Influenţa exercitată de 1'v1ozart asupra lui Haydn a fost adesea tur.a cont.
rapuncnca ma1estnta se menţine ş1 m trioul minor al menue-
exagerat subliniată. Pornise ca un bolid, pe o traiectorie proprie, care
nu suferise modificări esenţiale prin -asimilări, indiferent de natura lor.
Haydn îşi îmbogăţeşte paleta mijloacelor de ·expresi·e, dar nu-şi schimbă
f.eluJ ,de a fi. Doar rareori, la ceasuri de .cumpănă, el îşi deizvăluie
sufletul pînă in străfunduri. Atît de uman În tot ce face, În tot ce scrie,
el păstrează acea d1stantă ob1ectivitate dasid, de perfectă stăpînire
de sine. La el, pateticul şi tragicul chiar, categori~ estetice atrase În
discurs cu extremă prudenţă, au exact funcţiunea acordurilor disonante
din muziica lui Bach : cînd vin, tÎrziu, la loc hotărîtor, după multe
acumulări, atunci dănmă totul, cu forţe înfricoşătoare.
Accepţiunile lărgite ale c\rarternlui haydnian pot fi studiate din
punct de vedere stilistηc în două creaţii remarc.abile: Cvartetul op. 54
nr. 1, În sol major, şi Cvartetul op. 54 nr. 2, În do major. Cadrul
general este -cel obişnuit din lucrările Op. 33. l\faleahilitatea vocilor este
mai accentuată, ca şi fluenţa discursului muziieal. Haydn nu renunţă
1a funqia concertantă a violinei prime, ci, din contra, o a.ccentuează.
Polifonizarea ţesăturii sonore rămîne totuşi subordonată dinamismului
imprimat de violina primă ansamblului de voci În Întregul lui. N eobiş­
nuit de mari sînt proporţiile primei părţi - Vivace; cuprinzînd 233
de măsuri - din Cvartetul in do major. în generaJ, cu excepţia menue-
telor adesea cu iz popular, toate mişcările necesită acum suprafeţe mai
mari, l1n timp mtlzical mai lung, pe deplin justificat pnn mulţime.a feno-
menelor sonore ce îl populează. Calitatea de căpătîi pe care o dobîndeşte
Haydn, îndeosebi prin cvartetele Op. 54, este .claritatea absolută a ima-
ginii sortare, transparentă şi ordonată, indiferent de complexitatea aglo~
merărilor. Arta etajărilor sonore, însuşirea de a Întreţine cu un mini-
mum de elemente o pulsaţie continuă, măiestria stăpînirii perfecte a
unor fluvii de muzi-că, Haydn le posedă acum ca nimeni altul. în ale-
gerea registraţiei instrumentale şi implicit a timbrurilor, siguranţa sa
este uimitoare. O dovadă În plus furnizează intimul şi poetizantul Cvar-
tet op. 54 nr. 3, În mi major, cu care se Încheie cidul.
Deosebit de interesante sînt în .a.ceia.stă fază excepţiile. Un astfel
de caz reprezintă Cvartetul op. 55 nr. 2, în fa minor. Cînd Haydn
alege această tonalitate, atunci se întîmplă ceva deosebit. În primul rînd,
ordin.ea este răsturnată. La Început apare o formă cu funqiune pre-
gătito.ar,e, -introductivă, o parte lentă - Andante piu tasto allegretto -
concepD;:tă ca o temă cu cinci variaţiuni, oscilante Într·e minor şi major.
Par~ea principală, În formă ·amplă de sonată, apare pe locul secund.
Seqmn~a tematică primă din cadrul expoziţiei este neobişnuit de intens
crom~nza:tă, Înzestrată cu energii cinetice şi ,potenţiale, rn pauze gene-
rale ş1 modulaţii de excepţională fineţe. în dezvoltarea formei de sonată,
discursul polifonic se Înteţe·şte, luînd înfăţişarea unui fugato liber. Scrii-
24
tului. Începutul finalului este rinicert, abia după patru măsuri se stabi-
leşte tonalitatea:' fa ruaj.or. Libertatea în gruparea şi regruparea ·celulelor
motivice, demonstrată de Haydn În această ·Concluzie sclipitoare a cvar-
tetului duce la inversări temati.ce, la v alorificar·ea celor mai subtile pro-
1
cedee 'de obîrşie contrapunctică. Compozitorul agoniseşte prin fieca~e
lucrare elemente tot mai numemase, compadnd şi dntărind mereu, eh:.
minînd ·ceea. ce trebuie eliminat, pentru a ajung·e la ·culmi tot ma1
înalte. .
Trei lucrări din Op. 64 au intrat În rîndul crei~ţiilor ·celebre.
Cvartetul nr. 4, în sol major, şi Cvartetul nr . .5, în mi bemol. i:n.aJOr
sînt modele, vestite pentru frumuseţile muzicii, f.ir.e&cul şi .atnact1v1tatea
realizării instrumentale. N enumăraue formaţii l-au .îndrăgrrit pe Haydn
datorită lor. Dar numai Op. 64 nr. 6, în re major, „Lerchenquartett",
„Ciocîrlia", a atins treptele populari·tăţii. Este o capodoperă ! V ••
Gompus în ajunu~ primei dî1lăitorii spre Londra (1790), .a'cea:sta b11u-
terie sonoră se învecinează cu primul oidu al simfoniilor londoneze de
Haydn. Această creaţiie, fără pereche În .felul ei, adună ·chintesenţe
ale expresivităţii[ senine şi ale limpezimii în mi~cări1e extreme (A_Uegro
moderato şi Finale - Vivace), pentru a străjui un po~m .(Adagio) ~e
aleasă ţinută, În care lirismul evoluează spre o rnednaţ1e profun~a,
adumbrită de Întrebări grave, pentru a se lumina din nou, confenr:d
concluziei o caldă strălucire. Ni·ci gluma nu lipseşte şi nici demon~traţta
de forţă, de pildă în episoadele menuetului. De.asupra Întregulm pl__,a-
nează o virtuoZiitate de concepere şi de scriitură, de-a dreptul umca !
Cele mai meticuloase şi savante combinaţii contr.apunctice se ·integrează
cu naturaleţe în păienjenişul de linii, motive, armonii şi ritmuri,_ gene- 1
rînd polifonii pe dt de organice În akăturire.a lor, pe atît de van~te 1.n
imiagistka sonoră. Desfă1ur.area în întreguJ ei, de cursă lungă, 1mph-
neşte un singur arc, imens, ·exprimînd perfocţiiune.a Însăşi1 prin fiecare
sunet, prin fiecar·e măsură şi parne a unui cosmos cv.a.rtetis~i1c. . „
Pentru o scurtă. durată, anul 1787 reunise la Viena trei genu :
Haydn, Mozart şi Beethoven. Joseph Haydn avea la. acea dată 55. de
anÎ, fiind recunoscut drept un maestru al •CV.artietulm de c9~r.de ~l al
simfonie'i, impunîndu-se .ca o autoritJate pe tărîmul compoz·l!ţ1e1, d':lspu-
nînd astfel de o seamă de lucrări edina:ne şi din •ce În ce mai des cîntate
dincolo de hotarele Austriei, în marile capitale ale lumii muzicale de
atunci. W'olf gang Amadeus Mozart scrisese pînă la aiceastă dată cea
mai mare parte a imensei sale creaţii, realizînd aicum, la v~rsta de 3 ~ de
ani, seninul Cvintet 1n do major, ·cu două viole, şi răscohto.rul Cvintt~t
în sol minor, ·:prernm şi ultimele trei simfonii, adevărate cuiLrrti ale arr:::1:
Haydn se avînta spre apogeul v!i.eţii, biruitor ; Mozart, deşi mult m~:
tînăr, se apropia de zenitul vieţii, epuizat fiziceşte, în ciuda izvorului
25