Listă de audiții - descriere audiții

1.Franz Schubert – Liedul Regele ielelor – compus în 185 pe versurile lui Goethe,
liedul Regele ielelor pentru voce și pian se remarcă prin complexitatea acțiunii
dramaturgice, interpretul trebuind să întruchipeze toate cele patru personaje (povestitorul,
tatăl, fiul acestuia și Regele ielelor o ființă supranaturală malefică); din punct de vedere
muzical, liedul scris în sol minor, se remarcă prin discursul muzical continuu, prezența unor
idei ce caracterizează fiecare personaj (veritabile leitmotive) și structura complexă, de tip
strofic-variațional.

2.Franz Schubert – Liedul Păstrăvul,–, compus la începutul anului 1817 pentru voce
solo și pian pe textul unei poezii de Christian Friedrich Daniel Schubart, publicata pentru
prima dată în Schwäbischer Musenalmanach în 1783, liedul valorifică poemul care spune
povestea unui păstrăv de un pescar, ale cărei sensuri metaforice sunt mult mai profunde; din
punct de vedere musical, liedul compus în Re bemol major, este construit pe o formă A-B-A
închisă

3.Franz Schubert – Cvintetul cu pian Păstrăvul – compus în 1822, cvintetul pentru pian,
vioară, violă, violoncel și contrabasm Cvintetul în La major poartă denumirea Păstrăvul după
cea de-a patra sa parte concepută ca o succesiune de variațiuni pe tema liedului Păstrăvul; de
altfel partea a IV-a, concepută în formă de temă cu variațiuni și scrisă în Re major se remarcă
prin faptul că tema trece pe la fiecare instrument și că aceasta este supusă atât variațiunilor de
tip ornamental cât și celor de character fără a fi transformată într-atât încât să fie considerată
un material tematic nou. Î

4.F.Schubert - Simfonia nr. 8, partea I – concepută în formă de sonată, prima

mișcare a simfoniei– Allegro moderato -se deschide cu o melodie sumbră, în unisonul grav al
violoncelelor şi contrabaşilor, Pe fondul fremătător al viorilor apare apoi o melodie tristă,
tînguitoare. Este tema întîi, cu o desfăşurare scurtă, curmată brusc de două acorduri. Tema a
doua creează un puternic efect contrastant. Expusă de timbrul profund al violoncelelor, este o
melodie de un deosebit farmec poetic, ale cărei intonaţii amintesc de liedul popular vienez. în
dezvoltare – bazată pe tema de introducere şi pe acompaniamentul temei secundare -Schubert
desfăşoară o admirabilă artă coloristică, mînuind cu o-mare şi incontestabilă măiestrie
timbrele aparatului orchestral (combinaţii noi şi bogate, un important rol atribuit suflătorilor
de lemn, utilizarea registrelor grave, unisonul instrumentelor de coarde, efecte de pedală şi
altele), întreaga mişcare se încheie în atmos¬fera sumbră, enunţată prin tema introductivă.

5.R.Schumann – În minunata lună mai (In wunderschonen Monat Mai) – lied ce face
parte din ciclul Dragoste de poet, În minunata lună mai, redă începutul poveștii de dragoste
descries de versurile lui Heinrich Heine, și este compus, in original, in tonalitatea fa diez
minor si transpus in do diez minor, in miscare Langsam, zart (rar si cu gingasie), in masura
de 2/4, remarcându-se de la inceput prin scriitura acompaniamentului pianistic, realizata pe
motive ritmico-melodice secventate care construiesc si sustin un puternic tonus emotional.
Chiar daca este indicata nuanta de piano, interpretul pianist simte, totusi, nevoia unei
sonoritati mai ample, de mezzoforte, pentru a exprima deplinatatea sentimentului de dragoste,
netulburata in acest moment de nici o umbra
6.R.Schumann – Concertul pentru pian și orchestră în la minor, partea I - Prima parte a
Concertului (scris în 1841), care poartă indicaţia Allegro attettuosa și este scrisă în formă de sonată,
se deschide printr-o scurtă introducere ritmică, in acordurile abrupte ale pianului. Apoi, prima temă,
de mare expresivitate şi căldură interioară,, e intonată de suflători, fiind deîndată reluată de către
pian. Această idee muzicală are o mare însemnătate in desfăşurarea ulterioară a lucrării, deoarece
compozitorul foloseşte anumite elemente ale ei şi in ţesătura muzicală a următoarelor două părţi

7.R.Schumann – Simfonia I, partea I – supranumită „a Primăverii”, cea dintâi simfonie

compusă de Schumann (în 1841) debutează cu partea I ce poartă denumirea
„Frühlingsbeginn”— începutul primăverii, concepută pe structura unei forme de sonată dar cu o
melodic ușor atipică adaptată acestui titlu dat inițial ce sugera debutul anotimpului primăverii cu
tumultul său specific

8.R.Schumann – Album pentru tineret – Melodie – prima dintre cele 43 de miniaturi

pentru pian reunite în ciclul Album pentru tineret, Melodie reliefează încă de la început
caracterul didactic al ciclului ce se adresează copiilor și tinerilor aflați la începutul studiului
pianului

9.Felix Mendelssohn-Bartholdy – Visul unei nopți de vară – scrisă pentru punerea în scenă
a capodoperei lui Shakespeare, muzica reunită și într-o suită pentru orchestră debutează cu
Uvertura, scrisă în formă de sonată, în care acordurile prelungite ale instrumentelor de suflat de
lemn, în pianissimo, creează atmosfera de basm, ce învăluie împărăţia fermecată, devenită cadrul în
care se vor derula poveștile de dragoste ale protagoniștilor; cea mai cunoscută secțiune, Marșul
nupțial, reprezintă punctual culminat, plasat în actul V al acțiunii dramaturgice inițiale.

10. F. M.-Bartholdy – Concertul pentru vioară și orchestră, partea I – Scris în mi minor,

propane o primă parte concepută în formă de sonată, care însă debutează atipic cu expunerea
temei direct de către solist, fără o introducere orchestral

11. F. M.-Bartholdy – Simfonia nr. 4 „Italiana”, partea I – scrisă în urma călătoriei din
1830 în Italia, Simfonia nr. 4, în La major, debutează cu o primă parte ce se remarcă prin
tema mpulsivă, exuberantă, plină de comunicativitate, respirînd o neumbrită bucurie de a trăi sub
cerul meridiona, expusă inițial de viori

12.Niccolo Paganini - Capriciul nr.24 – Ultimul dintre cele 24 de miniaturi pentru vioară
de mare virtuozitate scrise de Paganini, Capriciul nr.24 celebru pentru tema sa a fascinat
generații de violoniști dar și compozitori.

13.N.Paganini – Concertul nr.2 pentru vioară și orchestră, partea a III-a „La

campanella” – pagină de mare virtuozitate, scrisă în formă de rondo și cu o melodică ce are
anumite trimiteri la folclorul gitan, partea a III-a a devenit celebră cu numele „La
campanella” depășind în popularitate chiar concertul din care face parte.

14. Frederic Chopin – Preludiul op.28 nr.4 – miniatură pentru pian scrisă în mi minor,
Preludiul op.28 nr.4 se remarcă prin sonoritatea sa tristă și melodia cu profil mai degrabă
descendent, accentele tragice făcându-l pe Chopin să aleagă pentru propria înmormântare;
Poloneza Militara op.40 nr.3 – scrisă în La major, pentru pian, Poloneza Militara se
evidențiază prin virtuozitatea scriiturii și caracterul militar, și pare a evoca latura glorioasă a
istoriei poporului polonez; Vals op.64 nr.2 – conceput pentru pian, Valsul op.64 nr.2 este
unul dintre cele mai cunoscute valsuri compuse de Chopin, evidențiindu-se prin tema cu care
debutează devenită celebră peste timp; Fantaisie-Impromtu – scrisă pentru pian, în do diez
minor, Fantaisie-Impromptu este una dintre paginile pianistice celebre ale lui Chopin,
evidențiindu-se prin caracterul virtuozic al liniilor melodice.

15.F.Chopin – Concertul pentru pian și orchestră nr.1, op.11 – partea a II-a, intitulată
Romanze (Romanța) este cea mai cunoscută mișcare a concertului remarcându-se prin
caracterul de veritabilă nocturnă dat de lirismul și melodicitatea ideilor tematice, dar și prin
faptul că reprezintă o declarație de dragoste sonoră a compozitorului pentru o soprană
compatrioată de a sa.

16.Hector Berlioz – Simfonia fantastica – considerată prima lucrare declarat programatică

din istoria Frederic Chopin muzicii, Simfonia fantastica, remarcabilă prin fluiditatea
discursului muzical, se remarcă mai ales prin ingeniozitatea valorificării idei de temă
caracteristică unui personaj (tema iubitei) adusă în contexte expresive diferite, această
expresie a unei idei muzicale fixe anticipând apariția tehnicii leit-motivelor, la fel de
înnoitoare fiind și orchestrația complex.

17. F. Liszt – Grandes etudes d´apres les caprices de Paganini – scrise în 1838 și revizuite
în 1851, cele șase studii pentru pian compuse după capriciile de Paganini, reprezintă o culme
a tehnicii pianistice romantice, dificultatea lor neavând egal în repertoriul pianistic al
perioadei; dintre cele șase, cele mai celebre sunt nr. 3, La campanella, o variantă pianistică a
celebrei teme a ultimei părți din Concertul nr.2 pentru vioară și orchestră de Paganini, ce s-a
impus prin tehnica deosebită, și nr. 6, Thema mit 11 variationen, o prelucrare a celebrului
Capriciu nr.24, sub forma unei teme cu variațiuni care abundă în pasaje scrise in octave, în
arpegii figurate sau în tempo-uri rapide.

18. F. Liszt – Rapsodia ungară nr. 2 – compusă în 1847 inițial pentru pian solo apoi pentru
orchestră, Rapsodia nr.2 este cea mai cunoscută dintre cele 19 rapsodii ungare compuse de
Liszt, evidențiindu-se prin alcătuirea bipartită, prima secțiune amintind de partea lentă a
czardas-ului iar cea de-a doua de secvența rapidă a celui mai faimos dans popular ungar;
totuși celebra temă cu care începe Rapsodia nr.2 a fost considerată de mulți ca având
sonorități mai degrabă românești decât maghiare.

19.F. Lisz – Concertul pentru pian și orchestră nr.1, partea I - - Prima parte a Concertului
(scris în 1849), care poartă indicaţia Allegro maestoso și este scrisă în formă de sonată se
remarcă prin prima temă, expusă inițial de orchestră și apoi de pianul solist, care va avea un
rol primordial în întreaga lucrare, inclusiv prin caracterul său patetico-eroic.

20. R.Strauss – Till Eulenspiegel – reprezentând unul dintre poemele simfonice ale lui
Richard Strauss, și având un character mai degrabă tonal, Till Eulenspiegel evocă musical
povestea unuia dintre cei mai cunoscuți eroi populari germane din perioada medieval
21. R.Strauss – Așa grăit-a Zarathustra – unul dintre cele mai cunoscute poeme simfonice
ale lui Richard Strauss, Așa grăit-a Zarathustra a fost compus în 1896, este inspirat de poemul
filosofic omonim al lui Nietzsche, și are 9 secțiuni , cea mai celebră fiind chiar prima,
intitulată „Răsăritul soareului”, care a ajuns și pe coloana sonoră a unui clasic al genului
filmelor SF, 2001: O odisee spațială.

22.G. Rossini – Bărbierul din Sevilla – cavatina Largo al factotum della cita interpretată de
personajul principal Figaro, este o demonstrașie de scriitură de virtuozitate ce se adresează
vocii baritonului, din punct de vedere dramaturgic reprezentând autocaracterizarea lui Figaro;
aria Una voce pocco fa destinată a fi interprată de Rosina (voce de soprană), punctează
naivitatea Rosinei care se îndrăgostește de studentul Lindoro, nimeni altul decât contele
Almaviva, cel ajutat de Figaro

23.G. Verdi – Nabucco – Corul sclavilor – cea mai cunoscută pagină a operei Nabucco,
Corul sclavilor evrei evocă într-o atmosferă vibrantă rugăciunea evreilor aflați în robia
babiloniană care își exprimă speranța că Dumnezeu îi va ajuta să treacă și peste momentele
grele pe care le traversau în acea perioadă

24.G. Verdi - Rigoletto – aria La donna e mobile - cântată de Ducele de Mantua și devenită
un veritabil șlagăr al repertoriului de operă, aria La donna e mobile evocă atitudinea Ducelui
față de femei pe care le consideră capricioase, mereu schimbătoare și chiar prefăcute.

25.G.Verdi – Trubadurul – Corul țiganilor – cea mai cunoscută pagină a operei

Trubadurul, Corul țiganilor, deschide actul al II-lea și ilustrează momentul sosirii zorilor în
tabăra țiganilor unde se află Manrico și Azucena., fiind celebre loviturile de ciocan pe
nicovală ce însoțesc corul

26.G.Verdi – La Traviata – Brindisi – unul dintre cele mai faimoase momente ale operei La
Traviata, cântecul de pahar Bridisi, din actul I, cântat de Alfredo și Violetta în duet,
marchează debutul balului unde tânărul îndrăgostit o reîntâlnește pe femeie iubită, cântecului
celor doi alăturându-se toți cei aflați la petrecere

27.G. Bizet – Carmen – subiectul: Acțiunea se petrece în sudul Spaniei, în provincial

Andaluzia, și are în prim-plan povestea tinerei gitane Carmen care îl prinde în mrejele
farmecelor sale pe ofițerul Don Jose, care îi cedează părăsindu-și iubita din copilări, pe
Micaela, și chiar dezertând din armată pentru a o urma în munți în tabăra de contrabandiști
unde stătea; deși totul era aparent în regulă, Don Jose află, odată cu vestea îmbolnăvirii
mamei sale și a necesarei sale întoarceri, că a sa iubită Carmen acceptase invitația de a asista
la coridă a toreadorului Escamillo, ale cărui avansuri fuseseră respinse de Carmen atunci când
pentru a-I facilita fuga din închisoare unde ajunsese ca urmare a unui scandal, i-a promis
lui Don Jose că se va întâlni cu acesta; de această dată însă Carmen accept propunerea fără a
ști că astfel își deschide drumul spre propria moarte. Orbit de furie și de gelozie, Don Jose o
urmărește pe Carmen până la intrarea în arenă unde asistă la schimbul de cuvinte de iubire
dintre aceasta și Escamillo, iar după ce toreadorul merge să se pregătească de coridă, o
confruntă și neconvins de răspunsurile sale și orbit de gelozie o ucide pe Carmen; habanera
L`Amour est un oiseau rebelled – scrisă în original pentru vocea de mezzosoprană dar
abordată și de soprano, faimoasa Habaneră a lui Carmen din actul I ce punctează intrarea în
scenă a personajului principal, se remarcă prin virtuozitatea liniilor melodice și prin
expresivitatea aparte din care transpar caracterul rebel și pasiunea ce o caracterizează pe
Carmen; aria toreadorului, Votre toast – plasată în actul al II-lea, aria toreadorului,destinată
vocii de baritone, reprezintă momentul apariției lui Escamillo care își relazează faptele de
vitejie

28.Ch. Gounod - Faust – aria lui Mefisto – plasatî în actul al II-lea și destinată vocii de
bas, aria lui Mefisto (în care era deghizat Satan), îl prezintă pe acesta încercând să-i
păacălească pe participanții la o petrecere invocând puterea aurului și promițându-le bogății

29.Carl Maria von Weber – Der Freischutz – Corul vânătorilor – cea cunoscută pagină a
operei, Corul vânătorilor, plasat în actul III (ultimul), evocă momentul așteptării de către toți
participanții a desfășurării unei importante probe de tir

30.R.Wagner – Lohengrin – Marșul nupțial – intonat de cor, în actul al III-lea, Marșul

nupțial, devenit pagină emblematică a operei Lohengrin, marchează momentul intrării în
biserică a Elsei alături de cel ce trebuia să-i devină soț, împreună cu întreg alaiul ce o însoțea;
tocmai datorită sonorității sale ceremoniale, astăzi, mai ales în cadrul nunților desfășurate în
rit romano-catolic, marșul din Lohengrin este frecvent utilizat

31.R. Wagner – Walkyria – Cavalcada walkiriilor – cea mai cunoscută pagină a celei de-a
doua opere incluse în tetralogia Inelul Nibelungilor, Cavalcada walkiriilor din actul al III-lea
al operei Walkyria, anticipă evenimentele ce vor conduce acțiunea dramaturgică spre finalul
său

32.R. Wagner – Tristan și Isolda – Preludiul – Reprezentând ca în cazul oricărei opere,

sinteza temelor ce vor fi auzite ulterior și momentul de familiarizare a publicului cu
atmosfera sonoră a ceea ce va urma, Preludiul operei Tristan și Isolda este special prin modul
în care aduce în prim-plan problematica extinderii sistemului tonal până la limitele sale,
inclusiv prin utlizarea așa-numitului „acord al lui Tristan” (un acord minor cu septimă
micșorată în răsturnarea a treia), care, deși disonant, nu se va rezolva conform legilor
armoniei tonale ci va merge spre un al acord disonant.

33.J. Brahms – Wiegenlied op.49, nr.4 – scris pentru voce și pian, liedul Wiegenlied
(Cântec de leagăn) este poate cel mai cunoscut dintre cele compuse de Brahms, fiind inspirat
de tema unui vechi cântec popular german; expresia sa aparte a făcut ca în timp să devină
probabil ce mai frecvent utilizat cântec de leagăn pentru adormit copiii din lume

34.J. Brahms – Recviemul german - Compus între 1865 și 1868, „Un Recviem German“ a
fost creat de Brahms după două mari pierderi din viața sa: mama sa și bunul său prieten,
celebrul compozitor și pianist Robert Schumann; scris după versiunea lutherană a Bibliei,
Recviemul german de Brahms are șapte mari secțiuni, primele două fiind destinate a fi
interpretate de cor – Seling sind… (Fericiți cei ce plâng, căci aceia se vor mântui) evocă una
dintre fericirile rostite de Hristos in predica de pe munte amintită în Evanghelia după Matei,
și are două subsecțiuni, în timp ce a doua mare secțiune, interpretată tot de cor, Denn alles
fleish…(Toată făptura este ca iarba), evocă finalul Epistolei 1 a Sf. Petru.

35. J. Brahms – Simfonia nr.3, partea III – partea a III-a a Simfoniei nr.3, scrisă în Fa
major, se remarcă prin alura de vals a formei de lied, și mai ales prin tema principală, ajunsă
faimoasă și datorită includerii sale pe coloana sonoră a peliculei Vă place Brahms?; Simfonia
nr.4, partea a IV-a – ultima parte a Simfoniei nr. 4 de Brahms se remarcă prin faptul că este
o veritabilă passacaglia simfonică, în care sunt intercalate și elemente specifice altui gen
variațional baroc, chaccona, ambele fiind trate conform principiilor simfonismului romantic
târziu.

36. J. Brahms – Dans ungar nr. 5 – cel mai cunoscut dintre cele 21 de dansuri ungare
pentru pian la patru mâini scrise de Brahms, Dansul ungar nr.5 adaptat de-a lungul timpului
diverselor formule interpretate, ilustrează cel mai sugestiv atracția compozitorului pentru
folclorul maghiar

37. B. Smetana – Ma vlast – Vltava – al doilea din cele șase poeme simfonice cuprinse în
ciclul Ma vlast, scris între 1874-1879, Vltava descrie cursul celui mai important râu ce
traversează Cehia, cu toate peisajele natural ce îl înconjoară

38. A. Dvorak – Simfonia nr.9, partea I - supranumită „din Lumea Nouă”, ultima simfonie
compusă de Dvorak, este scrisă în formă de sonată și se remarcă prin alternanța dintre aluziile
la folclorul ceh din introducerea lentă și debutul formei de sonată și cele la folclorul
american, mai exact cel afro-american, din această simbioză rezultând un discurs muzical
complex

39.E.Grieg – Concertul pentru pian și orchestră în la minor –partea I – asemănător cu

concertul pentru pian de Schumann, partea I a Concertului pentru pian de Grieg se remarcă
prin apariția încă din primele măsuri a instrumentului solist, forma de sonată în care este
scrisă debutând cu temă ale cărei sonorități își au originile în folclorul norvegian

40. E.Grieg – Suita Peer Gynt – In the Hall of the Mountain King – având la bază muzica
de scenă compusă de Grieg în 1875 pentru piesa omonimă a lui H. Ibsen, Suita nr.1 pentru
orchestră ce adună unele dintre cele mai cunoscute pagini ale acestei muzici incidentale, are
printre cele mai cunoscute secțiuni pe cea intitulată In the Hall of the Mountain King (În
grota regelui munților), care cele patru secvețe și se remarcă prin alura de marș; mai celebră
este prima secțiune a suitei, Morning mood, care în cadrul piesei inițiale este plasată la
începutul actului IV și evocă răsăritul soarelui într-o atmosferă pastorală, trimițând auditorul
mai degrabă în Norvegia natală a lui Grieg, decât în deșertul marocan unde se petrece
acțiunea dramaturgică în piesa lui Ibsen.

41. Nikolai Rimski-Korsakov - Șeherazada – suita simfonică Șeherazada (inspirată de

celebra colecție de basme orientale 1001 de nopți), scrisă în 1888 de N. Rimski-Korsakov,
are patru părți cu caracter programatic, fiecare purtând câte un titlu sugestiv, și se remarcă
prin complexitatea și culoarea orchestrației în care se întrevăd atât influențe ale folclorului
rus cât mai ales ale lumii muzicale orientale aspectul său melismatic și prin solo-ul de vioară
din mișcarea finală

42. P.I.Ceaikovski – Concertul pentru pian și orchestră nr.1 – partea I – scris în 1985,
Concertul nr.1 pentru pian și orchestră debutează cu o primă parte concepută în formă de
sonată și devenită celebră prin începutul său în cheie virtuozică, pianul intrând după o scurtă
introducere a cornilor ce expun faimoasa temă prelucrată ulterior de solist

43. P.I.Ceaikovski – Lacul lebedelor – Swan theme – atât muzica baletului sccris în 1875-
1876 cât și cea a suitei rezultate în urma selecției celor mai interesante secvențe ale baletului,
debutează cu tema Lebedei (Swan theme), una dintre cele mai celebre teme ale unui balet,dar
și din creația lui Ceaikovski, grația și eleganța temei generând atmosfera întregii muzicii ce
însoțește acțiunea dramaturgică

44. P.I.Ceaikovski – Simfonia a VI-a, op.47 – partea a IV-a – scrisă în 1893 (chiar în anul
morții compozitorului), Simfonia a VI-a, ce poartă și titlul „Patetica” se încheie cu o partea a
IV-a atipică, construită pe o formă de tip A B A, în tempo lent, Adagio, și pare a sugera
resemnarea și chiar acceptarea morții ca expresie a puterii Destinului asupra omului până în
ultimele sale clipe de viață

45. S. Rahmaninov – Rapsodia pe o temă de Paganini –Variațiunea XVIII – scrisă în

1934, și reprezentând una dintre cele mai cunoscute lucrări concertante pentru pian și
orchestră din secolul XX, Rapsodia pe o temă de Paganini pornește de la faimoasa temă de
Capriciului nr. 24 de Paganini și propune o mostră de măiestrie în valorificarea tehnicilor
variaționale, una dinte culmi fiind Variațiunea XVIII, în care deși este prezentată tema
paganiniană inversată, noua temă rezultată devine ea însăși un simbol pentru lucrare, alura sa
post-romantică și sentimentală atrăgând utilizarea sa inclusiv în coloane sonore ale unor
pelicule cinematografice importante.

46. S.Rahmaninov – Concertul pentru pian și orchestră nr. 2 – partea a III-a – scris în
1901 și celebru mai ales prin mișcarea lentă, Concertul pentru pian și orchestră nr. 2 de
Serghei Rahmaninov se încheie cu o partea a III-a concepută în formă de sonată propune o
alternanță între două teme: una de tip virtuozic, ce evocă stilizat un dans popular rus și una
lirică, sentimentală, ce se înrudește într-o oarecare măsură cu cea a părții a II-a

47. G.Mahler – Simfonia a V-a – Adagietto – scrisă în 1901-1902, Simfonia a V-a are o
atmosferă predominant tumultuoasă și vivace, cu excepția părții a IV-a, Adagietto; devenită
cea mai faimoasă pagină a simfoniei, Adagietto este unul dinte acele episoade de larg lirism
și de o impresionantă sensibilitate din simfoniile lui Mahler, forma de lied fiind tiparul în
limitele căruia compozitorul a ales să scrie o veritabilă declarație de dragoste soției sale,
Alma.