19

E acelaş cântec ca şi cu vechile cetăţi năruite din cari n'au

rămas decât bucăţi de zi<:luri înfipte pe vârfuri de stâncă. Din
lespezile de marmoră cioplită, din frânturile statuei Iul Jupiter
'tonans, alţii, veniţi mai, târziu, au zidit bordeie sau podoabă
palatelor mândre. Cuvintele ·puse de Shakespeare în gura lui
Hamlet, în scena cimitirului, se aplică lui Cezar ca şi Carta-
ginei, vietăţilor ca şi munţilor.
Melancolia vieţii apuse, a bătrâneţii ce nu se dă , aruncă însă
asupra Munţilor Măcinului un farmec deosebit, sub imperiul
căruia te simţi prins de îndată ce începi a urca coasta mai tră­
gănată din spre Greci, ori din spre Bugeac,. colţul din faţa Ga-
laţilor, căt ră Pricopanul dominant.
E suiş de munte. Te acaţări de zimţii bolovanilor rostogo-
liţi; încerci cu piciorul aşezare sigură penti;u pas; ocoleşti piep-
tişul aspru. Asuzi ; răsufli din greu; poposeşti adesa. E inima
munţi l or vechi, rămasă acelaşi. Când crezi că ai ajuns în vârf,
alt pisc ascuns privirii, îţi ies,ă înainte, căci măcar că sulilt bă­
trâni, înfă,ţişarea e în totul asemenea, în amănunţimi, cu aceia
a munţilor mai tineri.
Deosebirea e că: vârful cel mai înalt, mont de granit dur, îl
atingi în scurt timp. Atunci abea îţi dai samă că ai a face cu
o miniatură de munţi, .rădăcina altora, vechi, rămasă în
relief.
Cât ai suit, în zadar căuţi să-ţi răcoreşti năduşeala la izvorul
de apă. Murmurul lui tainic, farmecul urcuşurilor din Carpaţi,
nu-l auzi, cum nu-ţi cântă nici şuerul cetenelor de brad, biciuite
de vânt. E liniştea cimitirului dar şi smerenia ce ţ'o deşt eap tă
mormintele.
In schimb, răzămat de bolovanii rotunziţi ce presară creasta
munţilor, vei urmări rotirea vul-
turilor cu capul ples, mai mari de
cât curcanii, care-ş{ aleg încă lo-
curile cele mai priporoase si as-
cunse, ca să-si
, clădească cui6ul cât
un bordeiu, adunătură de vreascuri
usc~te în care~şi eres: puii. Se înalţă, ~e _urcă ,!Dereu în senin_u!
luminos, de aiunge cat un hulub. Apoi sa lasa domol în rot1n
largi, cu aripele înclinate când într'o parte când în alta, pare că
ar aluneca pe un plan străveziu.
M.ăreţia acestei pasere te face să uiţi că te afli numai cam la
500 m. înălţime, deşi pe cel mai înalt vârf din Munţii Măcinului.
E un câmp de bătalie între ciclopi. Pretutindeni bolovani ro-
tunziţi, gata să se prăvale, sunt presăraţi pe vârf, pe coastă.
In farmecul !unei te crezi într'un ţinut vrăjit; fiecare piatră iea
chipuri de fiinţi felurite, ce stau de vorbă. Asculţi povestea
munţilor reduşi la ruini, glas tânguitor ca al unui bătrân în
pragul morţii.

www.ziuaconstanta.ro
 20

<re uiţi tn jur şi pri~eliştea e aceaşi ca de -pe un munte înalt. şi

Deoparte se înşiră val de val, crestele încâlcite, carefse lasă
~ ~
1, " ~ . - - - , -=. , . :::--· <"c- • spre
't D
răsă-
\.
.. ~
,. t•'
..... )! , ,.
,r,t•~~"" - _,.,,.
\c n . e cea•
"
• •
... - .. " •

·~~:.,-~ . la lt-a par t e

1
, __·"-·. . ._·_,-,_ ~- :- · -::- ...=----.z::~ -, _ _• •.l,j.(i)o.~.·!
.),•

. , ,- p ~,•. - ~ ~.-,.,<#,,. 1':., ;ll_ţ., ~• ..,,

.,~: sticleş· te
.,,,,...,_;,"7"r .,f,~.. , ti ' .. _ ....
, . .-" : '• ·
. - ....:y ...... · ~.
•'~'!a" . • .~xlt, · · ~- • dunoa o Du• • ~ ,ţ
..
.~I-
... ţ~. ... ,,.
4- ai-,'f
.. ,, 4
~ .,.
,
•
-,.
':-( ....
.. ' ..,. • • 1
;.,,,,, ,,, ~...... •. ,,. .,. , ,... .,.· , ... --'?,.: '., ~- n ar 11, a
.✓
. ,°" - .a.._, , ,... • __-~_ ..,.. ""' ·~•-:)
,,_,,
_ .... • --v--.. .
"\..llw .. ..
.:- ..,,~•- ·-.
,...-
li.;
4"
,.,,,..
~ marg1nea
..

,. .. -._,. , -&. .:,-_

.- - •·.&.
- ··• · -
--..-_.i,;...· -..to. ►;.~ -
.....~ - .. ,
-
•
· Băltii
,..,.
as-
" · - -....-.:..~ -
i
2 :,a::,_- - ·• · · - -.
,... -~s~_j.'-1'JJ1J1'1UP&3'!-Sf~!~~!:'/ţ:.••:
cunsa
._ sub
.,......;.a; ............-~ - - - · · -
- - .....,,,..... =-.· - .. ··-
·• •
"•."
... · .
~
ce a •ţ a fu-
• ....,._z,--,, r '-' ... . -
... ' "' 4.,.. , _, .
• •••
~
•.....', · ~-- mune, c.e
-.,..t__ ••.. ,., . ,.....
J,
., . , •., "'··· ,4 •
. ,..
· ·
"'
·:t"•(t"•:· ... . ..
unes.te cer
•
Pretutindeni bolovani rotunziţj_.
cu pământ.
Soarele pă~
trunde în ea, un disc enorm, roş ca par-a focului, Se lasă încet
ca după o cortină de gaz subţire , ce-i domoleşte strălucirea,

www .ziuaconstanta.ro
 SPREIACOBDEAL
In drumul dintre Brăila si Galaţi, se iţeste· mereu de peste
Dunăre, un musuroi urias.' ~~-
Până la amiază aoare
o parabolă. Când soâ- ~
ca
o pată sură la orizont, cu profilu!
rele --- scapătă spre as- ·..-~'\.~1~--
.
finţ1t si scoate în re- _ _ '.'---, -..~
.. - ~~ ____
. . ...... - -............. .,_ --~
.:...- · · - · ·- ..... --· .. · ·
.. -
lief, prin contrastul -~ _ :.. :. · - _ . :. .
brusc dintre lumină -:- ~ - .::. : _ - - - _ _ .., _-... . __
şi umbră, până şi bui- :::~":;:::::- .....--::__--;-:,._- - :::...~-=:-=--- .;,;::..:~::=..::--
găz:ele din brazdă, dea- Se iţeşte mereu, un muşuroi uriaş...
lul pomenit surâde,
se tmbujorează la faţă, desluşindu-i-se câte-va viroage.
Ca un ceaun răsturnat, văzut ori de unde te întorci, exercită
o tainică chemare. Doreşti să-i urci, să vii în atingere cu el.
Şi astfel nu poţi trece prin Măcin, fără să nu te îndrepţi către
laeobdeal cum i se spunea mai înainte de a fi botezat Dealul
Regele-Carol.
E un drum plăcut, de loc obositor şi răsplătit prin liniştea
supremă de care te bucuri pe vârfu! nu mai înalt de 344 m.,
în mijlocul unui spaţiu larg, larg de tot, peste care ai impresia
că eşti stăpân.
Apuci de o dată pe şoseaua bine întreţinută, ce duce la Cerna,
în lungul zidului muntos, stropit primăvara cu pete rumene
de caişi înfloriţi. Leşi pe dreapta Carcaliu, un sat de pescari
lipoveni, iar Greci, sat mare, vârât după un pinten de dea!,.
la stânga.
In jure pace. Soarele de toamnă, scaldă peisajul într'o lumină
blândă, pare că s'ar revărsa din cer o ploaie măruntă, diafană.
Doar câte un ţârâit de cosaş cât întrerupe liniştea.
Ca -să mai taie din drum, căruţaşul dă deadreptul prin mi-
ristea firavă, împestriţată cu floricelele vioaie de scânteuţe
lipite de pământ şi cu cele de nemţişori plutfnd în aer.
La un leagăn de teren se opreşte, se dă jos şi-mi aduce o bu-
cată de tub din lut ars. E semnul vieţii intense de odinioară,
de prin aceste meleaguri.
Ne găsim în dreptul Igliţei ; bietul sat, neînsemnat azi, cu
câte-va căsuţe de pescari, se află pe locul unde acum o mie şi
mai bine de ani, se înălţa vestita cetate Troesmis, getică la

www.ziuaconstanta.ro
început, romană apoi, bisantină tn cele din urmă. Era o cetate
importantă, loc de sălaş al legfuoii a V-a Macedoniană, Terri-
torium legionis V Macedonicae, ce avea dre'Pt rost să a-pere dru-
mul de graniţă din Scitia-minor, legătura dintre Arrubium -(Mă~
cin) şi Carsium (Hârşova). .
ln cetate venea apa prin tevii de sama celor scoase de ferul
plugului în cale. Temple se ' înălţau nR numai 1n cupx:insul zi-
durilor, dar şi mai departe în lnteriorul ţării. Mai pe urmă, pe
ruinele templelor păgâne s'au râdicat basilici-, a, căror temelie
s'a păstrat. Reconstituirea cetăţii, după Bat,,dry, e dreptul
cu multe întreg·fri şi imaginaţie, o arată apărată înspre uscat
de vre-o 12 bastioane, pe când spre apă era malul rupt.
Peste locurite
' odată forfotă de

\ , .~·=1MPIT~-ATORIBV viaţă , a tăbăr1t

\I' M·J\\/Rf l()A~'TO

, '· IAVR[l JOV[R
I
furtuna năvăli­
torilor din Asia.
Cetăţile pustiite
s'au năruit, iar

~ SVB·MSERV
praful J:ăscolft de
I vânturi a tnmor-
m.â ntat ruinele
PRPt~CP sub pământul arabil. La o coastă
ANCYRM mai S}'ălată de ploaie, un Petcu

'IJ I
.
TfRRT(>
VM·
Slave, săpând pe lotul lui, dă de
marmoră cu inscripţii din o uilla
rustica. O sfarmă cu târnăcopul,
spre a o pune la temelia casei lui,
: ~~
-
P1 .. ••
cu păreţii din chirpici.
Numai după o frântură cu câte-va
litere cioplite, se poate întrezări
•.• dli de marmorii cu inscrip1ii... furnicarul de viaţă ce domnea pe
plaiurile, unde aeum s'a lăsat liriiş­
tea deplină. Vremea a netezit pă01ântul, a astupat şanţurile de
întăritură. Ferul plugului ară peste mormintele cetăţilor de
odinioară. Sic transit ...
Natura, ca şi aşezămintele omeneşti, sunt supuse aceloraşi
nestrămutate legi de ,prefacere, de sui~uri şi S'COborâşuri în drumul
însă care urcă mereu t;reptele evol1Jţiei generale. Insula Blasova,
din faţa Igliţei, făcea parte o dată din dealurile dobrogene,
după cum prin bucata de oală ce o aveam în mână, curgea apă
limpede din poalele munţilor.
Omul trece prin asemenea preta.ceri, începând adesa munca
dela capăt. Peste coastele Vesuvului, până'n vârf numai vii,
se revarsă într'o bună zi puhoiul pustfitor de lavă. Abea ·s 'a
răcit şi omul taie din nou trepte în piatra proaspăt întărită,
punând alte coarde ca să se prindă.
Regreta tul P&ruan, atât de timpuriu smuls dela cercetările

www.ziuaconstanta.ro
 .:sale temeinice, a arătat că pe vremea când. zidurile Troesmis-ului
,erau în picioar.e, în cuprinsul cetăţH se găseau oameni veniţi din
-toate părţile lumii. Trăiau familii din Planina, alăturea cu altele
·yenite din Faventia (între Bolonia şi Ravena) ori din Oescus.
Azi ce la feJ.
Cetatea a dispărut, dar dorul de câştig ori nevoia de a trăi,
:a adunat în apropiere, sub coasta dealului, neamuri diferite,
,care se strădănuesc să-şi scoată pânea zilnică din măruntaele
de p.iatră ale muntelui. Cu cât te apropii de el cu atât liniştea
1iie până acum e întreruptă de ecoul unor sgomote saccadate,
unele mai regulate, altele cu svâcnituri întermitente. Lovituri
de ciocane se împletesc cu zângănit de vagonete ori scâ r ţiit de roţi.
Muntele e în totul de granit; oamenii taie blocuri, duse înainte
de război şi la Odesa, pentru pavarea str ă&ilor. Aşa se lămureşte
wiaţa şi gălăgia din preajma lui.
Băr ăci de scânduri formează un sat provizor. După ce înce-
itează lucrul, nelipsita cantină· e plină de lume. In sala lungă,
.,cu siruri de mese, simple scânduri abea geluite, se aud toate
limbile. Pe cu;l mele de sus stau înşirate frânghii, căldări, alături
,de opinci ori bocanci, tot ce e nevoe pentru viaţa unui sat în
:formaţie, a unui popas vremelnic în izolarea ţinutului întins.
De o parte stau grămadă câţi-va italieni. Doi din ei jqacă
·jocul favorit, .gălăgios. Se aud numai numere: Tre-cinque-due.
·rsbesc cu pumnul în masă, desfăcând degetele repede, ca să
se potrivească cu numerele enunţate. Alţii stau de vorbă, gă­
lăgioşi, cu gesturi iuţi, într'una saltând surtucul asvârlit pe umăr.
'Unul singur s'a t ras mai la o parte. Cu capul între palme, cu
,coatele razamate pe masă, cată unde-va departe, prin raza de
lumină ce str ăbate dintr'o crăpătură, Se vede pe plaiurile de
·1ângă Verona, unde fa lăsat nevastă şi copii, silit de nevoi la
:Pribegie. Aude în şoaptă cântecul de leagăn :
Dormi. Susurra ii vento una preghiera
Passa per f'aure un tacito sospir;
Ne la t ristez-za de l 'azzura sera,
Dormi - dolce e dormir !
La altă m.asă stau îniânduraţi, cu sprân.cenele îhcruntate, doi
:bulgari. Pun la cale ceva. E<,onomi, nu iau nimic; din vreme
în vreme fac se ţâşnească printre dinţi o aruncătură de stupit.
Mai încolo doi flăcăian dri români, foi, dau cu coatele când intră
în dugheană vre-o fetişcană, cerând pâne pentru cină.
Ace laş amestec de neam uri, ca şi în vremea când pe aici patru-
lau legionarii din a 5-a armată macedoneană.
Dea1ul lui Iacob e,:ţte un minunat post de observare. Suişul
,e o preumblare. Spinarea t răgănată nu te oboseste, iar când ai
..ajuns sus, privelistea te recrează. '
'

www .zi uacon stanta .ro

 Spre apus ceaţa se lasă peste intinsul Câmpiei române, nesecat
grânar, Sate, ogoare, tufărişuri, toate sunt acoperite de scama
subţire a zilei de toamnă. Al crede mai de grabă că e marea pe o zi
înourată, când nu se prinde despărţirea dintre apă şi cer.
,, Dunărea la tă,.
-- ~-=-b _..:--.- • ... tu'lbure, curge
-" !"·--------- ""--:~½°"':"'_ =--. :::-
-=::;!' ___:-- __,.
--=-
chiar sub munte.,
tn şerpuiri largi ,
- --.__ eare redau mar~
- - - - -
- - ~- w•, , ; ;. -•··:··: .~": .~ ;ia. . ginea --.. ~--.:.&- . l .
- - ~...:-.:: . : _ : ; ~ ~
~~~;>:~~ - •~il ~ _
·· ,,"i "/,~Ir-;1""> -:.-- ~• - -"· ~
' ·, '"lf
--i ~}'\~.,.. ~
-iJ...:. ~~
..j.r· ~ w-:- ~
~~
. ~,•
·
• ·1 •
~ J'.
.
-
·
terenu u1
petros al Dobro-,
gii. E una, din
ma· lu1 deal "'L ur-
coaia şi până cât
-~ · ~:- · ½ - i'; - 4 ; ~ - • ~ • ' : - vezi cu ochiL E
h . .
-~- ,~- -:- -
.. , ' ,....., \
,.,,.-s;~ := _ ~
'-'" - . . t
su,l a1na-1 mo -
' . ..... '
-i:.: · ':1\ \ '-":\, t,
,-....ij' . -
'-~.:-
~ ;\\.i- -
- .,;:,~- . ~
- ...,__.: -
-
:.Jt.::....:. ·- .- horâtă a marilor
viituri, când a-
· .-a,.·· ~-~·..~-_-_,--··· _ - ==- 1·u11ge mai mult
' .~. \\.~.'-.-- - - lac decj .t apă
CQroana sălciilor par enorme geamj{ndu,re.., c urgătoare. Um-
. flată qe ploile ce.
se ţin la:nţ la munte, corona sălciilor stufoase, resleţe, par
enorme geamandure plutitoare. lnvie pentru o clipă icoana vre.
murilor de demult, ~nd Balta Brăilei nu exista; în locul ei
domnea m~rea întindere de ape, revărsate şi peste câmpii.
De te întorci cu privirea către· nord, să zăreşte dunga:malului.

dela Brăila cu hornurile fabricilor ca niste

, bete
, de cnibrrturi,..
iar ca un deget arătător, ce a făcut să se îndoaie Dunărea la.
Galaţi, se înşiiă culmea tot mai joasă a Munţilor Măcinului

www .ziuaconstanta.ro
 26

sfârşiţitn faţa Ga1aţilor, prlntr'un dâmb nici de 100 m. înălţime,

dar care tot mai are tnfăţisarea mândră a unui munte.
ln jurul tău nimeni. Cât vezi cu ochii, iarăsi ţipenie de om.
Stai pe una din boambele rezultate din mădnarea granitului,
îngrămădite ca bolovanii la marginea mării.
Liniştea devine apăsătoare. Cerul se împreună cu pământul
sl
, te striveste
, în tăcere .
Urmăreşti umb,ra în apă a bâtlanului ce taie văzduhul, ca
să-şi caute loc de culcuş în altă parte ; clădeşti tot soiul de
castele pe puntea de aur lăsată o clipă de soarele înroşit, pe
întinsul bălţii, Şi apoi te tnvăhiie iarăşi desăv~rşita linişte, tneât
prind gândirle să ieie Jocul sgomotului din viaţă.
Sunt momente când deplina pace te doboară. Te scobori iute,
dorind sala scundă, cu miros de fum, cu gălăgia italienilor cari
continuă, tot mai tnferbântaţi, jocul lor.
De altfel te alungă şi amurgul ; ţânţarii te chiamă la realitate.

-.
-~--

www.ziuaconstanta.ro
DEALUNGUL BRAŢULUI SF. GHEORGHE
Cu Domnul Mollt, tov:ară~ul meu de drum din singurătatea
·plaiurilor dob_,rogene, mă împrietenisem deabinele. Căruţa lui
nu era nici mai bună nici mai rea decât toate cele dobro-
;gene, aproape la fel, bine fereoote la încheieturi şi cu draghina
1nâltă la spete. Avea cai buni, iarăsi .
, ca mai toti nemtii,
'Unde .ar fi, în Bugeacul basarabean, la Gisnădioara ori la Ca-
ori de

i;amurat. Ţinea la ei, îi îngrijea; hamurile ~rau mereu ca noi,

"inzozrzonate cu tot soiul de canafuri şi alămuri lucitoare.
, ,Herr Mollt" îmi prinsese obiceiul şi scopul drumurilor mele .
.'N u astepta
, să-i spun unde să se abată. De vedea în cale u,n dâmb
·n1ai răsărit, cârnea caii într'acolo, apuca prin mirişti. Noroc
,de brazda moale în care se înfundau roţile, domol-fnd sdrun-
,cin ătura căruţii. Abea mai târziu, după vre-o doi ani, a crezut
de cuyiin ţă să înlocuiască sacul umplut cu fân, printr'un scaun
pe arcuri.
,,Herr Mollt)', înalt, bălan, cu ochii verzui, făcea parte din
colonîa de nemţi, venită din Rusia şi aşezată la MaJco.ci lân-gă
Tulcea pe la mijlocul veacului al 19-lea.
Se cunoaste, .
îndată ca satul e locuit de nemti, , nu numai
prin biserica râdicata pe un umăr de deal, în văzul tuturora,
cu turnul piramidal având la baza săgeţii 4 turnuleţe mici,
dar şi prin casele mari, spaţioase, cu gospodărie aşezată.
Neamul aeesta de oameni, harnici, uşor îşi fac culcu~ comod
,ori unde se aşază. Sa tele _lor le recunoşti îndată, du pă casele
puse la lini-e, dealuBgul străzilor largi, ad_esea umbrite cu arbori.
Deosebirea se vede imediat, mai ales acolo unde în preajma
-s atului nemţesc vin sate cu alte neamuri. A~a e la Cara-
murat pe drumul dintre Constanta si Hârsova. Intăi vine satul
-tătăresc, cu case de lut puţin înalţate dela pământ, având fe-
restn:1ici 'Cât pumnul. Nici îngrădituri, nici pomi. Cum sunt
pietrele funerare din eim1tirul lor, înfipte în vrai-ştea 1>tepei, t ot
.asa ,, si,, casele sunt împrăstiate
. , fără nici o orânduire. Nici nu le
vezi din depărtare, aşa de mult se confundă cu galbănul pă­
mântului.
După o bucată de drum, trecf prin satul românesc. Casele
stuhuite sunt mai înalte; strălucesc prin curăţenia varului
proa.spăt dat. Uliţele s1a1nt însă tot întortochiate, dar curţile
1mprejmuJte. E dreptul că mai la toţ"i gospodaţii, uneltele sunt

www .ziuaconstanta.ro
 27

asvârlite întâmplător în 0gradă, ca şi dincolo, la tătari, dar câţi­

va saleămi tot dau umbra copiilor. în arştţa nămezei.
Şi mai departe este satu1 nemţesc, cu vioiciunea orasului.
Casele trase la linie, unefe cu olane, nu le p0ti distinge dintre
acareturile una cu clădirea stăpânitor. In juruf casei nu lipseşte
umbra copacilor, iar îh curte domneşte cea mai perfectă or-
dine . In fata bisericei mândre, e piata.
Sunt trei etape principale din evoluţia omenirii întregi. pre-
cum ş'i caracteristfca a trei culturi deosebite. Tătarul rep-resintă
vremea primelor aşezări omeneşti, trecerea dela pribegia no-
madului la stahilitatea agricultorului. E însă şi icoana vremu-
rilor tulburi, de necontenită desnădejde şi nesiguranţă, când
casele nu puteau li de cât bordeie, iar bucatele şi comorile se
ascundeau în gropi bine bătute, greu de descoperit.
Satul românesc e perioada de transiţie. Asezarea e mai de lungă
durată dar cultura încă e departe. Viaţa din casă e restrânsă ;
e dusă mai mult în aer liber, pe ogoare şi la drum.
Satul nemţesc este aşezarea statornicită , Clipele de odihnă
se trec în spaţiul larg al odăii, unde domneşte ordinea şi cură­
ţenia . ln jurul mesei, sara, Gapul familiei deschide biblia păstrată
cu evlavia cred.inţii adânci, iar ceva din sfinţenia bisericii a
pătruns şi în interior.
Şi iată cum într'o zi de sărbătoare, fiind invitatul tovar~ului
meu de călătorii, în casa lui din Malcoci, mi se păru că restau-
rantul din oraş cu îndoelnica curăţenie a feţei de masă, a ră­
mas departe- departe, de şi mă aflam numai la 7 km. de Tulcea.
La umbra perdelelor trase si în răcoreala odăii cura te, am
avut masă aleasă, cu pâne de' secară şi unt proaspăt, cu mân-
care de pasăre şi nelipsitul Mehlspeisen. Era o masă de buxghez
instărit, în casa săteanului cu mânele bătătorite de ţăpoi şi
coarnele plugului.
Tot în Malcoci mi-a fost dat să trec clipe de o înfiorar.e artis-
tică, venită pe neasteptate, dar tocmai }:lrin aceasta mai în-
-
tensa. ,
Era o sară senină de sfârsit , de vară. Toropeala de peste zi
se linjşti prin adierea răcoroasă din spre ape. Fosforescenţa ce-
rului în-s telat, învăluia spaţiul într'un semi-obscur, în care ca-
, culmile de dealuri, se învălmăsau
sele, arborii sî , în 1·oc de umbre.
De odată, ln liniştea începutului de noapte, când oucoşii
dorm, iar cânii aţipesc pregătindu-se de veghe, răsună glasuri
de bărbaţi, cu întonare de cântec duios, trăgănat, dar armonic.
După tăria tonului, venea nu ştiu de unde, din a,propiere; se
desluşeau cuvi~tele. Pe urmă slăbiră încet. Ajungea numai me-
lodia plină, din ce în ce mai domolită, până ce se perdu şi ea în
surdină, ca un final ce se stinge. !mi aduse aminte de Corul
Pelerinilor din Tannhauser, numai că resonanta
. . . , domolîtă de
spaţiul larg, taina. stelelor şi a umbrei lăsată pe pământ,
dădeau cântă-rii o vrajă nespusă. Mi se păru că e în vis. Cu mult

www .zi uacon stanta .ro

dup'ă ce ultimele vibraţiuni se mistuiră în adâncul tăinuit al
cerului, repetam îrt min.e cântecul ce-mi stârnise fiori.
Am rămas tremurând., cu respir~Jia încetinită, cu auzul a-
tent, doar- voi mai prinde ceva din dumnezeeştile glasuri, ce
păreau imnul dîntr'o ceremonie sfântă, nevăzută.
Mi s'a spus că aşa e în fiecare sară de dumi aică ori sărbă­
toare. Preotul nu îngăduie flăcăilor să hoinărească la crâşmă.
Cum se înoptează, ei pleacă spre casă, cântând.
Nu e colţ din ţară, cu aparenţă cât d.e ştearsă, care să nu-ţl
poată p,rocu-r a momente de sguduire a simţ1.1;rilor. Plăcerea că­
lătoriilor fără călăuză constă tocmai din împletitura unor a-
semene întâmplări neprevăzute, care îţi rămân adânc . în a-
mintire, după ce te-au pironit, prin efectul lor asupra sufletului.
Călătorul care ar străbate ne atent pr'in Malcoci, ca şi prin
at,âtea alte sate, nici nu i-ar trece prin gând că există în prea-
jma Iui, ascunzişuri unde şi natura pregăteşte surprize.
La câţi-va paşi de vatra satului, începe balta, domeniul deltei.
Stânci roşcate răsar de sub învălişul de ţărnă. Ele sunt jel-ţu­
rîle pe care stai şi yisezi în faţa ţăsutul,ui de flori dela mar-
ginea apei.
Ai înainte un tabiou de Segantini, în care peisajele sunt re-
date nu prin pete de culori suprapuse ori alipite, ci printr'un
ţesut de fine linii, aşa orânquite în cât din depărtare dau tona-
litatea peisajului cu lumina proprie înălţimilor muntoase.
Aşa şi aici. Toiul vieţii pline dela începutul lui Iunie, exu-
berari t în cnlori şi forme, nu- ţi mai satură privirea. Are acelaş
efect ca şi răscolirea corului, răsărit ca din pământ în farmecul
nopţii de vară. Frumosul e tot una pretutindeni„ iar sensaţiu­
nile ce-ţi deşteaptă sunt sgudui toare ori legănătoare, te în te-
ţese ori te mângâie, indifer-ent dacă îţi vin din muzică, din o
poezie· ori din îmbinările de flori. Cum e transformarea ener-
giei, o cădere de ap,ă dând electricitate, tot aşa ade~a parfumul
sau culorile florilor îţi deşteaptă ari,i felutite. Le auzi privind.
ori respirând aerul plin de mîreasmă.
Boghioasele flori de nwferi galbel\i,. împestriţau câmpul trun-
zelor late, de colţul
cărora se sprijineau
;şi florile nuferilor albi
cu încondeieri tran-
dafirii. Stânj âneii gal-
beni străjuiau în jurul
ochiului de apă, în
care aluneca. dunga
de soare, furi~ată prin.
tre stâncele ca de por.fir. FloriJe de Săgeata-apelor, înalţate, pă­
reau candelabre, cu sute de pâlpâiri aprinse în faţa altar.ulU'i.
Limpezeciunea de crtstal a apei, bătută de soare, te făcea să
te uiţi în viaţa din ea ca printr'o fereastră. Frunzele mărunte

www.ziuaconştanta.ro
 29

de Otrăţel, ţes pânză deasă de verdeaţă, asemenea voloacelor

asvârlîte de om pe:ntru pesti. In desişul ei stau capcane măe­
strite în care se vâră miti răcu1 ori, fără să bănuiască de a-
propierea morţii. Sglob.ii, se bucura de căldura şi lumina soarelui
ori abea ieşiţi pe lume, gustă din fericirea primelor călătorii
de plăcere în domeniul apelor. Curiosi, se vâră în măruntele
capcane ce le stau în cale. Am.eţiţi, înă'duşiţi în spaţul restrâns,
cearcă să iasă la libertate. Drumul le e tăiat. Sunt prîzonierii
plan telor carnivore. Tragedia ~în desî~urHe pădurilor africane,
în taberHe antropofagilor , se petrece şi sub oglinda apei ca la-
cdma.
Un roiu de Calul-Dracului, cq sbor îndrăşneţ de săgeată, se
abate dintr'o dată, fără să ştii de unde vin. Trag linii sclipitoare
în văzduh, ce se în.
câlce5c ca stelel e că­
zătoare î.n noaptea
Sfântului Laurenţiu;
cu aripele ca de mică
insectele fac sgomot
înfundat de zângă­
nit metalic. Par mai
multe prin oglindirea
lor în apă. Cum vin,
asa
, se faG nevăzute,
ca si, când ar fi făcut
un drum de plăcere.
Gum e la Malcocl,
e în tot Iungul bra-
ţului Sf. Gheorghe
căci la marginea ape -
lor care bat la inun-
daţiuni până în mal, ... cu aripile ca de mica...
se înalţă rana neci-
catrisată complect a pământului, cu stânci străvechi din te-
melia scoarţei.
E. linia dealur.Uor nordice, dar tot o dată .si linia urmelor
de întărituri depe vremurile câ.h d dâmburile serveau de strajă
P-este întinsele ape. Pretutindeni se gă5esc cărămizi, cioburi de
.oale ori monezi, cari dovedesc o viată stânsă.
Asa
,, e la Prîslava, cu
,. ultimile case inundate. Pe dealul dela
spate, sunt urme de întărituri şi ziduri; pe aici trecea drumul
bătut ce lega Aegyssus (Tulcea de azi), ,.vetus urbs1 moenîbus
et posîtu vîx adeunda loci", oraş vechiu, cu ziduri şi posiţia care-l
fac greu de luat, cum ii spune Ovidiu, cu Salsovia, pe locul
Mahmudiei.
Sătişorul de pescari de azi, pare a fi avut un trecut în&em-
nat, că.oi altfel numele lui nu s'ar găsi şi pe hărţile vechi
genoveze.

www .ziuaconstanta.ro
 30

Cu mult mai cunoscute sunt localităţile din spre răsărit.

La Mahmudia sunt ruinele 'Vechii cetăţi Salsovia, cea m.ai
pordică şi mai importantă întăritură din colţ\:ll nordestic al Do-
brogei, căreia probabil i s'a suprapus un punct genovez de ma-
gazinare ori chiar de apărare.
In tot drumul dela Prislav la Mahmudia şi mai în colo până
la Dunăveţe, nu e colj. de deal mai ră,sărit, cărtiia poporul să
nu-i spuie : La c_etate. Pretuth1deni întâlne9ti gropi scormo-
nite în adâncul nopţii, după bănuite comori. De altfel şi le•
gende s'au năs.cu t mu1te, în legătură -cu acest trecut sbuciumat.
Pe vârful dealului Beştepe s'ar găsi încă şi acum belciugul de:
care se prindeau corăbHle, ca să nu fie luate de furtuni.
Fiecare Jegendă are în sine un mic sâmbure de realitate, fie
cât de deformat şi învăluit în amplificări de mai târziu prin
închipuirile adăugate din generaţie în generaţie. N.u s'a do-
vedit că chiar legenda biblică a Potopului, e bizuită pe o ca~
tastrofă întâmplată nu în Palestina, ci tn ţinutul Tigrului şi
al Eufratului? Poema lui Izrlubar cu mii de ani înaintea lui
Hrh~tos, o descrie amănunţit. Adaptată scopului şi Jocului, po-
vestirea a trecut în Biblie.
Asa si aici. Belciugul de fer nu se găseste ; el însă concreti-
sază'° amin tirea vagă a vremei când marea' se întindea cu mult
mai spre apus de ţărmul ei actual, iar Ras_elmul forma golful
Halmyris, în jurul căruia erau salbe. de cetăţi azi sub man tia
uitării, asvâ-rlită de vânturi.
Că a putut să fie aşa, stiinţa nu neagă, Când a fost aşa? Ştiinţa
nu poate preciza încă, iar descrierile celor vechi nu pot fi luate
ca represint ând presentul vremii lor, ci iarăşi realitatea alterată
cu puterea legendelor. Pe atunci Ist:ru era la marginea lumii,
iar ,,.zice-se" p_utea fi luat drept adevăr , de cei cari scriau istoria
şi geografia maf mult din auzite. Ca şi pent ru zorile omenirii,
închipuire si realitate se îmbină. Nu se poate cerne adevăr de
plăsmuire după mii şi mii de ani, când natura a asvârHt văl
- nou de viaţă pest e tot, în prefacerile ei necontenit e.
E logic ca în acest colţ al Dobrogei să fie şi multe urme
de cetăţi şi mult e legende. E cel mai Important din punct de
vedere al apărării, căci e cel mai înaintat către nordest, ţi­
nutul izvoarelor de puhoaie omeneşti.
E important şi prin dealul c·e se înalţă în tre Beştepe şi ·Mah-
mudia. E farul cel mai tnalt, din partea locului. Depe vârful
lui privirea ageră străbate pănă cine ştie unde.
E o ere.astă cu 5 gheburi dealungal malului. De aceia şi nu-
m·ele turcesc Beştepe. Se vede din toate părţile, ca şi Ceah-
lăul din Moldova, răsărit peste capul celorlalţi munţi mai mă-­
runţi. Deşi Be~-tepe nu are înălţime mai mare de 242 m.,
i~olat cum e, îl zăresti, d.ela Reni ca si
, dela Ismail, dela Enisala
pe lacul Babadag ca şi de pe mare.
Urcuşul e uşor, domol, ca a mai tuturor dealurilor din Do~

www.ziuaconstanta.ro
 31

brogea, cioturi îmbătrânite de munţi odată falnici. Ploaia i-a

spălat vreme de milioane de ani; fir cu fir din trupul lor au
fo's t luate, date în sama vântului ori al apelor.
Urcând, asişti la o luptă mută între fiinţi şi aspra stepă.
Stejarii, mândri în pădurile dela Slava, vor să deie asalt . Op riţi:
în loc, sunt schilodiţi de suflarea aprigă a vântului din spre:
mare, de uscăciune şi arşiţa soarelui. Din arborii falnici. cu
crengile asemenea braţelor muşchiuloase ale atţetului, ajung
nişte tufani, ciritei ~oduroşi, strâmbi, chinuiţi, ce-şi apleacă
fruntea la pământ, ca vântul se alunece pe spinarea încovoiată.
Pare că-ţi spun şi ei : .,Capul plecat sabia nu-l taie". Slăbiţi,
piperniciţi, sunt prada omizilor care asvârl peste crengi ţesutul
alb de mătasă al cuiburilor asa de multe de par ninsî. Simti chinul
bieţilor arbori, în încordarea supremă a fiinţii împin.s ă de in-
stinctul put ernic al nădejdei de viaţă. Urcă spre vârful dea-
lului, dar la cele din urmă se opresc în drum, învinşi. E acelaş:
tablou pe care-l găsesti. , pe vârfuri muntoase. Fiintele, sunt al-
tele, dar 1upt a aceaşi. I n locul stejarilor sunţ brazii. Schilodiţi,
sdrentuiti,
, , transformati , în sperietori de păseri, tiraliorii ,i"ar-
matei cari lup tă cu suliţa" se dau biruiţi. Locul lor îl iau jnepii
reduşi 1;1 t ufe, cu crengile ce se furi-şază ca, şerpii.
Urcusul unui deal ca Beştepe, te face să trăiesti vâlt oarea
luptei, 'caracteristică vieţi:i. ln lini~tea deplină tabloul chinui-
, mute, evocă chiotele sălbatece ale năvălito ri l'or de:
telor fiinti
odinioară, revărsarea prea plinului omenesc spre locuri depăr-
tate, unde însă prefacerile îl aşteaptă. Mor Hunii, Geţii ori Ge-
pizii împinşi la drum lung de exuberanţa vieţii locale. Prin
altoîrea lor cu altii,
' , nasc popoare cu însusiri
, nouă, ce continuă
s.ă trăiască îndelungă vreme.
Drumul printre ciritei nu ţine prea mult, iar c~nd ai ajuns.
sus, te ameţeşte zarea largă, cum orbeşte lumina pe cel deprins
cu semi-înt unericul odăii. De nicăeri nu se vede at ât a variatie .,
şi atât de în tinsă. Te socoţi în aeroplan. lţi închipui cât de
preţuit era un asemenea punct de observare pentru cei care
puteau pătrunde depărtarea, punând mâna pod.
Spre miază-noapte sclipesc ochiurile de apă din del tă ca
nişte cioburi de steclă, asvârlite pe nemărginitul ţesut al tre-
stiei. Cătră miază-zi se înalţă dunga dealurilor împădurite din
preajma Babadagului, iar Raselmul e luciu sub bătaia piezişă
a soarelui. Spre apus se înalţă şira munţilor dela !vlăcin ca
un labirint de culmi joase, variate ca formă, pe când în-
spre răsărit se vede dunga cenuşie a Mării. ln cadrul acest ui
orizont, se înt ind muşuroaiele de piatră, cu spinarea rotunjită,
ce caracterizează colţul nordestic al Dobrogei.
Vântul e neogoiat ; nu e o clipă acelaş ton. E muzica sin-
gurătăţii. Nici o ţip en ie de om. Chiar muştele care, pe celelalte
înălţimi mai adăpostite, îţi ţin de urât, aice sunt alungate de
apriga suflare a aerului.

www .ziuaconstanta.ro
 32

Aşezat cu spatele în potriva bătăji vântului, gândurile pornîaucu

iuţala undelor herţiene spre vremurile când. jos, la . picioarele
dealului, Sals0v'ia stătea întreagă, strânsă în cingătoarea de
ziduri înalte, iar aici, pe vârful dealului, străjuia colonul adus
din meleaguri mediterane. De departe spre tă-sărit, un sul de
praf să râdică; vântul îl împrăştie schimbându-l tn nori, ce
fug la faţa pământului. O pâlpâite de flacără străbate ca o scân-
t,eie, apdi se stânge cu îngroşarea prafului ce se tot apropie.,
Soldatul cată cu groază, căci ştie ce se ascunde în dărătul
avalanşei, ca si arabul din pustiu, care vede întunecându-se
soarele de o dungă cenuşie rââicată ca un fum gros din pă­
mânt. E urgia năsipului ce înăduşă, orbeşte, venind cu putere.
Dfncoace e valul sălbatec al celor însetaţi de pradă, jaf şi o-
mor.
Chiote salbatece prind a străbate văzduhul. In ecoul izolării
stârneau fiori de groază. Soldatul într'o clipă dă de ve~te jos.
Porţile se închid, punţile se râdică, îngrijorarea cuprinde lumea
din cetate. Ce pot şanţurile săpate în calea puzderiei de lăcuste
care întunecă soarele 7 '
In urma năvălitor.ilor rămâne pustiul, iar zidurile de cetate
prind a se nărui. Aşezările temeinice sunt fă,cute una cu pă­
mântul; scânteia de civilizaţie
ce se adăpostea fie şi în tem-
plul ~oarelui înviat de Lycimus
ea duşmănie înpotriva lui_ Con-
stantin cel Mare, se stânge fără
urme. Din stejar rămâne un
ciritel înainte âe-a peri ; din
cetate rămân temeliile tnvălite
îrt ţărnă.
Progresul ce mija şi în ţinu­
turile noastr,e, e oprit în loc.
Singurătatea depe înălţimile
dealului, deştepta amintirea tn-
tregei tragedii a poporului nos-
Zidurile de cetate prind a se nărui tru, stânjenit în desvoltarea lui
(Ulmetum) normală. Unde am fi ajuns dacă
gospodăria temelnică-a celor care
începuse viaţa rodnică acum două mii ş_i mai bine de ani, s'ar
fi desvoltat normal, pas cu pas?
Cetind Getica, frumoasa lucrare a lui Pdruan, stăruitor cer-
cetător al trecutului nostru depărtat, dar ş-i suflet cu o caldă
dragoste pentru neam, pare că ceteşti un tratat de etnografie
actuală. Viaţa Geţilor din zorii desvoltării noastre, a rămas
viaţa mulţimii satelor noastre,. Prea puţină deose.,bire a adus
vremea.
Soarele ' prinse să se apropie de asfinţit; .altfel era atât de bine
tn învăluirea linistei
, supreme, în cât as, fi rămas cât mai mult.

www.ziuaconstanta.ro
 33

Gu tegret am scoborât spre Mahmudia, orăşel tihnit, cu as-

.-Pecttll încă depe vremurile vechi. rn lungul singurei străzi prin - ·
.,cipale, stau înşirate dughenile cu acoperişurile trase, ca un co-
joroc şi eu streşina sp,rijinitij. pe stâlpi, a căror aspert este cu
tot1:.1,l pitoresc în oriental.ismul lor.
Mai âeparte spre răsărit, dealurile devin mai joase, tot mai
izolate 1 ~fârşindu-se cu acele de lângă Durtăveţe, sate cari a-
ti og aproape delta.
Pretutindeni sub brazda răscolită (j.e plug, se găsesc urme d..e
cetăti. , L'ângă Morughiol e Geneviz-Kaleh,. cetatea genovezilor:
la Dunăvăţ e Cetatea Zaporojenilor, amintirea vremurilor când
coltul acesta fu dat Cazacilor dispărut! de atune.i cu totul.
Astă-zi este deplină linişte în acest colţ sbuciumat până mai
dăunăzi. Invătatul agronom ieşan Ionescu dala BTcad, prietenul
lui Negri şi Cogălniceanu, unul din cei mai activi îil' perioada.
renaşterii României, pe la mijlocul veacului al 19 pomeneşte
numai numele satelor cari au existat. Locuitorii fură î.mpră•
ştîaţi de turci, atunci când Ruşii au căutat să-şi întindă graniţa
. sudică 'Până la Raselm. Au părăsit satele, lăsâ:ndu-le pustiite
luând cu ei ce puteau, în primul rând icoanele. Şi azi tn Tulcea
:se . pomeneşte de mahalaua Prislăvenilor şi a Beştepenilor. Pe
urmă iarăşi s'a revărsat peste locuri slabul val de oameni de azi.
Vremuri uitate, de şi atât de apropiate. Pacea nu s'a întremat
.,decât curând. Se poate aştepta la ceva temeinic, pe locurile
,unde pribegia a fost aproape endemică?

.J., S,'m1011tsc11, - Dobrctge&.

www .ziuaconstanta.ro
 •

FE VALE.A\ TAIŢEI

Drumul bătut de legionarii romani, duce dealungul Dunării

prin Sarul-iJ.ou, Peceneaga spre vechiul Carsium, Hârşova de·
azi. Abătându-te către Cerna, sat bulgăresc CUpţins, aşezat
ca tntt'o pâlnie cu pereţi petroş:i, apuci calea spre Babadag.
Până la Cerna, l0cul e aproape neted. Ici şi colo răsar spinărr
de stânci mai resistente, năruituri din vechiul relief acoperit
de mantia netedă a lutului galbăn, adus de vânturile vremiii.
cva ternare.
Ici e Piatra Roşie, din.oblo Piatra Râioa.să ori B.ujoarele largl►
Pe toate le domină creasta Priopcei, lamă de cremene albă ca
laptele,. rămasă mai înaltă decât toate, resistând _în lupta în-
delungă cu agenţii din afară.
Cu cât tnain tezi către miază-zi, cu atât se deslu;5este, , mai
limpede zona întunecată a pădurilor care se ţin dese, lanţ, până
la- Babadag. E variaţia decorului, în legătură cu cea geologică.
La laila, sat firav cu câte-va căsuţe, drumul se strâmtează_
E o tr-ecătoare importantă spreinima Dobrogef, asemenea Porţiî­
de-Fer, ce duce din Banat spre golful Haţegului, cu Sarmi'sa...
getuza dacă. Ca loc strategic a fost apreciat de sigur şi de Romanf..
Dovadă e frumoasa marmoră găsită la Acpunar, din apropiere„
ict>ana zeuluî Mithras, dupăcare-­
se poate deduce, existenţa tem'-•
ph.tiui, deci a unei cetăţi.
La Ortaehioi locul se lărgeşte_
Peisajul e altul, cu totul altul
decât cel de până acum. Se des--
vălue un nou colt, :variat si
, mân--
dru din plastica Dobrogei.
Suntem în valea îaiţei, cel ma.i
important râu din această pro--
vincie.
Râurile, ca şi m14nţii ori oa--
meniî, hp bătrânesc şi ele. Taiţa
......__ _ _ _ _ _ _ _ ___,_ este icoana unui astfel de râu.
Icoana zeului Mitbras (Acpunar) istovit.
Valea e largă. Râul nu mat:.
are putere să roadă. Coastele văii­
par netezite de o mână uriaşă. Pe fundul albiei, ţâ:râie un fir
de ap~. limpede~ abea păstrat peste vară sub umbra frunzelor

www.ziuaconstanta.ro
 35

de captalan, late ca o roată de căruţă. Cât de puţinttcă să fie

apa, ori undel e o blagoslovenie. Umezea1a ei inViorează drumul,
ţinându-l mereu verde şi în.florit; puterea ei, cât decât, e folosită
de om, trecând'o din mână 'n mână, în sghiaburi râdicate. Dela
Moara lui Stan ajunge în a lui Hagi Gheorghe.
Cu vremea însă îi dau pace şi oamenii. Roata morii stă înţe­
penită, înverzită de alge, la umbra sălciilor pletoase; şoarecii au
pus stăpânire pe încăpere. Benzina învârte pietrele mai iute
decât ţârâitura de apă. strânsă în uluce.
Bătrânul râu câte o dată se scutură din amorţire. E flacăra ce
pâlpâie înainte de a se stânge. Devine sălbatec, pustiitor, în-
vilnd o clipă icoana vremii de odinioară. Când norii se rosto-
golesc peste culmile muntoaşe şi toarnă ploaia cu găleata la
isvoarele lui, râul se umflă furios, devenind înfricoşitor jQ mânie.
Valurile tulburi nu mai încap în albia îngustă. Cu iuţeala ful-
gerului, trec de drumul obişnuit, măturând tot ce întâlnesc în cale.
Aşa de repede şi plină ce a venit Taiţa, într'o vară, în oât pe
apa ei murdară, pluteau cadavrele vitelor ce nu aYură vreme
ca să fugă din calea vijelioaselor valuri.
Noroc că-i trece furia repede. Din nou curge agale, cu slabe
soapte de v i.ată. De altfel svâcniturile de mânie sunt spre pa-
guba ei, căci mâlul răscolit în cale se depune în balta Toprac,
un corn din lacul Babadag. Astupându-şi gura la revărsare, îşi
tai.e tot mai mult din puterea slabă ce-i mai mână ape-le la vale.
lşi seacă singură urmele de viaţă ce i-au maf ră.mas.
In schimb peisajul din drumul ei, cât şi al afluenţilor ce-i
vin din toate părţile, e mai variat decât ori unde. Pri'n înde-
lungă activitate, de mii de veacuri, .căci natura nu măsoară
vremea cu anii, înlăturând tot ce a întâlnit în cale mal mo~1e ca
teren,. a scos în relief ce e mai resîstent, dând vioiciune si , farmec
locurilor.
Vine de roci eruptive se întretaie în toate părtile. , Impotriva
lor armata agenţilor externi s'a luptat cu greu. Astfel au rămas
ca nişte creste, înşirate în lungul 9rumult:1i.
J½a a luat na$,tere şi dealul Consul, cu nume ciudat, c piramidă
de porfir şLmar ...==- ......_: ~~ ~ -~;... ,
.mora-, 1·so1·ata- ·1n. --·
>- r•, . -- -,_
- ,,. - ·,-=--~-..c,
-::;._..,.. - -:;, . .., I ..'
_:::;:7""-C>-, - • '• - . • ...; · -

· · ' >, · \::,,~ . _ -

.... >" ~ ~
treOrtachioi,Ali- -~: . ...,,
. ' Dau •t -
-. -- ~-·· ...::..,.;•
..
· ~ . . .~~.,, · - ·' ·~':J.
~ · ._ .· •~"',.,........ • - - ~.,;:;- • _- ··=~
bei """h101 ' . -.' ~.._,,!t ,..~.J!'- . -,,...,,..,...a:: ..=.:_,.-•_ "''• •
Cea Sl. .c1·ne11·, ca
, t ~-.----.::::-. . ·.. . ·-· " -- -v.-.:..:-,-. -....-:-~--
-~ - - ~.:.•- 4--:-·".,__:,,- · . _ , .
~ -- . ~;,,-
~ . . - -ii.! --·· -~.
U!l enorm ron pe - -~-.. _ --~ -· ~ ~..JU-A . _ .::;:..-. • - . • : ;:- •• ••
care-l încinge Ta.. ,,.~ J ., · i'.. - !!!' ~ . · · ; .-:.. ... ;:...: t·:-.
iţa din trei păr:ţi. ·• ... ...-.,.,,.. ..... ........... ·•
Jocul forţelor ~ -...'''·r.m. "· • .. • ....1.•~·.•
a creat aici unul Aşa a luat naştere deâlul Consul
din cele mai fru.
moase monumente naturale din câte esxistă pe faţa pămân­
tului românesc, un. munte abea de 332 m. înălţime, dar care poate
fi dat ca ·exemplu tipic, de noţiunea unui !11unte.

www .zi uaconstanta.ro

 36

Văzut dinspre Oineli, după gardul de arbori înşiraţi în Jurur

lui, impresia este.chiar capti'Va:ntă. Pare a fi o p1ramidă egipteană,
• mai înaltă, mutată din mediul ei pustiu.
Formată din lavă întărită, acel porfiro rosso căutat de a·ntici,
se înalţă ca o sctilpturăneisprăvîtă, fapta unuf îndrăsneţ artist.
Peste tronul mândru, .c u mânere de marmoră rosie, , demn de
vre-o fiinţă mitică, este asvârlitcovorul ţăsut din arbori deşi, iar
prin rarişti. la sfârşitul primăverii sclipesc ca pietre preţioase,
cu,pele florilor boghioase.
Suişul piramidei e uşor, mai aleş dinspre Cineli, în vatra căruia
s'au sapăt vechi puţuri de cercetare a aramei, care încrustează
cu azuriul malachi tul,ui faţa pietrelor ele aici, ca şi dinspr,e
Balabancea.
Din vârf se întinde o largă privire, ce îmbrăţişaţă 0 parte
varia tă a Dobrogei.
ln spre sud se întind dealurile împădurite, toate tot una, va-
luri posomorâte ,şi teşite, care se înfiind până'n Babadag. Sp.re
.
nord se însiră crestele ţuguiete de porfir dealungul afluentului
'

care vine dinspre Meidanchioi, contrast isbltor ca svelteţă de

forme, cu dealurile învecinate, împădurite, ce închid orizentul
[a apus. Spre răsărit zarea nu se împedică de nimic. E aproape .
şesul, vech~ faţă de erosiune, presărată cu martorii vremurilor
vechi, dealuri izolate, gheburi spălate sau simple dâmburi •
largi.
E o zonă ftământală ca structură si , origină, ceia ce-i măreste
,
variaţia, deşi şi peste ea se aşterne acelaş zabralnic de melanoolie
al ceţii străvezii, nelipsită nici în . toiul verii secet oase.
Frământările geologice, prăbuşiri mai mult, au ascuns în
adânc ruini de stânci, ale căr0r colţi se ţin şirag în lungul văii.
Peisajului s'a adaus var,iaţia adusă' de climă. Aici stepa se îrn-
bină cu pădurea, iar aburii calzi ce vin prin Bosfor din Medi-
tera<nă, ~ă t rul}d pe luciul Iacului Raselm si Bab~dag, până
departe în Valea T"aiţii. Liliecii în tufe dese îinpodobe•sc primă­
vara stâncele, împrăştiind spre sară aroma delicată a florilor
lor, asem·enea Mimoselor ca:re vestesc anotimpul cald pe Coast a
de Azur. _
ln - răscolirile subpământene, apa îşi greşeşte drumul. Sub
Selpegea, de lângă Başchloi, se cunoaşte g~lgâirea izvorului
bogat, cântec ademenitor. Scenele caracteristice orientului,
îa jurul izvoarelor rare, le trăesti sub umbra muchii de marmoră
roşie. Viaţa e neogoiată. Nu e, clipă în care şopotul apei ce ţâs­
neşte cu năvală, să nu fie întovărăşit de glasurile omen,e~ti.
Vin neveste1e cu căldă.rile d·e aramă pe cap. Se întind trâmb e 0

de pânză spălată, ca să se usuce la soare. Câtă înviorare aduce

apa răcoroasă, ieşită din rriăruntaele pământului, aici se poate
prinde de mtnune.
Urcând dealurile din sp:re Dautcea, o altă variaţie îţi mângâie
pri·virea, ca şi sufletul. Coastele sunt numai ogoare d.e grâu,

www .ziuaconstanta.ro
 31

mai rar de popuşoi. Aurul spicului copt poleeşte deal şi vale, iar
vântul · alintându-le coama, naşte valuri gălbii, asemenea ondu-
lărilor de ape, numai că sunt muţe. Bătându-Ie în plin, soarele
dă variaţiuni de strălucire întregului oâmp tle aur. Farmecul îl
formează tiraliorii pădurilor învecinate, arbori presăraţi- pe
tipsia de metal. Numai prin Ardeal mai întâlneşti cruţarea
copacilor în mijlocul ogoarelor. Cununa lor desfăşurată în plin,
dă umbră săcerătorilor, când arşiţa e pr,ea: mare.
Ceasurţ întregi stăteam în uitare, privind tabloul de sănătate
rustică, ce aduce aminte de ogoarele bogate din şesul lombardic,
unde haturile sunt duzi tunşi în fiecare an, legaţi între ei prin
coardele ,cj.e v·ie înc0lăcite ca nişte odgone de sârmă, ai zice şer,pi
groşi ce se ţin din copac în copac. E economie de spaţiu, mân-
gâie_re ochiuhfi. dar şi folos.
Stai şi nu t.e mai satu.ri să priveşti. E sănătatea o.goarel.or
îmbelşugate dar şi mulţumirea ce ţ'o procură văzul. Mai ales
obişnuit cu câmpurile goale, din apropriere, privirea se odihneşte
alunecând peste spaţiul de muncele., poleit cu aurul grâului
şj bătut .c u pietrele preţioase ale cununii arbotîlor crescuţi în
voie.
Simţi prefacerea 1-ăuntricâ ce ţ'o ad.uce natura în podoaba ei ,
liniştită dar plină. Un fluid de bunătate, pe lângă mulţ1,1mire
pătrunde prin poarta ochi-lor. Nu e numai satisfacerea estetică
ce ţ'o procură en.ergia vitală a colţului de natură în faţa căruia
stai; ,e 1,1n simţimânt moral pe care-I simţi că încolţeşte, se în-
rădăcinează, umbrind pe cele obisnuite,
, lti
, dai samă de
însemnătatea închinării mute a elevHor din şcoala lui Tagore.,
aduşi să contempleze în tăcere răsăritul so.a relui.în Joc să bol-
borosească veşnic aceaşi psalmodie. •
Vrednicul învăţător depe vremuri, venit de tânăr din Mol-
dova . şi îmbătrân it în lupta dârză ce o duse cu bulgarii din Baş­
chioi, îmi ~punea, cu ochii umeziţi de lacrămi, văzându-mă uneori
cu bratele întinse ca pentru a cuprinde frumuseta peisajului
din faţă: '
..,Cine ne cunoaşte războiul ce-I ducem ca să cucerim pă­
mântul· acesta roditor si >
mândru? lnvins, aici vin să mă
îmbărbătez; învingător, tot aici vi_n de-mi iau răsplata.
Nu mă satur, de ani de zile, privind colţul acesta atât de între-
mător şi bogat''.

www .ziuaconstanta.ro
 FRlN MIREAS/Y\A TEILOR.
Cei mai rnulU cunosc Dobrogea numai din obisnuit ul dru11t
cu trenul , depe valea Carasu. Dela Cernavoda fa Constanţa.
dis t anţă de 60 km„ un copac este o adevărată minune. Ca .să
mă odihnesc în toiul arşiţei de vară, nu mă puteam -folosi decât
de. umbr,ă scurtă a malului de lu t. Cel mult cât e-va pâlcuri de
salcâmi, prijeriţi tn jurul gărilor prin ~ipale, aruncă pet e de umbră
rară pe pământul mereu însetat şi încenuşat de cum începe vara.
Prin această cale rămâî cu ideia greşită că Dobrogea e un pustiu.
In spte nord pădurile se ţin una pe suprafeţi întinse. Sunt
codri deşi, cu murmur tainic, cu fiorul lfniştei umbrite, cu ga.ma
culorilor de toamnă , . Se ţin lanţ , pe culmea dealurilor largi ce
încep din preajma Babadagului, până la Peceneaga pe Dunăre.
Se ţin lanţ şf pe podişul format în bună parte din revărsarea
unei lave vechi, întinsă dela Trestenic până aproape de fsaccea.
Intr'o frumoasă zi de Iunie, am apucat pe drumul dela
Ortachioi către nord, dealungul dealu:r:ilor ţuguiete formate ·d in
porfir şi marmoră.
Era senin şi cald; năbuşala părea neobişnuită, apăsătoare.
N,u trecu mult si • o furtună se iscă din senin asa
• •
'de amarnică,
în cât praful răscolit, forma suluri ce se uneau cu norii ie1 iţ i
fără veste de după dealuri.
Era icoana s tearsă a vremurilor când s'a depus îmbrăcă,mintea
de lu t galben, asternută peste toată faţa Dobrogei, când cerbii
cu coarne rămuroase mişunau printre arborii deşi.
O ploaie cum rar mi-a fos t dat să văd tn Dobrogea , se des-
lănţui asupra regjunii. Asistam la una din acele furii ale naturii,
care distruge într'o clipă munca omului nu de un an, dar de
o vH1ţă. O ade 1/ ărată pânză de apă se lăsă din cer până ' n vale.
Şuroafe gâlgâitoare se scurgeau dep_e toate -văiugeJe , tăind
cărări prin ogoar-e ori culcând la pământ grâul aproape de se.c erat.
Trăiam o scenă nouă din liniştita Dobrog.e~ a t ât de des şi
îndelung înseta.tă.
După câte-va oare furtuna se mai po to1i. Ploaia se rări, iar
norii sburătăciţi de vânt, s'au împrăştiat cum au venit. Soarele
îşi arată faţa , ca şi când nimic nu s'ar fi întâmpla t .
A fost una din toanele ·naturii , aşa de capricio~ă în manifestă­
rile ei, prin care îşi arăta puterea asupra a tot ce stăpâneşte.
Abea cătră sară am aJuns să urc drum,ul sţ>,re Meidanchioi,

www.ziuaconstanta.ro