suav, dominat de
raţiune ce imprimă desfăşurării sonore o anumită înfăţişare abstractă,
un simţi-oor ·sufly idealizant, se manifestă din plin în Cvartetttl de coard,:
4 - Cvarternl de coa'rde de la Haydn la Debuss:· - c. 97
40-<wW