Spac Eusebiu An 1, 2011-2012 Istoria arhitecturii universale,sem 2 Prof.

Manoliu Raluca

Simfonia a V-a de Beethoven si Opera de Stat din Viena

Muzica si arhitectura au la baza aceeasi idee generala. Muzica lucreaza sunete ce sensibilizeaza o persoana, transforma oameni simpli in oameni complecsi, oameni cu capacitate morala ridicata si care au un nivel de intelegere superior. Asemenea muzicii, arhitectura este un joc de forme, un joc ce lucreaza la simtul estetic, simtul frumosului, sau mai bine spus simtul armoniei intre forme. Muzica dezvolta simtul armoniei intre sunete iar arhitectura, armonia intre forme. Lumea este o fraz muzical, ea are sunetul operei perfecte., Andrei Plesu Despre ingeri Cele doua exemple de arta, desi diferite la prima vedere, reusesc, prin trasaturile pe care le exprima, prin sentimentele si viziunile create, sa dea nastere unui concept comun, sa dea nastere unui tot unitar. Pentru a defini conceptul muzica-arhitectura este necesara compararea si identificarea elementelor similare identificate in doua exemple ce slujesc celor doua arte: Simfonia Destinului-L.W.Beethoven si Opera de Stat din Viena-un simbol al arhitecturii austriece, un monument al muzicii clasice. Simfonia a V-a n Do minor este una dintre cele mai cunoscute simfonii ale celebrului compozitor german Ludwig van Beethoven, un exemplu de arta pura. Se folosete deseori drept exemplu de muzic clasic. A fost compus de Beethoven ntr-o faz grea a vieii sale si a fost supranumit n trecut i Simfonia destinului. Se spunea c Beethoven a comentat primele ei 4 tonuri, ajunse renumite, n felul urmtor: Aa bate destinul la poart!, dar s-a putut dovedi c acest comentariu nu a fost al su, ci a provenit de la biograful su, A. Schindler.

Opera de Stat din Viena (Wiener Staatsoper) este una dintre cele mai importante opere din lume, unde sunt prezentate o varietate de specatacole de opera si balet la cel mai inalt nivel artistic. Cladirea Operei din Viena este un obiectiv turistic din punct de vedere artistic dar si arhitectural. A fost construita intre 1861 si 1869 de catre arhitectii August von Sicardsburg si Eduard van der Null. Din punct de vedere artistic, Opera din Viena are o reputatie foarte buna in toata lumea pentru reprezentatiile de o inalta calitate dar este foarte cunoscuta si datorita Orchestrei Filarmonice din Viena. O seara la Opera in Viena este probabil unul din cele mai impresionante evenimente la care un turist poate asista in capitala Austriei. Un prim argument adus in vederea evidentierii legaturii dintre Simfonia a V-a a lui Beethoven si Opera de Stat din Viena este acela ca simfonia incepe cu doua fraze dramatice ce au rolul de a atrage atentia ascultatorului, iar Opera de Stat prezinta doua randuri de decupaj in fatada principala ce atrag de asemenea atentia privitorilor si confera o anumita armonie cladirii. Cifra 4 are si ea un rol important in comparatia celor doua opere de arta deoarece simfonia este una in 4 parti, iar cladirea este formata din 4 corpuri, unul perpendicular pe volumul principal, alcatuit din doua parti simetrice, de-o parte si de alta, ce formeaza un tot unitar. Dupa parerea mea, cele patru tonuri de la inceputul simfoniei, descrise a fi destinul ce bate la poarta vietii, descriu inceputurile cladirii, un inceput ce nu a fost tocmai maret deoarece cladirea nu era foarte populara in randul lumii, acestia fiind obisnuiti cu mareata Heinrichshof, o resedinta privata ce a fost distrusa in al Doilea Razboi Mondial.

Beethoven utilizeaza in Simfonia a V-a imitatii si secvente pentru a expanda tema. Aceste imitatii riguroase dau impresia ca se prabusesc una peste cealalta cu o regularitate ritmica ce pare sa formeze o singura melodie armonioasa. Putin dupa inceputul operei apare o punte fortissimo ce creeaza o noua perspectiva asupra operei, la fel ca si statuiele din cele 5 goluri din fatada principala. Sunetul profund al oboiului flancheaza aceasta punte, asa cum cele doua semete statui flancheaza intrarea impunatoare a cladirii. Cea de-a doua componenta a cladirii, corpul din fata, prezinta trei tipuri de arcade ce corespund celor trei tipuri de instrumente ce anunta tema operei: viola, violoncelui si contrabasul. Violele reprezinta partea de sus, cu sunetele mai ridicate, ascutite, violoncelul este in relatie cu registrul din mijloc de arcade si ferestre duble, iar in partea de jos, greutatea este vizibila, dand stabilitate cladirii, aceasta fiind transpusa in cadrul operei prin sunetele contrabasului. In partea a doua a simfoniei, unde se regaseste si tema a doua, armonia din partea superioara este realizata de viole si fagoti la care se adauga ornamentele inedite ale clarinetului. In partea inferioara se regaseste aceeasi stabilitate, data de notele greoaie ale contrabasului, indulcit de nuantele suave ale violei ce sustin idea aceluiasi echilibru. Aceasta armonie se regaseste si in partea mediana a cladirii, retrasa din planul fatadei, aparand ca o surpriza pentru privitor. Tema a treia este similara primei. In partea superioara suavitatea notelor dulci este data de viole, graduate treptat de notele de violoncel in partea de mijloc, urmand fagotii, sprijiniti de flauturi si de oboi. Dupa acest interludiu, intreaga orchestra revine in zona de mijloc, ducand la o serie de crescendo-uri pentru a fi finalizata miscarea, unind cele trei parti si realizand un tot unitar. Partea a treia are o forma ternara fiind alcatuita dintr-un trio si un scherzo. Trio este reprezentat de cele trei registre de deschideri, dezvoltate diferit pe verticala, iar scherzo-ul este reprezentat prin ornamentele regasite la nivelul superior si la cel inferior. Miscarea revine la forma initiala cu deschiderea in cheia C minor, urmata de tema a patra, cea a violoncelelor si a contrabasilor dubli, realizandu-se o punte de legatura ce face vizibila simetria dintre cele doua fatade ale corpurilor principale. Sfarsitul operei lui Beethoven este unul triumfal, un sfarsit impunator, o incheiere neanuntata, care insa surprinde ascultatorul prin maretia ei, precum, interiorul cladirii Operei din Viena socheaza privitorul, il face sa se simta mic, supus impunatoarei cladiri. Viziunea asupra lumii, asupra vietii incepe a fi vazuta atat prin perspective vizuale (arhitectura) cat si cea a trairii (muzicii). Prin opera sa, prin muzica sa, L.W.Beethoven a reusit ca creeze elemente clare, simple, pure, sunete ce nu pot fi doar auzite, sunete ce pot fi simtite, ce pot fi

vazute, ce pot fi identificate printre elementele de arhitectura, printre zidurile, ferestrele, ornamentele unei cladiri. Imaginea si sunetul s-au sincronizat perfect. Nu putem nici sa-i ascultam, nici sa-i privim, Jovo Nicolic Din aforistica Serbiei Dupa parerea mea cladirea Operei de Stat din Viena nu a fost creata de mintea unor mari arhitecti, zidurile acestui monument au fost sculptate de sunetul profund, dulce, agresiv uneori al operei marelui Ludwig van Beethoven, Simfonia a V-a in Do minor, a Destinului.