PROIECT DIDACTIC

Data: Scoala: Generala Ilva Mica

Clasa: a VIIa Disciplina: Ed. Muzicala

Subiectul de lectie: Opera in Clasicism Profesor: Todica Mihaela

Tipul de lectie: combinata

Unitatea de invatare: Muzica culta

Competente generale:

- Dezvoltarea capacitatilor interpretative vocale si instrumentale

- Dezvoltarea capacitatilor de dezvoltare a muzicii si formarea unei culture musicale
- Cunoasterea si utilizarea elementelor de limbaj musical
- Cultivarea sensibilitati, imaginatiei si a creativitatii musicale.

Competente specifice:

- Audierea diferitelor lucrari musicale, identificand tipul si genul de muzica

- Sesizarea specificului diferitelor tipuri de muzica (popular, usoara, opera)

Competente: La sfarsitul orei copiii vor fi capabili: sa enunte partile/momentele unei opera clasice

-sa povesteasca actiunea unei opera clasice, cuprinzand si detalii despre personaje;

-sa precizeze compozitorul reprezentativ al genului de opera in classicism

-sa precizeze caracteristicile unei opera clasice.

Metode didactice: demonstrarea, exercitiul, conversatia didactica, auditia didactica, povestirea.

Mijloace didactice: aparatura audio, fise de lucru, auditii: W. A. Mozart duetul Papageno-Papagena,
Flautul Fermecat, Aria lui Papageno, Aria lui Tamino, Aria Reginei Noptii. Manual de clasa a VII a.
 DESFASURAREA LECTIEI

Evenim Activitate professor Activitate elev Metode Mijloace Evalua

entele didacti didactice re
lectiei ce
Captare p. pune e. o oauditie muzicala, cu E sunt atenti Auditia Aparatur colectiv
a sarcina: a audio, a
atentiei Lucrare: E recunosc auditia:
Compositor: auditia W. A.
Mozart
Aria lui
Figaro
Reactual Cum se numeste fragmentul Dialogu Practica
izarea musical care deschide l Colecti
cunostint spectacolul de opera, opereta si va
elor balet?
Spuneti-mi o uvertura.

Cine a fost W. A. Mozart? Uvertura

Ce alte lucrari mai stiti ?
Ce muzica a compus el? George Bizet
In ce perioada? Uvertura la opera
Carmen

Un mare
compositor

Muzica culta
Opera
In Clasicism
Dirijarea P. noteaza titlul lectiei la table: e. noteaza in Table,
invatarii Opera in Clasicism caiete caiete,
Ce este opera din punctual carti
vostru de vedere?
Opera este o
lucrare muzicala
Opera este genul vocal dramatic de mari proportii Scrisa
bazat pe un libret, prezentat pe Colecti
scena de cantareti actori, va
acompaniati de orchestra Fise de
cuprinzand si numere corale si lucru
coregrafice.
p. le da o fisa de lectura e. citesc si
pt a substrage punctele noteaza in caiete
 importante din aceasta perioada. ideile esentiale
Clasicismul este etapa din
istoria culturii universal care se
extinde in a doua jumatate a
secolului al XVIII-lea di prima
parte a sec. al XIX-lea.
- reprezentantii operei Clasice
sunt W. A. MOZART si
LUDWIG van Beethoven
Fixarea p. le pune o auditie muzicala Auditia Colecti
cunostint W. A. Mozart Flautul Fermecat didactic va
elor Uvertura a,
Sarcini: Povesti
Ce moment al operei este? e. raspund ca rea
Uvertura? Arii? Cor? uvertura
P le citeste povestea operei
Flautul Fermecat, spunandu-le
elevilor ca este o opera in doua
acte avand
- Opera, forma principala a teatrului liric este o mare tragedie sau drama pusa pe muzica.
Toate rolurile ei sunt cantate desi vorbirea poate interveni in orice moment .
Apare in Italia la sfârşitul secolului XVI in momentul in care tonalitatea
înlocuieşte modurile si monodia acompaniata, contrapunctul.
La început , opera s-a numita „drama per musica” si a fost la
început un fel de recitare muzicala susţinuta de un bas continuu.
Monteverdi schimba aceasta drama per musica si o transforma din
recitare muzicala intr-o forma mai melodioasa, mai expresiva.
Recitativului i se adaugă arii, ansambluri; orchestra, care
ii accentuează acţiunea dramatica.
In 1637 la Veneţia se deschide primul teatru de opera.

Structura operei

- structura operei este dictata de libret

- după numărul personajelor puse in scena si modul in care acestea sunt făcute sa acţioneze
partitura muzicala ia forma recitativului, arioso-ului, a ariei, a duoului, a corului, a cavatinei.

Opera Clasica

- Cei mai importanti creatori de opera din perioada clasicismului sunt : Wolfgang Amadeus
Mozart si Ludwig van Beethoven.

Wolfgang Amadeus Mozart. (1756-1791)

S-a născut la Salzburg, a fost unul dintre cei mai prodigioși și talentați creatori în
domeniul muzicii clasice
A fost considerat copil minune, deoarece şi-a manifestat talentul muzical încă de
la vârsta de trei ani. Însoţit de tatăl său, micul Mozart a uimit asistenţa prin calităţile sale
deosebite, ca solist interpret şi compozitor, în timpul turneelor întreprinse.
În timpul turneelor efectuate, Mozart a intrat în contact cu arta muzicală a
timpului său. A cunoscut stilul instrumental italian, precum şi cel simfonic şi cameral, dar a fost
atras cu deosebire şi de stilul operei seria şi operei buffe
Prima operă care este scrisă cu maturitate, în anul 1781, este Idomeneo, re di
Creta. În 1782, este reprezentată opera Răpirea din serai, care a suscitat o vie polemică. Nunta
lui Figaro, pe un libret de Lorenzo da Ponte (după piesa cu acelaşi titlu a lui Beaumarchais), şi-a
avut premiera în anul 1786 şi a fost relativ bine primită de public.. In acelaşi an, Mozart şi-a
reprezentat şi opera Don Giovanni. Următoarea operă este Cosi fan tutte, o comandă a curţii
imperiale vieneze, destinată serbărilor din carnaval şi reprezentată în 1790. În anul 1791, Mozart
este asaltat de comenzi şi realizează opera Flautul fermecat, şi Clemenţa lui Tito, operă seria
pentru serbările încoronării lui Leopold al II-lea ca rege al Boemiei.

Ludwig van Beethoven 1770-1827

Prezint principalele genuri muzicale abordate de câtre acesta (sonate, concerte, simfonii, cântece
pentru pian, opera „Fidelio”, 2 misse, oratoriul „Hristos pe Muntele Măslinilor”
S-a născut la Bonn în Germania, a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai
mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între
perioadele clasică și romantică ale muzicii.

 9 simfonii (a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Odă bucuriei
pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene)
 5 concerte pentru pian și orchestră (remarcabile al 4-lea și al 5-lea Imperialul)
 Un concert pentru vioară și orchestră
 Missa solemnis
 32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Sonata Lunii, a 23-a
Appassionata)
 Sonate pentru vioară și pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer)
 16 cvartete pentru coarde
 Opera Fidelio

TRĂSĂTURILE CLASICISMULUI MUZICAL

 Simplitatea şi claritatea expresiei muzicale, armonia formei, plasticitatea imaginilor

artistice.
 Naturaleţea melodiei,aceasta fiind susţinută de un ritm ordonat în care formulele ritmice
formează unităţi simetrice.
Limpezimea arhitectonicii, relieful sculptural al temelor şi simetria armonioasă a întregului
discurs musical
Din punct de vedere estetic, clasicismul se ocupă ca formă şi conţinutul operelor de artă
să aibă un canon armonios şi echilibrat ca simetrie, ca rezultat al unui proces de sinteza a
particularităţilor regionale. Clasicismul cultiva supremaţia principiilor morale şi raţionale asupra
fanteziilor şi pasiunilor, datoria fată de patrie, religie, familie sau onoare fiind mai presus de
sentimentele personale. Eroul clasic este unul ideal, comportamentul, gândirea, principiile si
sentimentele lui se regăsesc în orice om. Spre deosebire de baroc, secolul al XVIII-lea este unul
antifeudal şi antiabsolutist, cultivând, în prima parte a sa, concepţiile despre interesul general,
care primează asupra celui personal. In ceea ce priveşte muzica, clasicii iubesc construcţia, forma
clara, simetria şi repetiţia. Se poate spune că formele de sonată domină în celelalte genuri:
simfonia, concertul, cvartetul şi chiar şi uvertura si liedul. Ca terminologie, noţiunea de clasic va
căpăta de-a lungul timpului semnificaţii precum exemplar, de prim rang, care este vrednic de luat
model, care a atins excelenta din punct de vedere valoric. În privinţa temporizării, clasicul
presupune tot ceea ce este vechi, care a rezistat eroziunii timpului, iar în estetica, termenul
provine dintr-o doctrina literară apărută în secolul al XVIII-lea în Franţa, iniţiată de Nicolas
Boileau.
În timpul lui Mozart si Beethoven, creaţia muzicala indiferent de gen, stil sau
provenienţa avea o căutare deosebita. Publicul, fie diletant, fie profesionist, era un consumator de
arta extrem de critic si selectiv, ale cărui aprecieri au avut uneori o importanta hotărâtoare.
Format din nobili, burghezi, târgoveţi si meseriaşi, publicului trebuia sa i se propună un mesaj
mai accesibil, însoţit de tehnici de compoziţie mai uşor de înţeles. Motivul pentru care găsim
melomani care provin dintr-o plaja sociala atât de larga se datorează atât prezentei unei vieţi
muzicale si a ansamblurilor instrumentale la curţile monarhilor si in saloanele muzicale din
castelele nobililor, cat si concertelor oferite de diverse asociaţii muzicale, turneelor organizate in
Europa, dezvoltării şcolilor de muzica, apariţiei unor metode de predare a muzicii si de
îndrumare pentru auditoriu, orchestrelor ambulante din oraşe şi menţinerii unui folclor regional.
Printre centrele euro-pene care au avut o contribuţie importanta la conturarea muzicii de tip
clasic se numără Paris, Praga, Berlin, Weimar, Salzburg, Dresda, Manheim şi Viena.

Povestea operei Flautul Fermecat:

ACTUL I. Atacat de un balaur, prinţul Tamino (tenor) strigă disperat după ajutor, apoi îşi
pierde cunoştinţa. El va fi salvat de trei Doamne (soprană, mezzo-soprană, alto) însoţitoarele
Reginei Nopţii (soprană). Acestea, după ce omoară balaurul, pleacă să vestească stăpânei lor
cele întâmplate. Deschizând ochii, Tamino îl zăreşte alături pe Papageno (bariton), un personaj
ciudat, un fel de om-pasăre, îmbrăcat într-un veşmânt pestriţ alcătuit numai din pene (aria lui
Papageno). Luându-l drept salvatorul său, prinţul îl îmbrăţişează cu recunoştinţă. Papageno,
mincinos, începe să se laude cu "faptele sale de vitejie". Drept pedeapsă pentru minciunile lui,
cele trei Doamne îi închid gura cu un lacăt. Apoi, ele înmânează lui Tamino un medalion cu
portretul Paminei (soprană), fiica Reginei Nopţii care se află prizonieră, păzită cu străşnicie de
către temutul preot al lui Issis, Sarastro (bas). Tamino se îndrăgosteşte de imaginea prinţesei şi
promite că o va elibera (arie). Printre tunete şi fulgere, apare însăşi Regina Nopţii într-un
veşmânt bogat presărat cu stele (arie). Ea îl imploră pe Tamino să-i scape fata din mâinile lui
Sarastro. Regina dispare. Cele trei Doamne îi redau lui Papageno glasul şi îi oferă un joc de
clopoţei. Şi Tamino primeşte un dar, un flaut fermecat care îl va ajuta să treacă prin încercările
iniţiatice la care va fi supus. Pe tărâmurile lui Sarastro, Pamina este chinuită de crudul maur
Monostatos (tenor), care îi face insistente declaraţii de dragoste. Papageno se întâlneşte cu
Pamina într-una din sălile palatului, se sperie de ea apoi, recunoscând-o, îi vorbeşte prevenind-o
că va fi în curând salvată de prinţul Tamino (duet).
 Curând, Tamino înţelege că a fost minţit. Sarastro, departe de a fi un vrăjitor rău, este un
om luminat, animat de cele mai bune intenţii. El a luat-o pe Pamina din împărăţia răului şi a
întunericului pentru a o salva, îndepărtând-o de influenţa nefastă a mamei sale Regina Nopţii.
Papageno şi Pamina sunt fugăriţi de Monostatos şi de slujitorii lui. Păsărarul însă sună din
clopoţeii fermecaţi, iar urmăritorii încep să danseze devenind astfel inofensivi. Sarastro îl
pedepseşte pe maur pentru purtarea lui. Apoi, el îi desparte pe cei doi tineri, Pamina şi Tamino,
care s-au îndrăgostit, avertizându-i că vor fi supuşi unor grele încercări menite a dovedi tăria
sentimentelorlor.
ACTUL II. Înconjurat de preoţii săi, Sarastro, marele preot, invocă zeii, pe Issis şi Ossiris,
rugându-se pentru reuşita tinerilor (arie). Tamino este gata să înfrunte orice încercare.
Papageno ar renunţa, dar perspectiva de a-şi dobândi şi el o soţie îl face să-şi
schimbe hotărârea. Părăsiţi într-un loc întunecos şi sumbru, cei doi tineri sunt supuşi la proba
tăcerii. În ciuda semnelor disperate ale lui Tamino, guralivul păsărar va încălca interdicţia. În
acest timp, Monostatos încearcă din nou s-o silească pe Pamina să-i împărtăşească dragostea
(arie). Apare Regina Nopţii care îi cere fiicei sale să-l ucidă pe Sarastro şi în acest scop, îi dă un
pumnal (arie). După plecarea Reginei Nopţii, Monostatos revine şi înfuriat de un nou refuz,
încearcă s-o ucidă pe Pamina. De astă dată intervenţia lui Sarastro o salvează pe fată.
Pamina cere îndurare pentru mama ei. Plin de demnitate, Sarastro
îi aminteşte că sentimentul josnic al răzbunării nu a poposit niciodată în ţinutul lui (arie).
Tamino şi Papageno se află acum într-o grotă întunecoasă. În faţa lor apare o bătrână urâtă şi
zbârcită care îl asaltează pe Papageno cu declaraţiile ei de dragoste. Păsărarul o alungă şi se
repede la o masă îmbelşugată apărută nu se ştie de unde.

Tamino dă glas cu ajutorul flautului său fermecat dorinţei de a o vedea pe Pamina. Tânăra
apare, dar tăcerea lui Tamino, care încă nu a primit dezlegarea de a vorbi, o îndurerează profund
(arie).
În templu, preoţii aduc laude dârzeniei lui Tamino. Acum urmează cea mai grea
încercare. Tânărului i se cere să-şi ia rămas bun de la Pamina.
În acest timp, Papageno visează la mult-dorita soţie (arie).
Tamino şi Pamina au ieşit învingători din toate încercările la care au fost supuşi.
Exasperat, Papageno cedează insistenţelor bătrânei din peşteră care, spre marea lui
surpriză şi bucurie se transformă într-o fată frumoasă cu trupul acoperit, ca şi el, cu pene (duet).
Regina Nopţii împreună cu Monostatos şi cu cele trei Doamne sunt personajele alungate pentru
totdeauna din împărăţia lui Sarastro.
Corul intonează un imn închinat luminii în care se glorifică triumful binelui asupra răului.
Tamino şi Pamina sunt uniţi de marele preot Sarastro.