Dotat cu o capacitate uluitoare de a crea şi cu o putere de -muncă
inepuizabilă, izvor nesecat de melodie, :M:assenet porneşte de la tipul de
operă inaugurat de Gounod şi Thomas, de la care preia stilul pasional,
accentuând expresia directă, simplă şi clară a melodiei, apropiind-o de ro-
manţă. ,,Farmecul particular al muzicii lui Massenet rezidă în melodia
sa" 36 , fiind deosebit de accesibilă şi plastică în expresie, nuanţată în alcă-
tuirile sale intime, graţioasă şi clară, ,blândă şi voluptoasă, înzestrată cu
capacitatea de a se adresa direct sensibilităţii auditoriuluL Massenet,
despre care Enescu spunea că era un erou al operei sale, foarte inteligent,
muzician înnăscut ... ,,un mare profesor care ştia să insufle -· mult mai
mult decât indicaţiile sale de la curs - dragostea de muzică" 37 , exprimă
prin melodiile sale aparent „siropoase" pasii;mi imternice, melancolie şi
duioşie, sentimente amplificate sau estompate, într-o gamă policromă
de nuanţe dramatice dintre cele mai variate, în funcţie de încărcătura
emoţională a cuvintelor.
Această modalitate de expresie, care i-a asigurat succesul de la
primele opere, se transformă la Massenet într-un fel de stereotipie şi ma-
nierism, devine un fel de şablon de care compozitorul abuzează de-a lungul
..,
activităţii sale creatoare. Nu putem sa nu remarcăm însă preocup~rea
constantrt, a compozitorului de a investiga şi de a propune noi zone de
eA1 n·esie muzicală, de la pasiunea „mondenă" pentru muzica secolului al
XVIII-lea francez (modalitatea proprie de afirmare a specificului naţio-
nal, un fel de neoclasicism), la exotisme şi orientalisme, în concordanţă
tractul Sevillanei şi dan~urile cântate - pline de pito_resc şi _ritn111ri_ carac-
foristice, create ca urmare a influenţei exercitate asupra 'sa de către prie-
tenul său Bour!!ault-Ducoudray,· ,,folcloristul" Societăţii Naţionale -de
• ._, . frumos este scurt. Descoperiţi 1n apartementul lor, Des Grlcux este răpit de oamenii tatălui
Muzică. Următoarele opere : Le Roi de .Lahore (Regele Lahorei, 1877) -
operă în cinci acte şi şapte tablouri - şi Herodiade (Irodiad,~, :p~81) - operă
în patru acte şi şapte tablouri - confirmă valoarea compozito~ui, pre-
ocuparea sa pentru realizarea _coloritului local, _exottc şi a miei. atlllosfere
orientale ss, şi se constituie.
în, trepte ascensionale în drumul său spre ~anon,
01·dul, Werther, Thais şi 'altele. . ,
1
38 Rene Brancollr,' Mas3enel, Llb~;lrle Feli~Alcan, Parls, 193i:"pJg:i'1,59~i;C \
7 .'
;::~:ţ[{f~ţ~!ii!~~t~iţ;~~~-~~;drr
36
JJI anon (1884), operă în cinci a~te şi şase tablouri, pe un libret de
Henry Meilhau şi Philippe ,Gille, după drama M anon Lesca•u,t de abatele
Prevost, este poate cea mai 'reprezentativă lucrare a lui Massenet atât
din punct de vedere ~l valo1ii acţiunii dramatice 39 , cât şi din punctul de
vedere al realizării muzicale. Mai mult decât în oricare dintre lucrările
sale, în M ano·n, Massenet a reuşit să cree.le o lume într-o dramă,_ cea a
Parisului de la sfârşitul secolului al XIX-lea. O dramă romantică de cea
mai autentică factură atât prin fizionomia şi trăirile personajelor, cât mai
ales prin expresia generală a muzicii, prin căldura şi tonul pasional, prin
nuanţele lirice şi delicate cu care operează de-a lungul operei.
Păstrând structura tradiţională, răspunzând cerinţelor Operei Co-
mique, 1\fassenet creează o operă „foarte clasică şi modernă" 40 • Clasică
prin păstrarea purităţii melodice, -a numerelor precis delimitate, dar extrem
de perfect sudate într-un întreg ce captivează df' la început până la sfârşit,
şi modernă prin limbaj, prin dimensiunea melodică de un rafinament,
acumteţe şi de o emoţie extrem de purernică.
Prezenţa unor motive distincte - afirmate în preludiu şi readuse
apoi pc parcursul desfăşurării acţiunii - evidenţiază o anumiM- influenţă
stilistică wagneriană, alătmi de coloritul orchestral cvasi-impresionist
caracteristice pentru ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Magnifică
rămâne însă conturarea portretului eroinei principale Manon 1, personaj
4
aparent insignifiant prin poziţia sa socială, dar de o puternică forţă şi corn-
plexitate psihologică, ce t1·ăieşte şi trece printr-o variată gamă de stări
de spirit, ,,uşuratică şi veselă în primul act, tandră în al doilea, vibrantă
şi superbă la Cours::la-Reine, voluptoasă şi pasională la Saint-Sulpice,
îndurerată pe drumul spre Havre ... " 42 ----
Din punct de vedere muzical, aceste tdtiri ale personajului sunt
f_-_:_• vărul său, ofiţerul Lcscaut, care o va conduce la mănăstire. In clipele de aşteptare, prin faţa
,f tinerel fete trece cavalerul Des Grleux care, fascinat de fntmuseţca fetei, SC opreşte, cei doi
tineri fndrăgostindu•se subit, hotărând să fugă la Paris, departe de cel cunoscuţi lor. Visul
f său, l\fanon rămâ11,ând răsfă~at~ -~:ilurilor pariziene, fascinând nobilimea prin graţia şi fru-
1 museţea sa~ dar păstrând· o puternică şi vie _amintire Iul Des Grleux, despre care află că e
·~ pe calc să se interneze _la semlna~l Salnt•Supllce. lntâlnindu•l, reuşeşte să-l determine. să re-
!1 nunţe. La un joc de cărţi, Des Grieux este acuzat că a trişat şl este arestat împreună cu Ma·
"!lt non. Des Grleux este eliberat, lnsă }\fanon va rămăne tntcnmiţată, ap~-i d~portată. Zadarnică
.
,
-~· lncercarca de. afl salvată ţn timpul deportării. Gardianul permite celor doţ tineri, să stea de
vorbă, dar, bolnavă şl aju~să lac;pătul puterilor, l\'Ianon se stinge, 1t1: braţele iubiJullJ.i eL
(O Louis Schneider~-,Masseneţ, Bibliotheque Charpentier, Paris, 19~6, pag. 92 . .
.
ffiade, ~~J:i~i~f}::;~tfliJf;~!~Iii~i;~i:i~:ţ~:~JiJ~:f emlnin,, .H,,o-