Opereta este o compoziie muzical-dramatic de proporii mari, similar operei, i derivat din

aceasta, scris pe textul unui libret dramatic cu coninut agreabil, cel mai adesea umoristic, cu
situaii artificiale i adesea neverosimile, n care cupletele cntate de soliti i cor alterneaz
cu dialoguri vorbite i cu dansul, totul nsoit de muzic interpretat de o orchestr.
Denumirea vine din italian operetta, diminutivul de la opera, adic oper mic. Genul acesta
s-a nscut n Frana i Austria pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Subiectele erau pe
gustul burgheziei franceze i austriece fin de sicle, care aveau o predilecie pentru povestiri
sentimentale.
Din punct de vedere istoric, opereta este o versiune "popular", mai puin "serioas", a operei.
"Mai puin serioas" nsemnnd c tema este comic i nu tragic, dar - din punct de vedere
muzical - partitura rmne tot complex. n general, interpreii de operet trebuie s urmeze
aceleai cursuri ca i cntreii de oper, ntruct pentru a putea juca ntr-o operet, artistul
dramatic trebuie s fie n primul rnd un interpret de oper. Opereta a fost considerat adesea
ca un gen "minor" pentru c, spre deosebire de oper, nu avea o miz politic.
Opereta este o lucrare vocal-dramatic pentru soliti, actori, cor i orchestr
n care pasajele cntate alterneaz cu cele vorbite i care are un coninut
comic.
Elementele componente ale operetei: uvertura, aria, ansambluri (duete,
terete, cvartete, cvintete, sextete), ansamblul coral, ansamblul de balet.
Oper este un termen desemnnd o form de teatru, fiind deseori denumit teatru liric,
n care ntreaga aciune se desfoar total sau predominant utiliznd muzic i cntat. Opera
utilizeaz multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic, precum ar
fi scenariul, costumele, decorurile, micarea scenic i interpretarea. n ciuda acestor
asemnri, interpreii operei trebuie s posede n primul rnd caliti vocale deosebite, care
confer genului muzical identitatea sa definitorie.
ntruct mesajul operei este transmis preponderent prin muzic, la calitile vocale
primordiale ale interpreilor se adaug ntotdeauna un ansamblu de instrumentiti de
acompaniament al crui complexitate poate varia ntre a unui ansamblu minimal, de tipul
unui trio, cvartet sau cvintet, pn la o orchestr simfonic complet. Uneori, i n special n
cazul operei franceze, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include i
ample scene de balet.
Opera s-a detaat ca gen muzical i teatral aparte n Italia anilor 1600 ca unul din produsele
artistice i intelectuale ale amplei i puternic influentei micri artistice a barocului, dar a atins
culmile sale de rafinament i perfeciune n secolele ulterioare, al 18-lea i al 19-lea, reverbernd
puternic pn n secolul 20, fiind generat i perpetuat mai ales de
compozitorii austrieci, germani i cei italieni.

Opera este genul vocal-dramatic bazat pe un libret, prezentat pe scen de

cntrei, acompaniai de orchestr, cuprinznd si numere corale si
coregrafice.
Elementele componente ale operei: uvertura, aria, ansambluri (duete,
terete, cvartete, cvintete, sextete), ansamblul coral, ansamblul de balet.

$
opereta se deose*e$te de oper prinsimplitatea su*iectului $i prin- stilul mai u$or prile
"or*ite sunt mai'rec"ente iar muzica se limiteaz la oserie de cuplete 2ncadrate de
c/te"aansam*luri $i unele $i celelalte 'iindacompaniate discret de orcestr.-caracterul
preponderent comic $ioptimist al operetei

Cele doua genuri muzicale se aseamn prin elementele componente i prin

organizarea acestora n acte, tablouri, scene i numere dar si deosebiri prin
care se disting unele de altele opera este un gen muzical cntat n
ntregime, opereta este un gen muzical n care se alterneaz muzica cu
pasaje vorbite iar baletul este un gen muzical coregrafic.

tema nr 2
Piotr Ilici Ceaikovski este unul dintre cei mai importanti compozitori de muzica clasica a
perioadei romantice. Nascut la 7 mai 1840 in Kamsko-Wotkinski Sawod, oras ce mai tarziu
o sa-i poarte numele, Ceaikovski este cel de-al doilea fiu a unei familii burgheze. La numai
5 ani incepe sa studieze pianul. Cu toate ca avea o inclinatie aparte pentru muzica,
urmeaza colegiul de jurisprudenta si se angajeaza ca secretar la Ministerul Justitiei. Fiind
nemultumit de slujba pe care o avea, renunta impotriva vointei familiei sale si incepe sa
studieze muzica impreuna cu Anton Rubinstein.
Dupa ce isi termina studiile, Ceaikovski este indrumat de Nikolai Rubinstein, fratele lui
Anton, sa ocupe postul de profesor de teorie muzicala la Conservatorul din Moscova. Sta
in aceasta functie din 1866 pana in 1878, perioada in care compune Simfonia nr.1 in sol
minor, op. 13 ("Vise de iarna"). Se imprieteneste cu membrii grupului celor cinci
compozitori rusi si dedica fondatorului grupului uvertura fantezie "Romeo si Julieta". In
iarna anului 1874 are loc prima sa reprezentatie la pian, iar un an mai tarziu compune
Simfonia a III-a. In 1866, o mare admiratoare a sa pe nume Nadedja von Meck ii ofera o
pensie alimentara de 6000 de ruble pe an pentru o perioada de 13 ani, fapt pentru care
Ceaikovski ii dedica acesteia Simfonia a 4-a, in la minor, op. 36.
Pentru a pune capat zvonurilor cum ca ar fi homosexual, compozitorul se casatoreste cu
una din fostele sale eleve, Antonia Milioukova. Cu timpul ajunge sa nu mai suporte
prezenta ei si incearca sa se sinucida. Nu dupa multi timp ce doi se despart.
Incepand cu 1880, numele Ceaikovski devine din ce in ce mai cunoscut atat in Rusia cat si
in alte locuri ale lumii. Un an mai tarziu, moare Nikolai Rubinstein, iar in memoria lui
compozitorul scrie Trio-ul pentru pian "In amintirea unui mare artist". In urmatorii ani
Ceaikovski compune legendarele opere "Lacul lebedelor", "Dama de pica", baletul pentru
"Frumoasa din parurea adormita". In 1891 compozitorul pleaca in Statele Unite ale
Americii unde se bucura de un succes remarcabil. Doi ani mai tarziu termina al treilea
balet al sau "Spargatorul de nuci".
In data de 6 noiembrie 1893 Piotr Ilici Ceaikovski moare din pricina holerei, boala ce s-a
declansat dupa ce acesta a baut apa nesterilizata din raul Neva. Compozitorul a fost
inmormantat la cimitirul Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg.
Piotr Ilici Ceaikovski este unul dintre cei mai importanti compozitori de muzica clasica a
perioadei romantice. Nascut la 7 mai 1840 in Kamsko-Wotkinski Sawod, oras ce mai tarziu
o sa-i poarte numele, Ceaikovski este cel de-al doilea fiu a unei familii burgheze. La numai
5 ani incepe sa studieze pianul. Cu toate ca avea o inclinatie aparte pentru muzica,
urmeaza colegiul de jurisprudenta si se angajeaza ca secretar la Ministerul Justitiei. Fiind
nemultumit de slujba pe care o avea, renunta impotriva vointei familiei sale si incepe sa
studieze muzica impreuna cu Anton Rubinstein.
Dupa ce isi termina studiile, Ceaikovski este indrumat de Nikolai Rubinstein, fratele lui
Anton, sa ocupe postul de profesor de teorie muzicala la Conservatorul din Moscova. Sta
in aceasta functie din 1866 pana in 1878, perioada in care compune Simfonia nr.1 in sol
minor, op. 13 ("Vise de iarna"). Se imprieteneste cu membrii grupului celor cinci
compozitori rusi si dedica fondatorului grupului uvertura fantezie "Romeo si Julieta". In
iarna anului 1874 are loc prima sa reprezentatie la pian, iar un an mai tarziu compune
Simfonia a III-a. In 1866, o mare admiratoare a sa pe nume Nadedja von Meck ii ofera o
pensie alimentara de 6000 de ruble pe an pentru o perioada de 13 ani, fapt pentru care
Ceaikovski ii dedica acesteia Simfonia a 4-a, in la minor, op. 36.
Pentru a pune capat zvonurilor cum ca ar fi homosexual, compozitorul se casatoreste cu
una din fostele sale eleve, Antonia Milioukova. Cu timpul ajunge sa nu mai suporte
prezenta ei si incearca sa se sinucida. Nu dupa multi timp ce doi se despart.
Incepand cu 1880, numele Ceaikovski devine din ce in ce mai cunoscut atat in Rusia cat si

in alte locuri ale lumii. Un an mai tarziu, moare Nikolai Rubinstein, iar in memoria lui
compozitorul scrie Trio-ul pentru pian "In amintirea unui mare artist". In urmatorii ani
Ceaikovski compune legendarele opere "Lacul lebedelor", "Dama de pica", baletul pentru
"Frumoasa din parurea adormita". In 1891 compozitorul pleaca in Statele Unite ale
Americii unde se bucura de un succes remarcabil. Doi ani mai tarziu termina al treilea
balet al sau "Spargatorul de nuci".
In data de 6 noiembrie 1893 Piotr Ilici Ceaikovski moare din pricina holerei, boala ce s-a
declansat dupa ce acesta a baut apa nesterilizata din raul Neva. Compozitorul a fost
inmormantat la cimitirul Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg.