• .., . • v ermanent întreţinută~ în(că nu se iv.J..se nicăieri.

Haydn va a1·unge din nou la .aicest stil de complexă sintezav, .al po i·1- de i:e~m1şte .ro~annc~, ,..P Memtet, În duda Trio_uliii major. Do~r partea
foniei dasice. }leluuştea v·ieţuieşte ş~ i.n „ . ; almul ei ma}'estuos. Marea mcl:ştare
Poziţia fermă în se111Jsul 1concentrării de fapte ·determinante În acest lentă potoleşte s.~e.: i:i1.m1h1, pnnta"' c se "1nf~ptuieşte fulgerător În Fm.ale :
stadiu o găsim şi În Cvartetul op. 20 nr. 2, În do major. Acea:stă de f orţe, mev11ta ·· " b1la- ş1. ve. emend , d re "" clra.matur0tc . ş1· compoz1ţ1.i0na'
·· 1
. D punct e ve e · ' b~ • • f....,
lucrare devine un ma.nif est, un punct de reper chiar pentru au.torul Fuga a 2 sogge tt. t. . m . . s re această dezba-tere, dm care tnum :1:
ei în pr·Îmul. nnd, re~ei;i~d la o . sugestie :m~i. veche. (Op. 3. nr. 3),
Haydn statormceşte def1mtrv SUJcces~unea m]Jşcanlor ş1 funq1a lor :
P ărţile precedente ·~?nducv l~gi~ PC
idee<li unei· :po·l"·f li om1
desav1rş1te.
··m'ic mai preJ· os <lecit maeştrn
u nt. 1 muzlCH . .. ,cu ·cele ma1· "maltr ·
.
olifo111e1 ,aroce,. b Ha-udn pune tre{:utu ' 1
d' . . " slu1"ba cvartetu u1 e coiar e. . d d
partea lentă urmează după prima parte, iar menuetul pre.cede finalul. P . . - "
J
oarM tra iţ1ei, in 'd. d·e
Centrul d~ greutate se mută, aşadar, în prima jumătate a lucrării, ceea cuceriri mcr:ustate in se , .,...... . .., 't "11 obligase ·la o lun itate
. "l bl" să devina savan , l · ·l ·
ce determină o dată mai mult grandoarea măiestrită a încheierii şi Pasiunea 1Ul l o ,,igc:.,se l . de stavile din calea cvartetu u1 ·c as1~.
adîncirea forţei concluzive 12. finalului. Prima parte - M aderata - se o-îndire pentru ·a mlan;-r.a u ~1_m . ntra unctică putea hrăni monodia
disuinge prin diialoguri de amplă -respiraţie, priifi dezvohări motivice şi o\c'"m· totul se 1impez.1se : ş.t.nnţa.. co . cP1.p1'ul tr"·vTaliului inotiviic mul-
b v " .., • p nn p nn "' · ··
a.comnaniată, im ogaţ:l'tahbş1 ·e,a Arb. ei"t) Astfel toate forţele muz1c11
.[' u. ' "
modulaţii de mare fineţe, dar În chip deosebit prin importanţa :arcordată d d ţrC roc ?enen · ' · d
violoncelului, pus la egaHtate cu violina primă În expunerea substanţei.
r
tiplu (Prmzip
.
ey
·
i " v ·" condeiul legiuitoruilu1 Hay n. . .
Astfel, însuşi coloritul este nou, iar mobi:linatea va.cilor, înlesnită prin ~e concentraseră .1ntr-o m.1na, in l . v . t1'st1"c de valoarea înnomlor
.
Conştient e Justeţea.
d . crezu m sau ar . ' .
·1· . . ., curer1·tav el avea să afi.rroe : " rta
A
imitaţii contrapunctÎ!ce şi preluări tematice, imprimă desfăşurării sonore . ·. d t: om1a sn 1st1ca ' -" ' · 1 · h
un ritm interior dinami1c. Partea lentă - Capri-ccio, Adagio şi Canta- preconizate ş~ e •au on : " V d-ită riin f rî.nele meşteşugu Ul ; u:r~c. ea
bile - se aseamănă -cu o fantezie .amplă, În care tonul epic şi rezonanţe este liberă ş1 nu tEebme. 1~1grc: ~ă simt îndreptăţ~t, ca nnş1cme,
ale interiorizării baroce conduc spre o muzică densă, de penetr.anţă or- cultivată trebuie sa deci~~/ ş1 eu . . .,
chestrală. Prima seeţlune, În do minor, Începe cu un unison răscolitor, de a sta~ili în acest ser:s legi . 20 Cvtirtetid în la major, arun~ă o lumm~
dur, grav, eruigmati<:, pentru a ·ceda locul, tîrziu (Cantabile), unui filon Ulnma lucrare dm Op. V ' •• · . br"'azclează rehefu.1 acestul
. b v . a prapastn1or ce - - . l" ·
liric de impresionantă sinceritate. Jvf enuetul se transformă mai mult blindă ş1 îm unatoar~. as~prh . V o sc1nteietoare fugă fma a cu trei
Într-un prilej .de a oferi vocilor puţină •linişte ; fără a spune prea mult, e1saJ·. Lirica compoziţie, mc eiatab cu. .
P • v v un rămas un.
violina primă se J.vîntă spre registrul acut, menţinînd o atitudine de subirecte se aseamana cu . d" 'l
expectativă. Din senin, Haydn dezvăluie intenţiile sale : finalul ·- Alle- H~ydn păşis_e pe ţăd-ul3c~It~7~1' oJ~seph Haydn of,eră princiP.~lui
gro ~ este o fugă cu patru subiecte ! Utilizînd cea mai înaltă formă Pnntr-o scnsoa~e m ·~ ... n meine anz ne1-te a quadro fitr 2
contrapunctică, şi încă cu patru subiecte, autorul dă dovada unei măies­ Kraft Ernst zu Oe11umgen-W a1lerste1 ,:' . aici ~e o-ăseşte
cunoscuta pre-
v;olin Alto Violoncello concertante ' b - d -eo ~irt denn seit zehn
trii str~Hucite. Evadările glumeţe din strînsoarea regulilor severe sînt mai " ' . ' . d f · anz nette eson e1 , . i . , l
mult aparente : cu seriozitate, Haydn urmăreşte indivi<lualizarea fie.că­ cizare: "sze sm ~u emeh Ş b " (ele sînt făcute într-un gen cu totu
rei voci, fiecărui subiect, imprimînd străvechii forime o viaţă nouă, l ahren.
-
habe ich kez,ne gesc ne en.
. . : _ mai scn
·s cvartete)
· ·
nou deoarece de ze.ce ant 1: am d l v • Op 33 cu Cvartetele .ruseşn
"'
supunînd-o pentru 9. sluj·i ideea unui tip Înnoit de cvartet. Conse,cvenţa ' Aici ne .l1;t1
. "lmm · 3'-1 C1C.1ul . e ucran
cu care compozitorul îmbină contrarii teoretic neconciliabile, hotărîrea babil a editoruhlii, către. ţarev10~,l
· , " · ·
cu care îşi Încheie lucrarea înlăturînd obstacole sînt entuziasmante. At.ît (astfel denumrte dt:pa <le.dicaţ1a, prl
1 al R;usiei) sau „Gli Scherzz
Paive1 Petravi,c1, v11torul . Ţar Pa:;e H d Î'Î intitulează menuetele :
Mozart cît şi Beethoven aiu ştiut să tragă nu numa.i concluzii, ci şi · · prima oara ay n '(
foloase din această desţelenire de epcca:lă importanţă. (deoarece aK1 pentru . 3 6)
Dar Haydn nu se opr~te aici. Pasul următor, ce arată antinomii Scherzando - Nr. 2 - Şl Scherzo - r ; \ ri'ini~du-se pe conceptul h~yd-
Apo.i Wolfgang Amadeus Moza ' . pl lJ lo·r ei se cvartete dedKate
şi maii mari, Încorporate Într-un întreg, e:ste mar;cat ·prin Cvartetul op. 20 ' . .. O 33 compune ClJC u ce -r- • Iv
nr. 5, În fa minor. Prin expresivitatea ardentă, această remarcabilă com- nian preconizat m P· ' .d· l . v deci reaqii de eXJcepţ1. ona a
. C
maestru1ui. vartete e. 1 Op . .33 . ec anşeaza . d" H dn
reatoare nu numair intre a.y_ ..
poziţie ocupă un Ioc aparte. Este un manifest al curentului „Stimn und
Drang'\ iar efectele lui pot fi obserrva:te În Cvartetid op. 18 nr. 4 de importanţă, fiind temernl uno. r ld1spulte c „ d'1fe'r1"te din peisaJ'ul -muz1.c11
. . . . ·d f ţe e <:e e mai · . - • d' · ·
ş1 Mozart, c1 arrtremn or . d · " d generalrzarea gm irn
Beethov~n, şi! Încă mai drziu, În Cvintetul În fa minor, op. 34 de Johan- Efectele apar pretutm eni, ma.rem
nes Brahms. Refleqii a unor frămîntări lăuntrice sînt secvenţele motivice europene. .d d
ce străbat arcul frazei hotă.rîtoare din prima parte - Moderato. O astfel clasice pe tărîmul cvartetului e coar e.

18