espressione, este una dintre cele mai frumoase din câte a creat Oeaikovski, K ouă este şi partea a treia

K ouă este şi partea a treia - Allegro 1nolto vivace - un scherzo în

«:are, pe fondul unei tarantele,

A I I '.: rn o Ii. o v , v a ce

<1ompozitorul introduce treptat un marş,

contribuind la succesul de ansamblu a.I simfoniei.

Impresionantă construcţie este dezvoltarea în care motivele se amal-
gamează, ducând spre o culminaţie puternică (ce antrenează întreaga
orchestrft), pe care Oeaikovski o plasează în reexpoziţia formei de sonată,
determinat de necesităţi dramaturgice şi încălcând schemele rigide formale,
clarificarea producându-se doar odată cu reexpunerea temei a doua, scnint'1i
şi liniştitoare, după cumplitele ciocniri care au trecut.
Partea a doua, Allegro con grazia - prin ritmul său dansant, în
măsura de cinci pătrimi, cu expresia sa simplă şi suavt1i - realizează, faţă
de prima parte, mai mult un contrast de atmosferă. Tema, desprinsă din
acelaşi fond comun expus în Aclagio-ul intl'Oductiv, antrenează şi treptat
~,, . , , , •, t1t~lg~ti~i~:H~~ilit'Rt~i11gg~~~gn:~~i~1s~A~t A~,;n~ă1~~/};~lf1tJ~ţ4lllJ0,ţţl;,~ţtt?l:rl ce se impune, rlo·ro,ciin , şi înlocuind trio-ul.
În această secţiune Oeaikovski păstrează doar caracterul de scherzo,
:pentru că absenţa trio-ului, alternanţa structurilor ca în rondo, dezvol-
tarea continuă a elementului tematic nou introdus, toate la un loc deter-
mină o nouă arhitectură, o n~mă tipologie simfonică romantică.
Cea mai mare surpriză o oferă Ceaikovski în partea a ·patra - Finale .
.Adagio lamentoso - dominată de sentimentul împăcării, al resemnării
J J_ ·triste, o adevărată tânguire funebră, la baza căreia stau două "teme des-
-eendente înrudite cu tema introducerii : prima în tonalitate minoră,

17 - c. 338
256.