Astazi a devenit de multa vreme un loc comun faptul ca o data cu teatrul lui Caragiale, povestirile lui Creanga si poeziile

lui Eminescu literatura romna a intrat pentru prima data n circuitul larg al valorilor culturii universale. Trei tipuri de discurs literar care apartin unor genuri si curente diferite se sincronizeaza astfel ntr-o maniera sau alta cu modul de scriitura din acea vreme. Este adevarat ca n momentul n care Eminescu deschidea itinerarul poeziei romnesti spre universalitate, literatura romantica din primele arii de cultura n care se configurase reprezenta un fenomen artistic clasat, discursul romantic fiind puternic concurat de alte tipuri de enunturi lirice. Dar nu se poate trece cu vederea faptul ca itinerarul poeziei romantice, ncepnd cu B ron, !helle si "ovalis si a#ungnd pna la $ugo, $eine, %enau, Charles Cros si Eminescu nu a avut niciodata un caracter unilinear. &etorica e'terioara, prezenta uneori n forme socante la B ron si $ugo, trece aproape pe neo(servate printr-un comple' proces de interiorizare. !cenariul epic de largi proportii, evident la B ron, !helle si $ugo, se su(tiaza sensi(il la "ovalis, $eine si %enau, discursul liric capatnd puritatea unui enunt poetic etern, care depaseste tiparele uzate ale unui anumit curent literar. )n acest conte't, poezia eminesciana se defineste ca o e'presie specifica a modului de creatie tipic ultimului mare scriitor romantic european. Este adevarat ca, o data cu opera sa, romantismul intra n faza sa finala si n sud-estul Europei. !emnificativ ramne nsa faptul ca poezia eminesciana nu are nimic din arsenalul artistic caracteristic unei arte epigonice. De cte ori se face o(servatia ca poezia lui Eminescu se nscrie n timp o data cu aceea a unor poeti ca Charles Cros, Baudelaire, *erlaine, &im(aud, +allarm si %econte de %isle, care fi'eaza tiparele att de diverse ale discursului poetic modern, de attea ori se creeaza impresia ca romantismul ntrziat al lui Eminescu l situeaza la marginea fenomenelor nnoitoare din domeniul liricii. ,r, evolutia enuntului poetic eminescian este de asa natura, nct opera sa, fara a iesi din cadrul general al romantismului, are aceeasi puritate a versului, aceeasi rezonanta muzicala interioara, aceeasi capacitate de plasticizare a unei viziuni coerente despre lume, pe care o ntlnim la unii dintre contemporanii sai, considerati ca niste forte novatoare de prima importanta. Eminescu nu su(mineaza arta romantica prin parodie, n maniera lui %autr amont. El revitalizeaza discursul literar romantic, dndu-i anumite valente eterne, care-l fac sa nu fie desuet, indiferent cu care dintre contemporanii sai ar fi comparat. (...) +itologia si istoria, sintagmele folclorice si erosul, natura filtrata printr-o stare sufleteasca anumita reprezinta modalitatile prin care Eminescu se nscria cu primele sale acorduri lirice n peisa#ul romantic al poeziei romnesti de odinioara. -oetul de(uteaza astfel su( semnul . visarilor juniei.. El cauta o .dulce linistire., situata cu precadere .n visuri fericite.. -entru Eminescu, lumea este la nceput un imens spectacol misterios. Ea . parea o cifra., cum va spune poetul n una din operele sale postume. Dar pna cnd .inima lumilor., .masina lumei., .lumea gndirii. sau .cartea lumei. nu se deschid pentru constiinta poetului nsetat de cunoastere, starea dominanta prin care sunt percepute dimensiunile realului este visul n stare de veghe . Eminescu este, fara ndoiala, un poet al privirii. Dar ntre el si .lumea de piatra. apar tot felul de o(stacole care opacizeaza .oglinzile lumei.. Cnd ntre eul receptor al scriitorului si .bolta lumii. nu se interpun nici un fel de o(stacole ale privirii ca . munti de neguri., .neguri de argint., .gene de nor., .Insetata lor viata prin ceata., Eminescu devine un poet al privirii neiertatoare. Cnd poetul vede visul ce se destrama, realitatea apare ori(ila si necesitatea voalarii elementelor referentiale, ostile visului luminos, se mplineste cu a#utorul poeziei. (...) /etele unui poet sunt nsa multiple, ca si fetele timpului, privit ntr-o continua devenire. !i cum nu avem dreptul sa vor(im n numele eternitatii dect printr-o apro'imatie, determinata din perspectiva prezentului, putem spune ca discursul poetic eminescian care se face auzit cu toata puterea n constiinta noastra, apartine unui poet liric de mare puritate, unui gnditor care iese din timpul sau prin meditatia grava asupra conditiei umane. !uprate'tul eminescian nsumeaza, de fapt, mai multe tipuri de enunturi literare. De la lirismul pur si punerea n scena a unor voci lirice pna la scenariul cu o ampla miscare epica, proiectata pe un fundal liric, registrul poeziei lui Eminescu nsumeaza cele mai variate modalitati. %ipsit uneori de podoa(e pna la e'presia ascetica, cu o mare forta de iradiere semantica, aforistic, lu'uriant si coplesitor prin marea ncarcatura afectiva a nucleelor lirice, discursul eminescian ni se pare astazi elocvent si dura(il prin marea capacitate de esentializare a poetului, prin efectul de surdina aplicat retoricii romantice, att de grandilocventa la poetii din prima etapa de cristalizare a acestui curent literar. -rivit din acest unghi de vedere, suprate'tul eminescian cuprinde elemente parnasiene, anunta muzicalitatea interioara a poeziei sim(oliste, vesteste e'plozia de revolta a operei lui 0hitman, lasa sa se ntrevada filonul artei cultivate de neoromanticii de mai trziu.Esentializata, interiorizata., retorica romantica eminesciana releva astfel o voce lirica ce suna n modul cel mai firesc alaturi de aceea a lui Baudelaire, &im(aud, +allarm sau %econte de %isle. Eminescu nu este, asadar, pentru noi, un romantic ntrziat, ci un scriitor care a creat un discurs liric etern, un creator sincronizat cu marea literatura a epocii sale, un contemporan al tuturor timpurilor.

(Prof. univ. dr. ROMUL MUNTEANU, Eminescu si eternitatea discursului liric)

http://www.mihaieminescu.ro/critice.htm