Liceul Teoretic “Grigore Grigoriu’’ profil Arte

Mănăstirea Sfintelor Femei Mironosițe “Marta și Maria’’

Analiza partiturii corale

СЕРЕНАДА
Muzică: S. Taneev
Text: A. Feta
Aranjament pentru cor de copii: I.Marisovoi

Profesor: Postolachi Veronica

Elaborat de: Coroi Marionela
 Biografia compozitorului:
Serghei Ivanovici Taneev a fost un rus compozitor,
pianist, profesor de compoziție, muzică teoretician și autor. A
început să ia lecții de pian la vârsta de cinci ani cu un profesor
privat, în vârstă de nouă ani, a intrat în Conservatorul
Moscovei. Primul său profesor de pian la Conservator a fost
Edward Langer. S-a alăturat clasei de teorie a lui Nikolai
Hubert și clasei de compoziție a lui Piotr Ilici Ceaikovski . În
1871, Taneev a studiat pianul cu fondatorul Conservatorului,
Nikolai Rubinstein. Taneev a absolvit în 1875, primul student
din istoria Conservatorului care a câștigat medalia de aur atât
pentru compoziție, cât și pentru interpretare (pian). El a fost, de
asemenea, prima persoană care i s-a acordat Marea Medalie de
Aur a Conservatorului. Devine cunoscut pentru interpretările
sale de Bach , Mozart și Beethoven. Compozițiile lui Taneev includ nouă cvartete de coarde
complete (plus două parțial finalizate), un cvintet de pian , două cvintete de coarde și alte
lucrări de cameră, inclusiv un preludiu de pian și o fugă în sol major ; patru simfonii, o suită
de concert cu vioară și un concert pentru pian și alte opere orchestrale; o compoziție de organ
Corală cu variații ; muzică corală și vocală. Printre operele corale se numără două cantate, Sf.
Ioan Damaschin și La citirea unui psalm. În lucrările sale corale, compozitorul combină
baza melodică a stilului muzical tradițional rus cu scrierea contrapuntică remarcabilă.

Biografia scriitorului:
Afanasii Fet până la vârsta de 14 ani era învățat la domiciliu.
În 1838, Afanasii a devenit student la drept la universitate.
După absolvirea universității, Fet a intrat în armată, avea nevoie
de asta pentru a-și recâștiga titlul de nobilime. În timp ce era
încă la internat, Afanasii a scris primele sale poezii și a început
să se intereseze de filologia clasică. Din 1842, poezia lui Fet a
început să fie publicată în ziarele Otechestvennye zapiski și
Moskvityanin. Poetul era un romantic, trei linii principale erau clar urmărite în poeziile sale-
dragostea, arta și natura.
Cele mai populare versuri ale lui A. Fet:
„Am venit la tine cu salutări”
"Mamă! Uita-te pe fereastra "
„Cât de strălucitoare a acoperit luna plină acest acoperiș”
„Încă mai iubesc, încă mănânc”
"Poză minunată"
„Nu o trezi în zori”
„Șoapte, respirație timidă ...”
"Furtună"; "Moarte".
Creația Серенада (Serenada) este o lucrare a capella, miniatură, scrisă de A. Feta și pusă pe
muzica lui S. Taneeva.

Analiza lucrării:
Серенада din limba rusă se traduce ca serenadă.
Textul literar tradus din limba rusă în limba romană:
Серенада Serenadă
Тихо вечер догорает, În liniște, seara arde

Горы золотя; Munți de aur;

Знойный воздух холодает, Aerul sufocant devine mai rece

Спи, мое дитя! Dormi, copilul meu!

Соловьи давно запели, Privighetoarele au început de mult să cânte

Vestind amurgul;
Сумрак возвестя;
Corzile au sunat timid,
Струны робко зазвенели,
Dormi, copilul meu!
Спи, мое дитя!
Ochii angelici privesc
Смотрят ангельские очи,
Strălucind îngrijorat;
Трепетно светя;
Atât de ușoară este respirația nopții,
Так легко дыханье ночи,
Dormi, copilul meu!
Спи, мое дитя!
Textul literar al piesei Серенада descrie liniștea serei, momentul de adormire a copilului.
Este descrisă mama iubitoare și grijulie.
După cum eu înțeleg, ideea textului este savorarea liniștei de seară.
Cеренада este o lucrare mică, scrisă pentru 3 voci ( S; S2; A).
Reprezentarea schematică a formei conform propozițiilor:
 În melodie se află în formă concentrată întreaga expresivitate a lucrării. Melodia fiind cel
mai important element al muzicii. Ea este expunerea unei idei muzicale sub forma unei linii
melodice. Pe parcursul creației linia melodică este expusă în partiția S1, este ușor înțeleasă,
are un sens clar. Ea este ușor memorabilă, construită mai mult pe mișcări ascendente. În
fragmentul din final tema este expusă în diferite voci, începând cu A, apoi S2 și iarăși revine
tema la S1 acestea fiind cu elemente de canon.
Reieșind din tonalitatea de bază si bemol major (H-dur) observăm pe parcursul a câtorva
momente specifice de intonație a melodiei în tactul 8 pe fermato la S2 este fa diez, tot în
tactul 8 avem mi becar la S1 și S2 :

În tactul 23 avem la bemol în partiția S1:

Pe parcursul la toată creația avem același desen ritmic:

Se repetă de 3 ori.

Tempoul inițial indicat în partitură este Andante (mergând) care aparține grupurilor lente.
Este viteza desfășurării mișcării discursului muzica în procesul interpretării. Tempoul exact se
determină cu ajutorul metronomului, însă în creația dată nu avem indicația metronomului. S-a
amplasat anume tempoul Andante pentru a simți mai bine liniștea și sosirea lentă a serei. Dar
pe parcursul creației avem și alți termeni auxiliari de tempouri precum în tactul 7 avem:
-poco rit. (încetinind treptat ) ;
în tactul 8 avem:
-a tempo (revenirea la tempoul inițial-Andante). Ambele se repetă în această ordine de 2 ori.
Un loc important în creație care ține de agogică (totalitatea nuanțelor de tempo, a procedeelor
de modificare) este fermato care prelungește sunetul sau pauza cu o jumătate din ea, înseamnă
oprire. O întâlnim în 3 locuri deasupra notelor, pentru a sublinia și mai mult contrastul
dinamic, de caracter și de tempou. Din punct de vedere al procesului dirijoral, fermata
provoacă oprirea pulsului metric. Prin oprirea desfășurării demersului muzical, fermata atrage
atenția ascultătorilor și devine unul din cele mai expresive mijloace de expresivitate.
Compozitorul prin termenul agogic a dorit să accentueze sfârșitul propozițiilor după logica
textului literar. Din punct de vedere al dirijării în creație întâlnim două fermate deschise,
adică fără încheiere și o fermată închisă la sfârșitul creației, care are încheiere la timpul unu.

Tonalitatea de bază este h-moll (si

bemol minor). De ea depinde acordarea armonică minoră prin diferite exerciții de acordare.
Dinamica muzicii nu este variată dar ea se datorează în mare parte frazării. Compozitorul ne
indică la începutul partiturii nuanța p (încet) care nu se schimbă pe parcursul creației:

Fiindcă textul literar nu ne permite să avem o altă nuanță mai tare. Este important și necesar
de a respecta acest lucru pentru a reda mesajul artistic, stările sufletești ale compozitorului
redate prin textul literar. Co-raportul text-melodie ne este de un real folos în frazarea textului
muzical-literar. Frazarea este unul dintre procedeele de expresie muzicală, prin care
subînțelegem interpretarea pasajelor muzicale (motive, fraze, perioade ș.a.) cu o abordare
artistică, expresivă, contemplată din punct de vedere muzical.
 Factura muzicală este melodico-armonică, ea se observă în linia melodică a fiecărei voci în
parte. Dacă cântăm fiecare voce aparte pe orizontală ne dăm seama că sunt melodioase și au o
importanță la fel ca și 1 voce. Clar lucru că linia melodică este expusă la S1 unde întâlnim
diapazonul cel mai înalt dar dacă privim pe verticală , observăm că S2 și A au un rol de
îmbogățire a armoniei de aici rezultă că sensul mesajului artistic este astfel mai plin.
Relația dintre text și muzică corespunde cezurilor și respirațiilor. Fraza se execută dintr-o
singură respirație. Textul literar începe din timpul 3:

Corul este un colectiv de cântăreți, care cântă într-un ansamblu bine echilibrat. Tipul de cor
în creația aceasta este omogen de femei.
Fiecare partiție corală dispune de un anumit diapazon. Diapazonul sopranelor și a altistelor
intră în diapazonul lor întreg de muncă:

Partitura are o tesitură comodă. Avem un registrul al vocii mediu. Pentru notele de trecere
la A, ele necesită mai multe exerciții și repetiții, la fel să le amplaseze în rezonatorul de cap
(fa; sol).
Respirația este foarte importantă pentru a reda mesajul partiturii. În cazul acestei partituri
avem respirație costal diafragmală care este cea mai comodă pentru cântarea corală. Dozarea
respirației o vom face cu ajutorul diafragmei. Pentru a avea o conducere a frazei muzicale și a
obține hașura legato, este bine ca să fie respirația înlănțuită. Fiecare corist trebuie să respecte
gestul dirijorului, să fie atent să nu ia respirație în mijlocul cuvântului și ca să nu inspire doi
coriști vecini concomitent, evitând inspirația înainte de bara de măsură. Un loc deosebit este
la sfârșitul creației unde melodia are o formă canonică de aceea avem respirația pe grupe. În
acest loc coriștii trebuie să ia o respirație fără zgomot, ar fi de dorit pe nas. Sunetul trebuie
dus pană la sfârșit de aceea în timpul expirației sunetul vocal trebuie dozat liniștit și uniform:
 Dicția este o iscusință de a pronunța cu claritate și expresivitate textul literar în procesul
cântului, modalitate de executare a sunetelor în procesul interpretării instrumentale sau
vocale. În cazul nostru vom exagera pronunțarea consoanele în limba rusă, cum ar fi litera v ,
r, d, g, z.
Termenii de expresie sunt meniți a sugera interpretului stările sufletești și sentimentele pe
care compozitorul dorește să le redea prin muzica sa, joacă un important rol în interpretarea
unei lucrări muzicale. În lucrare definim hașura legato (legarea, unirea sunetelor).Prin faptul
că hașura ne redă o atmosferă liniștită, aceasta se datorează și lipsei unor modalități evidente
de atac al sunetelor. Putem obține hașura legato prin frazare, procedeu de expresie muzicală,
prin care subînțelegem interpretarea pasajelor muzicale. În interpretarea corală poate fi
aplicată respirația înlănțuită în cazul unor fraze lungi, imposibil de a fi cântate pe o singură
respirație. Cântăreții unui colectiv coral trebuie să cunoască cele mai principale elementele de
structura a demersului muzical.
Pentru a crea un ansamblu de coriști este nevoie de un anumit număr echilibrat de persoane
în corul dat. Ansamblul în sine reprezintă armonie pe care coriștii o dobândesc prin intonarea
și acordajul curat.
Crearea ansamblului în dependență de tesitură distingem ansamblu natural – este ansamblu
când toate partițiile corale se află în condiții egale de tesitură, în cazul acestei partituri avem
tesitură comodă.
În această creație este greu de intonat nota re din tactul 11 pentru că e destul de greu ca toate
3 voci să cânte ca unul/una singură. În rest toată creația este liniștită în afara unor sfârșituri de
fraze unde observăm salturi. În mare parte salturile se repetă la aceeași înălțime datorită
aceluiași motiv repetitiv. Avem salturi de cvarte și cvinte:

Etapa tehnică de intonare pe verticală constă în intonarea corectă și fixă a acestor intervale.
O greutate în această partiție mai este cântarea în unison a notei re în tactul 10:

În creație avem măsura de ¾ , măsura simplă ternară. Reprezentarea schematică:

 Conform hașurii legato și caracterului frazelor muzicale gestul dirijoral trebuie să aibă
amplitudini mici fără mișcări bruște cu avânt înainte spre timpul 1 și retragerea mâinilor la
timpul 2. În creație avem auftacte doar din timpul 3 iar încheieri la toate timpurile. Când avem
fermato pe notă dirijorul încetează a mișca mâinile oprindu-se pe timpul în care e indicat
astfel se subînțelege oprirea desfășurării demersului muzical.