între.,18 84 Ri· 1886 ·. ,·,:: : .: · ; .•, • 2· , 11 .. finâr '~ubfect ui; f-ugiiV :.

'
lj_teraturii piari1sti~(/Y
f inal (1886): IucrăJ··1 •mscr1se
, · ID
},~:t:t:~~!r~re:t
. · spmtual
• . 'ana
1tgj~ P( ~~~pe.·:alpdo'9bper~ "al~
r~~iJ)n
. . .. ŞI.. d.ie ,,11 .iu L.,sarie ,s-i
•.· .·. . ităţH bai~
ÎlF
>:-}}~
• V '

b1Ja modern itate ce au avut darul de a d ' ~ce, . e o m~?n~e sta-

lui care era i:;:ă, e~ • .. ., a „u1_1 ' 1u avant l1teraturu p1anu-
şi neintere san-
V

tului" 147 . ,_ ', ueze pe mdo1ta stanca a v1rtuozf amului

'

Preludiu coral · J1 „ · · · · · ·
meaztt. Vinc~nt' (llfoiy'~
t
Sd, r1 ice mteresu
'r.
;rcl)~n r:1pian. solo_ yene. a„ du.pă
l prooram
·cum ·ne infor-
elor de la S ·i t t
N .
fn a!t1f1nalhll!, _FBran]ck: urmă1·h:d „s{~ scrie pur şi sh~plu u_11 preludiu ~i\>e;
V • : . . '

l· ··
f~;t
0
u m ac 1, dar cuTand a 11rh11it id
•
d i:,c

n:elodi? ar :~1!nae (~a:~~r!cf!~~eg~ u~~J;l~~ ~ coustrucţia înă1ţftD<hi-se aici 11e teineiul unor structur i tematic
e :;,i ritrnice
ri\W~;t!~~tfe~r!\o~t c~i·uil s~i::!t 8 <1, p1oduca o lucrare cu totul perrnnală, d
t. . ,· . . : · conc u:-; ce a1)arţ.in celor trei secţJuni, ale hicrării.
ve~te lăr::at întâmplărjj, nici h~1prm-lz~~e?
d~~~fu nc1a111?e1ct l~lt consttn:?tlie_elenufara, · ·~ ' . ·Bhmen te înnoitoa re aduce şi Preludii t, arie ş1· f1'.nal, lnerare concepu
tri,
o,t e ma e11a a exc t a mm · ·· J
c·
seţea Ri la s:,. 0 11·a·t t ' · . - ep unu , Eervesc la frumu- în spiritul celei })receclente, numai că, de data a~easta , compoz itorul supune
1 a ea monum entului" poa,t,e
forma de sonată unor sensibil e restructurări. Incă, din Preludiu., se
•, 14s

n ·i În fo;'~na a?ea8ta tripartită, lucrar~a se apropie de arhitect ura observa prezenţ.a ~. două 1 teme pe haza cărora, . într-o tratare liberă,, în
o-e- se
secţ:iune
IJ~\~~: , d· pc1 ecţ1e
1_:,10derne. Folosind
lne1us·ztc,a~cl)~!lellelansltarum,ef'nta.. le iară cadrul formelo r barice
aur · ,,, ·· rea1·lZaTea unei· lucrări ciclice
' ·111 t •· mau
(•onstrui eşte forma de sonată. ·Acesta este urmat
formă de lied simplu, ce asigură contras tul şi legătma
de Aria, o
între cele două. mi~-
)rin 111oda11·t rţ·1 . a I 1 · · ' interesantă formă, de
l e e orcramz are eă,ri extreme , ultima fiind rea.lizată într-o foarte
· a 1
un echilibr u , , • . ~ . ' . a ena _u Ul aJunge să confere înh egului
este a~io-ura _..,..pnfec t,, m~r-o per~ectă: m~1tate tematică . Acea.stă unitate sonatit, în care se întâlnes c şi se suprapu n element e tematic e din l)ărţ,ile
O celula, 11:,elo_d 1 co-r 1 tmică, afirmată mai întâi în Prelu.-
cli . • · 0 f, t, ~e
1
anterioa re - fie că sunt prezent ate identic; fie modific ate.
u, m Iaza complem entara, mtr-un stadiu iniţial, I?eşi individu alizate din punct de vedere tematic
, cele trei secţ,iuni
ale lucri'irii sunt înrudite prin atmosfe ra şi expresi a calmă în care se des-
fă,şoaTă!1~uzica, prin constanţa desfăşurărilor ritmice,
cuhninf:rnd cu F1'.nalu,l
· ·t:aJJe~•-~\co11tf'a:t•pe1'oraţf6L'·de cldpot;e,din·-lncra11c;•:i\J•preeedcmţi5l\i:;e,~ncheie.,,
149
,,încet, printr-u n fel de evapora re a me1o<1iei care fuge îu spaţiu" •
Pentru orgă, C. Franck - organis tul de la Sainte-C lotilde şi profe-
sorul de orgă de la ConserYa.tor - în mod paradox al a compus puţin, orgă
dar de o măreţie impresionantă: Andan.t-i?w (1858), Şase piese pentru,
corale pentru orgă, mare (1890), ultimele două lucrări
111 are (1SG2) şi Trei
prezent ând un interes deosebi t.
Cele Şase piese pentn1, orgă mare (Fantez ie op. 16, Mare piesă sirnfo-
~1.fră, op.· 17, Preludi u, fugă şi va,ria,Ji'Une op. 19, Pastora
la op. 20, Rugă­
pentru ca apoi să se c.ontureze mai pregnan t în coral, rii1,ne op. 21 şi FinaJ op. 22) sunt ultimel e lucrări nun1.ero tate ale compo- con-
zitorulu i., Fiecare piesă are o individ ualitate proprie , evidenţiază o
strucţie· solidă şi se impune 1)rin măiestr ia componi stică . .Astfel, pri.ma,
150, în special _în armonie
Poc o p•u lenlo piesă, Jfo/nfozia în clo, este „foarte fante2iistă"
ă în planul arhitect urii ; a doua piesă, llf area fantezie
şi melodie , original
ele-
simftniică, este o veritabilă simfoni e pentru orgă,, alcă.tuită din toaî:.~ tă
e acestui gen (partea întâi în formă de sonată preceda
mentele specific
de intrnclu cere, partea a doua - andante în formă de lied cu o secţiune ă
în caracter de scherzo, 161 partea a treia în stil fugat, un final apoteoz
care are- la bază tema principa lă a primei părţii alături de care reapar
fugă
temele secţiunilor anterio are); anticipativă piesa a treia, Prelu,diu, are
fi variaţiii ne, în planul construc ţiilor pianisti ce de mai târziu ; evoc.ato

141i Virîcent d'Indy, op. cit., pag. 105.

. u_, Vincent d'Indy, op. cit., pag. 105. 1 5o Vincent d'Indy, op. cit., pag. 77. .
Hs Ihid, pag. 100. 151 Procedeul a fost folosit mai târziu in Simfonia fn re minor.

110 lli