COIFUL DE TIP CHALCIDIC DE LA BALȘ, JUDEȚUL OLT

CĂTĂLIN BORANGIC, LAURENȚIU GUȚICĂ-FLORESCU (ROMÂNIA)

Cuvinte cheie: Chalcidian; coif; geți; elită militară; războinici

Rezumat. Descoperit cu aproape 16 ani în urmă, din întâmplare, coiful
Chalcidic de la Balș, județul Olt, nu a fost publicat corespunzător și complet
până acum.
Artefactul face parte din tipul II, grupa tracică (Pflug), având ca zonă de
producție și utilizare intensă Grecia, Italia, Macedonia și Tracia.
Pe diverse căi piesa de armament a ajuns în nordul Dunării, cel mai
probabil făcând parte din arsenalul unui aristocrat sau războinic de seamă care a
trăit cândva în secolul al IV-lea a.Chr.
Coiful are o calotă elipsoidală, obrăzarele fixe, cu partea din față zimțată
și apărătoarea de nas scurtă și terminată drept. În spatele fiecărui obrăzar are câte
un orificiu destinat cel mai probabil fixării unei căptușeli. Artefactul are o
spărtură în vârful calotei, câteva locuri unde materialul este înfundat de lovituri –
deteriorat fiind la descoperire, o crăpătură la marginea anterioară a obrăzarului
stâng și mici porțiuni din partea inferioară a obrăzarelor, lipsă din vechime.
Apărătoarea de ceafă este curbată în exterior şi are obrăzarele rotunjite. Arcadele
au o bordură lată.
Starea generală de conservare este bună. Analizele metalografice au
indicat ca sursă a materiei prime zona minieră Rudna Glava, Serbia. În prezent
coiful se află în patrimoniul Muzeului Județean Olt.

Articolul de față are ca subiect prezentarea unui coif de tip

Chalcidic descoperit pe raza localității Balș, județul Olt și este motivată
de necesitatea introducerii în literatura de specialitate a întregului set de
informații științifice și istorice care compun contextul acestei descoperiri.
Coiful a fost descoperit întâmplător, în anul 2005, la periferia
orașului Balș, de către localnicul Ghe. O. care în primăvara acelui an
începuse săparea un șanț pe proprietatea sa. Nu știm dacă din conștiință
civică sau impulsionat de ideea unei recompense, descoperitorul, după ce
a testat metalul din care este fabricat artefactul, l-a predat Muzeului
Județean Olt, din Slatina. Piesa a suferit câteva deteriorări în Antichitate,

ISTROS, XXVI, 2020, Brăila, p. 259-291

260 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

la care s-au adăugat unele cauzate de modul de descoperire și „verificare”.

Cea mai evidentă este o deteriorare serioasă în vârful calotei. Gaura
produsă aici este mai veche și pare a fi datorată unei lovituri primită în
Antichitate și a fost agravată în timp, datorită condițiilor de păstrare în
sol. Pe lângă aceasta, coiful mai are câteva deformări mecanice: o
crăpătură în marginea din spate a obrăzarului stâng, celălalt obrăzar,
găsit îndoit în două locuri, a fost îndreptat de localnic, iar părți din
marginea inferioară a ambelor obrăzare au fost pierdute. Tot acestui
moment i se datorează și unele zgârieturi de pe suprafața metalului, făcute
la fața locului pentru verificarea metalului.
În ciuda acestor intervenții, obiectul de patrimoniu se afla într-o
stare bună de conservare, cu excepția unor mici puncte de coroziune
active la momentul descoperirii, neutralizate ulterior. La modul general,
piesa și- a păstrat patina nobilă, antică, verde-albăstruie. După depunerea
sa înpatrimoniul muzeal, coiful a ieșit o perioadă din prim-planul atenției
comunității științifice. Spunem prim-planul, căci în plan secund obiectul a
fost expertizat, conservat, analizat și a devenit subiect de dispută între unii
arheologi, care aveau sau doar revendicau drepturi de publicare, astfel că
în loc să fie cât mai repede comunicat și cunoscut în lumea științifică,
coiful a ieșit din lumina reflectoarelor. Plecând de la aceste tensiuni și
animozități, chiar preconizatul șantier arheologic preventiv, necesar
pentru recuperarea științifică a contextului arheologic, a devenit rapid un
proiect eșuat.
Dincolo de aceste tradiționale orgolii și disensiuni sau, mai
exact, în paralel cu ele, unele informații despre artefact au pătruns pe
ușa din spate, în lumea academică1, dar pentru că între timp coiful a fost
depus în tezaurul muzeului slătinean, tot ce a fost disponibil pentru
studiu au fost două fotografii nu foarte clare. Publicarea după ureche,
incorectă, neprofesionistă, neprincipială, fără acces la artefact2, având

1
Lazăr 2008, p. 9-13; Lazăr 2009, p. 13-26.
2
Nu credem că regretatul istoric Al. Vulpe, care a fost un profesionist cu o
înaltă ținută academică, ar fi girat modul acesta de introducere al artefactului în circuitul
științific, cum insistent se precizează în cele două articole, unde coiful este prezentat
incomplet, cu atât mai mult cu cât reputatul arheolog ne-a sfătuit să facem toate
demersurile posibile pentru ca obiectul să rămână în patrimoniul muzeului din Slatina.
Ni se pare cel puțin bizar și neprofesionist să pretinzi că ai „primit informații despre
această descoperire și fotografia coifului", cât și „permisiunea de a folosi materialele
respective” (Lazăr 2008, p. 7), obținând astfel „legitimitatea” necesară inițierii unui
demers științific. Al. Vulpe nu putea să ofere acord de publicare relativ la un obiect
 Coiful de tip Chalcidic de la Balș, județul Olt 261

disponibile doar date neverificabile, incomplete și neclare și fără

colaborarea și acordul instituției muzeale în patrimoniul căreia se afla în
păstrare a dus, în mod natural, la imprecizii și la carențe impardonabile
ale dosarului istoric al piesei.
Aceste neclarități și informații eronate, precum și dorința de a
introduce artefactul și setul de informații care îl conțin în circuitul
științific sunt motivele principale ale acestui articol.
Prima observație este legată de locul descoperirii. Acesta se află
pe raza UAT Balș, județul Olt (Fig. 1/2-3), și nu pe cea a satului Mirila
(com. Bobicești, Olt), cum greșit este menționat într-un repertoriu al
acestor tipuri de coifuri3.
O altă serie de inconsecvențe și inadvertențe vehiculate în
menționarea piesei în literatură sunt datele tehnice ale piesei în
discuție. Amintim aici doar înălțimea coifului, bănuită greșit la
„aproximativ 40 cm”4, pentru ca apoi să fie redusă la „approximate
height: 35 cm”5. Evident, fără acces la piesă sau datele ei, celelalte cote
și dimensiuni nu au fost cunoscute și, în consecință, evitată subtil
discuția detaliată despre acestea.
Dincolo de aceste incongruențe și erori, coiful este unul autentic6
și se încadrează între coifurile greceşti antice Chalcidice, tipul II, grupa
tracică (Pflug)7. Coiful are o morfologie „falică”, cu calota elipsoidală și
linie de demarcaţie între calotă şipartea sa inferioară, apărătoare de ceafă
joasă, arcuită pe gât, obrăzare fixe foarte alungite, perpendiculare pe
calotă, deschideri pentru urechi, arcade delimitate de o margine lată și
apărătoare de nas scurtă, terminată drept. Marginea din faţă a obrăzarelor
este zimţată, iar cea posterioară și inferioară rotunjite (Fig. 2; Fig. 3).
Piesa este decorată cu câte un ornament în val ușor spiralat (coarne de

despre care nu avea toate informațiile și care se afla în patrimoniul Muzeului Județean
Olt. Menționăm că autoarea articolelor nu a făcut niciodată vreo solicitare oficială către
instituția deținătoare pentru cercetarea obiectului, așa cum s-ar fi cuvenit din punct de
vedere al deontologiei profesionale, preferând cu nonșalanță o metodă de cercetare
neonestă (L. F. Guțică).
3
Lazăr 2009, p. 14.
4
Lazăr 2009, p. 10.
5
Lazăr 2009, p. 14. (în condițiile în care aceste coifuri au în general între 25 și
29 cm înălțime!).
6
Artefactul a fost expertizat de către dr. L. Petculescu (Raport de expertiză nr.
532/02/12/2005), expert bunuri arheologice şi istorico-documentare/arheologie antică,
cercetător ştiințific la Muzeul Național de Istorie a României.
7
Pflug 1988, p. 138; abb. 2.
262 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

berbec stilizate?) în partea din spate sus a fiecărui obrăzar, realizat în

tehnica au repoussé (Fig. 4/3).
Artefactul descoperit la Balș a fost subiectul unor analize
metalografice comparate, realizate la Institutul de Fizică și Inginerie
Nucleară „Horia Hulubei”, București, de către regretatul specialist dr.
Bogdan Constantinescu. S-a folosit tehnica analizei elementale prin
fluorescență de raze X (XRF), bazată pe o sursă radioactivă de Americiu-
241, cu o radioactivitate totală de 30 mCi (Fig. 5). A reieșit faptul că
artefactul este realizat din bronz – aliaj cupru-staniu, în proporție de 65%
Cu - 35% Sn (spre deosebire de coiful de la Budești, unde proporția este
de 88% Cu - 12% Sn)8.
În aliajul piesei de la Balș s-a mai evidențiat prezența nichelului, a
zincului, a arsenului și a unor urme de plumb, fier, argint și aur. Urmele
de metale prețioase permit ipoteza că artefactul a avut porțiuni argintate
și/sau aurite. Un alt indicator al poleirii este dat de faptul că și piesa de la
Budești are urme indubitabile și consistente de argint, relevate de
analizele metalografice.
Prezența fierului și a nichelului în aliajul folosit sugerează pentru
coiful de la Balș surse miniere balcanice, din zona Bulgariei de nord sau
din spațiul fostei Iugoslavii (Rudna Glava?). Prin comparație, prezența
plumbului și a argintului în cazul celui de la Budești sugerează o posibilă
sursă minieră transilvăneană.
Acest tip de cască militară a circulat o lungă perioadă de timp,
între secolele VI-III a.Chr. și pe un spațiu geografic larg, cuprins între
sudul Italiei, Grecia, Macedonia, Tracia, țărmurile Mării Negre și nordul
Peninsulei Balcanice. Intervalul mare de timp în care au fost la modă,
precum și dispersia chorologică a dus inevitabil la apariția unor variante.
Tipologia acceptată și folosită astăzi, rafinată de către H. Pflug9,
considerând că aceste coifuri pot fi împărțite în cinci tipuri principale10.

Fișa tehnică

Tipul piesei: coif Chalcidic, tip II, grupa tracică

Locul descoperirii, toponim: Balș, Olt.

8
B. Constantinescu, Analiza prin tehnici de raze X a unui coif de bronz găsit
pe raza orașului Balș, Buletin de analiză, București, 2005, mss.
9
Pflug 1988, p. 138.
10
Ognenova-Marinova - Stoyanov 2005, p. 521.
 Coiful de tip Chalcidic de la Balș, județul Olt 263

Tipul de cercetare: descoperire întâmplătoare. Contextul

arheologic: necunoscut.
Locul depozitării: Muzeul Județean Olt, Slatina Depozit, cota de
inventar: 9720
Material: bronz
Dimensiuni: h = 26,8cm, grosime tablă = zona oculară 1,8mm;
zona cervicală 2,8mm; circumferință maximă a calotei = 65cm
Datare: secolul IV a.Chr., mai probabil în a doua parte a
intervalului.

Coifurile Chalcidice au fost în vogă o perioadă lungă, mai ales în

părțile nord balcanice, locuite de traci, unde a apărut la un moment dat și
varianta care are marginea obrăzarelor zimțată, tip căruia îi aparține și
artefactul de la Balș.
Un aspect mai puțin discutat în literatura de specialitate este
morfologia aparent falică a calotei. Nu cunoaștem nicio sursă antică
referitoare la forma falică a acestor coifuri, astfel că nu ne este clar dacă
forma coifurilor de tip Corintic și Chalcidic este un rezultat al tehnicilor
de fabricație a calotelor – forma de ogivă este una care deviază excelent
loviturile – sau este un design explicit al unui penis erect. Trebuie avut în
vedere faptul că mentalitățile și iconografia greacă redau permanent
penisuri mici și în stare flască, considerând că penisurile mari erau
semnele unei stăpâniri de sine scăzute și că ele erau atributele bărbaților
nesemnificativi, a satirilor și ale barbarilor. Este foarte posibil ca acest
aspect să fi contribuit la răspândirea coifurilor de tip Chalcidic în mediile
barbare, îndeosebi tracice, societăți în care legătura între masculinitatea
agresivă, virilitate, putere și penisuri mari, erecte, a fost total diferită de
viziunea grecilor. Putem reține în această problemă ipoteza în care grecii
au căutat și obținut un tip de calotă eficientă, fără a urmări să fie asociată
cu morfologii falice, dar tocmai această formă a dus la răspândirea ei în
lumea tracilor barbari. De asemenea, nu știm în ce măsură la unele dintre
aceste coifuri care erau uneori ornamentate cu diverse elemente
decorative, forma falică nu era mascată11.
La fel de posibil este ca popularitatea acestor coifuri în mediul
barbar să fi fost dată și de bunele lui calități combative. Spre exemplu,
căștile de tip Chalcidic erau mult mai puțin restrictive decât cele de tip
Corintic, care făcuseră istorie anterior și din care erau inspirate.
11
Vezi, de exemplu, coiful de la Zlatinitsa-Malomirovo, Bulgaria.
264 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

Obrăzarele erau mai mici sau mobile și asta permitea o mai eficientă
fixare pe cap și o protecție mai corectă a feței. Viziera acum mai largă
permitea un câmp vizual mai mare și, implicit, o mai bună percepție a
câmpului de luptă, iar deschiderile pentru urechi ne arată că războinicii
erau mai atenți la comunicarea rapidă a comenzilor și informațiilor
auditive din timpul acțiunilor. Evoluția acestor coifuri este strâns legată
de modificarea tipului de război, respectiv trecerea de la formațiunile
compacte de tip hoplit la grupurile mai mici și mai mobile, în special de
călăreți. În plus, casca astfel adaptată nu și-a redus suprafața de protecție
oferită calotei craniene. De notat și faptul că introducerea obrăzarelor
mobile sau doar mai mici a permis cu ușurință interschimbabilitatea
purtătorului. Pentru barbari nu se putea ceva mai potrivit.
Pentru coiful de la Balș, analogiile din spațiul nord-dunărean cele
mai apropiate, și morfologic și geografic, sunt coifurile de la Budești12
(Fig. 6) și Cuptoare13 (Fig. 8). Tot aici trebuie menționate și coifurile de
tip Chalcidic de la Făcău14 (Fig. 8/1-2), Zimnicea15 (Fig. 7/1-2),
Mercina16, Olănești17 (Fig. 9) și obrăzarul de la Ocna Sibiului18 (Fig. 7/3),
12
Panait 1992, p. 325-334. De reținut că în acest caz analogia este indirectă,
căci obrăzarele, inițial mobile, sunt „fixate” în urma reparațiilor pe care artefactul le-a
suferit, fapt ce aliniază coiful la o tipologie diferită de momentul și locul fabricației sale
și mai ales relevă timpul lung de utilizare al căștii. Fotografiile acestui coif ne-au fost
oferite cu amabilitate de către V. Opriș și S. Cleșiu, MM București, motiv pentru care le
aducem aici cuvenitele mulțumiri.
13
Oprinescu 1987, p. 127-129. De notat că în cazul acestui coif faptul că partea
superioară a calotei a fost descoperită distrusă parțial în urma arderii pe rug a
decedatului, iar casca nu a mai fost restaurată, reconstituirea grafică (Fig. 8) este doar
teoretizare a formei reale a piesei, la nivelul de cunoaștere și încadrare tipologică la
momentul descoperirii, aspecte evidente chiar din anul publicării și care au impus unele
observații pertinente (vezi Gumă 1991, p. 95, nota 51). Se adaugă acestor date, dosarul
istoric incomplet al artefactului, mai exact faptul că cercetarea arheologică a
mormântului nu a fost epuizată, documentația de șantier lipsește, iar casca este de
negăsit și acum, neinventariată și rătăcită probabil prin depozitele muzeale.
14
Constantiniu, Leahu 1969, p.195-209; Borangic, Bădescu 2014, p. 22.
15
Alexandrescu 1980, p. 20, fig. 65; Borangic, Bădescu 2014, p. 23.
16
Localizarea acestei descoperiri vechi a generat încă de la început unele
confuzii, perpetuate până în literatura de specialitate recentă (Lazăr 2009, p. 16), fiind
presupusă inițial pe dealurile de lângă Vršac, Vojvodina (Serbia), cu toate că reputatul
arheolog M. Gumă a atras cu mult timp în urmă atenția asupra subiectului (Gumă 1991,
p. 98, nota 81). Pentru argumente suplimentare asupra identificării zonei de descoperire
ca fiind pe raza satului Mercina (com. Vărădia, jud. Caraș Severin), vezi Rustoiu,
Berecki 2012, p. 168, nota 2.
17
Raionul Ștefan Vodă, Rep. Moldova. Aici s-a descoperit în anul 1958 un
 Coiful de tip Chalcidic de la Balș, județul Olt 265

care, chiar dacă sunt variante diferite ale coifurilor de tip Chalcidic (Pflug
V în aceste cazuri), creionează dispersia acestui tip de echipament
defensiv în nordul Dunării19.
S-a pus și întrebarea cu privire la cine ar fi fost artizanii
responsabili de confecționarea acestor căști de luptă?
Fabricând astfel de coifuri prin metode de arheologie
experimentală, ni s-au relevat câteva lucruri interesante. Primul ar fi legat
de modalitatea de laminare a tablei din turta de bronz obținută în cuptor.
În cadrul acestei operațiuni, bronzul trebuie întâi decălit pentru a putea fi
martelat. Aliajul trebuie încins și răcit brusc deoarece cuprul se comportă
exact invers decât fierul, spre exemplu, în cazul deformărilor plastice.
Prin batere, cuprul se întărește și opune rezistență la procesul de
deformare, de aceea sunt necesare decăliri succesive numeroase. În
această etapă tehnologică trebuie ținut seama de momentul în care metalul
atinge temperatura optimă și, mai ales, de „fereastra” în care acesta poate
fi martelat, interval foarte scurt. Depășirea, chiar și cu secunde, a
perioadei optime în care bronzul poate fi deformat are ca efect apariția
unor fisuri în material și în mod cert obținerea unui rebut. Putem spune
că tehnica de laminare a tablei de bronz cerea multă pricepere și o și mai
bună cunoaște a proprietăților metalului, date care nu erau nici accesibile
oricui și nici ușor de pus în practică.
A doua etapă, modelarea formei specifice a calotei, este la fel de
pretențioasă conținând și ea tehnici speciale de batere, deloc simple sau
uzuale. Întregul proces de fabricare – de la lingou la șlefuirea coifului –
cerea cam 100 ore de muncă depusă de un meseriaș calificat. Facem

tezaur compus șase perechi de cnemide de bronz aurit (unele fragmentare), șase coifuri
de bronz, un sfeșnic de bronz cu trei brațe și un pandantiv zoomorf confecționat dintr-o
foaie subțire de bronz aurit. Cele două coifuri de tip Chalcidic descoperite aici (Fig. 9) -
dintre care unul fusese aurit - și-au pierdut obrăzarele și au urme de reparații și de
lovituri primite în Antichitate, fapt ce dovedește lunga lor utilizare. Astăzi se mai
păstrează cinci coifuri și nouă cnemide și întregul depozit a fost datat în secolul IV
a.Chr. (Topal et alii, mss). Tezaurul se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a
Moldovei. Datele despre tezaur ne-au fost oferite cu amabilitate de către D. Topal,
MNIM, Chișinău, motiv pentru care îi aducem aici cuvenitele mulțumiri pentru
informații, bibliografie și imagini.
18
Rustoiu, Berecki 2012, p. 162-167.
19
Adăugăm listei și coiful de tip Corintic, o raritate în spațiul nord-dunărean,
descoperit accidental în albia Siretului, pe raza comunei Al. I. Cuza, Iași, recuperat
recent de către organele judiciare, intrat în patrimoniul național și aflat în curs de
publicare.
266 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

mențiunea că fiecare piesă avea particularitățile ei, date de dimensiuni,

accesorii, decoruri, capacități tehnologice, abilități tehnice etc și implicit
timpii de lucru au fost ușor diferiți pentru fiecare astfel de coif20.
Putem presupune că, dacă vrem să vorbim despre meșteri locali
care au cunoscut aceste secrete profesionale, ei nu au fost foarte
numeroși, fie, la fel de posibil, au lucrat cu foi de bronz gata laminate
și lor le-a revenit doar modelarea calotei. Nu trebuie omisă din analiză
posibilitatea foarte reală ca artizanii să fi fost meșteri greci intineranți21,
instrumentarul nefiind foarte complex sau numeros22.
Credem că, în ciuda unor opinii care, bazându-se pe grosimea
tablei pieselor, au considerat că aceste coifuri ar fi fost doar de paradă23,
ele erau parte evidentă a echipamentului de luptă24. Nici chiar faptul că au
avut porțiuni aurite și/sau argintate nu le califică drept arme de paradă.
Poleirea armamentului cu metale prețioase era o practică relativ
răspândită în Antichitate. Unul dintre coifurile de la Olănești, precum și
cnemidele din același tezaur au urme de aurire, la fel coifurile de la
Eriklisse și Starosel25, ca să amintim doar piese care au context sau
caracteristici de luptă. Desigur, faptul că erau funcționale din punct de
vedere militar nu le anula calitatea de piese de prestigiu și de indicator al
poziției sociale a proprietarului.
În plan real, este mai puțin relevantă etnicitatea fabricanților. Mai
importantă în aceste cazuri este conexiunea elitelor triburilor getice din
zona Dunării Mijlocii și de Jos cu modelele macedonene și grecești,
precum și statutul celor care le foloseau.
Coifurile de bronz în discuție erau elemente de echipament cu

20
Realizarea unei replici de coif Chalcidic și înregistrarea datelor tehnologice a
fost făcută în cadrul unui proiect de arheologie experimentală desfășurat în atelierele
Asociației Culturale Enciclopedia Dacica de către Augustin Nae.
21
Rustoiu, Berecki 2012, p. 163.
22
Iar unele scule puteau fi confecționate la fața locului, așa cum este posibil să fi
fost nicovala și ciocanul care puteau fi realizate din piatră sau lemn dur. Un ciocan de
metal comprimă mult mai brusc moleculele aliajului și grăbește deformarea tablei,
adesea cauzând microfisuri, motiv pentru care o nicovală scobită de lemn sau piatră și un
ciocan de lemn erau de preferat căci ele comprimă metalul într-un ritm mai lent și cu mai
puține șocuri.
23
Lazăr 2008, p. 12.
24
Un argument în acest sens îl reprezintă urmele de lovituri cu arme
contondente și de săgeți identificate pe coifurile descoperite la Olănești, chiar și pe cele
aurite, indubitabil trofee capturate în luptă (Arnăut 2003, p. 241).
25
Ognenova-Marinova - Stoyanov 2005, p. 522.
 Coiful de tip Chalcidic de la Balș, județul Olt 267

dublu standard, fiind atât elemente de protecție efectivă în luptă, cât și

piese de prestigiu. Contemporaneitatea acestor piese cu mai celebrele
coifuri princiare de aur și argint (Fig. 10) – inspirate la rândul lor din
coifurile de tip Chalcidic26 – ne arată și o ierarhizare internă a societății
tracilor din nordul peninsulei Balcanice, geții în acest caz. Ierarhizare
evidențiată nu doar de echipamentele de luptă, ci și de arhitectura
militară, morminte, podoabe, veselă ceremonială, rituri și ritualuri
funerare27.
Din nefericire, coiful de la Balș nu oferă mai multe date,
deocamdată. Fără o anchetă arheologică la locul descoperirii nu putem
afla dacă este vorba despre o depunere rituală a coifului, dacă este o piesă
pierdută sau el făcea parte, alături de alte arme și elemente conexe,
dintr-un mormânt. Din păcate, anchetă care pare acum, la atâta timp
de la descoperire, extrem de complicată de modificările de proprietate și
edilitare din acel punct.
Putem, însă arunca o privire în jurul acestui loc și în secolul căruia
îi aparține.
Folosind, desigur la modul ideal și subiectiv, coiful de la Balș
drept centru și așezând pe o hartă descoperirile arheologice contemporane
lui, se poate observa că secolul IV a.Chr. este foarte bine marcat în
interfluviul dintre râurile Jiu și Olt.
Realitatea arheologică din regiune conține un număr semnificativ
de descoperiri răzlețe, așezări, necropole și morminte izolate, tezaure și
descoperiri numismatice, cetăți și fortificații din perioada în care coiful de
la Balș a fost în posesia unui războinic local. Extinzând aria observațiilor,
dinamica istorică a regiunii ne apare și mai evidentă, chiar dacă vom privi
doar ceea ce s-a descoperit deocamdată. Amintim aici doar câteva
elemente mai importante: tezaurul de la Craiova, rhytonul de la Poroina,
coifurile princiare de la Porțile de Fier și Peretu, cetățile și așezările
fortificate de la Coțofenii din Dos, Brabova, Căciulătești, Celei sau
Bâzdâna28 (Fig. 11).
Două astfel de cazuri merită menționate separat. În primul rând
descoperirile de la ieșirea Oltului din defileu, de la Căciulata și Rm.
Vâlcea, puncte care ne arată conexiunile către Transilvania, marcate la

26
Moscalu 1990, p. 159; influență evidentă în marginile zimțate ale obrăzarelor
(Fig. 10/1-3).
27
Babeș 1997, p. 232-234; Sîrbu 2006, p. 40-42.
28
Pătroi 2020, passim; Măndescu 2010, passim.
268 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

celălalt capăt al defileului de mormântul războinicului de la Ocna

Sibiului. Al doilea element interesant este coiful de bronz de tip greco-ilir
de la Gostavăț29. Prezența acestui coif în Oltenia, la mică distanță
geografică și cronologică de artefactul de la Balș, marchează nu doar
periferia influenței ilire în regiune, ci și reorientarea elitelor războinice
locale către modelele greco-macedoneene.
Aceste descoperiri, și multe altele de mai mică valoare economică,
creionează un peisaj luxuriant și febril sub toate aspectele vieții sociale,
economice și politice. O lume departe de a fi ermetică, permanent aflată
în contact cu zonele limitrofe, capabilă de eforturi colective substanțiale și
de acumulare de valori materiale substanțiale.
Descoperirea coifului de bronz de la Balș completează modelul și
contextul general afișat de elitele getice nord-dunărene între secolele V-
III a.Chr., model evident conectat la acel moment cu civilizația greco-
macedoneană.

29
Căruia, datorită reparațiilor succesive suferite și distanței mari față zona de
origine, i se poate prelungi perioada de utilizare până în prima parte a secolului IV a.Chr.
(Gumă 1991, p. 93).
 THE CHALCIDIAN HELMET FROM BALȘ, OLT COUNTY

CĂTĂLIN BORANGIC, LAURENȚIU GUȚICĂ-FLORESCU (ROMANIA)

Keywords: Chalcidian, helmet, getic, military elite, warriors

Abstract. Discovered almost 16 years ago by accident, the Chalcidian
helmet from Balș, Olt County, although known in the scientific circles, has not
been properly and completely published so far.
The artifact belongs to type II, Thracian group (Pflug), being produced
and widely used in Greece, Italy, Macedonia, and Thrace. Through various
ways, the helmet was brought to the North-Danubian area, most likely in the
arsenal of an aristocrat or a notable warrior who lived sometime in the 4th
century BC.
The helmet is made of bronze sheet, has an ellipsoidal top, fixed cheek
pieces, with the front part serrated and the nose guard short and finished straight.
Behind each cheek piece there is a hole, destined most likely to fasten a liner.
The helmet is broken at the top, and in a few places the metal shows traces of
blows - damaged during discovery, a crack at the front edge of the left cheek
piece, and small portions of the lower part of the cheek pieces missing since
ancient times. The neck guard is curved outward and has rounded corners. The
arches have a wide border. The general state of conservation is good.
Metallographic analyzes indicated as source of the raw material the Rudna Glava
mining area, in Serbia. Currently the helmet is in the patrimony of the Olt
County Museum in Slatina.

The current article aims to present a Chalcidic helmet discovered

in Balș, Olt County and it is motivated by the need to introduce in the
literature the entire set of scientific and historical information that make
up the context of this discovery.
The helmet was accidentally discovered, in 2005, on the outskirts
of Balș, by the local Ghe. O., who in the spring of that year had started
digging a ditch on his property. We do not know if out of civic conscience
or driven by the idea of a reward, the discoverer, after testing the metal
from which the artifact is made, handed it over to the Olt County Museum
in Slatina. The item suffered some damage in Antiquity, to which were
270 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

added some caused by the manner of discovery and “verification”. The

most obvious is serious damage to the top of the cap. The hole produced
here is older and seems to be due to an area affected by a blow received in
Antiquity and was aggravated by storage conditions in the soil. In
addition, the helmet has some mechanical deformations: a crack in the
back edge of the left cheekpiece, the other cheekpiece, found bent in two
places, was straightened by the local, and parts of the lower edge of both
cheekpieces were lost. At the moment of discovery were also produced
some scratches on the metal surface, made on the spot to check the metal.
Despite these interventions, the heritage object was in a good state
of preservation, except for a few active corrosion points at the time of
discovery, which were later neutralized, but in general the item retained
its noble, ancient, bluish-green patina. After its deposition in the museum
heritage, the helmet left for a while the foreground of the attention of the
scientific community for a while. We say the foreground, because in the
background the object was examined, preserved, analyzed and became the
subject of dispute between some archaeologists, who had or only claimed
publishing rights, so that instead of being presented to and known by the
scientific community as soon as possible, the helmet came out of the
spotlight. Starting from these tensions and animosities, even the expected
preventive archeological site, necessary for the scientific recovery of the
archeological context, quickly became a failed project.
Beyond these traditional prides and dissensions or, more precisely,
in parallel with them, some information about the artifact entered, through
the back door, the academic world1, but because in the meantime the
helmet was deposited in the treasury of the Slatina museum, the only
materials available for study were two not very clear photos. The
incorrect, unprofessional, unethical publishing, without access to the
artifact2, having available only unverifiable, incomplete and unclear data

1
Lazăr 2008, p. 9-13; Lazăr 2009, p. 13-26.
2
We do not believe that the late historian Al. Vulpe, who was a professional
with an outstanding academic stance, would have endorsed this way of introducing the
artifact in the scientific circuit, as insistently stated in the two articles where the helmet
is presented incompletely, especially since the renowned archaeologist advised us to take
all possible steps so that the object remains in the patrimony of the museum in Slatina. It
seems to us at least bizarre and unprofessional to claim that you “received information
about this discovery and the photograph of the helmet”, as well as “permission to use
those materials” (Lazăr 2008, p. 7), thus obtaining the “legitimacy” necessary to initiate
a scientific approach. Al. Vulpe could not offer a publication agreement regarding an
 The Chalcidian Helmet from Balș, Olt County 271

and without the collaboration and agreement of the museum institution in

whose possession it was kept has naturally led to lack of precision and
unforgivable deficiencies of the historical record of the artifact.
This ambiguity and misinformation, as well as the desire to
introduce the artifact and the set of information that contains it into the
scientific circuit are the main reasons for this article.
The first observation is related to the place of discovery. It is
located in the area of the administrative-territorial unit Balș, Olt County
(Fig. 1/2-3), and not in the village of Mirila (Bobicești com., Olt County),
as wrongly mentioned in a repertoire of these types of helmets3.
Another series of inconsistencies and inaccuracies conveyed in the
mention of the artifact in the literature are the technical data of the item in
question. We mention here only the height of the helmet, wrongly
estimated at “approximately 40 cm”4, and then reduced to “approximate
height: 35 cm”5. Obviously, without access to the item or its data, the
other measurements and dimensions were not known and, consequently,
the detailed discussion about them was subtly avoided.
Beyond these inconsistencies and errors, the helmet is an authentic
6
one and it belongs to the ancient Greek Chalcidian helmets, type II,
Thracian group (Pflug)7. The helmet has a “phallic” morphology, with
ellipsoidal cap and a demarcation line between the cap and its lower part,
low neck protector, arched at the neck, very elongated fixed cheekpieces,
perpendicular to the cap, ear openings, arches delimited by a wide edge
and a short nose protector, finished straight. The front edge of the
cheekpieces is serrated, and the back and bottom edges are rounded (Fig.
2; Fig. 3). The item is decorated with an ornament in a slightly spiral

object about which he did not have all the information and which was in the patrimony
of the Olt County Museum. We mention that the author of the articles never made any
official request to the holding institution to research the object, as it was and is proper
from the point of view of professional deontology, nonchalantly preferring a dishonest
method of research (L. F. Guțică).
3
Lazăr 2009, p. 14.
4
Lazăr 2009, p. 10.
5
Lazăr 2009, p. 14. (whereas these helmets are generally between 25 and 29 cm
high!).
6
The artifact was expertised by Dr. L. Petculescu (Expertise Report no.
532/02/12/2005), expert in archaeological and historical-documentary goods/ancient
archeology, scientific researcher at the National Museum of History of Romania.
7
Pflug 1988, p. 138; abb. 2.
272 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

wave (stylized ram horns?) in the upper back of each cheekpiece, created
in the au repoussé technique (Fig. 4/3).
The artifact discovered in Balș was the subject of comparative
metallographic analyzes, performed at the “Horia Hulubei” Institute of
Physics and Nuclear Engineering, Bucharest, by the late specialist Dr.
Bogdan Constantinescu. The technique of elemental analysis by X-ray
fluorescence (XRF), based on a radioactive source of Americium-241,
with a total radioactivity of 30 mCi was used (Fig. 5). It turned out that
the artifact is made of bronze - copper-tin alloy, in a proportion of 65%
Cu - 35% Sn (unlike the helmet from Budești, where the proportion is
88% Cu - 12% Sn)8.
In the alloy of the Balș artifact, the presence of nickel, zinc,
arsenic and traces of lead, iron, silver and gold was also highlighted.
Traces of precious metals allow the hypothesis that the artifact had silver-
and/or gold-gilt portions. Another indicator of gilding is given by the fact
that the item from Budești also has undoubtable and consistent traces of
silver, revealed by the metallographic analyze.
The presence of iron and nickel in the alloy used suggests Balkan
mining sources for the helmet from Balș, from the area of northern
Bulgaria or from the space of the former Yugoslavia (Rudna Glava?). By
comparison, the presence of lead and silver in the case of the one from
Budești suggests a possible Transylvanian mining source.
This type of military helmet circulated for a long time, between
th rd
the 6 -3 centuries BC. and over a wide geographical area, between
southern Italy, Greece, Macedonia, Thrace, the shores of the Black Sea
and the north of the Balkan Peninsula. The long time in which they were
fashionable, as well as the chorological dispersion inevitably led to the
appearance of variants. The typology accepted and used today, refined by
H. Pflug9, considering that these helmets can be divided into five main
types10.

Technical sheet

Type of artifact: Chalcidian helmet, type II, Thracian group

8
B. Constantinescu, Analiza prin tehnici de raze X a unui coif de bronz găsit pe
raza orașului Balș, Buletin de analiză, București, 2005, mss.
9
Pflug 1988, p. 138.
10
Ognenova-Marinova-Stoyanov 2005, p. 521.
 The Chalcidian Helmet from Balș, Olt County 273

Place of discovery: Balș, Olt County.

Type of research: accidental discovery.
Archaeological context: unknown.
Place of storage: Olt County Museum, Slatina
Deposit, inventory number: 9720
Material: bronze
Dimensions: h = 26.8cm, thickness of the metal sheet = eye area
1.8mm; cervical area 2.8mm; maximum circumference of the cap =
65cm
Dating: 4th century BC, most likely the second half of the interval.

Chalcidian helmets have been in vogue for a long time, especially

in the northern Balkan parts, inhabited by Thracians, where at one point
appeared the variant that has a serrated edge of the cheekpieces, a type to
which belongs the artifact from Balș, too.
A less discussed aspect in the literature is the apparently phallic
morphology of the cap. We do not know of any ancient sources regarding
the phallic shape of these helmets, so it is not clear whether the shape of
Corinthian and Chalcidian helmets is a result of cap-making techniques –
the pointed arch shape is one that deflects the blows excellently – or is the
explicit design of an erect penis. It must be borne in mind that Greek
mentalities and iconography permanently render small and flaccid
penises, considering that large penises were signs of low self-control and
that they were the attributes of insignificant men, satyrs and barbarians. It
is very possible that this aspect contributed to the spread of Chalcidian-
type helmets in barbarian environments, especially Thracian, societies in
which the connection between aggressive masculinity, virility, power and
large, erect penises was totally different from the vision of the Greeks.
We can retain in this problem the hypothesis that the Greeks sought and
obtained an efficient type of cap, without seeking the association with
phallic morphologies, but precisely this form led to its spread in the world
of the barbarian Thracians. We also do not know to what extent in some
of these helmets, which were sometimes adorned with various decorative
elements, the phallic shape was not masked11.
It is equally possible that the popularity of these helmets in the
barbarian environment was given by its good combative qualities. For

11
See, for example, the helmet from Zlatinitsa-Malomirovo, Bulgaria.
274 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

example, Chalcidian-type helmets were much less restrictive than

Corinthian-type helmets, which had previously made history and from
which they were inspired. The cheekpieces were smaller or mobile, and
this allowed a more effective fixation on the head and a more correct
protection of the face. The now wider visor allowed a larger field of view
and, implicitly, a better perception of the battlefield, and the ear openings
show us that the warriors were more attentive to the rapid communication
of commands and auditory information during actions. The evolution of
these helmets is closely related to the change of the type of war,
respectively the transition from compact hoplite formations to smaller and
more mobile groups, especially riders. In addition, the helmet thus
adapted did not reduce the protective surface offered to the skullcap. It
should also be noted that the introduction of mobile or just smaller
cheekpieces easily allowed the interchangeability of the wearer. There
could be nothing more suitable for the barbarians.
For the helmet from Balș, the closest analogies from the North-
Danube area, both morphologically and geographically, are the helmets
from Budești12 (Fig. 6) and Cuptoare13 (Fig. 8). Also, we must mention
here the Chalcidian helmets from Făcău14 (Fig. 8/1-2), Zimnicea15 (Fig.
7/1-2), Mercina16, Olănești17 (Fig. 9) and the cheekpiece from Ocna

12
Panait 1992, p. 325-334. It should be noted that in this case the analogy is
indirect, because the cheekpieces, initially mobile, are “fixed” following the repairs that
the artifact has undergone, which aligns the helmet to a different typology than the one
from the time and place of its manufacture and especially reveals the long time of use of
the helmet. The photos of this helmet were kindly offered to us by V. Opriș and S.
Cleșiu, MM Bucharest, reason for which we thank them again here.
13
Oprinescu 1987, p. 127-129. It should be noted that in the case of this helmet,
the fact that the upper part of the cap was discovered partially destroyed by the burning
of the deceased, and the helmet was not restored, the graphic reconstruction (Fig. 8) is
only a guess of the real shape of the item, at the level of knowledge and typological
classification at the time of discovery, aspects already obvious at the time of publication,
and which imposed some pertinent observations (see Gumă 1991, p. 95, note 51). To
these data is added the incomplete historical file of the artifact, namely the fact that the
archaeological research of the tomb has not been exhausted, the site documentation is
missing, and the helmet is not found even now, uninventoried and probably lost in
museum deposits.
14
Constantiniu, Leahu 1969, p.195-209; Borangic, Bădescu 2014, p. 22.
15
Alexandrescu 1980, p. 20, fig. 65; Borangic, Bădescu 2014, p. 23.
16
The location of this ancient discovery generated some confusion from the
beginning, perpetuated until recent literature (Lazăr 2009, p. 16), being initially assumed
on the hills near Vršac, Vojvodina (Serbia), although the renowned archaeologist M.
 The Chalcidian Helmet from Balș, Olt County 275

Sibiului18 (Fig. 7/3), which, even if they are different variants of

Chalcidian type helmets (Pflug V in these cases), show the dispersion of
this type of defensive equipment in the north of the Danube19.
There is also the question: who were the artisans responsible for
making these combat helmets?
Making such helmets by methods of experimental archeology,
some interesting things have been revealed to us. The first is related to the
way of laminating a sheet from a bronze cake obtained in the oven. In this
operation, the bronze must first be unhardened before it can be
hammered. The alloy must be heated and suddenly cooled because copper
behaves exactly the opposite of iron, for example, in the case of plastic
deformations. By beating, copper hardens and resists the deformation
process, therefore many successive unhardenings are required. In this
technological stage, the moment when the metal reaches the optimum
temperature must be taken into account and, especially, the “window” in
which it can be hammered, a very short interval. Exceeding, even by
seconds, the optimal period in which the bronze can be deformed results
in cracks in the material and certainly obtaining a scrap. We can say that
the technique of laminating the bronze sheet required a lot of skill and an
even better knowledge of the properties of the metal, data that were
neither accessible to anyone nor easy to put into practice.

Gumă drew attention to the subject long ago (Gumă 1991, p. 98, note 81). For additional
arguments on the identification of the discovery area as within the village of Mercina
(Vărădia commune, Caraș Severin County), see Rustoiu, Berecki 2012, p. 168, note 2.
17
Ștefan Vodă District, Republic of Moldova. Here was discovered in 1958 a
hoard consisting of six pairs of gilded bronze greaves (some fragmentary), six bronze
helmets, a three-armed bronze candlestick and a zoomorphic pendant made of a thin
sheet of gilded bronze. The two Chalcidian-type helmets discovered here (Fig. 9) - one
of which had been gilded - have lost their cheekpieces and have traces of repairs and
traces of blows received in Antiquity, which proves their long use. Today, five helmets
and nine greaves are preserved and the entire hoard was dated to the 4th century BC.
(Topal et al., mss). The treasure is in the patrimony of the National Museum of History
of Moldova. The information about the helmets was kindly provided to us by D. Topal,
MNIM, Kishinev, and we would like to thank him for the information, bibliography and
images.
18
Rustoiu, Berecki 2012, p. 162-167.
19
We add to the list the Corinthian helmet, a rarity in the North Danube area,
accidentally discovered in the Siret riverbed, within the commune Alexandru Ioan Cuza,
Iași County, recently recovered by the judiciary authorities and included in the national
patrimony.
276 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

The second stage, modeling the specific shape of the cap, is just as
demanding, as it also supposes special hammering techniques, not at all
simple or usual. The entire manufacturing process – from ingot to
polishing the helmet – required about 100 hours of work by a skilled
craftsman. We mention that each item had its peculiarities, given by the
size, accessories, decorations, technological capabilities, technical skills,
etc. and implicitly the working times were slightly different for each such
helmet20.
We can assume that, if we want to talk about local craftsmen who
knew these professional secrets, they were not very numerous, or, just as
possible, they worked with ready-laminated bronze sheets and they only
had to model the cap. The very likely possibility that the artisans were
itinerant Greek craftsmen21 should not be omitted from the analysis, the
necessary tools being neither very complex, nor numerous22.
We believe that, despite some opinions which, based on the
thickness of the sheet metal of the items, considered that these helmets
were only for parade23, they were an obvious part of the combat
equipment24. Not even the fact that they had gilded and/or silvered
portions qualifies them as parade weapons. Gilding weapons was a
relatively common practice in antiquity. One of the helmets from
Olănești, as well as the greaves from the same treasure have traces of
gilding, as well as the helmets from Eriklisse and Starosel25, to mention
only items that have fighting characteristics or context. Of course, the fact
that they were militarily functional did not negate their quality as prestige
items and an indicator of the owner’s social position.

20
The creation of a replica of a Chalcidian helmet and the recording of
technological data was made within an experimental archeology project carried out in
the workshops of the “Enciclopedia Dacica” Cultural Association by Augustin Nae.
21
Rustoiu, Berecki 2012, p. 163.
22
And some tools could be made on site, just as it may have been the anvil and
hammer that could be made of stone or hardwood. A metal hammer compresses the alloy
molecules much more abruptly and accelerates the deformation of the sheet, often
causing microcracks, which is why an anvil hollowed out of wood or stone and a
wooden hammer were preferable, because they compress the metal at a slower rate and
with fewer shocks.
23
Lazăr 2008, p. 12.
24
An argument in this sense is represented by the traces of blows with blunt
weapons and arrows identified on the helmets discovered at Olănești, even on the gilded
ones, undoubtedly trophies captured in battle (Arnăut 2003, p. 241).
25
Ognenova-Marinova - Stoyanov 2005, p. 522.
 The Chalcidian Helmet from Balș, Olt County 277

In real terms, the ethnicity of the manufacturers is less relevant.

More important in these cases is the connection of the elites of the Getic
tribes in the Middle and Lower Danube area with the Macedonian and
Greek models, as well as the status of those who used them.
The bronze helmets in question were elements of equipment with
double standard, being both elements of effective protection in battle and
prestigious items. The contemporaneity of these items with the more
famous princely helmets of gold and silver (Fig. 10) – inspired in turn by
the Chalcidian helmets26 – shows us that there was an internal hierarchy
of the Thracian society in the northern Balkan Peninsula, the Getae in this
case. Hierarchy highlighted not only by combat equipment, but also by
military architecture, tombs, ornaments, ceremonial dishes, funeral rites
and rituals27.
Unfortunately, the helmet from Balș does not provide more data
for now. Without an archeological investigation at the site of the
discovery, we cannot find out if it is a ritual deposition of the helmet, if it
is a lost item or if it was part, along with other weapons and related
elements, of a tomb. An investigation that now seems, so long after the
discovery, extremely complicated by the changes in ownership and urban
planning at that location.
We can, however, take a look around this place and in the century
to which it belongs.
Using, of course in an ideal and subjective way, the helmet from
Balș as a center and placing on a map the archaeological discoveries
contemporary to it, one can see that the 4th century BC. is very well
marked in the interfluve between the rivers Jiu and Olt.
The archaeological reality in the region contains a significant
number of scattered discoveries, settlements, necropolises and isolated
tombs, treasures and numismatic discoveries, fortresses and fortifications
from the period when the helmet from Balș was in the possession of a
local warrior. Extending the area of observations, the historical dynamics
of the region appear even more obvious, even if we look only at what has
been discovered so far. We mention here only a few of the more
important elements: the treasure from Craiova, the rhyton from Poroina,
the princely helmets from the Iron Gates and Peretu, the fortresses and

26
Moscalu 1990, p. 159; obvious influence in the jagged edges of the
cheekpieces (Fig. 10/1-3).
27
Babeș 1997, p. 232-234; Sîrbu 2006, p. 40-42.
278 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

fortified settlements from Coțofenii din Dos, Brabova, Căciulătești, Celei

or Bâzdâna28 (Fig. 11).
Two such cases are worth mentioning separately. First of all, the
discoveries from the exit of the Olt from the gorge, from Căciulata and
Râmnicu Vâlcea, points that show us the connections to Transylvania,
marked at the other end of the gorge by the tomb of the warrior from
Ocna Sibiului. The second interesting element is the Greek-Illyrian
bronze helmet from Gostavăț29. The presence of this helmet in Oltenia, a
short geographical and chronological distance from the artifact from Balș,
marks not only the periphery of the Illyrian influence in the region, but
also the reorientation of the local warrior elites towards the Greek-
Macedonian models.
These discoveries, and many others of lesser economic value,
paint a lush and feverish landscape in all aspects of social, economic and
political life. A world far from being hermetic, constantly in contact with
neighboring areas, capable of substantial collective efforts and of the
accumulation of substantial material values.
The discovery of the bronze helmet from Balș completes the
model and the general context displayed by the North-Danubian Getic
elites between the 5th-3rd centuries BC, a model obviously connected at
that time with the Greek-Macedonian civilization.

Cătălin Borangic,
Asociația Culturală Enciclopedia Dacica, Alba Iulia
E-mail: borangic@enciclopedia-dacica.ro

Laurențiu Guțică-Florescu
Muzeul Județean Olt, Slatina
E-mail: laurgutica@yahoo.com

28
Pătroi 2020, passim; Măndescu 2010, passim.
29
Which, due to the successive repairs suffered and the great distance from the
area of origin, its period of use can be extended until the first part of the 4th century BC.
(Gumă 1991, p. 93).
 The Chalcidian Helmet from Balș, Olt County 279

Bibliografie / References

Alexandrescu 1980 – A. D. Alexandrescu, La nécropole Gète de Zimnicea, in

Dacia, N.S. 24, 1980, p. 19-126.
Arnăut 2003 – T. Arnăut, Vestigii ale sec. VII-III în spațiul de la răsărit de
Carpați, 2003.
Babeș 1997 – M. Babeș, Despre fortificaţiile „Cetăţii Jidovilor” de la Coţofenii
din Dos, in SCIVA, 48, 3, P. 199-236.
Borangic, Bădescu 2014 – C. Borangic, Al. Bădescu, Civilizația geto-dacică
(I). Arme și echipamente din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a
României, Bucureşti, 2014.
Constantiniu, Leahu 1968 – M. Constantiniu, V. Leahu, Mormânt getic în
preajma Bucureştilor, SCIV, 2, 1968, 19, p. 195-209.
Gumă 1991 – M. Gumă, Câteva precizări asupra unor tipuri de coifuri de la
sfârșitul primei epoci a fierului și începutul celei de a doua descoperite
în sud-vestul României, Thraco-Dacica, 12, 1991, p. 85-103.
Lazăr 2008 – S. Lazăr – Cu privire la coifurile de tip Chalcidic descoperite în
spațiul carpato-dunărean, AO, Serie nouă, nr. 22, 2008, p. 7-13.
Lazăr 2009 – S. Lazăr, Helmets of the Chalcidian shape found in the Lower
Danube area, in Dacia, N.S., tome LIII, 2009, p. 3-26.
Măndescu 2010 – D. Măndescu, Cronologia perioadei timpurii a celei de-a
doua epoci a fierului (sec. V–III a. Chr.) între Carpaţi, Nistru și
Balcani, Brăila, 2010.
Ognenova-Marinova-Stoyanov 2005 – L. Ognenova-Marinova, T. Stoyanov,
The chalkidian helmets and the origin of the North Thracian ceremonial
armour, in Stephanos Archaeologicos in honorem Professoris Liudmili
Getov, Sofia, 2005, p. 519-539.
Oprinescu 1987 – A. Oprinescu, Mormântul unui luptător get de la Cuptoare-
„Sfogea” (com Cornea, jud. Caraş-Severin), Thraco-Dacica, VIII, 1987,
p. 127-129.
Panait 1992 – I. Panait Panait, Coiful de la Budeşti, CAB, IV, 1992, p. 325-334.
Pătroi 2020 – C. N. Pătroi, Dacii din Oltenia. Repertoriul de așezări și
descoperiri înainte de cucerirea romană, Drobeta Turnu-Severin, 2020.
Pflug 1988 – H. Pflug, Chalkidische Helme, IN: Antike Helme. Sammlung
Lipperheide und andere Bestände des Antikenmuseums Berlin, Mainz,
1988, p. 137-150.
Rustoiu, Berecki 2012 – A. Rustoiu, S. Berecki, „Thracian” warriors in
Transylvania at the beginning of the Late Iron Age. The grave with
Chalcidian helmet from Ocna Sibiului, p. 161-181. In: Iron Age rites
280 Cătălin Borangic, Laurențiu Guțică-Florescu

and rituals in the Carpathian Basin (Ed. S. Berecki). Proceedings of the

International Colloquium from Târgu Mureş, 7-9 October 2011, Cluj-
Napoca-Târgu Mureş, 2012.
Sîrbu 2006 – V. Sîrbu, Elitele geților dintre Carpați și Balcani (sec. IV-II
a.Chr):„prinții de aur și argint”, Istros, XIII, 2006, p. 41-70.
Topal et alii – D. Topal, A. Dediulkin, V. Bubulici, The Olănești hoard,
Chișinău, MNIM, mss.