Metodologia analizei muzicale

Eseu,
Compus de studentul anului I, Ciclul II Vornicescu Anatolie.
AMTAP, FAM, Specialitatea Arta Dirijorală

Stabat Mater de Vladimir Ciolac

Stabat Mater este o compoziție muzicală sacrală, de obicei în formă de oratoriu sau cantată, care
reflectă asupra suferinței Fecioarei Maria în timpul Crucificării lui Isus. Genul muzical al Stabat
Mater se încadrează în categoria muzicii religioase, având o abordare solemnă și profundă.
Compozițiile Stabat Mater pot varia în stil și tonalitate, dar în general se caracterizează prin
expresivitate emoțională și solemnitate.

Vladimir Ciolac, compozitorul moldovean, care cu mare măiestrie abordează genurile religioase
atât a bisericii Ortodoxe cât și Romano-Catolice, scrie cele mai multe creații de acest gen pe spațiul
basarabean. Un număr considerabil de lucrări fac parte din genurile muzicii catolice: Requem pentru
cor, soliști și orgă (1995), Stabat Mater pentru cor și orchestra (1997), Ave Maria pentru cor feminin
și orchestră de cameră (1999), Magnificat pentru cor, soliști și orchestră (2004), Salve Regina pentru
cor soliști și orchestră de corzi (2007), Missa pentru cor soliști, orgă și orchestră (2012). Majoritatea
operelor nominalizate sunt consacrate în special Maicii Domnului.

Stabat Mater de Vladimir Ciolac reprezintă un ciclu vocal-instrumental ce se înscrie în cadrul

genurilor spirituale ample de concert, este dedicată soției sale Irina.

Cum și am menționat mai sus, Stabat Mater reprezintă un ciclu cu un conținut dramatic în care sunt
reflectate suferințele Maicii Domnului. Ciclul începe cu versul Stabat Mater dolorosa… (Stătea Maica
îndurerată…) e unul dintre textele sacre cele mai emoționante din ritualul religios Romano-Catolic.

Textul literar constă din 20 de strofe a câte 3 versuri.

Referindu-ne la text, în compoziția lui Ciolac, este păstrat textul latin, dar nu este introdus integral.
Din cele 20 de strofe, doar 19 au fost folosite. Strofa 17 este omisă.

Stabat Mater este alcătuită din 12 părți care se succed după principiul contrastului și care pot fi
secționate reieșind din text, în două compartimente egale ce reflectă chipul Maicii Domnului. Primul
subliniază suferințele ei legate de chinurile pe fiului său. Al doilea reprezintă rugăciunea către
Preasfânta Maică a fiecărui creștin.

Urmează o mica descriere a fiecării părți:

Partea 1, Stabat Mater Dolorosa /Stă Maica Îndurerată/, începe cu o introducere instrumentală
Largo doloroso. Atmosfera dramatică și apăsătoare a acestei părți este agravată imediat și mai
mult datorită sunării temei crucii expusă la octavă cu durate de doimi. Presiunea crește odată cu
intrarea corului. Stă Maica Îndurerată...
Partea 2, Cujus animam gementem /E cu inima rănită/, la fel interpretată de cor, după dimensiuni
cedează comparativ cu partea 1 și este alcătuită doar din două secțiuni ce se bazează pe repetarea
variantică a versurilor strofei.

Partea 3, O quam tristis /O cât de tristă/ începe cu o introducere instrumentală Sostenuto con
tristezza, zugrăvând chipul maicii îndurerate. Expunerea melodiei doar de o voce a corului (alto apoi
soprano), pe fundalul isonului pe sunetul d creează impresia unui plâns, în special grație
predominării intervalelor de secundă care accentuează intonațiile de suspin (inclusiv lamento).

Partea 4, Quae maerebat /Cum pătimea/. Continua acel tablou dureros, corul își expune melodia pe
fundalul isonului ținut pe sunetul es. Această parte include două teme contrastante bazate pe același
vers. Prin urmare, e bipartită.

Partea 5, Quis est homo /Care este omul/. Intensitatea dramatică tot crește și crește la rând cu
dinamica, care ajunge până la ff. În liniile melodice ale corului predomină duratele punctate, ce ar
fi o manieră de a scoate textul literar în evidență. Partea are trei strofe, e tripartită.

Partea 6, Vidit suum /Ea văzu pe Fiu-i dulce/. Ultima parte în care se reflectă imaginea legată de
moartea fiului. Se începe cu o introducere instrumentală în tempo Andante și se caracterizează
printr-o schimbare frecventă a măsurii și prevalarea abundentă a cromatismelor.

Aici s-a încheiat primul compartiment, ce relatează despre suferințele Maicii Domnului

Partea 7, Eja Mater /O Mamă, izvorul dragostei/. Aici se ivește cel de al doilea cadru semantic,
reprezentând deja o rugăciune adresată către Preasfânta Maică. Începutul este marcat de sunarea
a cappella a celor două voci, alto și soprano.
Partea 8, Fac, ut ardeat /Fă ca inima să-mi ardă/. Maestoso, este o continuare a rugăciunii. Aici
persistă același cadru semantic, însă caracterul muzicii dovedește un contrast, deoarece textul
poetic relevă o stare de maximă intensitate a dinamicii versului în care se expune cererea.

Partea 9, Sancta Mater /Sfântă Mamă/. Arhitectonica liniilor melodice conturează structura
psalmodierii antifonale. Acest procedeu compozitorul l-a utilizat nu doar în această parte, dar și pe
parcursul întregii lucrări, ceea ce reprezintă una din particularitățile specifice individuale a stilului
componistic a lui Vladimir Ciolac.

Partea 10, Fac, ut portem /Și să plâng plin de căință/. Introducerea instrumentală este expusă de
contrabași în tempo Adagio. După ce linia melodică o începe alto, cele lalte voci intră treptat, fiind
în ansamblu cu factura consistentă și acorduri cromatizate. Aceste procedee activează creșterea
dramatică.

Partea 11, In flammatus et accensus /Din foc și flacără voi fi salvat/. Tensiunea continua să crească.
Allegretto. Factura susține arhitectonica liniei melodice amplificând tensiunea și întreține starea
emotivă prezentată în acest cadru semantic, accentuând laturile semnificative a dramaturgiei părții.

Partea 12, Quando corpus /Când corpul/. Maestoso reprezintă punctul culminant al întregii lucrări,
pregătit treptat, dar în special de partea precedentă prin extinderea tensiunii liniei dramatice. Aici
se atinge punctul maxim de intensitate, ce se treansformă într-un imn, atmosfera solemnă
predomină, nuanțele dinamice ajung la ff. Dimensiunile părții a XII-a sunt restrânse, însă starea
emotivă reflectată aici surprinde prin momentul de maximă concentrare legat de rugăciunea
înflăcărată relatată printr-un imn maiestuos.

Pe parcursul întregii lucrări putem vedea cum tensiunea ascendează și scade. Tot atît de vizibil este
secționarea acestei lucrări în două părți egale, în mare parte datorită textului literar. În prima
secțiune momentele culminante și creșterea considerabilă a liniei dramatice o putem urmări în
părțile 4, 5, 6. Partea 6, fiind încheierea primului compartiment. Cea de a două sectiune începe cu
partea 7, dar o vizibilă creștere spre punctul dramatic începe din partea 9, cu titlul Sancta Mater.
Această dezvoltare parcurge o cale prin părțile 10, 11 și ajunge în punctul final dramatic, partea 12,
Quando Corpus, ce ne lasă cu armonii luminoase și speranță.
Ajungând la concluzie, această creație scrisă după stil și tradițiile barocului îmbină în sine mai multe
trăsături din alte epoci. Eu personal, urmărind liniile dramatice, ce se revarsă în părțile finale a
secțiunilor nu doar prin textul literar, dar și prin cel musical cu diverse desene ritmice și armonii
bogate, îmi creez aluzii din perioadele romantismului. Tot alaturi de acest lucru observăm
combinații cu structura psalmodii antifonale, ce aparține doar stiluui componistic a lui Vladimir
Ciolac. Faptul că autorul păstrează textile originale lanite demonstrează apartinența lucrării la
scrierile sacre a culturii Romano-Catolice. Făcând o combinație între textile canonice și elementele
emotional-psihologice creația este apropiată de concepțiile a timpului nou.

Bibliografie

1. Balaban L, ”Stabat mater” de Vladimir Ciolac: particularități compoziționale și de gen.

Chișinău, 2012.
2. Gîrbu E. Perpetuirea chipului Maicii Domnului în Stabat Mater de V. Ciolac
3. Самбриш Е, Особенности музыкального языка и драматургии “Stabat Mater” В. Чолака.