>, .

ii
"o o~i:c.~rtu_l('P,en_try/p/a;~. ~~cly~;r;.;/ ;ir/ mi. :l în,.
riiaJor, op. 75
(1893fare o istorie destul de'curioasă. În mai 1882, Ceâiko:vski a, compus
oiim'~r. ~în care, după douăzec.ţşişapte de· 1năsiiri îrmnp~,:ca o torţă, tenia prin-
•Clpală, ex1msă de vioara solo,, în'aconipa nîâmentul trans:ţJarent al'corzilor ,
o. shnfonie „pur_ şţ ,sip:ipJ:q c~ ~ă scr,i~. ._ce:y-a'L~., după cum îtm~rtll.fisea el
nepo't~liţi s::1,u y. L~: nayjcţ9yt:'.:; 1 ~ : G~r.efµeg~şţnd „nii,ni~·- 9ât de cât, intere--
sânf;sau ~i11ipatfo" 3i~4, a l1ot~rât,, s~. o_ .arunce.. Confrunta rea ciornelor
acestei shnfonii demonstrează că simfonia amintiţ~ .din care_ lipsea scher-
zo-ul nu a fost distrusă, ci transcrisă pentru pian şi orchestră, în două.
lucrări ; .Allegro-ul în Corwert1.il pentru pian-Nr. 3,, şţ .A.11:dante,Ze şi Finalul
în Andante şi final, pe1itru pian şi orch~stră. op. 79; cele ·aouă·lucrări fiind
preze.ntate cel ma;i frecvţnt împ1~e,ună, ca o lu9rare omogenă şi unitară atftt
prin succesiune a părţilor şi teniatica lor,- cât şi_ în planul tonal (mi. beinol
major, si bemol major, mi bemol major).
Concertul Nr. 3 în forma sa iniţ.ială este o lucrare monopartită, un
Allegro de sonată, măiestrit realizat pe baza a două teme puternic contra.s-
tante, __ a căror prelucrare determină, în dezvol_t?:re structuri muzicale noi,
cu contururi ameninţătoare şi groteşti.
De remarcat cadenţa extrem de lungă a pianului, plasată înaintea
reexpoziţiei, într-o scriitură pianistică de virtuozita te ce emană forţă
şi
dârzenie.
Amla,nte şi Pinal op. 79 continuă dramatisn iul din Concertul Nr. 3,
cu care contrastează prin meditaţia liniştită şi profundă. Forma de lied urmând o eYoluţie continurt, condudnd spre tema a doua, expusă tot
tripartit a A nda:ntelni i-a permis compozito rului să desfăşoare larg temele de vioara solo.
line, melodioas e, creând o atmosferă generală de pace 1;,i linişte, iar Fina-
,,. ,:Z.~l-.. 4;4l.~(lf[!,J!P/f"f{>'tO.,â~rJ1~,t~It~}<:?:~;,.~~tt&~~Jklk~ A~;r,ţ?.:fl!iJ:~~ţte\;;~fţRţlţ}0ţ~{l}PÎ,;ţ:e hrtt:o '•·
0

· fonm.; perfect mchegata, se impune· prm gra11doare ş1 mareţ.1e.

Din cele trei lucrări pentru yioară şi orchestră create de Ceaikonk i, J ~ §ffil , r .' . ~.
Concertul pentr-u vioară şi orchestră. 1n re major, op. 35 (1878) s-a impus
în yîaţ,a de concert datorită valorii sale, determinată de măiestria artistică
5 - 8pk Sfll 3 J

a construcţiei, bogăţia melodică, factura instrumental-solistică şi expresia

artistică eleYată, fiind înscris în repertoriu l celor mai mari violonişti ai
secolului al XX-lea, continufrn d şi în zilele noastre să cucerească, noi şi noi
iubitori de frumos de pe toate meridiane le lumii.
Partea înt:.U - .Allegro moc1erato, în re major, în formă de sonată -
este precedată de o scurtă introducer e orchestram ,

A li~ mod t_o

Trecute prin registrele orchestrei şi ale Yiorii soliste în cadrul dez-
Toltării, cele două teme primesc noi înfăţişări şi Yalenţe expresiYe, deter-
minând apariţia cadenţei ce. oferă soliştilor posibHitat ea realizării unei
adevărate demonstraţii de forţă, tehnică superioară, capaeitate
expre-
siYă,, într-un cuvânt - măiestrie. Reexpoziţia, amplă în sonorită,ţi,
prin
concentra rea întregului ansamblu încheie această parte, într-o atmosferă
tinerească, sărbătorească.
Partea a doua - Canzonetta . Andante - este una dintre celebrele
:io 4 A. Alşvang, op. cit., pag. 487. pa.gini ceaikovski ene, excelâ.ncl prin naraţia melancolică, prin frumuseţ.ea
262
263