5 Simionescu I DOBROGEA

•
77
,se aud aproape ca un vâjâit de furtună, fiind înt:r'o fază de

~bucium, groaza navigatorilor.
Un contrast isbitor. ·In apele Taşăului se qglindea umbra
norilor sburătăciţi pe cer, atât de limpede şi lini9tit ce era. Dincolo,
peste pragul de pământ, s_e zăreşte <;lunga spumei ce încondeiază
ţărmul.
Când a.fungi ia Cogeali, vechiu sijt tătăresc, ai amăgirea că în
·faţă e reîavierea pe. retină a ..imagînei lacului v îaşăul, a bea
părăsit. E alt lac, Siutghiol; cu apă dulce, cu flori_ de nufăr.
Intre el şi mare e abea o dungă d.e năsip numai° scoici, cu satul
şi __ băile Mamaia pe ea.
Cu cât te ,apropii de Palas, cu atât furia mării se aude mai
limpede, iar dela Anadalchioi se vede dunga valurilor ce caută
cu ot"i ce pret sfi năruie dfgul . .___
lung ce se termină la far, înălţat
Ca o statuie deasupra apelor.
Constanţa merită să fie vizi-
tată când marea e furioasă. E
, , - /4-- '1-,..._
_.
......_ -
~ ·, :::
~
· ------; -1, · ..,_ -

1~
j~
l ---------......
-0 fată nouă a ei, atât de deo- .-- , ~--.:::--

sebit~ ~e aceia când surâde, ~-
·Copenta de cerul albastru, 1n ,._..
's~-=-,:·~~-------
~-~Jff;;,1 1.,.
,cadtul acoperisurilor
,. '
smăltuite
., t
· ' \:\,.....~ .. ._! ~·...~.!!114►
; ~ ~...,
strălucitoare î.n bătaia soarelut -----r !7 ~-~ ~ _::_

Pe bulevardul clădit cu mari :=o-- , ~zj -~:tj~ ,----
•cheltueli şi grea trudă nu e chip - _ _:"---::_]? i!:=~1 - ·:
de mers, când crivătul îl mă- ~ -=·- -::: "' Ţ.-':.::. """.
·tură în lung. Cele cite-va tufe .,..__ ~-!:-"' •.: ~~ =;'.: ·-;_-
,de stuf străin plantat în fata ? ---:.:- - ~- .:::;:~ .::-__ ~
casinoului, se sbuciu mă, se în- 5 · ...,___ ...=;;;--;; - -;;:. •
doae până la pământ, pare că ·........-=-
· - ,,_ · _- -
a.r fi nişte şuviţe de pânze în- ...!nălţat ca .o &ta tuie deasupra
tinse pe frânghii. Marea se sbate. apelor...
Valurile dela la-rg, cu dunguH-
ţele de spumă ce-le încondeiază spinarea umflată, se sfarmă în
stâncele de apărare de sub bulevard, ori în colţii de lângă
Otelul Carol, asvârlind ploa·ia de stropi pe.s te latul străzii . E un
·vâjâit înfiorător al mării şi al furtunii. Lovit1,1rile valurilor sguduie
temelia tle piatră. Spre dig, lamele de apă nu mai contenesc.
Alunecă unele după altele, grăbite, în lovituri piezişe, înăl
ţ1ndu-se în jerbe resfirate ca nişte creste albe, ce fug în lungul
zidului.
1ar când se nimereşte, cum nu e rar în an~mit anotimp, ca
.-sfârsitul
, acestor sbuciumări, ce se duc cum au venit, adevăr:ate
toane, să coincidă cu luna plină, tabloul e neuitat. Puntea de
..aur asvârlită de regina nopţii peste întinsul apelor liniştite
,ca prin farmec, cântecul ultimelor valuri ce se joacă printre
..stâncele ţărmului, taina luminei argintate ce învăluie marea,
•
www .ziuaconstanta.ro
78
dispoziţia sufletească tn unison cu natura, răsplăteşte şi aste ....

neala şi cheltuiala unui drum la Constanţa.
Nu simţi tn asemenea clipe numai măreţia naturei, care te
doboară, ci ~i mulţumirea traiului, Un sentiment de purificare
te cuprinde; te face fără să vreai să râdici mânele tn gest d~
pi0asă reculegere, ca şi 0rhul tămăduit care vede răsărind soarele ..
Tot ce e sbucium sufletesc dispare. lnţelegi viaţa sub un alt
aspect decâţ al zilnicelor lupte, uade măruntele patimi îi acopăr
fărmecul, cum acopere praful ltîmina s1)arelui, făcându~! roşcat ~
ca un enorm ochiu plâns.
---
'l,,.._ .
- \,.\ .. -
-- ---
•
www.ziuaconstanta.ro
HARŞOV A ... CERNA VODĂ
Pătrunzătorul simţ strategic al Romanilor, nu putea să gă„

sască loc mai nimerit pentru o cetate de pază, -0.ecât stânce!·e·
pe care au zidit vechiul G.arsium. .
Du.nJrea se strânge grămadă ca şi la Galaţi, înaJnte de a se
resfira din nou în Balta Brăilii. De aiei, ca şi i;iela Poiana pe
malul Siretului, în faţa văii Trotuşului, s-e putea uxmări lesne.
orice năvălire.
Urmele oraş1,1lui roman se ar,ată numai prin frânturl ·de pietre
cu inscril:)ţiuni.
Zidurile cetăţilor turceşti de mai târziu, sunt încă în pi-
cioare deşi abea
pot da idee de - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -...
ceia ce erau pe
vretneacând Ku. . :-- .-_,
pike a făcut ală- , , ·, ~ ~ · -. .... ~- ,....,._ 11'1 .... .... _ :
-
turatul desemn. - . -- . -- .·:
Astăzi.,pestânca _·-:. ·..-:-
· · 1· ·.•7• -,,..,;.,a,.'iţ,;.::r::;;:~-----'.
, ,,,,.--,., ~ --- .
nordică se 1naltă
,----::::---
:_"'?.""i~l-'---:-·-i.;:rj
~. · :,'t-i•"·~-
" ;· .
'!"'\...--:!'. . . . . 1 /
~11···,\r ,;- - . .
·-1-· s
\1 ""[~ - ~ - - ~ - - . -
~ d - t" 1 \1 ~ ~".-'tl~
.......... ,. .. ..
man r a ca e-
I
.
I ''
,r ~
- . · ~ ~ -...
_ ---:)~
,
~ 1
•
~ -ţ ,._. ~:-.._~~"'\..-
drala ortodoxă ~----~-C: · - /.,. v• '. ·'- .; -~-~
~ ·.-
alăturea de o mă-
reată clădire de .i-
•--_::;~ _.r:~:-,_,;.
--_·_·
-::;::-.~ . -
- -~ ~7-- ·
~ ;-:;- -=--~-:
·~. -
şco~lă. Jn în~ă- ' ~ r "~e-
, _ ,, ~ '
per~le aceste2a, _ ).~ ·,.1 - r,,r -_ .
Jk;.; . --_
în~1nte de ~a~- ,:"~ _ .,,... .~~----~Y'~:t· ._ ţ; ~
bo1, un desto1n1c f4' :..:· ...~~ :~~- ~<~ ..... -,: .,., ~~-
institutor a adu. · Zidurile c~tăţilor turceşti...
-
nat tot ce a gă- .
sit mai de samă în regiune, alcătuind cel mai interesant muzeu
regional din ţară. Cu furie de năvălitori, bulgarii s'au năpustit
în ultimul răsboi as1:1pra orăşelului neapărat. Al.! dat foc saw
selor : au incendiat şi şcoala,. iar petrele din muzeu, calcinate,
le-au asvârlit la gunoi. Nu puteau să sufere ni<,i măcar mărturia
muţă a marmorelor, pe care se găsesc săpate urmele stăpânirii
străbunilor noştri asupra acestui pământ.
Orăşelul de azi, tihnit, cu viaţă eeonomică restrânsă, deşi a-
vantajat ca situaţie geografică, e ca într'o covată.
Aşezarea lui pitotească, mai pitorească decât a ori căru i oraş
80
-depe Dunăre, nu o poţi admira decât depe apa, care loveşte

mereu în păreţii de piatră, priporoşi Şi înalţi. Portul e în depre"
.siunea dintre cele două stânci.
De acolo, într'o bună zi am pornit cu luntrea în susul
Dunării.
Se 'îngâna ziua cu noaptea. Abea se desluşeau formele, iar
·stelele sclipeau cu ultimele pâlpâiri slăbite. Oraşul nu se
trez.ise încă. Mă aşteptau vâslaşii turci cu duba ce se legăna, săl•
tată uşor de valuri. lntr'o clipă cârmaciul e la locul lui, iar
•celalalt. vft,slaş cu o împins.ătură de lo?oată, proptită în mal,
porneşte luntrea spre larg.
Geana zorilor stânge ultimele stele. Una singură, boghioasă,
mai sclipeşte tainic. Nu se aude de cât ritmicul plescăit al vâs-
:)elor şi uşoara vol'pură a apei într'un cotl9n săpat în piatră.
Deşi malul e alătutea, pari cine ştie unde, în izolarea de-
plină de lume.
Ocolînd firul apei, aici mai repede şi mai aproape de stâncă,
·tuntrea a.pucă pe lângă marginea ostroavelor abea . răsărite din
împăr~ţia valurilor.
E curioasă coinc!denţ~. Inainte de Regensburg, mai aproape
,de izvoare, Dunărea trece, prin Frahconia şi Suabia, de alungul
unui părete de calcar, zid ce domină depresiunea întinsă până
1a poalele Alpilor. Dincoace, ap.roape de sfârşitul drumului ei
lung, între Cern~voda şi Hârşova, o împrejmueşte tot un zid
.alb de piatră, nu numai de aceaş! vârstă, dar şi i·d..ent!că, în par-
ticula.rităţile ei geologice, cu piatra din păretele suab.
Piatra de var, ori unde se arată, împrumută peisajului vioi--
.ciune. Din lupta ei cu atmosfera tesultă piramide, stâlpi,
păreţi rupţi şi goi.
Ea dă atracţie locurilor din Alpii de nord ori pitorescul col-
ţilor din Bietrele-Doamnei depe Rarău. Domul dela Milano, mi-
·nunea plastică cioplită cu migăleală şi meşteşug de către om,
,e ca o jucărie faţă de arhitectura măreaţă în totalitate, neîn-
trecută în amănuntimi, a dolomitelor din nardul I taliei.
I .
Aşa şi aici; cu toată uscăciunea de stepă, ţărmul nu e lipsit

de forme fantastice. Ici sunt mici grote, în care apei îi place să
.se oprească în vârtejuri inurmurăt0are. Mai încolo sunt stâlpi
uniţi · prin bază. Poporul le-a dat numele de „Moşul cu Baba"'
numire atât de potrivită, arătând nu numai idefa de conveţuire
îndelungă ci şi aceia de gârbovire necontenită. Sunt multe a-
,5emenea ntţmiri, care denotă sborul imaginaţiunii la poporul
nostru, pe cât de bun observator pe atât de meşter în găsirea
,0xpresiunii celei mai nimerite. N'a dat numele de Adam şi Eva
·Celor două căpătini de piatră, izolate, în fermecătorul peisaj de
1ângă Pojorâta1 ' în Bu_ covina? Dar Omul? Dar TocÎca şi Pana-
:.ghia depe Ceahlău? Şi câte altele !
Piatra de var e însă şi o bogăţie. De aceia tot malul Du-
nării din sus de Hârsova , este numai o rană vie. ~e tin, lant, ·
81
carierele. Ici s'au aşezat sine de drum de fer până la debarcader;

dincolo stau la râ•p d calcurile ce aşteaptă încărcarea. Fabrlcele
de ciment dela Brăila sl , chiar dela Cernavoda se alimentează
din acest ţinut.
La un asemenea cuib de activitate depe vremuri, m'am. a -
---------- --------------=--
Moşul şî Baba
bătut din . nou câte-va ceasuri. E un loc, de altfel, farăsi

, im.por-
tant. La Cekirgea, în gura v-ăîi Tichileşti, Romanii au zidit un
castru, pe colţ de stâncă. Prin năruirea malului, ies la iveală
cărămizi, ciobu ri de oale sau vase mari în care depositau ce-
realele. Nu au fost însă primii colonişti. ln ţărna roşcată nu
rar se găsesc cremeni, cioplite de omul primi.t iv . Civilizaţie peste
civilizaţie, înmormântate sub mantaua pământului arabil,
I n acelaş loc era o colonie de italieni, tăetori de piatră. Bor-
deiele lor, presărate pe coasta malului, vremelnice adăpostu ri ,
păr.eau găuri întunecate în care se ascund rozătoarele de stepă.
Printre ele însă strălucea gospodăria lui „Papa Baretti'', con-
ducător ul ~oloniei. .
Natura e uneori darnică, alte ori ingrată. Omul o foloseşte
şi într'un caz şi în altul. Prin aceasta îşi arată superioritatea
.puterH lui, perseverentă şi chibzuită. Când treci prin împrejuri-
mile Triestului, ţinutul e numai piatră stearpă; locurile sunt
asemenea cîmitirilor tătăreşti, cu lespezile una lângă alta. Şi
totuşi în apropierea aşezărilor omeneşti, sunt tăiate trepte în
stâncă, aşternute cu p.ământ, carat cine ştie de unde, îndeajun::i
ca viţa să se prindă ; să rodească şi să procure omului mijloace
de t raiu. Când dai peste asemenea îndreptări ale natureî de cătră
f iin ţa pe care ea, în mânie, o striveşte, cum ai strivi o gâză,
rămâi în admiraţiune , ca şi în faţa cine ş tie cărui monument
de artă slăvit de veci.
Papa Bat etti se t răgea depe la Odine; cu ţinuturi sărăcă-
l. Sm•1·ane1t11. - Dobrogea. G.
82
cioase. Piatra îl fnconjura şi aici, goală, sfidătoare, mereu în-

cinsă de soare. Amintirea străduinţii celor de acas.ă îi deşteptă
puterea de a o domestici. Omul se puse pe muncă, muncă de
furnică. De aceia ori de câte ori treceam pe la Cekirgea, nu mă.
răbcla inima să nu poposesc puţin. Căpătam din ceia ce vedeam.
imbold propriu spre muncă.
Pe malul Dunării se râdica o căsuţă curată de piatră, cu lăun
tru răcoros, cu gos.podă,rie temeinică in jur. Arsiţa soarelui ce
bătea în plin, era domolită de arborii crescuţi cu trudă, iar din
acoperişul bqschetului de vie umbros atârnau struguri greL,
slavă' strădaniei omenesti, ,
Era o oază a traiului mulţumit chiar în mijlocul pietrelor·
inospitaliere; era şi u,n mic templu râdicat muncii ca o datorie
omenească şi ca putere de prefacere a orice.
Turcii însă îmi dădeau z-or de plecare. Erau neliniştiţi. La
orizont, din spre C·â mpie, se aşezase o dungă fumurie ele nori,
cătră care ei căutau mereu cu grijă. Incolo cerul era senin, iar-
atmosfera linistită.
, ·
- Mergem, b.re. Altfel ne apucă furtuna.
Mă uitai la ei cu mirare. Vreau. să-şi bată joc de mine? De
unde scoteau că vom avea furtună? Lor, se vede, le spunea.
experienţa îndelungă. Din tată'n fiu yâslaşi, pricepeau semnele
neînţelese pentru alţii. Şoapta vântului ori creţurîle apei le dă
deau prevesHrL care nu puteau fi prinse de toată lumea.
M'am supus voinţii lor şi am plecat. La Cekirgea, trece un.
mic braţ dfn Dunărea, cu ap.ă liniştită, cu mal de năsip ca.
la o plajă. Căldura era îndeajuns de dogorâtoare, aşa în cât
vâslasii
I
căutau să-si
,
crute ,
osteneala.
Ce vor fi spus în limba lor, nu ştiu . Văd însă că fac anu-
mite preparative. Scot o pânză asvâ.rlită boţ şi grămadă într'un
colţ, o fixază în lungul unei prăjini lungj, ce-o vâră cu ·un
capăt în scaun·uI din mijlocul
luntrei. Pânza• flutură, ca o,
petică aninată la uscat. Unul
din: ,vâslasi , suflecă pan -
, îsi
-- talonii până la genunchi,.,5are

în apă, trăgâ.nd clupă el o•
frânghie.
Plutim la edec. Vâslasul ,
merge pe mal, agale, cu unu.I
din capetele frânghiei pe u-
măr . Celalt capăt e legat de-
prăjina cu pânză. Luntrea a-
1unecă pe apă, dă:mol,. după.
Plutim la edec. pasul celui ce o trage.
E un deliciu nebănuit, ce
întrece chiar pe acel simţit în drumul cu pluta pe Bistriţa„
pe luciul liniştit al .genunelor. Ai sensaţia că aluneci în voia.
soartd, ca pe aripele unei păsări. Mai ales dacă te aşezi 1n
fundul luntrei, nu vezi decât cerul senin şi nu auzi decât su-
surul apei despicată de botul luntrej„ ca un freamăt uşor de
vânt.
Dela o vreme pânza prinde a se burduşi. Luntrea capătă sbor
mai iute de cât pasul omului. Frânghia îndoită atinge faţa apei.
Cel ce trăgea tacticos la mal, sare în luntre, îşi aprinde o ţigară,
si s'asează .cârma, Ne duce vântul,
t E âtâta de plăcut, în cât ai vrea să dureze o veşnicie. No-
ţiunea timpului dispare, căci şi soarele <1-bea se mişcă în vreme~
cât trece prin creştetu_! bolţii.
Asa, .am ajuns la Topal, sat mare întins pe panta domoală,
dar tot pietroasă, a malului.
. De o dată însă vântul, ca scăpat din închisoare, prinde a se
înteţi. Pânza ;,e umflă, de abea o puteau 'ţinea să nu rupă le-
găturile. Acum era scuturată de ere- .. __ ,__... ~-------
deai că vrea să sboare râdicând şi ...... · • - - - - ~ , ·:_
luntrea după ea, acum întinsă ca o - ..::::i'" ~ -::::=;_-=
besică, apleca botul luntrii în va- , - -<-= -
!uri, de. ne împroşcau stropii ca o -..-· • -:. --= -
ploaie măruntă. De unde eram pi_tit
nu aud decât lovitura valurilor în
·pântecele bărcii sbuciumate. Liniştea
s'a terminat. ·
Proverbul „ziua se curioaste , de
dJmineaţă" 1 nu e tntotdauna adevă- -
rat. Incepusem cu senin şf acum ne. -=-~-...:....
am.eninţau n.orii, iar vântul. sufla · -· -=- - :
cu mânie îndoind crengile sălciilor, ·-' .._
Dunga vânătă dela orizoot, se trans- Pânza se umflă.: .
. formase în rotoco~Ie plurn.buri,i, cu . . .
matginele „ învolburate, ce se râdicau ca un fum gros pe. cer.
Turcii avuri\. dreptate: ·cum au presimţit? E·taina simţurilor lor
, • • t
...•'
mai agere·.
l •
Trect1răm de . J\lvăn:eşU, cu case puţin te.le.

· , •· · ·- · . Mai· ţin ein pâ~ă :la_ Bci.a sgic? . . . ,,
· • ·_ Greu,· răspunde vâslaşul, · care abea putea stăpâni · pânza~
gat.a• să se rupă , Vom poposi în · Calichioi. · •
Vântul şueră; apa se tn'creţeşte · sub biciu rea Iui. Intre va-
lurile ce curg în -jos şi cele formate la faţă, de puterea vântului;
se n ase in terf eren ţe. Dunărea încruntată iea înfăţişarea un uî bal aur
cu solzii sburli ţi. Ţinem tot coasţa•, - pentru, oriqe în tâ·m plare.
Turc1,1l de· lângă . mine, mereJ:1 se uită îndărăt, sţ:rută tor, ca ş(
când l-ar urmări un duşman ce se tot apropie.
La o cotitură largă se văd câte.- va bordeie.
E scăparea, căci ar fi fost /mprudent a înfrunta mai de-
parte mânia Naturii.•. . .
Din cel dintăi bordeiu de : lângă mat, ne iese înainte un rI?OŞ.
bătrân, cu plete albe, cu opinci ~i cămaşă încinsă cu chimir_
Figura blât1dă, cu aer resignat, arăta alte vremuri şi alte locuri.
- Bucuros de oaspeţi, moşule? N'ai încotro. Trebue să ne
primeşti. Vorba ceia: vrei nu vrei, bea Ivane aghiasmă.
- Cu d1·agă inimă, domnişorule. Numai dacă îţi va plăcea
în bordeiul nostru:
Nu era vorba de plăcut, ci de adăpostit. Abea fu trasă lun-
trea la mal şi un ropot de ploaie, eu picătu-ri maşcate de făceau
btilbuci unde cădeau, ţese pânză deasă lăsată peste apă şi
'Câmpie. Era o ploaie de stepă, potep cal'.'e într'o clipă aduce
năvala ~iroaielor peste locul petros.
Intrăm în bordei. După crşă, o tjndă cu va tră, iar în fund o
singură încăpere, săpat~ în pffi:mânt ca un zemnic, cu o fere-
struică eât pumnul. Dela cele âintăf vorbe, s'a lămurit masca
resignării depe faţa moşneagului. .
Era un colonist, venit de prin , Dorohoi. Ademenit de pămân-
. tul făgăduit, veteranul răs bolului din 1877, depe malul Pru-
tului s'a trezit pe al Duriării. Călă.toria îndelungăJu o odisee. Ne-
călăuzit, lăsat în sama Domnului, aşteptând cu zilele prin gări
:şi porturi, a căzut prin aceste meleaguri stâncoase. Când ari, plu-
gul scoate la faţă numai pietriş.
Nici un ajutor de nicăeri. Fata s,i ginere-său, veniţi cu el, după
doi ani de trudă stearpă, au lăsat şi pământ sl tot, închiriindu-l
la nişte bulgari, ca să se întoarcă îndărăt „în ţară".
- Mult nu mai este până la capăt. încheie moşneagul cu
blândeţă. Ori aici o.ri acolo, tot una e pentru mine.
Nici un cuvânt de revoltă; nici un blăstăm pentru cei ce l-au
amăgit. Strămoşescul „aşa a fost să fie'', adesa pavăză în po-
triva valurilor ce se a:Băteau asupra unui nea.m apăsat până
la strivire, încheie ori ce încercare de a-i pune în .faţă vitregia
,.;;
omenea-sca.
Afară era mânfa lui Dumnezeu. Ploia cădea cu găleata: ful-
gerile spintecau noriî ca de păcură, săgeţi oe foc din c-restetul
Gerului şi pânân baltă, iar ecoul tunetelor se rostogolea prelung
la faţa câmpiei, ascunsă după pânza de apă.
Abea cătr,ă sară vremţa se mai limpezi. După o ploaie măruntă,
ca bura de negură, norii se rup, iar fulgerile se schimbă în
pâlpâieri întinse ce luminau orizontul mereu, pare că ar fi fost
un incendiu depărtat. ·
De plecat rnai departe nici vorbă. După o cină frugală, cu
reservele din sacul de escursie, ven.i vremea odihnei. Vâslaşii
ş'au găsit repede culcuş sub lunţrea răsturnată cu fundul în
sus. De ţânţari nu le era teamă; ploaia îi închise în ascunzişurile
lor:. Moşneagul îşi as,.:eză o sdrean ţă drept căpătăi, lângă vatră.,
alăturea de coteiul ce se făcu covrig. Pentru mine rămase sin-
gura laiţă din fundul casei, acoperită cu o ţolincă. Ca să ajung
la locul de odihnă a trebuit să înot prln boabele de grâu depo-
sîtat în odaie, în lips.ă de hambar .
Oamenii cremenii cioplite, a căror urme se găs.esc din belşug
pe aici., odihneau de sigur tot aşa. Singura deosebire că se în-
văleau ou blănurile de oaie, ce ţineau mai cald decât pele-
rina mea, rară de se vedea în zare printr'însa. Veacurile ce
s'au scurs dela dispariţia lor. n 'au schim-
bat întru nimic obicejurile traiului, măcar
c4 pe largul fluv iului trec din când când
vapoare mânate de puterea aburului.
A doua zi de dimineaţă, amorţit de frig,
m'am trezit când luceafărul mai. sclipea
încă. M0şneagul de mult e.r a sculat. Din
zori şj până'n noapte se trudea, fără să se simtă urmele muncii
zilnice.
Până la Boasgic, vâslitul a fost greu. Dunărea îngălbelîită
spre margine de mâlul răscolit din ţărmul roşcat, era încă mâ-
nioasă.
La Boasgic, sat iarăşi cuprins, ,a fost din nou popas. Trebuia
să merg spre Băl tăgeşti, înfundat în valea ce venea dinspre
.Alah-Bair, dealuri mai răsărite, cu bogat izvor de a_pă sub ele.
• .=...: _ La Băltăgeşti am
.,,-- --=....-~i";- -~ ,J _, - dat peste stăpânul
', ,----=.. -~~-
- ~1;,..,f.. ·. -- -~ ;. -=---
- .· crâsmei - otel si
,
=-..;;•.,/. ..,, 4 - - - ,:. ..,.-.........__ restaurant tot o
= .-r ,,,. •. dată-vrednic mo-
-•►··"' •• • • : . . - -1 can d.in partea Ră•
• ••• ~-- •... ··:..}• şinarilor, oprit în
"" ~ .... '"" ·~ loc în drumul Oilor.
.. Alah-bair, dealuri maî răsărite
Se stie
, că Do-
br0gea era ţara ier-
. natului, pentru câr-
durile de oi ce păşteau vara în Carpaţi. Bărăganul nu av.ea
drumuri 4ecât cărările bătute de copitele mărunte ale turmelor
mânate spre mare. Satele de azi sunt răsărite. pe locul târlelor
de odinioară, sau a hanului dela răscrucea drumurilor.
In urma turmei veneau ciobanii sau chiar unii stăpâni, cu
gospodăria cât încăpea pe spinarea măgarilor. Era drum lung
de făcut, cu peripeţii numeroase, pe care le învingeau curajul
şi voinicia. Mtilţi din cei veniţi pe urmele oilor, nu se mai în-
torceau îndărăt. Găseau lesne pământ în Dobrogea turcească
mai mult decât le îngăduiau să aibă stăpânii de dincolo de Car-
pati.
$i astfel se întemeiară multe sate, azi stupuri de gosp0dărie,
în toată Dobrogea de sud, din Dunărea şi pâ_nă'n Mare. Inainte
de realipirea D0brogei la România, în lungul malului drept al •
Dunării, străjuiau multe sate româneşti cu aşezări temeinice.
„Când am venit aici", spunea stăpâI}ul crâşm ei, om cât un
munte ţ lat în spete, ,,am mâncat mămăligă rece, de trebuia să
o desgheţ cu aburii răsuflării, ca să 'pot muşea din ea".
Câtă deosebire îfltre Băltăgeşti şi Calichioî. Două tipuri dia-
metral opuse ale aceluiaş neam ca · urmare a condiţiunilor isto-
rice diferite.
Din colo, bietu.I moldovan blajân, dar fără vlagă, îşi sfârşea
zilele într'un bordeiu asemenea mormântului. E dreptui ; ve-
nise bătrân, schimbând prea brusc mediul şi cont!iţ1unile de
lucru. Dar el mai făcea parte dintr'o ramură a neamului, care
nu putea şti decât ce e ascultar.ea şi capul plecat. ·
Nu ştia ce e dârzenia lup t ei, căci n'avea cum lupta. De-şi
râdica mai semet frufltea, repede îi sţătea capul unde-i stau pi-
cioare1e. fn schfmb trăia concentrat fn lumea g~ndurilor lui.
Dincoace era experienţa drumului lung, isteţimea născută
-de neprevăzut, din lupta pentru păsttarea etnicităţii cu un stă
pân ce necăjea, dar nu distrugea.
Dincolo mereu nesiguranţa zilei de mâne, care naşte resig-,
nare, fatalism. Dincoace nesiguranţa vfeţif lipsea. Rămânea
lupta.
Totuşi caracterele deosebit e se împlinesc, spre binele între-
gului. Asămănarea ar duce la o unffonnitatţ etnică. Unul re-
presintă acţiunea în orice condiţiuni, perseverenţa în înf.ăp tuirea
materială; celălal t creaţiunea sufletească, Ve~nică, ie~i tă din
concentrarea în sine.
'. Dela Boasgic iarăşi plutim la edec. Natura terenului s'a schim-
bat. Stâneele au intr.at în pământ, iar malul deşi înalt , lasă
prag de păşit • pe lângă apă.
_. Aproape de Seimenii-vechi, sat aşezat pe vârful malului, cu
girezile mai înalte decât casele, trebue să poposim fără voie.
Gal.ea pe uscat e tăiată de o scenă ce aminteşte vremurile de
dinaintea aparitiei omului. Dfntr'o curmătură în mal, scoboară
cireada satului ia adăpat, învăluită în nor de praf. Şirul vitelor
tine
, , cunosc cărarea bătută; se îngră-
cât e-va minut e. Ecle îsi
mă,desc în lungul apei, sorbind până ce se umflă, spre a apuca
înap.oi cum au venit. Pare că _ te astepţi să apară de unde-va
fiara care, le pândeşte, cunoscându-fe vadul, cum se întâmplă
azi în stepele Africei.
După ce n'a mai rămas vită· pe mal , turcul îndoit de şele,
apucă mai departe la drum, trăgând lunt rea după el.
Dela Şeimenii-mici, sătuc cu puţintţle case înşirate pe coastă
de pare că alunecă la vale, vâslaşul îşi i.ea iarăşi locul tn luntre.
Nu-i dădea mâna, se vede, să între în port ul dela Cernavoda., tră
gând luntrea dqpă el. De aJtfel ar,fi fost păcat, căci di.n mijlocul
apei te bucuri de tabloul unic, al frumosului poa spânzurat
deasupra fluviului.
Soarele se lăsase aproap~ să a~finţască, aşa în cât împletitura
barelor
, de fer, pătrunsă de lumină , sămăna cu o fâsie , de dan-
telă la tă, întinşă dela mal, peste apă, peste ostroave nu,mai
sălcii, până departe- , depart e-, ca punt ea cerului, din poveste.
81
Tabloul farmecă privirea dar face · să-ţi bată şi Inima de

bucurie. E opera energiei româneşti în intregîme. Gonstruft
după planurile inginerilor români, cel mai mare pod depe lume
:când a fost terminat, leagă Dobrogea 'de restul ţărfi.
.
Dobrogea românească, pământ bătut de legionarii romani,
:stăpănită de Mircea cel Bătrân, care se intitula „Dom.nul Si-
listrei", nu poate fi. decât veşnic a României.
.,
I FE DRUMUL ENGLEZ
Dobrogea mijlocie,, unde predomină stepa fără arborf, se
prezintă sub două feţe deosebite.
De aţ>uci drumul pe culm·ea dealurilor, crezi că e pustie. Faţa
e când ca un şes înalt, când se tndind moşuroaie largi, unele
după altele, . până ce sprijină bolta cerului. Nici un sat, nici o
colibă, nici un pom adesa. Numai turmele de oi cât arată viaţa.
Primăvara verde, la. începu.tul 'verii ca bătută în aur, rep.ede e
îhcenusată.
,
Viaţa Vie e strânsă în văi, în depresiuni, la adă.post de vânt,
aproape de apa ascunsă la adânc. Acolo sunt satele cu casele
îngrămădite, acolo pâlcurile de salcâmi, pe acolo mai des pasc
cârdurile de vite.
Cuntrasul este uneoti isbitor. Apuci către Cavarni;l., p·ornind
pe drumul care nici scoboară, nici urcă. La orizont numai vestitele
movile, morminte vechi ori staţii de observare, cât zjmţuesc
profilul. De o parte şi alta a drumului sunt sămănături,. mirişti
ori păşune, chiar dacă pământul e plin de prundiş.
Printre ogoare se vede ca o crăpătură mai largă în pământ.
E valea unui pâ-
râu, îngu~tă, a-
dâncă, niste
, chei
mai lărgite. As-
pectul dintr' o
dată se schimbă,
variat, învioră
tor. Pe fundul
văii scilpeste
, su-
,
viţa de apă; din
izvoare ţârâie pi-
cături de ume-
zeală ce înver-
zesc îngusta lun-
că. Arborii um-
bresc coastele,
Pe fundul văii sclipesc şuviţe de apă... iar câte un petec.
de vie asterne,
,
pata verde-albăstrie a frunzelor stropite.
Totul, în Dobrogea mijlocie, e subordonatapei, care .se ascunde
la adânc suptă de straturile groase de pietre poroase.
89
lată de ce Valea Carasu, dealungul căreia fuge tren1;tl ce duce-.

la Constanţa, pare m uit mai populată decât ţinu tu rile delu-
roase di~ jur. E singurul drum mai bătut şi mai cunoscut din
fuga trenului. Nu este lipsit de puncte unde variaţia deşteaptă
atenţie.
Chiar puţin după plecc1,rea din Constanţa, când tren1:1l urcă.
domol spre Anadalchioi, cu vestite crescătorii de cai, o privire
îndărăt opreşte atenţia.
Acoperişurile de case, ci.I aspect mediteran, au drept ecran.
albastrul mării. E o polichromie plăcută, siluete ce nu se întâl-
nesc o,ti unde. Bolta geamiei ou minaretul svelt alăturea, împru-
mută ceva din tonalitatea orientală.
Admir1 tabloul variat, dar ceia ce vezi, îţi evocă şi -sforţarea
făcută de noi, pentru ca nici în 50 de ani, o clipă în viaţa unuf
popor, să schimbăm un biet port pescăresc, în care abea puteau
ancor,a corăbiile cu pânze, cu pântecele umflat, în al doilea port
al Mării Negre, de unde pleacă vapoarele noastre spre ţărmuri
depărtate. Ce cântece de laudă ş' ar face alţii, după asemenea
semn qe vitalitate etnică, de muncă înc0.rdată ! La noi îl:
nesocotl!n. Ne mulţ1:1mim să gândim că aşa trebuia să fie. Luăm
faptul în sine şi n1:1 în totalitatea condiţiunilor economice şi
politice, în care 1-a-m înfăptuit.
Pentru mine însă Conştanţa este minunea sâvârşită în scurt '
timp. Totdeauna, trecând prin acest oraş prefăcut pe deantregul,.
mă înohJn ca în faţa unui altar al muncii de care suntem capabili.
E minunea stăruinţii, mai importantă în condiţiunile săvârşite,
decât acele prea slăvite pe care, suntem îndrumaţi să le admirăm,
din Statele noi ale Americei.
Constanţa, ală tur ea de Bărăganul transformat în grânar, le soco--
tesc ic;oanele care chezăşuiesc căşi noi suntem în stare să înfăptuim
minuni. Capăt întotdeauna din ele, încredere în puterile proprii.
Drumul apucă pe podi~ul tipic de. stepă. Drept vegetaţie·
n'au ră:mas decât tufele gălbii dţ, laptele-cânelui, ce-şi ~pără.
viaţa prin otravă şi de peliniţă amărâe. In colo e cenuşa pre-
sărată de arşiţă.
Tabloul stepei se întregeşte prin şati.:a de ţigani, ce ş'au luat
popas în coasta oraşului. E nomadismul vechiu, păstrat în toată.
cură,ţenia obiceiurilor de demult, cu mici adaptări, prea slabe
urme, la vremea modernă. Nu mai e prada drept mijloc de trai,
decât sporadic -şi tăinut. Obiceiurile vechi însă au rămas. Vrăji
toria, atât de puternică încă în orientul depărtat, acoperită cu
spuză groasă în Europa odată cu apunerea timpurilor medievale,
fotmează tncă ocupaţiunea principală a ţigancelor din şatră.
Mentalitatea vremurilor apuse nu e complect stânsă chiar·
la oamenii cu aparenţă de judecată . şi stăpânire de sine. Dorinţa
de a pătrunde taina viitorului, mijeşte încă în sufl_e tul
celor mai mulţi. De curiozitate, se spune, da:r în realitate din
îndemnul spiritului ce a cuprins odată sufletele şi care stă ascuns
90
-1n . tainiţele inimii, stafiile trecutului depărtat, vrăjitoarele şi

.ghicitoarele cu privirea pătrunzătoare, mai pot menţinea printre
-noi faza din omenire, care predomina prin aceleaşi ţinutur-i acum
-două miî şi mai bine de âni,
DobrQgea prin aceasta este minunată_ In spaţiu restrâns ea
,cuptinde încă urmele yH ale evoluţiunii istorice. Pe şos·eaua
umbrită atât de rar de câti-va ,. salcâmi, se râdică un nor
de p·raf, răscolit de mersul mărunt al unui eârd de oi, cu lâna
fumurie. Măgarul e în frunte., încărcat cu câte-va sumane. Tac-
ticos, păşeşte negrăbit, aşezat, fără nici o deviare. Din când în
-când îsi scutură capµ! de tăul mustelor. Clopotelul dela gât
.sună mărunt, o clip'ă, îndeajuns ca să dea de veste că păzitorul
,-e în frunte.
E icoana slăbită a vremurilor nu tocmai depărtate când drumul
,oilor nu era nici pietruit, nici umbrit de salcâmi. Se scobo.rau
mocanii făgărasehi si sălistet'li, cu nenumăratele lor turme,
mii de capete, răsco(ind praful Bărăganului, pănă hăt departe
:spre coasta Mării. Aşa au luat naştere şi casele îngrămădite ·
în jurul târlelor din Câmpia Română, aşa mai ales s'a populat
malul drept al Dunării ca şi ţărmul Mării cu purtătorii graiului,
a obiceiurilor românesti, apostolii muncii îndârjite. Din no- •
madismul păstorâ.l s'a ajuns 'la stabilitatea agricolă, iar ciobanul
·încercat prin drumuri lungi, prin lupta grea cu vremea şi ne-
•,c unoscut, a devenit plugarul harnic, gospodar aşezat şi econom.
Abea s'a împrăştiat norul de praf în urma oilor şi apare satul
Hasamcea, iar mai încolo Omurcea, ambele tătăreşti pe vremuri,
-azi colonizate în mare parte.
V:alul tătăresc, spaima de odinioară a Moldovei întregi, este
·acum stâns cu totul. Iţi apar e ca aburul ce se râdică dintr'o
, clădire mândră, năruită la pământ de un incendiu .
C;:isele de lut, galbene până şi pe acoperiş, a bea se deosebesc
din galbănul pământului bătut. Urmaşii lui Tamerlan, în pragul
morţii au păstrat numai înfăţişarea celor .ce băgau groaza,
·tăsând scrum pe unde treceau. Au păstrat caracterele fizice,
dar şi obiceiurile, semnul acelui conservatorism etnic, pe care
·nu-l distruge nici moartea, enigmatică tărie a păstrării popoa-
relor, chiar când încrticisările
, sunt mai întărite.
Isolarea le-a domolit pornirile. Lipsa cohesiunii din mulţime
·î-a făcut liniştiţi şi paş ni-ci. Te primes-c în casa lor cu toată curte-
nia unui om cuţn se cade. De cum ai intrat şi te ai aşezat pe
,-cult:ucele care ţin loc de scau n, gazda îţi ~ntinde tabacherea cu
tutun. Ar fi o obijduire s·ă-ţi faci ţigară din tutunul tău. Când
îţi aduce cafeaua nelipsită, ţ'o întinde făcând temeneli adâhci 1
,ducând mâna d,reaptă la inimă.
Din strămoşeştele obiceiuri, le-a rămas încă vie dragostea
-de cai. Nu e mai mare eiuda tătarului, decât când altul !'a
1ntrecut la dr um.
Durerea trecutului sfârşit ş'o arată în cântece. Trăgănate, ca
.:si cele turceşti, au însă accente qe .o âtâ.t de adâncă melancolie,
fn cât simţi su'fletul ce plânge după vremuri âpuse. Fără să vrai
o lacrimă ţi se furi-şază în colţul ochilor. E doar prohodul unei
lumi dispărute, cu urcuşuri de care se vorbeşte în Istoria omenirii.
Un deal alb se z-ăreşte în cal.e. E spintecătura mereu proaspătă
.a coastelor de cretă dela Murfatlar. Piatra uşor cioplită e fo -
losită în toate. Gardurile sunt de piatră, ca şi casele ori ham-
barele solide din preajma gării. Piatra dă puţină viaţă industri-
.ală locului, prin varul ce se scoate din ea.
Bfserica masivă, de curârid înălţată, arată prefacerile istorice.
In aptopiere stă tupilată giamia cu minaretul scund.
Totul e învălit cu -asezarea
, .
prafului ,alb, scormonit de vânt.
Un miros pătrunzător de salcâmi, ninşi d.e flori, îţi spune ce
s'ar putea sâvârşi în pustiul stepei, dacă .s 'ar da mai mult preţ
acestui aroore, care în lumea lui, se mulţumeşte cu puţinul
ce-i trebue ş i cămilei ca să trăiască în de~erturi.
Cu. toate zidurile de hambare între care te găseşti, stepa nu
se uită. Ţ'o aduc aminte tătăruşii cu ochi de pisică, cu faţa
,ca turtită de pumn. Au mânele pline cu colilie, năgara depe
aiurea, fire de mătasă, ca nişte plete bălane când le bate vântul.
Alăturea de drumul de fer, se ţinţ un val de pământ, ca o
1,1riaşă râmă ce se târăşte peste văi şi dealuri. E Valul lui Traian.
Poporul. aşa de mult cinsteşte amintirea marelui împărat
-erou legendar, în cât pretutindeni îi întovărăşeşte num.ele de
-oricţ semn de apărare. Acoperit de iarbă, răscolit de ferul plu-
_g ului, valul e mai mult ca o vârcă, prin unele locuri stearsă, fă
.cută una cu ogorul. Evocă însă vre1nuri de greu sbucium, când
Scitia-minor t rebuia păzită de năvălirile nomazilor pustiit ori.
In faţa lăcustelor nu se sapă şi azi şanţ de apărare?
Interesant e suprapunerea, de drumuri. în răsfâmpuri atât de
lungi. ValuJ merge paralel cu drumul de fer, iar Valea Carasu
.,e .arătată ca un drum vechiu, păzit la capăt de vechiul Tomis,
vestit prin exilul lui Ovidiu. Legătura directă dintre ~lare şi
Dunărea, grânar şi loc de încărcare, a prilejit cel dintâi semn
-de eivilizaţie prin aceste meleaguri. Drumul de fer actual e cţl
mai vechiu din România. L'au început engletii în 1858 şi l-au
terminat la 1860, înainte ca Bucureşti să fie legat cu Giurgiu.
Lucrul n'a fost greu, căci natura s'a îngrijit să taie e.a întâi
valea, care a dat loc la multe discuţii. Unii văd în ea un vechiu
;braţ al ;Dunării , Mărturia lui Ovidiu e adusă ca sprijin.
Accepi colloguium gelido Nasonis a/J lstro, se adresează poetul .
,exilat cătră prietenul său Atticus, mai fericit. Se uită însă că
licenţa poetică nu e totdeauna în înţelegere cu rigurositat ea geo-
_graJîcă şi ş tiinţifică.
Fapt e că
dela Murfatlar, fundul văii e numai apă şi papură,
·rămăşiţa unui liman odată mai întins, putând da ilusia unui
braţ părăsit al Dunării.
Arsiţa de s tepă a pierit din cale. Tabloul se înviorează cu
www .ziuaconstanta.ro •
verdele plin de putere, pe care-l aduce apa. Cont!'astul între cele
două caracteristice ale Dobrogei e mai isbitor P,,rin apropierea
lor. Malurile de lut, ruginii în a;pus de soare, sunt goale, mereu
năruite. E stepa uscată, plină de praf. Pe fundul văii e viaţa
plină, ce aduce aminte de Deltă.
Medgidfa, târg înfiinţat la 1855, e , cel mai însemnat din
tot lungul liniei. De altfel întotdeauna aici a fost un nod important
comercial, aa loc de îQcrucişare de drumuri. lnaintea actualu.lui
Medgidia, era satul Carasu, cu importanţa Bazargicului dela
sud.
S'a dat oraşului nou numele sultanului Abdul-Medgid. Slă
vitul patronaj sultănesc, se vede după geamia pe dinlăuntru
numai marmoră. E cea m,ai frumo.asă din Dobrogea lntreagă,
afară bine înţeles de acea. din Constanţa. I,n apropJerea ei însă
se înalţă şi Biserfca sf. Apostoli Petru şi Pavel, cu oele tr,ei tur-
nuri ca de plumb, strălucitoare în bătaia soarelui spre vederea
tuturora.
Dela Medgidia încep bălţile, focar de friguri.
Desişul papurii e plin cu glasuri de păsări, iar vântul naşte
muzică şuerătoare, trecând prin pădurea frunzişului lovit în
dungă.
La gura văilor laterale stau satele. Spre sară se coboar'ă câr-
durile d,e vite la adăp,at. Turmele de oi pasc iarba fragedă, mereu
verde, 1}e locurile lăsate de apă dar umezite într'una. Numeroase
răţuşte , negre c.a dracii, încreţesc faţa apei cu vălurele dese;
bâtlanii feluriţi stau la pândă; Gocostârcii, cu pas mândru,
măsoară locul în afara apei,. dupind din vreme în vreme în
mâlul încă moale.
Malurile se tot apropie.; sunt garduri de piramizi şi stâlpi
săpaţi de puhoaiele ploilor repezi. U.nde malul e ca tăiat, roiuri
de lăstuni sboară în preajma cuibur.ilor săpate în lut.
E tabloul deplin al variaţiei ce aduce apa, ori unde ar fi.
Drumul englizesc e părăsit. Varianta românească urcă dămol
pe. coasta unuia din dealurile ce împrejmtiesc Cernavoda, pri•
lejind drumeţului frumoase privelişti.
Ce;navoda e strânsă între dealuri. Jos, la loc mai aşezat,
hi j urul geamiei, e piaţa largă cu magherniţe depe vremea tur-
cească, cu hambare masive din piatră, acoperite c1:1 ţigle rugi-
nite. Căsu_ţe curate se acaţa,ră pe coasta lnverzită cu vii. Arbori
stufoşi umbresc fundul văii, unde grădinele cu zarzavaturi
dau un coloi:it nou. In faţă, prin deschiderea îngustă, apar hor-
nurile înalte ale fabricei de c.:iment, lângă malul mereu surpat.
Cernavoda este' doar oraşul cel mai ind usţrial, din Do orogea. Şi
mai departe e apa cenuşie a I;)unărH ; ca o dungă de ceaţă
curge lini§tită în lungul ostroavelor împădurite cu sălcii pletoase.
Apă, pietre,· natură fi om, ş'au întâlnit acţiunea, într'un c.olţ
pitoresc, cum sunt puţine nu numai în Dobrogea întreagă, dar
chiar dealungul Dunării. Ia,r când tr.enul trece pe su"b arcadele
măreţului pod, suspendat deasupra apei, acelaş sentiment
-de deplină încredere în noi te învăluie ca şi când intri în Con-
stanţa.
E un simbol faptul că- Dobrogea, atâta vreme înstrăinată,
,e legată de re5tul ţării prin strânsa învăluire sufletească, care
deşteaptă energia şi priceperea, mai trainice decât puntea
<le fer sprijinită pe cele două maluri.
,, ţ,.R<'.i~@~
' . tfr.r/"J~ ~
• ·/ · . .,,, ) . (.9)..4
.o (.11,, . .
• • •
l ' <,
'\f'
/
.• ~
,,'\
_,.
... •
~
18'.1
~
·.
. ~~
' - _\. ·• .,t: .;,:
: . :li'> ,
.' - ...... , .),. \\@

.. · t-. · ~,
·I'
,,
, ,
.=
"- ~
' .'<!,
"'-= - : :;·,
FRIN STEFA
Când am deschis ochii, minareturile din Medgidia abea se-
desluşeau ca ni~te liorn4ri înalte, iar casele înşirate în amfi-
teatru păreau pete albe pe fondul certu.şiu al cerului în ceasul.
când se. lumina de ziuă.
• In ga,ră, pe lângă păr,eţi, stăteau sgribuliţi în răcoreala di-
mineţii, turcuşori cu fesul de culoarea mărgeanului, Medgidfe
e un nod de cale ferată, prilej de câştrgat un ban-doi mai mult,
e ceva mai ma,re.
O dungă purpurie vesteşte zor.ile, apoi ca într'un reflex de in-
cendiu, cer,1:11 se lumină. In stepă soarele ap~re fără multă
pre.gătire. Se iveşte o geană roşie ca un crai nou răsturnat si
apoi repede se arată discul mari;), rotund, numai foe. Săgeţife·
ferbinţi dintr'o dată prind a lovi în toate părţile.
Părăsind linia principală, trenul apucă spre miază-zi.
Ceaţa se adună pe fundul văilor largi, spre a se îndrepta în
ascunzisurfle ei de peste zi, lăsând în urmă, aninate de firele:
de iarbă, lăcrămi de rouă ce ţes pân.ză' de diamante . î 'o tul e.
îmbrăcat în haina stepei din toiul verii. Iarba e ca arsă, mi-
riştea rară; chiar şi spicurile porumbului ş'au pe-r dut din stră
lucirea lor argintie.
Câţ e zarea <Je largă, nu s.e zăreşte nici un arbore. Stâlpii de·
telegraf sunt singurele variaţii, înşira,ţi la distanţe regulate, tră
gând ·pe pămâpt dungi negre, Ulllpra lor prelung,ă. In bătaia
soarelui şi întinsul spaţiului ciorile par vulturi, iar penelţ. lor -
strălucesc metalic.
Ma~ina lasă în ur.rnă o dâră întunecată de fum. E. atâta li- ..
nişte în ·aer, în cât nou·rul negru, învălurat, se menţine lungă.
vreme la aceaşi înălţime, până ce se scămoşază în rotocoale ca
de zăpadă, străbătute de soare.
Cel dintâi sat apărut, uimeşte ca un eveniment. Călătotii
puţintei se aplecară la fereastră, ca să-l vadă mai bine. Casele
stau grămadă la adăp.ost de câţi-va salcâmi. Lucesc ca de aramă
acoperişurile de stuf des. Pe locul de arman, ca arena unui circ,
o păreche de cai se învâr,tesc mereu . în jurul ţăruşului central.
Cu copitele sfarmă paiele, desghioacă spicele. Paiel.e sunt trase la
o parte, ca şi pleava uşoară. Boabele grele ca aurul se adună„
se mai v•ântură şi se pun în saci. E sistemul întrebuinţat de traci,. \1
păstrat şi în vremea aburului:
www .ziuaconstanta. ro
•
95
· De după coama unui deal trăgănat, în aureola soarelui înălţat,.

se arată silueta mărită prin efectul luminii, a unui p-lugar ce
apasă, aplecat, de coa.r.nele plugului. Pare o statuie uriaşă„
reprezintând simbolul muncii.
Aici nu este altă preocupare decât a pământului, căci numai
de el se leagă viaţa oa-
menilor până'n amănun
timi.
, Casa e lut frămân -
tat amestecat cu paie şi
acoperită cu stuf. De lut
sunt ecareturile, unde
se găsesc. Piatra din ..
malul dealului , pusă 1es. ...se arată si•Jueta unui plugar•..
pede peste lespede, îm-
prejmueşte curtea. Pământul dă pânea ca şi hrana cârdurilor
de vite. Omul are grija lui,. de cum deschide ocl;lii până ce se
culcă, din primăvară până târziu în toam-nă. Când ogoarele-
se bucură de ploaJe, belşugul prin care î~i arată mulţumirea,
aduce voia bună şi veselia în casă. Când pământul e trist şf
crăpat de secetă, şi omul plânge chinul nevoilor nesatisfăcute..
Trenul se mişcă mereu prin aceleaşi peisagiL Aci suflă din.
greu când are de urcat o pantă destul de trăgănată, aci scârţie
si geme la o curbă largă, în cotiturile sinelor de fer, cu încolă:..
cituri de serpe
, ce se târăste
, a lene. ,
In monotonia priveliştii te uiţi până şi la şiragul moşuroaielor·
de cârtiţă proaspăt răscolite, iar petele de nemuritoare, tranda:
firii, cu petalele- scorţoase, fac să- ţi alunece pe buze un surâs.
de plăcere. Dumbrăveanca aşezată pe sârma telegrafului pare·
o minune. Spăriată de sgomotul maşinei îşi iea sborul, desfă
şurând podoaba de curcubău a penelor ei frumoase ca de papagal..
Pe urmă iar numai pământ şi cer.
O familie de popândăi a ieşit din vizuine ca să se soreasc~v
.
~
--5,r.;.-t ,,-;
~"\
: .
:ţ· .:. I:)
Baţi din palme· ca
un copil, atât de,
~?">J..~-~--- ; "- .-::;;;..... ~::--4~- drăgălase -sunt a-
.:%_~ ,.{,;;,.M-~. _ ,..#F"!.:?flii:--:. :-:~ c:ste făpyuri vioaie
, , ,_ ,'I!"""', · · ~ • - - -= din stepa.
O famtlie de. popândăi a ieşit din vizuini... Hârciogii, cutra•
istele la gât, repre-
zintă lăcomia. Nu se mai satură să fure. I n cămările lor sub-
pământene, sunt adevărate hambare pline cu grâu. Şoarecii de:
câmp, fricoşi, sunt tâlharii care mai mult strică de cât fură.
Popândăii sunt momiţele stepei. Când zăresc pe om, nu apucă
la goană decât puii, neexperimentaţi. Cei bătrâni stau locului,
se râdică în două picioare şi privesc întrebători, cu ochii lor
mari, vioi, întorcând capul în toate părţile. Dacă văd că nu
e nici un pericol, îşi caută de treabă. Altfel fug sărind, dar tot:
oprindu-se din loc în loc, râdicându-se şi iscodind.
.,
0/'
,)
.Soarele s'a râdicat d'e o suliţă pe cer. N.u mai e de aramă ci

·un furnal din care se revarsă, nemilos, jerbe de-foc. Setea prinde
.a te chinui, iar broboanele de sudoare se în.şiroaie la tâmple.
Cât te uiţi roată împrejur, nici o cumpănă nu -şi înalţă braţele
pe cerul :fără nori. Apa e la atâta a.dâncime în cât se scoate cu
frângh ii lungi -de zeci de metri, trase de cai şi învăluite pe hecnă.
De aceia şi satele se îngrămădesc în depresiunile văilor unde
.a pa e mai la faţă.
Totuşi pământul e rodnic. Există o aşa de taini,că legătură
·între a,e r şi pământ, iar plantele ştiu să se adapteze atât de bine
·nevoilor,, în cât rar când ogorul dă greş .
Ploile de primăvară ajung. Cu sgârcenie apa este înmagazi-
_ nată la adâac şi apoi tot cu sgârcenie se îndreaptă spre faţa
brasdelor, unde grâul îşi înfige rădăcini adânci ca să o ajungă.
E dreptul că oamenii înving şi prin 1htinsoarea sămănăturilor ca
şi printr'o mai raţională cultură, iesită din observările tndelungi 1
transmise din generaţie în gener~ţ(e.
D'upă un larg ocol, drumql se apropie deBiulbul-mic, c.a 0 oază tn.
tre valurile de năsip, prin pumnul de salcâmi ce împrej muesc casele.
După Cobadin, sat mare, cu gospodării întinse, cu cai mulţi,
trenul alunecă -pe lângă Agan, un sat de tătari.
Câtă deosebire între asezăminte omeneşti atât de apropiate.
Dincolo, în C0badin, cu colonist!, nemti,, c.asele sunt case, înalte,
'bine clădite, cu gospodărie întemeiată în jur. Dincoaee bor-
deie abea râdicate dela faţa pământului, nevăruite, c·u aco-
perişul jos şi lat. Tradiţia şi obişnuinţa au păstrat \de veacuri un
.soiu de mimetism omenesc, în care casele lutuite' si pe din afară,
fără nici un pom în jur, abea se recunosc de departe. Au cu-
loarea una cu pământul. Cimitirul e ca o coastă stârrcoasă de
•deal. Neîmprejmuit, locul mormintelor e arătat de o lespede
colţurată de piatră, înfiptă cu un capăt în pământ. Stau ca ni:şte
solzi sburliti,
, care a-
plecată pe o coastă,
care dată pe spate.
Geamia, sărăcuţă.,
e o casă ceva mai ră
sărită. Lângă ea, mi-
naretul cu cerdac pe
vârf de stâlp, are for-
ma pătu l ului de păz i t
_ jl _ ..-- via. Totul e sărăcie şi
~ - mai ales părăsire. Sat
~ . a\ .şi cimitir e. tot una.
~. - - 1, \..- Trenul trece pe
lângă sat, fără să fi
adus vre-o sehimbare .
.Energia etni că s'a stâns, cheltuită cam în întregime cu veacuri
în urmă, în acele iurişuri ce împrăştiau spaima până .şi dincolo
!)7
de munţi. Urmaşii, istoviţi, presăraţi rar prin locurile odată dom.

nia lor, se stâng pe încetul, neavând vlaga adaptării la vreme.
Isolaţi în credinţă şi obiceiuri, curba vieţii lor nu se continuă
nici măcar în a altora. Ei; pe sfârşite, ca a atâtor popoare din
trecut, ca atâtor ramuri de fiinţi înainte de ap~riţia omului.
La Caraomer era nodul de legătură cu Mangalia. Căruţele
aşteaptă călătorii iarăşi din obişnuinţa trecutului. Automo-
bilele şi camioanele pornite dela Constanţa, drum mai scurt
şi mai ,sigur, au om0rât şi acest izvor de câştig: al localnicilor.
Tatarîi stau gata totuşi, aşteptând la gară. Te crezi, undeva
departe-departe, în orientul povestirilor din copilărie. Cei mai
bătrâni, cu ochii ca niste cheotori, mai poartă vechiul turban
şi şalvari, încinşi la mijlo,c cu br.âu alb ori roşu, lat până la piept.
Pielea feţei, arsă de soare, e numai sbârcitµri, brasde adânci
în Jurul umerilor obrazului ca două monturi proeminente. Cei
tineri, mai mult spâni, au păstrat doar fesul şi obiceiul de a sta
cu mânele în buzunare. Ocbii şi picioarele ca două arcuri largi,
le arată origina.
De alfel sunt oameni paşnici şi detreabă. E domolirea apusului
linistit.
,
Satele prind a se mai înteţi. Prevestesc o schimbare în con-
diţiunile geografice. Capetele văilor adânci şi înguste, caracte-
risttce pentru partea dun,ăreană a acestui ţinut, se întind până
pe aici. E adăpostul şi apa mai lesne de găsît, care au atras
aşezări dese. Drumul mare însă ocoleşte văile; se ţine tot pe
coasta dealurîlor, aşa în cât izolarea stepe.î tot mai dăinueşte.
E vestit tab10 J I ce cată să arăte singurătatea iernii, în ste-
1
pele Ucrainei. Peste tot e mantia albă a omătului, în culoarea

argintie ce i-o dă luna plină. Un lup înfometat, pe culmea unui
dâm•b, urlă la stele . .Ochii îi sticlesc ca două lumini din fere-
stre. Pare că auzi ecoul prelung al glasului .lui, străbătând sin-
gurătatea. De acest tablou îm.i aduse aminte silueta calulu-i
depe coama dealului, profîlându.,,se în lumina cerului; ca O·
altă arătare. Stătea locului şi dădea mereu din cap, batându~şi
coastele cu coada. 11 dobora. arşiţa şi se apăra de muştele care-l
necăjau fără răgaz. In jurul lu.i se întindea goliciunea _pei-
sajului, fără măcar un arbore pe el.
In sfârşit la Ghelengic după aproape !00 km. de drum, se
vede cea dintăi variaţie în peisaj, profilul mai râdicat, un arc
larg de c.erc, al dealurilor împădurite din Deliorman. E o nouă:
faţă din aspectul Dobrogei.
Cam în zona de atingere dintre stepă şi dealurile înalte, sta
întins Bazargîcul, asăm.ânător în multe privinţi, ca · aşezare.►
cu Bălţi, dela marginea ste,pei basarabene. E la cruce de dru-
m uri. Unul vine dela Sîlstra şi duce la Constanţa, altul .cel urmat„
străbate Do.brogea 'n lung. ln aceasta stă importanţa economică,
a oraşului, ce nu i se poate ştirbi chiar dacă se mută capitalf,_
judeţului la Balcic.
J. SirllÎll,t,tş·m. - Dobroţea , '1
Q8
Ca şi la Bălţi,
trenul după ce atinge oraşul într'o coastă, îl
tnconjură înainte de a intra în gara principală. Având iluzia
că ai ajuns în oraş, te duce di'n nou printre cârduri de vite şi
turme bogate de 0i, cu lâna fumu,rie, a•mestecate cu multe capre.
Bazargfcul e un oraş, ce a luat mare d.esvoltare în ultimii ani.
Poziţia lui meridională, la margine cfe mosaic etnic, dar şi centrul
de aprovizionare al satelor numeroase din jur, îl fac ;,ă fie plin
de viaţă. Caracteristica „orientului
nu s'a sters.
, Aburii vremurilor mai
noi, nu au acoperit tn totul tnde-
ungata aşezare de veacuri. 6ea-
miile se numără după săgeţile mi-
Geamiile se numără după mina- Bisericile creştine sunt asemenea

retu rile svelte celorlalte case...
nareturilor svelte. Bisericele crestine,

, sunt asemenea celorlalte
case, fără turnuri înalte; doar frontalul este mai lat, iat sub
triunghiul acop-erişului îrr faţă, poartă semnul cre.ş:tinătăţii., Nu
era voie să se ridice alte turnuri afară de minareturi.
In vechiu1 oras e forfotă, ca nici în altul din Dobrogea. Mica
' industrie depe vretnuri a rămas neştirbită. Ici e strada opin-
carilor, dincolo a cojocarilor, în al ta a ferarilor. Colţuri dispă
rute •din oraşele m.ode,rnizate, urmele vechii influenţe turceşti,
aici s'au menţinut. Stau grămezile d,e harbuzi, fructul stepei,
ca tn orient, Iar maţele de oaie, umflate şi uscate, par baloane
gata să apuce drumul în văzduh.
Ici e mahalaua tătărai;că, cu uliţi înguste, întortochiate, cu
păretele casei în continuarea zidului de lut. Dincolo, mai la larg,
sunt casele turceşti, bătute de soare, cu zaplaz înalt, pe deasupra
~ăruia se văd cununele de arbori ori viţa acăţată. până la aco-
periş. Ca năluci, rătăcesc cu paşi negrăbiţi turcoaice cu papuci
pe talpă, cu haina cernită trasă pânălanas·, denu se văd din faţă
-decât ochii'negri, melancolici. La ciuşmeaua din colţ„ se îngrămă
desc fetiţe cu şalvarii coleraţi, strânşi la glesne, cu ct>tliţele tm.:.
-pletite lăsate pe spate.
Dinc.<;>lo de pârăul cu apă bâhlită, sunt casele. joase, maf mult
bordeie, ale Jiganilpr deveniţi sedentari de scurtă vreme.
99
Tot tre,cutul Dobrogei e i,trâns în grămad~ de case ce formează

<)raşul. Unele urme se t0t umbresc, ca şi nedesl1,1~;irea ce cupri.nde
'formele în amurg. Valurilor vechi slăbite, le iau locul altele noi,
.străzi pavate, case mari şi bine zidite, oz:dinea şi disciplin a muncii
tot mai chibzuită.
Natura a rămas însă neschimbată; de cum părăse.sti , , ultima
gospodărie, începe câmpul. Că şi ea ar putea lua altă faţă, dacă
·n'ar fi belşugul moleşitor al pământului, ţ10 arată grădina publică.
Arbori mari, rămuroşi o umbresc. Feniq;ii, palmierii ~i ficatii,
-ca nicăeri aiurea la noi, au desvoltare;a obişnujtă pe Coasta
de Azur.
Obosit de toropeala arşiţei, te adăposte~ti în umbra grădinii;
.aruncându-ţi ochîi din întâmplare. spre. cer, printre ramurile
,de arbori, uiţi c~ te găse~ti la margine de stepă. Cerul e albastru,
intens, ca şi l;a ţărmul mării, iar frunţele. de palmieri te fac să
te gândeşti departe, unde înfloz:esc lămâii.
Puţină încordare din partea omului, o muncă mai cu râv.nă·,
,călăuzită de nevoe ori cultură şi măcar în jurul ora~elor stepa
.ar dispărea; pământul nu s'ar restrânge num;ai la g.râul ~i meiul
.ce-l dă din vremuri îndepărtate.
IN LUNGUL COASTEI
Pe o, dimineaţă lirtiştită din Septembre am pornit dela Vâlcov.

De peste Veneţia noastră, cti canale dre))t uliţi şi ch~rhana-1:e
drept palate, abea îhce,ţYuse să se râdice rtăframa nopţff . Lun-
trile dela mare., încărcate cu. peste, încă nu se arătap, iar cele
deşerte, abea se furîş.au printre cotloanele tăfrtuite din stufăriş ..
Soarele iţit între două şuviţe de nori, tiviţi cu dungi purpurii,.
tn:eepu să lumirreze v'â rful clopotniţelor, făcând să scân'teieze.
crucile de metaL
Depe vaporaşul ce apucase să intre pe canalul principat,,
cu ieşi:rea prin braţul Stara-Stambul, nu vedeai decât pădurea
nestrăbătută
de stufăriş,
covorul per-
san format
din împletitu-
rile canafuri-
lor mătăsoase·
din vârful tre--
stiei. I ci şi
colo mai stră
luceau petele
aurii de gtt··
tăi; când şi
când tot mat
rar, se arăta
silueta de inaslin a unei s-ălcii bătrâne. Apoi iarăşi numai
stufăriş, pe margini cu noianul plantelor de apă, ce pun
stăpânite imediat ce mâlul s'a îngrămădit până la faţă.
Căpitanul vaporaşului era mereu aten,t . lntr'una întreba,
pe cel tnsărcinat cu cSondar~a adâncimii. Drumul e vi.clean, în
necontenita nestatornicie a apelor din zona de lµ Q tă între mare
, Dunăre.
si
Delta 8hiliei nu are în întregimeo vechime mai mare de un veac.
Işi întinde dotl).nia an cu an asupra mării, croindu-şi rtof braţe,
ce-i dau înfăţişarea uiaei labe de gâscă c·u degetele resfirate.
E războ.iul fără mult sgomot dintre uscat şi mare., care a schimhat
faţa pământului, în decursul Vcie ţii lui de planetă .
•
10!
ln sch~mb e împă,răţia pă'Sărilor. Bâtlanii feluriţi, del:a: cel

mare, obişnuit, cu haina mai mult , c~nuşie şi până la cel mic
,c u şal de mătasă r,oşietic pe şpil;iare, stau ca pentTu defilare,
deopaţte şi alta a drumului. Surprinşi de namila ce Ie strică pânda,
unii se îna lţă tn sbor negrăbit. Cei mai
QJ<Ulţi rămân locului, imobili, gata. de atac. ...
Deta- o vreme v.aporaşul şe opreşte , E im-
ţ1rudent să iasă în 1111are, a cărei apropiere o
vestesc câţi-va pescari, păsări cu sborul neo-
:goiat ce dau târcoale şi pe deasupra trestiei.
,N e îmbarcăm ·în luntrile. la.rgi, ce ve~eau în
urmă.
Nu mai erau dubele înguste, obişnuite în
drumurile pe .Dunărea, ci lotci încăpătoare
·conduse de mai mulţi vâslaşi care se în-
•curpetă să Jnfr.unte valurile mării.
Lopeţile se râdicau şi se lăsau după co-
man.dă, ca şi când acelaş mecanism punea în
funcţiune braţele tuturor vâslaşilor deod·ată.
Ritnţul e;a neschimbat, în cade,nţă regul~tă.
Pentru a da o variaţie, capul vâslaşilor, un
Hpov~tn cu cea.fa ars~ de soare şi cu creţuri ad~nci ce dădeau
piel.ei înfăţişarea de iuft, număra până la 12: 9din, dva, tri, cetire.
Nici o secundă de greş. Ultima literă se confunda ţu plescăitul
lin al lopeţilor. Njci o deosebire, de cât în grad, de truda
sclavilor din pântecele vechilor galere, enorme dihănii cu mii
de picioare şi cu aripi uriaşe. Atât doar că numărătoarea ca-
denţată a lipovenilor înlocueşte loyit4rile de ciocan, ca bataia
,ce_asorp.icul·ui, ~ supraveghetorului cu figura aspră.
Aşa se regula, când mai iute când mai domol, încordarea bra-
ţelor. Sclavi cu lanţuri la picioare ţineau locul pistoanelor din
vapoarele de azi.
Ori cum1 văzându-te deodată în mijlocul m-ării, plutind pe o
coajă de nucă, fără să zăreşti -decât cer şi apă, fără să vreai
te străbate •fiorul nesiguranţii, repede însă ogoiet prin l iniştea
:suprafeţii imense.
Plutjm încă în domnia apelor ce le-am părăsit. Galbăn1.,1l
mâlului se. ţine la faţa apei s'ărate, mai grele, până departe,
unde şe zăreşte dunga albastrului verziu al mării puţin adânci.
lns}ătătul nostru se vede fundul mării. Pare că dorm chimere
urjaşe, vârâte în mâl, de li se zăreşte nurqai spinarea de culoare
.galţ)ănă--cenuşie. Câte-va fire de pipirig ies din mare, ca vârful
unor copaci inundaţi. E golful larg şi puţin adânc ce separă
,gura Chiliei de a Sulinei.
Marea aici e mai îndulcită; curenţii de ţă-rm, măriţi şi 9e
bătaia crivăţului, îngrămădesc năsip am,estecat cu mâlul vars~t
de Dunăre. Se fac praguri sub apă, ce cresc, se apropie de faţă,
.umplu golhil şi ameninţă cu împotmolirea canalul mereu lungit
!02
dela Sulina. ln lupta elementelor naturii e cuprins şi om ul. Aicf

se vede măsura p1:1terîf lui. Nu poate fi operă mai uriaşă, în-
dârjirea voinţii omeneşti, decât digul ce se construeşte la des-
chiderea, golfului Zuidersee, pentru a-l schimba în lac şi apoi
în pământ araail.
Ca nişte dihănii depe alte vremuri stau maşinile de dragaj'
la gura Sulînei 1 mereu ct,1răţînd calea vapoarelQr, pentru ca să-le
ţină slob0dă întrarea. Cu aparenţa indiferenţii şi a somno-
lenţii, marea mereu adYnă năsip. Cu încordare de braţe ori cu
străduinţa m-inţiî, omul mereu 0 - op,reşte să-.şl desăvârşească:.
piedica ascunsă. Cine va fnvinge '? Ondulările fundului rnăsipit,
firile de pipirig ce se arată din loc în loc, nasc teama că flatura
va brrui, dacă tărăganeala va încetini munca, dincolo, la gura
SulinH.
Când am intrat în canal, vâslaşii domolesc lopeţile. Marea.
a· rămas în urmă, iar slabele ei ,valur,i vin să se joace cu stâlpii;
cătrăniţi, ce stau de pază în lungul digurilor.
Cume bucata de ţărm dintre.cele două braţe, a·şa e pârtă aproape..
de eapul Midia.
Malul de piatră- a rămas departe, la marginea deltei. Acolo,
_sunt înşira te urmele de cetăţi, multe de sigur dacă nu porturi,,
dar aproape d.e ţărmul mării. Aşa se lămuresc legendele bel-
ciugurilor 'fixate fn stâncă. Nti e în apropiere de lacul Sirtoe-
acel tnsemnat oras, roman, lstros, :Pompelul nost ru'?
.
Actualului ţerm, nu i se poate da acest nume, decât că ţăr

cueste valurile obi-:nuite -ale mării si·
~ Ţ ,
îndărătul lui creste stuhul..
I
Ori unde îl atingi, la Portiţa Ras~lmului ori intre aceasta sj

gura Sf. Gheorghe, e 6 dungă joasă de năsip·, spulberată de vânt,
spălată de valurile furioase. Grinduri paralele, tnguste, sunt vrâs·
state cu zătoane tot aşa de înguste, ochiuri de apă despărţite
de curând de mare, Ici şi colo pe dunga năsipului, străluceşte
stuhul din care
pescarii îşi fac
colibele provizo-
rii, pentru pes-
cuitul în larg.
Varia ţi a a de--
văratului ţărm
începe de unde·
--- '"•
Id şi colo strălucesc acoperişuri de stuh...
temelia de pia-
tră a Dobrogei
ajunge până la
mare. Creşte ~iprin uşoara pulsaţie de care e mişcat pământtJl
Dobrogei. Se urcă şi să coboară, ca peptul în răsuflare, dar·
tncet, pe nesimţite şi îndelungă vreme. Golfurile mărunte, care.
într-au în dreptul vechilor văi, prin urcarea pământului, s'au
schimbat în lacuri cu tot.ul închise. Asa , -
e cel dela Tuzla,
.
· ~a cel dela Mamaia, sau ve.,stitul lac dela Tekirghiol. Apa ră-
103
masă · se schimbă; devine sălcie; vietăţile se transformă şi ele.

Bacteriile dau nămolul dela Tekirghiol. O viaţă nouă se for-
mează depe urma mării, ceia ce atrage şi o mişcare omenească
mai vie. Cât poate omul schimba faţa lucrurilor, se vede ·Ia
Constanţa şi împrejurimi.
Capăt de linie, portul cel mai de samă al nostru se înalţă la
marginea mării, ca o statuie a energiei noastre naţionale. Pe urmele
Vechiului Tomis, blă-$tamat de Ovidiu, s'a creat un oras din
nou. Largi bulevarde t1 tmprejmuesc Spre mare; otehiri înalte şi
case mândre se înalţă dealungul malului" Portul,. adăpostit,
poate primi transatlanticele uriaşe, iar reservoarele de petrol
se înşiră tn lu·n gul lui, ca nişte mari baloane captive proptite
la pământ .
. Din largul mării Constanţa apare ca un oraş modern, cu pa-
latul Casinouluî fnaintat în mare, cu şirul caselor cochete, albe,
curate, ce•şi întorc faţa cătră soare.
Marea, şi ea, aice e mai însufleţită. Stâncefo ieşite la iveală,
nu o mai iasă liniştită. Valurile se sbat, le înconjură, se î,ncon-
deiază Cl:1 s_
puma albă, ce contrastează cu albastrul din zilele
senine.
Dela Constanţa) Marea Neagră începe să fie adevărată mare,
. în raport cu, ţărmul. De aici are colţuri unde se în volbură, dar şi
locuri unde asterne pat de năsip curat şi fin. Adâncă până lângă
ţărm, culoare'a ei se mai întunecă. Nu e galbănă, spălă:ită, ca
prin părţile de nord. Albastrul cu toate nuanţele pe care i le
dă soarele, cerul cu norii, de aici începe a fi mai des.
Ţărmul devine înalt, sub vii; la m:;trginea lui prind să se înşire
vile drăguţe. Dela Agigia, de curând staţiune zoologică, ţărmul
este preponderent stâncos, pături ruginii ieşind în calea apei.
Ce poate adăuga şi omul, puţin, ca un abur, se prinde până
la Tekirghiol. Intr'o vară s'au aşezat şine de drum de fer, ţn
lungul ţărmului. Toate lunUe călduroase e forfotă de oameni,
iar locurile mai tnainte pustii, prind a fi presărate cu vile până
la Movilă, o staţiune de mare, aproape occidentală chiar dacă
scumpetea atingând lăcomia, împedică să vie şi mai multă lume
Sara, când luminile electric.e se aprind în grămada de· case
ce înc0.njură lacul aspectul este acela al unor localităţi din
apus.
Cât nu s'ar săvârsi,
, dacă munca omului ar fi mai metodică,
mai chibzuită, pe toată coasta adăpostită până dincolo de Tuzla,
unde marea e de o limpeziciune de i se văd şi bolovanii depe fund !
Aiurea, tntreaga dungă de pământ dintre malul rupt şi valuri,
ar fi numai grădini de arbori roditori şi vii cu strugur.i ce se coc de
timpuriu ; pământ şi climă sunt prielnice. Dovadă nucii resleţiţi,
rămuroşi, ori butucii de vie sălbătăciţi, rămaşi din viile de o-
dinioară, lăsate paragină nu numai din cauza răsboiuhţi, cât
şi din belsugul ogorului de deasupra, bu·n de arat. N'am ajuns
!ncă la adevărata preţuire a pământului. Populaţia prea· rară,
are câmpuri în_deajunşe. Pentru ce să muncească mai din greu ca
să scoată spor mal mare?
·;-; Dela Tuzla drumul pe coastă duce la Mangalia. Ţărmul este
rupt, marea albastră, tot mai albastră. O întreagă pădure de
salcâmi, la Tatlageac, arată putinţa umbririi pământului mai
din plin. Mangalia, cu plaja largă, cu contrastul malurilor stân-
coase şi a năsipului aşternut în colţurile mai adăpostite, ar putea
lua un avânt deosebit, dacă drumul de fer ar lega-o ou Constan .ţa.
Terenul începe să se învălureze, iar lacul ca un râu lat şi în-
tortochiat, limpede oa cristalul, f.mprejmuit de ziduri înalte
de piatră, din ca,re ies izvoare minerale,
îi dau o notă deosebită de a celorlalte
localltăţi depe ţărmul măriL
Cât de preţuit e locul, arată urmele
vechii cetăţi, Callatis „fiîca Heracleei
pontice .şi nepoa-
ta străvechii Me-
ga re doriene' '.
Funda tă prin
vea,cul al Vl-lea,
. ~& a jucat rolul de
conducătoare a-
-~ ~~--:;;--• - .supra
H istriei
___ _., - dela Nord ş_i 0-
,. --:: dessus la sud.
, ..deasupra lespedelor de marmoră, stau căsuţele rare... Armatele lui Li•
simach au îm-
presurat-o îndelung, pe când Tomis abea se înfiripa. Intre
zidurile _ei în~lte, viaţa _ civ~!zaţiei de atunci _era în toi. Pe fie~are
an se descopar urme de bai, de teatre, cu podoabe de -stalp1 de
~ar.moră, cioplite la capăt îti capiteluri măestrite. Şi apoi a venit
urtarea. \ In evul mediu nici n u__l_~ ştie )J.UlîleIB /
,c.._~ D . 1 Azi, deasupra tespez1Tor de marmoră s'a asternut pânza ra ră
- ~ - ~ ~ ~.a caselor micuţe, şu-
4
'
- brede, în jurui golfului .=.. •
cu plaja minunată şi
străjuite la spate de
multe movile, morminte
de luptători străvechi,
din năvala celor care
au în.ăduşit viaţa cetăţii
vechi.
Farmecul mării se în„
teţeŞ,te. · Malurile devin
mai înalte, Clima se în-
dulceşte prin boarea me- .•morminte de luptători străvechi ...
diterană tot mai accen-
tuată. La Durdanculac, sat turcesc., aproape de ţărm, cămilele
.sunt puse la munca ogorului, alăturea de vitele obişnuite. Vezi
106
·puiul de cămilă lângă viţel., doi prieteni de muncă. E cel mai

nordic punct unde au ajuns asemen~ animale puţin pretenţi~
,ease, ceia ce însă mai mult decât termometrul, arată blândeţa
•tremii, om-ătul neţinând prea mult ahiar în iernele g·rele..
Temelia pietroasă a pământului aici- e ma-f la faţă, pături
groase puse clid unele peste altele. Marea le isbe,şte cµ furia
-ce i~o dă crivăţul. Lovft la temelie, maJut se năruie. Intre Ca-
rapana ,şi capul Caliacra, e ţărmul cel mai sbuciumat, mai
.selbatec ,şi mai frumos tocmai prin dărămăt1;1rile adunate din
luptă. Stânci sfărmate, grămadă
unele peste altele, până la linia
năruirilor proaspete, nasc pei-
sagii prea puţîn cunoscute, cu
, .
ace, piramide, ziduri aplecate,
'între care câte un o·t,hiu de apă - ..,.,...,
Hni,ştitâ, î.n cadrul posomorât
:a-l pietrelor ruginite, fără ve~ ••>----J
·.getaţie, aduce un nou decor,
nebănuit de fermecător.
l)ela capul Caliacra până la
Ecrerie, peisajul se schimbă. E,
in ade.văr, cel mai ademenitor
din tot lungul co.a stei noastre.
In largi trăsături aduce aminte •
de Coa.s ta de Azur, prin poziţia
geografică, prin liniştea ,şf adăpostul mării, prin jocul bogat
:al coloritului.
Coasta de Azur, îşi datoreşte clima cu veşnicul surâs al frun-
zelor de copaci, golfului larg deschis spre valttl de căldură african.
Adăpostit de zidul Alpilor cu omăt pe ei pân 'n toiul verii,
golful primeşte di'n belşug şi o ţine ca într'o vatră, căldura ce
se n magazinează în apa sarată a Mării Medite:rane. Palmierii,
obişnuiţi în Africa, fac podoaba parcurilor, iar masltnii mai
resistenţi, împodobesc ,şi fqndµI văilor tijiate în munţi.
Cam asa, e si
, în
golful dela Balcic.
Peninsula Caliacra
e asemenea gardu-
lui de traverse ce
se pun în locurile
bântuite de vifore.
Pe partea-i nordică,
valurile mereu sunt
în sbucium. Când
Câte un ochiu de apă liniştită... crivăţul le biciu-
e,şte, se isbesc cu
;furie îp zidul din cale, îl năruie mereu, sapă peşteri în care
.,urlă sbuciumul apelor; malul înalt, peste tot e numai bole>-
.. www .ziuaconstanta.ro
•
' - --
~sunt ;resărate casele albe cu acoperiş de tigle .. .
,
/1- , ,,
107 I V
cic din potrivă. Păturile friapile, de culoarea. cretei., săpate la

rădăcină, alunecă, se năruie, formând o bizară îngrămădire de:
stânci pe spinarea cărora sunt presărate casele, în amfite~trur
albe, cu acnperişul roş de ţigle. Biserica se înalţă pe un umăr
de stâncă; lânga ea s'a·u desgropat
zidurile Acropolei din ~echiul Diony-
siopolis.
Indărătul lor străluceşte faţa proas,.. t
J1ti·,iiif~
J::,. .
păt surpată a malu.lui alb, concen- ,~~- · ~--=- 3 1

trând ~supra or-ăselului reflecsµl lu- ro!"l\~G
minii puternice a' razelor solare. Prin ' ~
cettrec dela :verdele galb1u, prin ver- .-tP.'i~

deleY,mai- intens, albastrul de azur, · ,, ... · fii1J v. -
~n _
• co1_1trastmarea pare iri~at~, e::u ~uanţe - ~ ' 1 ; "'-,-...-.;.. -=I
fij·
p·ână' la albastrul vi.olaceu de m~i la - {f. I I\ma _.. _
larg. _Iar. cerul rar _î~ourat, printre
desch1denle de stânci e de un al-
bastru adânc, ca tăiat ·în lapis-la-zulae.
'·r-
""' )11 :111 U 1 1, 11
-t , ----.:. ____:1, ...ii.
· -- .. . · .
Viţa tle vie se a.caţără: pănă pe sub . · •. · ·: ·.
acoperisuri, smochinii devin rămurosi, - - ?-.... .. _ ..'--=.--
tncărcaţf cu fructe; migdalii delicaţi, Biserica din Balcic
cu ramuri subţiri, aduc surâsul lor
primăvăratec, prin florile albe cu aburi trandafirii, ce stau ciucură.
l.:a gama de culori adunată într'o polichromie unică, produsă
de soare, pia tră, apă, în toiul veri.I se mai adaugă stropii maci-
lor oa sângele, pusderie sus pe platoul de deasupra oraşului, până
departe. Mai cătră primăvară macii sunt prevestiţi de tufele.
de bujori, ce se întind pe tapşanul neted, pare ca ar fi samanaţi.
Cine n'a văzut câmpiile. cu pâlpâirile de flacări din sudul Dobro-·
glei, nu ştie ce influenţă magică pot avea florile. E strigătul cel
mai chemător al naturii pentru frumuseţa picturii eL Nici
jarul trandafirilor de munte, nici albastrul de cer senin at
câmpurilor de cicoare, nici chiar boghioasele garofe înalte. âin
strâmtorile Vârciorovei, nu pot exercita atracţiunea invincibilă
a pâlcurflor de mac, cu petalele ca de mătasă.
Se obişnueşte de o bucată de vreme să se cheme golful Bal-
cicului Coasta de Argint. Prea aduce amjnte veşnica imitaţie
. în toate, dela a.1ţfi".' C'oâsta de Azur, trel?>ui~ să-şi ~ibă şi în Rumânia
echivalentul. Pentru noi mai nimerlt ar fi s:i se numească
Coasta Soarelui. Nicăeri pe pământul ţării soarelţ nu e mat
luminos, ma-i cald, mai predominant ca aici. El dă culoare şi
vioiciune pietrelor mării; el face să crească smochinul, migdalul,
· castanul, trandafirii, asfodelele şi cel.elalte plante mediterane,
ce au înaintat dela sine până aici. Dacă iarăşi omul ar întervenf.
cu străduinţa demnă de imitat al celor depe Coasta de Azur.
n•am mai importa Violete de Parma, garofe ori trandafiri tn
vreme de iaz:nă. Cu puţină caznă, dacă s'ar clădi sere ajutătoare
1Q8
,căldurii din Ianuarie, care în medie nu se prea scoboară sub

:zero, ,,prime1:1rile", nu ne-ar veni dela Constantinopol, iar ţinutul
s'ar schimba într'o regiune de belşug şi un fu_rnicar de oameni
.harnic.i.
( Cum se poate veni în ajutorul Natur-ii, împlinind·Q, ne arată
l vila regească, cu grădini suspendate, cu arbori umbroşi, cu
-.ghirlănzi de plante acăţătoare. Văzută dinspre mare, din barca
l •cu pânze ce alunecă pe apa liniştită ca pe un lac, 'v'.ila regească
în cadrul Balcicului strălucitor de lumină, e un colţ în adevăr
din Coasta de Azur.
Nici apa dulce preţiosul ajutor al omului, nu lipşeşte ca în restul
·nobrogei. Izvoreşte din belşug de sub malurile ca de eretă,
din jurul Balcicului. De. aceia se năruiesc, alunecă, dând
pitorescul neîntrecut al oraşului. Dar apa cântă şi în căderi
-de pârău. lndărătul cimitirului a tăiat vale adâncă, iar când
.ajunge în mare, formează cascadă umbrită de arbori stufoşi şi
vegetaţie luxuriantă. Colţuri ad~postite, tăinuite ori bătute în plin
,,de soare, acesta e farmecul mare al Coastei dintre Caliacra si ,
Ecrene, o îmbinare cum rar se întâlneste , de lumină si, umbră ,
.de toată gama de culori, de forme şi condiţiuni felurite.
Ce rai n'ar ajunge aiurea Valea largă a Batoviei, adăpostită
.într'un amfiteatru de stânci asezate clid unele peste altele, pe
r-·- - - - -- - ' coasta căreia stau
~
__,,...,,. ·~=--- _ ..~ ·-1 -,·: . J-r-- J.. aninate satele. In
· ..
- - ·•
. . . .: . ,, ,.;<11-~
1---.,...-.J -·
__".""·J>-;; - :-~ · . ,-- - ~...::>'ft.>.::r..
-
,,......, =·
r~-.:. ... - - ţ:(· ' ·
~-
mijloc, pe fundul
văii la Teke se
t i A 1
,: .- _..____,,__ _ na ţă morm~ntuţ
sfântului mahome-
dan Hafus-Khalil-
l -
t
·1--
·, ..
• •
-- 1 --
I
, - l
'
r' A
.
-
Baba, lânga rui-
nele celei mai în-
semnate mănăst iri
, din toată
de dervisi
_, - : ~ -t• •"li.. ... ,,•l·. -..,, 1ţ,-,_
i.t
• • 'I':~!/,
. , ._, ,Zf
. . -: ,t
' •. ,
,,I · l ~ ,
Europa 1n~fară de
ŢaĂi gr~d.
'•
-~ : '·
•.;
' . ~·' '"· .. -.. - -
.. .
"-.
.... -·
-!~ --~
- 1oe s'âu întâl-

,
. . . "\ ·"~... !·,,, .. ...

_.... . ..
... Ruinele mănăstirii de dervişi... nit cele mai multe
plante mediterane,
mărunte, dar şi arbori, crescuţi jos în jurul ochiului de
apă dulce, ori sus pe coasta amfiteatrului măreţ. ,,'l,g_le11- J~rg ...
.iynă" îi spun localnicii, prin aceasta spunând că clima eolândă ,
prilŢlitoare.
Ca împlinire a avantajelor ţin1,1tului, dar şi a decorului, e
µii q,yoat_a plajă de sub Ecrene, cu dealul argintat de tufele
,catifelate ale peliniţei mediţ erane. Câţi-va kilometri în lungime
e numai năsip, pe o lăţime de vre-un kilometru. Valurile aice
nu ameninţă ci se joacă ; alunecă domol pe planul tnclinat de
:năsip ca aurul, retrăgându-se în susur adormit or.
109
Nicăeri pe coasta noastră, nici la Constanţa, nici la Tekir-

ghfol nu e o plajă mai minunată. Doai:: cea dela Mangalia cât l'
se poate pune alăturea, fără deeorul larg dela Ecrene.
Mai ales în apusul soarelui, când se înroşeşte capul de-la Ca-
liacra, iar casele dela Balcic presărate cpe coasta abru.ptă stră
lucesc „ca nişte ouă lăsate peste noapte de 0 pasăre rnăiastră".
şi marea prinde a se arginta, colţul acesta de ţară în adevăr e·
ca din poveste.
Natura s'a făcut pe deplin datoria. E rândul omului să o mai.
impodobeâscă.
C.ă e un colţ ademenitor, n.e spune şi sall5a de cetăţi, ale căror
urme se găsesc fie pe uscat, fie sub valurile mării, rncepând cu..
Callatis dela Mangalia, nu e proroontori'u ori golfuleţ care să nu
fie pomenit în scrisu1 străvechiu.
Ruinele fortului dela Calîacra nu sunt cu totul acoperite. Pe
gâtul ce uneşte peni·nsula cu podişul, se înalţă încă portaluri
din pietre cioplite, făcând parte din întăriturile clădite, zice-se,..
de genovezi, zidurile cu coama crestată păstrată încă pe la.
mi·jloolil veacului al 19-lea, după cum arată desemnul ală
tuTat, da torit lui l.:.aurens. De peşteri-le din jur se leagă tot soiul'.
w
de legende, dela loca 9ul mitie,uluiJPolyphen, până la adăpostut-:
celor '-'.O de fecioare, care s'au aruncat de aio~. în mare, ca să
scape de urgia păg~nă.
Mai spre sud, la Cavarna, a iost Bizone, pomenită de Strabon
d.a r distrusă de cutremure de pământ. Fui! hic Bi1.0ne, molu
terrae intercidit, scrie un vechiu geograf. Valurile mării a desa
asvârl monede şi din vremea macedoneană. comorile înghiţite
im p·reu nă cu cetăţii e dela ţărm.
Pe locul B-aloicului de azi multă vreme au avut .ioc sărbărilet-
112
pentru cucerire şi distrugere, val pustiitor în faţa căruia nimic

nu rezista.
Pe Dunăre pluteau adeseori mormane de leşuri; apele prill
sângele curs~ erau mereu ca bătute de focµl asfinţitului. După
romani , cetatea f:u apărată de bizantini. Durost0rum devenise
TheodoropoLis. Apoi Mfreea cel Bătrân se intitulă „Dristi Do•
minus". Mai târziu deveni cel mai însemnat oras turcesc dirt
tinuturile apropiate nouă. Fără. ştirea şi învoirea Paşei dela Si -
fistra, a tot putern.ic, nu se clintea nici un fir de păr, până.
unde ajunsese, cătră nord, stăpânirea Semilunei. Pe aice era.
vadul domnitorilor români, rnainte de a ajunge să se închine.
Padişahuh.ti. Pe aice însă tre-ce şi Mihai-Viteazul, în goana-i.
neastâmpărată nu spre a se închină., ci spre a se bate.
f ncetul cu .încetul apusul se lasă asupra oraşului. Luptele din.
Veacul al 18-lea, slăbesc puterea turcilor, iar zidurile fort.ăre•
ţi.lor P'rind a se nărui. La 1913 Silistra e iarâsi a României..
Din vechile palate şi fortăreţe_, .n'au rămas de cât urme,.
îndeajunse rnsă ca trecutul să nu fie uitat. Ultimele, întărituri,
după planul lu,i Moltke .fn 1856, nu sunt încă de tot acoperite.
cu pământ. ZJdurile groase sunt păstrate, ca şi porţile ferecate.
ori şan,ţurile şi valurile d'in jurui lor. In oraş se mai înalţă gea-
mîfle, vre-o 8 la număr, ce povestesc vremurile asfinţite, când.
s:;ffemarea mu.ezzinului n·u suna în pusti'u.
Văzut de pe Medgidi-tabie, oraşul a.pare ca o pată ruginie;.
1 asvârlită pe pintenul de pământ.
ce sileste
, Dunărea să facă un.
I scurt ocol. Zidurile ce-l încon.

jurau n1:1 mai sunt. Gunoaiele le
r - --- .
acopăr, în parte şi o ffravă gră-·
dină cu arbori" prizăriţi. Tabloul
\
9ters al vremurilor temute acea
a mai rămas în jurul geamii:
mari, cu frumos ţesut de zăbrele,
la ferestre, dar cu zidurile cră
pate, gata de năruire~ Pe ufiţi
întortochiate, cu caldarâm de
bolovani, printre case împrej-
muite cu zăplaz l'nalt. ttJrcoaicele
··--- - păşesc ca nişte u·mbre n_egrăbite .
----
.. .se mai îna1ţl geamiile, ..
învăluite în mantia neagră,
strânsă până spre gură şi lung~
până la glesne. ln jurul ciu~me-
lelor, cătră sară, se adună fetiţele cu cozile. pălai împtetite pe
spate, cu privire blâ_ndă. Glasul turturelelor răsună f-n liniştea
adâncă: lucru-rău, lucru-rău. Iar firea pasnică , a celor rămasi ,
fără, îndemn războinic, sfârsit linistit al unei zileJurtunoase, este
fntr'o măsură arătată prin' cocostârcul ce stă într'un pi'cioc, la
.cuibul de pe bolta geamiei.
www .ziua constanta.ro

113
Soarele se lasă cătră asfintit. Natura e în deplina ei desfă

surare,
, .aceasi
,, az( ~ând lînisteâ
,, s'a asezat
,, ·peste·oameni ca si ,- de
demult , când f6rf0ta năvălitorilor făcea să se cutremure văzduhul. •
Sub picioarele dâmoului, Dun.ărea îşi resfiră noianul apelor
în . braţ'e numer6ase, · bălţi şi lacuri mai tnari. D~la ostroavele
din clreptul Ostrovului şi până hăt . departe spre Vetrîria, locul
nu e de eât un mozaic de pietre scumpe, sclipind în f.el de
fel de culori. . •
Mai ales când soarele aJu.necă î-ncet spre culcare_, pe cerul af-
l;>a tril-şters, încunjurat de o largă aureolă purpurie, taoloul
e curat fermecător. Peste tot sar scântei de artificii. 'A.pa e nu-
mai fluturaşi de aur. Mai pe urmă, când discul de foc cq. margi-
nile sclipitoare, ca J!rins într'o sină de aur, e gata să se înece
în cea.ţa 4şoară ce se lasă p~ largul câmpiei, marai:na scân-
teietoare de peste ape prinde a slăbi. Puntea ca jarul t.r~ă î:n
curmeziş se schimbă într'un roiu des de libelule cu aripi
de mică frizantă, până . ee dispare
. ,, el, odată cu .disp'aritîa
si ~
soarelui. ArginthJl amurgului acopere apele. Numai ici si coJ.o

mai sclipesc ochiuri de apă împurpurate p,rin reflexuC- unui
nor luminat, ce se trage încet pe cer, ca 0 pasăre uriaşă, stranie.
Nu mi-a fost dat să trăiesc, multe clipe de atâta farmec, ce .se
revarsă
.
din tot cuprinsul' naturei, o privelist
, ,, e ce merită să fie
trăită, la măreţia căreia .îmbinată cu gingăşie totodată, iau parte
apele, cerul, pământu l şi copacii, înfr'o armonie. care te cu-
prinde ca Ul). vârtej de fericire.
Ou sufletul plin de frumuseţa tabloului, începi îricet a sca-
borî printre' vii şi grădini cu meri. La fie care cotitură, apare:
când Dunărea, când minareturile oraşului, care prinde să
aţipească sut;> ceaţa amurgului.
In jurul Silistrei dealurile largi, mai înalte, ascund printre·
ele -Sate co.mpacte, umbrite de pomi. Ca pretutindeni în Do-
broge<ţ faţa dealurilor e ca un podis, numai ogoare. Viaţa e în văi.
Dealurile pe aice sunt însă mai împodobite. E zona pădurilor
dese, în care comitagii îsi • găsesc ascunzis. sigur, pentru
.
a între-
ţînea necpntenita nelinişte dela graniţă. Păd~rile se ţin într'una,.
deşi în jurul Silîstrei nu ajunge decât rarist ea lor. Sunt tira-
liorii, rotunzi, cu cununa deasă. Ei dau varfatia câmpurilor. Ei;
~i ·macii. Aceste flori boghioas.e, caracteristice' sudului Dobrogei"
tn,cep să împestriţieţe ogoarele, să st ropească haturile, să ţinăi
de urât ·pe marginea şanţuri10r. Nu sunt pâlcuri întinse, flăcări.
ce ies din pământ , ca în apropierea Balcicului. Aşa1 paţ îrrsă mai.
rumeni, mai sclipitori; mai ales când stropesc ogoarele cu grâu„
crezi că ai de a face cu aur topit, bătut cu rubine maşcate.
Mac lângă mac sta nemişcat
Pe câmpul ce părea aprins :
Un roş covor învăpăiat
Spre golul zărilor întins.
(G. Fal_k. trad. P. P. Stănescu)
114
Frumoase sunt florile ort unde apar. Dar câte-odată au un

cadru care le face mai mândre. Simţi prin ele suflul desăv:ârşilu
lui dumnezeesc.
Cerul alb'a stru uneori e ca qe turcoază, mai ales dt1pă ploaie,
când atmeşfera e curăţită de praf. Arborii î11samnă pete mai
întunecate. Acum se fin la sfat câte doi trei, acum se în~iră
distantati unii de alti.i
I I >
sau tesletiti
I >
fără orârtduire. Ogoarele sunt
de a\1.r, cicoarea de safir oriental, iar macii când spinel nobil, .c ând
granat, când rubin oriental. De departe macii par pietre sc14mpe.
De aproaJ)e nici nu le mai poţi descrie infinita variaţie măruntă
dela petalele ca de mătase, cu vine mai deschise ori mai închise,
până la pusderia staminel@r neg:i;:e.
Prin această vtaţă mai plină, cu flori aoghioase, cu tonalităţi
sănătoase, Dobrogea de sud arată altă faţă decât cea de mai
la nord, unde se simte marea lipsă de apă.
Dealurile se ţin val de val. La început drum1:11 trece printre
ogoare şi arbori resleţi. Satele sunt mai dese. lei e Galipetrova,
dincolo Babuc. Te primesc figuri
posac.e, cu berneveci largi în fund; .
strân;,i la glesne, cu căciulă retezată
în fund, iar femeile îmbrăcate trist;
nici măcar fetele nu au podoaba că
meşelor înfloritei v:esele, surâzătoare.
Sunt saţe de bu gari, albine harnice
e dreptul, dar rar cu căutătura prie-
tenoasă. Sunt mocnjti; clocesc mereu
'
gânduri ascunse. Totu.§i la Babuc fţi
face plăcere să ău:zi copiii lor reci-
tând poezii româneşti, fără nici un
accent străin. Sunt generatiunile care
încă. nu stiu
, ce e iridenta. tv1ai târziu,
vor deveni si , ei posaci, tăcuti,, de si ,
;;coala le va stârpi ceva din asprimea
înăscută, cum suge soarele I}egura ce
învăluie pământul în zori.
Drumul ur că şi scoboară dâmburi largi, peste tot însămânţate.
Dealtingul lui tufele de măzăriche cu florile şpre trecute, nu
sunt aşa de liliachii ca mai înainte. Jn schim'b macul pare că mai
tare se îmbujorează stând de vorbă îh cuprinsul lanurilor eu câte
o virtetică
, rătăcită.
Spre miază.zi peisajul are o geană încruntată. E marginea
pădurilor aice mai de$e şi tnai întinse. Pădurile dela ,Slava, din
,spre Babadag, par redîuri faţă de codrii ee se ţin una până
âincelo de g.raniţă. î:.Jumai în jurul satelor .s unt ·m ai răţite ş,i în
spre marginea unde prind a se lupta cu stepa. lntre
Bazargic şi Balcic sunt reduse la tufărişuri, asemenea celor
11!>
care se înct1metă să urce p:e şpinarea dealului B~tepe ; 1n schimb

spre Teke, pe valea Batoviei, arborii devin deşi, mari, impu-
nători.
Pe lângă bulgari şi românJ, ţinutul cuprinde şi mulţi turci.
Dtn toată Dobrogea aice e insula lor mai întinsă, ca şi când
pădurea .le ar fi spre apărare. Beibunat, Bairambunar, Kara-
pelit, satele lor se înşiră în lungul şoselei cu şerpuiri largi.
lmpestriţătura etnică e rămăşiţa trecutului. Depe urma va-
hirilor năpl'asnice răscolite de furtună, rămân la ţărm tot soiul
de sfărmături aduse cine ştie de unde. Valul turcesc retras, ca
şi vremelnka stăpânire bulgărească, au adushnpestriţătur<-1 etnică.
Printre elemefitele stăpânitoare odată, încep să-şi râdice fruntea
si băstinasîi, asupriti până mai eri, întocmai cum printre ruini
~ ~ ,I, •
încep să răsară plantele locului, împeclicate pentru moment să

crească, dar ale căror rădăcini păstrau viaţa.
Frământările istorice din ultimul timp, sgud:uiri atât de in-
tense si , întinse, au adus o nouă variatie, etnică în partea Io-
dului. Prind a se aşeza tot mai des harnicii şi energicii mace-
coneni, cfin generaţiuni deprinşi să răsbească greutătile venit e
şi dela natură ca şi dela oameni, mai îngăduitoare din partea
naturii decât a oamenilor.
Ce curioasă este puterea atavică I Macedonenii veniţi î n ţară
după război, ar fi găsit ori unde loc larg de aşezare, în Moldqv-a.
ca şi în Basarabia, unde ar fi servit drept izvoare de radiare
o energiei omeneşti. Prin ei s'ar fi ajuns la o educaţie a mul-
timii
, domoale, mai mult «lasă- mă să-te-las", cân<l e vorba de
răsbit prin viaţa reală.
Nu ! Ma.cedonenii ş'au ales drept popas locl}rile din 'S'udul
Dobrogei. O inclinare lăuntrică îi opreşte dela o trudă nouă, ne-
cesară adaptării la condiţiunile de câmpuri intinse, pe cei cres-
cuţi în asprimea munţilor şi a pădurilor. li atrage mai ales
felul mediului omenesc poate fără să-si , deie samă. Vreau să
arăte ce pot săv ârşi , acelor neamuri care la ele acasă erau gata
să-i zu.grume. De aceia se trag mai mult în această partea ţării,
care aduce ,:1minte prin amestecu1 etnic de părţile sudice ale
Peninsulei Balcanice.
In acest chip, de curând împestriţătura etnică din sudul Do-
brogei s'a mărit prin aromâni volnici, înalţi la st~tură, cu energie
în căutătură şi cu mişcări agere. Pe lângă fesurile t urcilor, ber -
ne-vecii largi î'n fund ai bulgarilor, se vede îmbrăcămintea ce
pare bizară, de aba albă,, în zilele de sărbătoare, numai fireturi
ffegre, cu panta1onii strâmţi pe pulpă, brâe late si mintene
până la genunchi. '
Cei aşezaţi prin t ârguri s'au apucat repede de ne.,gustotfe.
Printre firmele cu nume străine se văd şi altele, din nou zugră
vite, cu nume românest , i. Unul a deschis ceainărie, altul a aca-
parat repede negoţul de lână. Cei dela ţară s'au pus cu toată
'116
dorinţa muncii,. la lucrul mţtodic al pământului. Răsuflă

voioşi în libertate şi trag brasdă cu voie bu·nă, mulţumiţi de
viaţa nouă. ce li se deschide tn cale ; sunt siguri de biruinţă
prin destoinicia pusă la încercare în condiţiuni mai ·prielnice
de cât aiurea.
Zarea se lărgestes din nou, d.eschisă privirii. Dincolo de Ba◄
zargic, faţa netedă a pământului se arată tot mai săracă în
arbori dar mai plină de flac~ra .bujorilor întăi, apoi a macilor.
, Movi.lele ·se înteţesc, înşiruindu~ se la orizont, ca nişte straje ·
oepărta:te. Sunt urmele vechilor popoare, ale căror · isp,r ăvi s'au
'l:litat, ale căror oseminte rar când se mai ·întâlnesc, eu câte o ul-
~îcă de lut alăture sau cu câteva monede ruginite. Drumul trece
pe lâ:ngă - câte-v~ c.ase trase la o pârte. E Djuvartinv~si, ,,cuii:/.
de vultur", cu· ge_amie dar fără bh,erică. Alăturea sunt rânduite
,de curând case -de colonist{, solqaţii care _au lu·p tat prin -partea .
locului. E t:ăsplata · celor bravi , -rămaşi în viaţă, pe când la mar-
ginea Ba~_argicuJui cei. mo!ţi dorm somnul veşnic în morminte ·
îl)grijite ~u mulţă evlavie. Şi unii şi alţii ; fac . să-ţj bată. jnima. . ..
gândht du~te ta greaua misiune a celor puşi să împline~scă opera
de jer tfă. • · ·
. · ln v~duhul senin se rotesc doi vulturi, atât. q.e sus în cât pai:-
ţ:a nJşte porumbei ; la o cotitură de drum se vede sclipireâ sol--
z1lor- de p tnare. Dtn Balcic nu se :z.ăreşte de cât moara del.a
întrare, .clădire ce· pa1:e monunieiltală în 4f!îensitatea _-spaţiului,
pe cân.d ceva ma·i în urmă a rămas cantonul în ·ruini, ca un
·. schelet de craniu .c.u orbitele largi, •întunecate. .
Natura; impasibilă; le cup.rinde pe toafe, acum ca ~i pe vr.e-
tnea când. pe- :movilele dela orizont fumegau focuri de vestire
a · primejdiilo:r;:. Ruina · se îmbină eu viaţa - nouă,. domol d~r
statornic îofîripaţă. . . ·_ . , '
E veş;,icul cânt ec, cu îritonări când mai râdicate când . ma.i:
· înf.undate, după împrejurări. • .
' ...
., ·' '
•
.. : .
..
•
...
'
. .
" •
..
9 •
• • • • ,
, .
ILU5 TRATIUNI l)
:Pag. 6. Din Balt a Brăilei.

,, 9. Intrarea pe poăttl de la C er.navoda (d. fotogratie)
., 11. Silozurile din Galaţi _(d. fotografie)
,, i:5. Tulcea· de demult (d. R. Netzheimmer)
· tt 16. Mim/ii Plfăcinuiui (d. E. de Martonne)
,, , l7• Ve(/erea Măc-in11l1,i d. Netzheimmer)
. ,. 2.0. 'f".-e<iere din Munţii Măcin11//Ji (d. fotografie)
.,, 2r. /acobdeal (d. fotografie) . . ·
,. • 22. Placă. cu in~erijJţii (d. V. Pârvan)
·•! 24-. lar:obdeâl şi Dună,:ea la viitl!ri (d. fotografie)
• ,, ·· 25. Sprr lunca D,mărH vi1„11fă de pe Pricqj>an (Des. G. _V~lsan),
·» 25. Din cariera de la Tiu·coaia (d fotografi~)
•u • '32:, Di11 ruinele cetăţii Ulmelum _' (d. V. Pârvan)
. ,1 · 34: Placd de marmoră ctt zeul Mi(fras (d. V. Pârvan)
, 35. Dealu'/ Consul ( d'. fotografie)

,,1 . 40. Lunca Dundrii în faţa NicoUfelufui (De_s ...G. ·Vâl&ali.)
.,, 44. Coliba din de'tld (d. Gr. ·Antipa)
.,, 45. Sălc'ii ăe pe cano.lttl Fiăpoi (d.- Gr. Antipa)
., 49- Insula Şerpilor (d. fotogr:afie) ·
.• 59. C,olibi pesc_ăreşti (d. Gr. Antipa) ·
.., 59. Vatra pescarilor (d: Gr. Antipa)
·ii· · ·60, La .mar-gint a mării (d. Gr.· Antjpa)
,.,, .. ··62•. Cherhanale ăiw fi,rilofca (<l. .fotografie)
65. Mori .ăe văttt la J:urilofi:a (d. fot9grafie) · .
0
.,
'
.,, 67. Ţărmu( R.aselmului aproape de Enisala (el. fotografie)
., 68. Cetatea H'eraclea (d. fotografie) . • .
- . ;;, · ']I, ·Ved,r'e (/~_pe Den.isfejie .{<i E. de Martonrte)
• ,, 73,. Buhai de baltă (dţs. C. Mot'~) •
,,, 77. Parul th la Cottstan/~ (d. fotografie)
.., 79. V-ecliHe cetd/i de la H.ârşovâ (d, .KU:nik6)
,, 8r. Moş,,l şi Baba, (d. fotografie)
. .., 82. La edec· (d, Gr. 'Antipa)
~, 85. Alaltbair de lâttgă BdllilKe!ili (d. fotografie)
,,. 86. Parte dih podul de /ţi' Cernavoda (d. fotografie)
, '
r, Cea mai mare pal'te din figurile cuprinse tn text sunt desemnat e
-1:k D-ra .E. Sau ieri.; unele de D-l C. .Molţ!Ş. ·Cele două plan~e tn afara
,;textului sunt datorite D-lui· Arhitect 1. Erne,st. Mu!tumesc tuturora .
•
w.ww.ziuaconstanta. ro
118
Pag. 88. Valea dela Cavarna (d. f9tografie}

" 93. Monede (d. Sfroescu)
,, 95, Popândăi (de'l. C. Mot~~)
" gtî. Geamia dintr•un sat lăl,frcsc (d. St!"Oescu)
,, g8. Geamia din Ba,sartic (d. Stroescu),
» g8. Biswica runt lr.ă (d. Stroeşcu)
,, 99. Orbete dfn stepă (des. C. Motaş)
" 100. Din baltţ: Brăilei (q. Gr. Antipa)
11 102. Adăpost pescăresc la tnargi-t1ea mării (d. Gr. Antipa)
., 104. Cast din l'lfangalia (d. fotografie)
~ 104. Morniănt veclai" din jurul lrfangaliei {d. O. 'fafi:ali)
,, 105. Pui de cămilă la l)urda>,cu/aş (d. Stroescu)
,. 105. Lac la ţt;'frt1tul mării lângă Caliacra (d. Lep,i)
,, 1o6. Case din Ba/cic (d. fotografie)
., 107. Biserîca din Balâ11 (el. Stroescu)
,. 1o8. Ruine.le mănăsH-rii d.in Te.ke {d. 0. Tafrali)
,, 1(19, Cel.alea de la Caliacra {âin O. Tafrali)
, 1 110. Statuela zeului Osiris (din O. Tafrali)
., 110. Pescătuş (des. C. Motaş)

., 112, Geantie din Silistt'a (d. Stroescu)
,, 114, Clopotnifă din B<,bw: (d. Stroescu)
C UPRJl~SUL
Prifafa . . . . . . ' . • . 5
Inlroducere . . . . . 6
De la Galati la Tulcea 6
•
•
Munfii Măcinului
.Spre lacobdeal . . .
.
. 16
21
Dealung"l braţului Sf, Gheor.clle 26
.Pe vâlea Tai/ei . . . 34
Prin mireas'tla Teilor. 38
Pe braful Sul-inei 42
.Insula Şerpilor . . 49
Popina Rasel,nului . '
53
Cherhanalele . . . 58
ln lungul Ras-elmului . 64
Aj>us iie soare pe Denislej>e 70
Tule ea- Constan fa 74
.Harşova-Cernavodr:i
79
Pe drumul Englez 88
Prin sJej>ii . . . . 94
ln lung1'l coastei . . 109
Printre dealurile de fa swl . l!I
.. . I
1..'81 ......;......- •.,. . •.•• .'
Editura „CASEI ŞCOALELOR"
Introducere în Paleontologie. Voi. 200 pag. cu 220 fig ... Leî 33

Bernard Palissy Ed. IV Prin poeni ~i paji~ti
România de eri Ed. Il Pe plaiuri de munte
Ţara Românească Ed. III Plante de baltă
Sate din România Plante de pe lâng.1 drumuri
Alte sate din România Din :viaţa pământului Ed. IV
Bulgaria Ed. II Cărbunele de pământ
Mamiferele din Africa Petrolul Ed. ll
Mamiferele noastre Sarea Ed. III
Din lumea păsărilor noastre Fierul Ed. U.
Reptilele ~i batracienele din Ro• Lecturi zoologice
mânia botanice
Pestii
, apelor noastre Ed. II geologice
"„ astronomice
Fluturii nostrii
>
Gândacii nostri
, i Lecturi geografice :
Albinele şi vespile noastre A. România
Celelalte insecte din România B. Europa
Din tainele fiorilor C. Asia
Pădurile no;istre D. Africa
Plante de pri măvară E. America de sud
AL TE EDITURI
Pujuri de ' păpădit, (Fundaţia culturalâ Regele Mihai) epuisat.
Geografia României, (col. cu D. 'iachelă~esct~) Cultura Românească.
Continentelt, (idem), idem.
Alhitta Maia, Roman. (Traducere din W Bt)nsels). Cultura naţională. s. pr.
Didactica Şt. Natitrale, I~i, epuizat.
Ce se poate inviifa de la utt drum hing. Bibi. Steaua.
Atmarul ~tiinfific, Iaşi.

5 Simionescu I DOBROGEA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5 Simionescu I DOBROGEA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

•

,se aud aproape ca un vâjâit de furtună, fiind înt:r'o fază de

· ------; -1, · ..,_ -

-0 fată nouă a ei, atât de deo- .-- , ~--.:::--

strălucitoare î.n bătaia soarelut -----r !7 ~-~ ~ _::_

dispoziţia sufletească tn unison cu natura, răsplăteşte şi aste ....

Pătrunzătorul simţ strategic al Romanilor, nu putea să gă„

-depe Dunăre, nu o poţi admira decât depe apa, care loveşte

Aşa şi aici; cu toată uscăciunea de stepă, ţărmul nu e lipsit

carierele. Ici s'au aşezat sine de drum de fer până la debarcader;

bătut din . nou câte-va ceasuri. E un loc, de altfel, farăsi

cioase. Piatra îl fnconjura şi aici, goală, sfidătoare, mereu în-

-- talonii până la genunchi,.,5are

Trect1răm de . J\lvăn:eşU, cu case puţin te.le.

Tabloul farmecă privirea dar face · să-ţi bată şi Inima de

lată de ce Valea Carasu, dealungul căreia fuge tren1;tl ce duce-.

-1n . tainiţele inimii, stafiile trecutului depărtat, vrăjitoarele şi

.' - ...... , .),. \\@

· De după coama unui deal trăgănat, în aureola soarelui înălţat,.

.Soarele s'a râdicat d'e o suliţă pe cer. N.u mai e de aramă ci

de munţi. Urmaşii, istoviţi, presăraţi rar prin locurile odată dom.

pele Ucrainei. Peste tot e mantia albă a omătului, în culoarea

Geamiile se numără după mina- Bisericile creştine sunt asemenea

nareturilor svelte. Bisericele crestine,

Tot tre,cutul Dobrogei e i,trâns în grămad~ de case ce formează

Pe o, dimineaţă lirtiştită din Septembre am pornit dela Vâlcov.

ln sch~mb e împă,răţia pă'Sărilor. Bâtlanii feluriţi, del:a: cel

dela Sulina. ln lupta elementelor naturii e cuprins şi om ul. Aicf

Actualului ţerm, nu i se poate da acest nume, decât că ţăr­

Ori unde îl atingi, la Portiţa Ras~lmului ori intre aceasta sj

masă · se schimbă; devine sălcie; vietăţile se transformă şi ele.

·puiul de cămilă lângă viţel., doi prieteni de muncă. E cel mai

cic din potrivă. Păturile friapile, de culoarea. cretei., săpate la

păt surpată a malu.lui alb, concen- ,~~- · ~--=- 3 1

cettrec dela :verdele galb1u, prin ver- .-tP.'i~

,căldurii din Ianuarie, care în medie nu se prea scoboară sub

- 1oe s'âu întâl-

. . . "\ ·"~... !·,,, .. ...

Nicăeri pe coasta noastră, nici la Constanţa, nici la Tekir-

pentru cucerire şi distrugere, val pustiitor în faţa căruia nimic

I scurt ocol. Zidurile ce-l încon.

www .ziua constanta.ro

Soarele se lasă cătră asfintit. Natura e în deplina ei desfă­

soarelui. ArginthJl amurgului acopere apele. Numai ici si coJ.o

Frumoase sunt florile ort unde apar. Dar câte-odată au un

care se înct1metă să urce p:e şpinarea dealului B~tepe ; 1n schimb

încep să răsară plantele locului, împeclicate pentru moment să

dorinţa muncii,. la lucrul mţtodic al pământului. Răsuflă

:Pag. 6. Din Balt a Brăilei.

, 35. Dealu'/ Consul ( d'. fotografie)

Pag. 88. Valea de- la Cavarna (d. f9tografie}

., 110. Pescătuş (des. C. Motaş)

Introducere în Paleontologie. Voi. 200 pag. cu 220 fig ... Leî 33

S-ar putea să vă placă și

Actualului ţerm, nu i se poate da acest nume, decât că ţăr

Soarele se lasă cătră asfintit. Natura e în deplina ei desfă